ABC234
2
5 Toată noaptea Diurpanneus şi Pollio au răscolit pădurile şi văile din apropierea fermei, fără să dea de urmele fetelor. Spre ziuă, Timacus le aduse vestea că nişte tăietori de lemne întîlniţi în partea dinspre apus zăriseră doi gepizi în galopul cailor, purtînd în braţe cîte o femeie. Dimineaţa Diurpanneus se gîndi să dea de ştire lui Sargetius, dar pînă la urmă se hotărî ca, însoţit de cei mai curajoşi dintre oameni, să por¬nească spre tabăra gepizilor, iar Pollio cu Artemidorus să facă un ocol spre răsărit şi miazănoapte. În seara zilei cînd Sargetius sosi, găsi ferma aproape pustie. O bă trînă sclavă îi povesti c ele întîmplate. Fără să-i mai aştepte, sări pe cal şi se îndreptă spre plaiul unde Gertho¬rund îşi avea tabăra. Abia spre ziuă reuşi să-l întîlnească pe Diurpanneus. Se sfătuiră îndelung. În plină zi nu se puteau apropia prea mult de năvălitori. Se hotărîră să pîndească orice mişcare în tabăra gepizilor. Nu aşteptară prea mult cînd printre tufişuri zăriră siluete de călăreţi. Înaintau urmînd o col urile largi ale unei poteci. Momentul nu trebuia pierdut. Sargetius sări ca o nălucă asupra gepidului care mergea în frunte, încleştîndu -şi mîinile în gîtul lui. Amîndoi se pră¬văliră de pe cai la pămînt. Spre cel de al doilea se aruncă Diurpanneus, tot aşa de fulgerător. Ceilalţi gepizi — erau numai cinci — văzîndu-se înconjuraţi de o duzină de oa¬meni — ceata de daci a lui Diurpanneus — nu încercară să se opună. Gepidul căzut în mîinile lui Diurpanneus se lăsă moale, ca şi cum se bucura că fusese prins. Era Grimhild. Numai Sargetius cu gepidul doborît se menţineau în în¬cleştare. — Dacă asta a fost voia zeilor! rosti Grimhild în limba Romei, fapt care îl miră pe Diurpanneus. Mă văzui şi în mîinile romanilor! Ceilalţi se dădură într-o parte, privind lupta pe viaţă şi pe moarte dintre cei doi. Cînd Grimhild desluşi lucind în mîinile lor cuţitele, începu să strige de răsuna valea: — Opriţi-vă! Nu trebuie să moară nici unul dintre voi! Tu, romanule, ţine seama că ai în faţa ta pe Gerthorund, căpetenia hoardei de gepizi. Iar tu, Gerthorund, e bine să te gîndeşti că ai nevoie de prietenia unei căpetenii romane! Cei doi se descleştară o clipă, Grimhild le urmărea mişcă¬rile. Văzîndu-i că se pregăteau să se înfrunte din nou, por¬niţi să se lovească de moarte, flăcăul începu să rîdă, spunîndu -le în glumă: — Jur pe Wodan că amîndoi sînteţi plecaţi să daţi de urmele fetelor şi amîndoi vreţi să le găsiţi! De ce să vă luptaţi? Mai bine căutaţi -le împreună. Poate că umblînd alături unul de altul vă veţi împrieteni şi le veţi afla mai repede. Diurpanneus se aruncă între ei, atent să facă faţă oricărei lovituri. Bănuia că aşa cum flăcăul vorbea limba Romei, o ştia şi căpetenia gepidă pe care o însoţea. — Da, acesta este adevărul, recunoscu el. Căutăm fetele! Pentru eliberarea lor vom lupta cu preţul vieţii! Voi ce ştiţi de ele? — Ne-au scăpat! răspunse Gerthorund, punîndu -şi cuţi¬tul la cingătoare. Au fugit peste noapte, scoase din tabără de un bătrîn. Sîntem plecaţi în căutarea lor.
-
Upload
catalin-mihai -
Category
Documents
-
view
7 -
download
0
description
O
Transcript of ABC234
-
5/22/2018 ABC234
1/3
5
Toat noaptea Diurpanneus i Pollio au rscolit pdurile i vile din apropierea fermei, fr s dea de
urmele fetelor. Spre ziu, Timacus le aduse vestea c nite tietori de lemne ntlnii n partea dinspre
apus zriser doi gepizi n galopul cailor,purtnd n brae cte o femeie. Dimineaa Diurpanneus se gndi
s dea de tire lui Sargetius, dar pn la urm se hotr ca, nsoit de cei mai curajoi dintre oameni, sporneasc spre tabra gepizilor, iar Pollio cu Artemidorus s fac un ocol spre rsrit i miaznoapte.
n seara zilei cnd Sargetius sosi, gsi ferma aproape pustie. O btrn sclav i povesti cele ntmplate.
Fr s-i mai atepte, sri pe cal i se ndrept spre plaiul unde Gerthorund i avea tabra. Abia spre
ziu reui s-l ntlneasc pe Diurpanneus. Se sftuir ndelung. n plin zi nu se puteau apropia prea
mult de nvlitori. Se hotrr s pndeasc orice micare n tabra gepizilor. Nu ateptar prea mult
cnd printre tufiuri zrir siluete de clrei. naintau urmnd ocolurile largi ale unei poteci. Momentul
nu trebuia pierdut. Sargetius sri ca o nluc asupra gepidului care mergea n frunte, ncletndu-i
minile n gtul lui. Amndoi se prvlir de pe cai la pmnt. Spre cel de al doilea se arunc Diurpanneus,
tot aa de fulgertor. Ceilali gepizi erau numai cinci vzndu-se nconjurai de o duzin de oameniceata de daci a lui Diurpanneus nu ncercar s se opun. Gepidul czut n minile lui Diurpanneus
se ls moale, ca i cum se bucura c fusese prins. Era Grimhild. Numai Sargetius cu gepidul dobort se
menineau n ncletare.
Dac asta a fost voia zeilor! rosti Grimhild n limba Romei, fapt care l mir pe Diurpanneus. M vzui
i n minile romanilor!
Ceilali se ddur ntr-o parte, privind lupta pe via i pe moarte dintre cei doi. Cnd Grimhild deslui
lucind n minile lor cuitele, ncepu s strige de rsuna valea:
Oprii-v! Nu trebuie s moar nici unul dintre voi! Tu, romanule, ine seama c ai n faa ta peGerthorund, cpetenia hoardei de gepizi. Iar tu, Gerthorund, e bine s te gndeti c ai nevoie de
prietenia unei cpetenii romane!
Cei doi se descletar o clip, Grimhild le urmrea micrile. Vzndu-i c se pregteau s se nfrunte
din nou, pornii s se loveasc de moarte, flcul ncepu s rd, spunndu-le n glum:
Jur pe Wodan c amndoi sntei plecai s dai de urmele fetelor i amndoi vrei s le gsii! De ce s
v luptai? Mai bine cutai-le mpreun. Poate c umblnd alturi unul de altul v vei mprieteni i le
vei afla mai repede.
Diurpanneus se arunc ntre ei, atent s fac fa oricrei lovituri. Bnuia c aa cum flcul vorbealimba Romei, o tia i cpetenia gepid pe care o nsoea.
Da, acesta este adevrul, recunoscu el. Cutm fetele! Pentru eliberarealor vom lupta cu preul
vieii! Voi ce tii de ele?
Ne-au scpat! rspunse Gerthorund, punndu-i cuitul la cingtoare. Au fugit peste noapte, scoase
din tabr de un btrn. Sntem plecai n cutarea lor.
-
5/22/2018 ABC234
2/3
Poate c pn acum ele au fost gsite i prinse de cetele tale, l privi Sargetius cu nencredere. tiu c
ai trimis solie n tabra roma
-
5/22/2018 ABC234
3/3
