Apelul în procesul civil

Cuprins

1 . Reguli generale privind apelul

2 . Obiectul apelului

3 . Termenul apelului

4 . Cererea de apel și efectele ei

5 . Subiectele apelului

6 . Formele apelului

7 . Judecata apelului

1 . Reguli generale privind apelul

Apelul este calea de atac prin care partea nemulțumită de hotărârea primei

instanțe sau procurorul , în condițiile prevăzute de lege , solicită instanței

iererhic superioare reformarea hotărârii atacate .

Din economia dispozițiilor Codului de preocedura civilă care reglememtează

instituția apelului rezultă că acesta este o cale de atac ordinară , de reformare ,

devolitivă și suspensivă de executare .

Așadar , apelul reprezintă calea de atac obișnuită , prin care partea interesată

sau procurorul invocă nemulțumiri cu hotărârea pronunțată de prima instanță .

După cum apelul reprezintă o formă de manifestare a acțiunii civile , un mijloc

procedural ce intră în conținutul acesteia , tot astfel dreptul de apel constituie o

componentă a dreptului la acțiune , cu toate consecințele acestui fapt .

Dacă în privința hotărârilor judecătorești , regula generală este că acaestea

sunt supuse controlului juduciar , în ceea ce privește hotărârile de primă

instanță , regula aplicabilă este că ele sunt supuse apelului , dacă legea nu

prevede în mod expres altfel , astfel cum stabilește art . 466 alin. (1) NCPP ,

ceea ce denotă caracterul apelului , de cale de atac ordinară .

2 . Obiectul apelului

Noul Cod de procedură civilă arată că obiectul apelului este reprezentat de

hotărârilepronunțate în primă instanță .

Nu orice hotărâre de primă instanță este susceptibilă de apel , întrucât legea

poate excepta în mod expres o astfel de hotărâre de la exercitarea căii oridinare

de atac , ceea ce în conținutul normelor se identifică , de regulă , prin astfel de

sintagme : „ este supusă recursului” ; „ poate fi atacată numai cu recurs ” ; „ nu

este supusă niciunei căi de atac” ; „ hotărârea este definitivă ” . 1

Art 466 alin. (2) NCPC reprezintă o aplicare particulară a principiului

legalității căii de atac , care prevede că „ mențiunea inexactă din cuprinsul

hotărârii cu privire la calea de atac deschisă contra acesteia nu are nici un efect

asupra dreptului de a exercita calea de atac prevazută de lege ” .

Ca atare , art. 466 alin. (2) presupune situația în care o hotărâre dată în primă

instanță conține în dispozitiv mențiunea eronată că este pronunțată și în ultimă

instanță .

În ultimă instanță sunt pronunțate , spre exemplu , hotărârile date de

judecătorie în exercitarea controlului judecătoresc , repectiv cele pronunțate în

căile de atac împotriva hotărârilor autorităților administrației publice cu

activitate jurisdicțională și ale altor organe cu astfel de activitate , potrivit

normei de competență de la actualul art. 94 pct. 2 NCPC .

NCPC interzice părții care a renunțat expres la apel să mai formuleze apel

principal , indiferent de partea din dispozitiv pe care ar intenționa să o critice ,

însă această formă nu poate fi interpretată și în sensul suprimării dreptului de a

formula apel împotriva considerentelor .

Doar achiesarea expresă totală la hotărârea atacată este cea care suprimă

părții dreptul de a mai exercita calea de atac , nu însă și achiesarea expresă

parțială ; pe cde altă parte , această interdicție nu este instituită de lege , ci este

generată de actul de voință al părții în legătură cu care legea prevede și alte

consecințe juridice . Prin aceasta se reglementează efectul irevocabil al

achiesării la soluția din dispozitiv , ca act unilateral de voniță , act procedural de

dispoziție al părții .

1 G. Boroi , ș.a , Noul Cod de procedură civilă . Comentariu pe articole , Ediția a 2-a revizuită și adăugită , Editura Hamangiu 2016

Achiesarea expresă la hotărâre este cea care se face de către parte prin act

autentic sau prin declarație verbala în fața instaței ori de către mandatarul său ,

în temeiul unei procuri speciale .

Dacă achiesarea expresă este parțială , partea va putea face apel principal ,

numai cu privire la partea din hotărâre care nu a făcut obiectul renunțării la

exercitarea căii de atac , nu și împotriva aceleia la care a renunțat în mod

neechivoc la a o mai ataca .

Regula se aplică și atunci când partea a renunțat condiționat la apel , pentru

că achiesarea condiționată la hotărâre nu poate fi decât expresă .

Indiferent dacă este vorba despre o renunțare expresă toatală sau parțială la

calea de atac , partea nu pierde decât dreptul de a formula apel împotriva

soluțiilor din dispozitiv , astfel încât ea va fi îndreptățită să formuleze apel

incident sau provocat , dar ți apel împotriva considerentelor , indiferent dacă

hotărârea primei instanțe este neexecutorie sau este susceptibilă de executare

provizorie .

3 . Termenul apelului

Termenul de apel reprezintă intervalul de timp căruia trebuie exercitată calea

de atac ordinară ( termen legal , imperativ , absolut) .2 Termenul de apel este de

30 de zile și curge de la comunicarea hotărârii primei instanțe , afară de cazurile

în care legea dispune altfel , în sensul că , fie termenul are o altă întindere ( art.

999 NCPC , 5 zile în materia ordonanței președințiale ) fie el curge de la un alt

moment decât cel al comunicării hotărârii potrivit formelor prevăzute de lege în

materia comunicării . Această din urmă situație corespunde conținutului

principiului echipolenței , conform cu care comunicarea hotarârii , așa cum este

aceasta prevăzută de lege . Sunt astfel de cazuri : curgerea termenului de la data

la care partea a cerut comunicarea hotărârii către partea potrivnică sau a primit

2 G. Răducan , M. Dinu , Fișe de procedură civilă pentru admiterea în avocatură și magistratură , Ediția a 3 –a revizuită și adăugită , Editura Hamangiu 2015 , p 309

numai o copie a hotărârii sub semnatură , spre exemplu ca urmare a cererii

făcute la arhiva instanței ; curgerea termenului de la momentul primirii

încheierii de încuviințare a executării silite , deoarece odata cu aceasta se

comunică și o cipie de pe hotărâre ; curgerea termenului de apel de la data la

care partea a declarat apel chiar anterior comunicării hotărârii , deoarece se

presupune că de la acest moment cunosștea soluția atacată astfel că nu mai este

nevoie de comunicare pentru decalrarea apelului ( ÎCCJ , S. Com. , dec. nr. 353

din 26 ianuarie 2005) .3

Pentru procuror , termenul de apel curge de la pronunțarea hotărârii , în afară

de cazurile în care procurorul a participat la judecata în primă instanță , câand

termenul curge de la comunicarea hotărârii .

În principiu , termenul de apel este continuu , deci curge de la prima până la

ultima zi , fără a fi întrerupt sau suspendat . Cu toate acestea lega prevede

anumite situații în care termenul de apel poate fi întrerupt .

Termenul de apel se întrerupe prin moartea părții care are interes să exercite

calea de atac sau prin moartea mandatarului căruia i s-a făcut comunicarea

hotărârii primei instanțe .

În primul caz , pentru a se ușura situația părții ce a avut câștig de cauză în

fața primei instanțe , în vederea curgerii unui nou termn de apel , se va face din

nou o singură comunicare a hotărârii , la ultimul domiciliu al defunctului , pe

numele moștenirii , fără a se arăta numele și calitatea fiecărui moștenitor . Însă ,

pentru moștenitorii lipsiți de capacitate de exercițiu sau cu capacitate de

exercițiu restrânsă ori dispăruți , termenul de apel curge din ziua în care se va

numi tutorele , curatorul sau administratorul provizoriu . 4

3 A. Tabacu , Drept procesual civil , Universul juridic , București , 2015 , p. 323

4 G. Boroi , M. Stancu , Drept procesual civil , Ediția a 2-a revizuită și adăugită , Editura Hamangiu 2015 , p 620

În al doilea caz , se va face o nouă comunicare a hotărârii părții , la

domiciliul ei , de la data acestei comunicări urmând să reînceapă să curgă

termnul de apel .

Termenul de apel este un termen legal imperativ , astfel încât neexercitarea

apelului în termenul prevăzut de lege se sancționează cu decăderea , partea

interesată nemaiputând folosi aceasta cale de atac . Excepția de tardivitate a

apelului poate fi invocată de partea interesată , de procuror , sau de către instanță

, din oficiu . În ipoteza în care aplul a fost respins ca tardiv , hotărârea primei

instanțe devine executorie la data la care a expirat termnul de apel .

Partea decăzută din dreptul de a exercita apel poate solicita instaței repunerea

în termen , dacă dovedește că întârzierea se datorează unor motive temeinic

justificate . Rezolvarea cererii de repunere în termen este de competența

instanței de apel , întrucât această cerere are caracterul unui incident procedural .

4 . Cererea de apel și efectele ei

Cererea de apel , ca orice cerere prin care se sesizaeză instanța de judecată

va cuprinde numele , domiciliul sau reședința părților , iar pentru persoanele

juridice , denumireași sediul lor , iar după caz , numărul de înmatriculare în

registrul comerțului sau în registrul înscriere al persoanelor juridice , codul fiscal

și contul bancar . În cazul în care apelantul locuiește în străinătate el va fi obligat

să arate domiciliul ales în România , unde urmează să i se facă toate

comunicările privind procesul .5 La cererea de apel se va atașa dovada achitării

taxelor de timbru .

Cerințele indicării în cuprinsul cererii de apel a hotărârii atacate , a semnării

cererii de apel și a timbrării căii de atac sunt prevăzute sub sancțiunea nulității ,

ultimele doua dintre acestea putând fi complinite până la primul termen de

judecată la care partea a fost legal citata în apel (timbrarea ) sau în condițiile art.

5 Ibidem 3 p. 325

196 alin. (2) NCPC (nesemnarea) respectiv în tot cursul judecății în fața

instanței de apel . 6

În timp ce nulitatea pentru netimbrare este o nulitate absolută ,

necondiționată de existența unei vătămări , întrucât privește o cerință extrinsecă

actului de precedură , nulitatea pentru nesemnare este absolută , espresă și

condiționată de existența unei vătămări , vătămarea fiind prezumată relativ , dat

fiind caracterul expres al nulității .

În procesele pornite în intervalul 15 februarie 2013 – 31 decembrie 2016

( dată fiind prorogarea perioadei tranzitorii dispusă prin O.U.G. nr. 62/2015 )

procedura prealabilă fixării primului termen de judecată în apel se va desfășura

la instanța de apel , conform dispozițiilor art. XIV , art. XV și art. XVI din

Legea nr. 2/2013 , în timp ce în procesele pornite începând cu data de 1 ianuarie

2017 , această procedură premergătoare se va desfășura la instanța a cărei

hotărâre se atacă , potrivit regulilor prevăzute de cod . 7

De asemenea cererea de apel va mai cuprinde și motivele de fapt și de drept

pe care se întemeiază , precum și dovezile pe care acestea se sprijină , care pot

să fie dovezi deja administrate de către prima instanță sau dovezi care se propun

prin cererea de apel și care au fost repinse la prima instață sau dovezi noi , a

căror necesitate în administrare a rezultat după momentul în care se mai puteau

propune dovezi la prima instanță. Dacă aceste elemente nu sunt arătate prin

cererea de apel , sancțiunea care intervine este decăderea din dreptul de a le mai

invoca , însă instanța nu va respinge apelul ca atare , ci va judeca pe baza

motivelor arătate la prima instanță , reanalizând probele administrate în dosarul

cauzei . Cererea de apel se depune în atâtea copii câți intimați sunt .

6 G. Boroi , ș.a , Noul Cod de procedură civilă . Comentariu pe articole , Ediția a 2-a revizuită și adăugită , Editura Hamangiu 2016

7 Ibidem 6

Cererea de apel produce mai multe efecte , dintre care unele sunt specifice

acestei căi de atac . Aceste efecte sunt :

-învestirea instanței de apel . Instanța de apel nu se învestește cu

soluționarea căii de atac decât la cererea părții interesate . Dacă niciuna

dintre părți și nicio altă persoană căreia legea îi recunoaște legitimare

procesuală activă nu exercită calea de atac a apelului , hotărârea de primă

instanță devine executorie și poate fi pusă în executare .

- efectul suspensiv de executare . Hotărârea primei instanțe nu poate fi

executată silit cât timp este susceptibilă de apel și nici pe perioada

judecării apelului . Apelul nu mai prezintă efect suspensiv dacă hotărârea

de primă instanță a fost dată cu executare provizorie , indiferent dacă

aceasta din urmă este de drept sau judecătorească .

-efectul devolutiv .Apelul exercitat în termen provoacă o noă judecată

asupra fondului , instanța de apel statuând atât în fapt , cât și în drept .

Așadar , efectul devolutiv a apelului , efect specific acestei căi de atac ,

constă în posibilitatea pe care o au părțile de a supune judecăriiîn apel

litigiul dintre ele în ansamblul său , cu toate problemele de fapt si de drept

ce au fost ridicate în primă instanță , instanța de apel statuând atât în fapt ,

cât și în drept .

5 . Subiectele apelului

Părțile în calea de atac a apelului se numesc apelant si intimat . Doar părțile

de la judecata în primă instanță au dreptul de a exercita calea de atac a apelului .

Cererea de apel poate fi introdusă și de unele persoane care nu au participat

la judecata în primă instanță , respectiv de către :

-dobânditorul cu titlu particular al unui drept sau bun ce formează obiectul

litigiului dintre părți , dacă transmiterea a avut loc după pronunțarea

hotărârii și înainte de expirarea termenului de apel pentru partea ce a

transmis dreptul .

-orice persoană interesată , chiar necitată la soluționarea cererii , în cazul

procedurilor necontencioase .

-creditorii chirografari , dacă dbitorul lor nu a exercitat calea de atac .

-procuror

6 . Formele apelului

În raport de reglementarea apelului , trebuie făcută distincția între apelul

principal , apelul incident și apelul provocat .

Apelul principal este apelul exercitat de partea nemulțumită de hotărârea

pronunțată de către prima instanță .

Apelul incident este reglementat de dispozițiile art. 472 C. Proc. Civ. Potrivit

alin. (1) al acestui articol , intimatul este în drept , după împlinirea termenului de

apel , să formuleze apel în scris , în cadrul procesului în care se judecă apelul

făcut de partea potrivnică , printr-o cerere proprie care să tindă la schimbarea

hotărârii primei instanțe , iar alin. (2) dispune că , dacă apelantul principal își

retrage apelul sau dacă acesta este respins ca tardiv , ca inadmisibil ori pentru

alte motive care nu implică cercetarea fondului , apelul incident rămâne fără

efect .

Din dispozițiile care reglementeaza apelul incident se pot desprinde

următoarele caracteristici ale acestuia :

-poate fi formulat doar de către intimat împotriva părții cu interese

contrare , care a exercitat apelul principal .

-din punctul de vedere al momentului în care se exercită , acesta se va

formula după împlinirea termenului de apel și se va depune odată cu

întâmpinarea la apelul principal .

- trebuie să aibă cuprinsul prevăzut de lege pentru apelul principal .

-are caracter accesoriu în raport cu apelul principal , în sensul că soarta sa

depinde de soluția pronunțată în apelul principal .

Apelul provocat . În caz de coparticipare procesuală , precumși atunci când la

primă instanță au intervenit terțe persoane în proces , intimatul este în drept ,

după împlinirea termenului de apel , să declare în scris apel împotriva altui

intimat sau a unei persoane care a figurat în primă instanță și care nu este parte

în apelul principal , dacă acesta din urmă ar fi de natură să producă consecințe

asupra situației sale juridice în proces .

Așadar , apelul provocat se poate introduce tot numai de către intimat , dar în

două ipoteze diferite :

-în cazul coparticipării procesuale , intimatul poate formula apel

împotriva altui intimat din apelul principal , dacă apelul principal ar fi de

natură să producă consecințe asupra situației sale juridice.

- in cazul în care în fața primei instanțe au intervenit terțe persoane în

proces sau în caz de coparticipare procesuală în fața primei instanțe ,

intimatul este în drept să declare apel împotriva unei persoane cara a

figurat în primă instanță și care nu este parte în apelul principal , dacă

acseta din urmă ar fi de natură să producă consecințe asupra situației sale

juridice în proces .

7 . Judecata apelului

În apel , ca și la primă instanță , întâmpinarea este obligatorie , rolul acesteia

ca și cererea de apel fiind de a determina limitele judecății în apel , deoarece

părțile nu se vor putea folosi înaintea instanței de apel de alte motive , mijloace

de apărare și dovezi ăn afară de cele invocate la primă instanță sau arătate în

motivarea apelului ori în întâmpinare , cu excepția cazului în care necesitatea

dovezii reiese din dezbateri și instanța încuviințează administrarea acestora .

Apelul se judecă în complet format din doi judecători , dar amânările care se

poartă fară nicio discuție se vor putea încuviința și de către un singur judecător .

Procedura este aceeași cu cea prevăzută de lege pentru judecata în primă instanță

, datorită faptului că și apelul este în realitate tot o judecată în fond .

În virtutea efectului devoltiv al apelului , instanța de judecată va soluționa

apelul numai în limitele cererii de apel sau ale cererii de chemare în judecată ,

în apel nefiind posibilă schimbarea cauzei , obiectul cererii , a părților sau a

calității acestora , precum nici formularea unor pretenții noi , care nu au mai fost

facute în fața primei instanțe .

Instanța de apel va putea administra alte dovezi noi , cerute de către părți sau

chiar dispuse din oficiu pe baza rolului judecătorului în procesul civil .

Necesitatea administrării acestor probe noi va putea rezulta atât din cererea de

apel sau din întâmpinare , cât și din dezbaterile care se poartă în fața instanței de

apel .

După încheierea dezbaterilor în apel instanța va pronunța soluția , care poate

fi de admitere a apelului sau dimpotrivă de respingere a acestuia în fiecare caz

cu nuanțări .

Astfel , instanța admițând apelul va putea schimba în tot sau în parte

hotărârea atacată , fără a se putea crea apelantului în propria cale de atac o

situație mai grea .Soluțiile date de instanța de apel sunt diferite in raport de cum

prima instanță a judecat sau nu fondul procesului , apelul fiind o cale de atac

devolutivă .

Când judecata la primă instanță s-a făcut în lipsa părții , care nu a fost legal

citată , instanța de apel anulează hotărârea atacată și trimite cauza spre

rejudecare , o singură dată , primei instanțe sau altei instanțe egale în grad cu

acestea din aceeași circumscripție , dacă partea a solicitat în mod expres luarea

acestei măsuri prin cererea de apel .

Soluția din apel trebuie să țină cont de principiul non reformatio in pejus ,

situația creată prin hotărârea primei instanțe , în favoarea părții care face astfel

apel , neputând fi înrăutățită .

Conform NCPC , apelantului nu i se poate crea în propria cale de atac o

situație mai grea decât cea stabilită prin hotărârea primei instanțe , cu excepția

cazurilor în care el consimte expres la aceasta sau în cazurile prevăzute de lege .

Decizia instanței de apel poate fi atacată pe calea recursului , dacă legea nu

prevede altfel .

Bibliografie

1. G. Boroi , ș.a , Noul Cod de procedură civilă . Comentariu pe

articole , Ediția a 2-a revizuită și adăugită , Editura Hamangiu

2016

2. G. Boroi , M. Stancu , Drept procesual civil , Ediția a 2-a

revizuită și adăugită , Editura Hamangiu 2015

3. G. Răducan , M. Dinu , Fișe de procedură civilă pentru

admiterea în avocatură și magistratură , Ediția a 3 –a revizuită și

adăugită , Editura Hamangiu 2015

4. A. Tabacu , Drept procesual civil , Universul juridic , București

, 2015

5. Noul Cod civil și Noul Cod de procedură civilă , Universul

juridic , București 2015