1

Capitolul 5 Analiza poziţiei financiare

Tendinţa spre armonie şi echilibru – concepte-cheie ale culturii si civilizaţiei umane – este caracteristică ansamblului activităţilor omeneşti, inclusiv celor creatoare de valori materiale, pe parcursul întregului proces dinamic de accesare, alocare şi utilizare a resurselor necesare acestor activităţi. Corelarea diferiţilor parametrii de analiză financiar-patrimonială şi de rentabilitate în vederea asigurării unei eficienţe cât mai ridicate a resurselor consumate, cu concretizare în satisfacerea optimă a diferitelor nevoi sociale, se regăseşte în echilibrul financiar asigurat.

Echilibrul financiar vizează un ansamblu de corelaţii ce se formează în procesul de rotaţie a capitalului, presupunând un sistem de proporţionalităţi şi relaţii dinamice între diversele necesităţi şi posibilităţi, implicând o alocare şi utilizare a capitalurilor care să permită întreprinderii remunerarea, la nivelul şi în timpul angajat, a furnizorilor de fonduri, desfăşurarea unei activităţi fluente şi asigurarea creşterilor strategice prevăzute, ca rezultantă a unei anume poziţii financiare şi performanţe. Necesitatea şi evaluarea modului de realizare a echilibrului financiar, elaborarea normelor diverse de asigurare a echilibrului financiar evidenţiază faptul că acesta constituie o situaţie de referinţă în funcţie de care se iau decizii atât la nivel intern (de gestiune), cât şi extern (de către proprietari şi diverşi alţi parteneri externi) asupra activităţii întreprinderii, cu atât mai mult, cu cât toate deciziile au implicaţii financiare.

O analiză exhaustivă a echilibrului financiar relevă faptul că acesta depinde de:

� rentabilitatea activităţii - se poate aprecia pe baza situaţiilor financiare, prin analiza rezultatelor generate de investiţiile realizate în anumite condiţii de asumare a riscului şi este evaluată de către fiecare participant la activitatea întreprinderii sub o formă de concretizare adecvată: dividende şi creşterea valorii acţiunilor pentru acţionari, dobânzi pentru creditori, salarii şi diverse alte remunerări pentru salariaţi etc.;

� solvabilitatea întreprinderii - reprezintă capacitatea întreprinderii de a-şi achita la scadenţă datoriile; ea conferă o anumită încredere creditorilor săi, permiţând asigurarea cu uşurinţă a finanţării activităţii. Aprecierea solvabilităţii este complexă, vizând aspecte diferite precum corelarea duratelor de achitare a creditelor-furnizori cu cele a creditelor-clienţi, rata îndatorării, analiza tabloului fluxurilor de numerar, modalităţile de finanţare a investiţiilor neautofinanţate fie prin creşterea capitalului, fie prin îndatorare.

Analiza corelată a rentabilităţii şi solvabilităţii evidenţiază aspecte diferite în timp: − pe termen scurt, rentabilitatea şi solvabilitatea sunt relativ autonome; − pe termen lung, rentabilitatea şi solvabilitatea nu pot fi independente, rentabilitatea

întreprinderii asigurând solvabilitatea acesteia;

� flexibilitatea întreprinderii reprezintă marja de manevră a întreprinderii în ceea ce priveşte deciziile de investire şi finanţare viitoare, direct dependentă de gradul de lichiditate al activelor. Echilibrul financiar este o noţiune financiară care trebuie judecată în cadrul continuităţii activităţii, orice decizie luată şi consecinţele acesteia angajând structural şi financiar întreprinderea în viitor. Având în vedere dinamica mediului, supravieţuirea şi consolidarea poziţiei impun întreprinderii să fie flexibilă. Analiza flexibilităţii vizează aspecte complexe, centrate pe adaptabilitatea la evoluţiile pieţei, respectiv dinamismul portofoliului de active,

2

produse, surse, aptitudinea de a-şi impune produsele, de a depista şi câştiga noi segmente de piaţă. Totodată, aceasta presupune abilitatea asigurării cu resursele necesare finanţării diverselor oportunităţi de investire.

1. Sursele informaţionale utilizate în analiza poziţiei financiare

Principalele surse informaţionale utilizate în analiza poziţiei financiare sunt: � situaţiile financiare:

− bilanţ − contul de profit şi pierdere − situaţia modificării capitalului propriu − situaţia fluxului de numerar − politicile contabile si notele explicative

� raportul administratorilor � bugetul şi execuţia sa � evidenţa contabilă financiară şi de gestiune � informaţiile privind evoluţia mediului sectorial şi global etc.

Bilanţul constituie sursa principală de informare asupra poziţiei financiare a între-prinderii. În formatul de bilanţ prevăzut de legislaţia ţării noastre includerea datelor are la bază principii economice, juridice, cu o structurare a elementelor bilanţiere care să permită aprecierea solvabilităţii şi capacităţii de plată a întreprinderii, precum şi evaluarea activului net a acesteia. Elementele de activ sunt înscrise în ordinea inversă a lichidităţii, ţinând cont de modul în care participă la circuitul economic: active imobilizate şi active circulante. Evidenţierea datoriilor în funcţie de exigibilitatea lor în datorii ce trebuie plătite într-o perioadă mai mare de un an şi datorii ce trebuie plătite într-o perioadă mai mică de un an şi corelarea pe diverse paliere cu lichiditatea activelor permit caracterizarea gradului de solvabilitate a întreprinderii. Determinarea capitalului şi rezervelor în finalul bilanţului, ca rezultat al confruntării dintre total activ şi total datorii, permite estimarea activului net al întreprinderii.

A. Active imobilizate durabil

I. Imobilizări necorporale II. Imobilizări corporale III. Imobilizări financiare

B. Active circulante I. Stocuri II. Creanţe III. Investiţii financiare pe termen scurt IV. Casa şi conturi la bănci

C. Cheltuieli în avans temporar D. Datorii ce trebuie plătite într-o perioadă de un an E. Active circulante nete, respectiv datorii curente nete F. Total active minus datorii curente G. Datorii ce trebuie plătite într-o perioadă mai mare de un an H. Provizioane pentru riscuri şi cheltuieli I. Venituri în avans J. Capital şi rezerve durabil

I. Capital subscris II. Prime de capital III. Rezerve din reevaluare

3

IV. Rezerve V. Rezultatul reportat VI. Rezultatul exerciţiului financiar

Practica economico-financiară, precum şi fundamentările teoretice au impus realizarea

unor construcţii bilanţiere diferite, adecvate obiectivelor şi metodelor de analiză economico-financiară, cele mai utilizate fiind: bilanţul financiar (patrimonial), bilanţul funcţional

Contul de profit şi pierdere oferă cele mai importante informaţii cu privire la performanţele întreprinderii.

Situaţia modificării capitalului propriu reflectă creşterea sau reducerea activului net sau a avuţiei pe parcursul unui exerciţiu financiar şi a cauzelor care au determinat aceste modificări.

Potrivit OMFP nr. 3005/2009, această situaţie financiară are următoarea structură: Capital subscris Prime de capital Rezerve din reevaluare Rezerve Acţiuni proprii Rezultat reportat: - reprezentând profitul nerepartizat sau pierderea neacoperită; - provenit din aplicarea pentru prima dată a IAS, mai puţin IAS 29; - provenit din corectarea erorilor contabile; - provenit din trecerea la aplicarea reglementărilor conforme cu Directiva IV CEE; Rezultatul exerciţiului Repartizarea rezultatului De asemenea, în această situaţie trebuie să se prezinte tranzacţiile de capital cu

proprietarii şi distribuţiile către aceştia, soldul profitului cumulat sau al pierderii cumulate la începutul şi sfârşitul perioadei la care se referă, o reconciliere între valoarea contabilă a fiecărei categorii de capital propriu la deschiderea şi închiderea exerciţiului financiar cu prezentarea distinctă a fiecărei modificări.

Situaţia fluxurilor de trezorerie cuprinde informaţii care reflectă capacitatea întreprinderii de a genera numerar şi echivalente de numerar, a momentului şi siguranţei concretizării lor, precum şi a necesităţilor de utilizare a acestora. Această situaţie financiară este deosebit de importantă în evaluarea modificării poziţiei financiare a întreprinderii şi pentru a aprecia dacă aceasta are numerar suficient şi la momentul oportun pentru desfăşurarea activităţilor, achitarea obligaţiilor şi asigurarea rentabilităţii investitorilor.

Utilizat împreună cu celelalte situaţii financiare, tabloul fluxurilor de trezorerie serveşte: � evaluării modificărilor intervenite în activele nete ale unei întreprinderi; � evaluării structurii financiare, inclusiv a lichidităţii şi solvabilităţii; � aprecierii capacităţii întreprinderii de a influenţa volumul si momentul de apariţie a

fluxurilor de numerar, în vederea adaptării la circumstanţele şi oportunităţile în continuă schimbare;

� dezvoltării unor modele de evaluare şi comparare a valorii actualizate a fluxurilor viitoare ale diferitelor întreprinderi, de către utilizatori;

4

� asigurării unui grad de comparabilitate mai ridicat al rezultatului din exploatare al diverselor întreprinderi, eliminând efectele unor tratamente contabile diferite pentru aceleaşi tranzacţii sau evenimente;

� ca indicator al valorii, momentului apariţiei şi siguranţei viitoarelor fluxuri; � verificării exactităţii evaluărilor trecute asupra fluxurilor; � analizei raportului între profitabilitate şi fluxurile nete de numerar; � aprecierii impactului modificării preţurilor etc. Situaţia fluxurilor de trezorerie trebuie să prezinte fluxurile de numerar, distinct, pe

activităţile de exploatare, de investiţii şi de finanţare pentru a se putea stabili relaţiile dintre acestea şi impactul fiecărei activităţi asupra disponibilităţilor şi poziţiei financiare a întreprinderii.

Politicile contabile şi notele explicative conţin explicaţii şi informaţii asupra metodelor şi practicilor contabile aplicate, relevante şi credibile, în sensul că reprezintă fidel rezultatele şi poziţia financiară a întreprinderii, reflectă substanţa economică a evenimentelor şi tranzacţiilor şi nu doar forma juridică, sunt neutre, prudente, complete sub toate aspectele semnificative, facilitând comparabilitatea în timp şi spaţiu.

Raportul administratorilor este un instrument care oferă utilizatorilor explicaţii şi interpretări ale situaţiei financiare a întreprinderii, pe care aceştia sunt obligaţi să le prezinte investitorilor.

Bugetul şi execuţia sa – ca instrument de planificare, bugetul, pornind de la obiectivele întreprinderii, stabileşte cheltuielile pe fiecare domeniu de elaborare şi specifică de unde sunt procurate resursele pentru susţinerea acestora. Analiza bugetelor şi execuţiei acestora oferă informaţii deosebit de importante pentru utilizatori asupra performanţelor şi poziţiei financiare prevăzute de întreprindere şi a modului de atingerea a acestora.

Informaţiile asupra mediului global şi a celui sectorial, oferite de diverse surse publice sau private, ca şi propriile studii ale întreprinderii permit o apreciere mai corectă a capacităţii de adaptare a întreprinderii, a modului în care aceasta a reuşit să facă faţă constrângerilor şi să exploateze oportunităţile.

2. Analiza poziţiei financiare în concepţia patrimonială (financiară) Principiile specifice care stau la baza elaborării bilanţului financiar vizează primatul

opticii evaluării economice a elementelor patrimoniale şi financiare şi, ca atare, înscrierea şi evaluarea în bilanţ a tuturor activelor şi resurselor de care dispune întreprinderea pentru desfăşurarea activităţii, indiferent de regimul juridic al deţinerii activelor, precum şi importanţa respectării criteriilor de lichiditate şi exigibilitate. Conform acestor principii:

� activele sunt grupate în funcţie de lichiditate: − active imobilizate (AI), care cuprind toate imobilizările cu lichiditate mai mare de

un an; − active circulante (AC), care cuprind toate imobilizările cu lichiditate mai mică de un

an; � resursele sunt structurate în funcţie de exigibilitate:

− datorii ce trebuie plătite într-o perioadă de până la un an (DTS); − datorii ce trebuie plătite într-o perioadă mai mare de un an (DTML); − capital şi rezerve (C).

5

Construcţia bilanţului financiar este favorizată de formatul impus de OMFP 3005/2009 care asigură delimitarea datoriilor pe termen scurt de cele pe termen mediu şi lung, indiferent de natura resurselor, sub rezerva reclasării şi retratării unor elemente.

Prin reclasarea şi retratarea elementelor bilanţiere se urmăreşte stabilirea structurii reale a activelor (pe baza căreia întreprinderea a obţinut o anumită performanţă) şi pasivelor (structura financiară care a susţinut întregul proces).

Reclasări ale elementelor bilanţiere: � diminuarea activului imobilizat cu activele fictive (cheltuieli de constituire, cheltuielile

de cercetare – dezvoltare ce nu se pot concretiza), modificând în contrapartidă, în resurse, capitalul;

� includerea imobilizărilor financiare cu termen de lichiditate mai mic de un an în investiţii financiare pe termen scurt şi invers;

� includerea creanţelor cu lichiditate mai mare de un an în active imobilizate; � includerea avansurilor spre decontare în cadrul creanţelor întreprinderii, având în

vedere necesitatea decontării lor; � repartizarea cheltuielilor înregistrate în avans fie la active imobilizate, fie în active

circulante, în creanţe, în funcţie de lichiditatea acestora; � includerea veniturilor înregistrate în avans în datorii cu exigibilitate mai mare sau mai

mică de un an, după caz; � includerea în capital a subvenţiilor nete pentru investiţii aferente terenurilor şi

mijloacelor fixe primite cu titlu gratuit şi eliminarea subvenţiilor pentru investiţii aferente brevetelor, mărcilor primite cu titlu gratuit (considerate în această abordare ca active fictive), iar, în contrapartidă, eliminarea din cadrul creanţelor a sumelor alocate de la buget pentru finanţarea acestor elemente; impozitele aferente sunt incluse în datorii;

� excluderea din capital a capitalului subscris şi nevărsat, iar în contrapartidă, din creanţe a decontărilor cu asociaţii privind capitalul;

� includerea provizioanelor pentru riscuri şi cheltuieli fie în datorii ce trebuie plătite într-o perioadă până la un an, fie în datorii ce trebuie plătite într-o perioadă mai mare de un an, în funcţie de exigibilitate;

� tratarea împrumuturilor în cadrul grupului, respectiv datoriile de la societatea-mamă sau de la o altă filială ca elemente de capital, fiind luate în calcul la determinarea rentabilităţii financiare a grupului. Din punctul de vedere al solvabilităţii, în analiză se face distincţie între capitalurile cu caracter stabil, care includ şi datoriile acordate de manieră permanentă şi capitalurile pe termen scurt, care includ datoriile pe termen scurt din cadrul grupului şi care nu sunt incluse în resursele permanente;

� tratarea conturilor curente ale asociaţilor ca fiind capitaluri, având în vedere argumentele de luare în considerare a acestora la calculul rentabilităţii financiare, cu obligativitatea includerii lor fie în resurse permanente, fie în resurse curente, în funcţie de exigibilitatea lor.

Retratări ale elementelor financiar-patrimoniale: � locaţia, precum şi leasing-ul operaţional permit întreprinderii să utilizeze un activ fără

a avansa valoarea sa de achiziţie. Din punct de vedere juridic, întreprinderea nefiind proprietara acestui bun, nu-l va înregistra în activul său contabil şi, în consecinţă, redevenţele şi ratele de leasing operaţional ce vor fi plătite nu sunt evidenţiate ca surse de finanţare. Evaluarea corectă a

6

situaţiei economice a întreprinderii impune rectificarea bilanţului contabil prin înscrierea în activ a valorii contabile nete a bunului închiriat sau deţinut pe baza unui contract de leasing operaţional şi, concomitent, înscrierea la datorii a valorii cumulate a redevenţelor şi, respectiv, ratelor de leasing operaţional.

2.1. Ratele de structură financiar-patrimonială Analiza structurii resurselor economice şi financiare evidenţiază importanţa anumitor

componente în activitatea întreprinderii, a relaţiilor dintre acestea. Structura resurselor depinde de: � sectorul de activitate; � capacitatea de adaptare a întreprinderii la mediu; � strategia adoptată într-o anume perioadă (dezvoltare, stagnare, regres); � capacitatea întreprinderii de a modifica resursele pe care le deţine; � nevoia de creditare şi accesul la resurse; � politica de finanţare; � exigenţele investitorilor (distribuire dividende/acumulare). Analiza structurii resurselor întreprinderii se realizează cu ajutorul ratelor calculate ca

raport între un element/grup de elemente bilanţiere şi totalul activului/resurselor, clasă/ grupă/subgrupă cărora le aparţine sau alt element/grup de elemente.

Rate de structură a activului

Pornind de la structura activelor, în funcţie de modul de participare la circuitul economic, cu evidenţierea aspectelor privind riscul asumat în realizarea obiectivelor strategice alese, se pot calcula, în principal, următoarele rate de structură a activului:

� rata activelor imobilizate (RAI):

100totalActiv

eimobilizatActiveR AI ×=

Această rată reflectă, pe de-o parte, ponderea elementelor stabile, durabile ale întreprinderii, iar, pe de altă parte, nivelul de imobilizare a capitalului său pe termen lung şi mediu, ceea ce impune o analiză aprofundată a eficienţei lor. O problemă esenţială ce revine managerilor constă în asigurarea creşterii patrimoniale în condiţiile menţinerii lichidităţii la nivelul impus de realizarea activităţii şi onorarea obligaţiilor. Din acest motiv, investirea în imobilizări constituie o decizie importantă ale cărei efecte trebuie urmărite consecvent.

Pornind de la structura activelor imobilizate, se pot construi: − rata imobilizărilor corporale (RIC):

100totalActiv

corporaleobilizăriImR IC ×=

În funcţie de apartenenţa sectorială, întreprinderile prezintă rate ale investirii în imobilizări corporale diferite, evidenţiind opţiunile strategice alese pe baza analizei SWOT. O rată ridicată a imobilizărilor corporale semnalează un risc ridicat asumat de către investitori – ca urmare a lichidităţii scăzute a acestor active – în vederea obţinerii unui profit corespunzător. În acelaşi timp, adiţionarea de mijloace fixe constituie o condiţie a menţinerii competitivităţii tehnologice în foarte multe sectoare. Evaluarea pe baza valorilor contabile nete, specifică abordării financiare, este utilă acestei aprecieri,

7

relevând partea nerecuperată a activelor. Un grad mai ridicat de flexibilitate în cadrul unui sector se asigură prin constituirea unui potenţial productiv caracterizat printr-un anumit grad de polivalenţă şi o anumită posibilitate de segmentare. În multe sectoare, consideraţiile legate de constrângeri tehnologice sau de realizarea unor economii de scară importante impun achiziţii substanţiale de imobilizări corporale la anumite intervale de timp. Această situaţie se va reflecta într-o rată a activelor imobilizate cu creşteri în salturi şi va influenţa semnificativ rentabilitatea economică, rotaţia acestora şi necesarul de finanţare. În consecinţă, în analiza acestei rate trebuie să se ţină seama de particularităţile sectorului, de capacitatea întreprinderii demonstrată în trecut de a recupera investiţiile făcute în condiţii de eficienţă şi de a genera numerar şi echivalente de numerar care să-i permită achitarea obligaţiilor. − rata imobilizărilor necorporale (RIN):

100totalActiv

enecorporaliImobilizărR IN ×=

O rată înaltă a imobilizărilor necorporale, ca urmare a deţinerii de către întreprindere de brevete, licenţe etc., relevă fie o activitate de cercetare-dezvoltare semnificativă şi fructificată, fie interesul pentru achiziţia de astfel de imobilizări în scopul exploatării lor. Urmărirea eficienţei acestor imobilizări este cu atât mai importantă, cu cât uzura lor morală este mai rapidă, provocând pierderi de valoare şi oportunităţi întreprinderii. − rata imobilizărilor financiare (RIF):

100totalActiv

financiareiImobilizărR IF ×=

Capacitatea de a investi în exteriorul întreprinderii presupune o situaţie financiară bună şi solidă, fiind caracteristică întreprinderilor mari. Analiza acestei rate trebuie corelată cu cea a ratelor de remunerare a acestor investiţii, comparându-se costurile de oportunitate ale diverselor alternative investiţionale;

� rata activelor circulante (RAC):

100totalActiv

circulanteActiveR AC ×=

Rata activelor circulante poate fi aprofundată în structură, pe elemente componente, furnizând informaţii utile cu privire la specificul activităţii şi gestiunea întreprinderii:

− rata stocurilor (RS):

100circulanteActive

Stocurisau100

totalActiv

StocuriRS ××=

Importanţa acestei rate în cadrul unei întreprinderi rezidă în faptul că ea evidenţiază aspecte complexe vizând:

8

� apartenenţa sectorială – întreprinderile producătoare şi cele comerciale prezintă o pondere ridicată a acestor elemente, cu diferenţieri în funcţie de specificul activităţii – cele din sfera producţiei prezintă o structură ce cuprinde materii prime, materiale, produse în curs de execuţie, produse finite, în timp ce acelea din sfera distribuţiei prezintă o preponderenţă a stocurilor de mărfuri. În întreprinderile prestatoare de servicii rata stocurilor prezintă valori scăzute;

� gestiunea întreprinderii – mărimea acestei rate şi analiza componenţei acesteia permit evidenţierea existenţei sau nu a stocurilor cu mişcare lentă sau fără mişcare, a excedentelor sau deficitelor în raport cu stocurile optime şi a implicaţiilor pe care le generează asupra asigurării continuităţii şi ritmicităţii activităţii, precum şi asupra performanţelor întreprinderii, facilitând luarea deciziilor corective necesare.

Structural, această rată poate fi dezvoltată pe componente de stocuri (materii prime, materiale, produse în curs de execuţie, produse finite, mărfuri), analiza ei fiind completată cu cea a vitezelor de rotaţie aferente;

− rata creanţelor (RC):

100circulanteActive

Creanţesau100

totalActiv

CreanţeR C ××=

În funcţie de puterea de negociere cu clienţii, precum şi în funcţie de specificul şi uzanţele sectoriale, se înregistrează valori diferite ale acestei rate. Reprezentând o imobilizare a resurselor financiare ale întreprinderii şi, ca atare, presupunând pe lângă costurile de finanţare şi anumite costuri de oportunitate, analiza acestei rate trebuie să releve aspecte privind natura creanţelor, gradul de certitudine a încasării lor (certe şi incerte), termenul de încasare, respectiv durata de imobilizare etc.; − rata investiţiilor financiare pe termen scurt (RIFTS):

100circulanteActive

IFTSsau100

totalActiv

scurttermenpefinanciareInvestiţiiR IFTS ××=

Această rată evidenţiază disponibilitatea întreprinderii de a plasa pe termen scurt excedentele de resurse financiare temporare în diverse titluri financiare, în vederea obţinerii unor câştiguri financiare; − rata casei şi conturilor la bănci (RCCB):

100circulanteActive

băncilaconturişiCasasau100

totalActiv

băncilaconturişiCasaR CCB ××=

O valoare ridicată a acestei rate relevă o capacitate de plată bună a întreprinderii, constituind premisa solvabilităţii acesteia. În timp însă, această situaţie conduce la imobilizarea resurselor financiare şi costuri de oportunitate, în condiţiile în care simpla deţinere a acestora generează pierdere de câştig pentru întreprindere, în special, într-o economie inflaţionistă.

9

Rate de structură financiară

� rata autonomiei financiare (RAF):

100Re

×=

totalesurse

propriuCapitalRAF

Analizele statistice au evidenţiat faptul că sănătatea financiară a unei întreprinderi

presupune un raport de 1/3 a variabilelor implicate, asigurându-se premisele unei autonomii decizionale a întreprinderii. Aprofundarea analizei se realizează prin calcularea unor variante de rate suplimentare, având în vedere că aprecierea echilibrului financiar pe baza bilanţului financiar presupune corelarea diverselor resurse financiare precum şi a acestora cu nevoile investiţionale. O analiză a structurii capitalurilor permanente presupune calcularea ratei autonomiei financiare la termen (RAFT) în două ipostaze:

a) 100permanentCapital

propriuCapitalR AFT ×=

Se indică, de asemenea, ca optim raportul de 1/2 a celor două elemente, nivel care într-o economie superinflaţionistă, cu variaţii semnificative ale dobânzilor, coroborat cu probleme de incapacitate de plată a partenerilor, poate crea probleme serioase întreprinderilor.

b) 100anundemaremaiperioadă plătitetrebuieceDatorii

propriuCapitalR AFT ×=

O rată de 100% se consideră adecvată, sub rezerva celor menţionate mai sus. Aceste rate relevă preponderenţa sau precaritatea resurselor proprii în raport cu datoriile,

indicând, totodată, capacitatea de îndatorare a întreprinderii;

� rata stabilităţii financiare (RSF):

100Re

×=

totalesurse

permanentCapitalRSF

Această rată permite măsurarea importanţei finanţării stabile a întreprinderii şi aprecierea solvabilităţii.

� rata îndatorării (RI):

100Re

×=

totalesurse

DatoriiRI

În diagnosticul financiar al întreprinderii, nivelul de îndatorare constituie un element relevant al gestiunii. Raportul dintre valoarea datoriilor şi totalul resurselor sau activului reflectă cât din valoarea patrimoniului este finanţată din credit. În această rată, datoriile includ atât resursele stabile, cât şi pe cele curente.

Rată complementară autofinanţării, aceasta trebuie să ia valori mai mici de 2/3.

într-o

10

2.2. Ratele de rotaţie a elementelor patrimoniale În aprecierea poziţiei financiare, complementar informaţiilor furnizate de analiza ratelor de

structură, sunt utilizaţi indicatori care să caracterizeze performanţa fiecărei resurse, semnificative fiind ratele de rotaţie.

Vitezele de rotaţie (în zile) a elementelor patrimoniale se determină ca raport între soldul mediu al elementului respectiv şi fluxul asociat acestuia pe un anumit interval analizat (T):

� pentru stocurile de materii prime şi materiale:

Tconsumateor materialel şi prime materiilor Valoarea

ormaterialel şi prime materiilor almediu Soldul×

� pentru producţia în curs de execuţie:

Tproducţie decost la fabricată Producţia

execuţie de cursîn producţiei almediu Soldul×

� pentru produse finite şi semifabricate:

Tproducţie decost la vândutăProducţia

atelorsemifabric al şi finite produselor almediu Soldul×

� pentru mărfuri:

Tmărfurilor a cumpărare deCost

mărfurilor almediu Soldul×

� pentru creanţe:

Tafaceri de Cifra

comerciale creanţelor a medie Valoarea×

� pentru datorii faţă de furnizori:

Texterne prestaţiialtor a şiilor cumpărătur Valoarea

furnizori către datoriilor a medie Valoarea×

În practică însă, de cele mai multe ori, performanţele diferitelor elemente bilanţiere se

determină prin raportarea cifrei de afaceri – ca indicator sintetic de apreciere a activităţii de producţie şi comercializare a întreprinderii – la acestea, prin exprimarea în număr de rotaţii. Aceasta permite efectuarea de comparaţii mai relevante, cu incidenţe mai importante în procesul decizional.

Rotaţia activului:

Activ

afaceri de CifraR A =

Comparaţiile cu mediul sectorial şi cu concurenţii pot indica o utilizare mai bună sau mai slabă a activelor sau că aceste active produc sau nu suficient.

11

Aprofundarea vitezei de rotaţie a activului se poate realiza la nivelul fiecărei componente, cele mai des utilizate fiind:

� rotaţia imobilizărilor corporale:

corporaleilor imobilizăr a medie netă Valoarea

afaceri de CifraR IC =

Problemele care apar în comparaţiile cu media sectorului şi cu concurenţii sunt legate de reevaluările efectuate şi de inflaţie, întrucât imobilizările corporale sunt înregistrate la cost istoric, iar cifra de afaceri este evaluată în preţuri curente, ceea ce ar putea conduce la ideea falsă că o întreprindere care şi-a cumpărat echipamente cu mult timp în urmă şi le utilizează mai bine (suplimentar efectului de învăţare). Eliminarea unor asemenea influenţe se realizează de către analistul financiar prin construcţia bilanţului financiar, care presupune reevaluarea tuturor elementelor bilanţiere

� rotaţia stocurilor

stocurilor a medie Valoarea

afaceri de CifraR A =

Aspectele de care trebuie să se ţină cont în comparaţiile ratelor de rotaţie a elementelor de stoc sunt cele referitoare la costul lor istoric în raport cu cifra de afaceri, precum şi la modul de evaluare a acestora (FIFO, CMP etc.). Utilizarea metodei FIFO de evaluare a stocurilor va avea ca efect o încetinire a vitezei de rotaţie prin luarea în considerare a unor stocuri la valori mai mari (mai apropiate de preţurile de vânzare) decât in cazul aplicării metodei CMP.

Având în vedere faptul că asigurarea cu active circulante în vederea continuităţii şi ritmicităţii ciclului de exploatare presupune imobilizare de resurse financiare şi deci, pe lângă costurile evidente (generate de deţinerea acestor active şi de procurarea resurselor), şi costuri de oportunitate, ascunse, eficacitatea utilizării resurselor impune accelerarea vitezei de rotaţie a activelor (VR). Accelerarea sau încetinirea vitezei de rotaţie se concretizează în eliberări sau imobilizări de resurse determinate pe baza relaţiei:

T

CAVR 1

01 )(VR)(izare(-)/Imobil Eliberare −=+

2.3. Fondul de rulment patrimonial Construirea bilanţului financiar pe baza simetriei temporale dintre realizarea activelor şi

achitarea datoriilor presupune un echilibru financiar bazat pe echivalenţa cronologică a activelor şi resurselor. Această structură a bilanţului prezintă interes în special pentru creditorii întreprinderii, preocupaţi de solvabilitatea acesteia.

Principalele reguli ale echilibrului financiar, pornind de la structura bilanţului financiar, constau în corelarea în timp a lichidităţii activelor şi exigibilităţii pasivelor, fiind specifică unei politici financiare moderate:

� activele imobilizate se finanţează din capitaluri permanente (capital şi datorii ce trebuie plătite într-o perioadă mai mare de un an), asigurându-se echilibrul pe termen lung al întreprinderii;

12

� activele circulante se finanţează din datorii ce trebuie plătite într-o perioadă de până la un an, asigurându-se echilibrul financiar pe termen scurt.

Abordarea patrimonială prevede că, pentru asigurarea echilibrului financiar, trebuie realizată o anumită afectare a resurselor, respectiv, ca resursele să rămână la dispoziţia întreprinderii un timp cel puţin egal cu cel al nevoii de finanţat.

Transpunerea în practică a acestor norme de finanţare este dificilă având în vedere asimetria de risc dintre lichiditatea activelor şi exigibilitatea datoriilor aferente activităţii curente. Astfel, în timp ce exigibilitatea datoriilor ce trebuie plătite într-o perioadă de până la un an este relativ certă, realizarea activelor circulante, în special prin componenta stocuri, este incertă. Din cauza incertitudinilor ce planează asupra gestiunii fluxurilor şi stocurilor activităţii curente, pentru asigurarea solvabilităţii întreprinderii se impune constituirea unei marje de siguranţă care să permită achitarea tuturor datoriilor scadente. Această marjă evidenţiază realizarea echilibrului financiar pe termen lung şi contribuţia acestuia la asigurarea echilibrului financiar pe termen scurt, fiind denumită în teoria şi practica economică ca fond de rulment patrimonial.

Indicator de apreciere a riscului de insolvabilitate, fondul de rulment se poate determina prin:

� compararea surselor permanente cu activele permanente

FR = Capital permanent (CP) – Active imobilizate (AI)*

* calcularea fondului de rulment în această abordare are la bază date înscrise în bilanţ la valori nete (fără ajustări şi provizioane)

Fondul de rulment astfel determinat evidenţiază excedentul resurselor permanente în

raport cu activele imobilizate nete, care poate fi utilizat pentru finanţarea activelor curente. Acest mod de calcul al fondului de rulment relevă influenţa structurii financiare asupra asigurării echilibrului financiar. Astfel, fondul de rulment patrimonial poate fi abordat pornind de la structura capitalurilor permanente ca:

− fond de rulment propriu (FRP), determinat ca diferenţă între capitalul propriu (CPR) şi activele imobilizate nete, evidenţiind gradul de autonomie financiară:

FRP = CPR – AI

Existenţa unui fond de rulment propriu semnifică faptul că toate imobilizările întreprinderii sunt finanţate din capitaluri proprii, deci că investiţiile care prezintă cel mai ridicat risc sunt finanţate din contribuţiile asociaţilor, considerate capital de risc;

− fond de rulment împrumutat (FRÎ), determinat ca diferenţă între fondul de rulment patrimonial şi fondul de rulment propriu:

FRÎ = FR – FRP

Existenţa unui fond de rulment împrumutat mai mare decât fondul de rulment patrimonial reflectă gradul de dependenţă de piaţa financiară; îndatorarea pe termen lung pentru finanţarea activelor imobilizate şi a celor curente antrenează risc de insolvabilitate;

� compararea activelor curente cu datoriile curente

FR = Active curente (AC) – Datorii curente (DC)

13

Fondul de rulment astfel determinat evidenţiază excedentul de lichidităţi previzibil a se realiza pe termen scurt în raport cu exigibilităţile pe termen scurt, constituit într-o marjă de siguranţă la nivelul întreprinderii.

2.4. Analiza lichidităţii şi solvabilităţii Conform cadrului general adoptat de IASB, noţiunile de lichiditate şi solvabilitate sunt

definite astfel: � lichiditatea se referă la disponibilitatea de a utiliza numerarul în viitorul apropiat după

luarea în calcul a obligaţiilor financiare aferente acestei perioade; � solvabilitatea se referă la disponibilitatea de a utiliza numerarul pe o perioadă mai

lungă de timp, în care urmează să se onoreze angajamentele financiare scadente. Analiza echilibrului financiar pe termen scurt al întreprinderii se realizează cu ajutorul

ratelor de lichiditate. Întreprinderile care au o rată de lichiditate redusă, dar cu un flux de numerar suficient de mare pot avea un grad de lichiditate confortabil; în schimb, întreprinderi care au rate de lichiditate ridicate, dar flux de numerar redus pot avea dificultăţi în onorarea obligaţiilor.

Principalele rate de lichiditate sunt:

� rata lichidităţii curente (RLC):

curente Datorii

curente ActiveR LC =

Această rată exprimă gradul de solvabilitate pe termen scurt, respectiv proporţia în care obligaţiile curente sunt acoperite prin conversia activelor curente în lichidităţi, corespunzător termenelor de exigibilitate. Valorile înregistrate de această rată pot releva: − existenţa unei marje de siguranţă, respectiv o anumită valoare a fondului de rulment

constituit în vederea asigurării solvabilităţii pe termen scurt a întreprinderii, în cazul în care RLC > 1

− probleme în ceea ce priveşte achitarea datoriilor scadente pe termen scurt, în cazul în care RLC < 1.

� rata lichidităţii parţiale (RLP) – testul acid

curente Datorii

Stocuri-curente ActiveR LP =

Aprecierea mai corectă a lichidităţii impune eliminarea din calcul a elementelor ce prezintă lichiditate mai scăzută (stocurile), practică denumită testul acid asupra capacităţii întreprinderii de a-şi onora obligaţiile pe termen scurt.

� rata lichidităţii imediate (RSI):

curente Datorii

băănc la conturi şi CasaR SI =

Analiza solvabilităţii pe termen lung presupune corelarea lichidităţii totale a activului cu exigibilităţile totale, calculându-se raportul dintre total activ şi total datorii. Această rată este

14

expresia relativă a activului net al întreprinderii, care reprezintă garanţia încrederii proprietarilor şi creditorilor în gestiunea şi sănătatea financiară a acesteia.

totaleDatorii

totalActivRSG =

Exemplu: o întreprindere care are ca activitate principală exportul în comision şi în nume propriu de mobilă prezintă următorul bilanţ contabil la 31.12.n:

BILANŢ

încheiat la data de 31 decembrie n - lei -

SOLD LA

ÎNCEPUTUL ANULUI

SFÂRŞITUL ANULUI

A 1 2 A. ACTIVE IMOBILIZATE I. IMOBILIZĂRI NECORPORALE 4.859 3.502 II. IMOBILIZĂRI CORPORALE 2.453.879 3.702.200 III. IMOBILIZĂRI FINANCIARE 3.673 3.673 ACTIVE IMOBILIZATE – TOTAL 2.462.411 3.709.375 B. ACTIVE CIRCULANTE I. STOCURI 8.809.415 10.201.055 II. CREANŢE 7.559.707 7.116.381 III. INVESTIŢII PE TERMEN SCURT 0 0 IV. CASA ŞI CONTURI LA BĂNCI 9.271.507 18.279.837

ACTIVE CIRCULANTE – TOTAL 25.640.629 35.597.273 C. CHELTUIELI ÎN AVANS 4.033 5.239 D. DATORII CE TREBUIE PLĂTITE ÎNTR-O PERIOADĂ DE PANA LA UN AN 18.551.112 24.225.309 E. ACTIVE CIRCULANTE NETE/DATORII CURENTE NETE 7.093.550 11.285.975 F. TOTAL ACTIVE MINUS DATORII CURENTE 9.555.961 14.995.350 G. DATORII CE TREBUIE PLĂTITE ÎNTR-O PERIOADĂ MAI MARE DE UN AN 425.325 835.019 H. PROVIZIOANE 151.100 706.720 I. VENITURI ÎN AVANS 0 91.228 J. CAPITAL ŞI REZERVE I. CAPITAL 31.000 31.000 II. PRIME DE CAPITAL III. REZERVE DIN REEVALUARE – SOLD C IV. REZERVE 1.042.958 3.424.809 V. REZULTAT REPORTAT – SOLD C 1.826.830 2.300.994 VI. REZULTATUL EXERCIŢIULUI – SOLD C 7.474.164 10.582.886 REPARTIZAREA PROFITULUI 1.395.416 2.886.078 TOTAL CAPITALURI PROPRII 8.979.536 13.453.611 PATRIMONIUL PUBLIC TOTAL CAPITALURI 8.979.536 13.453.611

Informaţii suplimentare: − în valoarea imobilizărilor necorporale se includ:

15

− cheltuieli de constituire în valoare netă de 1.810 lei la sfârşitul anului n – 1 şi de 1.720 lei la sfârşitul anului n;

− program informatic în valoare netă de 3.049 lei şi 1.782 lei la sfârşitul celor doi ani analizaţi;

− se constată în exerciţiul n-1 o subevaluare a unui teren, a cărui valoare contabilă este de 300.000 lei inferioară valorii de piaţă de 481.000 lei. În exerciţiul financiar n, se reevaluează o clădire, înregistrându-se o diferenţă în plus de 415.000 lei.

− imobilizările financiare includ alte creanţe, respectiv garanţii depuse de întreprindere la furnizori pentru activitatea curentă ce au o lichiditate mai mică de un an;

− în cheltuielile înregistrate în avans se înregistrează contravaloarea abonamentelor la „Monitorul Oficial“ şi la alte publicaţii de specialitate;

− stocurile şi creanţele întreprinderii sunt cele aferente activităţii curente, neînregistrându-se stocuri fără mişcare şi cu viteze de rotaţie mai mari de 360 de zile, precum şi creanţe cu lichiditate mai mare de un an sau în litigii;

− în casa şi conturi la bănci este cuprinsă şi contravaloarea avansurilor spre decontare aferente deplasărilor în străinătate efectuate de la mijlocul lunii decembrie până la sfârşitul lunii ianuarie a anului următor, când are loc târgul de mobilă în „G”. Decontarea acestor avansuri, în suma de 150.00 lei în n-1 şi de 245.000 lei în n, are loc în anul următor acordării;

− provizioanele pentru riscuri şi cheltuieli sunt aferente garanţiilor acordate de întreprindere pe o perioadă de şase luni de la vânzare;

− veniturile în avans vor fi realizate într-o perioadă mai mică de un an; − datoriile pe termen lung sunt aferente leasingurilor financiare la care a apelat întreprinderea în

urmă cu doi ani (n-2) şi în anul curent. Întreprinderea nu apelează la leasing operaţional; − având în vedere faptul că bilanţul financiar se construieşte după repartizarea rezultatului, se

specifică că în cazul întreprinderii analizate nu se distribuie dividende, în vederea acumulării de resurse necesare extinderii activităţii.

Bilanţ financiar la 31.12.n

- lei -

A. ACTIVE IMOBILIZATE

I. IMOBILIZĂRI NECORPORALE 3.049 1) 1.782 1)

II. IMOBILIZĂRI CORPORALE 2.634.879 2) 4.117.200 2)

III. IMOBILIZĂRI FINANCIARE 0 0

ACTIVE IMOBILIZATE – TOTAL 2.637.928 4.118.982

B. ACTIVE CIRCULANTE

I. STOCURI 8.809.415 10.201.055

II CREANŢE 7.717.413 3) 7.370.293 3)

III. INVESTIŢII PE TERMEN SCURT 0 0

IV. CASA ŞI CONTURI LA BANCI 9.121.507 4) 18.034.837 4)

ACTIVE CIRCULANTE – TOTAL 25.648.335 35.606.185

ACTIV TOTAL 28.286.263 39.725.167

A. CAPITALURI PERMANENTE

I. CAPITALURI PROPRII 9.158.726 5) 13.866.891 5)

II. DATORII CE TREBUIE PLĂTITE

16

ÎNTR-O PERIOADĂ MAI MARE DE UN AN 425.325 835.019

CAPITALURI PERMANENTE – TOTAL 9.584.051 14.701.910

B. DATORII CE TREBUIE PLĂTITE

ÎNTR-O PERIOADĂ DE PÂNĂ LA UN AN 18.702.212 6) 25.023.257 6)

PASIV TOTAL 28.286.263 39.725.167

1) activele imobilizate necorporale sunt reprezentate de programele informatice ale întreprinderii, cheltuielile de constituire, considerate nonvalori, eliminându-se; 2) imobilizările corporale se înscriu la valoarea de piaţă: 2.456.879 + 181.000 = 2.634.879 şi respectiv, 3.702.200 + 415.000 = 4.117.200; 3) în valoarea creanţelor se includ şi alte creanţe, evidenţiate în imobilizări financiare, cheltuielile în avans aferente abonamentelor la publicaţii de specialitate, precum şi avansurile de trezorerie ce urmează a fi decontate: 7.559.707 + 3.673 + 4.033 + 150.000 = 7.717.413 şi 7.116.381 + 3673 + 5.239 + 245.000 = 7.370.293; 4) din valoarea casei şi conturilor la bănci s-au eliminat avansurile spre decontare, considerate creanţe: 9.271.507 – 150.000 = 9.121.507 şi 18.279.837 – 245.000 = 18.034.837; 5) capitalurile proprii sunt corectate cu contravaloarea cheltuielilor de constituire eliminate din activele imobilizate necorporale, precum şi cu diferenţele din reevaluarea imobilizărilor: 8.979.556 – 1.810 + 181.000 = 9.158.726 şi 13.868.611 – 1.720 + 415.000 = 13.866.891; 6) datoriile cu scadenţă pe termen scurt includ şi valoarea provizioanelor pentru riscuri şi cheltuieli, precum şi veniturile în avans: 18.551.112 + 151.100 = 18.702.212 şi 24.225.309 + 706.720 + 91.228 = 25.023.257.

Rate de structură patrimonială (%)

Rata imobilizărilor 9,33 10,37 Rata stocurilor 31,14 25,68 Rata creanţelor 27,28 18,55 Rata casei şi conturilor la bănci 32,25 45,40 Rata activului circulant 90,67 89,63 Rata stabilităţii financiare 33,88 37,01 Rata autonomiei financiare 32,38 34,91 Rata autonomiei financiare la termen 95,56 94,32 Rata îndatorării globale 67,62 65,09

Rate de lichiditate Rata lichidităţii globale 1,37 1,42 Rata lichidităţii parţiale 0,90 1,02 Rata lichidităţii imediate 0,49 0,72

Viteze de rotaţie Cifra de afaceri (lei). 66.557.810 85.194.500 Soldul mediu al activelor circulante*, din care: - stocuri 8.487.208 9.505.235 - creanţe 7.658.707 7.543.853 Ponderea elementelor activelor circulante (%):

- stocuri

52,56

55,75

17

- creanţe 47,44 44,25 Vitezele de rotaţie a activelor circulante (zile):

- stocuri - creanţe

46,50 42

40,72 32,32

*s-au luat în considerare valorile activelor circulante de la 31.12.n-2: stocuri 8.165.000 lei, creanţe 7.600.000 lei.

Asigurarea echilibrului financiar al întreprinderii, apreciat pe baza bilanţului financiar, prin constituirea unui fond de rulment de 6.946.123 lei în anul n-1 şi de 10.582.928 lei în anul n, presupune costuri de oportunitate şi remunerări ridicate şi nejustificate ale capitalurilor proprii. Aceasta se explică prin faptul că întreprinderea analizată prezintă o rată redusă a imobilizărilor, de 9,33% şi, respectiv, 10,37% în condiţiile în care rata stabilităţii financiare este de 33,88% în anul n-1 şi de 37,01% în anul n. Valoarea ridicată a capitalurilor proprii în cadrul resurselor permanente (95,56% şi 94,32%), precum şi încadrarea gradului de autonomie financiară (32,38% şi 34,91%) în proximitatea limitei considerate normale pentru sănătatea financiară (33,33%) este asigurată de o activitate eficientă, generatoare de fluxuri potenţiale de menţinere şi dezvoltare (capacitate de autofinanţare). Existenţa fondului de rulment este evidenţiată şi de rata lichidităţii globale. Eliminarea elementelor curente care incumbă cel mai ridicat risc de lichiditate – stocurile – determină valori ale ratei de lichiditate încadrate în limitele considerate optime: 0,8 – 1. Nivelul ridicat al ratei de lichiditate imediată, considerat optim la 0,3, evidenţiază faptul că solvabilitatea asigurată, în special, prin rentabilitatea activităţii întreprinderii afectează rentabilitatea potenţială prin imobilizarea câştigurilor în casa şi conturi la bănci. Dinamizarea analizei, prin luarea în considerare a vitezelor de rotaţie a elementelor de activ circulant în corelaţie cu duratele de atragere a resurselor de la diverşi creditori curenţi, evidenţiază o majorare a lichidităţii întreprinderii, în sensul că imobilizarea resurselor în stocuri şi creanţe presupune un termen mai redus în raport cu timpul necesar achitării datoriilor cu scadenţă pe termen scurt, ca urmare a politicii comerciale a întreprinderii. Asigurarea împotriva riscului de neîncasare a creanţelor externe, prin încasarea în avans a contravalorii bunurilor ce vor face obiectul exportului, în condiţiile achitării obligaţiilor faţă de comitent după exportul bunurilor şi încasarea integrală a acestuia, generează atragerea suplimentară de resurse financiare la nivelul întreprinderii. Îmbunătăţirea situaţiei financiare a întreprinderii presupune căutarea unor plasamente pentru aceste excedente. În acest scop, au fost constituite în anul n depozite în valută pe termen scurt (o lună), obţinându-se venituri din dobânzi cu o rată medie de 3%, inferioară ratei rentabilităţii financiare, care prezintă valori foarte ridicate (76,32%).

3. Analiza poziţiei financiare în concepţia funcţională Concepţia funcţională are la bază o fundamentare teoretică proprie, cea a ciclurilor de

funcţionare a întreprinderii. În cadrul funcţionării întreprinderii se pot delimita trei tipuri de operaţii cărora le corespund trei cicluri şi care implică diverse funcţii ale acesteia:

− ciclul operaţiilor de investiţii − ciclul operaţiilor curente (ciclul de exploatare) − ciclul operaţiilor de trezorerie

� Investiţiile – ciclul de investiţie – funcţia de strategie şi dezvoltare a întreprinderii

În acest ciclu sunt cuprinse operaţiile privind dezinvestiţiile, investiţiile de menţinere – efectuate la sfârşitul duratei de viaţă a activelor, ca urmare a uzurii fizice şi tehnologice – şi investiţiile de dezvoltare, pentru sporirea capacităţii de producţie. Acestor fluxuri de utilizări, estimate în mod normal, la valoarea brută, le corespund fluxuri specifice de resurse: capacitatea

18

de autofinanţare şi resursele externe de finanţare (noi aporturi de capital, împrumuturi pe termen mediu şi lung). Operaţiile ciclului de investiţii sunt asociate funcţiei de strategie şi de dezvoltare.

� Operaţiile de exploatare – ciclul de exploatare – funcţia de producţie, comercializare,

personal

Ciclul de exploatare cuprinde secvenţe recurente de operaţii de aprovizionare, producţie, comercializare, realizate în funcţie de natura activităţii întreprinderii, de structura organizatorică, de deciziile managerilor, de relaţiile cu clienţii şi furnizorii. Aceste operaţii dau naştere unor utilizări concretizate în stocuri de materii prime şi materiale, producţie în curs de execuţie, produse finite, mărfuri precum şi în creanţe de exploatare. În mod normal se identifică şi resursele de finanţare a acestor nevoi, care sunt reprezentate de datorii faţă de furnizorii de exploatare şi alte datorii de exploatare.

Gestiunea operaţiilor de exploatare implică, la nivelul structurii organizatorice si funcţionale, funcţia de producţie, funcţia de comercializare, funcţia de personal, funcţia financiar-contabilă.

� Operaţiile de trezorerie – ciclul de trezorerie – funcţia financiară (de trezorerie)

Ciclul de trezorerie cuprinde operaţiile de gestionare a disponibilităţilor întreprinderii şi de acoperire pe termen scurt – în caz de insuficienţă a disponibilităţilor – a nevoilor de finanţare a întreprinderii, prin credite pe termen scurt. În acest cadru conceptual, trezoreria este definită ca diferenţa dintre activele de trezorerie şi datoriile de trezorerie reprezentate, în principal, de creditele pe termen scurt.

3.1. Fondul de rulment net global (FRNG)

Fondul de rulment net global reprezintă surplusul de resurse stabile în raport cu nevoile stabile, destinat să finanţeze activitatea curentă.

FRNG = Resursele stabile – Utilizări stabile sau

FRNG = Active ciclice – Resurse ciclice

Imobilizări brute Active ciclice

- stocuri (brute) - creanţe (brute)

Active de trezorerie

Resurse stabile Resurse proprii Împrumuturi pe termen mediu şi lung Datorii ciclice

- furnizori - alte datorii

Pasive de trezorerie

ACTIV PASIV

Ciclul de investiţie

Ciclul de exploatare

Ciclul de trezorerie

Ciclul de finanţare

Ciclul de exploatare

Ciclul de trezorerie

19

Asigurarea solvabilităţii întreprinderii presupune constituirea resurselor financiare

necesare achitării datoriilor scadente, caz în care nivelul fondului de rulment se determină în funcţie de specificul sectorului de activitate şi condiţiile concrete ale întreprinderii, în corelaţie cu necesarul de fond de rulment (în sectoarele industriale durata ciclului de fabricaţie determină un nivel mai ridicat sau mai scăzut al fondului de rulment; în cazul întreprinderilor ce activează în sfera distribuţiei, fondul de rulment poate fi chiar negativ).

3.2. Necesarul de fond de rulment (NFR)

Operaţiunile ciclului de exploatare şi cele în afara exploatării generează fluxuri reale cărora le corespund în contrapartidă fluxuri monetare. Decalajul în timp între aceste două categorii de fluxuri explică existenţa creanţelor şi datoriilor, în timp ce duratele necesare obţinerii şi valorificării bunurilor explică necesitatea formării stocurilor. Aceste elemente se constituie în nevoi şi resurse la nivelul întreprinderii care nu se echilibrează simultan, dând naştere la excedente sau deficite de resurse.

În cadrul necesarului de fond de rulment se disting: � necesarul de fond de rulment pentru exploatare – NFRE – constituie variabila

primordială a gestiunii întreprinderii: Componenţa necesarului de fond de rulment pentru exploatare: NFRE =

Stocuri

+ creanţe din exploatare + cheltuieli înregistrate în avans privind exploatarea - furnizori - datorii fiscale şi sociale aferente exploatării - venituri înregistrate în avans din exploatare

� necesarul de fond de rulment în afara exploatării – NFRAE – variază de la un exerciţiu

la altul:

Componenţa necesarului de fond de rulment din afara exploatării: NFRAE =

Creanţe din afara exploatării

+ cheltuieli înregistrate în avans din afara exploatării - datorii din afara exploatării (impozit pe profit) - venituri înregistrate în avans din afara exploatării

NFRE = Active ciclice de exploatare – Resurse ciclice de exploatare

NFRAE = Active diverse – Datorii diverse

20

Comparând fondul de rulment net global cu necesarul de fond de rulment pot fi distinse două situaţii:

FRNG > NFR – fondul de rulment net global finanţează integral necesarul de fond de rulment, excedentul de resurse regăsindu-se în trezoreria întreprinderii;

FRNG < NFR – fondul de rulment net global finanţează parţial necesarul de fond de rulment, deficitul de resurse fiind finanţat prin credite bancare pe termen scurt.

Ca atare, diferenţa dintre fondul de rulment net global şi necesarul de fond de rulment constituie trezoreria.

3.3. Trezoreria netă (TN) Trezoreria netă (TN) reprezintă diferenţa dintre activele de trezorerie şi resursele de

trezorerie. Acest indicator de echilibru financiar trebuie reajustat continuu, în funcţie de dezechilibrele dintre fondul de rulment net global şi necesarul de fond de rulment (excedentele sau deficitele de resurse degajate în raport cu nevoile de investiţii care asigură sau nu finanţarea nevoilor ciclului de exploatare şi un anumit nivel al trezoreriei).

Echilibrul financiar se exprimă cu ajutorul relaţiei:

FRN = NFR + TN

Ca urmare, TN = FRN – NFR Nivelul trezoreriei nete este determinat de disponibilităţile întreprinderii evidenţiate în

„casa şi conturi la bănci“ şi creditele de trezorerie la care apelează întreprinderea.

Exemplu: Se apreciază echilibrul financiar al SC A SA pe baza bilanţului funcţional. Se dispune de următoarele informaţii:

Bilanţ contabil la 31.12.n

INDICATORI SOLD LA

ÎNCEPUTUL ANULUI SFÂRŞITUL ANULUI

A 1 2 A. ACTIVE IMOBILIZATE

I. IMOBILIZĂRI NECORPORALE 34.000 36.000

II.IMOBILIZĂRI CORPORALE 260.000 250.000

III. IMOBILIZĂRI FINANCIARE 800 14.400

ACTIVE IMOBILIZATE – TOTAL 294.800 300.400

B.ACTIVE CIRCULANTE

I. STOCURI 36.000 34.000

II CREANŢE 208.400 226.600

III. INVESTIŢII FINANCIARE PE TERMEN SCURT 40.000 90.000

IV. CASA ŞI CONTURI LA BĂNCI 6.200 7.400

ACTIVE CIRCULANTE – TOTAL 290.600 358.000

C. CHELTUIELI ÎN AVANS 1.800 2.000

D. DATORII CE TREBUIE PLĂTITE ÎNTR-O PERIOADĂ DE PÂNĂ LA UN AN 149.000 177.400

21

E. ACTIVE CIRCULANTE NETE/DATORII CURENTE NETE 139.400 179.600

F. TOTAL ACTIVE MINUS DATORII CURENTE 434.200 480.000

G. DATORII CE TREBUIE PLĂTITE ÎNTR-O PERIOADĂ MAI MARE DE UN AN 81.600 88.400

H. PROVIZIOANE 10.600 10.600

I. VENITURI ÎN AVANS 4.000 3.000

J. CAPITAL ŞI REZERVE

I. CAPITAL 200.000 240.000

II. PRIME DE CAPITAL

III. REZERVE DIN REEVALUARE SOLD C

IV. REZERVE 100.000 84.000

Acţiuni proprii

Câştiguri legate de instrumentele de capitaluri proprii

Pierderi legate de instrumentele de capitaluri proprii

V. REZULTAT REPORTAT SOLD C

VI. REZULTATUL EXERCIŢIULUI SOLD C 42.000 57.000

Repartizarea profitului

TOTAL CAPITALURI PROPRII 342.000 381.000

PATRIMONIUL PUBLIC

TOTAL CAPITALURI 342.000 381.000

Informaţii suplimentare: 1. Situaţia imobilizărilor A. Imobilizări

Denumire indicatori

Valoarea brută 1.01.n

Creşteri Ieşiri Valoarea brută

31.12.n

Imobilizări necorporale 58.000 8.000 66.000

*Programe informatice 58.000 8.000 66.000

Imobilizări corporale 388.000 36.000 12.000 412.000

*Clădiri 240.000 240.000

*Echipamente 136.000 28.000 8.000 156.000

*Alte mijloace fixe 12.000 8.000 4.000 16.000

Imobilizări financiare 800 13.600 14.400

*Titluri 800 13.600 14.400

Total active imobilizate 446.800 57.600 12.000 492.400

22

B. Amortizarea imobilizărilor

Denumire indicatori

Valoarea

amortizării

1.01.n

Creşteri

de amortizare

Diminuări

de amortizare

Valoarea

amortizării

31.12.n

Imobilizări necorporale 24.000 6.000 30.000

*Programe informatice 24.000 6.000 30.000

Imobilizări corporale 128.000 46.000 12.000 162.000

*Clădiri 48.000 9.600 57.600

*Echipamente 72.800 33.000 8.000 97.800

*Alte mijloace fixe 7.200 3.400 4.000 6.600

Total 152.000 52.000 12.000 192.000

2. Situaţia creanţelor

Indicatori Valori

1.01.n 31.12.n

Clienţi şi conturi asimilate 200.600 218.900

Valoarea brută 202.100 220.100

Ajustare depreciere 1.500 1.200

Debitori diverşi 5.400 4.500

Alte creanţe de exploatare 2.400 3.200

Total creanţe 208.400 226.600

3. Situaţia stocurilor

Indicatori Valori

1.01.n 31.12.n

Stocuri 36.000 34.000

Valoarea brută 45.000 41.000

Ajustare depreciere 9.000 7.000

4. Situaţia datoriilor A. Situaţia datoriilor ce trebuie plătite într-o perioadă mai mică de un an.

Indicatori Valori

1.01.n 31.12.n

Furnizori şi conturi asimilate 95.600 131.150

Alte datorii de exploatare 10.400 9.450

Datorii diverse 12.000 11.250

Credite bancare pe termen scurt 16.000 13.500

Rate ale creditelor pe termen lung cu scadenţă mai mică de un an 15.000 12.050

Total datorii pe termen scurt 149.000 177.400

B. Situaţia împrumuturilor

Indicatori Valoarea la 1.01.n

Creşteri Ieşiri Valoarea la 31.12.n

Împrumuturi mai mari de un an 96.600 13.500 9.650 100.450

*scadenţă mai mare de un an 81.600 12.500 5.700 88.400

* scadenţă mai mică de un an 15.000 1.000 3.950 12.050

Credite bancare pe termen scurt 16.000 1.000 3.500 13.500

23

5. Alte informaţii lei

- mijloace fixe deţinute pe baza unui contract de leasing operaţional 12.000 9.600; - efecte scontate neajunse la scadenţă 1.400 3.500; - dividende de plată 800 900; - elemente în afara exploatării: - cheltuieli înregistrate în avans 400 600; - venituri înregistrate în avans 1.200 1.000; - datorii fiscale 600 1.250.

Bilanţul funcţional

Active Sold la

Resurse Sold la

1.01.n 31.12.n 1.01.n 31.12.n Imobilizări necorporale 58.000 66.000 Capitaluri proprii 341.200 380.100

Imobilizări corporale 400.000 421.600 Amortizări, ajustări şi provizioane 173.100 210.800

Imobilizări financiare 800 14.400 Datorii financiare 108.600 110.050

Active stabile – total 458.800 502.000 Resurse stabile – total 622.900 700.950

Stocuri 45.000 41.000 Datorii de exploatare 105.400 139.350

Creanţe aferente exploatării 205.900 226.800

Venituri înregistrate în avans aferente exploatării 2.800 2.000

Cheltuieli înregistrate în avans aferente exploatării 1.400 1.400

Active ciclice de exploatare – total 252.300 269.200

Resurse ciclice de exploatare – total 108.200 141.350

Creanţe în afara exploatării 5.400 4.500

Datorii fiscale în afara exploatării 600 1.250

Cheltuieli înregistrate în avans în afara exploatării 400 600 Datorii diverse 12.800 12.150

Venituri înregistrate în avans în afara exploatării 1.200 1.000

Active ciclice în afara exploatării – total 5.800 5.100

Resurse ciclice în afara exploatării – total 14.600 14.400

Disponibilităţi 6.200 7.400 Credite curente 16.000 13.500

Investiţii financiare pe termen scurt 40.000 90.000

Efecte scontate neajunse la scadenţă 1.400 3.500

Trezoreria de activ – total 46.200 97.400

Trezoreria de pasiv – total 17.400 17.000

Total activ 763.100 873.700 Total resurse 763.100 873.700

24

Fondul de rulment net global este de: Indicatori 1.01.n 31.12.n

Resurse stabile – total 622.900 700.950 Active stabile – total 458.800 502.000 FRNG 164.100 198.950

Se constată valori pozitive şi în creştere ale fondului de rulment net global, determinate de devansarea ritmului de majorare a activelor stabile de către cel al resurselor durabile. Politica investiţională a întreprinderii este susţinută de un nou aport la capitalul social, de o activitate rentabilă, precum şi de un nou împrumut bancar.

Necesarul de fond de rulment este de: Indicatori 1.01.n 31.12.n

Active ciclice de exploatare – total 252.300 269.200 Resurse ciclice de exploatare – total 108.200 141.350 NFRE 144.100 127.850 Active ciclice în afara exploatării – total 5.800 5.100 Resurse ciclice în afara exploatării – total 14.600 14.400 NFRAE -8.800 -9.300 NFR 135.300 118.550

Aferent ciclului de exploatare, se înregistrează o nevoie suplimentară de finanţare, situaţie specifică întreprinderilor industriale, care înregistrează valori semnificative ale stocurilor şi creanţelor şi pentru care obligaţiile sunt mai reduse şi cu termene de plată mai rapide. Ca tendinţă, se constată că la nivelul activităţii de exploatare necesarul de finanţare excedentar în raport cu resursele aferente se reduce, datorită devansării ritmului de majorare a activelor de către cel de suplimentare a resurselor de finanţare. Creşterea puterii de negociere cu furnizorii şi schimbarea unor furnizori au asigurat o suplimentare a resurselor ciclice de exploatare. La nivelul activităţilor ciclice din afara exploatării se înregistrează valori negative ale necesarului de finanţare.

Trezoreria netă este de: - calcularea trezoreriei nete ca diferenţă între activele de trezorerie şi resursele de

trezorerie: Indicatori 1.01.n 31.12.n

Trezoreria de activ – total 46.200 97.400 Trezoreria de pasiv – total 17.400 17.000 TN 28.800 80.400

- calcularea trezoreriei nete ca diferenţă între fondul de rulment net global şi necesarul de

fond de rulment:

Indicatori 1.01.n 31.12.n

FRNG 164.100 198.950 NFR 135.300 118.550 TN 28.800 80.400

Se înregistrează valori pozitive ale trezoreriei, explicate prin aceea că excedentul de resurse

stabile constituit este superior în raport cu necesarul de finanţat aferent activităţilor de exploatare. Societatea a încercat să obţină câştiguri suplimentare pe termen scurt prin plasarea

25

disponibilităţilor temporare constituite în investiţii financiare pe termen scurt. Datorită decalajelor în timp între momentul încasării creanţelor şi cel al achitării datoriilor, societatea a apelat la credite bancare pe termen scurt.

Pentru a caracteriza echilibrul financiar funcţional, se recomandă folosirea următoarelor rate:

a) durata de rotaţie a necesarului de fond de rulment din exploatare (DR): TCA

NFREDR ×=

Acest indicator este influenţat de duratele de rotaţie ale componentelor necesarului de fond de rulment din exploatare (elementele de stocuri, creanţe şi obligaţiile aferente ciclului de exploatare).

b) rata marjei de securitate1 (RMS): TCA

FRNGRMS ×=

Rata marjei de securitate se apreciază că trebuie să fie cuprinsă între 30 şi 90 de zile, în funcţie de domeniul de activitate.

c) rata de finanţare a necesarului de fond de rulment (RFNFR):

,100×=

NFR

FRNGRFNFR cu condiţia ca FRNG, NFR > 0.

Dacă această rată este mai mică de 100, atunci întreprinderea înregistrează o trezorerie netă negativă, o parte din necesarul de fond de rulment fiind acoperită pe seama creditelor de trezorerie. În cazul în care valoarea ratei este mai mare de 100, atunci se înregistrează o trezorerie netă pozitivă.

d) rata de finanţare a activelor ciclice de exploatare (RFACE): 100×=

ACE

FRNGRFACE

e) rata de finanţare a necesarului de fond de rulment din exploatare pe seama creditelor de trezorerie (RFNFRE):

100×=

NFRE

trezoreriedeCrediteRFNFRE

O valoare ridicată a acestei rate, în condiţiile reducerii sau suspendării creditelor de trezorerie de către bănci, se reflectă într-un risc important privind finanţarea activităţii. Exemplu: pe baza informaţiilor din exemplu anterior şi considerând valori ale cifrelor de afaceri de 300.000 lei şi respectiv 400.000 lei, se poate aprecia echilibrul financiar al SC A SA utilizând metoda ratelor.

a) durata de rotaţie a necesarului de fond de rulment din exploatare:

365afacerideCifra

NFRE zile32,175365

000.300

100.144=

zile66,116365000.400

850.127=

1 M. Niculescu, Diagnostic global strategic, Editura Economică, Bucureşti, 1997, pag. 386.

26

Reducerea duratei de rotaţie a necesarului de fond de rulment de exploatare se apreciază ca fiind favorabilă, permiţând o recuperare mai rapidă a capitalului învestit.

b) rata marjei de securitate

365afacerideCifra

FRNG

zile66,199365000.300

100.164=

zile54,181365000.400

950.198=

Valorile înregistrate de marja de securitate se situează peste limitele considerate optime,

ceea ce relevă o eficienţă scăzută şi o insuficienţă a fondului de rulment net global în raport cu nevoile implicate de volumul de activitate. c) rata de finanţare a necesarului de fond de rulment

100NFR

FRNG %29,121100300.135

100.164= %82,167100

550.118

950.198=

Valorile mai mari de 100 ale acestei rate în cele două perioade semnalează faptul că

întreprinderea înregistrează mărimi pozitive ale trezoreriei, respectiv un excedent al fondului de rulment net global în raport cu necesarul de fond de rulment.

d) rata de finanţare a activelor ciclice de exploatare

100ACE

FRNG %1,65100300.252

100.164= %9,73100

200.269

950.198=

Această rată relevă că 65,1% şi respectiv 73,9% din activele ciclice din exploatare sunt finanţate din fondul de rulment net global, diferenţa fiind acoperită din alte surse, respectiv din resurse ciclice de exploatare şi credite bancare pe termen scurt. e) rata de finanţare a necesarului de fond de rulment din exploatare pe seama creditelor de

trezorerie

100NFRE

trezoreriedeCredite %1,12100

100.144

400.17= %3,13100

850.127

000.17=

Se constată o majorare a ratei de finanţare a necesarului de fond de rulment pe seama creditelor de trezorerie.