A n u l X X V I I I . ~ I \ o . 1 « . € B A N I Ш T O A T A T A R A 9 Laniir * i ' m n i e 1»»%

2. — N o Î 5 . UNIVERSUL MTERAîl Luni , \i\ Martie 1 9 H .

СстУшнІ « iu ţ i i rtalitae

D u m m i s * trecută, In cel m a i mare fast si ce l m a l m a r e entuz iasm. Ita­l ia şi-a sârbii teri i prin dcscbiderea grandioase i ei expoziţii cinquantena-rul unităţii .

Legaţi de Ital ia pr in obârşie de ginte, legat)' prin sentimente, ro­mâni i iau cu tot sufletul parte la marea sărbătoare ce se desfăşoară in ţara îndepărtată şi urmăresc c u interes ori oe.swffli v w n i i d e pe mar­gini le Tibramlî despre prea mărirea' comunei ginta- lat ine.

CuvântUliosii dintâi- în: aceas ta s m v bătoare 1%'. awitl rejşeie Italiei şi ai fost cuvântt. d»; o> m a g u a r a l n p ă t m n -dere, de uni î n f l ă c ă r a t p a í t i o l i s n , a fost o paginai cam" v e namâne in istoria Italiei i d e ieri, şi de mâine şi găs im nemerit! sătli reproducem aci In părţile l u b m a î i d» seamă, ca unul ce tălmăeeşteitfettreegtul|.t*t înţelesul serbărilor i ta i iaee , . e a ' ş i toţ cugetul ş i t oa t ă n ă d e j d e a neparal i i l i talian.

A zis regele Wc&sr fâaamtel III :

„ P e Gapttelin» p e care cel m a i nuire poet lat in Va profetizat c i va fi veşnic c a . s r Штт sa af lă astăzi strânşi iii jaraii regelui l iber repre­zentanţii* parlaieeatului; ş=j municipa­lităţilor, sàmèelal vaui ai> unităţel po­litice indtadisáiffléisi a l libertăţilor lo­cale. Vă sá lat evocând .amintirea cu­getătorilor,, eroilor şi martiri lor că­rora daterim pari ia . tettfo astfel de adunare naţ ională , jurarnântj l d e a face Italia, tot -mat liberă, tot mai ferici' 1 ş i tot m a i respectată în lume îl fac în med' irezistabil cu pietate, II fac toate inimile. Ia aerătodările le­gitime doritoare de vremuri m a l bune e nevoie s a recunoşti c ă nu poţi în t r 'un t imp prea scurt îndrepta efectele a lungi secole trăite In desbi-nare şi în aservire. Tara noasteă a trecut prin epoci m a i nenorocite chiar decât cea ilustrată de scriito­rul Florentin Machiavel , atujocî când nefiind armonie ш suflete ş i armată , neexis lâad discipl ina «aractewter , supunerea spoetan.ee la legi . ceea ce constitue substanţa viefcef ţ i mântu­irea, s'a răpit î i a l i t i І т і я ь е ş i sub­jugate orice putere de a cage ta , orice vlagă militară şi crrilă. Trebue s i priveşti hotărât tn aceste adânc imi spre a putea m ă s u r a sforţarea tita­nică de care a fast capabil auftetuJ naţie nai, spre a schimba soarta a n e i plebe înjugate Іщ a mmi pop»r liber şi getas de drepturile sa le .

„ S ă nu uităm im virila noastră m o ­destie rolul p e care istoria i-a de­semnat Italiei; ea dovedeşte p r i n re­unirea neaeracitelor ginii dr*parţitie dreptul ifiia&gibtl al naţiuniter d e a trăi independente. Italia cu ß a m a capitală, reprezintă coexistenţa li­niştită a bóericüser e n S"atM, c w a ce garantează Ëbertatea deplină şi fecundă a rrièpsK s i şt i ieţeL Aceasta operă a pariaţ i lor aoştrt , sa lvator i ai patriei, im poate apărea m a i m i c ă de cât cefciatte d a n ă epecf a l e Romei.

„ I n t r ' i m dâscurs so lemn, vte&enital meu i a t ă răposat a zis c ă , i a faţa .râ-măş i ţ e lo r majeataaee a le m a r i n a t recute , nona mărire s ă n u n e pară modes tă . Cea verbe, pr in spiritul t impului, a fosă «mirersală; c e a - r r o a c naţională. C a «ea dintâi aia a r a t Italia romauă, c u cea de a d o u a avem Roma ital iana. P r i m a a ies* expresiunea tt>t%ti: aceasta însă ex­pres ia dreptiutai ş i , ca orice drept. Roma itaî iaaă est« inviolabilă".

Şi regele Vfcttjr Emánue l a tecbe-îat :

„ I t a l i a , care s e devotează peirtru independente teteror popoarelor, va «ti să-şi păstreze propria-I indepen­dentă, ca re este moştenirea întregel sale istorii vechi şi recente, şi va cont r ibui p r in opere de pace la p ro­gresul un iversa l , in a v â n t u l sau coTitirj'/ă sp re idea lu r i tot m a i îna l te E un ce fat idic fap tu l că da>că ai­

de* пшюегавД Împăraţ i a i i stat pe c v l i u e a desch'aă fasteîar consulare ci INSTITNŢIKTTIKMR romane, pe Capito-liu, n u m a i imag inea lui Marcu A-«rel iu să fi rămas, sa lutând triumful lumineî austere a virtuti* stoice, cui­bul lege! morale ş i c iv i le pe care pa­tria noastră vrea să-1 urmeze CU în­credere într'un vi i tor s i g u r de pros­peritate şi de glorie".

Unui asemenea cuvânt poporul ro­mânesc nu poate răspunde m a i bine de cât unindu-şi g lasul cu al poporu­lui italian în urarea c a l d ă :

Trăiască Italia 1 • » *

• Ш —

de EM С&КШШЖІ?

Când peste pajiştele proaspate ale •gradinelor, sălciile îşî desfac pletele FOR verzi, pe străz", răsar, fragede ca nişte flori rare, femeile frumoase, — şi 'nseamnă că primăvara a-sosit !

Puţine oraşe in lume se pot mândri cu frumu>*tea femeilor lor, ea Bucu­reştii noştri. Iată-le! Staţi îetr'uo colţ de stradă si le admiraţi. D a l a bogă­taşa care priveşte trotuarul c u un fel de trufie ce-1 stă atât de bine, până la modista chipeşe, subţire, cu cutia de pălării sub braţ, toate au un far­mec deosebit al tor. Numai privin-du-Ie iţi dai seama cu cată uşurinţă işi Însuşesc moda, — care ia fie-care an trece, ca si luna, prin taate pă­trarele,—cât de repede stio îmbrăca croiala rochiilor celor mai neaşteptate, cu cită cochetărie pot purta раіитйе cele mal ciudate. — de la borul larg. uriaş c i t o umbrelă, ia ninişnl care le dă înfăţişarea unor bébé, şi până ia toca m i c i , ştrengărească, c a le prinde atât de minuna*.

Iar e V S vel lua parte la jocurile şi desfătările lor, te-vel mira cä tat aşa de lesne trec de la un spori ia altul, de ta tennis la boMeight, de la bi­cicletă la automobil, si ajungi să nu te ineoeşîî că, mâine, dacă va iebuti meroplatœi CA mijloc de comunica­ţie, i e vei urmări pe sus . cochetând sub ceni l ALBA»tra. dând graţia rân-dunekä sc**tteî maşini care, purtata

ide către bărbaţi, are ceva diu măreţia •rece a unei paseri de pradă.

rtkî u n anotimp nu-1 mal priincios fruiruisetsî ca acea al primăverii. Na­tura cane reînvie, frăgezimea erbii oare alterne pe«te pământ '-a an ait tăvi car verde ia faţa cehrï atât dc al­bastru al tăriei, rasele poleite care în­călzesc Pară. se Erijri. care silesc tru­pul să ae arate me i prea mult dar nici pir.3 patm d e supt vălul rochiei, aleătutisc un cadra ş i-o atmosferă de paradis pământesc, : paradis ce face pe ferne" a iubească' viaţa pi ne băr­baţi să regrete că Îmbătrânesc Г

P r m a é o - l ë aşas.fericite, întinerite, c u zâmbetul p« buze,, simţi un nuu avant spre viaţă.— simţi i c i p*ţl iubi *i ierta ÎNCĂ, « înţ î că măcar pentru •o ciipă şi *n sutbtul tău primăvara áragastel isi mal desftoe- ilbarea î

Trecàtor, mal bătrân cu-o príma­v a r i , prrveşte. priveşte Ьіач*1'№п»Апе •ііаіа aceasta va fi a altora1;, eă-măine z5iijb-lul buzelor calde nu se va mal revărsa spre tine ; CAT mâine ochii vi-oe'.l os .'tirietietul nu vor mal avea ce căuta intrai tă" ! Şi-arunci ve 1 înţelege CA pr.măvara sutletoiul ta-u si-a scu-TERAT FLOAREA, şi vw simţi cel d'intăt 6or venit dintr 'ACIJO. de pe acel de-pâ i iw tărâm de odihnă spi-e care, călător obosit, te vei îndrepta I

SFATURI CASNICE Cum sc distrug rarii din mnbiie. Ci să lis rugi car i din nn>bue sun t

d •>:« miJIONOP iot atnt ae bun>* : 1 Onu .'.iiiiuri rtmli l-i 1я o f i im°iraţ ip;

d'1 a o i ' i n i u ' c mtr 'o odaip î n c h i s ă ; ă) l'iirr.i'iini i.einu in j a u n i e iu cari

.'ii <;ani.

GABBÎELB ІГАХИПГЛДаО

D A L F I P Í O P e ţărm II ziceau Dalf ino; ş i p o n v

d a îî «enea de в і іншіе , pentru c ă î n a p ă părea ci l iar u& delfin, c a spi­narea aceea încovoita d e vâs lă ş i în ­negrită de soare, cu capul acela mare lânos , c u puterea aceea supraome­nească a picioarelor şi braţelor care'l făcea să facă sărituri şi tumbe să te sperii. Să'l fi văzut aruncân-du-se cu un ţ ipăt de pe stâncile Faraonilor, ca o pasăre de apă ră­nită î n . aripă, şi anel> reapărând l a douasee l 'de braţe mal i rawAx, pe a p a verde, cu. cehi i mari desd i i ş i m sea­ra.; săl> П văeut ! ß a r poate c ă era maii frumos pe csrabie , agăţat de catarg; pe când sirocul şuera printre funi i şi pânza roşie s t a gata s i s s «fâşie şi furtuna m u g e a dede­subt d e părea că vrea s'o înghită.

Nn a v e a nici tată nici m a m ă ; ba încă, p e m a m ă o o m o r â s e el , năs-cĂaiu- l , într'o eoapte de toamnă, ca douăzeci <dte an i î a urmă. P e tată î l m â a c a s e marea; Й mâncase , într'o seară c â n d varrtul uria ca o sută de l u p i s i Oîrul l a a p u s părea sânge. i>*-atu«cl, înt inderea aceea imensă d e a p ă a v u peatru el o fascinare stranie; ascul ta mugetul ce şi când ar fi înţe les ceva şiT vorbea cum w bea o d a t ă cu tată-său, cu transpor­turi d e dragoste , cu drăgălaşi i copi­lăreşti , ce se răspândeau în cântece să lbat ice ţ ipate cât î l lua gura s a d te l u n g i canti lene pline de melancolie.

— El e acolo, doarme, zise odată zaril, ş i vreau să m ă duc şi ea. Mă aşteaptă: ş t iu că m'aşteaptă, l -am văzut eri.. .

— L-al văzut?—ziee Z â n a căecând' cei doui ochi negrii ca botul «sra-biei.

— Da, în dosul capacului tSepjriel, când marer. părea dc uleiu; şi s'a uitat la mine, b'p uitat

Fet i i î i trecu un fior d e groază pe spinare.

Dar ce m a l fiară m â n d r ă era Zár­r a a c e e a ! Naltă ş i dreaptă c a u n catarg , cu u n d e mlădiaţ i i de pan­teră, c o nişte dinţi de viperă, cu două base purpurii, ou n n piept care 'ţi punea în vine sfflxnteala muşcă­turilor ş l făcea să ţ i se încreţească pielea de pe degete, p e S-tul Fran­cise apără toni 11

E a ş i cu Dalfino se iubiseră tot-deaaaa , de când' s e jucau cu ni­sipul, s a u se abăteau î n apa albastră; se sărutaseră ăe mi l de ort' în faţa soarelui ş i a măr i i .şi soare­lui şi mări i aruncaseră de mi i de ori cântecul tinereţeî lor.. . O fru­m o a s ă , puternică, îndrăzneaţă tine­reţe înmuiată în a p ă sărată , c a o lamă d e o ţe l !

Zarva îl aştepta s ă se 'ntaarcă tn toate serile, când cerul a» 'nrosea dinapoia Majeîlif şi a p a prindea ici şi colo reflexe viorii.

Cerăbiile apăreau ba stoluri , ea pasările , la cotul SeppSilor, departe, departe;, d a r aceea a luî Dalf ino sbe -

,ra înainte, drept nainte, sveltă» cu pânza roşie pl ină de v â n t d e ţ i - e r a m a l mane dragul; şi Dalf ino sta la proză ţeapăn ca •> co loană d e gra­nit,

— Ohe ! — striga Zarra — bun pes­cuit ?

Ш îl răspundea; Gabianif se înăl­ţau în stoluri de pe stânci , ţ ipând; şi pe tot ţărmul se răspândea sgo-motwl pescarilor $i mirosul mărit.

Dar mirosul mări i îî îmbăta p* e i doui. Câte odată stăteau »rivindu-se lung în ochi , ca fermecaţi, ea stând ne rnarsrinea bărcii, el înt ins pe po­deaua din fund, la picioarele el, pe când veîul î l legănă şi cânta pentru eî. valul verde ca un imens l a n în Maia îeeănat de vânt.

— Dar ce a l în ochi aslă-se-ară, Z a r r a ? — m u r m u r a Dalfino.—Aşi ju­ra , ui te: tu t re ime să fii vre-o vră j i ­toare de-acele din l a r g u l m ă r i i , de­pa r t e , denavte . şi s imt i urnă tu te fe­mee şi j u m ă t a t e peşte, aşa (trebue să:

fii, s i cămf c a a t ă к а ш і і c a d a paafră şi a i i părul stft c a a n p i t . Irrtr*e zi ai *4 te f a c i i a r nsăjiteare, s i al să sări î n a p ă şi al s ă aaă laş» a c i fter-incoat„^

— Est i nebran !—«acea d â e s a «cu dinţii Strânşi .şi m baaele întredes­chise , băgamdm-I m â n i i e prim p ă r * i ţ i n â n d u l f t e m u i t aoeto şi tiiemvi-î'ând ca un leopard în lanţuri.

Valul mirosea m a i mult «a nicî odată

într'un zori de Iunie se duse şi Zarra la pescuit. In văzduhul alb sufla o boare ce p u n e a fiori фіясы£і tn vine; tt№t ţăr»a«J. era a^ewas-îu: a-»>.uri. .Deodată, o naşă g ă u r i oaxţb, ca o săgeată d e a u r a чшіоі zeu , a p s î aSte raze, un snop de *ава.іпа; şi ia tă , iaş i i de roşu, pete d e viorta, sdrerrţe tremurătoare d e pwrpuriu, pufuri palide de portocal ia , eteuruturt de albastru sa topeau într'© mxn-unată simfonie de culoare. Aîmriî , c a •tat-prăştiaţl de o adiere de ѵаяй, dispă­rură; şi soarele străluci , o a m> іюая* ochiü însângerat , pe marea împă­unită de largi şi leneşe undirî. S to­luri de gab ia ni aruncau ţipete ce pă­reau hohote de râs omenesc, râzând apa cu cenuş iu l char al sboruhif lor.

Luntrea venea când pe-o latură c â n d pe alta, cu săltaturi neaştepta­te, ca si când ar fi fost vie: în răsă­rit, în 8js»e stânci le Forronilor, erae stejari arămii .

— Ia, te uită—zise Zarra lu i Dal­fino, care s tă la cârmă cu Citateu saş iu l şi cu băiatul lui Pachiö , doui copi l negri şi tari ca fierul—, ia te nită la casele cele mic i de pe ţ ă r m ; seamănă cu staulul de Crăciun al cumătrului Gnese.

— Da—murmură saşiul râzând. Dar el tăcu: se uită pe luc iul apei

albăstrii , care de-abia se mişca. — Ce băiat frumos are cumătrul

Gae&e, nu'' aşa, Zarra?—zise în cele din urmă cu o uşoare ironie în g las ţintindu'f pe faţă зеі doui ochi mari de peşte-câine

F a t a susţ inu fără să clintească privirea înflăcărată, dar îşi muşcă buza de jos.

— Se poate—zise e a nepăsăteare, tetorcâadu-se să se uite la un sto' de gabianf pe sus.

— EI, haide. Şi-apoî ce haină fru­m o a s ă de f inanciar, cu văi ai galbe­n e şi c u pana l a pălărie şi cu tesa-cul! Dacă etL...

Zarra' se răstorn ase pe spate vo-lufftuos, cu săni i gurgui s i buzele în­tredeschise, pe c â n d părul ÎI flutura te vânt.

— Sfinte Franc i se , apărătorule!— m a r m u r ă printre dinţi bietul Dalfi-na, cum se s imţea sgândfirit.—Vira, şaşiule , v i r a !

• D a r f inanciarul acela umbla cu

dinadinsul <tepă o crestătură la gât. Când trecea Zarra, spunea tot' dewuna câte un cuvinţel galant , sbâr-lindu-şl mustă ţue blonde şi punând ptomnui ţ№ marierai tesacului . R e râdea ; odată' ch iar s'a ui tat în dară*.

— Sângele * roşu!—Eicea Dalf ino, c a un aer întunecat de ta ină, când băiatul cumătrului Gnese trec*a mândru cu puşca l a spinare, prin faţa luntrilor ancorate tn şir .

Şi într'o seară, c ea din u r m ă a lu i Iulie, într'o seară s'a ş i văzut că sângele era roşu, s'a şi' văzut.

Apunea soarele într'o f lăcăraie de nouri ; şi năduful conleţ ia ţărmul ca un acoperiş de metal înroşit ; şi răs-bufnell de sirocco b i c n ú a feţele, d i n când în când, ca l imbi de foc, oe •când marea c iocănea îu stânci , atm-megând si clopotind de oar'că M a ­terna. Colo, în faţa vămii , га,1га»*ай barca cea nouă a luî> Carditk»: miro­sul catranului năpădea fot taraaWL

— Iar Ham văzut, ştii , 7-л fr a?—, z i ce* Dalfino amărât , lungit «ab flancul limtrîT care z^cen ne uscat ca un ehinn snnrt.—Mi-a mal нл«ія odatS că asteantil: ş i -ам să mă duc. Pa.r'că nci ce fac ?

Tsî s t â n o p b'-^eie tnf"'un siuv.s u-I'.'.f: arir-if î ş i bagă m â n a nrin par şi ziste îa/r:

L u d , 21 Martie 1 '*И. UNIVERSUL LITERAR N o . 1 2 . —

— Par'că aci ce fac? b l suflet îî e r a f u r t u n ă , b ie tu l Dal-

finc-, în aufletul a c e l a a l luî t a r e c a p ia ira s t â n c i l o r ş i mare c â t marea. E r a u n ames tec d e s u p e r s t i ţ i e , ăî ură, de iubire ; unda s c l i p i t o a r e î l a-trăge*. fără să se pca tă î m p o t r i v i , In chip fetal, d a r i s e p ă r e a t ă n ic i acolo d e d e s u b t n 'ar fi a v u t pac» fă­ră r ă z b u n a r e .

O ! Z a r r a , Z a r r a , ş i pe Z a r r a i-o f u r a j e r ă

T ă c u r ă s ă a s c u l t e v a l u l ş i s ă a sp i ­r e m i r o s u l c a t r a n u l u i ; e a n u î n d r ă z ­nea să z ică n ic i o vo rbă ; şedea cu o-ch iu l î n t u n e c a t , p ro s t i t ă , n e m i ş c a t ă ca o s t a t u e .

— B i a t ă l imt r i so .a ra m e a ' - m u r ­m u r ă DalfiiK» p i n ă i n d l e m n u l u i f lan­cul ni-ervu c a r e î n f r u n t a s e cu d â n s u l su t e de f u r t u n i fără să se s f ă r âme . Şi în ochi îi s t r ă l u c e a u l a c r i m e ca u n u i eonii .

— Adio. Z a r r a ; mă duc . O s ă r u t ă pe g u r ă : a«o't o l uă l a

fuşrâ pe пічіо în so ro v a m ă . si sân-jrele i se făcuse d e f i a ră . î n t â l n i pe f i n a n c i a r t o c m a i s u b > l i n a r ; ' se a-r u n c ă la el r a un tiirru si'l g â t u i d in t r ' o d a t ă . fă ră săT las* să zică n ic i u n g e s u m a r i a .

Ariei, ne CÂND lumea a l e r e ă , se a-rui 'CÂ Jii m a r e con t ra va lu r i lo r fu-rio.'ia.?. d i s p ă r u , r e a p ă r u Imi t ând cu p u t e r e a o coca a lu i s u p r a o m e n e a s c ă : şi ' l ѵЯгіч'5 i a r ă ş pe c o a m a albă a va lu r i l o r , CA u n delfin, r e a p ă r â n d d i s p ă r â n d , n ie rzându-se n e u t r u tot-D A A I " ^ " i a n u s u l ne s igu r , p r i n t r e şu-"i ti vite ыгосепІиТ si strio-Stele d i spe ra t e AL? c u m â t r u i u ï Gnese.

Trad. de A . A. D.

m •

T r a n d a f i r u l

0 floinc-am prim in pieplnl meu. a*earä. — ii' Irandafv en trgede petale — şi 'UTpraştia -itrit miros pe calc, meat credeam că iar c jiriitiâvară.

Iar când. І-иін luat din piept, atât* jale f-vprimu-m'a si ncet ia lo: a-î iară Vnw prins—n 'sate fa) SE scuturară— Doar câteva mai rtbnăsese pute.

In cl era otăla duioşie Şi-atâta dor de-al n'eu zăcea Iniriiisul, Că făr' să rreau rai podidi 'met plânsul.

Aija ţi »<»> in viata nc puUic Trăim o ciipà dulce, fermecată, Şi-apcă "(i ştim de am trăit vreodată.

P r i m i i v a r ă Se cerne 'acel a pomilor ninsoare Albind verticala lungilor a/ci Şi blând mireasma /tordor de Ici Se 'wpmstic în adieri «soare.

Prin. tufe stau ascunşii ghiocei împodobiţi cu fete zâmbitoare : Ici, colo, blând răsare cálc-o floare Iiwestlinilti-тг arătarea eî.

In faţă-mi svjlii boarea primăceriî Şl 'nlr'un desiş, un lermcc'il hondar Sfărâmă vesel liniştea tăcerii.

înfiorat de cântul lui, tresar : E 'nlnin prci" siirc o rc'nncrii Ce-mi toarnă 'n suflet dulcele nectar.

Bacău. M i h a i l A l e x a u d r e s c u .

• e

CUGETĂRI Misant*' '">;ч şi dragos tea de s ingu­

rătate nu s u t decât un s ingur senti­ment . Schopenhauer.

Un t â n ă r poate deveni orí-се vrea, nuuuii bă'şî ia o hotăr î re tare şi .~â s<-ţ ioâ de ea. Vuweil ausion.

Poar t ă - t e aşa ca şi când al fi pr iv i t de zece ochi şi a r ă t a t de -ZPEE mâini .

Conf'ucius.

Am făcut din mine tot ce n a t u r a m°a permite să fiu ş i n imeni nu rere mai tnuit . ' l. P. Richter

Poiiteţa e o AVERE car" nu costă ni-Iiic, dar care produce n r i i t .

P. I. Sthal.

Ajungi mai adesea la v i r tu t e prin lăracie, de cât pr in boga ţip.

S-tul Ctirysos'om.

O . ALBKRTINI

M A M A — Ei, d a r c u m s 'a î n t â m p l a t ? în- '

t r e b ă s u r p r i n s Guido P a n t u c c i . — Mergeam. . . . „ Е Г d i s c u t a cu

C a n e v a r i . Se vede c ă n u m ă obser ­vase ; a l t cum, n ' a r fi p u t u t p o n u n ţ a | ace le cuv in t e ' C u m z .c—mergeam. . . a m auz i t p r o m m ţ â n d u - s e n u m e l e m a m e i mele — ş i a t u n c i ins t inc t iv , m ' a m opr i t în loc ş i -a tu a s c u l t a t . A S ­c u l t ă :

Aş pu ica c h i a r să şi j u r că m a m a lui Er rddo este a m a n t a colo­ne lu lu i Alber t i . . . " apo i n u a m m a i j auz i t , n ' a m văzut n i m i c ; fu un mo- I men t ter ibi l ; se p ă r u că un ab i s se j desface în f a ţ ă -mi , i a r eu e r« .u g a t a s ă c a d î n t i n s u l . Apoî o d e s l ă n ţ o h e de fur ie m ă re însuf le ţ i . Atât po l pre­ciza, c ă m ă repezi i a s u p r a mize rab i ­lu lu i , îl p ă l m u i i de nuiî m u l t e o r i . s t r i gându - I îti f a t ă : Eş t i un neruş i ­na t ! u n m â r ş a v ! m i n ţ i ' ! El c ă u l ă să se împo t r ivească , r id ică b a s t o n u l , apoi f u r ă m d e s p ă r ţ i ţ i . Acum, due lu l este inevi tabi l : s au m ă va ucide, ceeace e m a î m u l t c a s igu r , s a u îl o-m o r c a pe u n c â i n e . .

— Adică c u m , abso lu t inev i tab i l , E r a l d o ?

— Ce ? A I v r e a ponte să m ă r e t r a g ? S ă l a s nepedeps i t pe mize r ab i l u l c a r e a c a l o m n i a t î n m o d a tù i de infam m e m o r i a t a t ă l u i m e ü ? Nici s ă te g â n d e ş t i la a ş a ceva ! C h i a r şi a t u n c i c â n d ca t ego r i c ş i -a r p r e z e n t a scuzele, ş i -a r r e t r a g e cuvinte le zise, n ic i a-tvmeî n ' a ş î p u t e a ş i n ic i n ' a ş î v rea ! Toa t e , or ice a m s u p o r t a t , d a r o in­su l t ă a m a m e i , nu .

T u n u cunoş t i pe m a m a m e a Guido! Este . . . . o s f ân tă ! D u p ă m o a r t e a s ă r m a n u l u i meu t a t ă , nu a a v u t al t g â n d de cat p e n t r u m i n e şi a m i n t i e a lui . Ce face şt ce a făcut acea femee p e n t r u mine , nu poţi să pr icep i . T r ă e ş t e cu viaţii m e a , se poa te s p u n e ; ori-ce p r e o c u p a r e pen­t ru m i n e este şi p e n t r u ea. Dacă eti t r ă e s c Uni.şlit .şi s u n t fericit , n a t u r a l că e: o -oai - resc . ŞL eu îl voesc î n tot m in i ' - "i Ьіп-Че: o soţie si n ' a ş î iubi-o cu a*> <.;- igostc ! P r e a m u l t e îl da to- V - şi a cea s t ă i n su l t ă , vezi, n u pot íiifluiá. AR fi o r u ş i n e p e n t r u miri". S5 s p u n ă că m a m a m e a e a-iiK'iiia colonelului Albert i? E a , ca re plânge- şi a c u m m e m o r i a b ă r b a t u l u i a d o r a i . ;.:-l a m i n t e ş t e în orice cl ipă, în toa te g â n d u r i l e — e a '? Ah ! nici- , o d a t ă ! E o s f r u n t a t ă m i n c i u n ă , o ca­lomnie , tot ce a zis. P e n t r u m i n e E şi m a l or ib i l de c â t o lov i tu ră de p u m ­n a l . Căci ce o m a î grozav, -să tiăe.ştî d i n ş i p e n t r u o c r e d i n ţ ă .şi s'o vezi a ş a i n f a m i n s u l t a t ă ? Dacă n u ne-a r fi despă r ţ i t în acele monren te , eu î l .şi o m o r a m ! Acum, o r i el, o i i eu!

Tăcu . T r ă s u r a c e i c o n d u c e a l a locul conveni t me rgea iute, pe p a v a -g i u l d e lemn. E r a s p r e s e a r ă . Soare le t ocma i îşi t r ime tea u l t imele raze.

P e n t r u c â t e v a m i n u t e cel d o u î a-niici t ă c u r ă , apo i a j u n s e r ă . T r ă s u r a SE deschise. C o b o r â r ă ; s p u s e vizi t iu­lu i s ă r ă m â n ă , g a t a l a o r i c e che­m a r e , i a r eî .se î n f u n d a r ă î n t r ' o g r ă ­dini. . Ceilal ţ i c h i a r sosise. Cel dou l a d v e r s a r i , s c h i m b a r ă un s a l u t uşor , rece, şi toţ i î m p r e u n ă se î n d r e p t a r ă sp re locul unde avea să se facă l u p t I. Duelu l t rebuia să fie făcut cu s p a d a . . p â n ă la u l t i m a p i c ă t u r ă de s ânge" . Nicî unu l d i n t r e a d v e r s a r i , • n u voia să c u n o a s c ă a l t ă condi ţ ie . | Ş i DE o p a r t e şi de a l t a , ofensa e r a d e s t u l DE g r a v ă .

La u n s e m n a l d a t . d u e l u l începu . De l a p r ime le m i ş c ă r i , se p u t e a ob­se rva că d a c ă u n u l e r a fo rmidab i l , ce la i t e r a teribil . Se l u p t a r ă cu fur ie ; n ic i u n t r e m u r al m â i n e ! n u l ă s a u s ă se î n t r e v a d ă . OrI-e emoţ ie d i s p ă r u s e d e l a p r i m a î n c r u c i ş a r e a săb i i lo r , <irî-c.e s en t imen t pier ise d in pr iv i r i l e lor, u n d e r ă m â n e a n u m a i o l u m i n ă vie, a l t e r a t ă şi inexorab i lă .

— Destul ! zise un m a r t o r , şi r i ­dică sab ia , î n a i n t â n d cu un I>'IS. O u ş o a r ă d â r ă de s â n g e p ă t a s e c ă m a ş a І Ш -І.ІТ1ДО Címe vari .

— Nimic ! zis-e aces t a , ş i re înce­p u r ă l up t a .

P e s t e un m o m e n t , s-pada l u i s t r ă ­p u n g e a a d â n c p iep tu l lu î E r a k i o . A-cest a v u s e n z a ţ i a c ă ceva se sdro-beşfe î n i r ' â n s u l şi în ţe lese to tu l . I n ace le s u p r e m ? m o m e n t e , och i i luî a-veatt p r iv i r i fnle'frittet»re; v r u să s p u n ă ceva. d a r n u p u t u . Asvâr l i sab ia , p r iv i câ tva t i m p în gol . apoi , f ă r ă c a m a r t o r i i síi-l p o a t ă s u s ţ i n e , căzu cu g r e u t a t e la p ă m â n t . Veni m e d i c u l ca re se ap lecă cu a ten ţ i e a su ­p r a l u i . Văzu io tul d i n t r ' o pr iv i re— ş i d ă d u d i n cap . K a n a n u e r a m o r ­ta lă , d a r era des tu l de g r a v ă . P u ţ i n dc-ni fi fost m a i sus , sq.ada adver ­s a r u l u i i-ar fi s t ràpi i i i» m i m a ţ i

— In t r ă 1 zise m a m a ' luî E r a l d o colonelului Albert i . ANI l u c r u r i foar­te gt'OVI' să-fi y m n ! E r a p a l i d ă : e r a f r u m o a s ă , b ine făcu ta . C o r p u l avea în mibcài ' i . in nmU. ' i , c e v a e x t r e m . d e p l ă p â n d şi uşor . Armon ia perfectă .şi de l i ca tă a fo rmelor se p u t e a d is ­t i nge în ţ o a l ă i n t ens i t a t ea , cu uşu­r i n ţ ă . P ă r u l n e g r u .şi lucios , cădea în bucle PE i r o n i c a ci ail ă. Aveu de m u l t 40 de a n i . d a r t i w AR fi văzut -o . nu i-AR fi da t m a i mul t d • ?S. :,TÂT / îi e r a de fină faţe arisiocti i î . ica. gin­găş i a n r s c ă r i l o r , si a n n o n i i i dulce şi sub t i l ă a vocel m l ă d i o a s e . Ară t ă o ca­n a p e a colonelu lu i , apo i se aşez TIR ă unu l în f a ţ a a l tu ia .

— î m i vei expl ica în s fârş i i . îi zise el , t r ă g â n d u - s e cu s c a u n u l m a l a-p roape .

— . .Tot" încă ! Si p e n t r u ac?esUi te-am m a l c h e m a t oda lâ l a mine . . .

— O d a t ă ? n u îu ţe leg Bianca .. Vor­beşte des luş i i , p e n t r u Dumneze i i ! . . .

— E g r a v , î ţ i repet, tot ce voesc să-ţ i s p u n , e g r a v de Uit ! Şi „El" e a ici . . . .şi d o a r m e . . . Se p o a t e deş t ep ta şi a t u n c i ? . . .

— D a r vorbeşte şi esplică ! zise el. a p ă s â n d cu tă r ie PE cuvin te .

— Aşa d a r n ' a i înţeles» p e n t r u ce mo t iv te -am opr i t p â n ă a c u m de a m a l i n t r a în c a s a m e a ?

- - Ah ! Acesta este luc ru l ce voesc să-1 ş t iu . De rest c red că nu te vei înşe la , g ă s i n d acest mot iv în duelul f iului t ău . . .

— T o c m a i ! A c u m t rebue su ne des­pă r ţ im . . . şi încă p e n t r u vec ie !

Vocea ei sono ră , avu un t n n u r si­lit v i l т а în ea u n su sp in a d â n c şi pr iv i rea- I se ţ i n t i o d a t ă în p ă m â n t , spre a se s u s t r a g e f a sc ină r i l o r une î vedenii ce-I străJuciş*- î na in t e .

Alberti se r idică în p ic ioare , deve­n ind pa l id , deschise g u r a s ă vor­bească , d a r se a b ţ i n u . Cu o s fo r ţ a re s u v e r a n ă se ap rop i e de ea :

— Vorbeşt i ser ios , B i a n c a ? — L a s ă - m ă , Osvaldo. . . t o tu l s'a

sfârş i t . . . în ţelege. . . E l avu u n b rusc gest de necaz, ne­

r ă b d a r e , s p a i m ă . — Vorbeşte, B i anca ! Ce a r e s ă se

*ntâmple? Nu vezi că m ă fac! să m o r ? . . . . Ce înseamnă , t o a t e a s t e a ?

— I n s a m . i ă c ă a m visa t s i că o r a d e ş t e p t a r e ! a sosit!'. Ne-am iubi t , a c u m t r e b u e să ne d e s p ă r ţ i m ; să n u l ne m a i vedem !

P l â n g e a . El îi a p u c ă a m â n ă , o s t r â n s e cu violenţă , f ăcându- I a p r o a ­pe ră i i .

— - D a r p e n t r u ce 'mî s p u i aces tea Bianct» ? P e n t r u ce m ă faci să sufer?

Ea nu-ş î r e t r a s e m â n a ce -el u r m a să s t r â n g ă , ci îl privi cu duioş ie , d a r n u p u t u să vorbească .

— Deci? a d a o g ă tot el, voind s'o a-puce de b ra ţ .

B i a n c a , r ă m a s e un m o m e n t p r iv in -du-1 cu un s p a s m infini t de d u r e r e în pr iv i rea- I p l i nă de l a c r ă m î .

— Şt i i p e n t r u ce s'a b ă t u t ? — Nu a p u t u t s'o s p u n ă n i m e n i ! — P e n t r u o femee de s igur . . . — Da, p e n t r u o femee. . . p e n t r u

m i n e !' — B i a n c a ! — P e n t r u m i n e ! î ţ i s p u n . Atâ t

ş t iu , Ar igo C a n e v a r i a a f la t re la ţ iu -n i le n o a s t r e ! Acum s 'a s fârş i t . . . în­ţelegi ?

— în ţe leg . . . d a r e n e c e s a r ? — Necesa r ! t r ebue să ne despă r ­

ţ im, trebt-.e s'o fac p e n t r u el. Kl nu r ă s m i n s e . ci o nrkvi câ t -va

t i m p I n och i , a p o î a p « c â n d u - î mât» ni ie , o a t r a s e l a piept .

— - B i a n c a ! E a c ă u t ă s ă se depăr teze , d a r el O

r e ţ i n u . — Deci. n u ne vom m a i vedea d e -

a c u m ? — N i c i o d a t ă î tretaue ! ,,E1" s 'a bă­

t u t p e n t r u m i n e , c a s ă p ă z e a s c ă o-n o a r e a m e a , pe c a r e eu e i n g u r ă mi -o t â r ă s c în n o r o i u ! V r e a u să fiu d e m n ă de s t i m a ce el p o a r t ă p e n t r u mi ­ne . . .

— S i m t că a î d r e p t a t e B i a n ; a , d a r avea \ om p u t e r e a s ă f ac tu i aces t sa c i l f ic iu ? T u , poa te d a , p e n t r u a m o ­ru l lu î . d a r e u ? B ianca , gândeş te - t e , f ă r ă t ine , ca ros t m a l a r e v i a ţ a m e a ? T u nu 'n ţe ieg î m a r e a m e a d u r e r e ? Es t e o agon ic , B i a n c a ! T e i u b e a m o-t ia tă şi te iubesc î ncă ! E ş t i a ş a de f r u m o a s ă , B ianca ! ' D a r s p u n e - m i : este o r i n u . u n v i s u r â t ?

Cii un b r a ţ o a p u c a s e de mil joc. i a r cu c e l l a l t îl m â n g â i a buc le le p ă r u l u i .

B i a n c a . î i lăsă s'o facă , î ncân ta t ă ; de a r m o n i a a.rekir cuv in te , ce-o fă­ceau să uite toa tă g r a v i t a t e a orei сѳ se s cu rgea , t r ag i că p e n t r u el . ca ş i zâmbe tu l fa ta l al des t inu lu i . Vocea p u t e r n i c ă a acelei iub i r i v inovate do­m i n a în ea, ca şi o a l t a . şi astfel îi pă reu î n t r ' a d e v ă r că visează u n vis sup rem de du re re . . .

Pe neaş t ep t a t e şi b ru sc se desfăcu unu l d in bra ţe le ce lu i la l t . L'n s t r igă t lung . d u r e r o s , r ă s u n ă l u g u b r u î n ca­m e r a vecină , unde fiul r ă n i t гіэг-m e a ; se auzi un zgomot , şi c ă d e r e a u n u i co rp la p ă m â n t .

Se pr iv i ră un m o m e n t , h a l u c i n a ţ i , s t ă p â n i ţ i a m â n d o i de aceeaş i ter ibi­lă g â n d i r e , apoi p o r n i r ă în c a m e r a de u n d e venise .str igătul .

E r a l d o gemea la p ă m â n t , nemişca t . Fâşi i le c e i î n f ă ş u r ă seră r a n a , căzu­seră , şi d in r a n a p r imi t ă , s ânge le eseu a f a r ă , p r e l i n g â n d u - s e pe p a r ­chet .

-— Fiu l meu*. . . 'fiul m e u ! . , u r l ă B ianca d i s p e r a t ă , şi se a r u n c ă peste corpul nemişca t , acoper ind f r u n t e a ! albă cu s ă r u t ă r i f ierbinţ i . П r id ică c a p u l . îi frecă mâ in i l e , u m p i â n d o - s o pe toa tă roch ia de sânge le f iului , ce era .şi al ci.

Colonelul m u l . serios. înţelese gro­z a v a d r a m ă , şi înţelese d-r-as-ernenea, ce voia -?a să f a. râ . Se aplecă , r id ică î n pa l ' pe t â n ă r .

— Mă duc. . . s ' adue un medic , zi.se el , şi eşi.

E r a l d o , în t impul aces ta , des­chisese ochii . Văzu pe m a m ă a-p leca tă sp re el, s i o r ecunoscu .

- - L a s ă - m ă s ă m o r m a m a . . . . la­s ă - m ă !

— I e r t a r e ! i e r t a i e ! gemu ea. Şi îl s ă r u t ă ia.i'.şî cu toa tă d u l c e a ţ a ce ші -j n a l o m a m ă pu tea să, aibă în acele m o m e n t e .

— Am văzut şi a m auzi! to iu l '. zis.? el sub acea ploaie de să r u l ă r i , l a s ă -m ă deci să m o r ! F o a r t e g r e a c lovi­t u r a ce mi-a ï dat-o căc i eu a ş fi mi­t u l să m a i t r ăesc ! I n piept a v u i u n a l t a r s fân t , u n a l t a r pe care-1 puse­sem ci l ia r d e - a s u p r a celui al luî-Dumnezeu . A c u m acel a l t a r s 'a zgu­dui t şi în cădere mi-a mai is sub cl i n i m a ! De ce să m a l t r ăe sc a c u m ?

— N u ! . . . e r t a r e ! e r t a r e !... E r a l d o ! p i iveş te -mă în fa tă . Nu-ţf s n u n o a r e n imic ochii aceş t i a rosi î 'le a m ă r ă ­c i u n e a p l â n s u l u i ? Nu-tî s p u n e n i -mmî d u r e r e a mea n e m ă r g i n i t ă ?

—... î n t â i . . . I r s b u i a să te g â n d e ş t i , s u s u i n ă el. cu u n ext rem s u g h i ţ î n g l a s u l ce i se s t i n s e a . Acum m a m ă , e p r e a t â r z iu să r e p a r i r ă u l !.

— Nu, nu. . . Am suferii de zece a n i , a m p l â n s p e n t r u zece lovi tur i , de u n a ca. . . .

— P r e a t â r z i i i ! t i -am s p u s ! Dure ­r ea ce mi -a ! p r ic inu i t , a r e c h e m a t a-s u n r a m e a m o a r t e a ! M a l b ine a ş a !

A c u m vorbea încet , anroap© pen­t ru s ine. Sânge le n u m a l c u r g e a d i n r a n ă . d a r pe fa ţa t â n ă r u l u i , e r a a c e a пчіоаге s i n i s t r ă ee a r ă t a că m o a r ­tea i> a l ă t u r i .

— Nu. aï să t-răesti şi a ï s ă m l evli ! Va veni meriienţ ; te vel fac?, b ine rjenti'-j m a m a ta, care î ţ i cere e r t a r e .

4. — Ne. 12 UNIVERSUL LITERAR) Lu»*, 21 Mariié J £ 11.

Galeria figurilor contimporane

Ö L A L . G . F L O R E S C U

Ê-l Al . G. Florescu, fostu. secre­tar genera l al minis teru lu i de ex te rne , <te»pre care s'a vorbit în u l t imul t i m p <й v a fi cupr ins în apropia ta mişcare diplomaticii şi va fi acreditat ca mi ­n is t ru plenipotenţ iar pe lungii u n a din €ur ţ i !c europene , este u n a din cele mm distinse figuri ale elitei bucureş -l e n e .

P r i n cultura d-sale, pr in situaţia şi retaţ iunile ce áre in cea mai înaltă societate, pr in caracterul său , p r in a-fobrlitatea ce p u n e în rapor tur i le d-sale яосіаіе, d-1 Al . G. Florescu n u are în jurul său de cât sau n u m a i pr ie teni sau n u m a i devotaţi s inceri .

D-1 Al . G. Florescu mai este unu l d m cei ma i reputa ţ i autori dramatici a! noştr i şi cele două m i n u n a t e ale sale lucrăr i de teatru «Sanda» şi «Chi­nul» l-au pus in rândul celor dintâi scri i tori ai noşt r i . Ca un omagiu pen­tru mare le d-sale talent de scriitor, autorii dramatici român i l-au ales ca reprez in tan t al lor in comitetul de lec­tură al Teat rului Naţ ional .

Geea ce l i teratura noastră drama­tică doreşte este ca înaltele funcţiuni la Gar! u rmează a fi chemat d-1 Al . G. Florescu, să n u o l ipsească de spri­j inu l putern ic ce d-sa i l-a dat şi pe care îl nădăjdueşte şi de aci Înainte .

A.

Căzuse î n g e n u n c h i , la - c ă p ă t â i u l n a t u l u i , şi u m p l e a fa ţa t â n ă r u l u i cu s ă r u t ă r i şi l ac r imi . I a r d e o d a t ă acea fa ţă , tot corpul , a v u o m i ş c a r e b ru ­scă , apo i m â i n i l e pe ca r i le ţ i n e a în-t r ' a l c ei, c ă z u r ă încet pe pa t , reci , ne c â n d î n c a m e r ă , de ab i a so m a i auzea u l t i m u l g e a m ă t al m u r i b u n d u ­lui .

B i a n c a sc r id ică în p ic ioare , şi de-te un s t r igă t . Ochii f iu lui , cu p r iv i r i în f r i coşă toa re , s in i s t re , p ă r e a u că-I z iseseră un u l t im „ a d i o " , pe c â n d pe buae ÎI f l u t u r a u n u ş o r zâmbet , i ro­nic , de du re re . I a r co rpu l lu i ră­m a s e nemişca t , rece ca de g h i a ţ ă , î n mi j locu l odă i i , î n t r ' u n lac d'e s â n g e , î m p r e u n ă cu al m a m e i , d e a s e m e n e a neînsuf le ţ i t . . .

•Trad. de G. Rădulescu-Milcov.

CUGETĂRI Din a l e d-lui G A. T a c i d

In tot şi in toate insuficienţa a fost şi va fi unica s tavi lă a desvol tăr i lor morale şi ma te r ia le .

Prefer cămaşa de o iandă sub un co­joc de oaie, decât, pe cea de amer ică eub ' ce l ma i bogat 'samur.

* ¥

Daca femeia care 'şl înşeală bărba­tul poate fi cândva scuzată , ea r ămâne Insă o filă m u r d a r ă a dosa ru lu i o rd i ­nar când işî înşea lă a m a n t u l .

Lac rămi le ce pornesc şi curg din iz­vorul dumnezeşte î iubir i , preţu.esc ca şi roua ce dă viaţă ' în t regel vegetaţ i i p rodusă de n a t u r ă .

EU NU TE ŞTIU.., .

Eu nu U ştiu şi totuşi ta sufleiu-mi te port Vedenie sublimă a dorului meu sfânt — Л*« te-am văzut aievea şi totuşi eu te cânt, Te cuget şi te caut pe lutu-acesta mort.

Se poate să mă cauţi şi tu printre cel morţi, O rază dc lumină ce'n noapte străbătu— Şi totuşi intdinphrcw-l să nu măştii nici tu, Ca astfel să fim jocul unei aceleaşi sorţi.

Se poate ca vreodată să ne 'ntdlniin şi-a-tuncl

Ştiu eu de mi vom trece ca douî necunos­cuţi,

In vălmăşagul vieţii dt-apururea pierduţi, Necunoscdnd a sorţii răstainice porunci ?

Se poate chiar al noştri sd nu ИІЯІ fim cândva,

înlănţuiţi de pravilî cu celceni-s str&ini— Doar ochii noştri-aluncea, ca gemene lu­

mini. Vor mai pricepe poate că ne-a fost scris aşa

Şi-atunc'i va fi zadarnic să plângi ca pe sicriu;

Aşa ne-a fost destinul pe lulu-acesla mort: 'Ca să mă porţi in suflet si'n suflet sä te

port Şi'n clipa intîluireî să ştim că-l preatir-ziu!

I , e ù u l i u I l i e s c u .

Marile figuri româneşti

NECOLAI BÄLCESCU Necula î Bă lcescu , fiul p i t a r u l u i

B a r b u Bălcescu, s'a n ă s c u t în Bucu­reş t i l a 29 I u n i e 1819, în casele p ă r i n ­teşt i ale lui Mache F a c a . Revolu ţ iu-n e a de l a 1821 c o n s t r â n s e f ami l i a Bă lcescu lu l , ca pe m u l t e a l te famil i i r o m â n e , a fugi la Braşov ; la v â r s t a de 7 an i începu să înveţe c a r t e g re ­cească , d u p ă obiceiul t i m p u l u i , de la un a r h i m a n d r i t grec , c a r e ven ia a-c a s ă d e ! p r e d a lec ţ iun i . Ma l m ă r i n -du-se, i n t r ă în colegiul sf. Sava , şi la v â r s t a de 1 7 - 1 8 an i t e r m i n ă cu d i s t inc ţ iune î n v ă ţ ă t u r i l e colegiale. Din cea m a l f r agedă v â r s t ă dete sem­ne de un c a r a c t e r h o t ă r â t , o intel i­g e n ţ ă p r e m a t u r ă , fiind înzes t ra t cu o i m a g i n a ţ i une boga tă şi o m e m o r i e r a r ă . Reci ta su te de v e r s u r i , ca cum a r fi ce t ind în t r 'o car te . Dil iginte , se­tos d u p ă l u m i n ă , Bălcescu ceru cu m a r e s t ă r u i n ţ ă de la ma ică - sa , căc i pă r i n t e l e său m u r i s e , să-1 t r i m i t ă î n P a r i s , p e n t r u t e r m i n a r e a s tud i i lo r ; d a r grelele î m p r e j u r ă r i î n c a i i se a-fla n u o e r t a r ă a-'i împl in i do r in ţ a .

Având m a r e ap l i ca re că t r e ş t i in ţe le m a t e m a t i c e şi m a i cu deosebi re că t r e filosofic, do c a r e zicea adesea că for­m e a z ă m i n t e a şi î n v a ţ ă pe c ineva a r ă b d a , r u g ă pe B ă n ă ţ e a n u l M u r g u a i face u n c u r s de filosofic, şi aces t m a r t i r a l l ibe r t ă ţ i i împl in i cu bucu­rie d o r i n ţ a j une lu i .

L a v â r s t a de 19 a n i el i n t r ă în ser­viciul a r m a t e i , cu r a n g u l de cadet in cava le r i e ca toţ i feciorii de boer, în u r m a s t ă r u i t o a r e l o r cerer i ale m a m e i şi r u d e l o r sale a ş i a lege o ca r i e r ă .

El prefer ise mi l i ţ i a , p e n t r u că-I l ă s a t i m p m a l l iber ca să-şl ur ineze s tu­diile sale n e î n t r e r u p t e şi p e n t r u c ă b i u r o c r a ţ i a n u p u t e a conveni u n u l c a r a c t e r n e a t â r n a t , m â n d r u , ca al său .

I n c o n t r a obice iur i lor f ra ţ i lo r să i de a r m e , t â n ă r u l Bălcescu c o n s a c r a orele de r e c r e a ţ i u n e s t u d i u l u i au to ­r i lo r clasici , şi m a l ales is tor ie i na ­ţionale,, p e n t r u ca r e s i m ţ i a vocaţ iu-nea .

Că t re finele a n u l u i 1839 el avu cu­r a j u l de a l ua in i ţ i a t iva u n e i ins t i tu -ţ i u n l fo los i toare ; p r o p u s e deschide­r e a unei şcoli p e n t r u î n v ă ţ ă t u r a mi ­l i t a r i lo r de r a n g u r i l e de jos. Vodă Ghica p r i m i cu p lăcere p r o p u n e r e a şi-1 î n s ă r c i n a c h i a r pe d â n s u l cu f u n c ţ i u n e a de profesor . Rezu l ta te le fu ră m i n u n a t e . I n p a t r u lun i el în­v ă ţ ă pe unter-of i ţer i î r e g i m e n t u l u i No. 3, ce se af la în g a r n i z o a n ă la Bu­cureş t i , şi a l u n u i e s c a d r o n de cava-r ie să ce tească şi să scr ie , cele p a t r u o p e r a ţ i u n i d i n a r i t m e t i c ă , i a r d i n geograf ie î m p ă r ţ i r e a pol i t ică a Eu­ropei . S c a n d a l u l î n s ă fu m a r e ! . L a u n a d in lec ţ iuni , î n t â m p l â n d u -se să as is te şi un şef de c o m p a i v e a l reg im. No. 2, c â n d t â n ă r u l p ro ­fesor vorb ia elevilor să i despre popu-

j l a ţ i une şi Î n t i n d e r e a t e r i t o r i a l ă a s t a ­telor, de o d a t ă este î n t r e r u p t şi apos ­trofat ' , de c ă t r e ace l şef cu u r m ă t o a ­rele cuv in te : „ C i n e v re -oda tă a p u t u t m ă s u m . p ă m â n t u l şi n u m ă r a câ te li­g h i o a n e de o a m e n i şi de l imbi m a l s u n t pe fa ţa lu i?" Bietul p rofesor fu s i l i i a-şî î neca r â s u l .

L a e x a m e n u l ce elevii de te ră l a fir nele a n u l u i a s i s t ă şi Vodă Ghica şi r ă m a s e pe depl in m u l ţ u m i t , d a r fiind că c o n s u l a t u l r u se sc nu p u t e a pr iv i cu ochi b u n i o a s e m e n e a î n t o c m i r e folosi toare , şcoala se desf i in ţa .

Cu câ ţ l -va a n i m a i î n a i n t e se for­m a s e in ţ a r ă o p a r t i d ă l i be ra l ă şi pa­t r io t ică , ca re făcea opoz i ţ iune pu te r ­n ică Iui Alecu Vodă Ghica .

Necula î Bălcescu, i n s p i r a t de o cre­d in ţ ă s e r ioa să p e n t r u r e g e n e r a r e a so­cietate! , i n t r ă în r e l a ţ i u n l s t r â n s e cu C â m p i n e a n u , c a p u l pa r t ide i n a ţ i o n a ­le, ca re reuş i se a s t r â n g e în juru-'i tot ce e r a m a l cu i n i m ă şi m a l cu intel i­g e n ţ ă în ţ a r ă .

L a 1838 a c e a s t ă p a r t i d ă a lcă tu i un proiect de c o n s t i t u ţ i u n e în ca re se p r o c l a m a : egulilalea, unirea eu Mol­dova, principe străin, împroprietări­rea ţăranilor. Se i scă l i p ro iec tu l , şi colonelul C â m p i n e a n u plecă p r i n T u r c i a in E u r o p a occ iden ta lă , î m p u ­ternic i t să negocieze în cea d i n t â i res-c u m p ă r a r e a t r i b u t u l u i p r i n t r ' o s u m ă a n a l o a g ă , şi in E u r o p a să p r o p u n ă u n i r e a ţ ă r i lo r , abo l i ţ i unea pro tec to­r a t u l u i ru se sc , şi să g ă s e a s c ă şi v re ­u n p r inc ipe s t r ă i n . Colonelul Câmpi ­n e a n u avea cu el ac te au ten t i ce , p r i n ca r i să a r ă Ie a r o g a n ţ a şi proiectele Rusie i in ţ ă r i l e n o a s t r e , şi să com­p r o m i t ă pe Gh ica l a Cons t an t inopo le ca h a i n , ia r în E u r o p a ca i n s t r u m e n ­tul p l a n u r i l o r ruseş t i . P ro i ec tu l de C o n s t i t u ţ i u n e se depuse la cab ine te le F r a n ţ e i , Angliei , etc. L a î n t o a r c e r e a în ţ a r ă , C â m p i n e a n u fu a r e s t a t d in o r d i n u l Rus ie i şi t r i m i s la P l u m b u i ­ta. Aceas ta i n d i g n ă p a r t i d a n a ţ i o n a ­lă, şl Bălcescu, c ă r u i a nu-I l ips ia nici r ezo lu ţ iunea forte, n ic i c u r a j u l re­vo lu ţ i ona r , se puse î m p r e u n ă cu Mi­tică Fi l ipescu în capu l une i con ju ra -ţ iun î . E r a a n u l 1840 când , S u l t a n u l M a h m u d m u r i n d , I b r a h i m fiul l u i Mehme t P a ş a al E g i p t u l u i se ap ro ­piase de por ţ i le Cons tan t inopo le l , şi un conflict e u r o p e a n s ta g a t a de-a izbucni . Bă lcescu crezuse că t o c m a i este t i m p u l de-a r ă s t u r n a pe Vodă, de-a m â n t u i p a t r i a de j a fu r i şi abu­zur i , de-a r id ica ţ a r a t o a t ă în picioa­re şi a o p r e g ă t i p e n t r u l u p t ă în con­t r a năvă l i t o r i l o r c a r i a r fi voit su no r ă p e a s c ă n a ţ i o n a l i t a t e a . De ace ia şi răpez i câ teva p r o c l a m a ţ i u n i cu u n p r o g r a m de o n o u ă cons t i tu ţ iune . Complo tu l se descoperi . Vodă Ghica nu văzu în m i ş c a r e a a c e a s t a do cât o c o n s p i r a ţ i u n e c o n t r a vieţel lui , î n s ă se înşe la , p e n t r u că Bălcescu n u u r a pe Vodă; el ş t i a foar te b ine că neferi­cirile ţ ă r e l d e c u r g d in s i t u a ţ i u n e a poli t ică c r e a t ă de m u s c a l i şi că dom­nul , or î -cât de b u n e i n t e n ţ i u n î a r fi avu t , e r a p a r a l i z a t de i n f l uen ţ a s t r ă ­ină şi de o a m e n i i ce-1 î n c o n j u r a u . Consp i r a to r i i se t r i m i t m a l î n t â i l a o comis iune de cerce ta re şi apo i îna ­in tea une i cu r ţ i j u d e c ă t o r e ş t i excep­ţ ionale , în tocmi te ad-hoc. H o t ă r â r e a aces te i j udecă to r i i , c o m p u s e de diva-n u r i l e î n a l t şi cel c r imina l i cesc , o-sând i m a i pe toţi c o n s p i r a t o r i i la oc­n ă pe v ia ţă . O s â n d a Bă lcescu lu l şi a F i l ipescu lu i fu m i c ş o r a t ă la înch i soa­re pe un t i m p n e d e t e r m i n a t : Mitică F i l ipescu l a î n c h i s o a r e a de la Sna-gov, unde fu ţ i n u t doi a n i de zile cu p ic ioare le în a p ă , d in ca r e cauză şi m u r i , i a r Bălcescu la m â n ă s t i t e a M ă r g i n e n i . T â n ă r u l r evo lu ţ iona r , în a r d o a r e ! g e n e r o a s ă se p r e a g răb i se ! î n t r e p r i n d e r e a sa e ra pa t r io t i că , d a r n ic i de cum o p o r t u n ă : soc ie ta tea ro­mână , încă n u devenise coap t ă рем-t ru o r evo lu ţ iune . Doi a n i s tete Bă l ­cescu închis la M ă r g i n e n i , p â n ă ce Bibescu se sui pe s c a u n u l domnesc şi îl l iberă . I n s i n g u r ă t a t e a înch i so ­ri i , el începu să cugete m a l ser ios la o v i i toare r evo lu ţ i une şi la mi j loacele p e n t r u a o p regă t i . Sc puse d a r pe s t u d i o ! M o r i a îm t io rm 'ă R "feri u n c â m p iii t i iK şi / -UI il de oxplx.t tat .

Pen i i u CII ! - ÎCC(V documen te lo r ,

i n s se r ip ţ i un i l o r , t r a d i ţ i u n i l o r , făcu o că l ă to r i e pe l a m ă n ă s t i r i l e d in Car-p a ţ l , „ că -a t ând — d u p ă c u m ne-o s p u n e î n s u ş i — sub r u i n e ur ine le mă-r i r i l s t r ămoşeş t i " .

La 1844 d e b u t a cu p u b l i c a r e a î n „ F o a i a şt i inţ if ică şi l i t e r a r ă ' ce a-p ă r e a în I a ş i sub r e d a c ţ i u n e a dom­n i lo r Cogă ln iceanu , A l e x a n d r i şi Ion Ghica , a unei l u c r ă r i m e r i t o r i e : „ P u ­te rea a r m a t ă " .

Tot în „ F o a i a ş t i inţ i f ică si l i t e ra ră" Bălcescu p u b l i c ă : C o m e n t a r i i a s u p r a bă tă l i e i de là c â m p u l R i g ă ! sau G -sova, u n s t u d i u în t eme ia t pe i zvoar -c o n t i m p o r a n e , î n ca r e a u t o r u l dove­deşte că r o m â n i i n u a u fost t r ă d ă ­to r i în acea bă tă l i e , z i când : „Or i şi c u m a fost, es te -nvedera t că R o m â ­n i i n - au fost t r ă d ă t o r i ; des tu le lu­c r u r i i s t o r i a a r e a le i m p u t a , ca să-; m a l împovă reze şi cu o p a t ă nen ie r i -t a t ă . Nu , s l a v a lor m i l i t a r ă este ne­î n t i n a t ă . EI s 'au p u r t a t t o t d e a u n a ca n iş te vitej i , au f ăcu t cele m a i m a r i jertfe, şi au v ă r s a t s ânge l e p â n ă ht u n u l p e n t r u a p ă r a r e a c iv i l iza ţ iun i î şi a l iber tă ţ i i , ş i E u r o p a de -a r fi recu-c u n o s c ă t o a r e , ne-a;r p l ă t i cu oa re -ca r î facer i de b ine jertfele 1er".

Pe c â n d d o m n i i şi boer i i a ş t e p t a u s c ă p a r e a de la p r a v o s l a v n i c a RUM>-şi se p r o s t e r n a u şi u m i l i a u îna in te - i . Bă lcescu avea c u r a j u l a scr ie : „Nici ­o d a t ă o n a ţ i e nu se poa te m â n t u i de cât p r i n s ine însăş i . . . Ar i s toc ra ţ i i , o"; nu priviafl jos , p r e a jos poporu l , car . ' se t a r a la p ic ioarele lor şi se n m n c i a ca să le h r ă n e a s c ă lenea ; ei nu cre­deau că d in aces t p o p o r a u eşit toţi acel vitej i , el nu ş t i au ce poa te fac-: un p o p o r cât de mic , c â n d îşi a p ă r ă a le sa le şi c â n d e a p r i n s de-o sfinte ş inob i lă idoe. EI nu ş t i au î n c ă nici aces t ea că c h i a r î n sufletul ace lor oa­m e n i a m o r ţ i ţ i de o l u n g ă t i r an ie , o rb i sau co rup ţ i , este un g l a s a s c u n s c a r e le vorbeşte n e î n c e t a t de, a d e v ă r , v i r tu t e , şi c a r e la t r e b u i n ţ ă îi p reface în eroi" .

Un a l t s tud iu , desp re „ S t a r e a so cială a m u n c i t o r i l o r p l u g a r i " , îi ter­m i n ă as t fe l : „ N o i n e - a m socoti fe­r ic i ţ i d a c ă acest a r t i co l , cu t o a t ă im-perfec ţ ia lu i , dacă actele ce r e p r o d u ­cem doved i toa re de o p r i g o n i r e înver­ş u n a t ă de m a l m u l t e v e a c u r i a cla­selor de jos de că t re clasele de sus . a r deş t ep ta în i n i m a aces to ra sent i ­m e n t e de o m e n i r e şi de d r e p t a t e ; d a c a ele s ' a r p ă t r u n d e de t r e b u i n ţ a de a în f ră ţ i deosebitele clase a le societa­te!, de-a le in t e resa pe toa te de o po­t r ivă la a p ă r a r e a şi fer ic i rea p a t r i e i c o m u n e , şi a c e a s t a : l u m i n â n d şi r i ­d icând pozi ţ ia soc ia lă a c lase lor do jos , d â n d u - l e d r e p t u r i de o po t r i vă şi î m b u n ă t ă ţ i n d mult, s t a r e a lor m a t e ­r i a l ă . Căci va l de acele na ţ i i , unde u n mic n u m ă r de ce tă ţen i îş i în te­m e i a z ă p u t e r e a şi fer ic i rea lo r pe ro­b i r e a g loate lor! ele piei". Astfel no i v ă z u r ă m în zilele n o a s t r e o n a ţ i e pu ­te rn ică şi v i tează , cu c a r e o d i n i o a r ă ne l u p t a m î m p r e u n ă pe c â m p u l sla­vei p e n t r u l i be r t a t e şi c r e ş t i nă t a t e , o v ă z u r ă m c ă z â n d cu zgomot , sd rob i t ă î n b u c ă ţ i ; o v ă z u r ă m c h i a r în a n u l a-ces ta f r ă m â n t â n d u - s e în m o r m â n t u l s ă u , f ă r ă a se m a i pu tea r id ica , n u d in nevoia pu te rn ic i lo r v r ă j m a ş i , d a r d i n p r i c i n ă că şi acolo o a r i s t o c r a ţ i e egois tă călcase în p ic ioa re d r e p t u r i l e omenirii!" '

Aceste r â n d u r i s p ă i m â n t a r ă a t â t do m u l t pe g u v e r n u l de a t u n c i , î n c â t el l u ă m ă s u r i g r a b n i c e p e n t r u a a-res ta pe a u t o r u l lor. Bălcescu, a ju ­t a t de a m i c i ! să, in 21 ore fu silit a p ă r ă s i ţ a r a . El se duse în I t a l i a şi F r a n ţ a , u n d e a d u n ă în t i m p de 3 a n ! de p r i n a r h i v e şi bibl iotece m a t e r i a ­lu l t r ebu inc io s p e n t r u o p e r a la c a r e m e d i t a de m u l t : „ E p o c a r o m â n i l o r sub Mibai i i Vi teazul" .

D a r ă de d e p a r t e , ca şi de -ap roape , el ' nu u i t a i u b i t a sa R o m â n i e , şi cu forţe î ndo i t e l u c r a a c u m p e n t r u rege­n e r a r e a el. L a P a r i s s t uden ţ i i d i a Moldova şi Ţ a r a R o m â n e a s c ă , tră­ind foar te izolaţi un i i de a l ţ i ! şi ve­n ind de t iner i , acolo, p i e rdeau cu în­cetul tot s i m ţ i m â n t u l n a ţ i o n a l , p a n » şi suven i ru l , p â n ă ş i l i m b a ţ ă r i i l - . v . r e î n t o r s / apoi în pat l ie. pe care o :;,

71 r . Ci Mailie 191І U N I V E R S U L L I T E R A R No. 12. — 5.

taseră, se m u l ţ u m e a u a trăgăna o pălăvatica viată fără nici un ţel, cu-fundându-se în oceanul de indolenţă te acoperia societatea română.

Ei bine, Bălcescu avu acea putere magnetică, pe care o dă sufletul în­flăcărat de iubirea patriei şi convinc-tiunea profundă pentru o idee. mare. de a întruni pe toţi tinerii români de la P a r i s şi a arunca în inimile lor o scântee din focul său patriotic. Două societăţi cu acelaşi scop „ luminarea naţiunii" se înfi inţară: una laParis , care să procure mij loace tinerilor ce au arătat semne de talent, spre a veni să studieze acolo; alta în Bucu­reşti, ca să ajute pe autori i l ipsiţi de mijloace, a tipări scrierile lor. In „Societatea studenţi lor români" se ci­mentară acele legături , cari aveau mai pe urmă să folosească atât de mult. Aci Moldovenii şi Români i , iu-bindu-se ca nişte fraţi, se deprindeati la ideia mântuitoare a Unirii .

(URMEAZĂ). Gr. T o c i l c s c u

P 1 K T R U I T O R I I . . .

Cu miscăiî vechi, învăţate de atâţia ani trudiţi,

Ei bat piatră lângă piatră şi tot par ne­obosiţi...

Ochii lor, în care gândul stingher arde ca un fôc,

Au privirea stinsă a celor ce se nasc fur' de noroc.

Vàntu-asemenï unor rhirl de prin aer, în­gheţate

Curge rece... şi-asa aprig şi aşa de ne'n-durat,

jî loveşte peste faţă, peste mâini, ca o să­geată.

Iar c't, oleiiţi, sălbatec, piatră lângă piatră bat...

Vin în urmă-te 'nşir alţii, cu lopefi aştern nisipul,

Praful se ridică'n zare in vârtej înecător Ce-î îmbracă 'n strae albe şi le biciueşte

ehipu Ca tiran asupritor...

Jertfa lor întreagă este !.. Câţi nu'şi bles­temă ursita !

Câţi nu şi-ar /І luat avântul spre o lume maî de seamă !..

Dar nevoia ne'inblânr.ită le-a înăbuşit is­pita...

IDEALUL nu hrăneşte pe soţie sau pe mamă... Cum ucide munca brută gânduri nalte !..

Şi, trezită, Stă în suflet mohorâtă teama zilelor de

mâine Câtă ură nu 'mpietreşte ! Câtă vlagă ri­

sipită Nu nc-aştern pe drum învinşii pentru trai

şi pentru pâine !..

Şi noi trecem înainte... Cine s'a gândit vr'oăată

Să scruteze-adâncul frei si al sufletului lor ?.;

Drumul pietruit cu truda şi sudoarea unui tată

E altar, şi fiul calcă peste el nepăsător... Nu se schimbă 'ntr'un veac, două, toată-a

lumi-alcătuire, Dar pornind din vremea-aceasta să 'ncer-

căm întâii paşi. Să 'ndreptăm gândirea noastră către toţi,

făr' deosebire... ... Căei şi 'n piepturile trudite bat inimi

de uriaşi... Gabriella I Anastasiu-Vuculescu-

I U Li I A. — Nuvelă romană —

te banca de piatră din alea s ingu­ratecă, şedea Iulia ; pe genuchl ţi­nea o carte : erau nişte versuri ale hü Ovi din.

Mintea el era dusă departe: v isa do^ieaptă ca m a l toate femeile de Vârsta eî.

Mintea îi era dusă departe : visa lui Caesar, ia picioarele căreia o fân­tână ţâşnea ape mirositoare cari cu un zgomot cristal in cădeau într'un vas de marmoră.

Parfumul acesta al apel era îm­bătător.

iulia trânti cartea pe bancă şi în-eepii să se plimbe prin grădină ; rupse câteva petale de rose, le mi­rosi şi apoi le băgă în sân.

O statuă înaltă ; un păr negru, lung. cc cădea in valuri pe un corp minunat lucrat; o rochie albă ce de­sena perfect niste forme sculntura-

le; u n corp atât de subţire, că-1 pu­teai trece printr'un inel: iată c u m era Iulia !

Şi Iul ia avea u n chip aşa de fru­mos , cum numai la unele roman se întâlnia.

Iulia păşea încet printre straturi­le de flori, aplecându-se să miroasă unele din ele.

Şi aşa, ajunse pe podul de piatră al lui Casius ce trecea, peste o apă, —râul Venerel !—cristalină, al cărei murmur răsuna în întrega grădină.

Şi Iul ia văzu o barcă care plutea pe această apă, şi până să-şi dea bine s eama barca se opri şi din ea sări un om : era tribunul. - Iul ia se făcuse roşie de necaz : un

o m Îndrăznise să plutească pe râul Venerel; pe apele căruia numai Ca­s ius şi cu fiica sa Iulia se preum­blaţi. Totuşi se stăpâni. • Tribunul a juns în faţa eî, se în­chină.

— Plecăeiune ţie, Diva Iulia. Iu l ia se rezemă de parapetul po­

dului zicând : — Ce-mi procura plăcerea de a te

vedea Augustus Tribune. La această întrebare neaşteptată,

Tribunul se roşi şi lăsă capul în jos ne m a l şt i ind ce să răspunză, ca un copil luat de scurt.

— De când Auguste, un tribun al poporului nu mai are curajul să vorbească ce cugetă, în faţa unei fe­mei ?

Tribunul fu atins în mândria luî: — O, Julie nu fi rea ! — Răspunde la întrebare atunci. Şi tribunul ca inspirat subit, rosti

următoarele cuvinte, cari erau de­parte de a da u n răspuns întrebării Juliel.

— Dacă zeii hotărât-au să facă, o femee care să fie cea m a l frumoasă, dacă vrut-aü şi ei ca m â n a lor dit-vină să cază asupra acestei femei, dacă făcut-au el o femee care să aibă toate graţii le, să fie fiica lor pe pământ, acea femee eşti tu, Diva Julia.

— Augustus ia seama ce spui, zise Julia.

— Iau, zise Augustus , urmând : „ Ş i pe această femee.. . .

— Destul, Augustus , zise Julia înţe legând oraţ iunea tribunului , lasă-mă, pleacă.

Dar Julio, nu înţelegi, nu înţe­legi.. . că te iubesc, zise Tribunul, şoptind aproape ultimele cuvinte.

— Pe mine ? întrebă Julia. — Da, şi bună Julio nu m ă res­

pinge. — Dar Tribune Augustus , aceasta

e o îndrăzneală de care ai să dai s eamă tatălui meu, Octavian Fla­v ius Casius.

— Aşa dar Julio m ă respingi. — Ascultă Augustus : „Sunt la

mine acasă, àï intrat pe furiş, fără ca să ştie cine-va, în grădină, ca cel mai de pe urmă p l e b e u ; deci te rog pleacă dacă nu vrei ca mâine numele de Marcus Augutus Tribu-n u s să fie târât în noroi. încă odată pleacă".

Augustus văzu că Julia nu glu­meşte şi înclinându-se, se retrase murmurând :

— Vel şti, pe numele lui Jupiter, ce însemnează să respingi pe Au­gustus , pe „Tribunus populi !"

Şi rostind ultimele cuvinte cu em­fază, se sui în barcă şi dispăru după nişte arbori.

Julia, speriată de acest mic inci­dent, se întoarse îndărăt pe acelaş drum.

Şi cum mergea, gândindu-se la în­drăzneala Tribunului, auzi în u r m a ei un zgomot.

Se întoarse şi dădu un ţipăt de bucurie.

— Salutare ţie, s lăvită Juiie. — Zeii să-ţi dăruiască ce au m a i

bun, Cornelius. Şi Julia înt inse m â n a lui Cornelius care i-o sărută.

— Ce întâmplare nefericită' a făcut pe Julia mea să plângă, zise Corne­lius, văzând pe obrc.zu] Juliéi la-crăml. Şi tiarându-I întâmplarea, Cornelius o sărută zicând :

— Julia n'ai teamă, nu's eu aici,

nu te iubesc eu oare In deajuns ca să te apăr ?

— O, da, da ! Şi Cornel ius o sărută iar.

Este noapte. In râul Venerel se oglindesc mii

de stele lucitoare, un miros plăcut se exalează din florile gradinei lui Casius.

Luna proectează în apă umbrei pomilor înalţi , umbre care tremură sub influenţa jocurilor mici lor va­luri.

Din depărtare se aude plescăitul unor lopeţi şi încet luminată de lună, se iveşte o barcă.

Ţ inând la piept pe Julia, Corne­l ius cârmeşte barca.

Julia şopteşte, al ipindu-se tot mal mul t de sânul lui Cornelias :

— M i e frică. — N'ai teamă, vom isbuti. Ajunşi lângă pod, Cornelius

zise : — Aşa, acum tu, Julio, sne-te pe

pod căci eu stau aici. Şi Iulia învelindu-se cu un şal alb

se sui pe pod în t imp ce Cornelius intră dedesubtul lui, stând în întu­neric.

Iulia se pl imba cu aerul unei fe­mei care admira frumuseţea nopţii.

Cornelius presimţise că August şt i ind că Julia se plimbla noaptea, va căuta să o răpească şi de aceea înscenase o cursă.

Iată că Iul ia zăreşte o barcă, dar ca şi cum n'ar fi zărit-o zise destul de etare :

— Ce frumoş i August, căci el era în barcă, se a-

propia încet şi deodată sărind pe pod o luă pe Iul ia de mijloc.

— Iată cum ştie Augustus să se răzbune !

— Fie-ţi mi lă Augustus , lasă-mă ! — De loc, avut-aî tu mi lă când

m'ai respins ? — Ajutor, strigă Iulia. Şi în momentul următor, Augus­

tus simţi că îi îngheaţă sângele în vine : în spatele lui sta ameninţător Cornelius.

Cornelius zise: — De, când Augustus Tribune al

luat obiceiul să furi fetele de la ca­sa părinţilor l or?

Dar Augustus nu răspunse , — Marcus Augustus , îţi zic, mâi-

te tot poporul te va huidui, că ai în­drăznit să necinsteşti pe fata lui Casius, împăratul te va goni ş i vei urma să trăeştî ca cel m a i de pe ur­m ă plebeu.

— Iertare, al milă. — Nu Augustus , fii leu p â n ă la

sfârşit ; adineauri acelaş cuvânt rostise şi Iulia. Avut-ai tu m i l ă ? Nu ! La ce bun să a m eu.

Atunci laşul, văzând că Cornelius nu se înduplecă, se târâ la' picioa­rele Iuliel.

— Ertare Diva Iulia, uită ce ţi-am făcut, iartă-mă, şi pe Jupiter, jur că n'am să mal ridic ochii Ssu-' pra ta.

— Serios, Marcus Augustus Tri­bunus, leul devine vulpe ? zise iro­nic Iulia.

Şi apoi schimbând o privire cu Cornelius, urmă :

— EI, haide Augustus , iată sunt bună, te iert, îţi p lace?

— Şi altă dată să fii m a i prevă­zător, adaose ironic Cornelius. Să­rutând m â n a Iuliel, Augus tus dis­păru, uitându-se sălbatec la cel ca­re-1 demascase ca pe un copii.

— Bine c'am scăpat, iubitul meu, zise Iulia'.

- - O, Iul ia mea scumpă. Şi Cornelius sărută pe Iulia In

tăcere, apoi plecară şi el. In urma lor, luna surâdea, oglin-

dindu-se în valurile mici ale râului Venerel !...

P e t r e G. G e o r g e s c s u Л " ' '

»

Galeria artiştilor român!

D-NA MARIA eiUCURESCU

I lus t ram azi Galeria noastră a- ar t iş­tilor r o m â n r cu simpa'icaT3gară"a dis­t i n se i societare a Teatrului Na ţ iona l , d-na Maria Ciucurescu.

De ani de zile publicul nost ru şt ie, că are la Tea t ra l Naţional în d-na Maria Ciucurescu unu l din cele mai de pre ţ e lemente de comedie şi nici u n fel de omagiu ce i s 'ar aduce n ' a r putea egala scnia teetorul d-sale ta len t şi adânca s impat ie de care se b u c u r i î n t r e toţi cunoscători i de tea t ru .

Fotografia ce reproducem aci r e p r e ­zintă pe dist insa artistă în t r 'un rol de subretă d in t r ' una din comedii le luî Molière, gen de roluri în care până acum încă n u a fost egalată pe sce­nele noas t re .

P R O V E R B E

Picătura mică face lacul mare,

Tivga nu merge de multe ort.la a ţ ă ; ori se sparge ori se crapă.

Omul înţelept îşi cumpără vara sa­nie şi iarna car.

Vorba de rău maî lesne se crede.

Poama nu cade departe de rădăcina pomului.

Creşti câinele să'ţî roază vineie.

Ilnslralia noastră colorată T r i m i s u l s p e c i a l r o m â n l a

r e g e l e I t a l i e i Se ştie că, cu prilejul serbărilor cin-

quantenaru lu ï uni tăţ i i i ta l iene, M. S . Regele a însărc ina t pe d-1 D . Gre-ceanu, fost min i s t ru şi actual vice­preşedin te al Camerei , ca, in calitate de t r imis special , să prezinte regelui Italiei felicitările Suveranulu i nos t ru .

Se ştie de asemeni că d-1 Greceanu a şi plecat la R o m a şi a fost p r imul t r imis strein care a prezintat regelui Victor Emánue l felicitări. P r i m i r e a d-lul Greceanu la Roma , ca şi au ­dienţa ce a avut la Quir inal , au fost înconjura te de toată s impat ia şi cor­dialitatea ce se cădea să înconjure pe t r imisul regelui Românie i , regelui ţâ­rei suror i .

I lustraţ ia noastră colorată din p r i m a pagină reprezintă audienţa solemnă a d-luî D. Greceanu la regele Italiei.

DIN HAZUL ALTORA U l t i m a r u g ă m i n t e

Ea. — Iţi1 inapoez inelul. Nu te mal pot lua de bărbat pentru că mă mărit cu altul.

El. — Te măriţi cu altul ? Ascultă, Natalio, am să'ţî fac o ultimă rugă­minte.

Ea.— Spune.. . Ce vrei ? EL—întreabă tu pe. noul tău logod­

nic dacă nu vrpa să'i vând inelul ăsta de logodnă. 1 V-aşi da cu jumătate preţ.

s. — Mo. гг. ţJMVESSUL LITERAR Lratíf 21 Marti«, Ші.

C A J Z j n ^ i V SYLVA

•— Aceasta era deci таЗшігеа , de care m a m a t a m a rugase s ă tc dis­t r a g ?

— M a m a era prea buni ,—repl ica i jpuţtn а е г ш , Irai p a r e c ă a v e a m în-c-à destulă «aiergie c a s ă îngrijesc Qe mine !osu-mî.

O plimb a d e s e a înir 'o Irăswră pe care o conduc e u , c u patra cai ; î i place foarte mult . Ar vrea s ă ia hă­ţurile l a mâin i l e e i aud. v iguroase ; dar e imposibil , mama. D U ne lasă.

— EşM fericit? m ă întreba eri m a m a .

— Cum n'aşi f i ? Am o nevastă perfectă.

— Te s imţ i depl in s ă n ă t o s ? — 0 da. Nu-mi e decât puţin, lene;

nu mai fac nimic.

Haxtrűéten, Ш Iulie Ceeace a m de tăinuit azi fileleor a-

cestora e o sarcină zdrobitoare de re­ni urcări şi de nelinişte. Tr&eura pe care o conduceam *'a răsturnat. Pen­tru întâia oară în v iaţă mi s'a întâm­plat aceasta. Vreau «ă £ac o intrare frumoasă în curtea castelului; întorc puţin cam în loc; roatele trec f e s te o piatră, ş i santem aruncaşi de pe scaun. >• i a a căzut pe spate. Cu o-bişi-i^ilul ei sânge rece, a început s ă radii, s u s ţ i n â n d că nu şua făcut râu; a fost însă i ncapab i l ă să se ridice. De atunci nu'şî m a î тщів copilul.

Ani implorat-o sä stea în pat şi veghez lângă dânsa . Nu mă pot îrt-frâna, o întreb mereu dacă nu maţi s imte nimic. Ochii eî mari gravi se îndreptă spre mine, ş i î m i răspunde:

— Nu, nimic. La ce bun să m ă reped în aîeî ier,

smulgându-raf părul? Nu pot spune că nu e vina mea. Mama încearcă s i mă consoleze; ce consolaţie poate e a s ă n i i dea?

S ingura speranţă care îmi făcea viata suportabilă este per iu ţă . 0 .siguranţă tristă şi ca de gtoiaţă mi se strecoară în suflet: — Copilul a mu­rit, Şi in ima începe s ă bată cu atâta violenţă în cât nu-mi m a i s imt n ie . l iniş te , nici somn. Nora e l in iş t i tă şi răbdătoare, dar se simte foarte răă ş i se plânge de un frig cont inuu. Când s p u n e aceasta, fug în odaia mea, căci aşi izbucni îu lacrimi. Aşi vrea su m ă ucid.

2 August Trei zile îngrozitoare.. . ş i fata m t a

n ioa i ta e colo în atelier, culcată în mijlocul florilor. Am (ost atât de a-băiut de aceste trei zile teribile, în t impul cărora biata mea nevastă a suferit ca o eroină şi a arătat o pute­re de caracter de necrezut, în cât la început nici nu vream s ă văd copilul.

Când în sfârşit a v u i curajul , mi-a apărut de o frumuseţe atât de minu­nata încâ* a m adus-o aci. Lat-o l ângă mine. nemişcată ş i a lbă ca un fulg de zăpadă; a m îucius toate uşile şi p lâng.

Nora este între viată s i moarte; şt-a p i e r d u t c u n o ş t i n ţ a : a început să aiu­reze înainte de a'I fi putut da copilul ş i nu îu<. t caza .de a repeta:

„Dacă i-'f- «'ar fi fost atât de fru-,moasă! Dar e atât de frumoasă în

„cât eu nu sunt n imic pe l â n g ă ea! , , P a r c ă t- o regină, Cum să câşt ig

inima lui până ce nu o va fi uitat* „Portre tu l . , daţi-mi Dortretul . Este „ în a ie i ier în colţ. i?titî, portretul a-, ,reia frumos. i>i mi-a aruncat o pri-, .vire, ca ş i când m'ar fi sf idat la o „luptă pe moarte. Eu, am biruit; cre-„ d e a m că o să moară , dar m"a uc i s „cu o s ingură privire. De ce n'a „luat-o de nevastă, dacă o iubea? Şi „ s â n g e l e ei a curs . çi l-ara văzut, „roşu. Ce-a strigat? Nino? Am fost a;v „pră, crudă şi geloasă: dar daţi-mf „ p o r t r e t u l . L-a a s cuns? II e ra atât de , .frică de mine? Vreau po r t r e tu l . N'a „tremurat când a m ră'iit-o d,a m o a r -„te, la căderea Rinului . Am făcut

„rău. Vream a ă l vM i n i m a g o a i l ; „vream sä se stoueiume sub rana; o „voiam i n i m a ceea, căci c a mea. Ş i -a „ascuns c u mândrie suferinţa. Şi eu „care' l iubeam atât de nebuneşte. „Apa ceea, o aud foşnind, foşnind „ f ă r ă încetare... î m i venea s ă i cad „ î n genunchi , ş i să-i cer ertare. Sun-„tem amândoi prea mândri. Nino? „ D a , N ino a sfrigat.el n'a auzit-o, „era surd ş i orb. 'Când i-am povestit „ a c e a s t a , buzele i s'aö înălbit , d a r „n'a tremurat. Credeam s ă i fac să „ţipe de durere; e l mi-a luat a r m a „ d i n m â n ă şi mi-a înfipt-o în piept. „Din pricina aceas ta copiiul a mii-„rit, d-e d u r e r e a lui şi a mea . Ii vreau „ i n i m a . Daţi-mi înapoi i n i m a bărtoa-„tailui meu. Nu puteţi? N 'a ie să mă „iubească nici-odată".

M a m a m ă privea încremenită, pe t i n d fc. t a nevastă-mea аіи»ч?а as>t fei. A ' n încărcat pistolul síi mS « r i d . Copi laşu l mort a fost î n s ă mai e io-c int dse cât disperarea nevestei mele: n u mi -a permis să mor

^ • s z î a z is râzând: - - Crede că n u l ia&ieç . Cit ise tn-

IRLR>s*il ca într'o carte .deschisa. 11 vad p l â n g â n d . P lânge { « a n e anasr-nic, «ічг nu pentru шіпг; mlânve co­pil чі ii £»' dânsa . Şi-a Ha* p**t»!>ati?3e i n i m a m i s'a s t r â n s de nelinişte: a s i fi s t r iga t , d a r n u vreaai ca cei lalţ i să ş t ie cera. Nu m'axn clinti i: am gîn-dit numai : Nu trebue să naorf. Nu-tï d a u ѵѳе eu . A iâeat pistolul jos ş i a cfetit in genunchi íua ; i j í<4 с эр ік і і э і mort , Luaţi- ' i a r m a căci va încerca iar... Nu , nu vreau s ă strig, ceilalţi a r sti-o. Numai nu'i lăsaţ i armele; c ă - d a c ă le ггіа, nebunesc, ^i c u m s ă r u t ă copilul! Nici odată nu m 'a s ă r u t a t a şa . Nimeni nu poate dar raina ic pentru noi? Crede c ă o u ş t i a nimic desiäne ea . De multă vreme ş t iu că o i'v','>.r:-K Lavin ia şi , foarte diba­ce, am IUTI at pe m a m a toi. Ea nu ştie se*wi«i?> nimic. S'au petrecut mult m a ţ « alte lucruri între dânşi i decât i-a rpus; dar ce, dacă o iubeşte incă a t â t de nebuneşte?

Ce cîsinl C â n d vorbeşte astfel faţă de пммпа, faţă cu doctorul, sau fată cu tearmtoarele ei, îmi pare c ă ci­neva m ă întinde pe roată. N u m ă uit l a nimeni; nimeni nu se uită l a mine; nici odată însă nu m'a făcut cu vo in ţă să sufer, cât m ă face astăz i f ă r ă voc. Nu încetează de a vorbi; s'ar zice că vrea să arunce departe de d â n s a povara suferinţelor ei.

10 August Copilul meu se odihneşte în groapa

luî ş i Nora se grăbeşte să'! urmeze. G â n d u r i l e ei se î n v â r t e s c merau in acelaş i cerc. P â n ă şi In gemetele el nedesluşite repetă: — Lavinia.

Mania n ' a îndrăznit s ă mă întrebe până a c u m de cât d in ochi. Eu îî în­torc ne-aï mei. Simt în contra m a m i i o duşmănie de neînvins. Ea a făurit l a n ţ u l pe ca r e va t r ebu i eă'l târăsc pană la moarte.

<ß Augmt Medicii disperă de a o vindeca. Au

telegraf iat altor somităţi medicale; toţi &e consultă ş i dau d in cap. Cu fie care nou sosit trebue să reîncep fata­la poveste, să spun că sunt cauza ne-noroeireï; nu mai e d<î suferii. Am v â n d u t ca i i ; nu mai nuteani să'î văd. Totuşi bietele animate nu erau vi­novate .

Astăzi e ram în atelier. Uşile cabi­netului de lucru erau deschise: auzi i pe m a m a vorbind cu doctorii. întâ i de Nora , pe care aceşti din u r m ă a-proape o condamnau , apoi de mine.

M a m a se îngrijeşte de eănătatea mea .

— E îngrozitor de slab — zicea dîn-sa. Umer i i i se încovoae şi părul îi : cărunţeşte pe tâmple. I

— E firesc. F ă r ă a fi bonav , a seme- ; npa î m n v e j u r ă r i s i 'n t suficiente pen- I TRN !) c o n s u m a forţele. i

— D a , ca a tâ t m a l mult -on c â t în ­ch ide tota l în e l însuş i ai na vor­beşte n imänuia de învinuiri le c e face.

Ai Daca puterile mi-ar ii complet istovite.

1 Septembrie Trăeşte. Atât se poale «pune. De

m a i multe zile n imeni n'a dormit. Am disputat-o mortel. C i a d In sfâr­şit ochii ei m'afl recunoscut, n n s a ­ras î-a trecut pe obraz, un surâs a t i t d e fericit în cât ni'am ascuns d u p ă perdele. Era c a şi c â n d a r ti -eurâs o moartă. Nu m a i e de reennoscut. P ă ­rul ei frumos a căzut, obTajîî îî swnt adânciţ i . Pare o feraee bătrână. "As­tăzi mi-a mângâ ia t obrmznl c u m â n a e i străvezie, care odihneşte pe înve-l itoarea albă ca o petală d e crin. ti­chii îi sunt prea mar i pentru figură, n'afi pierdut însă nimic d in păttrun-zătoarea lor privire; sunt numaî um­briţi de întristare. De-ar şti tot ce a spus î n t impul acelor lungi săptă­mâni! Dacă ar şti că m'a dat pradă curiozitate! generale, că, mul ţumită ei, am fost disecat în public, ar fi foarte nenorocită. . . Astă-seară. mă privea c « ochii plini de lacrimi, dar fără s ă s p u n ă nimic. Pentru c a ini­ma să se deşerte în voe, ітеЪтае c a spiritul să nu m a i fie s tăpân pe el. Acum tăcerea se interpune din nou între noi. N u ne vorn vindeca nici o-dată astfel. Pentru mine, privirea eî îmi este o mută şi cont inuă învinui­re, de când ştiu că nici odată nu vom • m a i avea copii .

S'a sfârşit pentru totdeauna. Nicî o pedeapsă nu putea fi m a i aspră p e n t m mine. căci m ă m â n g â i a m d e toate suferinţele cu gândul unei case pline d e copii. Castelul meu va ră­m â n e a gol, până ce fraie-mefi nxă va urma. El va avea ne voe de moşteni­rea mea , căc i n o are nimic, m a i pu­ţin de cât nimic.

Nici nu'mî m a i mărturiseşte dato­rii le lui; nu '1 lăsa ruşinea. A între­bat pe doctori de starea NoreL ş i de-attinci, după aerele Iul, s'ar crede, nu numai că Haxtroden, ci jumătate lume e a lui. De altfel este favoritul mamei noastre. A avut, încă d in co­pilăria lui , s lăbiciune de necrezut pentru dânsa. Este fără remediu.

Astăzi m a m a voia să intre l a Nora. Păzitoarea i-a s p u s că dormea; totuşi eu o auzisem vorbind. Fu pentru mi­ne un fulge-r de lumină. Nu iubeşte pe m a m a ; o suportă pentru c ă tre­bue. Vruiu totuşi să m ă as igur .

— Mama e prea vioae şi prea zgo­motoasă l â n g ă o bolnavă, ziseiú m a i târziu.

— Da, vorbeşte prea mult, întreabă prea multe; nu înţeleg de unde a a-flat toate lucrurile despre care mă în­treabă.

O privire de neîncredere l a adresa mea , însoţi aceste cuvinte ale Noreî .

— In delir se spun multe. Ceilalţi vor apoi să afle ce e adevărat î n fond.

Nora sări în patul eî. — Am vorbit! Ce-am spus? T e rog,

се-аш spus? — Nimic de c â t ceeace poate să

iasă dintr'un suflet adânc curat şi drăgăstos .

Totdeauna preocupata, privea v a g naiantea ei , apoi îşi aducea осЬЙ a-supră-mî cu o privire mută. In acest moment părea bătrână, de o bătrâ­neţe aproape fantastică.

— Mama ta vrea să vorbească me­reu de copil.. . Nu pot, s ise e a î n bfârşit, cu vocea tremurătoare.

— N H e aşa? E maî bine c a c i n e v a să nu vorbească de supărările lui ; ie înduri mai cu răbdare.

— Nu ştiu, poate că s 'ar vindeca m a i repede, ca o rană sub acţ iunea pietrei iadului. Nu al însă totdeauna curagiul de a arde tn carne vie.

— Sunt răni care vor s ă гаи!*па nevindecate; ar fi cuï-ѵа frică să se găsească prea nesimţitor şi prea mert, dacă durerea a e le ne prici­ni :esc nu ne-ar aduce aminte că trăim.

Ea mă privi iarăşi o privire «scu­tită, pătrunzătoare, ca şi c â n d ar fi

înf ipt tn mine s o n d a , o » Iti&í, aceaeită pririr*, l iniştit.

S S-ерІегпЬгы! Fratele aneű este insta lat ac i cu

n e r a s t i ş i copi l ; un i ucide cerbii; a m Jutvilat î » prietenul ixieii Hermann e s să p u n i puţ ina veselie în acea­stă ţnegă ş i dificilă с я п eseenţfi 1.1 sade ci" mine lângă, scaunul l a n g pe сагг f íora e s te condamnai -i să ~íoa în'insiL şi ne povesteşte isi ч і і ve­nte. Fra le -MEŰ a u ţine a'şî îinpăr-tifcşî VÂAĂ.torile t u dânsu l şi I l erman n'are nici uxi gust particular pentru cumnată-faea, care te puţin vulgară şi fac» d i n copiiwl e î u n idol ş i un tiran.

E « ciudată, nedriieaibetă, în cir-cenis tanţe le actaaîe , d e a ne fi im­pas, vederea acestui c o p i l Nu'i ma'i d a â vue « ă l aducă nev?s1i-mele. în ­tâia mră , i i-a pus brusc pe ge­nunchi. Nora s'a jucat c=u e l câteva minute; pe urmă a leşinat şi, reve-nindu-şi, a avut un acces de nerv r . M'atfl «npărat foarte rău pe frate-me-fi. Ca şi când m'aşi fi supărat pe un şivoiu de apă; î ş i păstrează ve­selia sebinteetoare şi nesimţitoare ca ei când toate acestea nu l ' a r privi, i l e ra ian mi -a împărtăşit indignarea, ceeace m'a liniştit.

Celait frate al meu vrea să vie şi el, d in pricina vânătoarei , mizerabilul! Dură certele ce a m avut. m ă miră cu niai îndrăzneşte s ă calce pe-aci.

16 Septembrie Zilele se реттачаеагй. cu încetineală.

Nora n u 'şi recapătă forţele. S 'ar zi-, ce că e zdrobită sub o sarcină pe care nici o putere omenească nu '-o poate ridica. Am luat po m a m a de-o parte şi a m îatrebat-o, căci găs isem pe nevastă-rnea agitată, slăbită şi în lacrimi după vizita eî.

N*a vrut SĂ'mî răspundă multă «Teme; am descusut-* însă, până ce a m silit-o să'mî mărturisească că şi-a t r a s conciuziuni din frazi-le scăpate de Nora în delirul ei, şi că a voit să şt ie totul. Mă tem sA nu M Ă fi purtat c u m un fio nu trebue să SA poarte fa­ţă de m a m a sa . A tremurat şi a p lâns sub potopul învinuiri lor mele. M'a întrebat d a c ă nu'i puteam erta în­grijirile ei de m a m ă . Am răspuns: Nu. l - a m spus că mi ave* dreptul я& uzeze d e mărturisiri le inconştiente ale bietei mele neveste, că a r fi tre­buit să le uite şi înainte de toate să nu'i fi vorbit de ele.

— Nu te înţeleg, zise?. M ' a î învăţat să ara tact şi să fiu discret, şi a i pro­cedat aşa . Cum mi -a ï putut face in-jor ia asta?

— Vrei să 'm î răpeşti dreptul de a veghi a a s u p r a ta? N u eşti copilul а ж й ?

— Aşi voi să nu fiii. Aşi voi să nu m l fi raăscnt nici odată. Mi-a'i făcut a n trist dar, dându-mî viaţa!

E a plângea; rămăsei aspru şi пэ-plecat. Furia mi-era a tâ t de mare în cât m ă tara ca un uragan. Acum sunt zdrobit, sunt tot atât de mort c a ş i scoriei* a l căror fer s'a scurs în valuri de foc. Simt mizerabila sen­zaţie de a fi văzut tremurând o fe­mee îna intea mea, şi acea femee e m a m a mea. De ce s'a purtat însă ast­fel? Nu trebuia să o facă. Nora n'ar fi ştiut nici odată ca a vorbit în aiu­reala eî; acum, are să"şî muncească necontenit mintea , şi raporturile noa­stre n'au să fie îmbunătăţite. E atât de plină de tact, nevastă-mea, atât de-s t ă p â n ă pe cuvintele ei, pe privirile el. Trebue să se s imtă adânc umilită de a fi împrăşt iat la toate vânturi le durerosul nostru secret. Ochii eî în­trebători trec de la m a m a la mine; a văzut că nu ne m a i vorbim şi a deve­nit atât de pal idă ca şi când a r fi fost să'şi piardă cunoştinţa. Nici o întrebare însă nu i-a eşit din gură. Numai durerile şi r-lăbiciunile au re­venit. Am dus-o în patul eî, i-am să­rutat fruntea şi ochii; mi-a tras mâi-nile către buzele eî şi a început să plângă.

A s e c i t i «rmarea te „Universul Literar" care va apare Duminica vii« tcare.

Luni, 21 Martie .1911. UNIVERSUL LITERAR N«. 12. — 7.

POy£STluI Şl LEGENDE

ttbaaifl, Ъйега, t i urna y moartea •Era pe vremea — când e» ş i »stör

21 — umbla pe păcătosul i s t» de f*-Wftnt şi holeră ş i moarte f/i тлити» |4*.. toate.

l a t ă într 'o zi de pr imăvară se ln-Шшезс pe la miezul nojpţel, într 'un ţ int irim, imoarfea, c iuma şi toatera $і *ß iau Ы c î sandă că «aobamfl d i n aaarginea «afcdtai, cu «ă тагмвійе şi mie i graşi , g r a s şi voäsac ş i ea c â t un fcrad, are să le «teâe «câte un « н е і t r a s de pomană.

Porneşte la el întâi holera, care se lăufla că i-a face ea pe fel ciobanu­lui şi trebue să-î dee ішіеіиі «el я ш і \>«rr; a junge la cioban.

— Ce vreî d-ta de la sa ine , z i se cisábanul către baba ce venise la el, urâtă ca moartea gi cu niş,te ochi oa de holeră.

— Eu î s holera, a m venit să-mî dai mielul cel maî gras , c'apol cu mine U I ta cârd.

— Nu aia Лева ete I*oler&, « 'am să rttănânc usturoi şi 'bucate d i iparate; ş* .s'a dus holera ídfacuiuú.

й и і е г а n'a m a î avut «e face şi s 'a dus pe munţ i şi pe pust i i -şi când s 'a întâlnit cu sărurile eî, -ciuma şi m©artea, l e -a spus paţati ia şi ss'a cam mal dus .

— Las eu m ă duc ей. zise ciuraa către moarte; să vezt cum a m să-î v m «de hac.

Intr'o JA. pe Ia amiază, iaca •so­seşte la «tftoa cietoaiiisiiui *э .urâciune de babă de nu s'a ornai văzut dc ctmd lungea aşa sAuţenie.

— Ce зягев í*at>o, tï zêse cioOaanul. — Am venit .să-mi «dal mrélul « s î

m a l gras din turmă, .c'apoï cu niîasœ tili în cârd.

—<• Da cine eşti d-ta de poruiiceşlflf ca într'o casă pustie; nu vezi că -eu Is .stăpân aici?

— Eü îs Cwima şi d e шз-даі dai ce îţi -cer, atâta ţi-î leacul.

— iDe ciumă аш-mí pasă nicî atât ca de lioleră; a m să dau foc la toate gtittciaelc, a m să .şăd în fum ş i las de m i i putea tace ceva.

C i u m a când a auzit aşa, s'a dus la m o a r t e într'un suflet şi i-a spus toată patarania cu ciobanul.

— Las' că mă duc ,eu, zise moartea cu mândrie; dacă nici mic nu mi s'a Іпбйіпа şi nu mi-a da mielul cel m a i gr»s , apoi o împlineşte .

Ciobanul .osipata; « u m a i ce iaca vine la el o i t ihanie n u m a i oase .şi c'o .coasă în mână.

— Cine eşti ş i ce câţi la mine? — Eu î s JÄearteaj am .venit l a tine

să-ţi cer iua miel g r a s şi de n u mi-1 dai, jpregăteşte-tfi să vii după mine.

— Ţi-1 dau, ţi-1 dau cu toată in ima şi m e r g şi cu d-ta să ţi-1 duc acasă-, j

Casa morţei era foarte mare şi cu raulţime de oae іда ea*e erau atâr­

n a t e £âte u n ghem: uuelea mari , a l -fefc» mâ&sxM f i «autea 4 e Ш тШ.

— Ce-s aestea, întrebă ciobanul pe moarte.

— Aastea sust g h e m e l e ca fina ѵі<4ей f i e c ă r u i ш ; с а м і s'a mâa-imát £вч4, tra iu l ámulta* e » «tfârşit şi eu mu duc de-I iau sufletul.

— Şi care-I çbeeue l v ieţe l ms3©, î n ­trebă ciobatíűl pe moarte.

— Aista. — Gebémül «vieţeî cîobaiMiluI era

íoarte m a r e . C â n d 1-a văzut el aga f i stiiasä sca -mai are zi le de trăit, a l u a т Ш in ferate ф* spus morteă:

— Dacă m a î a m zfte de trăit , lasă mielul la mine, că am femee şi copii şi le trebue ăe жіамеаяе, c ă mie nu­mi aduce nimene de pomană şi tre-ixre s& Tounoesc ca să le a s t u p g u r i ­le. Ş i s'a -dus acasă .

Holera, -ciuma şi eaoartea s'au în­drăcit de c iudă că le-a păcăl i t cio-iiaiiu'l. Auzită de Ja Fr. N . lacomi, Popenî-Tutova

. 4 . Lupescu

UN FARMACIST NOROCOS O drăguţă, îmbrăcată lntt"o „rochie-pantalon". De-o cvXoare pma frapantă. După vitimui fason. Urmărită de-o mulţime De curioşi şi derbedei, &«tLatori aleşi ucumu. Ofiţeri si «Itter femet, •Ca su «cepe de escortă, ß e жипЩ&иМ prea vil, A deschis, din întâmplare, UfM жѣеИ farmacM $i-.e intrat, iar după dânsa ТѵиЫ suita a urm<at JJS... f ióid-ce farmacistei A rum-ax scxem intrigai, Toţi ceruri Crema Si curioşi fi -Äcrfcadef, S-en.atoril, mai -cu ««ятоА, Dar şi dulöile fvmeï. Astfel că 'n,t7''un sfert de ,oră, Pentru, măreaţi bucurie, — Ftomacistvi maî /trimise Şi la uită f-ttrmacie i 'a-í •aducă Crema „Flora", Pudră şi săpun o ladă, Pe -c-areo véviéu in pripă,

><• -i 'лае pâinea caldă ! Carol Scrob.

Caca de Sănătate •WPIÎGIALA P E N T R U

d e F E M E I S U B Ш Ц Ё С Т І А

D o c t o r u l u i 1. К І П І Л С CUirur^jiriinar; şeful serv. de gynécologie

al spiţa elor Eforiei SECTIl îSEPAUATA pentru BĂRBAŢI

(hemoroide. hernii, tumori, calcule vvesicale. stricturi urfttrale, etc.

Strada Sf. fenios î , ia dosul T«atrukii National — ÏELKFON 2/96 —

J O C U R I Metagramă.

de CostaciKu — Isc» direct ; o ptaatu i n ţări calde găseşti . Івѵ-er« : ia şcoaiâ Щ& prost «iacă primeşti.

Deslegarea ţsradeî й ш « IJtiivertfül literar», Ш . i î , este :

3 stalpt şi 4 c i o r f Persoanele .e^ite pria tragere l a sorţi

«ari au câştigat câte ші-voium ЬЯзіав-tecă din ceie 10 acordate de noî, sunt următoarele :

Bucureşti.—D-na Ecateriua Dimitriu, d-niî Vasile Alexandresuu ^i Já. Miû-«ailescu.

Craiova.— D-ra Maria Knzsel. lâiargiu.— D-ra Sabina Í. G-eorgeacu. Pioeştî .—D. Jean Pappaver.

Piatia-Neamíu.—iD-na Mariuţa Gre-

Pîteşt î .—D na Constanţa Zemfirescu. Strehaia.—D. I. Diţeseo. Slobozia (Ialomiţa).— TVr» iLucreţia

Vainescu.

- 0 -

A ' ţ i p ă ţ t o, D o m m i l o r ? Aveţi boaJe secrete (lu»evti)?

— ÎSm jpiatteţ'i vremea: metget î la —

P o l i c l i n i c a J O R T O M " No. 5, str. •Cavtfii-Vetftn, 5 (dwţpt în fa(a oficei'uluî stărei ewilw),, unde »e vindecă repede, sigur ţi fără durere, ITNATE boa-lele secrete (lumefti), cele verdtóí fi cele

JDOUÎ. Intrarea discreţia. — A o l a i ï b i n e adresBa —

H e M a e sufletul coierciu'ui

C ä S c i P & М І П к Э Crescătorie şi întreprindere de C a l a i d e r a s ă

Z A H N Â (Pirusia) recoœanda CÂINI dB rasă cea eiaïnobuâ

C â i n i d e p a z a , de rasa reusunnă. şi de c o m p a n i e , pr»cum si toate fe­lurile de c a i n î d e ѵАч&Іоагж, delà roarele câineXJlmer Wogrg şi de «minte până la c ă ţ e l u ş u l c e l n a i m i c d e c a s ă , Preţ-itl eurent ilustr. grati-s. Face expediţie in éomte раѵШе lumeï in ori ce anotimp Expoziţie permanenţiIpro-wri" în (inra. Zahna.

[

„ A n t i a l c o o î " aecomemdoi^at pentru al-icolvct cât şi pentru tineri spre a nu deveni oUcolict, preparat de ceî maţi bwm Ductorl din Anglia şi care et stiïpat, zecî de mü de oameni beţivi.

C o s t u l L E I 5 „ ü r a B E ü m m s M " Se recomandă pentru bol­navi cari suferă de reu­matism, rezultatul sigur, sâ fie reumatismul cât de vechiu.

C O S T A L E I 6 iHOSV PEELS, hapuri câte І40 la cutie pentru ane­

mici, întăreşte stomacul, deschide pofta de mânuire. Ou prima cutie apare pe buze şi <ofomz, culoarea roşie.

O T J T I - ä I L E I S A se trimite prin mandat poştal costul Ы :

M . B . & N . W a r e b o u s e . Bristol (A*iglia) gi urHestq игеііісшаиіці franco la dwi ciliii cu instruoüi snrjte гошпеФ

V I N D E C A Ţ I B E Ţ I A f a a i n t e c a b e ţ i v u l s ă î n f r â n g ă l e g e a

ДОАМІЕЕАН-НІ tttainte ca alcoolul să fi distrus sănătatea, puterea şi averea LUI , sau ca moartea să fi tăcut imposibilă vindecarea tai.

COO.U este un surogat pentru alcool şi efectul lui este că beţivul va (detesta băuturile spirtoase. •СОДМІ ,esie cu totul a e v a t i t o u H w ŞI «efectul lut este atât de eficace, în cât persoanele cele

'mai înclinate 'beţiei nu devin nici adală recidive. COO.M este cea mai nouă invenţiuae oare ^ і і Ц а » jwffiiíis-© tn această ,piu,vii-Bţă, şi-a scăpat

până acum mii de oameni din nevoi, mizerie şi ruină. '.(ЛМ>М este un preparat <евге se disolva «ser, ŞI care spre exemplu poate fi pus de către mé­

nagent în Cafeana bărbatului, fără ca acesta să simtă ceva. In cele >maî ,multe camtri, el nicî NU ştie jpwntru ce ,au mai poate să suporte deodată spirtul, şi crede, că aceasta ES.te efectul unei prea man consumaţii, aşa cum UU'mai -putem mânca o mâncare din care am gustat 'prea des.

С4М»Ш ;ar .trebui să dea 'fje-caae tată fiului său, studentului înainte de a cădea la căci. chiar dacă nu este dedat beţiei, alcoolul totuşi al-abeşte сгеедиі.

in general AI t.-EBUI fie-care. carenu se poate ab[INE ,de alcool, să ea o doää de esle cu toiul .nevătămător. PEI-soana îşi conserva sănătatea ŞI economiseşte foarte

fi cheituit altfel pe.nt.ru v'< 1

> bere, ţuică sa* жасЬЛй. cari î-ar n cheituit altfel pe.nt.ru v | o» Contra fa centle <Mrat p«dep»ite. - ţ>reparat»l C*K>M costă 1 0 lei şi se trimite «.titra plăţii anterioare sau contra tambui

С э о т I n s t i t u t , C o p e n h a g a , 3 4 6 F . , B a n e m a r k a i n b a n i

EXAMEN ;

COOM. Acesta .raujj.i i.ao-î, jpe

l m v i : k s l C u p o n

LITERAR I \ o . I i .

8. — No. І2. UNIVERSUL LITERAR Luni, Vt M IŢJE, 1911.

NOUILE MARI PREMII O F E R I T E D E Z I A R U L

UNIVE SU L" ABONAŢILOR SAl, CU ÎNCEPERE DE AZT :

O NOUA VILA LA SINAIA „VHa Theodora* 4, construita anume pentru tragerea viitoare, pe str. I. C. Brătianu,

în poziţia cea mai splendida din localitate.

lin salonaş modern compus jáin :

1 canapea, 2 fotoliurl, 4 scaune şi o masă de mijloc, toarte elegant,' cumpărat delà fabrica Лѵ mobile de anii, J. Bre­zai, calea Ralmvei, 50., un.de se gaseştii.-iu p0r-, man en Ui o bogată si a-leasă expoziţie de mobile

de toate genurile.

U N DORMITOB DE BRONZ

de v mare"valoare, cum­părat delà Industria me­talică « Marcii", Bule­vardul. Eli*abeia, No. 8.

0 garflîtuîă de mobilă

PIîNTil l ! INTIIAIÎE ЛЧЧІірнліі din .

1 canapea, 4 scaune, 2 Ibtoliirrt şi o m.-i-iă, r.imi păfate' delà cunoscutul ma-ga/.-in de mobile de treáiie şi bambii. -Lit--tntau. str. Lipseam, 'i

Un do mitor construi! iu marea fa brică de mobile du lemn Marin V Ganea-, ş" sîaua Miliai Lbavul, No 'M şi sir Şerbăiiirii, 10 Sucursala calta Victoriei,

No 107.

0 scoria româr.escă fi n

bluză nie) de mătase delà Hazaiul Naţional

«•alea Victoriei, HO

U N

ds bambü cumpărat delà cunoscuta fabrică de mobile în a-cest gen, f i A Puc fier, calea Ѵіс.іопеі, 14X Su­cursala Bulevardul Eli-sabeta, No. 18. In ••('«>

inel a Halev-

• Я р ^ 0 dormeză, două fotoliuri şi un pa avan artistic lucrau- in vechiul a (eher 'de tapiţerie loan Nun/esc«, su. Câmpineanu, Hi

0 pendulă de stejar afumai şi o lava argintată g I pereche de cercei cu diamante J X T d e mare valoare

O frumoasă şi preţioasă broşa.

i rubine Ca-o

cumpâiaic de la m;i«azinul de încredere Schnitdt & Stm lutul calea Vicionei No 53

0 bicicleta, o puşcă de vânătoare şi mii pistol 'IlililIILlI c u m P S r a t e cit* la marele magazin de bicick'ic « Ш М Ш І Л І , Ş L A | . M E и і у / і $ Ш і > ) П І ! ,: а , , . а Vjctoriei Vi

lis iţraiiioioii, o >ii>iii'íi. un llîiiii şi o harmoiiiif cumpărate <k la cunoscutul magazin ruY muzicii Jean Feder,

calea Vjcionej Ы . .

1 pendulă de perete şt 6'"littţiirije de argint taill'llft i'il uiib r » m P 8 i a i i - de la cunoscutul magazin Mlllilll III mi •;,сі;атпіЫгіаСоІ(е}>-,*н. Coije« 3t ><

O Splendidă Rochie albă a r t l s l i c i n a ] u r u r, 0 dornienză, 2.fotoliuri şi un paravan artistic,

lucrate io vecinul atelier «le tapiţerie "loan Nicutescu», strada Câmpineanu No. 3 1 .

{ ceasornic de aur, c u t r e î c a p a c e ) pentru bărbat.

1 brăţară de aur 14 k t , cu § perle fine. 2 céasoarnice de aur pentru doamnă. I inel de aur cu rubin, pentru bărbat.

Iu inel de aur'14 kt. pecetar pentru bărbat, li céasoarnice remonloir dè.argiul cu 3 capace. 1 ceasornic' de metal emailat. • In liiuoclu fin. t> eeasoaruice remontoir, de metal. I elegantă compotieră argiiilalii,

de mare valoare

Două aparate economice de încălzii, Г Т а с Ѵ TAD Caslaoo

50 cutii de cremă, pudră şi săpun „FLORA" în cutii speciale, făcute anume pentru abonaţii noştri

ПІилЫл ІІЧгІпЫі» reprezintând fotografiile Regelui ÍV pidtlieie dlg|llld№ ş ; Reginei, comandate anume

pentru premii Toţi acei cari se abonează cu începere de azi,

tnaî primesc gratuit şi un volum din Memoriile Regelui Carol 1.

'•4