Post on 19-Feb-2016
description
1
Grupa nordica a Carpatilor Orientali
Aceasta grupa mai este cunoscuta si sub numele de Grupa Muntilor Maramuresului si Bucovinei.
Limite in N granita cu Ucraina
in S aliniamentul mai coborat Culoarul Bargaielor - Pasul Tihuta – Depresiunea Dornelor – Pasul Mestecanis –
Depresiunea Campulung Moldovenesc
la est - Podisul Sucevei
la vest limita se realizeaza cu Podisul Someselor, Dealurile si Campia de Vest.
Geneza Aceasta grupa montana face parte din lantul Carpatilor Orientali, ramura a Carpatilor romanesti, inaltati in cea mai
noua orogeneza – orogeneza alpina.
Punerea in evidenta a masivelor carpatice a inceput mai de mult, in orogeneza hercinica, din a doua parte a
Paleozoicului (Carbonifer si Permian), care a individualizat axul sisturilor cristaline.
Catre sfarsitul erei Mezozoice, in Cretacic, datorita presiunii scutului african Gondwana asupra geosinclinalului
Marii Thetis din sudul Europei, a inceput orogeneza aplina, de mare anvergura, care a inaltat lantul alpino-carpato-
himalaian.
Cutarile au continuat in lantul muntos al Orientalilor, ca de altfel in intregul lant carpatic, in Neozoic, la definirea
lor contribuind si eruptiile vulcanice din a doua parte a Neogenului, care au creat sirul muntilor vulcanici de pe
rama vestica a Carpatilor Orientali.
La infatisarea actuala a reliefului a contribuit si actiunea ghetarilor, deoarece in prima parte a Cuaternarului
(Pleistocen) clima a suferit o racire generala, crestele mai inalte de 2000m fiind acoperite cu ghetari, care au
sculptat circuri, vai glaciare, creste.
O data cu incalzirea climei, in postglaciar (Holocen) ghetarii s-au topit si a continuat sa se desfasoare actiunea
agentilor externi, mai ales a apelor, care prin eroziune si acumulare au modelat vai, terase.
Din Cuaternar pana in prezent acesti munti au fost si sunt supusi proceselor de modelare: eroziune eoliana si
fluviatila, prabusiri, dezagregare generata de fenomenele inghet-dezghet, dizolvare pe roci solubile – carstice.
Litologia Principalul element care a contribuit la generarea unui relief atat de variat in aceasta grupa montana (ca de altfel in
toti Carpatii Orientali) il constituie diversitatea mare a rocilor, ce impune un paralelism al culmilor:
fasie centrala ce corespunde zonei cristalino-mezozoice, in M-tii Rodnei, partial in Maramures, apoi Suhard si
Obcina Mestecanisului. La formatiunile de sisturi cristaline se adauga calcarele mezozoice, prezente pe spatii
restranse in sudul M. Rodnei si M. Suhard, ce au favorizat aparitia unui relief carstic.
in vest este prezenta fasia formatiunilor vulcanismului neogen din Oas, Gutai, Tibles, partial in Bargau. Rocile
eruptive sunt reprezentate prin: andezite, dacite, bazalte si riolite.
in est se afla fasia flisului cretacic si paleogen constituita din formatiuni detritice: conglomerate, gresii, sisturi
marnoase si argiloase. Asemenea depozite sunt prezente, in diferite proportii in M. Maramures, Bargaului, Obcina
Feredeu si Obcina Mare.
Caracteristici generale aceasta grupa are inaltimi sub 1000m in Oas, dupa care valorile cresc pana spre 2000m in muntii Maramuresului si
Tiblesului. In M. Rodnei se intalnesc cele mai mari altitudini din Carpatii Orientali: 2303m in Vf. Pietrosu si
2279m in Vf. Ineu;
constitutia geologica si conditiile de geneza au imprimat acestui spatiu montan o masivitate destul de accentuata si
o latime maxima (130-140km);
culmile muntoase au o orientare generala N-V/S-E, exceptie facand doar masivul Rodnei, pivotul principal al
grupei, care are o orientare V-E;
paralelismul culmilor este subliniat de reteaua de vai longitudinale largi, cu bune conditii de populare;
2
multimea depresiunilor si a pasurilor, arealele de discontinuitate (transversale si longitudinale) reprezinta una
din cele mai semnificative caracteristici, toate acestea favorizand legaturi dintre cele mai lesnicioase intre
Depresiunea Transilvaniei cu cea a Maramuresului si apoi a acestora cu Moldova.
o alta caracteristica importanta o reprezinta intinderea mare a padurilor, Carpatii Orientali reprezentand cel mai
intins spatiu forestier al tarii, insumand app. 32% din totalul padurilor noastre;
Tipuri genetice de relief
Relieful vulcanic
muntii vulcanici : Oas , Gutai, Tibles
se caracterizeaza prin prezenta unor conuri joase sau chiar cratere initiale, in unul din acestea formandu-se Taul lui
Dumitru (M-tii Gutai).
platouri vulcanice – Izvoarele (M-tii Gutai).
Din masa de formatiuni sedimentare se ridica magurile (claile) vulcanice, ce au strabatut sedimentarul sau au fost
dezgolite de acesta prin eroziune ulterioara, cea mai inalta fiind Heniu Mare – M-tii Bargau. In M-tii Maramures
cupola vulcanica Toroioaga.
Accentuarea generala a eroziunii duce la indepartarea rapida a rocilor moi. Rezista numai cosurile si filoanele
vulcanice, formate din lava dura, care sunt puse in evidenta prin eroziunea diferentiala. Astfel, vechile forme
negative (cosuri, crapaturi) se transforma in forme pozitive: se produc inversiuni de relief reprezentate prin neck-
uri, dyke-uri si sill-uri.
Relieful glaciar, urmare a altitudinii a avut conditii de formare in M. Rodnei, actiunea ghetarilor pleistoceni lasand o
serie de urme caracteristice: custuri si strungi, circuri si vai glaciare, morene si chiar unele praguri glaciare.
Reliefului periglaciar este reprezentat prin campurile de blocuri, porcoave nivale, culoare de avalanse, glacisuri de
grohotisuri
Relieful structural
suprafetele (platformele) de eroziune sunt mai bine reprezentate in unitatile ce au ajuns la zi in primele faze de
exondare ale geosinclinalului carpatic, care corespund unitatilor cristalino-mezozoice si flisului cretacic, teritorial
acestea apartinand muntilor Rodnei (suprafetele Nedeia, Batrana, Periferica) Suhardului si Mestecanisului
(suprafata Mestecanis, generalizata pentru Obcine);
relieful in structura cutata este reprezentat in Obcinele Bucovinei prin culoare depresionare longitudinale: Moldova
si Moldovita, axate pe sinclinale, in timp ce culmile formeaza anticlinalele, situatia mentionata fiind o modalitate
de adaptare a relifului la structura geologica. Apar insa si inversiuni de relief sub forma unor sinclinale suspendate:
vf. Ousoru in M-tii Suhrdului
Relieful petrografic
relieful carstic – in M-tii Rodnei, in calcare eocene (specificitate in acest sens) cu pesterile: Izvorul Tausoarelor,
Pestera Zanei, Pestera de sub Batrana, apoi Izbucul Izei.
pe sisturile cristaline din muntii M-tii Rodnei, Maramures, Suhard apar forme de relief greoaie si vai adanci
pe flisul din M. Maramures, Bargaului, Obcina Feredeu si Obcina Mare, friabilitatea formatiunilor geologice si
pantele relativ accentuate, la care se adauga si actiunea antropica, mai cu seama in privinta despaduririlor, au
condus la dezvoltarea unor procese de eroziune destul de intense (alunecari de teren si numeroase organisme
torentiale ce inregistreaza adancimi chiar de zeci de metri).
Relieful fluvial
Apele curgatoare prin eroziune si acumulare au creat vai cu terase, lunci;
Vaile sunt foarte adanci, cu versanti puternic inclinati (in rocile dure). In depresiuni, unde sunt roci sedimentare mai
moi vaile sunt mai largi
La poalele muntelui apar acumulari piemontane (in depresiuni);
Procese actuale de modelare
Dezagregare determinata de inghet-dezghet
Alunecari de teren
Avalanse de zapada
3
Relieful
In vestul grupei, pe un aliniament aproape continuu se desfasoara muntii vulcanici Oas (824m), Gutai (1443m),
Tibles (1839m) bogati in minereuri complexe.
M. Oasului o ating inaltimea maxima de 824 m in Dealul Piatra Viscului,
o in cadrul lor apar doua aliniamente orientate aproximativ nord-sud, in conformitate cu manifestarea eruptiilor
vulcanice, separate de Valea Lechincioara: unul estic, la nord de inseuarea (si pasul) Huta-Piatra, mai inalt, si al
doilea cel vestic situat la nord de inseuarea Seini-Orasul Nou, mult mai coborat, eruptivul fiind inconjurat de
depozite sedimentare.
o raurile au sculptat in depozitele sedimentare din vecinatate si au format o serie de bazinete: Gherta Mica, Turt, iar
la iesire spre campie au taiat formatiunile eruptive, rezultand defilee epigenetice: Tur si Talna.
M. Gutaiului
o incep in nord-vest de la inseuarile Seini-Orasul Nou si Huta-Piatra si merg pana la inseuarea de la izvoarele
Cavnicului si Cosaului, in sud-est (Pasul Neteda).
o sunt mai inalti decat precedentii, inregistrand 1443 m in Vf. Gutai si 1307 in VF. Ignis.
o se caracterizeaza prin prezenta unor conuri joase sau chiar cratere initiale, in unul din acestea formandu-se Taul lui
Dumitru.
o rezinta relief de platouri vulcanice (Izvoarele), iar pe latura sudica si nordica sunt prezente neckurile (cosuri
vulcanice explozive, umplute cu fragmente de lava intarita si bucati – in general colturoase – de roci rupte din
peretii cosului sau aduse din fundament, care iese deseori in relief ca un stalp, datorita eroziunii mai pronuntate a
rocilor inconjuratoare).
o atat spre nord (Dep. Maramures) cat si spre sud, masivul se termina prin trene de grohotis (solificate), favorabile
livezilor si vitei de vie.
o caracteristice sunt de asemenea micile depresiuni de pe latura sudica a M. Gutai (Baita, Firiza, Chiuzbaia).
M. Tiblesului (1839 m)
o sunt mult mai alungiti, incepand de la Pasul Neteda si pana la Pasul Setref (818 m), ei constituind un masiv
subvulcanic ce a fost scos la zi prin indepartarea cuverturii sedimentare.
Corespunzator zonei cristaline din centru apar M. Maramures si M. Rodnei, acestia din urma continuandu-se spre
S-E cu M. Suhard, iar la sud de Valea Somesului Mare cu M. Bargaului.
Muntii Maramuresului o se desfasoara pe app. 70 km, sub forma unui arc de cerc de la Tisa pana la Pasul Prislop (1416 m).
o reteua hidrografica a patruns adanc in spatiul montan, rezultand compartimentarea in 4 masive: Farcau (1957 m),
Pietrosu Bardaului, Toroioaga (1930 m) si Cearcanu.
o unitatea se caracterizeaza prin diversitate petrografica: sisturi cristaline, calcare si conglomerate cretacice, petice de
flis paleogen (gresii) si andezite, care imprima un relief destul de complex: culmi greoaie, abrupturi structurale
(Cearcanu), cupole vulcanice (Toroioaga).
o apar unele circuri glaciare sau nivale, in care s-au format mici lacuri, precum si suprafete locale de nivelare.
M. Rodnei
o sunt cei mai masivi din toti Carpatii Orientali, prezentandu-se sub forma unei culmi relativ unitare, situata intre
pasurile Setref (818 m), Prislop (1416 m) si Rotunda (1271 m), ultimul la izvoarele Somesului Mare, de unde incep
M. Suhardului.
o spre nord (izvoarele Izei si ale Viseului) spatiul montan se termina printr-un abrupt puternic (falia Dragos Voda),
iar inspre sud se desprind din culmea principala, o serie de culmi secundare ce coboara treptat spre Somesul Mare.
o relieful se caracterizeaza prin culmi greoaie (cea principala, cu inaltimi ce depasesc 2000 m: Pietrosu 2303 m si
Ineu 2279 m),
o suprafete de nivelare (Batrana, Nedeia, Periferica)
o relief glaciar mai ales pe versantul nordic (cu lacuri glaciare: Lala , Buhaiescu),
o relief carstic in calcare eocene (specificitate in acest sens) cu pesterile: Izvorul Tausoarelor, Pestera Zanei, Pestera
de sub Batrana, apoi Izbucul Izei.
M.Suhardului
4
o se afla in continuarea sud-estica a muntilor Rodnei, dincolo de pasul Rotunda (1271 m) si se intind pana la Dep.
Dornelor in sud.
o sunt definiti in literatura de specialitate si sub numele de Obcina Suhardului. In conditiile in care este alaturata si
Obcina Mestecanisului, cele doua unitati sunt inscrise sub denumirea de Muntii Bistritei Aurii, valea dupa care au
fost definiti (Bistrita Aurie) avand acest nume de la izvoare pana la confluenta cu Valea Carlibaba.
o constituiti din sisturi cristaline, acestia se prezinta sub forma unei culmi relativ unitare, orientata pe directie N-V/S-
E. Exceptie face vf. Ousoru (1639 m) in care sunt prezente calcare cretacice si gresii paleogene, in cadrul unui
sinclinal suspendat.
M. Bargaului
o constituie o unitate relativ bine conturata intre cele doua culoare alaturate, cel al Somesului Mare in nord si
Bargaielor in sud.
o se prezinta sub forma unei culmi ce coboara in trepte de la est spre vest.
o urmare a caracteristicilor de geneza initiala, respectiv a vulcanismului subcustral intercalat in sedimentar si a
modelarii subaeriene ulterioare, peisajul este destul de complex: masivitate mai redusa, relief montan cu forme
aproape plane, defilee si pasuri si un grad accentuat de umanizare.
o sunt formati din roci sedimentare (marne, argile, gresii) si vulcanice (andezite), acestea din urma sub forma de
neck-uri (cosuri vulcanice explozive, umplute cu fragmente de lava intarita si bucati colturoase de roci rupte din
peretii cosului sau aduse din fundament, care iese deseori in relief, ca un stalp, datorita eroziunii mai pronuntate a
rocilor inconjuratoare) si dyke-uri (forma de zacamant a rocilor magmatice intrusive, care a luat nastere in urma
injectarii si consolidarii magmei, intr-o crapatura a scoartei. Prin eroziunea terenurilor din jur de catre agentii
externi, dyke-urile, constituite din roci mai rezistente, raman in relief deasupra solului, avand aspectul unor ziduri).
o din masa de formatiuni sedimentare se ridica magurile (claile) vulcanice, ce au strabatut sedimentarul sau au fost
dezgolite de acesta prin eroziune ulterioara, cea mai inalta fiind Heniu Mare (1612 m).
Partea de est a grupei se evidentiaza printr-o succesiune de culmi paralele Obcinele Bucovinei : Obcina
Mestecanis, Obcina Feredeu si Obcina Mare,
o altitudini ce scad de la vest spre est (1208 m in Obcina Mare).
o geologic, formatiunile dominante sunt: cristalinul si unele depozite mezozoice in Obcina Mestecanis, flis cretcic in
Obcina Feredeului si paleogen in Obcina Mare.
o se apreciaza (N. Barbu, 1976) ca termenul de ”obcina” vine de la semnificatia de „proprietate obsteasca” asupra
padurilor si pasunilor de pe culmile acestor munti.
o Obcinele au directie N-V/S-E, separate de culoare depresionare longitudinale: Moldova si Moldovita, axate pe
sinclinale, in timp ce culmile formeaza anticlinalele, situatia mentionata fiind o modalitate de adaptare a relifului la
structura geologica.
Varietatea reliefului grupei nordice a Carpatilor Orientali decurge si din extinderea mare a depresiunilor, din
prezenta pasurilor, a trecatorilor, a culoarelor de vai.
Depresiunea Maramures
o depaseste spre nord granita tarii; este marginita la vest de muntii vulcanici Oas, Gutai, Tibles, la sud de M. Rodnei,
iar la est de M. Maramures.
o dupa origine, Depresiunea Maramures este o depresiune tectonica intramontana. Formarea sa a avut loc in urma
miscarilor tectonice, care au dus la ridicarea intregului lant carpatic. Invadata de apele marii si colmatata treptat cu
depozite sedimentare zona a devenit uscat la inceputul Cuaternarului.
o la desavarsirea aspectului actual al reliefului, a contribuit si actiunea agentilor externi: apele curgatoare, prin
eroziune si acumulare au creat forme de relief specifice: vai, terase, lunci.
o relieful - la marginea dinspre munte sunt prezente insemnate acumulari piemontane, bine conturate la poalele
abruptului tectonic al Rodnei (Piemintul Moisei) si pe toata rama muntilor vulcanici: piemonturile Ieudului, Botizei,
Marei, iar de- lungul vailor s-au format terasele (sase), ultima fiind cea de 140 m, in timp ce vaile Ruscova si Borsa
au ramas doua „golfuri” paleogene.
Depresiunea Oasului
5
o situata la poalele muntilor Oas s-a format prin sculptarea de catre Tur si Talna a formatiunilor sedimentare
miopliocene, care apar numai marginal, unde au fost scoase de sub acumularile piemontane, apoi de lava si
piroclastite.
o intreaga rama a depresiunii este de natura vulcanica, contactul cu aceasta facandu-se fie transant, fie printr-un glacis
holocen.
o Relieful este dispus in trepte relativ concentrice: piemonturi si glacisuri inspre rama montana, terase de-a lungul
vailor si vatra depresiunii, sub forma unui ses aluvial cu tendinte de inmlastinire.
Depresiunea Dornelor o este strabatuta de raul Bistrita si strajuita de muntii Bargau si Suhard la nord-vest si nord, de M-tii Calimani la sud
si de muntii Giumalau si Bistritei la est.
o s-a format ca si Depresiunea Maramuresului, pe seama unui golf al Depresiunii Transilvaniei, intr-o prima faza
fiind depuse formatiuni eocene, dupa care a avut loc bararea acestuia de catre eruptivul neogen.
o este o depresiune tectono – eroziva, rezultata prin indepartarea formatiunilor miocene – pliocene, astfel incat
Bistrita a ajuns sa se impuna pe actualul traseu.
o la suprafata este prezenta o cuvertura de pietrisuri cuaternare.
o este o depresiune cu altitudini de 800-1000 m, ea fiind o evidenta piata de adunare a apelor spre Bistrita: Neagra
Sarului, Dorna, Dornisoara.
o vatra depresiunii este destul de plata, ceea ce a favorizat formarea unor intinse zone de turbarii acide, de tip
oligotrof, numite tinoave de catre localnici, mari reprezentative fiind Poiana Stampei, Saru Dornei.
o miscarile tectonice au determinat prezenta unor abrupturi de falie si rupturi, care au permis venirea apelor minerale
spre suprafata, izvoarele mai cunscute fiind cele de la Vatra Dornei, Saru Dornei, Neagra Sarului, Poiana Negrii,
Poiana Stampei.
Depresiunea Campulung Moldovenesc o este strabatuta de Moldova, fiind dominata de Obcine, iar la sud de muntii Giumalau si Rarau (ce apartin grupei
centrale).
Trecatorile se gasesc de-a lungul apelor sau traverseaza culmi (pasuri). Mai importante sunt:
P. Prislop (1416 m), cea mai inalta din Carpatii Orientali, intre muntii Maramures si Rodnei, prin care trece
soseaua ce leaga Dep. Maramures de nordul Moldovei;
P. Mestecanis (1096 m) intre Obcina Mestecanis si M-tii Giumalau, asigura legatura intre asezarile de pe vaile
Moldova si Bistrita; prin el trece calea ferata Suceava Dej;
P. Tihuta (1201 m) intre muntii Bargau si Calimani, asigura legatura intre asezarile din Dep. Dornelor si cele din
nord-estul Dep. Colinare a Transilvaniei; prin el trece soseaua Vatra Dornei – Bistrita.
P. Setref (818 m) intre muntii Tibles si Rodnei asigura legatura intre Dep. Maramures si nordul Dep. Colinare a
Transilvaniei; prin el trece calea ferata Beclean – Sighetul Marmatiei;
P. Huta intre muntii Oas si Gutai, asigura legatura intre asezarile din depresiunile Oas si Maramures.
Clima
Factorii care influenteaza clima: Pozitia geografica - apar usoare nuantari caracterizate prin diferente de umiditate si temperatura intre vest si est,
unde valorile raman mai coborate. Aceste nuantari se datoresc maselor de aer vestice (oceanice), care patrund peste
pragul nu prea inalt al muntilor vulcanici, ca si ale celor de nuanta baltica (mai uscate si reci) in Obcine.
Relieful, prin altitudine si orientarea culmilor muntoase introduce modificari locale: scaderi de temperatura in
raport cu inaltimea si cresterea cantitativa a precipitatiilor la altitudini mari.
Fragmentarea reliefului - in depresiuni sunt frecvente inversiunile de temperatura, respectiv acumulari de aer pe
fundul depresiunilor, ceea ce favorizeaza inregistrarea de temperaturi scazute.
Pe fondul climatului temperat continental moderat al tarii, Grupa nordica a Carpatilor Orientali se inscrie in
caracteristicile generale ale climatului de munte, cu trei etaje climatice:
1. Etajul alpin cu temperaturi medii anuale sub 2ºC, veri scurte si ierni lungi, precipitatii peste 1200 mm si vanturi
puternice; se manifesta numai pe cele mai inalte varfuri din masivele Rodnei si Maramures.
6
2. Etajul de munte cu temperaturi medii anuale cuprinse intre 0-6ºC, precipitatii abundente (800-1200 mm) si vanturi
puternice (dinspre vest, nord si nord-est).
3. In depresiuni temperaturile medii anuale sunt ridicate (7-8ºC), iar precipitatiile depasesc 800 mm.
Apele Raurile din grupa de est sunt afluenti pe dreapta ai Siretului:
Suceava izv. din Obcina Mestecanis, dreneaza nordul Obcinelor, trecand spre Podisul Moldovei; primeste ca
afluenti pe Putna si Sucevita.
Moldova izv. din Obcina Mestecanis, traverseaza Dep. Campulung si primeste la iesirea din aceasta depresiune, pe
Moldovita, ce si-a inscris traseul intre Obcina Feredeu si Obcina Mare.
Bistrita izv din M-tii Rodnei, curge in lungul culmii Suhard si patrunde in estul Dep. Dornelor; primeste ca afluenti
pe Dorna si Bistricioara.
La nord se afla Tisa, formand pe o portiune de 60 km granita cu Ucraina. Ea colecteaza raurile din Grupa de vest:
Viseul si Iza izv din M-tii Rodnei, se indreapta spre nord, drenand Dep. Maramures; Iza primeste ca afluent pe
Mara.
Turul izv din M-tii Gutai.
Somesul izv din M-tii Rodnei si se orienteaza spre vest. Primeste ca afluenti pe Salauta si Lapus.
Apele raurilor au provenienta pluviala dar si nivala si subterana.
Apele statatoare sunt reprezentate prin:
lacuri glaciare instalate in circurile ghetarilor cuaternari: Lala, Ineu, Buhaescu situate in M-tii Rodnei;
lacuri formate in masive de sare, la contactul Dep. Maramures cu zona montana din vest: Costiui si Ocna Sugatag;
lacuri de acumulare: Lacul Firiza.
Apele subterane cuprind ape freatice de mica adancime, influentate de precipitatii si lipsite de continuitate. Uneori
ca urmare a eruptiilor vulcanice si a aureolei mofetice sunt mineralizate (apele minerale de la Vatra Dornei,
Sangeorz Bai, Poiana Negri).
Vegetatia Factorii care influenteaza vegetatia:
clima - cuvertura vegetala resimte influentele climatice printr-o mai larga raspandire a etajului rasinoaselor
(coniferelor) in nord si pe versantii estici si printr-o predominanta a fagului in vest.
fragmentarea - pe vai reci si in depresiuni se produc inversiuni de vegetatie, esentele termofile uracand pe culmi,
iar cele de clima rece coborand pe vai reci, umbrite.
altitudinea – vegetatia se caracterizeaza prin etajarea speciilor vegetale dupa altitudine.
Padurea se extinde de la poalele muntilor pana la 1800 m.
o Etajul fagului (Fagus silvatica) urca pana la peste 1200 m, iar in amestec cu rasinoase (etajul de amestec) urca
pana la 1400 m.
o Etajul coniferelor este compus din molid (Picea abies), brad (Abies alba), pin (Pinus sylvestris) si pe alocuri zada
si se ridica pana la peste 1800 m.
Zona alpina
o (etajul alpin) se intalneste la altitudini peste 1800 m; mai este numita si zona de „stepa rece” deoarece aici domina
pajistile cu flori viu colorate;
o la partea inferioara se gasesc tufisuri de ienupar (Juniperus sibirica) si jnepeni (Pinus montana) sau alti arbusti
pitici, ca afinul si merisorul (etajul subalpin).
Vegetatia azonala. In lungul vailor, datorita umezelii persistente, apare o vegetatie specifica, de lunca, compusa din:
stuf, papura, rogoz, cu palcuri de salcii, plop, arin.
Fauna
Respecta de asemenea legea repartitiei pe trepte de altitudine.
In padurile de foioase intalnim: mistretul si viezurele, precum si unele animale de prada ca: lupul (Canis lupus),
vulpea, pisica salbatica (Felis silvestris), alaturi de specii patrunse fie din silvostepa (iepurele) fie din etajul
7
coniferelor (caprioara -Capreolus capreolus si veverita). Se adauga o mare varietate de pasari: mierla, pitigoiul de
munte, ciocanitoarea, cinteza.
In etajul coniferelor se intalnesc mamifere de interes cinegetic (urs brun - Ursus arctos, ras, cerb), alaturi de
veverita, caprioara, iar dintre pasari: cocosul de mesteacan, gainusa de alun, acvila de munte.
In zona alpina se mentine o relicta din glaciarul tarziu, capra neagra -Rupicapra rupicapra- (repopulata in M-tii
Rodnei unde era pe cale de disparitie). Dintre pasari se intalnesc: cinteza alpina, zaganul sau vulturul barbos, acvila
de munte (Acvila chrysaetus).
Fauna acvatica este reprezentata prin cea de altitudini mari: in apele reci de munte este domeniul pastravului si al
lostritei, iar mai jos cleanul si chiar mreana.
Solurile Sunt strans corelate cu roca, clima si vegetatia.
Apar soluri brune si brune acide numite cambisoluri, favorizate de un climat racoros si umed.
Mai sus, sub padurile de fag si conifere, dominante sunt solurile podzolice(sarace in humus). In zona alpina, cu
climat rece, cu precipitatii abundente si vegetatie de pajiste sunt reprezentante solurile alpine brune acide. Acestea,
ca si cele podzolice se numesc spodosoluri.
Solurile azonale In depresiuni apar soluri cu surplus de umiditate – hidromorfe (lacovisti) ca si soluri halomorfe. In
luncile raurilor se dezvolta soluri aluvionare de lunca.
Resursele In aceasta grupa exista o variata gama de resurse ale solului.
padurile de rasinoase sau de rasinoase in amestec cu fagul sunt foarte extinse. Lemnul lor este folosit in industria
de prelucrare a lemnului sau pentru obtinerea de celuloza si hartie prin chimizare.
pasunile si fanetele favorizeaza cresterea ovinelor si bovinelor.
terenurile agricole sunt mai restranse, dar in zonele depresionare sunt valorificate prin culturi pomicole si plante
care solicita un climat mai racoros si umed (orz, ovaz, secara, porumb, cartof).
Resursele subsolului
izvoarele carbogazoase, cu valoare terapeutica pe alocuri. Sunt vestite statiunile de cura si balneare: Vatra Dornei,
Sangeorz-Bai, Valea Vinului, Rodna, Borsa.
De mare importanta sunt zacamintele metalifere. Aria metalogenetica din care se exploateaza minereurile feroase si
neferoase se leaga de formatiunile eruptive, ca si de cele metamorfice (sisturi cristaline).
minereuri complexe se extrag de la poalele Muntilor Gutai si in apropiere, din minele: Baia Sprie, Cavnic, Baiut,
Ilba, Nistru, din zona cristalina la Baia Borsa si Rodna (la poalele muntilor Rodnei) si la marginea cristalinului la
Fundu Moldovei si Tarnita (la poalele Ob. Mestecanis).
minereuri de cupru la Toroioaga, Crucea, Lesul Ursului si Fundul Moldovei.
manganul, folosit in siderurgie, la fabricarea fontelor si otelurilor speciale, se exploateaza in apropiere de Vatra
Dornei, la Iacobeni si Sarul Dornei.
Cu intrebuintari multiple, in functie de rezistenta si aspect sunt rocile de constructie.
andezitele la Baia Mare.
marmura la Borsa si Cormaia.
gresii, folosite ca piatra sparta pentru drumuri, la constructii rurale, extrase la Campulung Moldovenesc
argila alba (caolin) exploatata la Parva (jud Bistrita Nasaud), utilizata la fabricarea portelanului.
Din albiile raurilor se extrag nisipuri si pietrisuri, utile la terasamente, ca balast.
Populatia Desi are altitudini mari aceasta grupa montana este cuprinsa in aria de umanizare. Pana la 1000-1200 m inaltimile
sunt populate cu asezari permanente, iar mai sus apar asezari sezoniere pentru fan, pastorit sau de exploatare
forestiera. In zona pajistilor alpine numarul cabanelor turistice a sporit.
8
Densitati mari ale populatiei se afla in zona Baii Mari (cu peste 100 loc/kmp), ca urmare a industriei miniere, bine
reprezentate, ce atrage forta de munca. Cu valori ale densitatii de 50-75 loc/kmp se remarca depresiunea
Maramures, Depresiunea Dornelor si Depresiunea Campulung, aglomerarile fiind puse pe seama valorificarii
potentialului agricol din zona (pomicultura, cresterea cornutelor mari), ca si pe conturarea unei industrii specifice
zonelor montane (cu intreprinderi de prelucrare a lemnului, laptelui).
Asezarile Asezarile rurale
Asezarile rurale se concentreaza in depresiuni, in zone de contact, pe vai si chiar pe culmile netede.
1. Dupa modul de distribuire a gospodariilor in teritoriu este caracteristic:
satul risipit sau imprastiat, cu gospodariile despartite prin fanete si pasuni, specific zonelor montane
satul linear, cu concentrare pe vai
satul compact, cu casele lipite perete de perete, in depresiunile intramontane
2. Dupa numarul de locuitori sunt:
sate mici (sub 500 loc) in munte;
sate mijlocii (500-1500 loc) in depresiuni
sate mari (1500-4000 loc) in Depr. Maramures
3. Dupa functiile economice
profil agro-industrial
pastoral
forestier.
functiuni economice complexe prin dezvoltarea industriei mici si artizanale.
Asezarile urbane
Orase cu 25.000-50.000 loc:
Sighetul Marmatiei, in nordul Depresiunii Maramures, pe Tisa, cunoscut prin industria mobilei, a tricotajelor.
Borsa, situat pe Valea Viseului, cu functie miniera si turistica.
Orasele sub 25.000 loc..
Vatra Dornei (in Depresiunea Dornelor),
Campulung Moldovenesc (in Depresiunea Campulung)
Negresti Oas (in Depresiuna Oas)
Viseul de Sus (in Depresiunea Maramures)
Gura Humorului (in Depresiunea Gura Humorului)
Baia Sprie, Cavnic (la poalele muntilor Gutai)
Sangeorz-Bai (statiune balneoclimaterica pe Valea Somesului Mare)
Turismul
M. Gutaiului prezinta interes turistic urmare a reliefului din Creasta Cocosului si a amenajarilor turistice (lacul
Mogosa sau Bodi, partia de ski), si a statiunii climaterice Izvoarele (pe Platoul Izvoarele).
M. Rodnei In zona aplina se pastreaza o serie de relicte glaciare in vegetatie, pe seama carora s-a organizat
rezervatia Pietrosu Rodnei. Potentialul turistic este deosebit de atractiv, dar pentru practicarea lui in spatiul montan
dispune de putine dotari. Mai deosebit este Complexul Turistic Borsa (specializat in sporturi de iarna, cura
climaterica, dar si importanta baza de abordare a masivului rodnean).
Obcinele Bucovinei se caracterizeaza prin specificitate mai ales in privinta etnografiei, folclorului si a
monumentelor de arta medievala (manastirile cu picturi exterioare, in fresca: Moldovita, Sucevita, Humor si apoi
Putna, ctitorie a lui Stefan cel Mare, unde este inmormantat domnitorul.
Depresiunea Maramures vechi teritoriu de habitat ale populatiei romanesti, caracterizandu-se prin originalitate
sub aspectul prezentei unei bogate arhitecturi populare si a unor obiceiuri stravechi: portile de lemn, mai ales pe
Mara, cu vestitii mesteri de la Vadu Izei, Hoteni si Valea Stejarului, bisericile de lemn (Ieud, Bogdan Voda,
Barsana, Desesti), apoi Muzeul Etnografic al Maramuresului cu Sectia in aer liber de la Sighetul Marmatiei,
„Cimitirul Vesel” de la Sapanta, portul popular, sarbatoarea primaverii („Tanjeua” de la Hoteni, manifestare
9
legata de harnicia oamenilor din aceste locuri, respectiv de sateanul care a iesit primavara primul la arat), statiunile
balneoclimaterice de la Ocna Sugatag si Costiui, monumentul de la Moisei.
Depresiunea Oasului se inscrie intre vestitele „tari” carpatice, cu o populatie romaneasca straveche, care si-a
pastrat portul si obiceiurile (Sambra oilor) pana astazi.
Depresiunea Dornelor - apele minerale de la Vatra Dornei, Saru Dornei, Neagra Sarului, Poiana Negrii, Poiana
Stampei, pe seama acestora dezvoltandu-se statiunea balneoclimaterica Vatra Dornei, care prezinta semnificatie si
in privinta sporturilor de iarna.
Grupa centrala a Carpatilor Orientali
Aceasta grupa mai este cunoscuta si sub numele de Grupa Transilvano-Moldoveana.
Limite
la nord, aliniamentul mai coborat ce leaga Dep. Dornelor cu cea a Campulungului peste pasul Mestecanis (1096m)
la sud, marea depresiune a Brasovului si Valea Oituzului
la vest limita este concretizata prin abruptul platoului ce se ridica deasupra zonei estice a Depresiunii colinare a
Transilvaniei
la est intra in contact cu Subcarpatii Moldovei.
Geneza Aceasta grupa montana face parte din lantul Carpatilor Orientali, ramura a Carpatilor romanesti, inaltati in cea mai
noua orogeneza – orogeneza alpina.
Punerea in evidenta a masivelor carpatice a inceput mai de mult, in orogeneza hercinica, din a doua parte a
Paleozoicului (Carbonifer si Permian), care a individualizat axul sisturilor cristaline.
Catre sfarsitul erei Mezozoice, in Cretacic, datorita presiunii scutului african Gondwana asupra geosinclinalului
Marii Thetis din sudul Europei, a inceput orogeneza aplina, de mare anvergura, care a inaltat lantul alpino-carpato-
himalaian.
Cutarile au continuat in lantul muntos al Orientalilor, ca de altfel in intregul lant carpatic, in Neozoic, la definirea
lor contribuind si eruptiile vulcanice din a doua parte a Neogenului, care au creat sirul muntilor vulcanici de pe
rama vestica a Carpatilor Orientali.
Depresiunile Giurgeu si Ciuc s-au format prin tectonizare in Neozoic. In aceste depresiuni au ramas lacuri care s-au
drenat mai tarziu in Cuaternarul inferior.
La infatisarea actuala a reliefului a contribuit si actiunea ghetarilor, deoarece in prima parte a Cuaternarului
(Pleistocen) clima a suferit o racire generala, crestele mai inalte de 2000m fiind acoperite cu ghetari, care au
sculptat circuri, vai glaciare, creste.
O data cu incalzirea climei, in postglaciar (Holocen) ghetarii s-au topit si a continuat sa se desfasoare actiunea
agentilor externi, mai ales a apelor, care prin eroziune si acumulare au modelat vai, terase.
Din Cuaternar pana in prezent acesti munti au fost si sunt supusi proceselor de modelare: eroziune eoliana si
fluviatila, prabusiri, dezagregare generata de fenomenele inghet-dezghet, dizolvare pe roci solubile – carstice.
Litologia Principalul element care a contribuit la generarea unui relief atat de variat in aceasta grupa montana (ca de altfel in
toti Carpatii Orientali) il constituie diversitatea mare a rocilor, ce impune un paralelism al culmilor:
fasie centrala de sisturi cristaline, care se afunda la sud de obarsia raului Trotus;
in vest este prezenta fasia formatiunilor vulcanismului neogen. Rocile eruptive sunt reprezentate prin: andezite,
dacite, bazalte si riolite.
10
in est se afla fasia flisului cretacic si paleogen constituita din formatiuni detritice: conglomerate, gresii, sisturi
marnoase si argiloase.
Caracteristici generale reducerea altitudinilor de la nord la sud, respectiv de la peste 2000 m in nord (Calimani) pana la sub 1500 m si
chiar mai putin in sud; cele mai mari altitudini din grupa sunt in M-tii Calimani (2100 m);
latimea mare si lipsa de masivitate, datorita multimii depresiunilor si a vailor ce o strabat;
paralelismul culmilor este subliniat de reteaua de vai longitudinale largi;
orientarea culmilor pe directie N-V/S-E;
multimea depresiunilor si a pasurilor, arealele de discontinuitate (transversale si longitudinale)
extensiune mare a eruptivului si a flisului, comparativ cu zona cristalino-mezozoica
Tipuri genetice de relief
Relieful vulcanic – pe rocile vulcanice
o muntii vulcanici : Calimani, Gurghiu si Harghita
o eruptiile vulcanice ceva mai tarzii (Pliocen-Cuaternar), comparativ cu Oas si Gutai (Badenian-Sarmatian), explica
pastrarea reliefului initial, in unele locuri chiar cu cratere intregi (Masivul Ciomatu Mare, unde s-a format Lacul
Sfanta Ana).
o sub conurile vulcanice, pe latura dinspre Depresiunea Transilvaniei, sunt prezente platourile vulcanice, in multe
cazuri prezinta o netezime evidenta.
o relieful de conuri si platouri vulcanice (de lava si piroclasite) imprima retelei hidrografice un caracter radiar-
divergent, in timp ce in interiorul craterelor s-au format o serie de vai mici cu caracter convergent.
o in zonele de intalnire a conurilor vulcanice s-a organizat reteaua hidrografica majora, care a condus fie la formarea
unor defilee transversale: Muresul, intre Toplita si Deda si Oltul la Baile Tusnad, fie partial transversale: Gurghiul,
Tarnavele si Homorodul.
Relieful petrografic
relief carstic pe calcarele din Hasmasu Mare (lapiezuri, doline, uvale, polii, pesteri). Pe cursul Bicazului sunt cheile
cu acelasi nume, iar pe Bistrita Cheile Zugreni sunt cele mai spectaculoase. Calcarele, in zonele cu abrupturi mai
proeminente, au dat, in urma fenomenelor indelungate de dezagregare, importante mase de grohotis, fixate in buna
masura cu vegetatie forestiera.
in conglomeratele din M-tii Ceahlau s-a format un relief ruiniform caracteristic: turnuri, stanci singuratice, coloane
(Caciula Dorobantului, Dochia, Turnu Sihastrului), forme structurale (Toaca, Lespezi), chei (atat in conglomerate
cat si in gresia marginala).
pe sisturile cristaline din muntii Giumalau, Rarau, Bistritei, Giurgeu si Hasmasu apar forme de relief greoaiesi vai
adanci
pe flisul din M-tii Stanisoarei, Gosmanu, Berzunti, friabilitatea formatiunilor geologice si pantele relativ accentuate,
la care se adauga si actiunea antropica, mai cu seama in privinta despaduririlor, au condus la dezvoltarea unor
procese de eroziune destul de intense (alunecari de teren si numeroase organisme torentiale ce inregistreaza
adancimi chiar de zeci de metri).
Relieful structural
in structuri tabulare – pe platourile de lava, pe interfluvii, apar suprafete structurale, de o netezime evidenta,
numite de localnici: Dealul Lat, Lopata, Sesul Porcului, Sesul Paltinului (in M-tii Calimani).
in structuri cutate – sinclinale suspendate (Hasmasu Mare, Ceahlau)
Relieful fluvial
Apele curgatoare prin eroziune si acumulare au creat vai, terase, lunci;
Vaile sunt foarte adanci, cu versanti puternic inclinati (in rocile dure). In depresiuni, unde sunt roci sedimentare mai
moi vaile sunt mai largi;
La poalele muntelui apar acumulari piemontane (in depresiuni);
Procese actuale de modelare
Dezagregare determinata de inghet-dezghet
11
Alunecari de teren
Avalanse de zapada
Relieful Sirul muntilor vulcanici este format din muntii Calimani(Vf Pierosu – 2100 m), Gurghiu (Vf. Saca 1776 m) si
Harghita (Harghita Madaras – 1800 m) depasind defileul Oltului prin masivul Ciomatu.
M-tii Calimani (2100 m in Vf. Pietrosul Calimanului)
o masivitate accentuata
o orientati pe directie vest-est.
o relieful este in legatura cu aparatul principal de eruptie, cu platourile de lave, apoi de alternanta de lave cu
piroclastite si tufuri vulcanice.
o la conul principal se adauga si unele conuri secundare.
o sunt evidente, in peisaj, rupturile de la limita dintre platourile de lava si acumularile de piroclastite, in aceste
locuri, de-a lungul raurilor formandu-se chiar mici cascade.
o apar interfluvii structurale de o netezime evidenta, numite de localnici: Dealul Lat, Lopata, Sesul Porcului, Sesul
Paltinului.
o in pleistocen un areal restrans din Calimani a stat sub actiunea glaciatiei si nivatiei, in urma carora au ramas in
relief circuri suspendate, pereti abrupti, creste.
Muntii Gurghiului (Vf Saca, 1776 m) o incep de la Defileul Muresului (Toplita-Deda) si tin pana la izvoarele Tarnavei Mari (Pasul Sicas, 1000 m).
o relieful este reprezentat prin doua trepte principale: cupole vulcanice (1500-1700 m) si platouri de lava si
piroclastite (800-1300 m).
M-tii Harghita o sunt un rezultat al asocierii a zece conuri vulcanice, cel mai important fiind Harghita (1800 m), care pastreaza si
craterul ce este drenat spre sud de Valea Varghisului.
o sub conurile vulcanice, pe latura dinspre Depresiunea Transilvaniei, sunt prezente, ca si in cazul celorlalte doua
unitati montane de la nord (Caliman si Gurghiu), platourile vulcanice, in multe cazuri prezinta o netezime evidenta.
o capatul sud-vestic al Muntilor Harghitei este taiat de catre Olt, formand Defileul Oltului sau al Tusnadului (intre
Baile Tusnad si Bixad).
Sirul cristalin cuprinde muntii: Giumalau si Rarau,(delimitati la nord de Valea Moldovei, iar la est si la sud de
Valea Bistritei), Bistritei, Giurgeu si Hasmasu.
Masivul Giumalau (1857 m) o este format din sisturi cristaline care imprima forme de relief greoaie.
Masivul Rarau (1651 m) o se deosebeste de precedentul prin faptul ca este asezat pe marginea externa a cristalinului sub forma unui sinclinal
suspendat, asemanator cu Haghimasul Mare si Bucegii.
o calcarele mezozoice stau peste sisturile cristaline din regiune, formand cunoscutele klippe calcaroase, in care
eroziunea diferentiala a determinat un relief caracteristic: turnuri, piramide, blocuri, pereti, cu o masa apreciabila de
grohotisuri la baza.
o pe culmea tesita a Raraului apar vestitele Pietrele Doamnei, care reprezinta un caracteristic relief ruiniform.
M-tii Bistritei (Vf Budacu, 1859 m) o sunt delimitati la nord de Depresiunea Dornelor, la est de Valea Bistritei, la sud de Valea Bistricioarei, iar la vest
limita urmareste sirul depresiunilor: Bilbor, Borsec, Dragoiasa.
o sunt alcatuiti aproape in totalitate din sisturi cristaline, fapt ce le imprima un relief de culmi greoaie.
M-tii Giurgeului o in compartimentul nordic al acestora sunt prezente depresiunile Bilbor si Borsec, iar in vest Depresiunea Giurgeu.
o reprezinta o unitate alungita pe directia nord-sud
o depasesc numai in putine locuri 1500 m
o sunt formati din sisturi cristaline, in nord fiind prezente unele revarsari de lave si piroclastite ale Calimanului, iar
pe suprafete mai restranse apar calcare mezozoice (mai ales in partea estica)
12
o litologia mentionata a determinat un relief corespunzator, reprezentat prin culmi prelungi din care se desprind unele
varfuri rotunjite.
M-tii Hasmasu Mare (M-tii Haghimasului) o reprezinta masivul calcaros – dolomitic (triasic si jurasic) de la izvoarele Muresului si Oltului, care constituie un
sinclinal suspendat, cu fundament de sisturi cristaline
o prezenta calcarelor a generat un relief carstic cu lapiezuri, chei, doline, uvale, polii, pesteri.
o calcarele, in zonele cu abrupturi mai proeminente, au dat, in urma fenomenelor indelungate de dezagregare,
importante mase de grohotis, fixate in buna masura cu vegetatie forestiera.
Aliniamentele de flis sunt formate din: Ceahlau(1907 m), Tarcau, Ciuc si Nemira (sirul intern) si Stanisoarei,
Gosmanu si Berzunt (aliniamentul extern).
Masivul Ceahlau o apare izolat datorita vailor ce-l delimiteaza, a Bistritei in est, a Bicazului in sud, a Bistricioarei in nord – adevarate
culoare
o domina orizontul cu inaltimea de 1907 m in Vf. Ocolasu Mare.
o se inscrie aproape in totalitate in cadrul flisului intern (cretacic), evidentiindu-se doua subunitati: inalta (centrala) si
joasa (externa).
Partea inalta se prezinta sub forma unei cupole uriase ce domina cu 600-700 m culmile muntoase din jur, acesta
situatie fiind determinata de rezistenta deosebita a stivei groase de conglomerate ale flisului cretacic, cu putine
intercalatii de gresii si stanci calcaroase.
depozitele mentionate apar sub forma unui sinclinal suspendat, avand o intinsa zona de platou din care se inalta
piramidal, mai multe varfuri ce depasesc 1800 m: Ocolasu Mare (1907 m), Toaca (1904 m), Ocolasu Mic.
marginal, platoul central se termina cu abrupturi puternice, la baza carora se afla mase intinse de grohotisuri,
urmare a proceselor continue de dezagregare a conglomeratelor.
in conglomerate s-a format un relief ruiniform caracteristic: turnuri, stanci singuratice, coloane (Caciula
Dorobantului, Dochia, Turnu Sihastrului), forme structurale (Toaca, Lespezi), chei (atat in conglomerate cat si in
gresia marginala).
Partea joasa inconjoara zona centrala printr-o serie de culmi ce coboara in sistem radiar spre vaile marginale ale
masivului. Aceasta parte este constituita tot din flis cretacic, insa cu formatiuni mai moi: sisturi marnoase si
argiloase, gresii calcaroase.
M-tii Tarcau
o se intind intre Valea Bicazului in nord si cea a Trotusului in sud, ca o masa muntoasa cu altitudini in descrestere
(1664 m in Vf. Grindusu).
M-tii Ciuc (Vf. Viscol, 1493 m) o ocupa zona dintre Valea Trotusului in nord si in est si Valea Uzului in sud.
M-tii Nemira (Vf. Nemira Mare- 1649 m) o se intind intre Valea Uzului in nord si Valea Oituzului in sud.
M-tii Stanisoarei (Vf. Bivolu, 1530 m) o sunt situati intre Valea Moldovei la nord si Valea Bistritei la vest si la sud;
o au aspectul unei culmi alungite (peste 60 km), impadurite pana in depresiunile subcarpatice estice.
o partea de nord si centrala apartine flisului cretacic (sisturi marnoase si argiloase, peste care sunt asezate insular
conglomerate si gresii).
o sectorul sudic apartine flisului paleogen, fiind constituit din gresii, sisturi grezoase si argiloase.
o spre sud, in cotul Bistritei, M-tii Stanisoarei se termina cu Muntele Botosanu, pe sub care este sapata aductiunea ce
duce apa din Lacul Izvorul Muntelui la Hidrocentrala Stejaru, iar in nord se incheie cu Obcina Voronet (pe Valea
Voronet este situata manastirea cu acelasi nume).
M-tii Gosmanu o sunt orientati pe directie nord-sud
o au altitudini ce nu depasesc 1450 m (1442 in Cracul Geamana), dupa care scad spre periferie chiar la mai putin de
800 m)
o sunt alcatuiti din flis paleogen.
M-tii Berzunti
13
o inchid dinspre est depresiunea Comanesti(pe Trotus);
o nu ajung sa inregistreze altitudini de 1000 m (984 in Vf. Magura), inscriindu-se in categoria muntilor mici.
Spre sud grupa centrala a Carpatilor Orientali se termina cu munti mici, care patrund digitat in nordul Depresiunii
Brasov, intre cotiturile Oltului: M-tii Persani (cristalin si calcare) muntii Baraolt si Bodoc (din flis).
Varietatea mare a reliefului Grupei centrale a Carpatilor Orientali decurge din marea multime a depresiunilor
intramontane, a pasurilor, a trecatorilor, a culoarelor de vai.
Contactul zonei cristaline cu cea vulcanica este marcat printr-un intins culoar depresionar, mai ingust in nord
(depresiunile Dragoiasa, Bilbor, Borsec) si bine dezvoltat in rest (depresiunile Giurgeu si Ciuc).
Depresiunea Giurgeului o axata pe Muresul Superior, in amonte de defileul Toplita-Deda este marginita de M-tii Calimani la nord, de M-tii
Giurgeu la est si M-tii Gurghiu la vest.
o are in fundament sisturi cristaline peste care stau depozite de pietrisuri, nisipuri si chiar marne, depuse in perioada
in care acest spatiu a fost ocupat de catre apele lacului romanian – pleistocen.
o trei trepte de relief: piemonturile laterale, cu dezvoltare mai larga spre M-tii Gurghiului, terasele (cinci) si lunca
destul de larga, uneori inmlastinita, in care Muresul prezinta o meandrare dintre cele mai evidente.
Depresiunea Ciucului o situata tot longitudinal, la sud de prima, este inconjurata de muntii Harghita la vest si Ciuc la est.
o prezinta aceleasi trasaturi cu cea anterioara.
o in partea centrala a depresiunii se pastreaza intinse mlastini si turbarii.
o ambele depresiuni au altitudini intermediare (600-700 m), cu climat racoros. Ele sunt separate prin patrunderea unui
pinten cristalin, mult avansat spre vest, in zona Izvorul Muntelui.
Depresiuni golfuri: Varsag, Varghis o pe latura vestica a muntilor vulcanici;
o eroziunea a indepartat in unele locuri cuvertura de roci vulcanice, formand aceste depresiuni.
Depresiunea Casin o in sud-estul Muntilor Ciuc, la limita cu M-tii Bodoc, apare.
Depresiunea Comanesti o strabatuta de Trotus si de afluentul sau Uzul
o este inchisa de M-tii Gosmanu la nord, M-tii Berzunti la est, de M-tii Nemira la sud si de M-tii Ciucului la vest.
Pasurile, trecatorile, vaile longitudinale, sectoarele de vai transversale, intrerup masivitatea acestei grupe, inlesnind
circulatia dintr-o parte in cealalta.
P. Bucin (1273 m) in M-tii Gurghiu, asigura legatura dintre depresiunile Giugeu si Praid.
P. Sicas (1000 m), in intre M-tii Gurghiu si Harghita asigura legatura intre asezarile din depresiunile Giurgeu,
Varsag si Odorhei.
Trecatoarea Racos in M-tii Persani, pe Valea Oltului, asigura legatura intre asezarile din Depresiunea Brasov si
cele din sud-estul Depresiunii colinare a Transilvaniei; prin el trece magistrala feroviara Bucuresti-Cluj Napoca-
Oradea.
Pasul Vladeni intre M-tii Persani si Carpatii Meridionali, asigura legatura intre asezarile din depresiunile Brasov si
Fagaras; prin el trece magistrala feroviara Bucuresti-Brasov-Sibiu-Arad si soseaua Brasov-Fagaras-Sibiu.
Pe Valea Bistricioarei este trecatoarea Tulghes, prin care trece drumul ce vine dinspre Moldova spre Transilvania
prin Borsec si Toplita.
La izvoarele Trotusului este trecatoarea Ghimes-Faget; prin ea trec calea ferata electrificata si soseaua care asigura
legatura intre Moldova si Transilvania.
Clima
Factorii care influenteaza clima: 1. Pozitia geografica - apar usoare nuantari caracterizate prin diferente de umiditate si temperatura intre vest si est,
unde valorile raman mai coborate. Precip. sunt mai abundente pe fatada vestica in comparatie cu fatada estica.
14
Aceste nuantari se datoresc maselor de aer vestice (oceanice), care patrund peste pragul nu prea inalt al muntilor
vulcanici, ca si ale celor est-europene (de ariditate).
Relieful, prin altitudine si orientarea culmilor muntoase introduce modificari locale: scaderi de temperatura in
raport cu inaltimea si cresterea cantitativa a precipitatiilor la altitudini mari.
Fragmentarea reliefului -in depresiuni sunt frecvente inversiunile de temperatura, respectiv acumulari de aer pe
fundul depresiunilor, ceea ce favorizeaza inregistrarea de temperaturi scazute in sezonul rece (sunt cunoscute
localitatile Joseni din Depresiunea Giurgeu si Miercurea Ciuc din Depresiunea Ciuc).
Desfasurarea in latitudine - pe masura deplasarii de la nord spre sud se inregistreaza o atenuare a influentelor
circulatiei maselor de aer nord-vestice, din aceasta decurgand reducerea cantitatilor de precipitatii;
Pe fondul climatului temperat continental moderat al tarii, Grupa centrala a Carpatilor Orientali se inscrie in
caracteristicile generale ale climatului de munte, cu trei etaje climatice:
1. Etajul alpin cu temperaturi medii anuale sub 2ºC, veri scurte si ierni lungi, precipitatii peste 1200 mm si vanturi
puternice; se intalneste la peste 1800 m in M-tii Calimani si M-tii Ceahlau.
2. Etajul de munte cu temperaturi medii anuale cuprinse intre 0-6ºC, precipitatii abundente (800-1200 mm) si vanturi
puternice (dinspre vest si nord-est).
3. In depresiuni temperaturile medii anuale sunt ridicate (7-8ºC), iar precipitatiile depasesc 800 mm.
Apele
Muresul isi are izvoarele in Hasmasu Mare, ca si Oltul, dar se indreapta spre nord, dreneaza Depresiunea Giurgeu
si isi formeaza un defileu intre M-tii Calimani si Gurghiu, intre localitatile Toplita si Deda, pe o lungime de 44 km.
Primeste afluenti dinspre M-tii Gurghiu (Gurghiu, Niraj, Tarnava Mica) si dinspre M-tii Harghita (Tarnava Mare).
Oltul isi poarta apele catre sud, traversand Depresiunea Ciuc, ocoleste pe la sud M-tii Barolt si traverseaza M-tii
Persani. Pe acest traseu strabate mai multe sectoare de defileuri: Bogata (2 km), Jigodin (1,6 km), Tusnad (15 km),
Malnas (20 km), Racos (17 km). Primeste afluenti cu izvoare in M-tii Nemira (Raul Negru) si M-tii Harghita
(Homorodul Mic si Homorodul Mare).
Bistrita dupa ce iese din Depresiunea Dornelor, isi formeaza defileul intre Giumalau si Pietrosul Bistritei, pe o
lungime de 12 km. Apoi isi continua cursul sau longitudinal, paralel culmilor muntoase, pana la Bicaz. Pe acest
traseu primeste pe dreapta afluentii: Dorna, Neagra, Bistricioara, Bicazul, Tarcaul si pe stanga Cracaul. Aici s-a
construit marele lac de acumulare Izvorul Muntelui. Dupa confluenta cu Bicazul, Bistrita isi formeaza un alt sector
de traversare intre M-tii Stanisoarei si M-tii Gosmanu. Pe cursul Bicazului sunt cheile cu acelasi nume, iar pe
Bistrita Cheile Zugreni sunt cele mai spectaculoase.
Trotusul izvoraste din M-tii Ciuc si strabate Depresiunea Comanesti. Dintre afluentii pe dreapta ai Trotusului, ce
traverseaza aceata zona montana se remarca Uzul, Slanicul, Oituzul.
Apele statatoare se deosebesc genetic.
Lacul Sfanta Ana, situat in craterul vulcanic Ciomatu, de langa Tusnad
Lacul Rosu, de baraj natural, s-a format prin surparea, in 1873, a unui pinten de munte, care a barat Valea
Bicazului, mai sus de chei.
lacul de acumulare Izvorul Muntelui (33 km) pe Bistrita, de interes energetic, continuat cu lacurile : Pangarati,
Vaduri, Batca Doamnei. Pe Vale Uzului – L. Poiana Uzului.
Apele subterane cuprind ape freatice de mica adancime, influentate de precipitatii si lipsite de continuitate. Uneori
ca urmare a eruptiilor vulcanice si a aureolei mofetice sunt mineralizate (Borsec, Bilbor, Baile Tusnad, Slanic
Moldova).
Vegetatia Factorii care influenteaza vegetatia:
clima - cuvertura vegetala resimte influentele climatice printr-o mai larga raspandire a etajului rasinoaselor
(coniferelor) pe versantii estici si printr-o predominanta a fagului in vest.
fragmentarea - pe vai reci si in depresiuni se produc inversiuni de vegetatie, esentele termofile uracand pe culmi,
iar cele de clima rece coborand pe vai reci, umbrite.
reducerea altitudinilor si scaderea precipitatiilor sunt reflectate si in ceea ce priveste vegetatia, avand loc
trecerea de la rasinoase la fagete si diminuarea suprafetelor de pajisti alpine si subalpine;
15
altitudinea – vegetatia se caracterizeaza prin etajarea speciilor vegetale dupa altitudine.
Padurea se extinde de la poalele muntilor pana la 1800 m.
Etajul fagului urca pana la peste 1200 m, iar in amestec cu rasinoase (etajul de amestec) urca pana la 1400 m.
Etajul coniferelor este compus din molid (Picea abies), brad (Abies alba), pin (Pinus sylvestris) si pe alocuri zada
si se ridica pana la peste 1800 m.
Zona alpina
o etajul alpin se intalneste la altitudini peste 1800 m (apare insular in M-tii Calimani); mai este numita si zona de
„stepa rece” deoarece aici domina pajistile cu flori viu colorate;
o la partea inferioara se gasesc tufisuri de ienupar (Juniperus sibirica) si jnepeni (Pinus montana) sau alti arbusti
pitici, ca afinul si merisorul (etajul subalpin).
Vegetatia azonala. In lungul vailor, datorita umezelii persistente, apare o vegetatie specifica, de lunca, compusa
din: stuf, papura, rogoz, cu palcuri de salcii, plop, arin.
Fauna
Respecta de asemenea legea repartitiei pe trepte de altitudine.
In padurile de foioase intalnim: mistretul si viezurele, precum si unele animale de prada ca: lupul (Canis lupus),
vulpea, pisica salbatica(Felis silvestris) , alaturi de specii patrunse fie din silvostepa (iepurele), fie din etajul
coniferelor (caprioara - Capreolus capreolus si veverita). Se adauga o mare varietate de pasari: mierla, pitigoiul de
munte, ciocanitoarea, cinteza.
In etajul coniferelor se intalnesc mamifere de interes cinegetic (urs brun - Ursus arctos, ras, cerb), alaturi de
veverita, caprioara, iar dintre pasari: cocosul de mesteacan, gainusa de alun, acvila de munte.
n zona alpina se mentine o relicta din glaciarul tarziu, capra neagra -Rupicapra rupicapra- (repopulata in M-tii
Ceahlau unde era pe cale de disparitie). Dintre pasari se intalnesc: cinteza alpina, zaganul sau vulturul barbos,
acvila de munte (Acvila chrysaetus).
Fauna acvatica este reprezentata prin cea de altitudini mari: in apele reci de munte este domeniul pastravului si al
lostritei, iar mai jos cleanul si chiar mreana.
Solurile Sunt strans corelate cu roca, clima si vegetatia.
Apar soluri brune si brune acide numite cambisoluri, favorizate de un climat racoros si umed.
Mai sus, sub padurile de fag si conifere, dominante sunt solurile podzolice (sarace in humus). In zona alpina, cu
climat rece, cu precipitatii abundente si vegetatie de pajiste sunt reprezentante solurile alpine brune acide. Acestea,
ca si cele podzolice se numesc spodosoluri.
Solurile azonale In depresiuni apar soluri cu surplus de umiditate – hidromorfe (lacovisti) ca si soluri halomorfe. In
luncile raurilor se dezvolta soluri aluvionare de lunca.
Resursele.
In aceasta grupa exista o variata gama de resurse ale solului.
Padurile de rasinoase sau de rasinoase in amestec cu fagul sunt foarte extinse. Lemnul lor este folosit in industria
de prelucrare a lemnului sau pentru obtinerea de celuloza si hartie prin chimizare.
Pasunile si fanetele favorizeaza cresterea ovinelor si bovinelor.
Terenurile agricole sunt mai restranse, dar in zonele depresionare sunt valorificate prin culturi pomicole si plante
care solicita un climat mai racoros si umed (orz, ovaz, secara, porumb, cartof).
Apa Bistritei este importanta sub raport energetic. Pe ea s-a construit o salba de lacuri de acumulare si
hidrocentrale, care incepe cu Izv. Muntelui si se continua cu inca 12 acumulari, mai la vale, dincolo de zona
montana.
Intre resursele subsolice se remarca:
Izvoarele carbogazoase, cu valoare terapeutica pe alocuri. Sunt vestite statiunile de cura si balneare: Borsec,
Harghita, Tusnad, Balvanyos, Malnas, Slanic Moldova.
16
De mare importanta sunt zacamintele metalifere. Aria metalogenetica din care se exploateaza minereurile feroase si
neferoase se leaga de formatiunile eruptive, ca si de cele metamorfice (sisturi cristaline).
minereuri de fier in M-tii Harghita la Lueta.
minereuri de cupru la Balan (M-tii Hasmas).
manganul, folosit in siderurgie, la fabricarea fontelor si otelurilor speciale, se exploateaza in apropiere de Vatra
Dornei, la Iacobeni si Sarul Dornei.
Intre zacamintele energetice de mare importanta sunt exploatarile de:
carbune brun, din baz. Comanesti, minele de la Comanesti si Asãu,
lignit din Dep. Baraolt, la Valea Crisului, Varghis, Capeni
petrol la Darmanesti.
Resursele nemetalifere
exploatarile de potasiu de la poalele estice ale Muntilor Gosmanu, la Tazlau.
Cu intrebuintari multiple, in functie de rezistenta si aspect sunt rocile de constructie.
dintre rocile eruptive se exploateaza andezitele la Bixad (jud. Covasna) si Harghita-Bai (M-tii Harghita). Bazaltele
se exploateaza la Racos (M-tii Persani) si Toplita (M-tii Calimani).
rocile metamorfice sunt reprezentate prin expoatarile de marmura de la Lazarea (jud. Harghita).
rocile sedimentare sunt reprezentate prin travertin la Borsec, calcare la Bicaz, gresii folosite ca piatra sparta pentru
drumuri, la constructii rurale, extrase la Tarcãu (jud. Neamt), si prin argila alba (caolin) exploatata la Harghita-
Bai, utilizata la fabricarea portelanului.
din albiile raurilor se extrag nisipuri si pietrisuri, utile la terasamente, ca balast.
Populatia
Desi are altitudini mari aceasta grupa montana este cuprinsa in aria de umanizare. Pana la 1000-1200 m inaltimile
sunt populate cu asezari permanente, iar mai sus apar asezari sezoniere pentru fan, pastorit sau de exploatare
forestiera. In zona pajistilor alpine numarul cabanelor turistice a sporit.
Densitati de aproape 75 loc/kmp se afla in depresiunile mari (Giurgeu, Ciuc), zone cu concentrari industriale, dar si
cu activitati legate de valorificarea potentialului agricol, ca si pe conturarea unei industrii specifice zonelor montane
(cu intreprinderi de prelucrare a lemnului, a laptelui).
Asezarile Asezarile rurale
Asezarile rurale se concentreaza in depresiuni, in zone de contact, pe vai si chiar pe culmile netede.
4. Dupa modul de distribuire a gospodariilor in teritoriu este caracteristic:
satul risipit sau imprastiat, cu gospodariile despartite prin fanete si pasuni, specific zonelor montane.
satul linear, cu concentrare pe vai
satul compact, cu casele lipite perete de perete, in depresiunile intramontane
5. Dupa numarul de locuitori sunt:
sate mici (sub 500 loc) in munte;
sate mijlocii (500-1500 loc) in depresiuni;
sate mari (1500-4000 loc) in Depr. Giurgeu si Ciuc;
6. Dupa functiile economice
profil agro-industrial,
pastoral
forestier.
functiuni economice complexe prin dezvoltarea industriei mici si artizanale.
17
Asezarile urbane
Sfantu Gheorghe (50.000-100.000 loc), in N Dep. Brasov, la poalele estice ale muntilor Baraolt, vechi centru al
industriei textile (panzeturi), in prezent si cu echipament industrial (electric).
Miercurea Ciuc (25.000-50.000 loc), situat in Dep. Ciuc. Aici se produc tractoare pe senile, tricotaje, confectii.
Orasele mici, sub 25.000 loc.
Gheorgheni in Dep. Giurgeu
Vatra Dornei (in Dep. Dornelor),
Campulung Moldovenesc si Gura Humorului (in Dep. Campulungului),
Comanesti si Darmanesti (in Dep. Comanesti)
Targu Secuiesc in Dep. Brasov – confectii
Covasna in Dep. Brasov
Vlahita (centru siderurgic),
Balan (cu minereuri de cupru), Baraolt (cu ind. produselor lactate),
Bicaz (cu cariere de calcar),
Toplita (situat pe valea Muresului superior),
Borsec, Baile Tusnad, Slanic Moldova - statiunile de cura si balneare
Turism
Masivul Giumalau in nord-vestul masivului este situata Codrul secular Giumalau-Valea Putnei, rezervatie
naturala in care predomina molidul (Picea abies), cu exemplare de varsta de peste 130 de ani. In perimetrul
rezervatiei este ocrotit si cocosul de munte.
Masivul Rarau - pe culmea tesita a Raraului apar vestitele Pietrele Doamnei. Pe versantul estic al Raraului este
situata rezervatia naturala Codrul Slatioara, in cuprinsul acesteia predominand molidisurile si bradetele, unele
exemplare mergand pana la varsta de 350-400 de ani.
M-tii Hasmasu Mare - prezenta Lacului Rosu intre culmile de calcar, a salbaticelor chei ale Bicazului, culmea
crenelata a Hasmasului cu Piatra Singuratica, dau acestei zone o valoare turistica ce se amplifica prin vecinatatea
Ceahlaului si a lacului de acumulare Izvorul Muntelui.
Grupa sudica a Carpatilor Orientali
(Carpatii Curburii)
Grupa curburii cuprinde zona muntoasa din extremitatea sudica a Carpatilor Orientali.
Limite
in nord, Depresiunea Brasov si Valea Oituzului
la vest, Valea Prahovei
la est intra in contact cu Subcarpatii Curburii.
Geneza Aceasta grupa montana face parte din lantul Carpatilor Orientali, ramura a Carpatilor romanesti, inaltati in cea mai
noua orogeneza – orogeneza alpina.
Punerea in evidenta a masivelor carpatice a inceput mai de mult, in orogeneza hercinica, din a doua parte a
Paleozoicului (Carbonifer si Permian), care a individualizat axul sisturilor cristaline.
Catre sfarsitul erei Mezozoice, in Cretacic, datorita presiunii scutului african Gondwana asupra geosinclinalului
Marii Thetis din sudul Europei, a inceput orogeneza aplina, de mare anvergura, care a inaltat lantul alpino-carpato-
himalaian.
18
Cutarile acestor munti au continuat si in timpul erei Neozoice. Ca rezultat al unor framantari tectonice complexe, s-
a produs la sfarsitul Neogenului, prabusirea soclului corespunzator Depresiunii Brasov, formandu-se aici o vasta
arie joasa, in plina masa muntoasa. Invadata de apele marii, a fost colmatata treptat, zona devenind uscat in pragul
Cuaternarului.
In Holocen actiunea agentilor externi, mai ales a apelor curgatoare, care au modelat prin eroziune si acumulare vai
si terase, a contribuit la infatisarea actuala a reliefului.
Din Cuaternar pana in prezent acesti munti au fost si sunt supusi proceselor de modelare: eroziune eoliana si
fluviatila, prabusiri, dezagregare generata de fenomenele inghet-dezghet, dizolvare pe roci solubile – carstice.
Litologia lipsa rocilor cristaline si eruptive
larga desfasurare a rocilor sedimentare, ale „flisului”, evidentiindu-se flisul intern (cretacic), format din marne,
calcare fin granulate, conglomerate si flisul extern (paleogen) cu gresii, marne, argile.
calcarele se intalnesc in M-tii Barsei
conglomeratele in Ciucas
argilele in tot flisul
in Dep. Brasov sunt roci sedimentare mai moi si mai noi (aluviuni, pietrisuri, nisipuri, argile).
Caracteristici generale
au forma curbata (cu directie NE-SV)
altitudini mici spre mijlocii (maximum 1954 m in Ciucas),
latime relativ mica;
miscarile tectonice recente si actiunea retelei hidrografice au condus la un grad accentuat de fragmentare; au
multe vai transversale, uneori cu forma de defileu (Prahova, Buzau) si mai rar sectoare longitudinale (Basca),
multe trecatori si pasuri, cele mai putine depresiuni (doua mici), cu exceptia Depresiunii Brasovului (cea mai mare
din Carpati);
din M-tii Buzaului, ca si din M-tii Vrancei, patrund pinteni montani: Ivanetu (1021 m) dinspre M-tii Vrancei si
Homorociu dinspre M-tii Buzaului, in domeniul subcarpatic.
in estul Muntilor Vrancei este situata zona cu cea mai mare seismicitate din Romania;
Tipuri genetice de relief
Relieful petrografic
o relief carstic pe calcarele din M-tii Barsei (chei, rar pesteri, sohodoluri);
o pe conglomeratele din M-tii Ciucas sfinx si tigai
o pe argile alunecari de teren datorita despaduririlor (indeosebi in M-tii Vrancei),
Relieful fluvial
Apele curgatoare prin eroziune si acumulare au creat vai cu terase, lunci;
La poalele muntelui apar acumulari piemontane (in depresiuni);
Procese actuale de modelare
Dezagregare determinata de inghet-dezghet
Procese de versant : rigole, ravene, organisme torentiale, alunecari;
Avalanse de zapada
Relieful Marea torsiune a Carpatilor a dus la deranjarea desfasurarii culmilor orientate N-V/S-E, astfel ca relieful se prezinta
ca o asociere de masive muntose restranse.
M-tii Vrancei o au varfuri ce trec de 1700 m, altitudinea maxima fiind de 1785 in Vf. Goru
19
o se afla intre Valea Oituzului la nord si Basca Mica la vest, reprezentand compartimentul nord-estic al grupei;
o gresiile cu intercalatii argiloase favorizeaza alunecarile de teren.
M-tii Buzaului o se inscriu in partea centrala a Carpatilor Curburii, fiind cuprinsi intre Basca Mica si Teleajen;
o sunt alcatuiti dintr-o asociere de culmi: M-tii Penteleu (1772 m), intre Basca Mica si Basca Mare, M-tii Podul
Calului (1439m), intre Basca Mare si Buzau si M-tii Siriu (Vf. Mălâia, 1662m), intre Buzau si Teleajen.
o in estul culmii Mălâia, la 1410 m altitudine, este prezent Lacul Vulturilor (Lacul fara Fund), a carui origine este
controversata: glaciara si nivala, nivala combinata cu procese periglaciare, formate pe o suprafata structurala sau
prin procese de alunecare.
o M-tii Buzaului constituie, ca si M-tii Vrancei, o arie cu un intens tectonism, apreciindu-se ca se ridica si in prezent
cu 0.5-1 mm/an, fapt care a impus vailor, transversale aproape in totalitate, caracterul de antecedenta.
o se remarca de asemenea, evolutia rapida a reliefului, de aici o eroziune accentuata, care pune in evidenta forme mai
proeminente in gresiile dure si mult mai domoale in formatiunile friabile.
M-tii Intorsurii
o pe latura nordica, spre Dep. Brasov
M-tii Ciucas (Vf. Ciucas, 1954 m) o sunt situati intre Teleajen si Doftana;
o sunt foarte fragmentati de izvoarele Teleajenului;
o prezenta conglomeratelor duce la formarea unui interesant relief ruiniform (sfinx, babe, coloane).
M-tii Baiului (1895 m)
o situati intre Doftana si Prahova, ating.
o abruptul mai domol, inspre Valea Prahovei, contrasteaza cu cel prapastios al Bucegilor, subliniind caracterele
distincte ale celor doua „lumi” muntoase: Carpatii Orientali si Carpatii Meridionali.
o formati in totalitate din strate de Sinaia (gresii, marne si marno-calcare), se caracterizeaza, mai ales in partea
superioara, neacoperita de padure, prin procese de versant destul de intense: rigole, ravene si chiar organisme
torentiale, uneori si alunecari superficiale.
M-tii Timisului (sau Barsei) o apar ca doua masive izolate, separate de Valea Timisului, respectiv Postavaru(1799 m) si Piatra Mare(1843m),
o alcatuite din calcare mezozoice si conglomerate cretacice
o Piatra Mare are un relief carstic bine reprezentat – Pestera de Gheata.
o Postavarul are un aspect mai greoi; coboara in trepte catre Dep. Brasov, treapta de 1000 m, corespunzand renumitei
statiuni turistice Poiana Brasov, iar prelungirea sa mai joasa, Tampa, patrunde in perimetrul orasului Brasov.
Varietatea reliefului grupei sudice decurge din extinderea depresiunilor, din prezenta pasurilor, a trecatorilor, a
culoarelor de vai transversale, uneori cu forma de defileu (Prahova, Buzau).
Dep. Brasov o cea mai extinsa depresiune de la noi din tara
o delimitata la nord de masivele Perasani, Baraolt, Bodoc, la est si nord-est de muntii Vrancei si Nemira, la sud de
muntii Intorsurii, Piatra Mare, Postavaru, Bucegi, iar la vest de M-tii Piatra Craiului si Magura Codlei.
o relieful depresiunii este aproape concentric: spre rama montana inconjuratoare sunt prezente piemonturile si
glacisurile (800-550 m), urmate de zona campurilor (650-520 m), aceasta avand extinderea cea mai larga si apoi
zona sesului aluvial, partea cea mai joasa, inundabila de-a lungul Oltului, Raului Negru, Barsei, urmare a pantelor
reduse a raurilor.
o are aspectul unui ses neted, de 500-600 m altitudine, cultivat agricol, cu multe orase, intre care Brasovul, cu
industrie puternica, important nod de comunicatie, mare centru turistic.
o depresiunea prezinta trei compartimente: Depresiunea Barsei (in vest), Depresiunea Sfantu Gheorghe (in centru)
si Depresiunea Raului Negru sau Targu Secuiesc (in partea estica).
o straveche rascruce de drumuri, isi mentine in continuare acesta functie, prin pozitia centrala si prin trecatorile
deschise in toate directiile:
Oituz (886 m – pe Valea Oituzlui)
20
Tusnad si Racos (pe Valea Oltului)
Vladeni (in sudul Muntilor Persani)
Predeal (1033 m – pe Valea Prahovei)
Predelus (pe Valea Doftanei)
Bratocea (pe Valea Teleajenului)
Buzau (pe Valea Buzaului).
Depresiunea Intorsura Buzaului
o pe cursul superior al Buzaului
o sub forma unui ses aluvial in partea inferioara
o desparte M-tii Siriu si M-tii Ciucas de M-tii Intorsurii
o formata prin eroziune diferentiala
Dep. Comandau o pe Basca Mare
o tot sub forma unui ses aluvial, uneori chiar mlastinos
o formata prin eroziune diferentiala
Clima
Factorii care influenteaza clima: Pozitia geografica - apar usoare nuantari caracterizate prin diferente de umiditate si temperatura intre vest si est,
unde valorile raman mai coborate. Aceste nuantari se datoresc maselor de aer vestice (oceanice), care patrund peste
inaltimile joase ale muntilor Persani, ca si ale celor est-europene (de ariditate).
1. Relieful, prin altitudine si orientarea culmilor muntoase introduce modificari locale: scaderi de temperatura in
raport cu inaltimea si cresterea cantitativa a precipitatiilor la altitudini mari.
Fragmentarea reliefului -in depresiuni sunt frecvente inversiunile de temperatura, respectiv acumulari de aer pe
fundul depresiunilor, ceea ce favorizeaza inregistrarea de temperaturi scazute in sezonul rece. La Bod, langa
Brasov, s-a inregistrat, la 25 ianuarie 1942, minima absoluta: -38,5˚C.
Pe fondul climatului temperat continental moderat al tarii, Grupa centrala a Carpatilor Orientali se inscrie in
caracteristicile generale ale climatului de munte, cu trei etaje climatice:
1. Etajul alpin cu temperaturi medii anuale sub 2ºC, veri scurte si ierni lungi, precipitatii peste 1200 mm si vanturi
puternice; se intalneste la peste 1800 m in M-tii Ciucas si M-tii Baiu.
2. Etajul de munte cu temperaturi medii anuale cuprinse intre 0-6ºC, precipitatii abundente (800-1200 mm), vanturi de
vest;
3. Climatului depresiunilor intramontane Depresiunea Brasov este incadrata de izoterma de 6˚C; precipitatiile sunt de
500-700 mm/an. Primavara se inregistreaza fenomene de foehn, masele de aer, dupa ce traverseaza muntii ajungand
aici mai putin umede si usor incalzite.
Apele
Raurile din grupa estica: colectate de Siret
Oituzul si Casinul , cu izvoare in M-tii Vrancei (afluenti ai Trotusului),
Susita, cu izvoare in M-tii Vrancei
Putna, cu izvoare in M-tii Vrancei cu afluentii sau Naruja si Zabala,
Ramnicul Sarat
Buzaul cu izvoare in M-tii Ciucas ce primeste pe Basca Mare unita cu Basca Mica.
Raurile din grupa sudica:
Prahova, (izv din Pasul Predeal) cu Doftana si Teleajen (din Baiu si Ciucas); este afluent al Ialomitei,
Oltul, curge prin Depresiunea Brasov ce primeste afluenti pe partea stanga: Raul Negru, Timisul si Barsa.
Apele raurilor au provenienta pluviala, mai putin nivala, subterana.
Apele statatoare
21
sunt reprezentate prin lacuri antropice, construite in scopuri energetice, pentru regularizari de debit: L. Siriu pe
Buzau, Paltinu pe Doftana.
Apele subterane cuprind ape freatice, de mica adancime, influentate de precipitatii si lipsite de continuitate. In zona
Covasna apar izvoare minerale carbogazoase (borvizuri) si emanatii de mofete.
Vegetatia Factorii care influenteaza vegetatia:
clima - cuvertura vegetala resimte influentele climatice printr-o mai larga raspandire a etajului rasinoaselor
(coniferelor) pe versantii estici si printr-o predominanta a fagului in vest.
fragmentarea - pe vai reci si in depresiuni se produc inversiuni de vegetatie, esentele termofile uracand pe culmi,
iar cele de clima rece coborand pe vai reci, umbrite.
reducerea altitudinilor si scaderea precipitatiilor sunt reflectate si in ceea ce priveste vegetatia, avand loc
trecerea de la rasinoase la fagete si diminuarea suprafetelor de pajisti alpine si subalpine;
altitudinea – vegetatia se caracterizeaza prin etajarea speciilor vegetale dupa altitudine.
Padurea se extinde de la poalele muntilor pana la 1800 m.
o etajul stejarului (Quercus robur) – apare in Dep. Brasov si pe culmile mai joase (mai ales gorun -Quercus
petraea- si amestec cu alte specii de ulm - Ulmus foliacea, carpen –Carpinus betulus, tei-Tilia cordata, T.
tomentosa); subetajul stejar fag - la marginea depresiunii si la poalele muntelui; urca pana la 700 m.
o etajul fagului (Fagus silvatica) urca pana la peste 1200 m, iar in amestec cu rasinoase (etajul de amestec) urca
pana la 1400 m.
o etajul coniferelor este compus din molid (Picea abies), brad (Abies alba), pin (Pinus sylvestris) si pe alocuri zada
si se ridica pana la peste 1800 m.
Zona alpina
o etajul alpin se intalneste la altitudini peste 1800 m, in M-tii Ciucas si M-tii Baiu; mai este numita si zona de „stepa
rece” deoarece aici domina pajistile cu flori viu colorate;
o la partea inferioara se gasesc tufisuri de ienupar (Juniperus sibirica) si jnepeni (Pinus montana) sau alti arbusti
pitici, ca afinul si merisorul (etajul subalpin).
Vegetatia azonala. In lungul vailor, datorita umezelii persistente, apare o vegetatie specifica, de lunca, compusa
din: stuf, papura, rogoz, cu palcuri de salcii, plop, arin.
Fauna
Respecta de asemenea legea repartitiei pe trepte de altitudine.
In padurile de foioase intalnim: mistretul si viezurele, precum si unele animale de prada ca: lupul (Canis lupus),
vulpea, pisica salbatica (Felis silvestris), alaturi de specii patrunse fie din silvostepa (iepurele), fie din etajul
coniferelor (caprioara -Capreolus capreolus si veverita). Se adauga o mare varietate de pasari: mierla, pitigoiul de
munte, ciocanitoarea, cinteza.
In etajul coniferelor se intalnesc mamifere de interes cinegetic (urs brun - Ursus arctos, ras, cerb), alaturi de
veverita, caprioara, iar dintre pasari: cocosul de mesteacan, gainusa de alun, acvila de munte (Acvila chrysaetus).
In zona alpina dintre pasari se intalnesc: cinteza alpina, zaganul sau vulturul barbos, acvila de munte.
Fauna acvatica este reprezentata prin cea de altitudini mari: in apele reci de munte este domeniul pastravului si al
lostritei, iar mai jos cleanul si chiar mreana.
Solurile Sunt strans corelate cu roca, clima si vegetatia.
Solurile argiloiluviale (cenusii si brun roscate), numite si argiluvisoluri se intalnesc in Dep. Brasov si in muntii
mai josi.
Solurile brune si brune acide numite cambisoluri sunt favorizate de un climat racoros si umed.
22
Mai sus, sub padurile de fag si conifere, dominante sunt solurile podzolice (sarace in humus). In zona alpina, cu
climat rece, cu precipitatii abundente si vegetatie de pajiste sunt reprezentante solurile alpine brune acide. Acestea,
ca si cele podzolice se numesc spodosoluri.
Solurile azonale In depresiuni apar soluri cu surplus de umiditate – hidromorfe (lacovisti) ca si soluri halomorfe. In
luncile raurilor se dezvolta soluri aluvionare de lunca.
Resursele In aceasta grupa exista o variata gama de resurse ale solului.
Padurile de rasinoase sau de rasinoase in amestec cu fagul sunt foarte extinse. Lemnul lor este folosit in industria
de prelucrare a lemnului sau pentru obtinerea de celuloza si hartie prin chimizare.
Pasunile si fanetele favorizeaza cresterea bovinelor si ovinelor.
Terenurile agricole sunt mai restranse, dar in zonele depresionare sunt valorificate prin culturi pomicole si plante
care solicita un climat mai racoros si umed (orz, ovaz, secara, porumb, cartof).
Apele curgatoare sunt valorificate energetic (Buzau si Doftana).
Intre resursele subsolului
Zacamintele energetice
carbune (lignit) de la Vârghiş, Cãpeni, Valea Crisului
petrol de la Ghelinţa si Comãndãu.
Cu intrebuintari multiple, in functie de rezistenta si aspect sunt rocile de constructie.
dintre rocile eruptive se exploateaza andezitele la Bixad (jud. Covasna) si bazaltele la Racos (M-tii Persani).
cele sedimentare sunt reprezentate prin gresii folosite ca piatra sparta pentru drumuri, la constructii rurale, extrase
la Teliu (jud. Brasov).
din albiile raurilor se extrag nisipuri si pietrisuri, utile la terasamente, ca balast.
Populatia
Urme ale paleoliticului, neoliticului si ale perioadelor urmatoare au fost identificate mai ales in spatiile depresionare
si de-a lungul unor vai.
Desi are altitudini mari aceasta grupa montana este cuprinsa in aria de umanizare. Pana la 1000-1200 m inaltimile
sunt populate cu asezari permanente, iar mai sus apar asezari sezoniere pentru fan, pastorit sau de exploatare
forestiera. In zona pajistilor alpine numarul cabanelor turistice a sporit.
Densitati foarte mari ale populatiei se afla in Dep. Brasov (cu 150 loc/kmp), unde forta de munca este atrasa de
industria bine reprezentata in orasul Brasov.
Asezarile Asezarile rurale
Asezarile rurale se concentreaza in depresiuni, in zone de contact, pe vai si chiar pe culmile netede.
7. Dupa modul de distribuire a gospodariilor in teritoriu este caracteristic:
satul risipit sau imprastiat, cu gospodariile despartite prin fanete si pasuni, specific zonelor montane.
satul linear, cu concentrare pe vai
satul compact, cu casele lipite perete de perete, in depresiunile intramontane
8. Dupa numarul de locuitori sunt:
sate mici (sub 500 loc) in munte;
sate mijlocii (500-1500 loc) in depresiuni;
sate mari (1500-4000 loc) in Depr. Brasov;
9. Dupa functiile economice
profil agro-industrial,
pastoral
forestier.
functiuni economice complexe prin dezvoltarea industriei mici si artizanale.
23
Asezarile urbane
Brasov (peste 300.000 loc), mentionat documentar la 1271, important centru industrial, turistic si nod feroviar.
Sfantu Gheorghe (50.000-100.000 loc), la poalele estice ale muntilor Baraolt, vechi centru al ind textile
(panzeturi), in prezent si cu echipament electric.
Oraselcu 25.000-50.000 loc:
Sacele , in Dep. Brasov, se remarca prin industria electronica si electrotehnica.
Codlea, in Dep. Brasov, cu matase artificiala si coloranti.
Orase sub 25.000 loc:
Targu Secuiesc, in Dep. Brasov, (confectii, cherestea)
Covasna, in Dep. Brasov, (cu ape carbogazoase)
Zarnesti, in Dep. Brasov (ind celulozei)
Rasnov, in dep. Brasov (masini-unelte)
Intorsura Buzaului, in Dep. Intorsurii
Predeal, Busteni, Sinaia, Azuga, in Culoarul Prahovei apar orase cu functii turistice
Nehoiu La contactul cu Subcarpatii Curburii, cu ind lemnului.
Grupa Bucegi
Aceasta grupa montana face parte din lantul Carpatilor Meridionali, cel mai inalt si mai masiv sector al Carpatilor
romanesti.
Limite
in vest Valea Dambovitei, continuata cu culoarul Rucar-Bran;
in est Valea Prahovei o delimiteaza de Carpatii Orientali;
in nord Dep. Brasovului;
in sud Subcarpatii Curburii.
Geneza
Aceasta grupa montana face parte din lantul Carpatilor Meridionali, ramura a Carpatilor romanesti, inaltati in cea
mai noua orogeneza – orogeneza alpina.
Punerea in evidenta a masivelor carpatice a inceput mai de mult, in orogeneza hercinica, din a doua parte a
Paleozoicului (Carbonifer si Permian), care a individualizat axul sisturilor cristaline.
Pana in Cretacic, o mare parte din spatiul montan al Meridionalilor a fost acoperit de ape (Geosinclinalul Carpatic),
in care s-au depus formatiuni sedimentare.
Catre sfarsitul erei Mezozoice, in Cretacic, datorita presiunii scutului african Gondwana asupra geosinclinalului
Marii Thetis din sudul Europei, a inceput orogeneza aplina, de mare anvergura, care a inaltat lantul alpino-carpato-
himalaian.
In fazele austrica si laramica (Cretacicul Mediu si Superior) a avut loc ridicarea, cutarea si chiar incalecarea unor
formatiuni peste altele, respectiv incalecarea Panzei Getice cu sedimentarul ei peste formatiunile cristaline ale
autohtonului, strapuns de granitoide si acoperit la randul lui (autohtonul) de depozite sedimentare.
Ultima faza (laramica) a definitivat structura geologica in panze a Carpatilor Meridionali si a condus la scufundarea
unitatilor vecine: Dep. Transilvaniei (nord) si Depresiunea Getica (sud).
In Neozoic, Carpatii Meridionali au ramas in general sub forma unui bloc relativ rigid, exondat si supus influentei
factorilor exogeni, care au determinat formarea suprafetelor de nivelare. Tot in aceasta perioada, Panza Getica a
fost fragmentata si erodata pe mari intinderi, astfel incat autohtonul a fost scos la zi.
Sfarsitul Pliocenului si mai ales prima parte a Cuaternarului (Pleisocenul) a corespuns cu racirea climei, la care s-
a adaugat inaltarea epirogenetica a Carpatilor Meridionali (cu cca 1000 m), in acest fel fiind intrunite conditii de
24
persistenta a zapezilor si aparitia ghetarilor in partile inalte, cu fazele glaciare cunoscute: Günz, Mindell, Riss si
Würm si cu perioadele interglaciare corespunzatoare. Ghetarii au fost prezenti la altitudini de peste 2000 m, ei
atingand 6-8 km lungime si coborand pana la 1350-1400 m.
Holocenul se caracterizeaza prin incalzirea climei, topirea ghetarilor, care au lasat in urma relieful glaciar, bine
evidentiat in Carpatii Meridionali, reprezentat prin: creste, strungi, circuri, vai, morene si praguri glaciare.
Din Cuaternar pana in prezent acesti munti au fost si sunt supusi proceselor de modelare: eroziune eoliana si
fluviatila, prabusiri, dezagregare generata de fenomenele inghet-dezghet, dizolvare pe roci solubile – carstice.
Litologia
In litologie predomina sisturile cristaline, conglomeratele specifice – „conglomerate de Bucegi” si calcarele.
Aceste roci confera reliefului un aspect variat.
Caracteristici generale altitudini peste 2000 m; altitudinile maxime depasesc 2500 in M-tii Bucegi (Vf Omu-2505 m).
aspectul general al partii inalte a Carpatilor Meridionali, ca urmare a proceselor indelungate de modelare din tot
Neozoicul, a ramas sub forma unui relief „imbatranit” (culmi domoale si „sesuri” intinse)
in contrast cu partea inalta de-a lungul vailor apare un relief mult mai accidentat, ca o consecinta a miscarilor
epirogenetice de la sfarsitul Pliocenului si inceputul Cuaternarului, care au obligat vaile sa se adanceasca mult pe
verticala, ele fiind foarte active in privinta eroziunii si transportului unor mari cantitati de materiale ce au condus la
formarea piemonturilor.
contactul Carpatilor Meridinali cu regiunile vecine este marcat de versanti abrupti ce domina depresiunile si
muntii din vecinatate cu aproape 1000 m.
ei sunt putin fragmentati de vai si depresiuni. Aceaste situatii impun trasatura de masivitate. Masivitatea reliefului
este remarcabila in muntii Bucegi si Leaota, cele doua masive fiind strans sudate intre ele.
Tipuri genetice de relief
relief petrografic
pe conglomerate si gresii, sub actiunea factorilor climatici si a diferentierilor in structura geologica, pe Platoul
Bucegilor s-au format „Babele”, „Ciupercile” si „Sfinxul”, mai intai prin aparitia unor mici santuri in perioadele cu
ploi bogate, apoi prin inghet-dezghet repetat si prin actiunea vantului.
relieful carstic dezvoltat pe seama calcarelor din M-tii Bucegi si M-tii Piatra Craiului apare sub forma de chei
(Ursilor, Tatarului, Zanoagei – pe Ialomita si Cheile Dambovicioarei pe Dambovicioara), pesteri (Ialomitei,
Dambovicioarei), lapiezuri, hornuri, marmite, surplombe.
pe sisturile cristaline relieful este accentuat maturizat, cu culmi greoaie si vai adanci
relieful glaciar
ca si in alte spatii montane cu altitudini ridicate, in jurul varfului Omu au existat in Pleisocen, conditii de formare a
ghetarilor, care coborau radiar pe vaile Ialomitei (sud), Gaura (vest), Tigănesti si Mălăiesti (nord), Cerbului si
Morarului (est).
pe baza formatiunilor din Pestera Ialomitei (prezenta a doua cruste concretionare), Valeria Velcea, in anul 1959, a
stabilit existenta a doua faze glaciare in Carpatii Romanesti: Riss si Würm.
relieful glaciar nu s-a pastrat bine evidentiat in acest complex montan, datorita conglomeratelor de Bucegi si in
general, a rocilor putin rezistente la eroziunea postglaciara. Circurile au fost „sparte” prin eroziune regresiva
(urmare a acestui fapt, lacurile glaciare nu sunt prezente in acest masiv), vaile si mai ales morenele au fost acoperite
cu mase impotante de grohotisuri.
relieful glaciar clasic se mai pastreaza numai pe fatada nordica, respectiv pe vaile Tiganesti si Malaiesti.
relieful periglaciar
dispunerea Muntilor Piatra Craiului sub forma unei fasii inguste, cu pante accentuate, a condus la desfasurarea unor
intense procese de dezagregare, cu consecinte pronuntate in formarea unor torenti de pietre, grohotisuri, glacisuri,
trene de grohotis;
relieful structural este reprezentat prin:
fronturile de cueste, uneori etajate, rezultate din actiunea retelei hidrografice
25
culoare depresionare (Rucar – Brab si Prahova) axate pe sinclinale si culmi axate pe anticlinale
formatiunile de conglomerate si calcare sunt dispuse in cunoscutele sinclinale suspendate: Bucegi si Piatra
Craiului.
bine dezvoltate sunt si suprafetele structurale, care se dezvolta pe suprafetele stratelor dure si se extind pe
interfluvii. Caracteristice sunt cele trei etaje de platforme netede sau usor ondulate:Borascu (la peste 2000 m), cu
pajisti alpine, folosite vara pentru pasunatul oilor; Rau Ses (1200-1600 m), mai neregulata ca nivelare; Gornovita
sau Predealului (la 1000 m), situata la periferia spatiului montan, in pasuri (Predeal, Giuvala); prezinta fanete si
asezari omenesti permanente si sezoniere.
relieful fluvial
Apele curgatoare prin eroziune si acumulare au creat vai cu terase, lunci;
Vaile sunt foarte adanci, cu versanti puternic inclinati (in rocile dure). In depresiuni, unde sunt roci sedimentare mai
moi vaile sunt mai largi;
La poalele muntelui apar acumulari piemontane (in depresiuni);
Relieful
M-tii Bucegi o prezenti in partea estica a grupei
o se caracterizeaza prin existenta unui nod orohidrografic in jurul Vf. Omu (2505 m) – format din conglomerate ce
au in masa lor blocuri de roci cristaline si calcare - din care se desfasoara doua culmi (aliniamente) intre care
patrunde adanc Valea Ialomitei.
Muntii Leota (Vf. Leaota, 2133 m) o sunt situati in vestul Muntilor Bucegi si par ca un promontoriu ce inainteaza spre Culoarul Rucar Bran;
o reprezinta cel mai vechi nucleu al acestei grupe;
o aici pe sisturile cristaline, relieful este greoi si domol, caracterizandu-se printr-o masivitate accentuata;
M-tii Piatra Craiului (Vf. La Om, numit si Piatra Viscului, 2238 m) o sunt situati la vest de culoarul Rucar Bran;
o reprezinta un flanc de sinclinal suspendat, constituit din calcare mezozoice, accentuat tectonizate, cu numeroase
diaclize;
o sunt orientati pe directie NE/SV, avand o lungime 25 Km.
o dispunerea spatiului montan sub forma unei fasii inguste, cu pante accentuate, a condus la desfasurarea unor intense
procese de dezagregare, cu consecinte pronuntate in formarea unor torenti de pietre, grohotisuri, glacisuri, trene de
grohotis, toate sub forma haotica, care inmagazineaza apreciabile rezerve de apa, la baza lor fiind situate izvoarele
vailor ce dreneaza unitatea.
In aceasta grupa montana se inglobeaza doua culoare depresionare, axate pe sinclinale:
o Culoarul Rucar-Bran, unde se afla Pasul Giuvala (1240 m)
o Culoarul Prahovei, ce constituie limita intre Carpatii Meridionali si Orientali.
Clima
Factorii care influenteaza clima: Relieful, prin altitudine si orientarea culmilor muntoase introduce modificari locale: scaderi de temperatura in
raport cu inaltimea si cresterea cantitativa a precipitatiilor la altitudini mari.
Fragmentarea reliefului - climat de adapost in Culoarul Prahovei si in Culoarul Rucar-Bran.
Pe fondul climatului temperat continental moderat al tarii, Grupa Bucegi se inscrie in caracteristicile generale ale
climatului de munte, cu doua etaje climatice:
1. Etajul alpin cu temperaturi medii anuale sub 2ºC, veri scurte si ierni lungi, precipitatii peste 1200 mm, ce cad in
toate lunile anului (o parte din ele sub forma solida) si vanturi puternice, in sezonul rece viscole si geruri intense.
2. Etajul de munte cu temperaturi medii anuale cuprinse intre 0-6ºC, precipitatii abundente (800-1200) mm si vanturi
puternice.
Apele
Raurile din grupa de sud si sunt afluenti ai Dunarii:
26
Ialomita, care patrunde adanc in Bucegi (izvorand de sub Vf. Omu)
Prahova, afluent principal al Ialomitei, la est
Dambovita (afluent al Argesului)
Barsa (afluent al Oltului)
Apele raurilor au provenienta pluviala, dar si nivala si subterana.
Lacurile sunt reprezentate prin acumularile antropice, utilizate in scopuri hidroenergetice, amenajate pe cursul
superior al Ialomitei (L. Scropoasa) si pe cel al Dambovitei.
Apele subterane cuprind ape freatice de mica adancime, influentate de precipitatii si lipsite de continuitate.
Vegetatia Factorii care influenteaza vegetatia:
fragmentarea - pe vai reci si in depresiuni se produc inversiuni de vegetatie, esentele termofile uracand pe culmi,
iar cele de clima rece coborand pe vai reci, umbrite.
altitudinea – vegetatia se caracterizeaza prin etajarea speciilor vegetale dupa altitudine.
Padurea se extinde de la poalele muntilor pana la 1800 m.
o Etajul fagului (Fagus silvatica) urca pana la peste 1200 m, iar in amestec cu rasinoase (etajul de amestec) urca
pana la 1400 m.
o Etajul coniferelor este compus din molid (Picea abies), brad (Abies alba), pin (Pinus sylvestris) si pe alocuri zada
si se ridica pana la peste 1800 m.
Zona alpina
o (etajul alpin) se intalneste la altitudini peste 1800 m; mai este numita si zona de „stepa rece” deoarece aici domina
pajistile cu flori viu colorate: zambrul, smardarul numit si bujorul de munte (Rhododendron Kotschyi), floarea de
colt;
o la partea inferioara se gasesc tufisuri de ienupar (Juniperus sibirica) si jnepeni (Pinus montana) sau alti arbusti
pitici, ca afinul si merisorul (etajul subalpin).
Vegetatia azonala. In lungul vailor, datorita umezelii persistente, apare o vegetatie specifica, de lunca, compusa din:
stuf, papura, rogoz, cu palcuri de salcii, plop, arin.
Fauna
Respecta de asemenea legea repartitiei pe trepte de altitudine.
In padurile de foioase intalnim: mistretul si viezurele, precum si unele animale de prada ca: lupul (Canis lupus),
vulpea, pisica salbatica (Felis silvestris), alaturi de specii patrunse fie din silvostepa (iepurele) fie din etajul
coniferelor (caprioara –Capreolus capreolus si veverita). Se adauga o mare varietate de pasari: mierla, pitigoiul de
munte, ciocanitoarea, cinteza.
In etajul coniferelor se intalnesc mamifere de interes cinegetic (ursul brun - Ursus arctos, ras, cerb), alaturi de
veverita, caprioara, iar dintre pasari: cocosul de mesteacan, gainusa de alun, acvila de munte.
In zona alpina se mentine o relicta din glaciarul tarziu, capra neagra -Rupicapra rupicapra- . Dintre pasari se
intalnesc: cinteza alpina, zaganul sau vulturul barbos, acvila de munte (Acvila chrysaetus).
Fauna acvatica este reprezentata prin cea de altitudini mari: in apele reci de munte este domeniul pastravului si al
lostritei, iar mai jos cleanul si chiar mreana.
Solurile Sunt strans corelate cu roca, clima si vegetatia.
Apar soluri brune si brune acide numite cambisoluri, favorizate de un climat racoros si umed.
Mai sus, sub padurile de fag si conifere, dominante sunt solurile podzolice (sarace in humus). In zona alpina, cu
climat rece, cu precipitatii abundente si vegetatie de pajiste sunt reprezentante solurile alpine brune acide. Acestea,
ca si cele podzolice se numesc spodosoluri.
Solurile azonale In depresiuni apar soluri cu surplus de umiditate – hidromorfe (lacovisti) ca si soluri halomorfe. In
luncile raurilor se dezvolta soluri aluvionare de lunca.
Resursele
27
In aceasta grupa exista o variata gama de resurse ale solului.
Padurile de rasinoase sau de rasinoase in amestec cu fagul sunt foarte extinse. Lemnul lor este folosit in industria
de prelucrare a lemnului sau pentru obtinerea de celuloza si hartie prin chimizare.
Pasunile si fanetele favorizeaza cresterea ovinelor si bovinelor.
Terenurile arabile sunt restranse, dar in Culoarul Rucar Bran sunt valorificate in diverse culturi (orz, ovaz, secara,
porumb, cartof).
Apele curgatoare (Ialomita si Dambovita) sunt valorificate in hidroenergie.
Din albiile raurilor se extrag nisipuri si pietrisuri, utile la terasamente, ca balast.
Populatia
Popularea celor doua culoare si a zonei montane s-a intensificat pe masura aparitiei si dezvoltarii unor activitati
industriale, alaturi de cele pastorale si forestiere.
Astfel in prezent zona se inscrie in areale de densitate de sub 25 loc./kmp, de 50-75 loc./kmp si de 100-150
loc./kmp in Valea Prahovei si Culoarul Rucar Bran.
Asezarile Desi are altitudini mari aceasta grupa montana este cuprinsa in aria de umanizare. Pana la 1000-1200 m inaltimile
sunt populate cu asezari permanente, iar mai sus apar asezari sezoniere pentru fan, pastorit sau de exploatare
forestiera. In zona pajistilor alpine numarul cabanelor turistice a sporit.
In raport cu conditiile de mediu, asezarile sunt fixate in zonele de culoare si depresiuni, omul fiind prezent insa,
peste tot prin activitatile desfasurate: exploatatea diferitelor resurse ale solului si subsolului, valorificarea pasunilor
si fanetelor prin cresterea animalelor, a resurselor hidroenergetice, turism.
Asezarile rurale
Asezarile rurale se concentreaza in depresiuni, in zone de contact, pe vai si chiar pe culmile netede.
10. Dupa modul de distribuire a gospodariilor in teritoriu este caracteristic:
satul risipit sau imprastiat, cu gospodariile despartite prin fanete si pasuni, specific zonelor montane
satul linear, cu concentrare pe vai
satul compact, cu casele lipite perete de perete, in depresiunile intramontane
11. Dupa numarul de locuitori sunt:
sate mici (sub 500 loc) in munte
sate mijlocii (500-1500 loc) in depresiuni
sate mari (1500-4000 loc) in Culoarul Prahovei
12. Dupa functiile economice
profil agro-industrial, (in Culoarul Rucar-Bran)
pastoral
forestier
functiuni economice complexe prin dezvoltarea industriei mici si artizanale.
Asezarile urbane
Orase cu 25.000-50.000 loc:
Predeal, Azuga, Busteni, Sinaia, toate In Culoarul Prahovei, detinand functii industriale dar si climaterice
28
Grupa Fagaras
Aceasta grupa montana face parte din lantul Carpatilor Meridionali, cel mai inalt si mai masiv sector al Carpatilor
romanesti.
Limite
la est Valea Dambovitei
la vest Valea Oltului (pe al carui curs se inscrie, in dreptul acestor munti Dep. Lovistei)
la nord Dep. Fagarasului
la sud Subcarpatii Getici
Geneza
Aceasta grupa montana face parte din lantul Carpatilor Meridionali, ramura a Carpatilor romanesti, inaltati in cea
mai noua orogeneza – orogeneza alpina.
Punerea in evidenta a masivelor carpatice a inceput mai de mult, in orogeneza hercinica, din a doua parte a
Paleozoicului (Carbonifer si Permian), care a individualizat axul sisturilor cristaline.
Pana in Cretacic, o mare parte din spatiul montan al Meridionalilor a fost acoperit de ape (Geosinclinalul Carpatic),
in care s-au depus formatiuni sedimentare.
Catre sfarsitul erei Mezozoice, in Cretacic, datorita presiunii scutului african Gondwana asupra geosinclinalului
Marii Thetis din sudul Europei, a inceput orogeneza aplina, de mare anvergura, care a inaltat lantul alpino-carpato-
himalaian.
In fazele austrica si laramica (Cretacicul Mediu si Superior) a avut loc ridicarea, cutarea si chiar incalecarea unor
formatiuni peste altele, respectiv incalecarea Panzei Getice cu sedimentarul ei peste formatiunile cristaline ale
autohtonului, strapuns de granitoide si acoperit la randul lui (autohtonul) de depozite sedimentare.
Ultima faza (laramica) a definitivat structura geologica in panze a Carpatilor Meridionali si a condus la scufundarea
unitatilor vecine: Dep. Transilvaniei (nord) si Depresiunea Getica (sud).
In Neozoic, Carpatii Meridionali au ramas in general sub forma unui bloc relativ rigid, exondat si supus influentei
factorilor exogeni, care au determinat formarea suprafetelor de nivelare.
Tot in aceasta perioada, Panza Getica a fost fragmentata si erodata pe mari intinderi, astfel incat autohtonul a fost
scos la zi.
Au avut loc, de asemenea miscari oscilatorii de ridicare si coborare, care au condus la formarea si conturarea
bazinelor post tectonice intramontane (Lovistea), in Paleogen
Sfarsitul Pliocenului si mai ales prima parte a Cuaternarului (Pleisocenul) a corespuns cu racirea climei, la care s-a
adaugat inaltarea epirogenetica a Carpatilor Meridionali (cu cca 1000 m), in acest fel fiind intrunite conditii de
persistenta a zapezilor si aparitia ghetarilor in partile inalte, cu fazele glaciare cunoscute: Günz, Mindell, Riss si
Würm si cu perioadele interglaciare corespunzatoare. Ghetarii au fost prezenti la altitudini de peste 2000 m, ei
atingand 6-8 km lungime si coborand pana la 1350-1400 m.
Holocenul se caracterizeaza prin incalzirea climei, topirea ghetarilor, care au lasat in urma relieful glaciar, bine
evidentiat in Carpatii Meridionali, reprezentat prin: creste, strungi, circuri, vai, morene si praguri glaciare.
Din Cuaternar pana in prezent acesti munti au fost si sunt supusi proceselor de modelare: eroziune eoliana si
fluviatila, prabusiri, dezagregare generata de fenomenele inghet-dezghet, dizolvare pe roci solubile – carstice.
Litologia
Acest sector montan este format aproape in intregime din sisturi cristaline, spre latura sudica, fiind modelat in
calcare si gnaise, rezultand un aspect deosebit de pitoresc.
Caracteristici generale altitudini peste 2000 m; altitudinile maxime depasesc 2500 in M-tii Fagaras (Vf. Moldoveanu-2544 m; Vf.
Negoiu -2535 m);
29
aspectul general al partii inalte a Carpatilor Meridionali, ca urmare a proceselor indelungate de modelare din tot
Neozoicul, a ramas sub forma unui relief „imbatranit” (culmi domoale si „sesuri” intinse).
in contrast cu partea inalta de-a lungul vailor apare un relief mult mai accidentat, ca o consecinta a miscarilor
epirogenetice de la sfarsitul Pliocenului si inceputul Cuaternarului, care au obligat vaile sa se adanceasca mult pe
verticala, ele fiind foarte active in privinta eroziunii si transportului unor mari cantitati de materiale ce au condus la
formarea piemonturilor.
sunt putin fragmentati de vai si depresiuni. Aceaste situatii impun trasatura de masivitate.
un abrupt in nord (spre Dep. Fagaras) si trecere treptata spre sud prin desprinderea unor masive (culmi) cu
directia N-S.
interfluvii ascutite si puternic denivelate;
Tipuri genetice de relief
relieful glaciar
relief glaciar bine pus in evidenta (creste si strungi, circuri cu lacuri, vai glaciare si praguri cu cascade)
in muntii Fagaras cea mai larga dezvoltare o au formele de modelare glaciara de pe versantul sudic care prezinta o
panta mai domoala. Complexele glaciare de pe versantul sudic apartin bazinelor Zarna, Valea Rea, Buda, Capra,
Topolog. Ghetarii de vale de pe acest versant aveau 4-8 km lungime. Pe versantul nordic al masivului Fagaras
complexele glaciare apartin bazinelor Balea, Podragu, Doamnele, Sâmbãta, Arpaş, Lãiţa, Şerbota. Ghetarii de vale
aveau lungimi de 2-4 km.
In M-tii Iezer morfologia glaciara a afectat puternic suprafata Borascu. In jurul Vf. Iezer se gasesc o serie de lacuri
glaciare simple si alungite.
actiunea glaciatiunii (pe langa formele glaciare) si a periglaciarului a condus la o puternica dezagregare a rocilor,
continuata si in prezent in arealele in care zapada nu se acumuleaza, cu consecinte in formarea unor mase de
grohotisuri, la poalele versantelor, adevarate „mari de pietre”, mai ales in circurile glaciare, unde vaile au o obarsie
difuza.
relieful structural
bine dezvoltate sunt si suprafetele structurale, care se dezvolta pe suprafetele stratelor dure si se extind pe
interfluvii. Caracteristice sunt cele trei etaje de platforme netede sau usor ondulate:Borascu (la peste 2000 m), cu
pajisti alpine, folosite vara pentru pasunatul oilor; Rau Ses (1200-1600 m), mai neregulata ca nivelare; Gornovita
sau Predealului (la 1000 m), situata de-a lungul vailor, sub forma de umeri, mai mult sau mai putin extinsi; prezinta
fanete si asezari omenesti permanente si sezoniere.
relieful petrografic
pe sisturile cristaline relieful este accentuat maturizat, cu culmi greoaie si vai adanci
pe calcare – relief carstic
relieful fluvial
Apele curgatoare prin eroziune si acumulare au creat vai cu terase, lunci;
Vaile sunt foarte adanci, cu versanti puternic inclinati (in sisturi cristaline si gnaise). In Dep. Lovistei, unde sunt
roci sedimentare mai moi vaile sunt mai largi
La poalele muntelui apar acumulari piemontane (in depresiuni);
Relieful
Muntii Fagaras
o pe toata lungimea lor, de cca. 70 km, se insira varfuri de peste 2000 m, dintre care Moldoveanu (2544 m) si
Negoiu (2535 m), cele mai inalte varfuri din Carpatii Romanesti.
o formeaza in partea de nord o culme unitara, nefragmentata de vai transversale, desfasurata pe directie E-V, cu multe
circuri si vai glaciare, cu creste abrupte si varfuri greoaie.
o sunt alcatuiti din sisturi cristaline.
Spre sud, din creasta principala se desprind o serie de culmi secundare, separate de vaile ce coboara din unitate:
M-tii Cozia (1668 m) o intre Olt si Topolog, mai izolati, datorita patrunderii accentuate a Tarii Lovistei spre est;
M-tii Frunti (1534 m)
30
o intre Topolog si Arges;
M-tii Ghitu (1622 m) o intre Arges si Raul Doamnei.
In acesti munti se remarca prezenta calcarelor si a gnaiselor, ce dau un relief pitoresc, cu proeminente, pereti
verticali si chiar mici pesteri.
M-tii Iezer (2462 m in Vf. Iezeru Mare)
o in extremitatea sud-estica a acestei grupe montane
o intre Raul Doamnei si Dambovita
o alcatuiti din sisturi cristaline
o cu urme ale glaciatiunii cuaternare.
Defileul Oltului o strabate in intregime Carpatii Meridionali, pe 42 km lungime, de la Turnu Rosu pana la Cozia
o este una din cele mai perfecte strapungeri transversale din intreg lantul carpatic, putandu-se compara doar cu cel
ferastruit de Dunare, in amonte de Portile de Fier
Sectooarele de defileu
Cuprind ingustarile cunoscute sub denumirea de Turnu Rosu si Cozia, intre ele fiind situata Dep. Lovistei.
Primul este Defileul Turnu Rosu (400 m), intre Boiţa (in nord) si Câineni (in sud), in lungime de 17 km, situat intre
Culmea Fagaras si M-tii Lotrului, fiind sculptat in sisturi cristaline.
Al doilea este Defileul Cozia (309m), in lungime de 16 km, situat intre M-tii Capatanii si M-tii Cozia, de la Gura
Lotrului la Calimanesti, sculptat in gnaise.
Valea Oltului a constituit un vechi loc de trecere a Carpatilor, prin cele doua trecatori joase de la Turnu Rosu si
Cozia, dovada constituind-o vechea sosea pietruita de pe vremea romanilor.
Depresiunea Lovistei
Este situata intre Câineni si confluenta Lotrului cu Oltul, avand 25 km lungime.
A fost mentionata intr-un document din sec al XIII-lea sub numele de „Tara Lovistei”.
Relieful depresiunii este format din: vatra, in care sunt dispuse majoritatea asezarilor, si partea deluroasa, prin care
se trece la spatiul montan.
Clima
Factorii care influenteaza clima: Relieful, prin altitudine si orientarea culmilor muntoase introduce modificari locale: scaderi de temperatura in
raport cu inaltimea si cresterea cantitativa a precipitatiilor la altitudini mari.
Fragmentarea reliefului - in depresiuni sunt frecvente inversiunile de temperatura, respectiv acumulari de aer pe
fundul depresiunilor, ceea ce favorizeaza inregistrarea de temperaturi scazute.
Pe versantul nordic al Fagarasului este prezent „vantul mare”, vant de tip foehn, masele de aer ajungand in Dep.
Fagaras mai putin umede si usor incalzite.
Pe fondul climatului temperat continental moderat al tarii, Grupa Fagaras se inscrie in caracteristicile generale ale
climatului de munte, cu trei etaje climatice:
1. Etajul alpin cu temperaturi medii anuale sub 2ºC, veri scurte si ierni lungi, precipitatii peste 1200 mm, ce cad in
toate lunile anului (o parte din ele sub forma solida) si vanturi puternice; in sezonul rece viscole si geruri intense. In
general invelisul de zapada are o durata mare; aceasta explica densitatea mare a retelei hidrografice, debitele
ridicate si valoarea mare a scurgerii.
2. Etajul de munte cu temperaturi medii anuale cuprinse intre 0-6ºC, precipitatii abundente (800-1200 mm) si vanturi
puternice.
3. Climat de depresiune in Dep. Lovistei si Defileul Oltului, cu temperaturi medii anuale mai ridicate (8-9°C) si
precipitatii de 800-900 mm/an. Aici sunt frecvente inversiunile de temperatura.
Apele
Raurile din grupa de sud si sunt afluenti ai Dunarii:
o Argesul cu afluentii sai Valsanul, Raul Doamnei (cu Raul Targului si Argesel, ultimele doua izvorand din M-tii
Iezer, ) si Dambovita.
o Oltul cu numerosii sai afluenti de pe versantul nordic si vestic – Topologul, cu izv. de sub varful Negoiu.
31
Apele raurilor au provenienta pluviala, nivala si subterana.
Lacurile
glaciare (Balea, Podragu Mare, Capra, Urlea, Caltun, Avrig);
antropice (Vidraru pe Arges).
numeroase proiecte hidroenergetice au in vedere valorificarea apelor din bazinele Argesului, Dambovitei si Oltului.
Apele subterane cuprind ape freatice de mica adancime, influentate de precipitatii si lipsite de continuitate.
Vegetatia Factorii care influenteaza vegetatia:
fragmentarea - pe vai reci si in depresiuni se produc inversiuni de vegetatie, esentele termofile uracand pe culmi,
iar cele de clima rece coborand pe vai reci, umbrite.
altitudinea – vegetatia se caracterizeaza prin etajarea speciilor vegetale dupa altitudine.
Padurea se extinde de la poalele muntilor pana la 1800 m.
o Etajul fagului (Fagus silvatica) urca pana la peste 1200 m, iar in amestec cu rasinoase (etajul de amestec) urca
pana la 1400 m.
o Etajul coniferelor este compus din molid (Picea abies), brad (Abies alba), pin (Pinus sylvestris) si pe alocuri zada
si se ridica pana la peste 1800 m.
Zona alpina
o etajul alpin)se intalneste la altitudini peste 1800 m; mai este numita si zona de „stepa rece” deoarece aici domina
pajistile cu flori viu colorate: zambrul, smardarul numit si bujorul de munte (Rhododendron Kotschyi), floarea de
colt;
o la partea inferioara se gasesc tufisuri de ienupar (Juniperus sibirica) si jnepeni (Pinus montana) sau alti arbusti
pitici, ca afinul si merisorul (etajul subalpin).
Vegetatia azonala. In lungul vailor, datorita umezelii persistente, apare o vegetatie specifica, de lunca, compusa din:
stuf, papura, rogoz, cu palcuri de salcii, plop, arin.
Fauna
Respecta de asemenea legea repartitiei pe trepte de altitudine.
In padurile de foioase intalnim: mistretul si viezurele, precum si unele animale de prada ca: lupul (Canis lupus),
vulpea, pisica salbatica (Felis silvestris), alaturi de specii patrunse fie din silvostepa (iepurele) fie din etajul
coniferelor (caprioara –Capreolus capreolus si veverita). Se adauga o mare varietate de pasari: mierla, pitigoiul de
munte, ciocanitoarea, cinteza.
In etajul coniferelor se intalnesc mamifere de interes cinegetic (ursul brun - Ursus arctos, ras, cerb), alaturi de
veverita, caprioara, iar dintre pasari: cocosul de mesteacan, gainusa de alun, acvila de munte.
In zona alpina se mentine o relicta din glaciarul tarziu, capra neagra -Rupicapra rupicapra- . Dintre pasari se
intalnesc: cinteza alpina, zaganul sau vulturul barbos, acvila de munte (Acvila chrysaetus).
Fauna acvatica este reprezentata prin cea de altitudini mari: in apele reci de munte este domeniul pastravului si al
lostritei, iar mai jos cleanul si chiar mreana.
Solurile Sunt strans corelate cu roca, clima si vegetatia.
Apar soluri brune si brune acide numite cambisoluri, favorizate de un climat racoros si umed.
Mai sus, sub padurile de fag si conifere, dominante sunt solurile podzolice (sarace in humus). In zona alpina, cu
climat rece, cu precipitatii abundente si vegetatie de pajiste sunt reprezentante solurile alpine brune acide. Acestea,
ca si cele podzolice se numesc spodosoluri.
Solurile azonale In depresiuni apar soluri cu surplus de umiditate – hidromorfe (lacovisti) ca si soluri halomorfe. In
luncile raurilor se dezvolta soluri aluvionare de lunca.
32
Resursele In aceasta grupa exista o variata gama de resurse ale solului.
Padurile de rasinoase sau de rasinoase in amestec cu fagul sunt foarte extinse. Lemnul lor este folosit in industria
de prelucrare a lemnului sau pentru obtinerea de celuloza si hartie prin chimizare.
Pasunile si fanetele favorizeaza cresterea ovinelor si bovinelor.
Terenurile arabile sunt restranse, dar in Dep. Lovistei sunt valorificate in diverse culturi (orz, ovaz, secara,
porumb, cartof).
Apele curgatoare sunt valorificate in hidroenergie – hidrocentrala de la Vidraru (pe Arges), la care se adauga
salbele de hidrocentrale de pe Olt, Arges, Dambovita.
Din albiile raurilor se extrag nisipuri si pietrisuri, utile la terasamente, ca balast.
Populatia
Populatia Dep. Lovistei si a zonei montane propriu-zise s-a intensificat pe masura aparitiei si dezvoltarii unor
activitati industriale, alaturi de cele pastorale si forestiere.
Astfel in prezent zona se inscrie in arealele de densitate de sub 25 loc./kmp, pana la 50-75 loc/kmp in Dep. Lovistei.
Asezarile Desi are altitudini mari aceasta grupa montana este cuprinsa in aria de umanizare. Pana la 1000-1200 m inaltimile
sunt populate cu asezari permanente, iar mai sus apar asezari sezoniere pentru fan, pastorit sau de exploatare
forestiera. In zona pajistilor alpine numarul cabanelor turistice a sporit -cabana Balea Lac (2035 m).
In raport cu conditiile de mediu, asezarile sunt fixate in zonele de culoare si depresiuni, omul fiind prezent insa,
peste tot prin activitatile desfasurate: exploatatea diferitelor resurse ale solului si subsolului, valorificarea pasunilor
si fanetelor prin cresterea animalelor, a resurselor hidroenergetice, turism.
Asezarile rurale
Asezarile rurale se concentreaza in depresiuni, in zone de contact, pe vai si chiar pe culmile netede.
13. Dupa modul de distribuire a gospodariilor in teritoriu este caracteristic:
satul risipit sau imprastiat, cu gospodariile despartite prin fanete si pasuni, specific zonelor montane
satul linear, cu concentrare pe vai
satul compact, cu casele lipite perete de perete, in depresiunile intramontane
14. Dupa numarul de locuitori sunt:
sate mici (sub 500 loc) in munte
sate mijlocii (500-1500 loc) in depresiuni
sate mari (1500-4000 loc) in Depr. Lovistei
15. Dupa functiile economice
profil agro-industrial, (in Depr. Lovistei)
pastoral
forestier
functiuni economice complexe prin dezvoltarea industriei mici si artizanale
Asezarile urbane
Orase cu 25.000-50.000 loc:
Brezoi in Dep. Lovistei, cu ind. lemnului
33
Grupa Parang
Aceasta grupa montana face parte din lantul Carpatilor Meridionali, cel mai inalt si mai masiv sector al Carpatilor
romanesti.
Limite
la est Valea Oltului, pe al carui curs se inscrie Dep. Lovistei
la vest Jiu si Strei respectiv Dep. Petrosani si Dep. Hateg
la nord Dep. Sibiului si Culoarul Orastiei
la sud intra in contact cu Subcarpatii Getici.
Geneza
Aceasta grupa montana face parte din lantul Carpatilor Meridionali, ramura a Carpatilor romanesti, inaltati in cea
mai noua orogeneza – orogeneza alpina.
Punerea in evidenta a masivelor carpatice a inceput mai de mult, in orogeneza hercinica, din a doua parte a
Paleozoicului (Carbonifer si Permian), care a individualizat axul sisturilor cristaline.
Pana in Cretacic, o mare parte din spatiul montan al Meridionalilor a fost acoperit de ape (Geosinclinalul Carpatic),
in care s-au depus formatiuni sedimentare.
Catre sfarsitul erei Mezozoice, in Cretacic, datorita presiunii scutului african Gondwana asupra geosinclinalului
Marii Thetis din sudul Europei, a inceput orogeneza aplina, de mare anvergura, care a inaltat lantul alpino-carpato-
himalaian.
In fazele austrica si laramica (Cretacicul Mediu si Superior) a avut loc ridicarea, cutarea si chiar incalecarea unor
formatiuni peste altele, respectiv incalecarea Panzei Getice cu sedimentarul ei peste formatiunile cristaline ale
autohtonului, strapuns de granitoide si acoperit la randul lui (autohtonul) de depozite sedimentare.
Ultima faza (laramica) a definitivat structura geologica in panze a Carpatilor Meridionali si a condus la scufundarea
unitatilor vecine: Dep. Transilvaniei (nord) si Depresiunea Getica (sud).
In Neozoic, Carpatii Meridionali au ramas in general sub forma unui bloc relativ rigid, exondat si supus influentei
factorilor exogeni, care au determinat formarea suprafetelor de nivelare.
Tot in aceasta perioada, Panza Getica a fost fragmentata si erodata pe mari intinderi, astfel incat autohtonul a fost
scos la zi.
Au avut loc, de asemenea miscari oscilatorii de ridicare si coborare, care au condus la formarea si conturarea
bazinelor post tectonice intramontane (Lovistea, Hateg, Petrosani), in Paleogen
Sfarsitul Pliocenului si mai ales prima parte a Cuaternarului (Pleisocenul) a corespuns cu racirea climei, la care s-
a adaugat inaltarea epirogenetica a Carpatilor Meridionali (cu cca 1000 m), in acest fel fiind intrunite conditii de
persistenta a zapezilor si aparitia ghetarilor in partile inalte, cu fazele glaciare cunoscute: Günz, Mindell, Riss si
Würm si cu perioadele interglaciare corespunzatoare. Ghetarii au fost prezenti la altitudini de peste 2000 m, ei
atingand 6-8 km lungime si coborand pana la 1350-1400 m.
Holocenul se caracterizeaza prin incalzirea climei, topirea ghetarilor, care au lasat in urma relieful glaciar, bine
evidentiat in Carpatii Meridionali, reprezentat prin: creste, strungi, circuri, vai, morene si praguri glaciare.
Din Cuaternar pana in prezent acesti munti au fost si sunt supusi proceselor de modelare: eroziune eoliana si
fluviatila, prabusiri, dezagregare generata de fenomenele inghet-dezghet, dizolvare pe roci solubile – carstice.
Litologia
In litologia acestei grupe montane predomina sisturile cristaline, in unele locuri intalnindu-se granite vechi sau
calcare mezozoice, dispuse peste fundamentul cristalin.
In Dep. Petrosani litologia este foarte variata, aici gasindu-se intercalatii de orizonturi de carbune, depresiunea
reprezentand cel mai important bazin huilifer al tarii.
Litologia explica remarcabila masivitate a acestei grupe montante, putin fragmentata de vai.
34
Caracteristici generale altitudini peste 2000 m; altitudinile maxime depasesc 2500 in M-tii Parang (Vf. Parangul Mare, 2519 m);
aspectul general al partii inalte a Carpatilor Meridionali, ca urmare a proceselor indelungate de modelare din tot
Neozoicul, a ramas sub forma unui relief „imbatranit” (culmi domoale si „sesuri” intinse).
in contrast cu partea inalta de-a lungul vailor apare un relief mult mai accidentat, ca o consecinta a miscarilor
epirogenetice de la sfarsitul Pliocenului si inceputul Cuaternarului, care au obligat vaile sa se adanceasca mult pe
verticala, ele fiind foarte active in privinta eroziunii si transportului unor mari cantitati de materiale ce au condus la
formarea piemonturilor.
Grupa Parang ocupa cea mai mare intindere dintre grupele de masive ale Carpatilor Meridionali, avand
contur aproape circular.
contactul Carpatilor Meridinali cu regiunile vecine este marcat de versanti abrupti ce domina depresiunile din
vecinatate cu aproape 1000 m.
sunt putin fragmentati de vai si depresiuni. Aceaste situatii impun trasatura de masivitate
longitudinal, unitatea este separata in doua de culoarul Jiet-Valea Lotrului, in sud fiind prezenta o culme principala
pe directie vest – est, intre Jiu si Olt, formata din muntii Parang si Capatanii, iar in nord sunt prezenti muntii
Sureanu, Candrelului, Lotrului
Tipuri genetice de relief
relieful glaciar
modelarea glaciara din timpul Cuaternarului a lasat urme in relief sub forma de circuri (se remarca Circul Galcescu
(cu 9 lacuri glaciare si o vale de cca. 7 km lungime), vai glaciare, custuri, morene.
in M-tii Parang complexele glaciare (circuri si vai glaciare) se concentreaza in central nordica, la obrasiile vailor
Latorita, Lotru si Jiet. Aceste forme au fost modelate de ghetarii suspendati si de cei de vale.
in muntii Sureanu si Candrel glaciatiune a fost mai slab reprezentata.
relieful structural
bine dezvoltate sunt si suprafetele structurale, care se dezvolta pe suprafetele stratelor dure si se extind pe
interfluvii. Caracteristice sunt cele trei etaje de platforme netede sau usor ondulate: Borascu (la peste 2000 m), cu
pajisti alpine, folosite vara pentru pasunatul oilor; Rau Ses (1200-1600 m), mai neregulata ca nivelare; Gornovita
sau Predealului (la 1000 m), situata de-a lungul vailor, sub forma de umeri, mai mult sau mai putin extinsi; prezinta
fanete si asezari omenesti permanente si sezoniere.
relieful petrografic
pe calcarele mezozoice apare un relief carstic, reprezentat prin pesteri: Muierii si Polovragi (in S Muntilor Parang),
Cioclovina si Sura Mare (S-V Muntilor Sureanu), chei: Galbenului, Oltetului (in S Muntilor Parang), zona carstica
Ohaba-Ponor (S-V Muntilor Sureanu);
in granite, dezagregarea intensa determina prezenta, a unui relief ruiniform caracteristic: custuri, varfuri,
curmaturi si mase apreciabile de grohotisuri.
pe sisturile cristaline relieful este accentuat maturizat, cu culmi greoaie si vai adanci
in formatiunile sedimentare (conglomerate, gresii, marne) se inregistreaza o fragmentare mai accentuata.
relieful fluvial
Apele curgatoare prin eroziune si acumulare au creat vai cu terase, lunci;
Vaile sunt foarte adanci, cu versanti puternic inclinati (in rocile dure). In depresiuni, unde sunt roci sedimentare mai
moi vaile sunt mai largi
La poalele muntelui apar acumulari piemontane (in depresiuni);
Relieful
M-tii Parang (Vf. Parangul Mare, 2519 m)
o situati in sud-vestul grupei
o formeaza nodul orografic, din care se desprind radial culmi ce scad in inaltime spre periferie, spre nord si est.
o Sunt alcatuiti din sisturi cristaline, cu intruziuni granitice, la care se adauga calcarele mezozoice spre sud.
35
o relieful apare sub forma unor culmi greoaie, clar modelate, cu exceptia zonei in care a actionat glaciatiunea
cuaternara, ce a lasat in urma un relief corespunzator, in primul rand circurile : Slaveiu, Rosiile (in bazinul Jietului),
Galcescu (in bazinul Lotrului), toate continuate cu vai glaciare.
o in calcare s-a dezvoltat un relief corespunzator, reprezentat prin pesteri (Muierii si Polovragi), chei (Galbenului,
Oltetului).
M-tii Capatanii (Vf. Ursu, 2124 m) o au directie vest-est, intinzandu-se pana la Olt.
o geologic, culmea principala este cristalina, aceasta terminandu-se, spre est cu calcarele mezozoice (jurasice) din
Masivul Buila.
M-tii Sureanu (Vf. Lui Pãtru, 2130 m) o au forma unui triunghi cu ipotenuza orientata pe directie SV/NE.
o altitudinile mentionate nu au fost favorabile instalarii unei glaciatiuni extinse, astfel incat numai in jurul varfurilor
Patru si Sureanu sunt schitate cateva circuri glaciare de dimensiuni modeste.
o domina sisturile cristaline, la care se adauga spre latura dinspre Strei, calcarele jurasice.
M-tii Candrelului (Vf. Candrel, 2244 m) o cuprinsi intre Valea Sebesului si cea a Sadului, au tot forma triunghiulara.
o structura geologica cristalina a imprimat reliefului nota caracteristica, respectiv prezenta unor culmi bine netezite.
o sunt prezente, sub Vf. Candrel cateva circuri glaciare suspendate, in care s-au format lacuri glaciare.
M-tii Lotrului (Vf. Steflesti, 2242 m) o intre Sadu si Lotru, au directie vest-est.
o sunt alcatuiti din sisturi cristaline
Marea diversitate a reliefului decurge si din prezenta depresiunilor intramontane.
Defileul Oltului o strabate in intregime Carpatii Meridionali, pe 42 km lungime, de la Turnu Rosu pana la Cozia
o este una din cele mai perfecte strapungeri transversale din intreg lantul carpatic, putandu-se compara doar cu cel
ferastruit de Dunare, in amonte de Portile de Fier
Sectoarele de defileu
Cuprind ingustarile cunoscute sub denumirea de Turnu Rosu si Cozia, intre ele fiind situata Dep. Lovistei.
Primul este Defileul Turnu Rosu (400 m), intre Boiţa (in nord) si Câineni (in sud), in lungime de 17 km, situat intre
Culmea Fagaras si M-tii Lotrului, fiind sculptat in sisturi cristaline.
Al doilea este Defileul Cozia (309m), in lungime de 16 km, situat intre M-tii Capatanii si M-tii Cozia, de la Gura
Lotrului la Calimanesti, sculptat in gnaise.
Valea Oltului a constituit un vechi loc de trecere a Carpatilor, prin cele doua trecatori joase de la Turnu Rosu si
Cozia, dovada constituind-o vechea sosea pietruita de pe vremea romanilor.
Depresiunea Lovistei
Este situata intre Câineni si confluenta Lotrului cu Oltul, avand 25 km lungime.
A fost mentionata intr-un document din sec al XIII-lea sub numele de „Tara Lovistei”.
Relieful depresiunii este format din: vatra, in care sunt dispuse majoritatea asezarilor, si partea deluroasa, prin care
se trece la spatiul montan.
Depresiunea Petrosani
se afla in partea vestica a grupei cel mai mare bazin huilifer al tarii
orientata aproximativ pe direcia SV/NE, fiind drenata de catre Jiul de Est si Jiul de Vest.
relieful depresiunii este marcat de prezenta luncilor, a teraselor (cinci) si a piemonturilor, de la care se ridica
spatiul montan inconjurator.
in sudul acestei depresiuni, intre Bumbesti si Livezeni se afla Defileul Jiului, ce desparte M-tii Valcan de M-tii
Parang.
trecerea pe valea Jiului se face prin trecatoarea de la Lainici (450 m); urmele castrului roman de la Bumbesti Jiu.
Dep. Hateg, se afla dincolo de larga inseuare de la Merisor-Banita, in nordul Dep. Petrosani
drenata de Strei.
s-a format in urma scufundarii fundamentului cristalin si a colmatarii sale ulterioare cu depozite sedimentare.
36
aceasta depresiune forma in antichitate zona centrala a Daciei lui Decebal
aici se gasesc ruinele orasului construit de romani Sarmizegetusa Ulpia Traiana.
era numita in perioada feudala „Tara Hategului”.
Clima
Factorii care influenteaza clima: Relieful, prin altitudine si orientarea culmilor muntoase introduce modificari locale: scaderi de temperatura in
raport cu inaltimea si cresterea cantitativa a precipitatiilor la altitudini mari.
Fragmentarea reliefului - in depresiuni sunt frecvente inversiunile de temperatura, respectiv acumulari de aer pe
fundul depresiunilor, ceea ce favorizeaza inregistrarea de temperaturi scazute.
Pe versantul nordic al Muntilor Candrel se inregistraza fenomene de foehn, masele de aer ajungand in Dep. Sibiu
mai putin umede si usor incalzite.
Pe fondul climatului temperat continental moderat al tarii, Grupa Parang se inscrie in caracteristicile generale ale
climatului de munte, cu trei etaje climatice:
1. Etajul alpin cu temperaturi medii anuale sub 2ºC, veri scurte si ierni lungi, precipitatii peste 1200 mm, ce cad in
toate lunile anului (o parte din ele sub forma solida) si vanturi puternice; in sezonul rece viscole si geruri intense. In
general invelisul de zapada are o durata mare; aceasta explica densitatea mare a retelei hidrografice, debitele
ridicate si valoarea mare a scurgerii.
2. Etajul de munte cu temperaturi medii anuale cuprinse intre 0-6ºC, precipitatii abundente (800-1200 mm) si vanturi
puternice.
3. Climat de depresiune cu temperaturi medii anuale mai ridicate (8-9°C) si precipitatii de 800-900 mm/an. Aici sunt
frecvente inversiunile de temperatura.
Apele
Raurile apartin grupei de vest (colectate de Mures) si grupei de sud (colectate de Olt si Jiu).
Catre Mures se dirijeaza:
Sebesul (izv din M-tii Lotrului)
Streiul (izv din M-tii Sureanu).
Catre Olt se scurg:
Cibinul cu afluentul sau Sadu (ambele cu izv in M-tii Candrel),
Lotrul (izv in M-tii Parang)
Oltetul (izv in M-tii Parang).
Jiul se formeaza prin unirea Jiului de Vest (M-tii Retezat) cu Jiul de Est (M-tii Parang). Primeste ca afluent pe:
Gilort (izv din M-tii Parang).
Provenienta apelor este pluviala, nivala si subterana.
Lacurile
lacuri de acumulare, utilizate pentru producerea de energie electrica: acumularile de pe Olt, Jiu, pe Lotru (L.
Vidra), pe Sadu (L. Negovanu), pe Sebes (L. Oaşa, L. Galceag, L. Şugag)
lacuri glaciare (L. Galcescu, L. Rosiile, L. Slaveiul), in M-tii Parang.
Apele subterane sunt reprezentate prin panze freatice, de mica adancime, lipsite de continuitate si influentate de
precipitatii.
Vegetatia Factorii care influenteaza vegetatia:
fragmentarea - pe vai reci si in depresiuni se produc inversiuni de vegetatie, esentele termofile uracand pe culmi,
iar cele de clima rece coborand pe vai reci, umbrite.
altitudinea – vegetatia se caracterizeaza prin etajarea speciilor vegetale dupa altitudine.
Padurea se extinde de la poalele muntilor pana la 1800 m.
Etajul fagului (Fagus silvatica) urca pana la peste 1200 m, iar in amestec cu rasinoase (etajul de amestec) urca
pana la 1400 m.
37
Etajul coniferelor este compus din molid (Picea abies), brad (Abies alba), pin (Pinus sylvestris) si pe alocuri zada
si se ridica pana la peste 1800 m.
Zona alpina
etajul alpin se intalneste la altitudini peste 1800 m; mai este numita si zona de „stepa rece” deoarece aici domina
pajistile cu flori viu colorate: zambrul, smardarul numit si bujorul de munte (Rhododendron Kotschyi);
la partea inferioara se gasesc tufisuri de ienupar (Juniperus sibirica) si jnepeni (Pinus montana) sau alti arbusti
pitici, ca afinul si merisorul (etajul subalpin).
Vegetatia azonala. In lungul vailor, datorita umezelii persistente, apare o vegetatie specifica, de lunca, compusa din:
stuf, papura, rogoz, cu palcuri de salcii, plop, arin.
Fauna
Respecta de asemenea legea repartitiei pe trepte de altitudine.
In padurile de foioase intalnim: mistretul si viezurele, precum si unele animale de prada ca: lupul (Canis lupus),
vulpea, pisica salbatica (Felis silvestris), alaturi de specii patrunse fie din silvostepa (iepurele) fie din etajul
coniferelor (caprioara –Capreolus capreolus si veverita). Se adauga o mare varietate de pasari: mierla, pitigoiul de
munte, ciocanitoarea, cinteza.
In etajul coniferelor se intalnesc mamifere de interes cinegetic (ursul brun - Ursus arctos, ras, cerb), alaturi de
veverita, caprioara, iar dintre pasari: cocosul de mesteacan, gainusa de alun, acvila de munte.
In zona alpina se mentine o relicta din glaciarul tarziu, capra neagra -Rupicapra rupicapra- . Dintre pasari se
intalnesc: cinteza alpina, zaganul sau vulturul barbos, acvila de munte (Acvila chrysaetus).
Fauna acvatica este reprezentata prin cea de altitudini mari: in apele reci de munte este domeniul pastravului si al
lostritei, iar mai jos cleanul si chiar mreana.
Solurile Sunt strans corelate cu roca, clima si vegetatia.
Apar soluri brune si brune acide numite cambisoluri, favorizate de un climat racoros si umed.
Mai sus, sub padurile de fag si conifere, dominante sunt solurile podzolice (sarace in humus). In zona alpina, cu
climat rece, cu precipitatii abundente si vegetatie de pajiste sunt reprezentante solurile alpine brune acide. Acestea,
ca si cele podzolice se numesc spodosoluri.
Solurile azonale In depresiuni apar soluri cu surplus de umiditate – hidromorfe (lacovisti) ca si soluri halomorfe. In
luncile raurilor se dezvolta soluri aluvionare de lunca.
Resursele In aceasta grupa exista o variata gama de resurse ale solului.
Padurile de rasinoase sau de rasinoase in amestec cu fagul sunt foarte extinse. Lemnul lor este folosit in industria
de prelucrare a lemnului sau pentru obtinerea de celuloza si hartie prin chimizare.
Pasunile si fanetele favorizeaza cresterea ovinelor si bovinelor.
Terenurile arabile sunt restranse, dar in depresiuni sunt valorificate in diverse culturi (orz, ovaz, secara, porumb,
cartof).
Apele curgatoare sunt valorificate in hidroenergie, prin construirea hidrocentralelor de pe Lotru (L. Vidra), de pe
Sadu (L. Negovanu), de pe Sebes (L. Oaşa, L. Gâlceag, L. Şugag), ca si cele in functiune sau in constructie de pe
Olt.
De amintit sunt apele termale (clorurate) de la Calan.
Resursele subsolului sunt reprezentate prin:
huila din bazinul carbonifer Petrosani, unde se obtine huila cocsificabila si energetica.
Exploatari importante sunt la: Lonea, Aninoasa, Paroseni, Uricani, Barbateni, Livezeni, Vulcan, Lupeni, Petrosani,
iar la Campul lui Neag (in cariera).
Cele mai bune huile pentru cocs se extrag din partea de vest a bazinului: Lupeni, Vulcan, Uricani.
Bazinul Petrosani, principala baza huilifera a tarii, aprovizioneaza cocseriile de la Hunedoara si Resita si
semicocseria de la Calan.
Instalatii de sortare si spalare a carbunilor sunt la: Lupeni, Petrila, Coroiesti.
38
Carbunele sfaramicios serveste pentru centrala termoelectrica de la Paroseni si la brichetare.
exploatarile de feldspat, tale, mica de pe Valea Lotrului.
marmura de la Alunu (Dep. Hateg) de culoare alba si galbuie.
din albiile raurilor se extrag nisipuri si pietrisuri, utile la terasamente, ca balast.
Populatia M-tii Sureanu sunt puternic umanizati, in pesterile Cioclovina si Ohaba Ponor fiind identificate urme umane inca
din Paleolitic si Neolitic, apoi cele ale cetatilor dacice de la Costesti, Blidaru si Piatra Rosie (pe cursul superior al
Vaii Orastiei)
M-tii Candrelului prezinta umanizare accentuata, pe latura lor nordica fiind prezenta Marginimea Sibiului.
Desi are altitudini mari aceasta grupa montana este cuprinsa in aria de umanizare. Pana la 1000-1200 m inaltimile
sunt populate cu asezari permanente, iar mai sus apar asezari sezoniere pentru fan, pastorit sau de exploatare
forestiera. In zona pajistilor alpine numarul cabanelor turistice a sporit.
In prezent zona se inscrie in areale cu densitati de sub 25 loc/kmp, pana la 50-75 loc/kmp sau chiar 100-150
loc/kmp in Dep. Petrosani, de-a lungul Vaii Jiului, in Dep. Hateg si Dep. Lovistei.
Asezarile In raport cu conditiile de mediu, asezarile sunt fixate in zonele de culoare si depresiuni, omul fiind prezent insa,
peste tot prin activitatile desfasurate: exploatatea diferitelor resurse ale solului si subsolului, valorificarea pasunilor
si fanetelor prin cresterea animalelor, a resurselor hidroenergetice, turism.
Asezarile, intinse la inceput in zonele marginale ale muntilor – satele marginimii Margineni, Jieni – au inceput sa se
extinda in munte, in urma defrisarilor, formandu-se asezari forestiere, sau in urma activitatii pastorale, creandu-se
stane, salase si centre de prelucrare a lanii.
Asezarile rurale
Asezarile rurale se concentreaza in depresiuni, in zone de contact, pe vai si chiar pe culmile netede.
16. Dupa modul de distribuire a gospodariilor in teritoriu este caracteristic:
satul risipit sau imprastiat, cu gospodariile despartite prin fanete si pasuni, specific zonelor montane
satul linear, cu concentrare pe vai
satul compact, cu casele lipite perete de perete, in depresiunile intramontane
17. Dupa numarul de locuitori sunt:
sate mici (sub 500 loc) in munte
sate mijlocii (500-1500 loc) in depresiuni
sate mari (1500-4000 loc) in Depr. Lovistei si Depr. Petrosani
18. Dupa functiile economice
profil agro-industrial (in Depr. Lovistei)
pastoral
forestier
functiuni economice complexe prin dezvoltarea industriei mici si artizanale
Asezarile urbane s-au dezvoltat ca reflex al intensificarii activitatilor economice si social-culturale.
Prezenta carbunelui in bazinul Petrosani a determinat o dezvoltare a asezarilor:
Petrosani (50.000 loc), aparut in sec al XIX-lea,
Vulcan, Lupeni, Petrila (25.000 loc- 50.000 loc)
Uricani, Aninoasa (sub 25.000 loc)
In Depr. Lovistei:
Brezoi (sub 25.000 loc), situat la confluenta Lotrului cu Oltul, un vechi targ si loc de popas, se dezvolta prin
industria lemnului.
In Dep. Hateg se remarca:
Hunedoara (peste 81.000 loc), cu combinat siderurgic, cu furnale, otelarii si laminoare, fabrica de aglomerare a
minereurilor, dar si cu obiective turistice.
39
Hateg (sub 25.000 loc), situat pe Raul Mare
Calan (sub 25.000 loc), pe Strei, cu industrie siderurgica si ape clorurate.
In Culoarul Muresului pe rama nord-vestica a Dep. Hateg:
Deva (78.000 loc)
Simeria (sub 25.000 loc)
In Culoarul Orastiei:
Orase cu 25.000-50.000 loc:
Cugir cu ind constructoare de masini (masini unelte si scule);
Sebes cu ind lemnului si tabacarii.
Orastie cu ind chimica;
Pe rama sudica a Muntilor Parang
Novaci (sub 25.000 loc)
Grupa Retezat-Godeanu
Aceasta grupa montana face parte din lantul Carpatilor Meridionali, cel mai inalt si mai masiv sector al Carpatilor
romanesti.
Limite
la est Valea Jiului, pe al carei traseu se inscrie Dep. Petrosani
la vest Culoarul Timis-Cerna
la nord de Culoarul Bistra si Dep. Hateg
la sud de Pod. Mehedinti si Subcarpatii Getici.
Intre aceste limite masa muntoasa inscrie forma unui triunghi masiv si greoi.
Geneza
Aceasta grupa montana face parte din lantul Carpatilor Meridionali, ramura a Carpatilor romanesti, inaltati in cea
mai noua orogeneza – orogeneza alpina.
Punerea in evidenta a masivelor carpatice a inceput mai de mult, in orogeneza hercinica, din a doua parte a
Paleozoicului (Carbonifer si Permian), care a individualizat axul sisturilor cristaline.
Pana in Cretacic, o mare parte din spatiul montan al Meridionalilor a fost acoperit de ape (Geosinclinalul Carpatic),
in care s-au depus formatiuni sedimentare.
Catre sfarsitul erei Mezozoice, in Cretacic, datorita presiunii scutului african Gondwana asupra geosinclinalului
Marii Thetis din sudul Europei, a inceput orogeneza aplina, de mare anvergura, care a inaltat lantul alpino-carpato-
himalaian.
In fazele austrica si laramica (Cretacicul Mediu si Superior) a avut loc ridicarea, cutarea si chiar incalecarea unor
formatiuni peste altele, respectiv incalecarea Panzei Getice cu sedimentarul ei peste formatiunile cristaline ale
autohtonului, strapuns de granitoide si acoperit la randul lui (autohtonul) de depozite sedimentare.
Ultima faza (laramica) a definitivat structura geologica in panze a Carpatilor Meridionali si a condus la scufundarea
unitatilor vecine: Dep. Transilvaniei (nord) si Depresiunea Getica (sud).
In Neozoic, Carpatii Meridionali au ramas in general sub forma unui bloc relativ rigid, exondat si supus influentei
factorilor exogeni, care au determinat formarea suprafetelor de nivelare.
Tot in aceasta perioada, Panza Getica a fost fragmentata si erodata pe mari intinderi, astfel incat autohtonul a fost
scos la zi.
Au avut loc, de asemenea miscari oscilatorii de ridicare si coborare, care au condus la formarea si conturarea
bazinelor post tectonice intramontane (Hateg, Petrosani in Paleogen; Caransebes, Bahna, in Miocen).
40
Sfarsitul Pliocenului si mai ales prima parte a Cuaternarului (Pleisocenul) a corespuns cu racirea climei, la care s-
a adaugat inaltarea epirogenetica a Carpatilor Meridionali (cu cca 1000 m), in acest fel fiind intrunite conditii de
persistenta a zapezilor si aparitia ghetarilor in partile inalte, cu fazele glaciare cunoscute: Günz, Mindell, Riss si
Würm si cu perioadele interglaciare corespunzatoare. Ghetarii au fost prezenti la altitudini de peste 2000 m, ei
atingand 6-8 km lungime si coborand pana la 1350-1400 m.
Holocenul se caracterizeaza prin incalzirea climei, topirea ghetarilor, care au lasat in urma relieful glaciar, bine
evidentiat in Carpatii Meridionali, reprezentat prin: creste, strungi, circuri, vai, morene si praguri glaciare.
Din Cuaternar pana in prezent acesti munti au fost si sunt supusi proceselor de modelare: eroziune eoliana si
fluviatila, prabusiri, dezagregare generata de fenomenele inghet-dezghet, dizolvare pe roci solubile – carstice.
Litologia
In litologia acestei grupe montane predomina sisturile cristaline, in unele locuri intalnindu-se granite vechi sau
calcare mezozoice (in muntii Valcan, Cerna, Mehedinti) dispuse peste fundamentul cristalin.
In Dep. Petrosani litologia este foarte variata, aici gasindu-se intercalatii de orizonturi de carbune, depresiunea
reprezentand cel mai important bazin huilifer al tarii.
Litologia explica remarcabila masivitate a acestei grupe montante, putin fragmentata de vai si depresiuni.
Caracteristici generale inaltimea maxima apare in M-tii Retezat (Vf. Peleaga, 2509 m), dupa care aceasta scade treptat spre periferie,
chiar pana la 700-800 m.
aspectul general al partii inalte a Carpatilor Meridionali, ca urmare a proceselor indelungate de modelare din tot
Neozoicul, a ramas sub forma unui relief „imbatranit” (culmi domoale si „sesuri” intinse).
In contrast cu partea inalta de-a lungul vailor apare un relief mult mai accidentat, ca o consecinta a miscarilor
epirogenetice de la sfarsitul Pliocenului si inceputul Cuaternarului, care au obligat vaile sa se adanceasca mult pe
verticala, ele fiind foarte active in privinta eroziunii si transportului unor mari cantitati de materiale ce au condus la
formarea piemonturilor.
reteaua hidrografica principala, cu caracter opus: Cerna si Jiul de Vest, Raul Rece si Raul Mare separa trei
aliniamente montane:
unul in sud, format din muntii Mehedinti si Valcan;
altul central, in care intra muntii Cernei, Godeanu si Retezat
altul nordic (chiar nord-vestic), constituit din Muntii Tarcu, cele trei siruri fiind dispuse aproximativ pe directia
sud-vest-nord-est.
Tipuri genetice de relief
relieful glaciar
ca si in celelalte unitati montane, in cadrul grupei, la altitudini de peste 1800 m (Retezat, Godeanu, Tarcu), a
actionat glaciatiunea cuaternara, in urma careia a rezultat relieful corespunzator: creste, varfuri ascutite, strungi,
circuri, vai, „mari de grohotis”, morene, praguri.
In M-tii Retezat ghetarii au coborat pe Valea Pietrele, Valea Rea, Galeşu (spre nord), Bucura, Peleaga (sud), Rau
Barbat (est), avand lungimi de 6-8 km.
In M-tii Godeanu lungimea ghetarilor a atins 3-4 km pe versantul dinspre Valea Rau Ses.
In M-tii Tarcu gheata a coborat pe Rau Rece pana la 1350 m, situatie demonstrata de prezenta morenei terminale
relieful structural
suprafetele de nivelare, foarte bine reprezentate in cadrul unitatii, ele fiind „sesuri” intinse suspendate intre vaile
adanci si inguste. Au fost descrise, intaia oara, in acest masiv, de catre Emm. de Martonne (1907), sub numele de
Borascu, Rau Ses si Gornovita, cea superioara (Danian-Oligocen) si medie (Miocena) avand o extensiune
deosebita, in timp ce suprafata inferioara (Pliocen-Cuaternar), apare ca o prispa marginala, mai bine exprimata in
sud, in timp ce in interiorul spatiului montan este prezenta, sub forma de umeri, de-a lungul vailor;
relief cutat – culmi axate pe anticlinale, depresiuni axate pe sinclinale;
relief faliat – graben (Culoarul Timis – Cerna);
relieful petrografic
41
relieful carstic apare sub forma de: izbucuri (izbucul Cernei), chei (Runcu in M-tii Valcan, Corcoaiei in M-tii
Mehedinti, pe Valea Cernei), doline (Crovu Madvedului si Crovu Mare in M-tii Mehedinti), polii (Beletina in M-tii
Mehedinti), pesteri (Closani in M-tii Mehedinti) si vai carstice.
in granitele din Retezat, dezagregarea intensa determina prezenta, a unui relief ruiniform caracteristic: custuri,
varfuri, curmaturi si mase apreciabile de grohotisuri.
pe sisturile cristaline relieful este accentuat maturizat, cu culmi greoaie si vai adanci
in formatiunile sedimentare (conglomerate, gresii, marne) se inregistreaza o fragmentare mai accentuata.
relieful fluvial
Apele curgatoare prin eroziune si acumulare au creat vai cu terase, lunci;
Vaile sunt foarte adanci, cu versanti puternic inclinati (in rocile dure). In depresiuni, unde sunt roci sedimentare mai
moi vaile sunt mai largi
La poalele muntelui apar acumulari piemontane (in depresiuni);
Relieful
M-tii Retezat (Vf. Peleaga, 2509 m) o sunt reprezentati printr-o culme principala, orientata vest-est.
o sunt alcatuiti din sisturi cristaline si intruziuni granitice, iar in coltul sud-vestic, apar chiar calcare mezozoice (cu
lapiezuri, doline, avene si pesteri).
o au fost puternic afectati de glaciatiunea cuaternara. Ghetarii au coborat pe Valea Pietrele, Valea Rea, Galeşu (spre
nord), Bucura, Peleaga (sud), Rau Barbat (est), avand lungimi de 6-8 km. Circurile au fost ocupate de apa si s-au
format lacurile glaciare.
o evolutia postglaciara a condus la colmatarea unora dintre lacuri (formarea turbariilor), altele fiind in faza inaintata
de colmatare (Pietrele, cu numai 1-2 m adancime).
o dezagregarea intensa determina prezenta, in granitele de Retezat a unui relief ruiniform caracteristic: custuri,
varfuri, curmaturi si mase apreciabile de grohotisuri.
o pentru conservarea mediului geografico-fizic al Masivului Retezat, a fost creata in 1935, Rezervatia Parcul National
Retezat, in suprafata de 20.100 ha.
M-tii Godeanu (Vf. Gugu, 2291 m) o sunt considerati ca fiind masivul central al grupei
o sunt alcatuiti din sisturi cristaline, conglomerate, gresii si calcare (in Valea Cernei, unde s-au format sectoare de
chei)
o glaciatiunea a avut conditii climatice si de altitudine dintre cele mai favorabile, in timpul Pleistocenului,
contribuind la geneza reliefului corespunzator, in primul rand a vailor glaciare. Lungimea ghetarilor a atins 3-4 km
pe versantul dinspre Valea Rau Ses.
M-tii Tarcu (Vf. Tarcu, 2190 m) o reprezinta compartimentul nord-vestic al grupei;
o ei se continua cu Masivul Muntele Mic (1802 m).
o sunt prezente toate cele trei suprafete de nivelare, la marginea celei superioare fiind sculptate circurile glaciare, din
care gheata a coborat pe Rau Rece pana la 1350 m, situatie demonstrata de prezenta morenei terminale.
M-tii Cernei (1800 m)
o culme prelunga cuprinsa intre Valea Raului Rece si Cerna
o tectonismul din Valea Cernei a pus in evidenta apele minerale clorurosodice, bicarbonate, slab sulfuroase si
termale, chiar putin radioactive, folosite inca din perioada romana. Pe seama acestora s-a dezvoltat statiunea
balneoclimaterica Baile Herculane.
M-tii Mehedinti (Vf. Lui Stan, 1466 m) o reprezinta o culme alungita, de aproximativ 50 km, situata pe stanga Vaii Cerna
o sunt constituiti din sisturi cristaline si granite, peste care stau pachete importante de calcare mezozoice.
o pe seama calcarelor s-a format un relief caracteristic: creste stancoase cu mult grohotis, chei (Motru, Motru Sec,
Cosustea, apoi cele din Valea Cernei cunoscute sub denumirea de Corcoaia), platouri carstice cu doline, uvale,
polii, grote, pesteri (Closani), cursuri subterane.
M-tii Valcan (Vf. Straja, 1868 m)
42
o au directie vest-est
o sunt alcatuiti din sisturi cristaline, conglomerate, granite de Tismana si Şuşita iar in sud apare o cuvertura de calcare
cretacice.
o calcarele sunt bine evidentiate in relief prin chei (Tismana, Runcu, Şuşita), doline, pesteri.
o peste M-tii Valcan (prin Pasul Valcan, 1621 m), incepand de la Bumbesti Jiu, urca vechiul drum roman, care
ajungea in Dep. Petrosani (la Vulcan).
Marea diversitate a reliefului decurge si din prezenta depresiunilor intramontane.
Depresiunea Petrosani
o se afla in partea estica a grupei, fiind cel mai mare bazin huilifer al tarii
o orientata aproximativ pe direcia SV/NE, fiind drenata de catre Jiul de Est si Jiul de Vest
o relieful depresiunii este marcat de prezenta luncilor, a teraselor (cinci) si a piemonturilor, de la care se ridica
spatiul montan inconjurator.
o in sudul acestei depresiuni, intre Bumbesti si Livezeni se afla Defileul Jiului, ce desparte M-tii Valcan de M-tii
Parang.
o trecerea pe valea Jiului se face prin trecatoarea de la Lainici (450 m); urmele castrului roman de la Bumbesti Jiu.
Dep. Hateg
o se afla dincolo de larga inseuare de la Merisor-Banita, in nordul Dep. Petrosani
o drenata de Strei
o s-a format in urma scufundarii fundamentului cristalin si a colmatarii sale ulterioare cu depozite sedimentare.
o aceasta depresiune forma in antichitate zona centrala a Daciei lui Decebal
o aici se gasesc ruinele orasului construit de romani Sarmizegetusa Ulpia Traiana.
o era numita in perioada feudala „Tara Hategului”.
Culoarul Timis-Cerna
o se afla spre vestul grupei, ca un sant alungit pe directie nord-sud
o in mijlocul acestui culoar, pe cumpana apelor dintre Timis si Mehadia se gaseste trecatoarea Domasnea (Poarta
Orientala) – 540 m.
Culoarul Bistrei
o in nord, corespunzand unei linii de dislocatie
o loc de trecere a unor drumuri, inca din antichitate.
o aici este trecatoarea Poarta de Fier a Transilvaniei (700 m), pe cumpana apelor ce desparte raul Bistra (afluent al
Timisului) si Raul Mare (afluent al Streiului).
Clima
Factorii care influenteaza clima: Relieful, prin altitudine si orientarea culmilor muntoase introduce modificari locale: scaderi de temperatura in
raport cu inaltimea si cresterea cantitativa a precipitatiilor la altitudini mari.
Fragmentarea reliefului - in depresiuni sunt frecvente inversiunile de temperatura, respectiv acumulari de aer pe
fundul depresiunilor, ceea ce favorizeaza inregistrarea de temperaturi scazute.
Pe versantii sudici se inregistraza fenomene de foehn, masele de aer ajungand in Pod. Mehedinti mai putin umede
si usor incalzite.
In masivele din sud conditiile climatice sunt deosebite, date fiind altitudinea mai scazuta, deschiderea spre S-V a
bazinului Cernei si orientarea culmilor, care au favorizat patrunderea maselor de aer mai calde si mai umede (sud-
mediteraneene) din sud-vest.
Pe fondul climatului temperat continental moderat al tarii, Grupa Parang se inscrie in caracteristicile generale ale
climatului de munte, cu trei etaje climatice:
1. Etajul alpin cu temperaturi medii anuale sub 2ºC, veri scurte si ierni lungi, precipitatii peste 1200 mm, ce cad in
toate lunile anului (o parte din ele sub forma solida) si vanturi puternice; in sezonul rece viscole si geruri intense. In
general invelisul de zapada are o durata mare; aceasta explica densitatea mare a retelei hidrografice, debitele
ridicate si valoarea mare a scurgerii.
2. Etajul de munte cu temperaturi medii anuale cuprinse intre 0-6ºC, precipitatii abundente (800-1200 mm) si vanturi
puternice.
43
3. Climat de depresiune cu temperaturi medii anuale mai ridicate (8-9°C) si precipitatii de 800-900 mm/an. Aici sunt
frecvente inversiunile de temperatura.
Apele
Raurile apartin grupei de sud si grupei de vest .
Din grupa de sud, afluenti ai Dunarii, fac parte:
Timisul strabate pe directie sud-nord Culoarul Timis-Cerna, unde primeste ca afluent pe Raul Rece (cu izv in M-tii
Tarcu). Dincolo de Caransebes primeste pe Bistra (cu izv in M-tii Tarcu).
Cerna izv din M-tii Godeanu, dupa care desparte M-tii Cernei de M-tii Mehedinti; dreneaza apoi Culoarul Timis-
Cerna.
Jiul se formeaza prin unirea Jiului de Vest (cu izv in M-tii Retezat) cu Jiul de Est (ce vine dinspre M-tii Parang), in
cadrul Dep. Petrosani, dupa care isi formeaza defileul. Primeste ca afluent pe Motru.
Grupei de vest, respectiv bazinului hidrografic al Muresului ii apartine:
Streiul - acesta dreneaza Dep. Hateg, unde primeste ca afluent dinspre M-tii Retezat pe Raul Mare.
Provenienta apelor este pluviala, nivala si subterana.
Lacuri:
de acumulare: pe Raul Mare (L. Gura Apei) sau sistemul hidroenergetic Cerna-Motru –Tismana (L. Valea lui
Iovan);
lacuri glaciare in Retezat: L. Bucura (cel mai intins lac glaciar – 10 ha), L. Zanoaga (cel mai adanc lac glaciar –
29 m), L. Lia, L. Ana, L. Viorica, L. Florica.
Apele subterane sunt reprezentate prin panze freatice, de mica adancime, lipsite de continuitate si influentate de
precipitatii.
la Baile Herculane sunt izvoare termale renumite.
Vegetatia Factorii care influenteaza vegetatia:
fragmentarea - pe vai reci si in depresiuni se produc inversiuni de vegetatie, esentele termofile uracand pe culmi,
iar cele de clima rece coborand pe vai reci, umbrite.
altitudinea – vegetatia se caracterizeaza prin etajarea speciilor vegetale dupa altitudine.
clima - pe versantii sudici, sub influenta maselor de aer mai cald din sud-vest, in padurile de fag se constata
prezenta gorunului; tot aici patrund si unele elemente sudice, care formeaza asociatii caracteristice: carpen oriental
(carpinita), mojdrean, liliac salbatic, castan dulce, alun turcesc.
Padurea se extinde de la poalele muntilor pana la 1800 m.
Etajul fagului (Fagus silvatica) urca pana la peste 1200 m, iar in amestec cu rasinoase (etajul de amestec) urca
pana la 1400 m.
Etajul coniferelor este compus din molid (Picea abies), brad (Abies alba), pin (Pinus sylvestris) si pe alocuri zada
si se ridica pana la peste 1800 m.
Zona alpina
etajul alpin se intalneste la altitudini peste 1800 m; mai este numita si zona de „stepa rece” deoarece aici domina
pajistile cu flori viu colorate: zambrul, smardarul numit si bujorul de munte (Rhododendron Kotschyi);
la partea inferioara se gasesc tufisuri de ienupar (Juniperus sibirica) si jnepeni (Pinus montana) sau alti arbusti
pitici, ca afinul si merisorul (etajul subalpin).
Vegetatia azonala. In lungul vailor, datorita umezelii persistente, apare o vegetatie specifica, de lunca, compusa din:
stuf, papura, rogoz, cu palcuri de salcii, plop, arin.
Fauna
Respecta de asemenea legea repartitiei pe trepte de altitudine.
In padurile de foioase intalnim: mistretul si viezurele, precum si unele animale de prada ca: lupul (Canis lupus),
vulpea, pisica salbatica (Felis silvestris), alaturi de specii patrunse fie din silvostepa (iepurele) fie din etajul
coniferelor (caprioara –Capreolus capreolus si veverita). Se adauga o mare varietate de pasari: mierla, pitigoiul de
munte, ciocanitoarea, cinteza.
44
In etajul coniferelor se intalnesc mamifere de interes cinegetic (ursul brun - Ursus arctos, ras, cerb), alaturi de
veverita, caprioara, iar dintre pasari: cocosul de mesteacan, gainusa de alun, acvila de munte.
In zona alpina se mentine o relicta din glaciarul tarziu, capra neagra -Rupicapra rupicapra- . Dintre pasari se
intalnesc: cinteza alpina, zaganul sau vulturul barbos, acvila de munte (Acvila chrysaetus).
Fauna submediteraneana: scorpionul, vipera, broasca testoasa.
Fauna acvatica este reprezentata prin cea de altitudini mari: in apele reci de munte este domeniul pastravului, iar
mai jos cleanul si chiar mreana.
Solurile Sunt strans corelate cu roca, clima si vegetatia.
Apar soluri brune si brune acide numite cambisoluri, favorizate de un climat racoros si umed.
Mai sus, sub padurile de fag si conifere, dominante sunt solurile podzolice(sarace in humus). In zona alpina, cu
climat rece, cu precipitatii abundente si vegetatie de pajiste sunt reprezentante solurile alpine brune acide. Acestea,
ca si cele podzolice se numesc spodosoluri.
Solurile azonale In depresiuni apar soluri cu surplus de umiditate – hidromorfe (lacovisti) ca si soluri halomorfe. In
luncile raurilor se dezvolta soluri aluvionare de lunca.
Resursele In aceasta grupa exista o variata gama de resurse ale solului.
Padurile de rasinoase sau de rasinoase in amestec cu fagul sunt foarte extinse. Lemnul lor este folosit in industria
de prelucrare a lemnului sau pentru obtinerea de celuloza si hartie prin chimizare.
Pasunile si fanetele favorizeaza cresterea ovinelor si bovinelor.
Terenurile arabile sunt restranse, dar in depresiuni sunt valorificate in diverse culturi (orz, ovaz, secara, porumb,
cartof).
Apele curgatoare sunt valorificate in hidroenergie: Raul Mare, Cerna, Motru, Tismana.
De amintit sunt apele termale (bicarbonate) de la Calan si de la Herculane, intrebuintate terapeutic.
Resursele subsolului sunt reprezentate prin:
huila din bazinul carbonifer Petrosani, unde se obtine huila cocsificabila si energetica.
Exploatari importante sunt la: Lonea, Aninoasa, Paroseni, Uricani, Barbateni, Livezeni, Vulcan, Lupeni, Petrosani,
iar la Campul lui Neag (in cariera).
Cele mai bune huile pentru cocs se extrag din partea de vest a bazinului: Lupeni, Vulcan, Uricani.
Bazinul Petrosani, principala baza huilifera a tarii, aprovizioneaza cocseriile de la Hunedoara si Resita si
semicocseria de la Calan.
nstalatii de sortare si spalare a carbunilor sunt la: Lupeni, Petrila, Coroiesti.
Carbunele sfaramicios serveste pentru centrala termoelectrica de la Paroseni si la brichetare.
marmura la Alunu (Dep. Hateg) de culoare alba si galbuie
andezite. la Deva
din albiile raurilor se extrag nisipuri si pietrisuri, utile la terasamente, ca balast.
Populatia In decursul timpului popularea Depresiunilor Hateg si Petrosani, a zonei montane propriu-zise s-a intensificat.
Astfel in prezent zona se inscrie in areale cu densitate de sub 25 loc/kmp, pana la 50-75 loc/kmp sau chiar 100-150
loc/kmp in Dep. Petrosani, de-a lungul Vaii Jiului, in Dep. Hateg.
In Dep. Hateg au fost descoperite numeroase urme de asezari paleolitice (Tãrtãria, Sebes, Pianu de Jos, Ohaba
Ponor), iar in epoca daca si daco-romana s-a ajuns la o retea unitara de asezari, astfel incat in aceste locuri s-a
constituit nucleul primului stat centralizat dac. In vecinatate au fost edificate cele doua capitale: Sarmizegetusa
Regia si Sarmizegetusa Ulpia Traiana, apoi drumurile romane, primul venind dinspre sud prin pasul Valcan, iar al
doilea prin Poarta de Fier a Transilvaniei (dinspre sud-vest), care se intalneau apoi in depresiune si apoi se
continuau prin Culoarul Orastie spre Apulum, Potaissa, Napoca si Porolissum.
Frecventa toponimelor de Nedeia si Nedeita dovedeste ca acest masiv era locul unor nedei, targuri traditionale
insotite de manifestari artistice.
45
Asezarile Desi are altitudini mari aceasta grupa montana este cuprinsa in aria de umanizare. Pana la 1000-1200 m inaltimile
sunt populate cu asezari permanente, iar mai sus apar asezari sezoniere pentru fan, pastorit sau de exploatare
forestiera. In zona pajistilor alpine numarul cabanelor turistice a sporit.
In raport cu conditiile de mediu, asezarile sunt fixate in zonele de culoare si depresiuni, omul fiind prezent insa,
peste tot prin activitatile desfasurate: exploatatea diferitelor resurse ale solului si subsolului, valorificarea pasunilor
si fanetelor prin cresterea animalelor, a resurselor hidroenergetice, turism.
Asezarile, intinse la inceput in zonele marginale ale muntilor – satele marginimii Margineni, Jieni – au inceput sa se
extinda in munte, in urma defrisarilor, formandu-se asezari forestiere, sau in urma activitatii pastorale, creandu-se
stane, salase si centre de prelucrare a lanii.
Asezarile rurale
Asezarile rurale se concentreaza in depresiuni, in zone de contact, pe vai si chiar pe culmile netede.
19. Dupa modul de distribuire a gospodariilor in teritoriu este caracteristic:
satul risipit sau imprastiat, cu gospodariile despartite prin fanete si pasuni, specific zonelor montane
satul linear, cu concentrare pe vai
satul compact, cu casele lipite perete de perete, in depresiunile intramontane
20. Dupa numarul de locuitori sunt:
sate mici (sub 500 loc) in munte
sate mijlocii (500-1500 loc) in depresiuni
sate mari (1500-4000 loc) in Depr. Petrosani si Cul. Timis-Cerna
21. Dupa functiile economice
profil agro-industrial, (in Cul. Timis-Cerna)
pastoral
forestier
minier
functiuni economice complexe prin dezvoltarea industriei mici si artizanale
Asezarile urbane s-au dezvoltat ca reflex al intensificarii activitatilor economice si social-culturale.
In Culoarul Cernei
Baile Herculane (sub 25.000 loc) statiune balneara
Orsova (sub 25.000 loc) a fost stramutat pe o vatra noua in urma construirii sistemului hidroenergetic si de
navigatie „Portile de Fier”; aici se gaseste o statiune de cercetari geografice.
In Culoarul Timisului
Caransebes In culoarul Bistrei
Otelul Rosu (sub 25.000 loc), cu vechi traditii in industria metalurgica.
Prezenta carbunelui in bazinul Petrosani a determinat o dezvoltare a asezarilor:
Petrosani (50.000 loc), aparut in sec al XIX-lea,
Vulcan, Lupeni, Petrila (25.000 loc- 50.000 loc)
Uricani, Aninoasa (sub 25.000 loc)
In Dep. Hateg se remarca:
Hunedoara (peste 81.000 loc), cu combinat siderurgic, cu furnale, otelarii si laminoare, fabrica de aglomerare a
minereurilor, dar si cu obiective turistice.
Hateg (sub 25.000 loc), situat pe Raul Mare, cu industria conservelor de fructe si rezervatie de zimbri
Calan (sub 25.000 loc), pe Strei, cu industrie siderurgica si ape clorurate.
46
Muntii Banatului
Asezare
Sunt situati in sud-vestul Carpatilor Romanesti si in sudul lantului C. Occidentali.
Poarta denumirea de M-tii Banatului, intrucat se afla in cadrul provinciei istorice Banat.
Limite
in sud Dunarea
in est sunt limitati de Gr. Retezat-Godeanu, prin intermediul Culoarului Timis-Cerna
in vest si In nord ajung pana la Dealurile Banatului si Campia Banatului
Geneza
Aceasta grupa montana face parte din lantul Carpatilor Occidentali, ramura a Carpatilor romanesti, inaltati in cea
mai noua orogeneza – orogeneza alpina.
Punerea in evidenta a masivelor carpatice a inceput mai de mult, in orogeneza hercinica, din a doua parte a
Paleozoicului (Carbonifer si Permian), care a individualizat axul sisturilor cristaline.
Catre sfarsitul erei Mezozoice, in Cretacic, datorita presiunii scutului african Gondwana asupra geosinclinalului
Marii Thetis din sudul Europei, a inceput orogeneza aplina, de mare anvergura, care a inaltat lantul alpino-carpato-
himalaian.
In Neozoic Muntii Banatului s-au comportat in timpul ultimelor faze orogenetice ca un bloc rigid, suferind evidente
afundari.
Prezenta culoarului tectonic a facut ca acest masiv sa apara distinct izolat de celelalte masive vecine.
In Badenian a avut loc o puternica fragmentare tectonica, ce a dus la formarea unitatilor joase.
Definitivarea inaltarii muntilor Banatului se realizeaza la inceputul Cuaternarului, la infatisarea lor actuala
contribuind actiunea agentilor externi, mai ales a apelor curgatoare, care prin eroziune si acumulare au modelat vai,
terase.
Din Cuaternar pana in prezent acesti munti au fost si sunt supusi proceselor de modelare: eroziune eoliana si
fluviatila, prabusiri, dezagregare generata de fenomenele inghet-dezghet, dizolvare pe roci solubile – carstice.
Litologia
Muntii Banatului prezinta o varietate petrografica, un adevarat mozaic: masa cristalina si cea sedimentara sunt
strabatute de intruziuni granitice (granitul de Ogradena). Calcare intalnim in M-tii Aninei.
Rezistenta rocilor la eroziune confera reliefului un aspect variat.
Caracteristici generale caracteristica a Muntilor Banatului o reprezinta inaltimea redusa a culmilor. Astfel cele mai ridicate valori se
intalnesc in Muntii Semenic (Piatra Goznei 1.447 m, Semenic 1.446 m, Piatra Nedeia 1436 m). Altitudinile scad
de la est la vest.
in general Muntii Banatului prezinta un relief domol, zona cea mai inalta a lor nedepasind limita inferioara a
ghetarilor cuaternari si deci fara aspecte alpestre, contrastand cu crestele Carpatilor Meridionali.
o caracteristica a reliefului este data de discontinuitatea dintre diferitele subunitati, ca urmare a intercalarii
intre munti a unor depresiuni si culoare largi de vale. Astfel, in sud intre M-tii Semenic si M-tii Almajului se
afla Dep. Almaj sau Bozovici, iar in vest, intre M-tii Dognecea si M-tii Aninei si Semenic, Culoarul depresionar
Caras-Ezeris. Acestea au divizat M-tii Banatului in cinci subunitati, dintre care doua mai inalte in est (M-tii
Semenic si M-tii Almajului) si trei mai joase in vest (M-tii Dognecea, M-tii Aninei, M-tii Locvei cu altitudini intre
700 si 1100 m).
prezenta pasurilor joase (Poarta Orientala sau Domasnea) au facilitat o circulatie mai ales intre asezarile din
cadrul lor si cele de la exterior.
47
Tipuri genetice de relief
relieful structural
suprafete de nivelare, dar la nivele mult mai coboate decat in restul Carpatilor: Semenic (1250-1400 m) si Almaj
(800-900 m) -danian-oligocene, Tomnacica (1000 m) nivelata in miocen si Teregova (400-550 m) – in pliocen –
Cuaternar
relief cutat – culmi axate pe anticlinale, depresiuni axate pe sinclinale;
relief faliat – graben (Culoarul Timis – Cerna);
relieful petrografic
prezenta calcarelor a favorizat dezvoltarea unui relief carstic, care are cea mai mare complexitate in M-tii Aninei
(chei, doline, uvale, grote, lapiezuri). De remarcat Pestera Comarnic. Chei impresionante si-au realizat Dunarea la
Cazane, Nera, Carasul.
in granite dezagregarea intensa determina prezenta, a unui relief ruiniform caracteristic: custuri, varfuri,
curmaturi si mase apreciabile de grohotisuri.
pe sisturile cristaline relieful este accentuat maturizat, cu culmi greoaie si vai adanci
in formatiunile sedimentare (conglomerate, gresii, marne) se inregistreaza o fragmentare mai accentuata.
relieful fluvial
Apele curgatoare prin eroziune si acumulare au creat vai cu terase, lunci;
Vaile sunt foarte adanci, cu versanti puternic inclinati (in rocile dure). In depresiuni, unde sunt roci sedimentare mai
moi vaile sunt mai largi
La poalele muntelui apar acumulari piemontane (in depresiuni);
Relieful
M-tii Semenic (Piatra Goznei 1.447 m, Semenic 1.446 m) o sunt alcatuiti din sisturi cristaline, metamorfozate in orogenezele baikaliana si hercinica.
o in Neozoic actiunea factorilor subaerieni a determinat o modelare destul de intensa, formandu-se suprafete de
eroziune.
o miscarile de coborare din Badenian si eroziunea indelungata au condus la formarea unor culmi greoaie, uneori
rotunjite, in care inaltimile sunt sub 1450 m, aceasta situatie conferindu-le largi posibilitati de umanizare.
M-tii Almajului o situati intre Nera si Dunare
o culmineaza in Vf. Svinicea Mare (1224 m), dupa care altitudinile se reduc, in cea mai mare parte a spatiului
montan, la valori de sub 1000 m, in zona Defileului Dunarii ajungand chiar la mai putin de 100 m.
o in sud-vestul Muntilor Almajului s-a format Dep. Liubcova (miocena).
o dominante sunt sisturile cristaline, insular aparand si calcare mezozoice (Cazanele sunt sapate in asemenea
formatiuni). La acestea se adauga si alte roci sedimentare: conglomerate, gresii, sisturi argiloase. Cristalinul,
impreuna cu sedimentarul sau este strabatut de roci magmatice(granite, gabrouri), in cadrul acestora remarcandu-se
granitul de Ogradena.
M-tii Locvei o situati ca si M-tii Almajului, in lungul Dunarii, la vest de acestia
o au altitudini ce abia depasesc 700 m (Vf. Moldovita, 727 m)
o caracteristica Muntilor Locvei consta in aceea ca partea vestica, pana la linia Sasca Montana – Moldova Noua, este
alcatuita din sisturi cristaline strapunse de formatiuni magmatice, unde inaltimile se reduc la sub 600 m, in timp ce
la est de linia mentionata apar calcarele mezozoice (triasice, jurasice, cretacice) ce se inscriu in sinclinalul Resita-
Moldova Noua , in aceasta parte inregistrandu-se altitudini de peste 700 m.
o calcarele sunt cutate in sinclinale si anticlinale, cu faliere accentuata.
o relieful carstic este reprezentat prin Platoul Carbunari.
o contactul dintre calcarele din est si cristalinul din vest se realizeaza printr-o linie tectonica majora, intre Dunare si
Ocna de Fier, pe care s-au intrus banatitele (mai ales granodiorite).
48
o ca unitate joasa, se remarca Depresiunea Moldova Veche, situata pe Dunare, pe cuprinsul careia sunt prezente, ca
si in alte spatii de acest fel din Defileul Dunarii, formatiunile miocene.
M-tii Aninei
o altitudinile maxime sunt in partea sudica (Vf. Leordis, 1160 m) iar in partea nordica se reduc simtitor, aceasta
putand fi definita ca un podis cu fragmentare accentuata
o alcatuiti aproape in totalitate din calcare, au in fundament si sisturi cristaline si roci sedimentare (conglomerate,
gresii cu intarcalatii de carbuni superiori si argile).
o relieful si reteaua hidrografica sunt, in general adaptate la structura, astfel incat culmile corespund anticlinalelor, iar
in sinclinale s-au format podisuri puternic carstificate; sunt prezente si inversiuni de relief, cum este depresiunea
anticlinala a Aninei si cea de la Ciudanovita (congomerate si gresii).
o calcarele mezozoice (jurasice si cretacice) au dat nastere unor fenomene carstice foarte complexe reprezentate prin:
podisuri carstice cu tot complexul de forme de pe acestea (doline, polii, uvale, ponoare, pesteri), chei, izbucuri,
depresiuni carstice.
in unele podisuri carstice, cum este cel de la Iablacea (intre Barzava si Caras) apare endoreismul.
dintre pesteri se remarca cea de la Comarnic, apoi cheile Minişului, Nerei, Carasului, la poalele versantilor
formandu-se panze si conuri de grohotisuri.
izvoarele carstice (denumite izbucuri) au debite destul de mari: Izvorul de la Bigãr, situat pe dreapta Vaii
Minisului.
M-tii Dognecea o reprezinta o unitate joasa, cu altitudini de dealuri (Vf. Culmea Mare, 617 m).
o ei sunt sectionati pe directie est-vest, de catre Valea Barzavei, in doua compartimente.
Compartimentul sudic este mai extins si mai inalt (Vf. Culmea Mare), in cadrul acestuia impunandu-se de la sud
spre nord, Valea Dognecea, care pune in evidenta o culme vestica si alta estica, cea din urma ajungand pana la
Culoarul Resita.
Compartimentul nordic (nord de Barzava) este mai izolat si mai redus ca altitudine, unitatea fiind cunoscuta si sub
numele de M-tii Arenisului.
o domina sisturile cristaline, aparand si formatiuni sedimentare: calcare, gresii. Formatiunile sunt strabatute de
banatite.
Culoarul Resitei o masoara 25 km lungime
o situat intre M-tii Dognecei (vest) si M-tii Aninei si Semenic (in est).
o aceasta unitate de culoar mai este cunoscuta si sub denumirea de Depresiunea Ezeris, nume sub care cuprinde de
fapt, compartimentul de la nord de Resita. In realitate, Culoarul Resitei este o unitate mai comlexa, in care se
evidentiaza trei compartimente depresionare: Ezeris, Resita si Lupac.
o relieful este reprezentat printr-o serie de dealuri domoale.
Depresiunea Almajului o cunoscuta si sub numele de Bozovici sau Tara Almajului
o reprezinta o unitate joasa, alungita pe Valea Nerei, bine inchisa de spatii montane: Aninei si Semenic (in nord),
Almajului (in sud), Locvei (in vest), iar in est face legatura cu Depresiunea Mehadica.
o s-a format prin scufundare in Badenian, odata cu toate celelalte unitati depresionare din vestul Carpatilor
Occidentali, dupa care raurile au adus cantitati apreciabile de materiale aluvionare
o in cadrul unitatii pot fi separate doua compartimente: cel al Dealurilor Bozoviciului, la poalele Muntilor Aninei si
Semenicului si Depresiunea Almajului (depresiunea propriu- zisa)
o relief concentric rezultat in urma actiunii de depunere de tip piemontan, urmata ulterior de adancirea retelei
hidrografice, rezultand cele trei trepte clasice de relief: dealurile piemontane, terasele (sapte) si lunca.
o Inspre aval, depresiunea este inchisa de Cheile Nerei.
Culoarul Timis-Cerna o reprezinta o unitate joasa, foarte clar exprimata, intre Carpatii Meridionali si Carpatii Occidentali
o s-a format prin scufundare in Helveţian si Badenian, reprezentand un graben alungit, ce a avut legatura cu
depresiunile Almajului si Hategului, in care s-au depus sedimente, apele retragandu-se numai la inceputul
Cuaternarului.
49
o este strabatut de cele doua artere hidrografice care-i dau numele, respectiv Timisul, care merge spre nord si Cerna
spre sud, bazinele acestora fiind separate de inseuarea Domasnea sau Poarta Orientala (540 m).
a) Culoarul Timisului
strabatut de Timis si afluentii sai
prezinta marginal o treapta piemontana ce corespunde cu nivelul Teregova (400-550 m), formata din depozite
aluvionare groase, urmata de sectorul de terase si cel al luncii (in unele locuri destul de larga si cu aspect de
inmlastinire, posibil ca urmare a unei subsidente ce se manifesta si in prezent).
Valea Timisului are directie vest-est in cursul superior (M-tii Semenic), dupa care se indreapta spre nord, la
schimbarea de directie, pe dreapta, primind Raul Rece dinspre M-tii Tarcu. Mai la nord de Caransebes, Timisul
primeste pe dreapta, Valea Bistrei.
de-a lungul Timisului este prezenta depresiunea Caransebes, o unitate bine pusa in evidenta intre M-tii Semenic (in
vest) si Muntele Mic (in est)
pe Valea Bistrei s-a format Culoarul Bistrei, strajuit de M-tii Poiana Rusca in nord si M-tii Tarcu in sud.
b) Culoarul Mehadia –Cerna
La sud de Poarta Orientala, intre Muntii Semenic si Almaj (in vest), Cernei si Mehedinti (in est)
aceleasi caracteristici genetice si de relief ca si compartimentul din nordul pasului amintit.
in cadrul acestuia se evidentiaza depresiunile Mehadica si Orsova.
Defileul Dunarii o situat in sudul Muntilor Banatului, a Muntilor Mehedinti si a Pod. Mehedinti, pe malul stang al Dunarii.
o se intinde pe 135 km lungime, intre Bazias si Gura Vaii.
o geneza acestuia este in stransa legatura cu unitatile montane strabatute, formatiunile geologice care predomina sunt
sisturile cristaline ale domeniului getic si autohton, alaturi de care mai apar roci eruptive si sedimentare mezozoice
si neozoice.
o relieful actual este o consecinta a structurii geologice si a miscarilor tectonice, incepute in Helvetian si continuate in
Badenian, cand a avut loc fragmentarea suprafetei de nivelare a Almajului (800-900 m) si s-au format bazinetele
(depresiunile din cadrul defileului): Pojejena, Moldova Veche, Sichevita-Liubcova, Dubova si Orsova, toate fiind
prezente in formatiuni miocene. Se remarca ingustarile de la Cazanele Mari si Cazanele Mici si Portile de Fier.
o construirea Barajului Portile de Fier I si a lacului de acumulare a dus la ridicarea apelor fluviului cu cca 28 m.
o dificultatile in calea navigatiei pricinuite de repezisurile de la Portile de Fier si de stancile care apareau in albie, la
ape mici, au fost inlaturate prin realizarea sistemului hidroenergetic si de navigatie „Portile de Fier”, ce cuprinde un
sistem dublu de ecluze, care au dus la intensificarea deosebita a traficului.
o durata de strabatere a sectorului dintre Bazias si Dr. Tr. Severin s-a redus de la 120 ore la 30-35 ore;
o capacitatea de transport a crescut de la 12-15 mil tone la 45-50 mil tone.
o porturi: Moldova Veche (pt transportul de minereuri) si Orsova (stramutat pe un nou amplasament).
o defileul are o importanta deosebita in privinta functiei de transport, industriala si turistica.
Clima
Factorii care influenteaza clima: Relieful, prin altitudine si orientarea culmilor muntoase introduce modificari locale: scaderi de temperatura in
raport cu inaltimea si cresterea cantitativa a precipitatiilor la altitudini mari.
Fragmentarea reliefului - in depresiuni sunt frecvente inversiunile de temperatura, respectiv acumulari de aer pe
fundul depresiunilor, ceea ce favorizeaza inregistrarea de temperaturi scazute.
Pozitia geografica in sud-vestul tarii, altitudinea mai scazuta, deschiderea spre S-V a bazinului Cernei au favorizat
patrunderea maselor de aer mai calde si mai umede (sud-mediteraneene) din sud-vest.
Pe fondul climatului temperat continental moderat al tarii, M-tii Banatului se inscriu in caracteristicile generale ale
climatului de munti josi, cu temperaturi medii anuale cuprinse intre 0-6ºC, precipitatii abundente (800-1200 mm);
vanturile: austrul (cald si uscat vara, ploios iarna) si Coşava (vant local cu caracter de foehn)
Climat de depresiune cu temperaturi medii anuale mai ridicate (8-9°C) si precipitatii de 800-1000 mm/an. In
Defileul Dunarii temperatura medie anuala este de 11°C, temp medie a lunii ianuarie -1°C, iar a lunii iulie 21-22°C.
Apele
50
Raurile apartin grupei hidrografice de sud, principalii colectori, fiind afluenti ai Dunarii.
Timisul - izv. din M-tii Semenic, strabate in continuare culoarul Timis- Cerna pe directie S-N, primind ca afluenti
pe Raul Rece si pe Bistra (cu izv in M-tii Tarcu);
Barzava - izv. din M-tii Semenic, dreneaza in Dep Caras Ezeris si strabate M-tii Dognecei pe directie est-vest;
Carasul - izv din M-tii Aninei si dreneaza Dep. Caras Ezeris.
Nera - izv. din M-tii Semenic si primeste ca afluent Minisul (cu izv in M-tii Aninei);
Cerna dreneaza sudul culoarului tectonic si primeste ca afluent pe dreapta pe Mehadia (cu izv. din M-tii Semenic)
Provenienta apelor este pluviala, nivala si subterana.
Lacuri: de acumulare:Valiug, Gozna si Secu (pe Barzava); Trei Ape (pe Timis), Portile de Fier I (pe Dunare).
Apele subterane sunt reprezentate prin ape freatice, de mica adancime, lipsite de continuitate si influentate de
precipitatii.
Vegetatia Factorii care influenteaza vegetatia:
fragmentarea - pe vai reci si in depresiuni se produc inversiuni de vegetatie, esentele termofile uracand pe culmi,
iar cele de clima rece coborand pe vai reci, umbrite.
altitudinea – vegetatia se caracterizeaza prin etajarea speciilor vegetale dupa altitudine.
clima - sub influenta maselor de aer mai cald submediteraneene, patrund elemente sudice, care formeaza asociatii
caracteristice: carpen oriental (carpinita), mojdrean, liliac salbatic, castan dulce, alun turcesc.
Specifica este zona de padure
cuvertura vegetala resimte influentele climatice prin restrangerea etajului coniferelor (molid, brad), doar pe
varfurile muntilor Semenic
extinderea padurilor de fag, apoi mai jos gorun si chiar stejar
pe bordura sudica a unitatii, spre Defileul Dunarii este prezent fagul oriental (Fagus orientalis).
in sec al XIX-lea a fost introdus, in M-tii Banatului, bradul duglas, provenind din M-tii Stancosi.
Vegetatia azonala - in lungul vailor, datorita umezelii persistente, apare o vegetatie specifica, de lunca, compusa
din: stuf, papura, rogoz, cu palcuri de salcii, plop, arin.
Fauna
Respecta de asemenea legea repartitiei pe trepte de altitudine.
In padurile de foioase intalnim: mistretul si viezurele, precum si unele animale de prada ca: lupul (Canis lupus),
vulpea, pisica salbatica (Felis silvestris), alaturi de specii patrunse fie din silvostepa (iepurele) fie din etajul
coniferelor (caprioara –Capreolus capreolus si veverita). Se adauga o mare varietate de pasari: mierla, pitigoiul de
munte, ciocanitoarea, cinteza.
In etajul coniferelor se intalnesc mamifere de interes cinegetic (ursul brun - Ursus arctos, ras, cerb), alaturi de
veverita, caprioara, iar dintre pasari: cocosul de mesteacan, gainusa de alun, acvila de munte.
Fauna submediteraneana: scorpionul, vipera, broasca testoasa.
Fauna acvatica cuprinde cleanul si mreana.
Solurile Sunt strans corelate cu roca, clima si vegetatia.
La baza muntelui apar soluri cenusii si brun roscate – argiloiluviale.
Urmeaza solurile brune si brune acide numite cambisoluri, favorizate de un climat racoros si umed.
Mai sus, sub padurile de fag si conifere, dominante sunt solurile podzolice (sarace in humus). – spodosoluri.
Solurile azonale In depresiuni apar soluri cu surplus de umiditate – hidromorfe (lacovisti). In luncile raurilor se
dezvolta soluri aluvionare de lunca. Pe calcare se dezvolta rendzinele.
Populatia Culoarul Timis-Cerna reprezinta o unitate joasa favorabila umanizarii, demonstrata de urmele de locuire inca din
Neolitic (asezarile Domasnea si Balta Sarata, in prezent inclusa orasului Caransebes), apoi castrele romane
51
(Caransebes, Mehadia, Teregova) si urme de exploatari miniere dintre cele mai vechi. Dierna (Orsova) si Ad
Mediam (Mehadia) erau puncte de tranzit obligatoriu spre Sarmizegetusa Ulpia Traiana.
Ca si in alte unitati geografice ale Banatului, evolutia populatiei acestui spatiu montan se inscrie intr-un tip
geodemografic mai aparte, caracterizat prin sporuri naturale moderate. Impreuna cu zona de dealuri si campie , M-
tii Banatului se inscriu in ceea ce este definit sub numele de tip geodemografic banatean.
Densitatea medie a populatiei este in jur de 50 loc./kmp, cu exceptia Culoarului Resita unde are valori peste 100
loc/kmp.
Aceasta grupa montana este cuprinsa in aria de umanizare. Pana la 1000-1200 m inaltimile sunt populate cu asezari
permanente, iar in M-tii Semenic apar asezari sezoniere pentru fan, pastorit sau de exploatare forestiera. La 1410 m
se afla comlexul turistic Semenic.
Structura populatiei: romani, sarbi, croati, svabi, cehi.
Asezarile
Asezarile rurale
Asezarile rurale se concentreaza in depresiuni, in zone de contact, pe vai si chiar pe culmile netede.
22. Dupa modul de distribuire a gospodariilor in teritoriu este caracteristic:
satul risipit sau imprastiat, cu gospodariile despartite prin fanete si pasuni, specific zonelor montane
satul linear, cu concentrare pe vai (in Culoarul Timis-Cerna)
satul compact, cu casele lipite perete de perete, in depresiunile intramontane (Almaj, Caras-Ezeris)
23. Dupa numarul de locuitori sunt:
sate mici (sub 500 loc) in munte: Lindenfeld, avand doar un locuitor in1992
sate mijlocii (500-1500 loc) in depresiuni
sate mari (1500-4000 loc): Bozovici, Teregova, Dognecea
24. Dupa functiile economice
profil agro-industrial, (in Cul. Timis-Cerna)
pastoral
forestier
minier
functiuni economice complexe prin dezvoltarea industriei mici si artizanale
Asezarile urbane s-au dezvoltat ca reflex al intensificarii activitatilor economice si social-culturale.
In spatiul montan propriu-zis
Resita, (84.000 loc), la poalele nordice ale muntilor Aninei, in Dep. Caras-Ezeris unul din cele mai importante
centre ale metalurgiei romanesti si centru al industriei constructiilor de masini. Aici se produc motoare Diesel,
pentru tractiune feroviara si navala, motoare electrice, turbine, utilaj tehnologic, echipament pentru hidrocentrale.
Anina, (sub 25.000 loc) vechi centru carbonifer si cu mari zacaminte de sisturi bituminoase;
Moldova Noua, (sub 25.000 loc), port la Dunare si centru minier.
La periferia spatiului montan
Oravita (sub 25.000 loc), situat in Dep. Oravitei; in trecut era centru de extractie a cuprului; aici se afla prima cale
ferata din tara – Bazias-Oravita, construita in anul 1854.
Bocsa (sub 25.000 loc), situat in vest, la contactul Muntilor Dognecea cu Dealurile vestice; cu intreprinderi
constructoare de masini agricole
Caransebes (intre 25.000-50.000 loc), in Culoarul Timisului cu vechi traditii culturale se istorice.
Orsova (sub 25.000 loc), a fost stramutat pe o vatra noua in urma construirii sistemului hidroenergetic si de
navigatie „Portile de Fier”; aici se gaseste o statiune de cercetari geografice.
Resursele In aceasta grupa exista o variata gama de resurse ale solului.
52
Padurile de rasinoase sau de rasinoase in amestec cu fagul sunt foarte extinse. Lemnul lor este folosit in industria
de prelucrare a lemnului sau pentru obtinerea de celuloza si hartie prin chimizare.
Pasunile si fanetele favorizeaza cresterea ovinelor si bovinelor.
Terenurile arabile sunt restranse, dar in depresiuni sunt valorificate in diverse culturi (orz, ovaz, secara, porumb,
cartof).
Apele curgatoare sunt valorificate in hidroenergie.
Resursele subsolului sunt reprezentate prin:
huila, din sinclinalul Resita-Moldova Noua, de la Anina, Ponor, Gozla, Secu, Bigar, Lupac, Baia Noua
antracit la Eibenthal.
minereuri de fier la Dognecea si Ocna de Fier (M-tii Dognecei)
pirite cuprifere la Moldova Noua si Sasca Montana (M-tii Locvei)
minereuri complexe la Sasca Montana.
granite la Ogradena.
din albiile raurilor se extrag nisipuri si pietrisuri, utile la terasamente, ca balast.
Industria
Industria siderurgica
Centrul siderurgic Resita foloseste mai mult carbune adus din bazinul Petrosani sau din import (prin intermediul
portului Orsova) si minereu de fier din M-tii Banatului si minereurile de mangan de la Delinesti (in apropiere de
Resita).
Industria constructiilor de masini este localizata la Resita (unde se produc utilaje, componente pentru locomotive),
Bocsa (cu utilaje agricole.
Industria lemnului prelucreaza materia prima din regiune la Oravita, Anina, Orsova, Resita, Bocsa. La Caransebes
(Balta Sarata) exista un combinat complex de prelucrare a lemnului, care produce cherestea, placi aglomerate si
fibrolemnoase, placaje, furnire, mobila.
Dintre ramurile industriei textile: prelucrarea bumbacului (Orsova), prelucrarea primara a matasii naturale
(Oravita) si industria confectiilor (Resita).
Industria alimentara este prezenta in orase, dar si in localiatati rurale (Bozovici).
Agricultura Dispune de un fond funciar relativ redus
Pasunile si fanetele favorizeaza cresterea animalelor.
Culoarul Timis-Cerna, dealurile din nordul muntilor, depresiunile Almajului si Oravitei formeaza impreuna a doua
regiune pomicola a tarii.
Caile de comunicatie calea ferata Oravita-Bazias este cea mai veche din tara
Culoarul Timis-Cerna este strabatut de magistrala 1 Bucuresti-Timisoara, cu un nod feroviar la Caransebes (pentru
legatura cu Resita) si de un drum national.
Turismul Defileul Dunarii cu Cazanele
zona carstica Anina
in M-tii Semenic se remarca complexele turistice Semenic si Crivaia si amenajarile din zona Lacului Trei Ape.
53
Muntii Poiana Rusca
Asezare Ocupa sectorul central al Carpatilor Occidentali.
Limite
Valea Muresului (N)
Culoarul Bistra (S)
Depresiunea Hateg (E)
Dealurile de Vest (V)
Geneza Aceasta grupa montana face parte din lantul Carpatilor Occidentali, ramura a Carpatilor romanesti, inaltati in cea
mai noua orogeneza – orogeneza alpina.
Punerea in evidenta a masivelor carpatice a inceput mai de mult, in orogeneza hercinica, din a doua parte a
Paleozoicului (Carbonifer si Permian), care a individualizat axul sisturilor cristaline.
Catre sfarsitul erei Mezozoice, in Cretacic, datorita presiunii scutului african Gondwana asupra geosinclinalului
Marii Thetis din sudul Europei, a inceput orogeneza aplina, de mare anvergura, care a inaltat lantul alpino-carpato-
himalaian.
M-tii Poiana Rusca s-au comportat in timpul ultimelor faze orogenetice din Neozoic, ca un bloc rigid, suferind
evidente afundari.
Prezenta culoarelor tectonice, al Muresului si al Bistritei a facut ca acest masiv sa apara distinct izolat de celelalte
masive vecine.
In Badenian a avut loc o puternica fragmentare tectonica, ce a dus la formarea unitatilor joase.
Definitivarea inaltarii muntilor Poiana Rusca se realizeaza la inceputul Cuaternarului, la infatisarea lor actuala
contribuind actiunea agentilor externi, mai ales a apelor curgatoare, care prin eroziune si acumulare au modelat vai,
terase.
Din Cuaternar pana in prezent acesti munti au fost si sunt supusi proceselor de modelare: eroziune eoliana si
fluviatila, prabusiri, dezagregare generata de fenomenele inghet-dezghet, dizolvare pe roci solubile – carstice.
Litologia
Muntii Poiana Rusca sunt alcatuiti in cea mai mare parte din sisturi cristaline, cu intercalatii de calcare si alte roci
sedimentare.
Rezistenta diferita a rocilor la eroziune genereaza aspecte variate ale reliefului.
Caracteristici generale. Relief desi sunt masivi, cu aspect de cupola, acesti munti au altitudini scazute, altitudinea maxima fiind de 1374 m in Vf.
Padesu. Fata de altitudinile de peste 1300 m din partea centrala, acestea scad in mod treptat ajungand sa coboare la
mai putin de 500 m in vecinatatea culoarelor vailor din imprejurimi.
spatiul montan se termina prin zone piemontane, dezvoltate mai mult sau mai putin in toate directiile.
Culoarul Muresului o este in nord, fiind o trecere naturala dinspre Transilvania spre Campia de Vest,
o are o succesiune de ingustari si largiri pe parcursul sau.
Culoarul Bistrei
o in sud, corespunzand unei linii de dislocatie
o loc de trecere a unor drumuri inca din antichitate; aici este trecatoarea Poarta de Fier a Transilvaniei (700 m), pe
cumpana apelor ce desparte Bistra (afluent al Timisului) si Raul Mare (afluent al Streiului)
Depresiunea Hateg
o situata la est
o s-a format in urma scufundarii fundamentului cristalin si a colmatarii sale ulterioare cu depozite sedimentare.
54
o este drenata de Strei
o aceasta depresiune forma in antichitate zona centrala a Daciei lui Decebal
o aici se gasesc ruinele orasului construit de romani, Sarmizegetusa Ulpia Traiana
o in perioada feudala era numita „Tara Hategului”
Tipuri genetice de relief
relieful structural
suprafetele de nivelare la sfarsitul mezozoicului unitatea a fost supusa actiunii factorilor exogeni, formandu-se
suprafetele de tip peneplena: Poieni (1000-1300 m), modelata in Danian-Paleogen, deasupra ei ridicandu-se martori
de eroziune (Padesu-1374 m, Rusca- 1355 m). Miocenul si Pliocenul corespund cu formarea urmatoarelor doua
suprafete de eroziune, respectiv Padureni (600-900 m), intens umanizata pe latura estica, unde este si mai bine
dezvoltata si Deva (400-550m).
relieful petrografic
pe sisturile cristaline relieful este accentuat maturizat, cu culmi greoaie si vai adanci
in calcare relief carstic (doline, falii, vai oarbe, sohodoluri, pesteri, chei)
in formatiunile sedimentare (conglomerate, gresii, marne) se inregistreaza o fragmentare mai accentuata.
relieful fluvial
Apele curgatoare prin eroziune si acumulare au creat vai cu terase, lunci;
Vaile sunt foarte adanci, cu versanti puternic inclinati (in rocile dure). In depresiuni, unde sunt roci sedimentare mai
moi vaile sunt mai largi
La poalele muntelui apar acumulari piemontane (in depresiuni);
Clima
Factorii care influenteaza clima: Pozitia geografica - apar influente de natura oceanica.
Relieful, prin altitudine si orientarea culmilor muntoase introduce modificari locale: scaderi de temperatura in
raport cu inaltimea si cresterea cantitativa a precipitatiilor la altitudini mari.
Fragmentarea reliefului - in depresiuni sunt frecvente inversiunile de temperatura, respectiv acumulari de aer pe
fundul depresiunilor, ceea ce favorizeaza inregistrarea de temperaturi scazute.
Pe fondul climatului temperat continental moderat al tarii, M-tii Poiana Rusca se inscriu in caracteristicile generale
ale climatului de munti josi, cu temperaturi medii anuale cuprinse intre 0-6ºC, precipitatii abundente (800-1200
mm); vanturile de vest;
Climat de depresiune cu temperaturi medii anuale mai ridicate (8-9°C) si precipitatii de 800-900 mm/an.
Apele
Reteua hidrografica este reprezentata printr-o mare densitate de ape curgatoare, ce fac din acesti munti un adevarat
castel de ape.
Bega (afluent al Tisei) izvoraste din M-tii Poiana Rusca
Cerna (afluent al Muresului) izvoraste din M-tii Poiana Rusca
Streiul in cadrul Depresiunii Hateg , separa M-tii Poiana Rusca de M-tii Sureanu; primeste ca afluent pe Raul
Mare.
Muresul delimiteaza M-tii Poiana Rusca de M-tii Apuseni
Bistra delimiteaza M-tii Poiana Rusca de M-tii Tarcu si Muntele Mic.
Provenienta apelor este pluviala, nivala si subterana.
Lacuri: de acumulare: Lacul Cincis (Teliuc) pe Cerna.
Apele subterane sunt reprezentate prin ape freatice, de mica adancime, lipsite de continuitate si influentate de
precipitatii.
La Calan si Deva sunt izvoare bicarbonate.
Vegetatia Factorii care influenteaza vegetatia:
55
fragmentarea - pe vai reci si in depresiuni se produc inversiuni de vegetatie, esentele termofile uracand pe culmi,
iar cele de clima rece coborand pe vai reci, umbrite.
altitudinea – vegetatia se caracterizeaza prin etajarea speciilor vegetale dupa altitudine.
Padurea
Etajul stejarului (Quercus robur) – apare in Dep. Hateg si pe culmile mai joase (mai ales gorun -Quercus
petraea- si amestec cu alte specii de ulm -Ulmus foliacea, carpen –Carpinus betulus, tei-Tilia cordata, T.
tomentosa); la marginea depresiunii si la poalele muntelui apare subetajul stejar - fag, care urca pana la 700 m.
Etajul fagului (Fagus silvatica) urca pana la peste 1200 m, iar in amestec cu rasinoase (etajul de amestec) urca
pana la peste1300 m.
Vegetatia azonala. In lungul vailor, datorita umezelii persistente, apare o vegetatie specifica, de lunca, compusa
din: stuf, papura, rogoz, cu palcuri de salcii, plop, arin.
Fauna
Respecta de asemenea legea repartitiei pe trepte de altitudine.
In padurile de foioase intalnim: mistretul si viezurele, precum si unele animale de prada ca: lupul (Canis lupus),
vulpea, pisica salbatica (Felis silvestris), alaturi de specii patrunse fie din silvostepa (iepurele), fie din etajul
coniferelor (caprioara -Capreolus capreolus si veverita). Se adauga o mare varietate de pasari: mierla, pitigoiul de
munte, ciocanitoarea, cinteza.
Fauna acvatica este reprezentata clean si mreana, iar mai sus lipanul si nisiparita.
Solurile Sunt strans corelate cu roca, clima si vegetatia.
Solurile argiloiluviale (cenusii si brun roscate), numite si argiluvisoluri se intalnesc in Dep. Hateg si in muntii mai
josi.
Solurile brune si brune acide numite cambisoluri sunt favorizate de un climat racoros si umed.
Mai sus, sub padurile de fag si conifere, dominante sunt solurile podzolice(sarace in humus). Acestea se numesc
spodosoluri.
Solurile azonale In depresiuni apar soluri cu surplus de umiditate – hidromorfe (lacovisti) ca si soluri halomorfe. In
luncile raurilor se dezvolta soluri aluvionare de lunca.
Populatia
Populatia este formata in regiunea marginala aproape in exclusivitate din romani. Pe margini, indeosebi in orase,
exista si grupuri semnificative de maghiari (Deva, Hunedoara).
Sporul natural este redus.
Densitatea populatiei este mai mare la contactul cu regiunile marginale (Hateg, Mures, Bistra) fiind de 50-75
loc./kmp. Densitati mari, de peste 100 loc./kmp, se afla in zona Hunedoarei si a Devei, industria bine reprezentata
aici constituind zona de atractie a fortei de munca. In interior densitatea este mai redusa fiind de sub 25 loc./kmp.
Partea de nord a muntilor (“tinutul Padurenilor”) este mai bine si omogen populata.
Asezarile Desi are altitudini mari aceasta grupa montana este cuprinsa in aria de umanizare. Pana la 1000-1200 m inaltimile
sunt populate cu asezari permanente, iar mai sus apar asezari sezoniere pentru fan, pastorit sau de exploatare
forestiera.
Asezarile rurale
Asezarile rurale se concentreaza in depresiuni, in zone de contact, pe vai si chiar pe culmile netede.
25. Dupa modul de distribuire a gospodariilor in teritoriu este caracteristic:
satul risipit sau imprastiat, cu gospodariile despartite prin fanete si pasuni, specific zonelor montane
56
satul linear, cu concentrare pe vai
satul compact, cu casele lipite perete de perete, in depresiunile intramontane
26. Dupa numarul de locuitori sunt:
sate mici (sub 500 loc) in munte
sate mijlocii (500-1500 loc) in depresiuni
sate mari (1500-4000 loc)
27. Dupa functiile economice
profil agro-industrial
pastoral
forestier
minier (Ghelari, Teliuc, Ruschita, Muntele Mic)
functiuni economice complexe prin dezvoltarea industriei mici si artizanale
Asezarile urbane s-au dezvoltat ca reflex al intensificarii activitatilor economice si social-culturale.
In Dep. Hateg se remarca:
Hunedoara (peste 81.000 loc), cu combinat siderurgic, cu furnale, otelarii si laminoare, fabrica de aglomerare a
minereurilor, dar si cu obiective turistice.
Hateg (sub 25.000 loc), situat pe Raul Mare, cu industria conservelor de fructe si rezervatie de zimbri
Calan (sub 25.000 loc), pe Strei, cu industrie siderurgica si ape clorurate.
In Culoarul Muresului
Deva (peste 78.000 loc), o asezare veche, astazi centru industrial.
Simeria (sub 25.000 loc), oras aparut in sec. al XIX-lea, ca nod feroviar.
In Culoarul Bistrei
Bistra (Otelul Rosu) (sub 25.000 loc), cu vechi traditii in industria metalurgica
Resursele In aceasta grupa exista o variata gama de resurse ale solului.
Padurile de rasinoase sau de rasinoase in amestec cu fagul sunt foarte extinse. Lemnul lor este folosit in industria
de prelucrare a lemnului sau pentru obtinerea de celuloza si hartie prin chimizare.
Pasunile si fanetele favorizeaza cresterea ovinelor si bovinelor.
Terenurile arabile sunt restranse, dar in depresiuni sunt valorificate in diverse culturi (orz, ovaz, secara, porumb,
cartof).
Apele alimenteaza acumularea construita in scopuri industriale: L. Cincis (Teliuc) pe Cerna, afluent al Muresului.
Resursele subsolului sunt reprezentate prin:
minereu de fier: Ghelari, Teliucul Inferior
minereu de cupru: Muncelu Mic
minereuri complexe: Ruschita, Muncelu Mic
marmura: Ruschita, Caprioara
andezite: Deva
Din albiile raurilor se extrag nisipuri si pietrisuri, utile la terasamente, ca balast.
Industria
Industria energetica
Pe baza unor materii prime energetice aduse din alte regiuni (gaz metan din Depresiunea Transilvaniei si carbuni
din Depresiunea Petrosani) au fost construite mari centrale ergetice Mintia-Deva (una din cele mai mari
termocentrale din tara), Calan, Hunedoara si Bistra.
Industria metalurgica este bine reprezentata si dezvoltata datorita resuselor de minereu de fier.
industria siderurgica la Hunedoara, Bistra, Calan si Nadrag.
Centru siderurgic Hunedoara foloseste in prezent minereurile de fier din Poiana Rusca (la care se aduga minereuri
aduse din import prin intermediul nodului feroviar Simeria), huila din bazinul Petrosani, calcar siderurgic de la
57
Sandulesti-Turda, gaz metan (adus printr-o conducta), mangan (adus din zona Vatra Dornei). Are instalatii
complexe: cocserii, furnale, otelarii, laminoare. A fost un timp (1950-1975) principalul centru siderurgic al tarii.
La Bistra si Nadrag se produc laminate, iar la Calan, fonta si semicocs.
metalurgia neferoasa cuprinde exploatari de minereuri complexe
Constructiile de masini sunt concentrate la Hunedoara, Deva, Simeria (reparatii de material rulant).
Industria materialelor de constructii - la Tomesti articole de sticlarie.
Lemnul este prelucrat in centrele din jur (Hateg, Deva, Carasebes, Bistra).
Fondul funciar
dispune de terenuri arabile concentrate pe margini (indeosebi in zona Strei-Hateg) si pe culmile netede din partea de
nord-est.
pasunile naturale favorizeaza cresterea bovinelor si ovinelor.
in zona Hateg-Strei exista plantatii pomicole ale caror produse sunt prelucrate la Hateg
Caile de comunicatie sunt concentrate pe margini.
Pe Valea Muresului magistrala 2 trece prin Simeria si Deva.
La Simeria se face conexiunea cu linia transcarpatica electrificata Filiasi-Petrosani-Simeria
Cai ferate locale (Simeria-Hunedoara, Caransebes-Hateg)
Soselele au traiectorii similare.
Obiectivele turistice sunt concentrate la Deva (Cetatea Devei), Hunedoara, Hateg (rezervatia de zimbri), Calan (baile cu caracter local,
folosite inca din timpul imperiului roman), Sarmizegetusa Ulpia Traiana (fosta capitala a Daciei romane), zona
Ruschita, “Tinutul Padurenilor”, Lacul Cincis.
Muntii Apuseni
Asezare
Este situata in partea central-vestica a tarii, constituind sectorul nordic al Carpatilor Occidentali.
Limite
In nord ajung pana la vaile Barcaului si spre cotul Somesului de la Jibou (Valea Brebi), ce ii separa de Dealurile de
Vest si Podisul Somesan;
in sud Valea Muresului ii separa de M-tii Poiana Rusca si de Carpatii Meridionali;
in est sunt limitati de Depresiunea Transilvaniei
in vest limita foarte sinuasa cu Dealurile de Vest si pe alocuri cu Campia de Vest (in dreptul Muntilor Zarand).
Geneza
Aceasta grupa montana face parte din lantul Carpatilor Occidentali, ramura a Carpatilor romanesti, inaltati in cea
mai noua orogeneza – orogeneza alpina.
Punerea in evidenta a masivelor carpatice a inceput mai de mult, in orogeneza hercinica, din a doua parte a
Paleozoicului (Carbonifer si Permian), care a individualizat axul sisturilor cristaline.
Catre sfarsitul erei Mezozoice, in Cretacic, datorita presiunii scutului african Gondwana asupra geosinclinalului
Marii Thetis din sudul Europei, a inceput orogeneza aplina, de mare anvergura, care a inaltat lantul alpino-carpato-
himalaian.
58
Muntii Apuseni s-au comportat in timpul ultimelor faze orogenetice, din Neozoic, ca un bloc rigid, iar fracturile
soclului hercinic au dus la prabusirea unor compartimente si au favorizat aparitia intruziunilor eruptive vechi si a
eruptiilor vulcanice din a doua parte a Neogenului.
Definitivarea inaltarii muntilor Apuseni se realizeaza la inceputul Cuaternarului, la infatisarea lor actuala
contribuind actiunea agentilor externi, mai ales a apelor curgatoare, care prin eroziune si acumulare au modelat vai,
terase.
Din Cuaternar pana in prezent M-tii Apuseni au fost si sunt supusi proceselor de modelare: eroziune eoliana si
fluviatila, prabusiri, dezagregare generata de fenomenele inghet-dezghet, dizolvare pe roci solubile - carstice
(calcar, domoglit, gips).
Litologia
Muntii Apuseni se caracterizeaza printr-un mozaic petrografic: prin sisturi cristaline cu intruziuni granitice, la
care se adauga roci sedimentare mezozoice (calcare si dolomite), magmatite laramice (granodiorite, granodiorite
porfirice, diorite) in M-tii Vladeasa si neogene in M-tii Metaliferi.
Caracteristici generale
cel mai inalt sector al Carpatilor Occidentali (altitudine maxima 1849, Vf. Bihor); in partea centrala se afla o
zona inalta, cu inaltimi de peste 1800 m (Bihor, Vladeasa, Gilau-Muntele Mare), urmata de o treapta mai
coborata, aceasta conditionare orografica avand consecinte corespunzatoare in clima, hidrografie, vegetatie, soluri
si grad de umanizare
altitudinile mai coborate si pozitia geografica vestica n-au favorizat prezenta glaciatiunii, aparand doar cateva
modeste circuri glacionivale in Culmea Bihariei.
o caracteristica a reliefului este data de discontinuitatea dintre diferitele subunitati, ca urmare a intercalarii
intre munti a unor depresiuni si culoare largi de vale in vest si nord patrund depresiuni golf (dinspre dealuri si campie)
pe versantele mai abrupte inregistrandu-se procese destul de active de dezagregare ce determina formarea unor
trene de grohotis
contur palmat
Tipuri genetice de relief
relieful structural
se pastreaza foarte bine suprafetele de nivelare, la altitudini mai coborate decat in restul Carpatilor. Evidentiate de
Emm. De Martone in 1921 si 1924, ulterior foarte bine studiate de Gh. Pop, varsta acestora stabilindu-se pe baza
depozitelor corelate: Farcas-Carligati (Carligate), prezenta la altitudini de 1600-1800 m in partea centrala si la
1100 m in nordul spatiului montan, modelata in Danian-Oligocen; Maguri-Marisel (1200-800 m), miocena, mai
fragmentata datorita tectonizarii puternice si eruptiilor vulcanice; Fenes-Deva (400-500 m), Pliocen-Cuaternara,
prezenta la periferia spatiului montan, iar sub forma de umeri apare de-a lungul vailor ce patrund adanc in munte.
relief faliat - tectonismul pronuntat, determinat mai ales de diastrofismul stiric (Badenian), a condus la o
fragmentare corespunzatoare, aparand o asociere de horsturi si grabene. M-tii Apuseni reprezinta un horst
complex, compartimentat spre interior de catre falii de ordin secundar.
Scufundarea badeniana, foarte bine pusa in evidenta pe latura vestica a Carpatilor Occidentali, a imprimat muntilor
Padurea Craiului si Codru Moma, caracterul de horsturi, marginite de depresiunile cu caracter de graben, de pe
Crisul Repede, Crisul Negru si Crisul Alb.
relieful petrografic
pe sisturile cristaline si granite relieful este accentuat maturizat, cu culmi greoaie si vai adanci, de-a lungul carora
apar o serie de umeri ce corespund cu platforma inferioara Fenes-Deva.
relieful carstic, atat exocarstic cat si endocarsic, apare pe calcarele mezozoice.
59
In Muntii Bihor: platouri carstice (Platoul Scarisoara si Platoul Cetatile Ponorului), pesterile cu gheata
(Scarisoara, Focul Viu, Borţig si Barsa), apoi Pestera Ursilor (Chişcau), precum si Ghetarul Vârtop, din bazinul
Gârdişoarei.
In M-tii Padurea Craiului: Platoul carstic Zece Hotare, cu numeroase doline si polii. Dintre pesteri amintim:
pestera de la Meziad, Pestera Vantului (cea mai lunga din tara; peste 32 km), Pestera Vadu Crisului, Pestera cu
Apa, pesteri cu urme de picior, puse pe seama omului de Neanderthal, de acum app. 15.000 ani, intre acestea
inscriindu-se pestera Ciur-Izbuc, din bazinul Vaii Rosia. Tot aici se afla si cel mai adanc aven (Stanu Foncii, 339
m), cursul subteran cel mai lung (Valea Topei, cu izbucul Astileu)
In M-tii Codru Moma: platourile calcaroase Vascau (cu izbucul de la Calugari) si Dumbravita de Codru.
In Muntele Mare relieful carstic este reprezentat prin: chei (Runcului), izbucurile Bujorului si Feredeului, ambele
pe valea Poşaga.
In M-tii Trascaului cheile Turzii (Hasdate), Ramnetului; pestera Huda lui Paparã, in bazinul Ariesului.
relieful vulcanic - pe rocile eruptive; in M-tii Metaliferi intalnim Detunatele - stanci de bazalt in coloane verticale
(inversiune de relief).
relieful fluvial
Apele curgatoare prin eroziune si acumulare au creat vai cu terase, lunci;
Vaile sunt foarte adanci, cu versanti puternic inclinati (in rocile dure). In depresiuni, unde sunt roci sedimentare mai
moi vaile sunt mai largi
La poalele muntelui apar acumulari piemontane (in depresiuni);
Relieful Grupa centrala cuprinde muntii: Bihor, Gaina, Muntele Mare, Gilau si Vladeasa.
M-tii Bihor o au altitudinea cea mai mare din M-tii Apuseni, ca de altfel din toti Carpatii Occidentali (1849 m in Vf. Bihor).
o masivul se prezinta sub forma unei culmi mai inalte, orientate nord-vest – sud est, in care este bine reprezentata
suprafata de nivelare Farcas-Carligati.
o din culmea principala se desfac altele secundare, in care este prezenta suprafata medie Maguri-Marisel, iar sub
forma unor umeri de-a lungul vailor s-a dezvoltat suprafata Fenes-Deva.
o in estul crestei principale se remarca prezenta reliefului glacionival, crionival si nival sub forma unor circuri
corespunzatoare, cu mult grohotis.
o relieful carstic este este reprezentat prin platouri carstice (Platoul Scarisoara si Platoul Cetatile Ponorului);
pesterile cu gheata (Scarisoara, Focul Viu, Borţig si Barsa), apoi Pestera Ursilor (Chişcau) si Ghetarul Vârtop, din
bazinul Gârdişoarei.
Muntele Gaina (1467 m) o reprezinta un masiv izolat, redus ca suprafata.
o sunt prezente toate cele trei suprafete de nivelare.
M-tii Gilau-Muntele Mare (1826 m) o reprezinta cel de-al doilea compartiment inalt al Muntilor Apuseni, situati aproximativ in nord-estul acestora.
o in ansamblu unitatea se caracterizeaza prin frecventa ridicata a culmilor rotunde si a suprafetelor plane, de la care
se lasa, spre vai, versante cu panta accentuata.
o sunt prezente cele trei suprafete de nivelare.
o relieful carstic este reprezentat prin: chei (Runcului), izbucurile Bujorului si Feredeului, ambele pe valea Poşaga.
M-tii Vladeasa (1836 m) o prezinta un relief greoi, cu dezvoltarea clasica a celor trei suprafete de nivelare,
o pe versantele mai abrupte se inregistreaza procese destul de active de dezagregare, cu mult grohotis.
o pe versantul estic al masivului Buteasa, la adapostul circulatiei vestice s-a ajuns la formarea unor circuri
glacionivale.
Grupa de sud-est cuprinde: Metaliferi si Trascau si depresiunile Brad, Gurahont si Campeni.
M-tii Metaliferi (1080 m) o sunt delimitati la vest de o linie ce ar uni localitatile Vata si Zam iar la est de Valea Ampoiului.
60
o sunt alcatuiti in cea mai mare parte din roci eruptive.
o varietatea peisajului acestor munti decurge si din alternanta clailor de tip vulcanic cu piramide calcaroase, ca si din
prezenta unor depresiuni interioare (rezultate din scufundari subsidente locale): Sacaramb, Zlatna, Glod, Baita.
o sunt mentionate de asemenea Detunatele, stanci de bazalt in coloane verticale (inversiune de relief).
M-tii Trascaului o se prelungesc pana la Valea Ariesului
o aici relieful carstic este bine reprezentat: cheile Turzii (Hasdate), Ramnetului; pestera Huda lui Paparã, in bazinul
Ariesului, 2 km lungime.
o in conditii de versante abrupte, cu deosebire in zona cheilor Ramnetului, precesele intense de dezagregare
determina formarea unor trene de grohotis.
Grupa de vest (M-tii Crisurilor), intrepatrunsi de depresiunile golf ale Campiei de Vest (Zarand, Beius, Vad),
cuprinde muntii: Zarand, Codru-Moma, Padurea Craiului.
M-tii Zarand (836 m in Vf. Drocea)
o cuprinsi intre Valea Muresului la sud si Valea Crisului Alb la nord (Dep. Zarand)
o In capatul vestic al masivului, la contactul cu campia s-a format un glacis de acumulare si eroziune, foarte favorabil
vitei de vie, pe acesta dezvoltandu-se podgoria Aradului.
M-tii Codru-Moma (Vf. Plesu, 1112 m) o situati intre Crisul Alb (Dep. Zarand) si Crisul Negru (Dep. Beius)
o daca Mezozoicul (spre sfarsitul acestei perioade) a condus la ridicarea zonei, in Badenian s-a inregistrat o
fragmentare accentuata, imprimand masivului caracterul de horst fata de depresiunile invecinate.
o carstul are o larga dezvoltare in platourile calcaroase Vascau (cu izbucul de la Calugari) si Dumbravita de Codru.
o capatul nord-vestic al acestor munti (Magura Forãu), format din gresii este taiat de Crisul Negru, formand Defileul
de la Borz-Şoimi.
M-tii Padurea Craiului (1027 m)
o aflati intre Depresiunea Beius si Depresiunea Vad-Borod;
o se prezinta sub forma unui platou relativ suspendat (un horst foarte clar exprimat).
o sunt formati in cea mai mare parte din calcare mezozoice.
o aproape de contactul cu M-tii Vladeasa se afla renumita pestera de la Meziad, cu stalactite si stalagmite, rivalizand
cu pesterile din Alpii Dinarici.
o in partea centrala a acestor munti se afla Platoul carstic Zece Hotare, cu numeroase doline si polii. Dintre pesteri
amintim: Pestera Vadu Crisului, Pestera cu Apa, Pestera Vantului. Tot aici se afla si cel mai adanc aven (Stanu
Foncii, 339 m).
In nordul Muntilor Apuseni apar muntii Meses si Plopis, avand forma unui „V”, intre laturile caruia este prezenta la
nord Dep. Simleu.
o Altitudinal, ca urmare a unei indelungate evolutii subaeriene si a scufundarilor din timpul Badenianului, sunt munti
mici, sub 1000 m, ajungand la 700 m sau chiar mai putin in zonele marginale.
o Pe laturile nordica si sudica sunt marginiti de falii, fapt ce le imprima caracterul de horst, inconjurat de depozite
piemontane si glacisuri.
Muntii Meses o alcatuiti in cea mai mare parte din sisturi cristaline
o se prezinta sub forma unui horst.
o prezinta un relief evoluat, cu forme rotunjite, cunoscute sub numele de „osoaie”
M-tii Plopisului (Sesului) o constituiti din sisturi cristaline
o reprezinta „peninsula” nord-vestica a Muntilor Apuseni, in lungime de 35 km (ca si Mesesul), orientarea acestora
fiind de la nord-vest la sud-est.
o Valea Barcaului taie in nord formatiunile cristaline, formand sectoare de defileu.
o partea centrala a Muntilor Plopisului se prezinta sub forma unui „podis” intins, al Şinteului.
Clima
61
Factorii care influenteaza clima: Pozitia geografica - apar influente de natura oceanica.
Relieful, prin altitudine si orientarea culmilor muntoase introduce modificari locale: scaderi de temperatura in
raport cu inaltimea si cresterea cantitativa a precipitatiilor la altitudini mari.
Fragmentarea reliefului - in depresiuni sunt frecvente inversiunile de temperatura, respectiv acumulari de aer pe
fundul depresiunilor, ceea ce favorizeaza inregistrarea de temperaturi scazute.
Pe fondul climatului temperat continental moderat al tarii, M-tii Apuseni se inscriu in caracteristicile generale ale
climatului de munti josi
temperaturi medii anuale cuprinse intre 0-6ºC
precipitatii abundente (800-1200 mm); precipitatiile sunt mai bogate pe versantul vestic aduse de vanturile de vest,
ajungand chiar pana la 1400 mm/an la Stana de Vale („polul” precipitatiilor in Romania); iar pe versantii estici
mase de aer foehnizate (aparand asa numita „umbra de precipitatii”).
Climat de depresiune cu temperaturi medii anuale mai ridicate (8-9°C) si precipitatii de 800-900 mm/an.
Apele
Raurile apartin grupei de vest, colectate de Tisa.
Somesul Mic format prin unirea la Gilau a Somesului Cald (cu izvoare in M-tii Bihor), cu Somesul Rece (cu izv. in
Muntele Mare).
Grupa Crisurilor formata din:
o Barcau, cu izv din M-tii Plopis, formeaza limita de nord a Muntilor Apuseni;
o Crisul Repede izv din M-tii Vladeasa, dreneaza Dep. Huedin si dupa ce-si formeaza defileul de la Ciucea (intre M-
tii Vladeasa si M-tii Plopis) traverseaza Dep. Vad-Borod; primeste ca afluenti dinspre M-tii Vladeasa pe: Dragan si
pe Iada.
o Crisul Negru izv din M-tii Bihor, dreneaza Dep. Beius, in cadrul careia primeste ca afluent pe Crisul Pietros.
o Crisul Alb cu izv in M-tii Gaina dreneaza depresiunile: Brad, Gurahont si Zarand.
Ariesul, afluent al Muresului – adevarata axa a „Tarii Motilor” – izv din M-tii Bihor. Inainte de a iesi din zona
montana Ariesul primeste pe stanga pe Hasdate (cu izv in Muntele Mare), ce-si formeaza pe o distanta de 3 km
Cheile Turzii.
Ampoiul, afluent al Muresului, izv din M-tii Trascau.
Almasul si Agrijul, afluenti ai Somesului unit, izv de pe rama nordica a Muntilor Apuseni.
La extremitati se afla Muresul si Somesul.
Provenienta apelor este pluviala, nivala si subterana.
Lacuri:
naturale formate in tinuturi calcaroase: L. Vãrãşoaia (in M-tii Bihor);
antropice – construite in scopuri energetice: L.Lesu (pe Iada), L. Dragan (pe Dragan), L. Fantanele (Marisel) si
L.Tarnita (pe Somesul Cald), L. Gilau (pe Somesul Mic).
Apele subterane cuprind ape freatice, lipsite de continuitate, influentate de precipitatii. La Moneasa, Geoagiu-Bai si
Vata de Jos exista izvoare termale.
Vegetatia Factorii care influenteaza vegetatia:
fragmentarea - pe vai reci si in depresiuni se produc inversiuni de vegetatie, esentele termofile uracand pe culmi,
iar cele de clima rece coborand pe vai reci, umbrite.
altitudinea – vegetatia se caracterizeaza prin etajarea speciilor vegetale dupa altitudine.
Specifica este zona de padure:
etajului coniferelor (molid, brad, pin)
dominarea padurilor de fag pe spatiile cele mai intinse
in masivele joase apar cvercineele (gorun, stejar, cer) si alte foioase.
etajele nu sunt strict delimitate, formand paduri de amestec.
in sud-vestul Muntilor Apuseni, in padurile de foioase, se intalneste pe scara destul de larga teiul.
se remarca anumite raritati: zada (Larix decidua), poiana cu narcise, la Negrileasa.
62
In zonele inalte apare numai vegetatia subalpina (ienuparul).
Vegetatia azonala. In lungul vailor, datorita umezelii persistente, apare o vegetatie specifica, de lunca, compusa din:
stuf, papura, rogoz, cu palcuri de salcii, plop, arin.
Fauna
Respecta de asemenea legea repartitiei pe trepte de altitudine.
In padurile de foioase intalnim: mistretul si viezurele, precum si unele animale de prada ca: lupul (Canis lupus),
vulpea, pisica salbatica (Felis silvestris), alaturi de specii patrunse fie din silvostepa (iepurele) fie din etajul
coniferelor (caprioara –Capreolus capreolus si veverita). Se adauga o mare varietate de pasari: mierla, pitigoiul de
munte, ciocanitoarea, cinteza.
In etajul coniferelor se intalnesc mamifere de interes cinegetic (ursul brun - Ursus arctos, ras, cerb), alaturi de
veverita, caprioara, iar dintre pasari: cocosul de mesteacan, gainusa de alun, acvila de munte.
Fauna acvatica cuprinde pastravul, cleanul si mreana.
Solurile
Sunt strans corelate cu roca, clima si vegetatia.
La baza apar soluri cenusii si brun roscate – argiloiluviale.
Urmeaza solurile brune si brune acide numite cambisoluri, favorizate de un climat racoros si umed.
Mai sus, sub padurile de fag si conifere, dominante sunt solurile podzolice(sarace in humus) – spodosoluri.
Solurile azonale In depresiuni apar soluri cu surplus de umiditate – hidromorfe (lacovisti). In luncile raurilor se
dezvolta soluri aluvionare de lunca. Pe calcare se dezvolta rendzinele.
Populatia
Populatia straveche si continua caracterizeaza acest spatiu considerat, pe buna dreptate, un nucleu al etnogenezei
poporului roman.
Pana la 1000-1200 m inaltimile sunt populate cu asezari permanente, iar mai sus apar asezari sezoniere pentru fan,
pastorit sau de exploatare forestiera.
Se remarca o umanizare accentuata a platformelor determinata de favorabilitatea factorilor geografico-fizici, la care
pot fi adaugati si cei social-istorici; populatia autohtona a fost obligata de catre cei veniti in aceste locuri sa urce in
spatiul montan.
Se remarca prezenta populatiei mai dense, in primul rand in compartimentul estic si cel nordic, ca urmare a
manifestarilor climatice si a orografiei.
Densitati mari ale populatiei, peste 100 loc/kmp se afla in zona Devei, in zonele miniere Brad si Rosia Poieni, zone
de atractie a fortei de munca. Pe ansamblu densitatea medie este de 25-50 loc/kmp.
Un grup original de locuitori il constituie motii, care locuiesc pe Aries si Crisul Alb.
Asezarile Asezarile rurale
sunt prezente in primul rand in depresiuni si de-a lungul vailor, dar si pe versante si pe platouri, urcand pana la
1400 m altitudine (Petreasa, bazinul superior al Ariesului).
28. Dupa modul de distribuire a gospodariilor in teritoriu este caracteristic:
satul risipit sau imprastiat, cu gospodariile despartite prin fanete si pasuni, specific zonelor montane
satul linear, cu concentrare pe vai
satul compact, cu casele lipite perete de perete, in depresiunile intramontane
29. Dupa numarul de locuitori sunt:
sate mici (sub 500 loc) , numite cranguri,
sate mijlocii (500-1500 loc)
sate mari (1500-4000 loc)
30. Dupa functiile economice
profil agro-industrial
pastoral
63
forestier
minier (Baia de Aries, Rosia Montana, Tebea etc.)
turistic (Moneasa, Geoagiu Bai, Vata de Jos)
functiuni economice complexe prin dezvoltarea industriei mici si artizanale
Asezarile urbane s-au dezvoltat ca reflex al intensificarii activitatilor economice si social-culturale.
Abrud (cu traditii istorice si miniere)
Campeni, pe Aries, (cu industria lemnului)
Brad, situat pe cursul superior al Crisului Alb, centru al industriei aurului;
Zlatna, in Dep. Zlatna, centru al ind chimice si al metalurgiei neferoase;
Asled, in Dep. Vad Borod, pe Crisul Repede
Nucet, Vascau, Stei, Beius situate in bazinul Crisului Negru
Sebis la poalele muntilor Codru-Moma, Crisul Alb, centru de prelucrare a lemnului
Huedin in Dep. Huedin
Resursele In aceasta grupa exista o variata gama de resurse ale solului.
Padurile de rasinoase sau de rasinoase in amestec cu fagul sunt foarte extinse. Lemnul lor este folosit in industria
de prelucrare a lemnului sau pentru obtinerea de celuloza si hartie prin chimizare.
Pasunile si fanetele favorizeaza cresterea ovinelor si bovinelor.
Terenurile arabile sunt restranse, dar in depresiuni sunt valorificate in diverse culturi (orz, ovaz, secara, porumb,
cartof).
Apele curgatoare sunt valorificate in hidroenergie.
Apele termale sunt folosite nu numai in scopuri terapeutice, ci si la termoficarea unor cartiere, la incalzirea serelor
sau ca apa industriala.
Resursele subsolului
minereuri auro-argintifere: Criscior-Brad, Sãcãrâmb, Rosia Montana, Bucium, Baia de Aries, Zlatna, Bãiţa,
Musariu.
minereuri complexe (Cu, Pb, Zn): Bãiţa, Baia de Aries
minereuri de Cu: Roşia Poieni, Bãiţa
bauxita: Roşia, Vârciorog, Dobreşti, Zece Hotare (Muntii Padurea Craiului)
minereuri de fier: Bãişoara (Muntele Mare)
carbune brun: Ţebea
granit: Radna, Sãvarşin, Zam
bazalt: Brãnişca
calcare policrome: Moneasa (rosii si negre), Vaşcãu (rosii, portocalii, galbene), Cãprioara (brun-cenusii cu pete
albe sau roz)
travertin: Bonpotoc
calcare: Sănduleşti – pentru aprovizionarea fabricii de ciment de la Turda
caolin: Aghireşu
metale rare: mercur (Izvorul Ampoiului), molibden si wolfram (Băiţa).
din albiile raurilor se extrag nisipuri si pietrisuri, utilizate la terasamente, ca balast.
Industria
Metalurgia neferoasa
Minereurile auroargintifere se prelucreaza la Zlatna si Brad.
Bauxita se prelucreaza primar in apropiere (la Dobresti si Chistag), de unde se transporta la Oradea, pentru
transformarea bauxitei in alumina.
Industria constructiilor de masini
utilaje si masini pentru industria miniera se produc si se repara la Brad, Stei
64
Industria chimica
acid sulfuric La Zlatna
cerneluri la Aghires
Industria materialelor de constructie produce
ciment la Chistag, Turda, Chiscadaga
azbociment la Chistag
produse refractare la Astileu, Turda, Alba Iulia
prefabricate din beton la Chiscadaga, Simleul Silvaniei
articole de sticlarie la Poiana Codrului si Padurea Neagra
Industria de prelucrare a lemnului
centre mai mici situate in zona la Campeni, Huedin, Beius, Brad, Stei, Sebis
Industria textila si alimentara s-a dezvoltat in localitatile urbane (Brad, Campeni, Abrud, Stei) si chiar in asezarile
rurale (Baia de Aries).
Agricultura
Pondere relativ redusa a terenurilor arabile (mai intinse in depresiuni)
Suprafete cu pasuni si fanete care permit dezvoltarea unor activitati importante de crestere a animalelor (bovine si
ovine indeosebi).
Caile de comunicatie Cai ferate si soselele de importanta deosebita traverseaza marginea de nord (Cluj-Napoca-Ciucea-Oradea) si
marginea de sud (Alba Iulia-Arad) a Muntilor Apuseni.
In interior exista o retea feroviara de penetrare pe vai (Arad-Brad, Oradea-Vascau, Deva-Brad, Alba Iulia-Zlatna) si
o retea rutiera de legatura.
Intre Turda si Abrud circula ultimul tren de cale ferata ingusta ("mocanita").
Turismul relieful carstic, atat exocarstic cat si endocarsic
in Muntele Gaina in jurul datei de 20 iulie, in fiecare an are loc vestita nedeie „targul de Fete”.
in M-tii Vladeasa intalnim cascadele Iadolina si Saritoarea Iedutului (pe Iada) si Moara Dracului (pe Dragan),
ambele rauri fiind afluenti ai Crisului Repede; tot aici se afla si statiunea balneoclimaterica Stana de Vale.
Subcarpatii Moldovei
Limite
In nord Valea Moldovei ii separa de Podisul Sucevei
In sud Valea Trotusului ii separa de Subcarpatii Curburii
In vest intra in contact cu grupa centrala a Carpatilor Orientali,
In est sunt separati de Podisul Barladului prin Culoarul Siret
Geneza
Sub raport paleogeografic, Subcarpatii Moldovei reprezinta o uniate relativ tanara a pamantului romanesc. Evolutia
lor este strans legata de evolutia Carpatilor Romaniei.
Subcarpatii Moldovei s-au format in timpul ultimelor faze de cutare ale orogenezei alpine din timpul erei Neozoice
(Neogen). Acestea au cutat si au inaltat formatiunile sedimentare acumulate in geosinclinalul dintre Carpati si
Platforma Moldoveneasca.
65
Cutarea depozitelor a avut loc in faze diferite: Stirica (sfarsitul Badenianului), Moldavica (Sarmatian) si Valahica
(sfarsitul Pliocenului si inceputul Cuaternarului).
Actiunea agentilor externi, mai ales a apelor curgatoare a definitivat infatisarea actuala a reliefului.
Litologia
In litologia acestei unitati predomina rocile sedimentare friabile: marne, argile, nisipuri, pietrisuri si mai rar gresii,
la acestea adaugandu-se, intercalat, evaporitele (sarea si sarurile de potasiu).
Caracteristicile reliefului
altitudini cuprinse intre 150 si 200 m (pe culoarul vailor principale) si 911 m (culmea Plesu);
Subcarpatii alcatuiesc o unitate geografica de tranzitie intre Carpati si regiunile extracarpatice. Constituie o
unitate de tranzitie, deoarece ca si muntii au structura cutata si o varietate de relief, dar relieful lor se aseamana cu
cel al dealurilor prin altitudinea joasa si rocile friabile ce-i alcatuiesc.
contactul cu regiunile invecinate - in partea de rasarit trecerea la culoarul Siretului se face lin, sirul dealurilor
subcarpatice, continuandu-se printr-o bordura de piertis si nisipuri piemontane. In nord si sud dealurile
subcarpatice se termina brusc deasupra culoarelor vailor Moldova si respectiv Trotus. Spre vest muntele se
termina se termina prin culmi, cu inaltimi de peste 800 m.
sunt formati dintr-un singur sir de depresiuni si un singur sir de deluri
reteaua hidrografica este adaptata la structura – vai dominant longitudinale, in lungul depresiunilor.
sirul culmilor si magurilor subcarpatice este fragmentat fie de vaile ce curg spre est: Ozana (Neamt), Topolita,
Bistrita, Trotus, fie de inseuari largi, cea mai semnificativa dintre acestea fiind Girov-Bozieni, situata intre
masivele Corni (nord) si Margineni (sud), prin acesta trecand drumul Piatra Neamt-Roman, din Valea Bistritei in
Valea Siretului.
la limita dintre Carpati si Subcarpati, in formatiunile sedimentare miocene s-au localizat depozite de sare si
hidrocarburi.
procese actuale de modelare: alunecari de teren, pluviodenudare, siroire, torentialitate
Relief structural
Subcarpatii Moldovei se caracterizeaza printr-o structura simpla, respectiv prezenta unui sinclinoriu, la limita cu
zona Carpatilor Orientali, pe care s-a axat depresiunile subcarpatice: Ozana-Topoliţa sau Nemtului, Cracau-
Bistrita si Tazlau-Casin si un anticlinoriu ce corespunde dealurilor din estul depresiunilor: Culmea Plesului
(911 m), Magura Boiştei (583 m) intre Ozana si Topoliţa, apoi masivele Corni (592m), Margineni (507 m) si Runcu
(507 m), intre Topoliţa si Bistrita si Culmea Pierticica Bacaului (740 m) intre Bistrita si Trotus.
dupa retragerea apelor marine, zona a fost supusa factorilor externi, formandu-se suprafetele de nivelare: Corni
(peste 600 m), putin extinsa; Ghindãuani (500-600 m), in inseuarile dintre depresiunile subcarpatice si Grumãzeşti
(400-500 m).
Relieful
Subcarpatii Nemtului
o se caracterizeaza printr-un sector depresionar, respectiv Depresiunea Nemtului (sau Ozana-Topoliţa) si altul de
dealuri, format din Culmea Plesului, Magura Boistei si Masivul Corni.
Depresiunea Nemtului
poarta numele celor doua rauri care o strabat, afluente pe dreapta Moldovei.
depresiunea este alungita pe directie nord-vest – sud-est, inregistrand altitudini generale de 400-500 m, dar cu valori
mai coborate in lungul Ozanei.
la limita cu unitatile mai inalte din vest si nord apar zone de glacisuri, in timp ce in resul depresiunii sunt prezente
pietrisurile cuaternare, in care cele doua vai s-au adancit destul de mult si au lasat , lateral, unele nivele de terasa.
Culmea Plesului (911 m)
se desprinde din M-tii Stanisoarei.
reprezinta un anticlinal tipic cu conglomerate burdigaliene in axul sau.
Magura Boiştei (583 m)
mai spre sud, intre Ozana si Topoliţa
anticlinale mascate de depozite sarmatiene din vechea cuvertura deltaica a acestei perioade.
66
Masivul Corni (592 m)
intre Topolita si inseuarea Girov-Bozieni
anticlinale mascate de depozite sarmatiene din vechea cuvertura deltaica a acestei perioade.
Subcarpatii Bistritei
o au in alcatuire Depresiunea Cracau-Bistrita si dealurile din est: Corni, Mãrgineni si Runcu, in general cu altitudini
de 500-600 m in zonele cele mai inalte.
Depresiunea Cracãu-Bistrita
axata pe un sinclinal, in lungime de cca. 50 km
dispusa de-a lungul Cracaului si Bistritei.
de-a lungul celor doua vai sunt prezente terasele, iar la limita cu flisul din Stanisoara si Gosman apare o treapta
piemontana.
Subcarpatii Trotusului
Depresiunea Tazlau-Casin
situata pe Trotus si pe cei doi afluenti opusi (Tazlaul si Casinul)
se desfasoara pe cca 70 km in lungime si 20 km latime
relieful este reprezentat prin lunci largi si terase, glacisuri piemontane (pleistocene si holocene) la limita cu muntele
si conuri de depunere (la confluente).
Culmea Pietricica Bacaului (740 m)
strajuieste, spre est, Depresiunea Tazlau-Casin
prezenta in axul sau a conglomeratelor si gresiilor oligocene si miocene.
Clima Clima este temperat-continentala cu nuante de excesivitate.
Factorii care influenteaza clima: Pozitia geografica - la nord de Bistrita se resimt influente climatice baltice (precipitatii bogate; ierni reci), iar la sud
influente est-europene, de ariditate (continentalism accentuat, ierni foarte reci, veri fierbinti cu secete).
Relieful, prin altitudine introduce modificari locale: scaderea temperaturilor si cresterea precipitatiilor o data cu
nivelul altimetric si apropierea de munte.
Fragmentarea reliefului - in depresiuni sunt frecvente efecte de foehn precum si inversiunile de temperatura,
respectiv acumulari de aer pe fundul depresiunilor, ceea ce favorizeaza inregistrarea de temperaturi scazute.
Acest sector subcarpatic se inscrie in conditiile generale ale climatului de dealuri inalte si de depresiuni
submontane, caracterizat prin:
temperaturi medii anuale de 6-8°C la contactul cu muntele si 9°C in depresiuni.
precipitatiile sunt de 500-700 mm/an; majoritatea cad primavara si la inceputul verii (valorile mai mari sunt la
contactul cu muntele si pe culmile inalte, iar cele mici in depresiuni).
dintre vanturi aici bat cele din nord-est (crivatul).
Apele Apele curgatoare apartin bazinului Siretului, deci fac parte din grupa hidrografica de est. Sunt trei colectori
principali, cu izvoare in Carpati.
Moldova, curge in nordul zonei si primeste ca afluent pe partea dreapta raul Neamt (Ozana), care dreneaza Dep.
Neamt.
Bistrita, cu afluentul sau pe stanga Cracaul strabat longitudinal Dep. Cracau-Bistrita.
Trotusul isi aduna afluentii in Dep. Tazlau-Casin: Tazlaul pe stanga, Oituzul si Casinul pe dreapta, formand o
adevarata piata de adunare a apelor.
Apele raurilor au provenienta pluviala, se caracterizeaza prin mari variatii de debit, consecinta a continentalismului
climatic. Se remarca o valoare mare a debitului solid, fenomenul fiind favorizat de rocile friabile, de terenul in
panta si de suprafetele intens despadurite.
Apele statatoare sunt reprezentate prin acumularile de pe Bistrita.
Apele freatice sunt ape de mica adancime, lipsite de continuitate. La limita Subcarpatilor cu muntii sunt adesea
intens saraturate si folosite terapeutic (Oglinzi, Baltatesti, Tg. Ocna).
67
Vegetatia
Factorii care influenteaza vegetatia:
clima
fragmentarea - pe vai reci si in depresiuni se produc inversiuni de vegetatie, esentele termofile uracand pe culmi,
iar cele de clima rece coborand pe vai reci, umbrite.
altitudinea – vegetatia se caracterizeaza prin etajarea speciilor vegetale dupa altitudine.
Asociatia vegetala predominanta este cea de padure
etajul stejarului (sub 500 m) alcatuit din specii termofile: cer, garnita, stejar pedunculat, la partea inferioara si
gorun la partea superioara. Se adauga alte specii de foioase: carpen, ulm, tei.
etajul de amestec stejar-fag se afla intre 500-700 m
etajul fagului la peste 700 m
Vegetatia azonala In lungul vailor, datorita umezelii persistente, apare o vegetatie specifica, de lunca, compusa din:
stuf, papura, rogoz, cu palcuri de salcii, plop, arin.
Fauna
In padurile de foioase intalnim: mistretul si viezurele, precum si unele animale de prada ca: lupul (Canis lupus),
vulpea, pisica salbatica (Felis silvestris), alaturi de specii patrunse fie din silvostepa (iepurele) fie din etajul
coniferelor (caprioara –Capreolus capreolus si veverita). Se adauga o mare varietate de pasari: mierla, pitigoiul de
munte, ciocanitoarea, privighetoarea, pitigoiul, pitulicea, pupaza.
Fauna acvatica cuprinde cleanul si mreana.
Solurile Sunt strans corelate cu roca, clima si vegetatia.
Sunt soluri argiloiluviale (cenusii si brun-roscate) numite argiluvisoluri
Favorizate de climatul racoros si umed si de existenta padurilor de fag apar solurile brune si brune acide de padure
(cambisoluri)
Pe dealurile cele mai inalte se intalnesc podzoluri (spodosoluri)
In depresiuni se dezvolta soluri hidromorfe (lacovisti), pe langa izvoarele sarate soluri halomorfe, iar in lunci soluri
aluvionare de lunca.
Populatia
Subcarpatii Moldovei sunt o regiune bine populata, in care urmele de cultura materiala dovedesc vechimea si
continuitatea locuirii.
Resursele solului si ale subsolului, posibilitatea de adapostire in depresiunile submontane, sunt factori ce au
determinat o umanizare accentuata inca din Paleolitic si Neolitic.
Zonele depresionare au o densitate ridicata a populatiei (150-200 loc./km¨) datorita sporului natural ridicat (6-7 0/00) fata de media pe tara.
Exista deplasari permanente (spre alte regiuni si spre orase) si fenomene de navatism atit spre orase (Piara Neamt,
Buhusi, Bacau, Onesti, Tirgu Neamt), cit si spre platformele industriale, (Borzesti, Roznov, Savinesti).
Asezarile
Asezarile rurale sunt situate pe vai, terase, la confluente, la contactul depresiunilor cu muntele sau cu dealurile
subcarpatice si pe culmi.
1. Dupa modul de distribuire a gospodariilor in teritoriu:
satul rasfirat, cu casele prinre gradini si vii
satul adunat (in depresiuni)
satul linear (in lungul vailor).
2. Dupa marime
sate mijlocii (500-1000 loc)
sate mari (1500-5000 loc).
68
3. Dupa functii majoritatea au profil:
agricol - cresterea animalelor, pomicultura, viticultura
petrolier
industrial
forestiere
tot mai mult se tinde spre functiuni economice complexe, indeosebi prin dezvoltarea industriei mici si artizanale.
Asezarile urbane
In Depresiunea Cracau - Bistrita
Piatra Neamt (123.000 loc), pe Bistrita cu ind.celulozei si hartiei, ingrasaminte azotoase si functie turistica
Buhusi (sub 25.000 loc) aparut la sfarsitul sec. al XIX-lea, odata cu fabrica de postav.
In Dep. Tazlau-Casin
Onesti (50-100.000 loc), dezvoltat repede prin industria chimica
Moinesti (sub 25.000 loc) cu exploatari de petrol
Tg. Ocna (sub 25.000 loc) cu exploatari de sare
Darmanesti (sub 25.000 loc) cu rafinarie de petrol
In Dep. Neamt
Tg. Neamt (sub 25.000 loc) mentionat documentar din sec. al XIV-lea, cu o cetate puternica
Resursele
Subcarpatii Moldovei constituie o unitate geografica cu o larga gama de resurse ale solului.
Padurile de foioase sunt foarte extinse. Lemnul lor este folosit in industria de prelucrare a lemnului (cherestea de
fag la Onesti si TG. Neamt) sau in cea a celulozei si hartiei prin chimizare.
Pasunile si fanetele intretin cresterea bovinelor.
Apa Bistritei este valorificata in hidroenergie. De-a lungul sau in Dep. Cracau-Bistrita, se insira sapte din cele 12
hidrocentrale din aval de Stejaru.
Intre resursele subsolului
petrol de la: Moinesti, Tazlau, Zemes, Balcani, Parjol, Darmanesti, Casin
gaze naturale de la Beresti-Tazlau si Secuieni (jud. Neamt).
sare se exploateaza de la Tg. Ocna
saruri de potasiu la Tazlau.
din albiile raurilor se exploateaza nisipuri si pietrisuri, utilizate la terasamente, ca balast.
Industria
Industria energiei electrice
termocentrala Borzesti, alte termocentrale mai mici (Piatra Neamt, Buhusi)
hidrocentale pe Bistrita (intre Piatra Neamt si Bacau).
Industria chimica produce
produse petrochimice (cauciuc sintetic, fire si fibre sintetice, mase plastice) la Borzesti
fire sintetice la Savinesti
ingrasaminte azotoase la Roznov
produse clorosodice la Borzesti pe baza extractiei de sare de la Tirgu Ocna
celuloza si hirtie la Piatra Neamt
industria de ingrasaminte complexe foloseste sarurile de potasiu exploatate la Tazlau
Industria lemnului
cherestea de rasinoase la Piatra Neamt
cherestea de fag la Onesti
Industria materialelor de constructii
Piatra Neamt - se obtin prefabricate din beton, ceramica pentru constructii si ceramica fina.
Industria textila
prelucrarea lanii la Buhusi
69
tricotaje la Piatra Neamt.
Agricultura
Fondul funciar bun, cu terenuri arabile intinse in depresiuni, permite cultura cerealelor, a plantelor industriale,
furajere si pomicultura.
Terenurile arabile sunt relativ restranse, fiind valorificate doar in depresiuni si pe versantii cu panta mica (grau,
porumb, orz, secara, cartof, sfecla de zahar, in si canepa).
Cresterea animalelor se face pe baza unor pasuni si a culturii plantelor furajere; exista efective notabile de bovine,
ovine, porcine, precum si de pasari.
Caile de comunicatie pe culoarul Siretului trece magistrala feroviara 5 si drumul international E 85 Bucuresti-Suceava
pe Valea Trotusului trece o cale ferata electrificata transcarpatica (Adjud-Onesti-Comanesti-Ciceu), insotita si de o
sosea.
pe Valea Bistritei este calea ferata Bacau-Piatra Neamt (si de aici la Bicaz) cu un drum rutier paralel.
recent orasul Tirgu Neamt a fost legat printr-o cale ferata noua de Pascani
sosele modernizate leaga Piatra Neamt de Roman, Tirgu Neamt de Pascani si Tirgu Neamt de Piatra Neamt.
Turismul
in jurul orasului Tirgu Neamt - Cetatea Neamtului
manastirile Neamt, Agapia, Varatec, Secu
statiunile Oglinzi si Baltatesti
Tirgu Ocna (salina).
Subcarpatii Curburii
Asezare Sunt situati in partea central – sud-estica a tarii, constituind sectorul de mijloc al Subcarpatilor romanesti.
Limite
Valea Trotusului (N), care ii separa de Subcarpatii Moldovei
Valea Dambovitei (V), ce ii separa de Subcarpatii Getici si Podisul Getic.
in partea de sud, sud-est si est se invecineaza cu Campia Romana, limita fiind conventionala, contactul dintre cele
doua unitati geografice facandu-se printr-un glacis cuaternar.
Contactul cu zona montana (grupa Bucegi si Carpatii de Curbura) se realizeaza prin intermediul unor depresiuni
submontane situate pe vaile raurilor, la iesirea acestora din munti.
Geneza
Sub raport paleogeografic, Subcarpatii Curburii reprezinta o uniate relativ tanara a pamantului romanesc. Evolutia
lor este strans legata de evolutia Carpatilor Romaniei.
Subcarpatii Curburii s-au format in timpul ultimelor faze de cutare ale orogenezei alpine din timpul erei Neozoice
(Neogen). Acestea au cutat si au inaltat formatiunile sedimentare acumulate in geosinclinalul de la marinea
Carpatilor Orientali.
Cutarea depozitelor a avut loc in faze diferite: Stirica (sfarsitul Badenianului), Moldavica (Sarmatian) si Valahica
(sfarsitul Pliocenului si inceputul Cuaternarului).
Actiunea agentilor externi, mai ales a apelor curgatoare a definitivat infatisarea actuala a reliefului.
70
Litologia
In litologia acestei unitati predomina rocile sedimentare friabile: marne, argile, nisipuri, pietrisuri . Se gasesc si
cute diapire.
Caractere generale
cel mai inalt deal este Magura Odobesti (996 m) , iar cel mai mic este Bucovelul (406 m); in depresiuni
altitudinile oscileaza intre 200-500 m;
sunt cei mai complecsi subcarpati, reprezentand un sector de tranzitie intre campie si munti; in exterior se
limiteaza direct cu campia (ceilalti cu dealuri);
unele caractere geologice si de relief ii apropie de Carpati: structura cutata cu pinteni carpatici, altitudini
generale mai mari (700-1000m) si o varietate de relief, cu un numar mare de depresiuni, dar relieful lor se
aseamana cu cel al dealurilor prin rocile friabile ce-i alcatuiesc;
este cel mai complex sector subcarpatic, cuprinzand doua siruri de depresiuni (subcarpatice sau „interne” in
vecinatatea muntilor si intracolinare spre periferie), despartite printr-o mediana de culmi cu structura de cute
diapire. Spre exterior urmeaza dealuri inalte;
complexitatea sectorului creste pe alocuri, prin patrunderea unor pinteni montani (Pintenul Ivanetu, 1021 m, ce
patrunde dinspre M-tii Vrancei si Pintenul Homorâciu, patrunzand dinspre M-tii Buzaului). Ei sunt alcatuiti din
roci tari, intrerupand oarecum paralelismul dealurilor si depresiunilor cu zona montana;
tectonica mai complexa, comparativ cu celelalte doua unitati subcarpatice, aceasta ca o conditie a pozitiei lor fata
de microplaca Marii Negre, precum si a tectonismului mult mai accentuat in zona Carpatilor Curburii;
resursele de tip lagunar, in primul rand sarea, urmare a plasticitatii sale, a determinat formarea cutelor de tip
diapir, foarte bine puse in evidenta la Slanic si in alte locuri, acestea contribuind, de asemenea la complicarea
structurii unitatii prin deranjarea evidenta a formatiunilor pliocene si cuaternare;
inaltarea cu app. 1000 m a Carpatilor la sfarsitul Pliocenului si inceputul Cuaternarului, in anumite limite si a
Subcarpatilor, a avut consecinte foarte importante in modelarea reliefului, vaile adancindu-se puternic in cuvertura
miopliocena, iar procesele de versant au devenit foarte active. In acest fel vaile au transportat cantitati apreciabile
de materiale aluvionare, ce au fost depuse la limita cu campia, formand trepta glacisurilor marginale.
geneza, litologia, pantele destul de accentuate si presiunea geodemografica au condus la declansarea unor intense
procese de versant, indeosebi eroziunea de adancime (ravene, ogase, organisme torentiale), care au indepartat
cuvertura de sol si chiar roca de pe suprafete intinse, ajungandu-se pana la stadiul de pamanturi rele, cunoscute si
sub numele de „badlanduri”.
urmare a eroziunii ulterioare, cuvertura de pietrisuri piemontane a fost indepartata aproape in intregime de
pe latura interna (dinspre munte) a Subcarpatilor, unde au ajuns la suprafata structurile cutate miocene, in timp ce
pe latura externa (spre campie) aceasta se pastreaza pe suprafete apreciabile;
Relief structural - cutat
se caracterizeaza prin extensiunea in largime a structurilor sinclinale si anticlinale
vaile, au in general, caracter transversal, in concordanta cu orientarea initiala in cuvertura piemontana, in acest fel
aparand sectoare de ingustare in zonele de anticlinal si de largire in cele de sinclinal, iar in conditiile de adaptare
la structura o serie de vai urmaresc sinclinalele, unde prezinta o directie longitudinala;
vulcani noroiosi in Depr. Policiori;
Relieful
In literatura geografica recenta (Geografia Romaniei, IV, 1992), Subcarpatii Curburii sunt divizati in trei
compartimente:
1. Subcarpatii Vrancei – intre Trotus si Slanicul Buzaului
2. Subcarpatii Buzaului – intre Slanicul Buzaului si Teleajen
3. Subcarpatii Prahovei – intre Telejen si Dambovita, acestia avand doua subdiviziuni:
a) Subcarpatii Teleajenului (intre Teleajen si Prahova);
b) Subcarpatii Ialomitei (intre Prahova si Dambovita)
Depresiunile submontane
o sunt prezente sub forma unui uluc aproape continuu la iesirea raurilor din spatiul montan
o altitudini de 400-500 m pe vaile principale si 600-700 m la nivelul interfluviilor.
71
o se remarca: Dep. Soveja pe valea Şuşiţei; Dep. Vrancea, situata pe Valea Putnei si a afluentilor sai (Nãruja si
Zãbala); Dep. Neculele pe Ramnicu Sarat, Dep. Lopatari (pe Slanic), Dep. Patarlage (pe Buzau), Dep. Chiojd
(intre Muntii Buzaului si Pintenul Ivanetu), Dep. Valenii de Munte (pe Teleajen), Dep. Campina (pe Prahova).
Dealurile subcarpatice interne
o au o structura complexa (anticlinale si chiar sinclinale suspendate)
o Ousoru (753 m), Rãchitaş (917 m), Rãiuţ, Gurbãneasa (979 m), Bisoca (970 m), Dâlma (800 m), Blidişel (819 m),
Salcia (717 m), Ciolanu, la care se adauga Pintenul Ivanetu (1021 m).
Depresiunile externe (intracolinare)
o sunt mai putin extinse comparativ cu precedentele, ele fiind prezente de-a lungul vailor mai mari
o Vidra (pe Putna), Mera (pe Milcov), Dumitresti (pe Ramnicu Sarat), Policiori (intre Slanic si Buzau, avand vulcani
noroiosi), Nişcov (pe Nişcov), Podeni (pe Cricovul Sarat), Pucioasa (pe Ialomita).
Dealurile subcarpatice externe
o Zãbrãuţ, Magura Odobesti, (996 m), Dealul Deleanu (694 m), Blãjeni, Istriţa (749 m), Bucovel (406 m).
Clima este temperat-continentala
Factorii care influenteaza clima: Pozitia geografica se resimt influente estice de ariditate (continentalism accentuat, ierni foarte reci, veri fierbinti cu
secete) si influente de tranzitie..
Relieful, prin altitudine introduce modificari locale: scaderea temperaturilor si cresterea precipitatiilor o data cu
nivelul altimetric si apropierea de munte.
Fragmentarea reliefului - depresiunile au un caracter de adapost, atit fata de circulatia vestica, cit si fata de
patrunderea Crivatului din nord-est; la inceputul primaverii se inregistreaza o crestere a temperaturii, ca urmare a
efectului de foehn, care patrunde in zona depresiunilor, coborand de pe inaltimi.
acest sector subcarpatic se inscrie in conditiile generale ale climatului de dealuri, caracterizat prin temperaturi
medii anuale de 6-10°C, precipitatiile de 600-800 mm/an si chiar peste 800mm/an in dealurile inalte.
Vantul caracteristic este cel estic, cu caracter stepic. In sezonul rece bate crivatul dinstre est sau nord-est.
Apele
Raurile coboara din Carpati si apartin grupei de sud (colectate de Dunare)
Dambovita, la limita vestica, afluent al Argesului;
Ialomita cu afluentii sai Cricovul Dulce, Prahova (cu Doftana, Teleajen si Cricovul Sarat), Sarata;
Raurile ce apartin grupei de est (colectate de Siret)
Buzaul are ca afluenti pe Basca Mare si Basca Mica, Slanic si Câlnãu;
Ramnicul Sarat
Putna cu Zãbala, Milcov, Râmna;
Trotusul la limita de nord.
Apele raurilor au provenienta pluviala, se caracterizeaza prin mari variatii de debit, consecinta a continentalismului
climatic. Se remarca o valoare mare a debitului solid, fenomenul fiind favorizat de rocile friabile, de terenul in
panta si de suprafetele intens despadurite.
Apele statatoare sunt reprezentate prin lacurile de la Slanic si Teleaga, formate in masive de sare.
Apele freatice sunt ape de mica adancime, lipsite de continuitate. La limita Subcarpatilor cu muntii sunt adesea
intens saraturate.
Vegetatia
Factorii care influenteaza vegetatia:
clima
fragmentarea - pe vai reci si in depresiuni se produc inversiuni de vegetatie, esentele termofile uracand pe culmi,
iar cele de clima rece coborand pe vai reci, umbrite.
altitudinea – vegetatia se caracterizeaza prin etajarea speciilor vegetale dupa altitudine.
Asociatia vegetala predominanta este cea de padure
72
etajul stejarului (sub 500 m) alcatuit din specii termofile: cer, garnita, stejar pedunculat, la partea inferioara si gorun
la partea superioara. Se adauga alte specii de foioase: carpen, ulm, tei.
etajul de amestec stejar-fag se afla intre 500-700 m
etajul fagului la peste 700 m
Vegetatia azonala In lungul vailor, datorita umezelii persistente, apare o vegetatie specifica, de lunca, compusa din:
stuf, papura, rogoz, cu palcuri de salcii, plop, arin.
Fauna
In padurile de foioase intalnim: mistretul si viezurele, precum si unele animale de prada ca: lupul (Canis lupus),
vulpea, pisica salbatica (Felis silvestris), alaturi de specii patrunse fie din silvostepa (iepurele) fie din etajul
coniferelor (caprioara –Capreolus capreolus si veverita). Se adauga o mare varietate de pasari: mierla, pitigoiul de
munte, ciocanitoarea, privighetoarea, pitigoiul, pitulicea, pupaza.
Fauna acvatica cuprinde cleanul si mreana.
Solurile Sunt strans corelate cu roca, clima si vegetatia.
Sunt soluri argiloiluviale (cenusii si brun-roscate) numite argiluvisoluri
Favorizate de climatul racoros si umed si de existenta padurilor de fag apar solurile brune si brune acide de padure
(cambisoluri)
Pe dealurile cele mai inalte se intalnesc podzoluri (spodosoluri) .
In depresiuni se dezvolta soluri hidromorfe (lacovisti), pe langa izvoarele sarate soluri halomorfe, iar in lunci soluri
aluvionare de lunca.
Populatia
Prezenta depresiunilor, a zacamintelor subsolului si a conditiilor favorabile de mediu geografic, la care s-au alaturat
si posibilitatile foarte bune de adapostire a populatiei in perioadele vechi („tarile”), au condus la o densitate ridicata
a asezarilor si a populatiei in intreg arealul Subcarpatilor Curburii, dar mai cu seama in compartimentul vestic.
Populatia are o densitate medie ridicata (100-150 loc/kmp) cu valori mai mari in jurul oraselor situate in exterior.
Asezarile
Asezarile rurale sunt situate pe vai, terase, la confluente, la contactul depresiunilor cu muntele sau cu dealurile
subcarpatice si pe culmi.
4. Dupa modul de distribuire a gospodariilor in teritoriu:
satul rasfirat, cu casele prinre gradini si vii
satul adunat (in depresiuni)
satul linear (in lungul vailor).
5. Dupa marime
sate mijlocii (500-1000 loc)
sate mari (1500-5000 loc).
6. Dupa functii majoritatea au profil:
agricol - cresterea animalelor, pomicultura, viticultura
petrolier
industrial (Filipestii de Padure, Valea Calugareasca, Maneciu, Doicesti)
forestiere
tot mai mult se tinde spre functiuni economice complexe, indeosebi prin dezvoltarea industriei mici si artizanale.
Asezarile urbane
Campina (25.000-50.000 loc), cu industrie complexa (rafinarea petrolului, reparatii de utilaje petroliere, industria
lemnului).
Orase sub 25.000 loc:
Valenii de Munte, situat in Dep. Valeni, pe Teleajen
Breaza (in bazinul Prahovei)
Moreni (pe Cricovul Dulce); are activitati industriale legate exploatarea petrolului;
73
Comarnic, Baicoi, Plopeni, Boldesti-Scaeni, Urlati dezvoltate pe seama exploatarilor de petrol
Fieni (cu industria cimentului)
Pucioasa (cu tesatorii de in si canepa)
Slanic, Odobesti si Panciu (centre viticole, la contactul cu campia)
Resursele
Subcarpatii Curburii constituie o unitate geografica cu o larga gama de resurse ale solului.
Padurile de foioase sunt foarte extinse. Lemnul lor este folosit in industria de prelucrare a lemnului (la Gugesti - jud
Vrancea).
Pasunile si fanetele intretin cresterea bovinelor.
Apa Ialomitei alimenteaza hidrocentrala de la Moroieni.
Intre resursele subsolului sunt de retinut cele energetice:
petrolul (Campina, Moreni, Bãicoi, Ţinţea, Gura Ocnitei, Boldeşti-Scãeni, Urlati, Mizil, Sãrata Monteoru, Berca,
Arbãnaşi, Beceni, Tisãu);
gaze naturale (Moreni, Tisãu, Urlati).
carbune (lignit). Gruparea Mãrgineanca, Aninoasa, Şotânga, Filipeştii de Padure, Ceptura alimenteaza
termocentrala de la Doicesti (jud. Dambovita).
sare gema exploatata la Slanic, jud. Prahova.
din albiile raurilor se exploateaza nisipuri si pietrisuri, utilizate la terasamente, ca balast.
Industria
Industria energetica
termocentralele de la Doicesti, Fieni, Gura Ocnitei.
Industria constructoare de masini
utilaj petrolier la Moreni si Campina
utilaj minier la Filipestii de Padure
Industria chimica
are importante resurse proprii (sarea, extrasa la Slanic-Prahova, petrol, gaze asociate)
anvelope la Floresti-Prahova (localitate componenta a orasului Baicoi)
ingrasaminte fosfatice la Valea Calugareasca
acid sulfuric la Campina
cartoane si hartie la Boldesti-Scaeni
Industria lemnului
cherestea de rasinoase la Nehoiu, Maneciu
cherestea de fag la Campina si Gugesti
Industria materialelor de constructii
ciment la Comarnic, Fieni
azbociment (Fieni)
var (Comarnic, Magura)
caramizi refractare (Comarnic)
ceramica pentru constructii (Pucioasa)
sticla (Boldesti-Scaeni).
Industria textila
prelucrarea inului si a cinepii (la Pucioasa, Paulesti si Ploiesti)
Industria alimentara
vin (Focsani, Panciu, Odobesti, Cotesti, Valea Calugareasca)
conserve de fructe (Valenii de Munte, Campina)
Agricultura
74
Terenurile arabile sunt relativ restranse, fiind valorificate doar in depresiuni si pe versantii cu panta mica (grau,
porumb, orz, secara, cartof, sfecla de zahar, in si canepa). I
n decursul timpului padurile au fost pe alocuri defrisate (ex. In Vrancea), ceea ce a deschis pe povarnisuri calea
eroziunii. Este zona in care s-au efectuat in ultimele decenii lucrari complexe de combatere a eroziunii solului:
terasari, plantari de pomi fructiferi si vita de vie, alaturi de aratul in lungul curbelor de nivel.
Viile cuprind suprafete mari in zonele: Focsani, Panciu, Odobesti, Jaristea, Valea Calugareasca, Istrita, Mizil, Urlati
etc.
Se cresc indeosebi bovine si ovine.
Caile de comunicatie situate spre exterior, pe aliniamentul Ploiesti-Buzau-Ramnicu Sarat-Focsani si Ploiesti-Targoviste
transversal, pe unele vai cum ar fi Valea Prahovei (Ploiesti-Valeni de Munte-Maneciu), Valea Buzaului (Buzau-
Nehoiu) si Valea Ialomitei (Targoviste-Pucioasa-Fieni);
Obiectivele turistice
statiunile: Slanic-Prahova, Pucioasa
vulcanii noroiosi
In Subcarpatii Curburii exista o diferentiere economico-geografica intre partea de vest (axata pe vaile
Teleajanului, Prahovei si Ialomitei), foarte industrializata si urbanizata, si de partea de est (la est de Teleajen),
mai rurala si agricola.
Subcarpatii Getici
Subcarpatii Getici reprezinta sectorul vestic al Subcarpatilor.
Limite Valea Dambovitei la est, ii separa de grupa Bucegi
Valea Motrului in vest, ii desparte de Podisul Mehedinti;
in nord intra in contact cu Carpatii Meridionali (grupele Fagaras, Parang si Retezat Godeanu- respectiv M-tii
Valcanului)
sud Podisul Getic
Geneza
Sub raport paleogeografic, Subcarpatii Getici reprezinta o uniate relativ tanara a pamantului romanesc. Evolutia lor
este strans legata de evolutia Carpatilor Romaniei.
Subcarpatii Getici s-au format in timpul ultimelor faze de cutare ale orogenezei alpine din timpul erei Neozoice
(Neogen). Acestea au cutat si au inaltat formatiunile sedimentare (pietrisurile de Candesti) acumulate in
Depresiunea Getica.
Cutarea depozitelor a avut loc in faze diferite: Stirica (sfarsitul Badenianului), Moldavica (Sarmatian) si Valahica
(sfarsitul Pliocenului si inceputul Cuaternarului).
Actiunea agentilor externi, mai ales a apelor curgatoare a definitivat infatisarea actuala a reliefului.
Litologia
In litologia acestei unitati predomina rocile sedimentare friabile: marne, argile, nisipuri, pietrisuri . Se gasesc si
cute diapire.
75
Caractere generale
scaderea in altitudine de la nord spre sud si de la est spre vest (1000 m-1100 m la est de Olt si 400-500 m la
vest de Olt); altitudinea maxima este la contactul cu muntele - 1.150 m; altitudinea minima coboara sub 300 m in
Depresiunea Tirgu Jiu;
pietrisurile de Candesti au fost indepartate de pe structura subcarpatica de actiunea de denudare ulterioara,
astfel incat in prezent ele au ramas in aceasta unitate numai in partea estica a Subcarpatilor Getici.
inaltarea cu app. 1000 m a Carpatilor la sfarsitul Pliocenului si inceputul Cuaternarului, in anumite limite si a
Subcarpatilor, a avut consecinte foarte importante in modelarea reliefului, vaile adancindu-se puternic in cuvertura
miopliocena, iar procesele de versant au devenit foarte active (ravene, ogase, organisme torentiale).
Subcarpatii Getici alcatuiesc o unitate de tranzitie intre Carpati si regiunile extracarpatice. Sunt formati din
roci neogene cutate, fiind in acest fel o regiune de orogen asemanatoare Carpatilor. Altitudinile (pe alocuri de peste
1.000 m) ii aseamana cu regiunile montane. Relieful lor se aseamana cu cel al dealurilor prin rocile friabile ce-i
alcatuiesc;
resursele de tip lagunar, in primul rand sarea, urmare a plasticitatii sale, a determinat formarea cutelor de tip
diapir, foarte bine puse in evidenta la Ocnele Mari
sunt formati din doua siruri de depresiuni si doua siruri de dealuri
predomina vaile transversale;
Relief structural - monoclinal
alternanta unor formatiuni mai dure (conglomerate si gresii burdigaliene si helvetiene) cu altele mai moi (nisipuri,
marne nisipoase si chiar tufuri), obisnuit monoclinale, au condus la formarea cuestelor pe flancul sudic al
depresiunilor, atat a celor submontane, cat si a celor intracolinare;
Relieful
Caracteristica esentiala a Subcarpatilor Getici o reprezinta succesiunea - dinspre Carpatii Meridionali spre Podisul
Getic - a cate doua siruri de depresiuni si doua siruri de dealuri, astfel:
Depresiuni "submontane"
o in apropierea muntelui, puse in evidenta in cea mai mare parte de eroziune,
o Depresiunea Campulung (pe Riul Tirgului), Bradet (pe Valsan), Arefu (pe Arges), Jiblea (pe Olt), Horezu,
Polovragi (pe Oltet) si depresiunile submontane dintre Gilort si Motru (mai cunoscute fiind Novaci pe Gilort si
Tismana pe riul cu acelasi nume);
Dealuri subcarpatice interne
o cu structura cutata
o Magura Matau (1.018 m), Dealul Carlige (871 m), Magura Slatioarei (767 m) si Dealurile Gorjului (402 m).
Depresiuni ("intracolinare")
o dintre Arges si Argesel si Depresiunea Tirgu Jiu-Campu Mare;
Dealuri "externe"
o situate spre exterior, foarte slab cutate
o Dealul Negru (581 m), Dealul Birzei (560 m), Dealul Bran (333 m).
Depresiunea Campulung o depresiune submontana, pe Riul Tirgului
o situata in partea de est a Subcarpatilor Getici, la poalele Muntilor Iezer; marginita la sud de Magura Matau
o aici a aparut si s-a dezvoltat orasul Campulung, prima capitala a Tarii Romanesti.
Depresiunea Tirgu Jiu - Campu Mare o depresiune intracolinara, strabatuta de Jiu,
o situata in partea de vest a Subcarpatilor Getici; spre est se intinde pina la Gilort, iar spre vest pina la Motru;
o este marginita la nord de Dealurile Gorjului (dealuri subcarpatice interne), iar la sud de Dealul Bran (333 m, deal
extern);
o depresiunea are altitudini reduse - sub 300 m
Clima
este temperat-continentala
76
Factorii care influenteaza clima:
Pozitia geografica in sudul Carpatilor Meridionali (caracter de "adapost", pe ansamblu); este un climat de tranzitie
intre climatul cu influente submediteraneene (spre Podisul Mehedinti) si climatul de ariditate (din est).
Relieful, prin altitudine introduce modificari locale: scaderea temperaturilor si cresterea precipitatiilor o data cu
nivelul altimetric si apropierea de munte.
Climat de dealuri exista un etaj de dealuri inalte (la peste 500 m) si de dealuri joase (sub 500 m), in depresiuni.
o temperaturi medii anuale de 6-10°C
o temperatura medie a lunii celei mai calde (iulie) scade cu inaltimea, corespunzator, de la 22°C la 20°C
o temperatura medie a lunii celei mai reci (ianuarie) de la -1°C (in Depresiunea Tirgu Jiu) la -2°C, -3°C la cele mai
mari altitudini.
o precipitatiile sunt de 700-1000 mm/an, in functie de altitudine;
o vanturile caracteristice sunt cele din S-V si E, iar la vest de Jiu patrund dinspre munti mase de aer foehnice.
Apele
Riurile fac parte din grupa de sud, fiind colectate de catre Dunare:
Jiul primeste ca afluenti (in afara zonei subcarpatice) Motru si Gilortul, iar in apropierea lacului Ceauru, raul
Tismana.
Oltul are ca afluenti pe Oltet (cu Cerna) si Topolog.
Argesul primeste pe Vaslan, Raul Doamnei (cu Riul Tirgului si Argesel) si Dimbovita.
Apele raurilor au provenienta pluviala, foarte putin se alimenteaza din ape subterane. Se remarca o valoare mare a
debitului solid, fenomenul fiind favorizat de rocile friabile, de terenul in panta si de suprafetele intens despadurite.
Lacurile din Subcarpatii Getici sunt de mai multe categorii:
lacuri in masive de sare: Ocnele Mari
lacuri de acumulare: Ceauru, pe Jiu, in Depresiunea Tirgu Jiu - Campu Mare; pe Olt (in sectorul dintre Cozia si
Ocnele Mari) si pe Arges (intre Vidraru si Curtea de Arges);
Apele subterane sunt relativ discontinui (datorita reliefului). Sunt ape freatice lipsite de continuitate. In unele locuri
apar la suprafata sub forma unor izvoare minerale (Baile Olanesti, Baile Govora).
Vegetatia
Factorii care influenteaza vegetatia:
clima - in partea de vest a Subcarpatilor Getici (indeosebi in depresiunea Tirgu Jiu - Campu Mare) apar si specii
submediteraneene.
fragmentarea - pe vai reci si in depresiuni se produc inversiuni de vegetatie, esentele termofile uracand pe culmi,
iar cele de clima rece coborand pe vai reci, umbrite.
altitudinea – vegetatia se caracterizeaza prin etajarea speciilor vegetale dupa altitudine.
o Asociatia vegetala predominanta este cea de padure
etajul stejarului (sub 500 m) alcatuit din specii termofile: cer, garnita, stejar pedunculat, la partea inferioara si gorun
la partea superioara. Se adauga alte specii de foioase: carpen, ulm, tei.
etajul de amestec stejar-fag se afla intre 500-700 m
etajul fagului la peste 700 m in delurile subcarpatice.
Vegetatia azonala In lungul vailor, datorita umezelii persistente, apare o vegetatie specifica, de lunca, compusa din:
stuf, papura, rogoz, cu palcuri de salcii, plop, arin.
Fauna
In padurile de foioase intalnim: mistretul si viezurele, precum si unele animale de prada ca: lupul (Canis lupus),
vulpea, pisica salbatica (Felis silvestris), alaturi de specii patrunse fie din silvostepa (iepurele) fie din etajul
coniferelor (caprioara –Capreolus capreolus si veverita). Se adauga o mare varietate de pasari: mierla, pitigoiul de
munte, ciocanitoarea, privighetoarea, pitigoiul, pitulicea, pupaza.
In partea de vest exista specii submediteraneene: broasca testoasa, vipera cu corn;
Fauna acvatica cuprinde cleanul si mreana.
77
Solurile Sunt strans corelate cu roca, clima si vegetatia.
Sunt soluri argiloiluviale (cenusii si brun-roscate) numite argiluvisoluri
Favorizate de climatul racoros si umed si de existenta padurilor de fag apar solurile brune si brune acide de padure
(cambisoluri)
Pe dealurile cele mai inalte se intalnesc podzoluri (spodosoluri) .
In depresiuni se dezvolta soluri hidromorfe (lacovisti), pe langa izvoarele sarate soluri halomorfe, iar in lunci soluri
aluvionare de lunca.
Populatia Conditiile naturale (relief, clima, ape, vegetatie, soluri, resurse) sunt deosebit de favorabile vietii si activitatii
societatii omenesti. Relieful depresionar permite concentrarea populatiei, localitatilor si activitatilor agricole.
Reteaua de riuri influenteaza transporturile si asezarile. Resursele naturale au dus la aparitia unor industrii noi.
Subcarpatii Getici reprezinta o zona de straveche si continua populare umana. Aici au aparut primele capitale ale
Tarii Romanesti: Campulung si Curtea de Arges.
Densitatea populatiei este de peste 100 loc/km² pe ansamblul Subcarpatilor Getici. In depresiunile mari ajunge la
150 loc/km², iar pe dealuri se diminueaza corespunzator.
Sporul natural este egal cu media tarii, cu valori mai reduse in vest (Gorj) decit in est (Arges).
Asezarile
Asezarile umane sunt concentrate in depresiuni si de-a lungul vailor.
Asezarile rurale sunt situate pe vai, terase, la confluente, la contactul depresiunilor cu muntele sau cu dealurile
subcarpatice si pe culmi.
7. Dupa modul de distribuire a gospodariilor in teritoriu:
satul rasfirat, cu casele prinre gradini si vii
satul adunat (in depresiuni)
satul linear (in lungul vailor).
8. Dupa marime
sate mijlocii (500-1000 loc)
sate mari (1500-5000 loc).
9. Dupa functii majoritatea au profil:
agricol - cresterea animalelor, pomicultura, viticultura
petrolier
industrial
forestiere
tot mai mult se tinde spre functiuni economice complexe, indeosebi prin dezvoltarea industriei mici si artizanale.
Asezarile urbane
Ramnicu Valcea (113.000 loc.), oras comercial inca din Evul Mediu (rafinarie, combinat de prelucrare a lemnului,
industria pielariei);
Tirgu Jiu (98.000 loc.) (utilaj minier, industrie textila si alimentara)
Orase cu populatie intre 25.000-50.000 loc:
o Campulung - prima capitala a Tarii Romanesti, cu insemnatate deosebita in Evul Mediu, (intreprindere de
autoturisme de teren ARO, combinatul chimic, combinatul de lianti si azbociment, ramuri ale industriei usoare).
o Curtea de Arges (industrie electrotehnica, industria lemnului); functie turistica
Orase cu populatie sub 25.000 loc:
Ocnele Mari - extractia sarii
Bumbesti-Jiu - industria constructoare de masini
Ticleni - extractia petrolului si gazelor naturale
Novaci si Horezu - industrie mica si artizanala
statiuni balneoclimaterice:Baile Olanesti, Baile Govora, Calimanesti, Caciulata
Tirgu Carbunesti
78
Industria
Industria energetica
petrolul se extrage de la limita cu Podisul Getic: Ticleni, Bâtleni, Scoarta, Albeni, Bărbăteşti; prelucrarea se
realizeaza la rafinaria de la Ramnicu Valcea
gazele asociate se exploateaza la Ticleni si Bustuchin.
lignit
in est intre Arges si Dambovita si cuprinde exploatarile de la Berevoiesti, Godeni, Poenari, Jugur, Boteni;
alimenteaza termocentrala de la Schitu-Golesti;
rezerve mai mici sunt intre Olt si Jiu, la Alunu-Cuceşti (Jud. Valcea) Bereşti, Scoarţa-Albeni (Jud. Gorj)
termocentrale mai mici (Ramnicu Valcea, Govora)
hidrocentrale (pe Olt, pe Arges)
Industria chimica
exploatari de sare (la Ocnele Mari
produse clorosodice (la Govora si Ramnicu Valcea)
fire sintetice (Campulung)
Industria lemnului
cheresteaua de rasinoase (pe baza lemnului din grupa Fagaras) se prelucreaza la Curtea de Arges
furnire, placi aglomerate, fibrolemnoase si mobila se produc la combinatele de la Preajba (linga Tirgu Jiu) si
Ramnicu Valcea.
Industria materialelor de constructie
lianti (ciment si var) de la Campulung si de la Birsesti, linga Tirgu Jiu
ceramica fina de la Tirgu Jiu si Curtea de Arges.
Industria usoara
incaltaminte si tabacarii, la Ramnicu Valcea
Industria alimentara
conserve din fructe Riureni
produse lactate din Campulung.
Agricultura Fondul funciar, conform conditiilor naturale, are calitati medii.
solurile mai slabe calitativ
alunecarile de teren si substratul argilos diminueaza calitatile naturale ale fondului funciar, chiar daca conditiile de
clima sunt foarte favorabile
terenurile accidentate (dealurile) si extinderea relativ redusa a suprafetelor orizontale din depresiuni reduc
considerabil cultivarea plantelor agricole
in Subcarpatii Getici predomina suprafetele cu pasuni si finete si cele prielnice culturii pomilor fructiferi
Cultura plantelor cuprinde:
culturi cerealiere (porumb indeosebi), plante tehnice, cartofi, legume, leguminoase pentru boabe (in zonele
periurbane) si indeosebi pomi fructiferi (pruni, meri, peri etc.);
Subcarpatii Getici impreuna cu Subcarpatii Curburii si portiunea nordica a Podisului Getic formeaza principala
regiune pomicola a tarii, in care predomina prunul, dar noile plantatii extind cultura marului; judetele Arges si
Valcea au cele mai mari livezi din tara. Mari plantatii pomicole exista la Campulung, Ramnicu Valcea si Tismana.
Cresterea animalelor se bazeaza predominant pe pajisti de dealuri, mai modeste calitativ (decit la munte si campie),
datorita eroziunii si suprapasunatului si mai putin pe cultura plantelor furajere.
Se cresc ovine, bovine, pasari.
79
Cai de comunicatie si transporturile
Caile ferate sunt situate pe culoarele de vale, astfel:
pe Jiu este calea ferata electrificata Filiasi - Tirgu Jiu - Bumbesti - Livezeni - Simeria; intre Filiasi si Tirgu Jiu are o
varianta pe Gilort (Filiasi - Tirgu Carbunesti - Tirgu Jiu) si un segment mai nou, pe Jiu (Filiasi - Rovinari - Tirgu
Jiu);
pe Olt, calea ferata Piatra Olt - Ramnicu Valcea - Sibiu; la Babeni (sud de Ramnicu Valcea) se desprinde calea
ferata noua Babeni-Alunu;
pe Arges, calea ferata dintre Pitesti si Curtea de Arges;
pe Riu Tirgului, calea ferata Pitesti - Campulung;
Soselele sunt axate, de asemenea, pe vai (Jiu, Olt, Arges, Riu Tirgului), dar penetreaza mai mult in interiorul
Subcarpatilor.
Exista si sosele longitudinale, cum ar fi intre Ramnicu Valcea - Horezu - Tirgu Jiu - Baia de Arama sau intre
Campulung si Curtea de Arges. Aceasta se racordeaza cu soselele transcarpatice cunoscute: Novaci - Sebes
("Transalpina") si Curtea de Arges - Vidraru - Depresiunea Fagaras ("Transfagarasanul").
Obiective turistice statiuni balneoclimaterice (Calimanesti, Caciulata, Baile Govora, Baile Olanesti), numeroase monumente istorice si
arhitectonice, etnografice, folclor;
Depresiunea colinara a Transilvaniei
Asezare in partea centrala a tarii, fiind inconjurata de lantul muntilor Carpati.
Limite in nord Grupa nordica a Carpatilor Orientali;
in nord-vest Jugul Intracarpatic (Meses, Prisnel, Preluca)
in vest M-tii Apuseni.
in sud Carpatii Meridionali (grupele Fagaras si Parang);
in est Grupa centrala a Carpatilor Orientali;
Geneza Aceasta unitate geografica provine din fragmentarea masivului carpatic unitar (acoperit apoi de sedimente).
La sfarsitul erei Mezozoice (in Cretacic), in interiorul arcului carpatic s-a produs o scufundare lenta, care a ajuns
la 4500 m adancime, datorita eforturilor de ridicare si cutare a Carpatilor.
Invadata de apele marii, ea a fost indelung sedimantata, astfel ca in pragul Cuaternarului, intreaga depresiune
transilvana devine uscat. Numai pe margini, in unele depresiuni intramontane, ca Brasov, Giurgeu, Ciuc mai
ramasesera lacuri, care s-au drenat mai tarziu in Cuaternarul inferior.
In ultima faza a formarii sale, care s-a prelungit pana la inceputul Cuaternarului s-a pus in evidenta, pe trei laturi ale
acestei mari depresiuni, o fasie de cute diapire, cu straturi ridicate pana la verticala, aducand din adanc samburi de
sare, aflata astazi, pe alocuri, in exploatare (Ocna Mures, Ocna Dej, Praid).
Din Cuaternar pana in prezent, depresiunea a fost si este supusa proceselor de modelare: eroziune eoliana si
fluviatila, procese de albie (eroziune la mal si aluvionare), alunecari de teren si dizolvare pe roci solubile – sare si
calcare (Pod. Somesan).
Litologia
80
In litologia acestei unitati geografice se remarca prezenta rocilor sedimentare (conglomerate, marne, argile,
nisipuri, pietrisuri). In Podisul Somesan intalnim calcare.
Caracteristicile reliefului
Caracteristici morfografice si morfometrice
o zona de „podis” in mijloc
o zona de depresiuni si dealuri submontane pe margine
Structura orografica
Interfluviile majore sunt desfasurate de la E la V sau NE – SV ;
Cele mai extinse arii depresionare sunt desfasurate pe latura de S si S-V;
Vaile sunt foarte largi capatand infatisarea unor culoare cu lunci si terase extinse;
Pe ansamblu, la nivelul macrounitatii, relieful prezinta o cadere generala catre regiunea centrala (axa Mures);
la nivelul interfluviilor principale, caderea este de la E la V, iar in Podisul Somesean este orientata spre axa
Somesului
Relieful
Altitudinea medie a reliefului este de 425 m;
Cele mai mari inaltimi se gasesc in nord in Culmea Breaza (974 m), iar in est in cateva varfuri din Subcarpatii
Transilvaniei (Becheci - 1080 m; Firtuş – 1060 m; Şiclod – 1028 m; Rez – 932 m);
Sectoarele cele mai joase se afla in culoarele vailor Somes si Mures, fiind cuprinse intre 200-300 m
Fragmentarea, data de reteaua hidrografica
valori de 1,5–2 km/kmp in regiunile inalte unde precumpanesc faciesurile nisipoase
0,5–1 km/kmp in depresiuni, pe versantii marno-argilosi si in culoarele vailor principale;
Energia de relief
inregistraza valorile cele mai ridicate (peste 300m) in lungul culoarelor vailor Mures, Somes, Tarnave, Hartibaci, in
sectoarele in care acestea taie dealuri cu inaltimi peste 500 m.
in vaile secundare ea este sub 100 m.
Declivitatile sunt strans legate de gradul de fragmentare, de roca, structura, producerea de alunecari si torenti. Se
pot separa trei situatii generale:
fronturile structurale sau petrografice, fruntile de terase si rapele de desprindere cu inclinari ce depasesc 25°;
luncile largi ale vailor, podurile de terasa si mai ales glacisurile coluvio-proluviale sau coluvio-deluviale cu
inclinari de pana la 10°;
restul versantilor cu pante intre 10° si 25°;
Evolutia vailor a lasat un sistem de terase bine dezvoltat
terasele sunt in numar de 8 iar inaltimea acestora este de 2-3 m pana 50-55 m;
cele mai inalte sunt mai slab conturate si au caracter mixt (tectonic si climatic)
cele inferioare au poduri extinse, aluviuni groase
Luncile
la vaile mari (Olt, Mures, Somes) se remarca prin latimi mari (depasesc frecvent 1 km), panta foarte mica si
grosime mare a depozitului (6-10 m);
vaile autohtone, cu obarsii in rama montana au lunci cu latimi de la cateva sute la 1km. Lateral prezinta glacisuri
proluvio-coluviale extinse, care uneori au fost retezate, aparand ca niste trepte. Grosimea depozitului este de cativa
metri (2-4 m la raurile mici; 5-8 m la cele mari);
In zonele marginale ale depresiunilor de la poalele muntilor Fagaras si Apuseni un rol important il are eroziunea
si acumularea de tip piemontan datorita: diferentelor sensibile de altitudine fata de rama montana; diferentierii de
litologie; modificarii profilului longitudinal al raurilor la trecerea de la munte la podis; debitului ridicat al retelei
hidrografice cu obarsie in Carpati;
Relieful structural
structura monoclinala
apare in Pod. Somesan, Dealurile Nasaudului si Pod. Tarnavelor;
este caracterizata prin strate usor inclinate;
81
expune eroziunii atat pe versanti cat mai ales pe interfluvii, o alternanta de strate dure si moi.
relieful de cuesta impreuna cu formale sale complemantare este forte bine dezvoltat. Fronturile de cuesta, cu
versant abrupt si extins, sunt mentinute de orizonturile de gresii, conglomerate si calcare grosiere. Suprafetele
structurale (spinarile cuestelor) au un versant lin.
bazinetele si depresiunile de contact de tip subsecvent sunt de asemenea caracteristice.
vai consecvente (pe aceeasi directie cu inclinarea stratelor), subsecvente (perpendiculare pe structura) si obsecvente
(in sens invers inclinarii stratelor).
structura cutata
stratele sunt dispuse ondulat
cand cuta se bolteste in sus da un interfluviu (culmile de anticlinal), iar buclarea in jos impune o vale (vale de
sinclinal).
aceasta structura este determinata de tectonica sarii, care prin migrare din centru spre est si vest a impus sistemul de
cute diapire.
ea este mai simpla in vest si ceva mai complicata in est, unde a fost acoperita de aglomerate vulcanice.
De la est la vest I. Mac distinge:
depresiuni subcarpatice pe structura anticlinala, formate prin eroziune (prin golire) – Sovata-Praid
dealuri subcarpatice cu cele mai mari altitudini, dezvoltate pe anticlinal, pe sinclinal sau pe flancurile acestora; pe
unele se pastreaza resturi de aglomerate din fostul platou vulcanic;
depresiuni intracolinare (un uluc ingust), axate pe sinclinale;
dealuri scunde dezvoltate pe anticlinalul marginal.
structura in domuri
este caracteristica celei mai mari parti din centrul Transilvaniei.
prin bombare stratele au capatat caderi de 1-10°; ele sunt separate de sinclinale.
apar cueste, suprafete structurale, vai subsecvente.
Relieful petrografic pe stratele argiloase si marnoase
s-au dezvoltat vai largi, sectoare mlastinoase si interfluvii cu versanti tesiti;
aici pe versanti domina spalarea in suprafata si alunecarile;
alunecarile de teren apar in Campia Transilvaniei si in Pod. Tarnavelor, fiind numite glimee; sunt favorizate de
substaratul argilo-marnos, de inclinarea stratelor si de defrisari;
pe faciesurie nisipoase, usor cimentate
s-au format vai ceva mai inguste, cu versanti cu panta accentuata, cu polite structurale, intens afectati de eroziunea
torentiala; interfluviile sunt rotunjite;
pe orizonturile de roca dura in alternanta cu roci friabile
in profilul vailor, ca si al dealurilor apar numeroase trepte;
pe culmi sunt varfuri si sei adanci
pe versanti se produc: siroire, torentialitate, alunecari de terem.
relieful carstic
apare pe orizonturile de calcar de pe Valea Somesului. Aici s-a descoperit cea mai importanta pestera cu picturi
rupestre la Cuciulat-Salaj.
in regiunile unde sarea apare la zi se dezvolta un relief carstic reprezentat prin lapiezuri, doline, avene, arcade,
creste ascutite, ace, pesteri (la Sovata, Praid, Ocna Sibiu);
Relieful
A. Depresiunile si dealurile submontane - se desfasoara la contactul cu Carpatii
relief variat: depresiuni si interfluvii cu fizionomie deluroasa, glacisuri la contactul cu muntele, terase, luncile,
cueste.
1. Depresiunile submontane din sud si vest
sunt dispuse pe un singur sir si sunt foarte mari;
ele s-au format prin erodarea podisului la contactul cu muntele, unele dintre ele avand si acumulari piemontane.
82
Depresiunea Fagarasului „Tara Oltului”
o drenata de Olt;
o delimitata la sud de M-tii Fagarasului, iar la nord de Pod. Hartibaciului;
o Relieful coboara in trepte spre nord: la contactul cu muntele sunt dealuri, apoi urmeaza glacisurile piemontane si
terasele Oltului;
Depresiunea Sibiului „Tara Cibinului”
o drenata de Cibin;
o este incadrata de M-tii Cibinului in sud si dealuri in nord si nord-est.
o Relieful coboara deasemenea in trepte de la sud la nord: dealuri piemontane la contactul cu muntele, trei terase ale
Cibinului si lunca Cibinului;
Depresiunea Alba Iulia – Turda
o pe Mures si Aries
o la contactul Muntilor Trascau cu Podisul Transilvaniei.
o relieful este reprezentat prin trei componente: la contactul cu M-tii Apuseni exista un glacis sectionat de raurile ce
vin din munte; culoarele celor doua rauri, cu terase extinse si lunci; dealuri (Dl. Mahăceni, 518 m, Bilag) detasate
prin eroziune.
Depresiunea Iara
o situata la est de M-tii Gilau si Muntele Mare, strajuita de Dl. Feleacului (832 m)
o continua sirul depresiunilor submontane, pana la Gilau (confluenta Somesului Cald cu Somesul Rece);
Depresiunea Huedin
o pe Crisul Repede
o este foarte neteda, desi este mai inalta decat restul Pod. Somesan;
Depresiunea Almas
o strabatuta de culoarele Almasului si Agrijului (afluenti ai Somesului unit)
o lunci largi si multe terase;
2. Dealurile si depresiunile submontane din nord-est si est
formeaza uneori doua siruri de depresiuni si de dealuri si se extind de la masivul Preluca (Lapus) pana la Olt:
structura geologica: cute diapire in E (structura cutata);structura monoclinala (Nasaud) sau boltita (la contactul cu
Podisul Tarnavelor SI Campia Transilvaniei)
alcatuire petrografica: conglomerate, gresii, tufuri vulcanie, argile, marne, nisipuri etc.
subunitati:
Subcarpatii Lapusului
Dealurile Nasaudului
Dealurile Bistritei
Subcarpatii Transilvaniei
alcatuirea orografica este complexa: doua siruri de depresiuni si doua siruri de dealurile
Depresiuni submontane:
o Lapus (pe Lapus), Bistritei (pe Sieu si Bistrita), Valenii de Mures (pe Mures), Praid (pe Tarnava Mica), Odorhei
(pe Tarnava Mare), Homoroade (pe Homorodul Mic si Mare), Hoghiz (pe Olt)
Dealuri submontane:
o Culmea Breaza – 974 m (ce inchide Dep. Lapus), urmeaza un areal fara depresiuni (Dealurile Nasaudului), Cetatii
-739 m (in nordul Dep. Bistritei), Sinioara -755 m (la sud de Dep. Valenii de Mures), Becheci -1080m, Şiclodului si
Firtuş -1061 m, (inchid Dep. Praid), Rez (933 m – inchide Dep. Odorhei), Nadăşcuţ (inchide Dep. Homoroadelor).
Depresiuni intradeluroase:
o Dumitra (intre Somesul Mare si Sieu), Voivodeni (intre Mures si Niraj), Măgherani-Atid (intre raurile Niraj si
Tarnava Mica).
Dealuri externe spre Pod. Transilvaniei:
Dl. Şieului -746 m (intre Mures si Bistrita), Homat -838 m (situat la sud de orasul Cristuru Secuiesc),
B) Podisul Transilvaniei
dispus in interior
83
are altitudini de 500-700 m;
se compune din strate orizontale, monocline, boltite pe alocuri in forma de domuri gazeifere.
prezinta multe alunecari de teren.
vaile largi ale Muresului (intre Targu Mures si confluenta cu Ariesul), ale celor doua Somese (intre Cluj Napoca-
Nasaud-Dej) despart acest podis in trei mari subunitati:
1. Podisul Tarnavelor
o marginit la nord de Valea Muresului, iar la sud de culoarul depresionar Fagaras-Sibiu;
o altitudine maxima - 678 m in est; inaltimi mari in E (peste 650 m) si mici in V (350-400m)
o este format din interfluvii majore separate de culoare de vale extinse orientate de la est la vest cu versanti intens
degradati prin alunecari si torentialitate;
o dominant suprafata sedimentara miopliocena are structura in domuri; local apar boltiri diapire sau o structura
monoclinala ( cueste simple sau in trepte, vai asimetrice)
o contine gaz metan si sare
o subunitati:
Dealurile Tarnavei Mici
Podisul Hartibaciului in sud
Podisul Secaselor in sud-vest
2. Campia Transilvaniei o situata intre Mures la sud si culoarul celor doua Somese la nord;
o este alcatuita din culmi domoale, in jur de 500 m (max 611m in nordul acestei subdiviziuni).
o sedimentarul este cutat sub forma de domuri (in centru si sud) si de cute diapire (in nord si vest).
o sunt frecvente alunecarile de teren, (favorizate de substratul argilo-marnos, de inclinarea stratelor si de absenta
padurilor), care uneori bareaza raurile, formand in spatele valului de alunecare adevarate lacuri (iazuri).
o vaile principale dirijate au lunci foarte largi
o desi este o zona deluroasa se numeste campie, deoarece majoritatea suprafetelor sunt arate si cultivate.
o are gaz metan.
o subunitati:
o Dealurile Fizesului
o Dealurile Sarmasului
3. Podisul Someselor
situat dincolo de culoarul celor doua Somese pana la jugul intracarpatic (sirul muntilor scufundati Meses-Prisnel-
Preluca);
are altitudini de 600-700 m;
relieful structural este monoclinal – se impun fronturile de cuesta, platouri structurale, bazinete depresionare
(multe subsecvente), vai cu chei epigenetice
forme de relief petrografic indeosebi pe calcare.
subunitati
o Podisul Boiului
o Dealul Ciceului
o Dealurile Clujului
o Dealul Dejului
o Culoarele Somesului
Clima
In Transilvania clima este temperat continentala moderata cu influente oceanice avand doua tipuri:
de dealuri inalte (in Subcarpatii Transilvaniei, Pod. Somesan si Pod. Hartibaci)
de dealuri joase (in centru si vest).
Caracteristicile parametrilor climatici sunt determinate de urmatorii factori:
1. larga deschidere spre sud-vest ce asigura circulatia maselor de aer din nord-vestul, vestul si sudul continentului
in anotimpul rece frecventa mai mare o au masele de aer de natura maritim-polara sau arctice legate de activitatea
centrilor barici islandez si scandinav (mase de aer reci si umede);
84
in anotimpul calduros patrund mase de aer din vestul si nordul Mediteranei, legate de circulatia sud-vestica; ele
aduc precipitatii dar asigura si un regim termic moderat;
2. prezenta lantului carpatic determina stagnarea maselor de aer vestice si impiedica patrunderea maselor de aer estice
iarna sau a celor fierbinti din sud in timpul verii.
3. desfasurarea unor masive montane, care se termina prin versanti povarniti pe laturile de sud si vest ale regiunii,
favorizeaza producerea unor efecte de foehn, in depresiuni si dealurile limitrofe contactului, prin descendenta
maselor de aer ce vin din exterior. Aceasta se resimte in cresterea brusca a temperaturilor la inceputul primaverii,
topirea rapida a zapezii, vanturi intense, un numar mare de zile cu cer senin; se produc mai ales in depresiunile Alba
Iulia – Turda, Fagaras, Sibiu.
4. existenta unor culoare de vale largi (Olt, Mures, Somes) sau a unor pasuri montane joase, care permit patrunderea
maselor de aer din exteriorul arcului carpatic.
5. relieful cu altitudini frecvent intre 350-550 m asigura o relativa uniformitate in desfasurarea valorilor elementelor
cliamatice.
Elemente climatice
temperatura medie anuala este de 6-10°C; valori mai mari se inregistraza in sud-vest datorita aerului cald de
origine tropicala ce patrunde prin Culoarul Muresului cat si datorita foehnului din M-tii Apuseni (Alba Iulia 9,5°C;
Deva 10°C). In zonele inalte din est si nord, la peste 800 m altitudine temperatura coboara sub 6°C;
temperatura medie a lunii iulie este de 18°C in centru si est si 20°C in sud-vest;
temperatura medie a lunii ianuarie este de -4°C (mai coborata in culoarele de vale din centru si sud-vest, unde
masele de aer stagnand se racesc creand inversiuni de temperatura);
precipitatii de 500-700 mm/an in centru si vest si 800 mm/an in est aduse de masele de aer din vest.
vanturile dominante bat din vest, iar in depresiunile Fagaras, Sibiu, Alba Iulia – Turda apar mase de aer foehnizate.
Apele
Raurile fac parte din grupele de vest (Muresul si Somesul) si de sud (Oltul).
Muresul dupa iesirea din defileul de la Toplita-Deda, intre M-tii Calimani si M-tii Gurghiu dreneaza depresiunile
Valenii de Mures si Voivodeni, delimitand in continuare Dep. Transilvaniei si Pod. Tarnavelor, intre Targu Mures
si confluenta cu Ariesul. In cadrul Dep. Alba Iulia – Turda primeste o serie de afluenti pe stanga: Tarnava Mica (cu
traseu prin depresiunile Praid si Magherani Atid) unita cu Tarnava Mare (depresiunile Odorhei si Cristur); Secaşul
(cu izv in Pod. Secaselor); Sebesul (ce vine dinspre Carpatii Meridionali). Alti afluenti pe partea stanga a
Muresului, pe care asta ii primeste inainte de a intra in Dep. Alba Iulia sunt: Gurghiul (primit de Mures in cadrul
Dep. Voivodeni) si Nirajul (ce dreneaza depresiunile Praid si Magherani Atid). Pe dreapta Muresul primeste
afluenti din M-tii Apuseni: Ariesul si Ampoiul.
Somesul care traverseaza Podisul Somesan este format prin unirea in dreptul orasului Dej a Somesului Mare (ce
vine dinspre Carpatii Orientali si dreneaza Dep. Dumitra, primind Sieul cu Bistrita pe stanga) cu Somesul Mic (care
vine dinspre M-tii Apuseni, drenand Dep. Iara). La iesirea din Pod. Somesan, Somesul unit primeste pe stanga
Agrijul si Almasul, ce dreneaza Dep. Almas;
Oltul – dupa defileul de la Racos, din M-tii Persani, dreneaza depresiunile Hoghiz, unde primeste pe Homoroade si
Fagaras, la iesirea din aceasta depresiune primind pe Cibin (ce dreneaza Dep. Sibiului) unit cu Hartibaciu (cu izv.
in Pod. Hartibaciului).
Apele raurilor au provenienta pluviala, mai putin nivala si subterana. Se caracterizeaza prin mari variatii de debit: in
1970 si 1975 s-au produs mari inundatii.
Lacurile
naturale - in masive de sare (Ocna Sibiului, Ocna Mures, Turda, Ocna Dej, Lacul Ursu – langa Sovata);
iazuri (Geaca, Zău, Cătina), formate prin stavilirea cursului unor ape curgatoare, pentru cresterea pestelui,
adaparea vitelor si chiar stavilirea revarsarilor).
lacurile de acumulare in scopuri energetice, in constructie: pe Olt
Apele subterane sunt freatice, lipsite de continuitate si influentate de precipitatii.
Vegetatia
Patru factori au influentat structura actuala a vegetatiei si faunei:
85
1. pozitia acestei regiuni intre lanturile carpatice
2. desfasurarea intre 250 si 1000 m inaltime;
3. conditiile climatice (in functie de care a rezultat o etajare a asociatiilor vegetale);
4. interventia omului a avut un rol hotarator (o mare parte din padurile ce acopereau dealurile si terasele din regiune
au fost defrisate, locul lor fiind luat de culturi sau pajisti secundare).
Domina zona padurilor cu etajele:
stejar sub 500 m (cer, garnita, stejar pedunculat, gorun, frasin, carpen, tei) in centru Transilvaniei
paduri de amestec stejar cu fag (500-700 m), ocupa cea mai mare parte a Transilvaniei
fag (peste 700 m) in est, pe dealurile cele mai inalte
Vegetatia azonala: de lunca, de saratura (in zona lacurilor sarate)
Fauna
In padurile de foioase intalnim: mistretul si viezurele, precum si unele animale de prada ca: lupul (Canis lupus),
vulpea, pisica salbatica (Felis silvestris), alaturi de specii patrunse fie din silvostepa (iepurele) fie din etajul
coniferelor (caprioara –Capreolus capreolus si veverita). Se adauga o mare varietate de pasari: mierla, pitigoiul de
munte, ciocanitoarea, privighetoarea, pitigoiul, pitulicea, pupaza.
Fauna acvatica cuprinde mreana, iar in iazuri creste crap, caras, platica, salau
Solurile
soluri argiloiluviale (cenusii si brun roscate) sub padurile de stejar si de amestec, in centru;
cambisoluri (brune si brune-acide) pe dealurile inalte, din N si E
soluri azonale:
aluviale (pe lunci)
de saratura (in jurul lacurilor sarate)
lacovisti-hidromorfe (in unele lunci); sunt solurile negre de faneata, la baza vailor Secas, Hartibaci
rendzine si pseudorendzine (pe calcare si marme)
erodisoluri: soluri aflate in diferite grade de degradare pricinuite de eroziune, spalare in suprafata si alunecari
(Campia Transilvaniei si Podisul Tarnavelor)
Populatia
Teritoriul Depresiunii Transilvaniei, fiind inconjurat de o "coroana de munti" ca o cetate naturala, si beneficiind de
condiliile naturale deosebit de favorabile, a constituit un teritoriu de straveche, continua si intensa populare umana,
din cele mai vechi timpuri istorice pina astazi.
Amintim numeroasele descoperiri arheologice din paleolitic si neolitic, apoi puternica umanizare din perioada
daco-romana; Transilvania a constituit centrul geografic si economic al statului dac, apoi al provinciilor romane de
la nord de Dunare;
Condiliile istorico-sociale din diferite perioade au facut ca, pe linga romani, sa se stabileasca aici, in anumite
momente istorice, maghiari, secui, germani si alte nationalitati.
In prezent Depresiunea Transilvaniei este o regiune intens populata. Densitatea populatiei este mai mare in bazinul
mijlociu al Muresului (100-150 loc/Km2) si in jurul marilor orase, si mai redusa in Podisul Hirtibaciului si o parte
din Podisul Secaselor.
Asezarile
Asezarile urbane
Clasificarea oraselor dupa perioada in care au aparut:
in perioada daco-romana : Apulum - Alba Iulia, Potaiassa - Turda, Napoca - Cluj-Napoca, Cedonia - Sibiu, Brucla
– Aiud
in perioada feudala: Fagaras, Sibiu, Sighisoara, Bistrita;
din sec. XIX, cand se dezvolta industria si caile ferate: Tarnaveni, Medias, Blaj, Targu Mures;
dupa 1950 sunt declarate noi orase: Ocna Muresului, Ocna Sibiului, Sovata, Victoria.
Clasificarea oraselor dupa numarul de locuitori:
86
peste 100.000 locuitori: Cluj Napoca-330.000 loc. /1996 ; Sibiu -170.000 loc.; Tg. Mures – 160.000 loc.
intre 50.000 si 100.000 locuitori: Bistrita, Alba Iulia, Medias, Turda;
intre 25.000 si 50.000 locuitori: Fagaras, Odorheiu Secuiesc, Dej, Aiud, Campia Turzii, Gherla
sub 25.000 locuitori: Blaj, Dumbraveni, Copsa Mica, Huedin, Ocna Sibiului, Cisnadie, Talmaciu;
Clasificarea oraselor dupa localizare:
in depresiunile sudice si vestice:
o in Dep. Fagaras: Fagaras, Vicoria
o in Dep. Sibiu: Avrig, Sibiu, Cisnadie, Talmaciu, Ocna Sibiului
o in Culoarul Saliste: Sebes
o in Dep. Alba Iulia-Turda: Alba Iulia, Aiud, Ocna Mures, Campia Turzii, Turda
o in Dep. Huedin: Huedin
o in Dep. Almas: Jibou
in depresiunile din est si nord-est:
o Rupea, Odorheiu Secuiesc, Cristuru Secuiesc, Sovata, Bistrita, Nasaud, Sangeorz-Bai, Targu Lapus.
In Pod. Transilvaniei:
o Beclean, Dej, Gherla, Cluj Napoca (pe Somese)
o Reghin, Targu Mures, Iernut, Ludus, Ocna Mures (pe Mures)
o Tarnaveni (pe Tarnava Mica)
o Sighisoara, Medias, Copsa Mica (pe Tarnava Mare)
o Blaj (pe Tarnava)
Clasificarea oraselor dupa functii:
Cluj Napoca pe Somesul Mic, cu functii complexe (centru industrial, universitar, turistic, nod feroviar)
Sibiu, in Dep. Sibiu, pe Cibin (constructii de masini, mobila, confectii si tricotaje)
Tg. Mures, pe Mures (ingrasaminte, utilaje pentru industrie usoara, mobila)
Bistrita, in Dep Bistritei (electeotehnica, prelucrarea lemnului)
Alba Iulia in Cul. Alba Iulia – Turda (ceramica fina, tabacarii, incaltaminte, lactate)
Turda in Cul. Alba Iulia – Turda (industrie chimica, materiale de constructii)
Medias, pe Tarnava Mare, (constructii de masini, geamuri)
Beclean, pe Somesul Mare(ind. siderurgica, ind. inului, prelucrarea lemnului); nod feroviar.
Dej, la confluenta Someselor (prelucrarea lemnului)
Gherla, pe Somesul Mic (prelucrarea lemnului)
Reghin pe Mures, ( industria de prelucrare a lemnului)
Ludus-Iernut, pe Mures (extractia gazului metan, termoenergie)
Tirnaveni , pe Tarnava Mica ( industrie chimica -materiale plastice, produse clorosodice)
Sighisoara, pe Tarnava Mare (materiale de constructii, textile, ceramica fina, prelucrarea bumbacului, produse
lactate); cu aspecte medievale, are un potential turistic deosebit;
Copsa Mica, pe Tarnava Mare (industrie chimica - negru de fum, acid sulfuric, prelucrarea zincului)
Cimpia Turzii , in Dep. Alba Iulia-Turda (centru siderurgic –sarma, oteluri superioare)
Fagaras si Victoria, in Dep. Fagaras (industrie chimica)
Avrig, in Dep. Sibiu (industria sticlei)
Cisnadie , in Dep. Sibiu (covoare)
Talmaciu, in Dep. Sibiu (lana, lemn)
Ocna Sibiului, in Dep. Sibiu (sare)
Sebes, in Culoarul Saliste (lemn, marochinarie)
Odorheiu Secuiesc (prelucrarea bumbacului, industria lemnului); populatie secuiasca;
Cristuru Secuiesc (extractia gazului metan)
87
Asezarile rurale
1. Dupa localizarea in teritoriu:
in culoarele vailor mari (Somes, Mures, Tarnave, Olt), pe terase si pe luncile inalte si in depresiuni (sate mari mari
cu o activitate economica complexa).
pe vaile secundare, de multe ori cu caracter torential (ocupa baza versantilor, conurile de dejectie, glacisurile) din
Campia Transilvaniei, Pod. Somesan, Subcarpatii Transilvaniei.
sate aflate pe culmi sau poduri interfluviale netede
2. Dupa structura (modul de distribuire a gospodariilor):
rasfirate, cu casele printre gradini si vii – pe versantii din regiunile inalte
adunate – in Campia Transilvaniei si dealurile dintre Nasaud si Bistrita
compacte, cu casele lipite perete de perete, cu porti mari care mascheaza interiorul curtilor, raspandit mai ales in
sudul Transilvaniei (Pod. Hartibaciului): Apold, Biertan, Cetatea de Balta, Vurpar etc.).
lineare –pe vai
3. Dupa numarul de locuitori
cele mai multe (peste 80%) sunt mici (sub 500 loc) si mijlocii (500-1500 loc).
- la contactul cu muntele in dealurile si depresiunile peritransilvane din N si E - economie dominant silvopastorala
- in regiunile deluroase departate de culoarele de vale principale din Pod. Transilvaniei, nu au putere economica
(cultura plantelor si cresterea animalelor), iar populatia in varsta predomina.
asezarile mari (peste 1500 loc), se afla in vecinatatea oraselor, pe teresele raurilor principale, in depresiuni. Ele au o
economie complexa, sunt legate printr-o retea de cai de comunicatie modernizata.
4. Dupa functiile economice:
sate cu activitati agricole:
o cerealiere si cresterea animalelor (C. Transilvaniei)
o pomicole (Dealurile Tarnavei Mici, Dealurile Bistritei, Subcarpatii Transilvaniei)
o viticole (pe Tranave, in Culoarul Alba Iulia Turda)
o piscicole (Ţaga, Geaca, Zau de Campie)
sate in care functia agricola se imbina cu o alta industriala: Sangeorgiu de Padure (energie electrica); Teius (zahar
si nod feroviar), Prundu Birgaului (cu industria lemnului si hirtiei), Petresti (cu industria hirtiei), Saliste (linga
Sibiu, cu industria linii), Albesti (linga Sighisoara, cu industria de fibre de matase artificiala), Hoghiz (cu industria
cimentului), Aghiresu (extractia caolinului, producerea cernelei)
sate cu functie de servicii (statiunile
belneoclimaterice Ocna Dej, Corund)
noduri de cale ferata (Vintu de Jos)
Resursele
Gaz metan se extrage din domuri, singur in zacamant, in stare aproape pura.
in Campia Transilvaniei : Sărmăşel, Şincai, Luduş, Sărmaşu, Glodeni, Zău de Campie, Bogata, Puini
in Podisul Tarnavelor: Deleni, Bazna, Copsa Mica, Medias, Ilimbav, Nou Săsesc, Miercurea Nirajului, Cristuru
Secuiesc.
gazul Metan este distribuit prin conducte spre Moldova, Bucuresti, Timisoara, Arad, nordul Transilvaniei. In
prezent centrul de coordonare al activitatii de extractie si distribuire a gazului metan (prin conducte) este la Medias.
Carbune brun in bazinul Almasului (Cristoltel, Ticu, Tamasa).
Sare la Ocna Mures, Praid, Ocna Dej
Activitatile industriale
Energia electrica
termocentrale: Singeorgiu de Padure - Fintinele, Ludus - Iernut, Tarnaveni, Ocna Mures, Blaj, Sibiu, Cluj Napoca
hidrocentrale: in Muntii Apuseni, pe Sebes, pe Olt si Depresiunea Fagaras
Metalurgia feroasa la Cimpia Turzii, Beclean, Turda
88
Metalurgia neferoasa la Copsa Mica (prelucrarea zincului)
Industria constructoare de masini produce:
aparatura de masura si control (la Sibiu);
utilaj si echipament industrial pentru dotarea altor ramuri (Cluj-Napoca, Tirgu Mures, Sighisoara)
produse electrotehnice (Cluj-Napoca, Tirgu Mures, Bistrita)
autobasculante si remorci (la Mirsa)
bunuri metalice de uz gospodaresc (la Medias)
Industria chimica produce:
produse clorosodice la Ocna Mures, Turda, Tirnaveni;
acid sulfuric (Copsa Mica)
ingrasaminte azotoase (Tirgu Mures, Victoria, Fagaras)
ingrasaminte chimice complexe (Tirgu Mures)
negru de fum pentru obtinerea cauciucului sintetic (Copsa Mica)
prelucrarea cauciucului (Ludus)
inlocuitori ai pielii (Orastie)
materiale plastice (Tirnaveni si Victoria)
celuloza si hirtie (Dej si Petresti)
produse farmaceutice (Cluj-Napoca si Tirgu Mures)
produse cosmetice (Cluj-Napoca)
Industria lemnului este reprezentata prin:
cherestea de rasinoase (Reghin si Talmaciu)
cherestea de foioase (Orastie)
combinate de prelucrare complexa a lemnului (Gherla; Reghin; Blaj, Sebes)
articole de sport si instrumente muzicale (Reghin).
Industria materialelor de constructii produce:
var (Tirnaveni)
ciment, var si ipsos (Turda)
caramizi si tigla (Turda, Alba Iulia, Sighisoara, Tirnaveni, Cluj-Napoca, Cimpia Turzii)
caramizi refractare (Alba Iulia)
faianta si portelan (Cluj-Napoca, Alba Iulia, Turda, Tirnaveni, Sighisoara, Sibiu, Bistrita)
geamuri (Medias, Tirnaveni)
sticlarie (Sighisoara, Avrig, Bistrita)
cristaluri (Medias).
Industria usoara este prezentata prin:
industria bumbacului (la Medias, Sighisoara, Talmaciu, Cisnadie, Odorheiu Secuiesc)
industria lanii cu vechi traditii in zona Sibiului (Sibiu, Cisnadie, Talmaciu, Orlat, Saliste)
industria inului si cinepii (Dumbraveni, Beclean Sighisoara, Ludus)
matase artificiala (Albesti, Sibiu, Cisnadie)
tricotaje (Cluj-Napoca)
confectii (Cluj-Napoca, Tirgu Mures) etc.
Industria alimentara este reprezentata prin:
morarit si panificatie (Sibiu, Cluj-Napoca, Tirgu Mures)
zahar (Tirgu Mures, Ludus, Teius)
conserve si preparate din carne (Sibiu, Medias, Cluj-Napoca)
conserve de fructe (Bistrita. Dej)
Agricultura
Agricultura dispune de un fond funciar mediu, dar foarte diferentiat:
89
in lungul vailor, in depresiuni, Cimpia Transilvaniei si Podisul Secaselor predomina terenurile arabile cultivate cu
cereale, plante tehnice (sfecla de zahar si, indeosebi, plante furajere)
in celelalte regiuni terenurile ocupate de vii si pomi fructiferi, pasuni si fanete naturale
pe intinderi mai mari, in partea de est, apar suprafete forestiere importante.
Terenurile arabile – 50-85% (in C. Transilvaniei, Dealurile Tarnavei Mici, Pod. Secaselor, in culoarele de vale si in
depresiuni) si 10-40% in celelalte subunitati;
Un important loc detine viticultura si pomicultura. Se remarca podgoria Tirnave - Alba Iulia, cu centrele viticole:
Alba Iulia, Sard, Ighiu, Craciunel, Jidvei s.a. si podgoria Lechinta.
Un sector important al agriculturii il reprezinta cresterea animalelor: bovine (indeosebi in partea estica), ovine (mai
ales in sud), porcine (pe baza de cartofi, indeosebi in Cimpia Transilvaniei si Podisul Hirtibaciului).
Caile de comunicatie
Reteaua de cai de comunicatie urmeaza in general arterele hidrografice si asigura legaturi lesnicioase cu regiunile
extracarpatice.
De-a lungul Vaii Somesului Mare si a Bistritei (ardelene), se trece prin Depresiunea Transilvaniei in culoarul
depresionar Birgau - Dorna spre Valea Moldovei si Valea Bistritei, iar de aici spre nordul si centrul Moldovei;
Pe Valea Muresului (culoarul Deda-Toplita) se ajunge in Depresiunea Giurgeului, iar de aici, prin pasuri montane,
relativ joase, spre Valea Bistritei si Trotusului;
Pe Valea Oltului si culoarele joase din sud-estul Depresiunii Transilvaniei se ajunge usor in depresiunea larga a
Brasovului, iar de aici prin trecatori (Oituz, Intorsura Buzaului, Tabla Butii, Bratocea, Predeal, Bran - Rucar) spre
Moldova si Muntenia; culoarul Oltului (Turnu Rosu - Cozia) a constituit un drum vechi de legatura intre regiunile
de la nord si sud de acesta;
Spre vest, culoarul larg al Muresului a constituit o “axa” a Transilvaniei, care o lega totodata de regiunile situate
spre vest (Cimpia de Vest, Banat);
Valea larga a Somesului se deschide spre nord-vest (dealurile Salajului, Cimpia Somesului)
Vaile din Muntii Apuseni permit un acces facil intre Transilvania si zonele de depresiuni-golf si cimpii situate la
vest de acestia.
Exemplele demonstreaza convingator ca “toate drumurile duc in Transilvania” (si invers) subliniind clar ideea de
“centralitate” a Depresiunii Transilvaniei si a spatiului adiacent.
Depresiunea colinara a Transilvaniei este strabatuta de magistralele feroviare 2, 3, 4. Din aceste magistrale se
desprind mai multe cai ferate secundare.
Reteaua rutiera are in ansamblu aceeasi configuratie, dar este mai dezvoltata.
Principalele aeroporturi sint la: Cluj-Napoca, Tirgu Mures si Sibiu.
Turismul
turismul cultural legat de multimea monumentelor istorice si de arta din orasele mari (Sibiu, Alba Iulia, Cluj-
Napoca, Sighisoara, Tirgu Mures, Medias, Fagaras, Bistrita, Blaj)
cetati taranesti (Cisnadie, Feldioara, Rupea etc.)
statiuni balneoclimaterice (Ocna Sibiului, Ocna Mures, Ocna Dej, Bazna, Sovata, Praid)
Dealurile de Vest
Limite
in est Carpatii Occidentali
in vest Campia de Vest
in nord Somes
90
in sud Nera
in nord-est, intre M-tii Meses si Gutai, Dealurile de Vest intra in contact cu Pod. Somesan
Geneza
Sub raport genetic aceste inaltimi s-au format in stransa legatura cu evolutia celor doua unitati vecine, muntii si
campia.
Inaltarile de la sfarsitul Pliocenului ale Carpatilor au inviorat eroziunea fluviatila, care concomitent cu retragerea
succesiva a apelor ce formasera lacul Panonic spre vest, a fost insotita de acumulari piemontane.
Litologia predomina rocile sedimentare recente, de natura piemontana (nisipuri, pietrisuri, argile)
se adauga rocile cristaline sau sedimentare vechi din dealurile care alcatuiesc jugul intracarpatic (Preluca, Prisnel,
Magura Simleu, Culmea Codrului)
roci vulcanice datorate unor eruptii locale in neiogen (in Dealurile Lipovei si Defileul Muresului).
Caracteristici ale reliefului
altitudinea medie a Dealurilor Vestice este de aproximativ 300 m;
la contactul cu campia cobora la 100-120 m
la contactul cu muntele urca la 400 m
altitudinile cele mai mari sunt legate de maguri si culmi formate din roci cristaline, eruptive sau calcare si depasesc
500 m (max: 795 m – Dealul Preluca)
contactul cu unitatile din jur se realizeaza diferit:
fata de munte, dealurile apar ca o treapta mai joasa cu aspect de prispa. Ea este dominata de munti prin versanti
deseori cu pante mai accentuate. Dealurile de Vest patrund in interiorul Carpatilor Occidentali, urmand culoarul
Timisului, al Begai, Muresului si depresiunile-golf (Zarand, Beius, Vad-Borod).
trecerea spre campie, in unele locuri se face lin iar in altele dealurile se termina brusc.
fasia Dealurilor de Vest se intrerupe in dreptul Muntilor Zarandului (aici Campia Aradului vine in contact
direct cu muntii)
structura Dealurilor de Vest este monoclinala, inclinind usor de la est la vest.
ca forme genetice de relief, Dealurile de Vest cuprind suprafete piemontane, glacisuri, maguri, vaile terasate ale
riurilor principale.
caracter piemontan nu numai prin pozitie ci si prin cuvertura de pietrisuri si nisipuri care le acopera.
sunt separate de culoare de vale largi, cu terase si lunci extinse, folosite pentru asezari si culturi agricole
interfluviile au poduri largi mai ales in jumatatea vestica
pe versanti - procese geomorfologice (alunecari, siroire)
o mare parte din suprafete au panta sub 10% (pe podurile interfluviale, terase lungi); cele mai ridicate valori ale
declivitatii apartin versantilor alcatuiti din roci cristaline, eruptive si rapelor de alunecare.
Relief
Dealurile Silvaniei
o desfasurate intre vaile Barcau si Somes;
o cuprinse intre M-tii Apuseni (S), M-tii Gutai (N), Podisul Someselor (E), Campia de Vest (V);
o subunitati :
“jugul intercarpatic”; prin care se face legatura intre Muntii Apuseni si Carpatii Orientali; este format din culmi
mai inalte (Meses, Prisnel, Dealu Mare, Preluca), iar spre vest culmile sunt aproape “ingropate” in sedimente
(Magura Simleului, Culmea Codrului), desi sunt formate din roci dure.
intre aceste doua aliniamente, regiunea deluroasa cuprinde Dealurile Crasnei in vest, Dealurile Salajului in est,
Depresiunea Simleului in sud si Depresiunea Baia Mare in nord.
Dep. Simleu
drenata de Crasna si Barcau
patrunde in unghiul format de ultimele culmi ale Muntilor Apuseni, Muntele Ses-Meses
in nord se afla Mag. Simleu.
91
Dep. Baia Mare
in cuprinsul ei Somesul marcheaza una din cele mai mari piete de adunare a apelor.
Dealurile Crisurilor o intre Barcau in nord si Crisul Alb in sud; se compun din:
Dealurile Oradei, in dreptul Muntilor Plopis, intre Barcau si Crisul Repede;
Dealurile Ghepis intre Crisul Repede si Crisul Negru, interpuse intre M-tii Padurea Craiului (in vest) si Campia
Miersig (in est);
Piemontul Codrului, cu iviri de maguri vulcanice, in dreptul Muntilor Codru Moma si delimitat la vest de Campia
Cermei (intre Crisul Negru si Crisul Alb).
In dreptul Muntilor Zarandului fasia dealurilor se intrerupe, contactul dintre M-tii Zarandului si Campia Aradului
realizandu-se printru-n abrupt, corespunzator unei rupturi tectonice.
Dealurile Banatului
o la sud de Mures
o subunitati :
Dealurile Lipovei, intre Mures si Bega, in vestul Muntilor Poiana Rusca. Spre Campia de Vest dealurile se continua
cu o campie inalta cu aspect colinar (Campia Vingai).
In culoarul Begai exista, spre Muntii Poiana Rusca, o serie de dealuri (denumite frecvent Dealurile Fagetului).
Dealurile Buziasului si Tirolului – in N Muntilor Banatului;
Dealurile Oravitei, continuate pe Caras si Nera de Depresiunea Oravita.
Clima
este temperat continentala moderata de dealuri joase, cu nuanta submediteraneana in S, oceanica in centru si N;
Caracteristicile elementelor climatice sunt determinate de cativa factori:
1. pozitia geografica, pe latura de vest a Carpatilor si in estul marii Depresiuni Panonice, ceea ce favorizeaza o
circulatie a maselor de aer, dominant dinspre vest (mase oceanice umede), sud – vest (mase ciclonale
mediteraneene si tropicale calde si umede) si nord –vest (mase umede si reci);
2. desfasurarea mare in latitudine (cca 3°), care se remarca mai ales in diferente de 1-2°C in valorile medii ale
temperaturilor.
3. dezvoltarea reliefului pe mai multe sute de metri insotita de o variatie a temperaturilor si precipitatiilor
4. in depresiuni se produc inversiuni de temperatura.
Elemente climatice:
temperatura medie anuala este in jur de 9°C la nord de Crisul Repede si de 10°C la S de Mures
temperatura medie a lunii iulie este de 18-20°C in nord si 21°C in sud
temperatura medie a lunii ianuarie este de -2°C la sud si de -3°, -4C la nord;
precipitatiile sunt destul de ridicate (700-800 mm/an), datorita vinturilor de vest si expozitiei
Hidrografia Reteaua hidrografica este foarte bogata si orientata in general de la est la vest.
Raurile apartin bazinelor Somes (Somes, Lapus, Crasna), Cris (Barcau, Crisul Repede, Crisul Negru, Crisul Alb),
Mures, Bega, ce fac parte din grupa hidrografica de vest – colector Tisa.
In sud se adauga Timisul, Barzava, Caras, Nera, ce vin din M-tii Banatului si care se varsa direct in Dunare
(grupa hidrografica de sud).
Sunt rauri mari cu alimentare complexa (din precipitatii si din ape subterane) si cu un regim al scurgerii caracterizat
prin ape mari primavara, ca urmare a topirii zapezilor si a ploilor bogate, ape mici in a doua parte a verii si
inceputul toamnei, debite ridicate la finele toamnei si inceputul iernii, determinate de ploi.
Apele subterane sunt ape freatice, influentate de precipitatii, lipsite de continuitate; uneori se localizeaza la
adancimi foarte mari, in lungul faliilor din fundamentul marginal carpatic. Apar sub forma izvoarelor geotermale la
Felix si Tinca, si izvoare minerale la Lipova.
Vegetatia
92
Factorii care au influentat structura actuala a vegetatiei si faunei:
pozitia geografica a acestei regiuni – apar elemente submediteraneene in partea sudica (mojdreanul, liliacul
salbatic, scumpia, carpenul oriental, castanul dulce, alunul turcesc).
conditiile climatice (in functie de care a rezultat o etajare a asociatiilor vegetale);
interventia omului a avut un rol hotarator (o mare parte din paduri au fost defrisate, locul lor fiind luat de pasuni si
terenuri agricole);
Asociatia vegetala predominanta este cea de padure;
etajul stejarului, care la partea inferioara cuprinde specii termofile (cer, garnita, stejar pedunculat), iar la partea
superioara gorun. Se adauga alte specii de foioase: carpen, ulm, tei.
Silvostepa patrunde tentacular, prin specii de stejar pufos si stejar brumariu.
Vegetatia de lunca este reprezentata prin palcuri de salcii, plop, arin.
Fauna
In padurile de foioase intalnim: mistretul si viezurele, precum si unele animale de prada ca: lupul (Canis lupus),
vulpea, pisica salbatica (Felis silvestris), alaturi de specii patrunse fie din silvostepa (iepurele) fie din etajul
coniferelor (caprioara –Capreolus capreolus si veverita). Se adauga o mare varietate de pasari: mierla, pitigoiul de
munte, ciocanitoarea, privighetoarea, pitigoiul, pitulicea, pupaza.
Elemente de fauna submediteraneeana: broasca testoasa, vipera cu corn, scorpionul.
Fauna acvatica cuprinde cleanul si mreana, la care se adauga carasul si platica.
Solurile Sunt strans corelate cu roca, clima si vegetatia.
Sunt soluri argiloiluviale (cenusii si brun-roscate) numite argiluvisoluri.
La contactul cu campia sunt molisolurile (cernoziomuri levigate) specifice silvostepei
In lunci apar soluri aluvionare de lunca.
Populatia si asezarile
Populatia Dealurilor de Vest se caracterizeaza prin densitati relativ reduse (50-75 loc./km2) influentate de migratia
spre centrele urbane mari si sporul natural modest (chiar negativ in partea de sud); se detaseaza zona industriala din
jurul orasului Baia Mare, cu valori ale densitatii de 100-150 loc/kmp.
Populatia romaneasca predomina net. Apar si spatii cu o semnificativa populatie maghiara (in zona Oradea-
Marghita si la Zalau) sau germana (svabi in zona Lipova si Buzias).
Asezarile rurale
1. Dupa modul de distribuire a gospodariilor in teritoriu
satul rasfirat, cu casele printre livezi si podgorii
satul linear sau „drum”, caracteristic in Salaj
satul adunat (in Depresiunea Baia Mare, Simleu, Zalau, Zarand)
2. In raport cu formele de relief:
sate in lungul vailor (in bazinetele de obarsie)
sate pe terase si lunci inalte (Crisul Alb, Crisul Repede, Lapus)
sate pe poduri interfluviale
sate pe prispele acumulative de la contactul campiei cu dealurile
3. Dupa numarul de locuitori:
sate mijlocii (500-1500 moc).
satele mici (sub 500 loc) se afla la obarsia vailor secundare
sate mari (peste 1500 loc) in zonele cu exploatari de petrol, carbune, in vecinatatea oraselor si pe arterele de
comunicatie principale.
4. Dupa funtii:
sate cu profil agricol
o cerealiere si cresterea animalelor – in vecinatatea campiei cu dealurile
93
o cresterea animalelor pe dealurile inalte
o pomicole (in N)
o viticole (in Dealurile Banatului)
la N de Crisul Repede, activitatea agricola a satelor se imbina cu exploatari miniere, materiale de constructii, etc.
Asezarile urbane
In interiorul Dealurilor de Vest
Baia Mare (149.000 loc) in Dep. Baia Mare, utilaj minier si principalul centru al metalurgiei neferoase;
Zalau ( 50.000-100.000 loc) situat intre dealurile „jugului intracarpatic (ceramica fina, cauciuc, electronica si
electrotehnica);
Cehu Silvaniei
Simleu Silvaniei (ind. alimentara)
Lipova
La contactul dealurilor cu campia:
Oradea (222.000 loc), la contactul Campiei de Vest cu Dealurile Oradei, situat pe Crisul Repede, mentionat
documentar la 1.113, in prezent renumit pentr unele ramuri industriale (alumina, masini unelte, incaltaminte,
blanarie) si pentru apele termale; constituie si un important centru cultural cu institutie de invatamant superior.
Marghita (confectii si incaltaminte)
Tasnad
Oradea
Pincota
Buzias
Orasele situate in depresiunile-golf:
Alesd
Beius
Ineu
Sebis
Resurse
Dealurile de Vest cuprind o gama larga de resurse ale solului.
Terenurile agricole sunt valorificate in culturi, mai ales pomi-viticole.
Lemnul padurilor este utilizat in industria lemnului, dar si pentru obtinerea de celuloza si hartie prin chimizare.
Apele geotermale ivite din fundamentul marginal carpatic sunt folosite terapeutic (Felix, 1 Mai, Marghita) sau
pentru termoficarea unor cartiere (cartierul Rogerius din Oradea), la incalzirea serelor sau ca apa industriala. Se
pune tot mai mult problema folosirii lor in scopuri energetice.
Din albiile raurilor se exploateaza nisipuri si pietrisuri, utilizate la terasamente, ca balast.
Dintre resursele subsolului:
lignit, in bazinul Barcaului (Voivozi, Varviz-Vărzari, Borumlaca, Popesti, Ip), in Dealurile Crasnei (la Chieşd si
Sărmaşag) si la sud de Lugoj in bazinul Sinersig - Vişag
petrol la Suplacu de Barcau
regiune auro-argintifera la Baia Mare
andezite la Baia Mare
granit la Radna
Activitati industriale
Energia electrica
termocentrala: la Oradea
94
hidrocentrala de pe Crisul Repede de la Astileu
Industria constructoare de masini produce:
utilaj minier (Baia Mare)
Metalurgia neferoasa la Baia Mare ( cupru, plumb)
Industria materialelor de constructii produce:
balastiere (in luncile Somesului)
caramida reflactara la Astileu,
ciment, var, placi de azbociment la Chistag
sticla la Poiana Codrului si Tomesti
Industria lemnului:
mobila (Baia Mare, Zalau)
Agricultura
Suprafata agricola reprezinta peste 80 %, iar 40-60 % din aceasta ii revine arabilului,
Fondul funciar al Dealurilor de Vest este deosebit de favorabil culturii plantelor (cereale, plante tehnice,
pomicultura, viticultura), iar suprafetele de pasuni (la care se adauga plantele furajere) pentru cresterea animalelor.
Cultura plantelor
cereale si plante tehnice
pomicultura in Dealurile Buziasului, Tirolului, Lipovei, piemontul Codrului, Salaj;
viticultura se practica in trei podgorii: podgoria Aradului (inclusiv imprejurimile Lipovei), zona viticola din
Dealurile Buziasului si viile dintre Oradea si Satu Mare (Oradea, Diosig, Marghita, Tasnad). Prelucrarea
strugurilor se face in combinate de vinificatie (la Oradea si Pincota), precum si in centre mai mici (Simleul
Silvaniei pentru sampanizare, Lipova, Buzias).
Cresterea animalelor are un caracter variat; se cresc bovine, porcine, ovine, pasari, iar produsele animaliere se
industrializeaza in intrepinderi de profil (produse de carne la Oradea, lactate la Simleul Silvaniei).
Cai de comunicatie si transporturi Magistralele feroviare (1, 2, 3, 4) intersecteaza Dealurile de Vest in lungul unor vai (Timis, Mures, Crisul Repede,
Somes).
1. Bucuresti – Timisoara – Moravita (sau Jimbolia)
2. Bucuresti – Arad -- Curtici
3. Bucuresti – Oradea – Episcopia Bihorului
4. Bucuresti – Satu Mare – Halmeu
Calea ferata Oravita-Bazias, in extremitatea sudica, este cea mai veche din tara.
Prezenta unor noduri de cai de comunicatie in campie (Arad, Oradea, Timisoara, Satu Mare) influenteaza
concentrarea traficului de transporturi.
Soselele de insemnatate internationala urmeaza aceleasi trasee.
1. Bucuresti – Timisoara – Moravita (sau Jimbolia)
2. Bucuresti – Arad – Nadlac
3. Bucuresti – Oradea – Bors
4. Bucuresti – Satu Mare – Halmeu
Drumurile europene:
E60 – de la Hamburg, prin Bors, Oradea si pana la Constanta
E70 – de la Yugoslavia, prin Stamora-Moravita, trecand pri sudul tarii
Transportul aerian : aeroporturi la Baia Mare si Caransebes
Transporturile speciale: reteaua de conducte de gaze naturale ce vine din dealurile Transilvaniei si cea electrica
Turismul
95
Obiective naturale:
defileele epigenetice ale Lapusului, Crasnei, Barcaului, Somesului, Crisului Negru, Muresului
izvoarele minerale (Tinca, Buzias)
padurea de castani de la Baia Mare
Obiective antropice
ruine de cetati, castele medievale(Jibou)
biserici din lemn, zone etno-folclorice (Lapus-Chioar, Codrului, Lipova)
centre turistice: Baia Mare, Zalau, Simleul Silvaniei, Oravita
baza balneoclimaterica importanta (Felix, 1 Mai, Tinca, Lipova, Buzias)
Podisul Mehedinti
Limite
Se afla in partea de sud-vest a tarii;
Continua sirul dealurilor subcarparice la vest de Motru;
la V – Dunarea
la E – Motru
la N – M-tii Mehedinti
la S – Pod. Getic; se desparte de acesta prin Dep. Severin si prin Dealurile Cosustei;
Geneza
Podisul Mehedinti reprezinta o unitate de orogen, fiind la origine o treapta inferioara a Muntilor Mehedinti;
Litologia
Este alcatuit din sisturi cristaline si calcare
Relieful Altimetric se desfasoara intre 885 m (Vf. Paharnicul) si 160 m in culoarele de vale dinspre Dunare; altitudinea
medie este de 500-600 m;
se desfasoara de la NE la SV.
interfluvii largi cu infatisari de platouri
vai adanci si inguste.
pe rocile cristaline relief greoi si domol, cu aspect montan;
pe calcare - relief carstic. Exocarstul este alcatuit de campuri de lapiezuri, doline, polii (Zaton si Ponoarele), vai
seci antitetice (la Topolnita, Ponorel), poduri naturale (Podul Natural de la Ponoare) . Endocarstul este reprezentat
de mai multe pesteri (Topolnita etc.)
Clima este temperat-continentala cu influente submediteraneene
Factorii care influenteaza clima:
Pozitia geografica in sudul Muntilor Mehedinti (caracter de "adapost", pe ansamblu);
Frecventa mare a maselor de aer sudice, vestice si sud-vestice (umede si calde)
Relieful, prin altitudine introduce modificari locale: scaderea temperaturilor si cresterea precipitatiilor o data cu
nivelul altimetric si apropierea de munte.
Fenomene de foehn, masele de aer oceanice ajungand in Pod. Mehedinti mai putin umede si usor incalzite.
Existenta culoarelor de vale adanci si inguste etc.
96
Regimul termic:
- valori medii anuale 8-10 °C, in Ianuarie -2°C, in iulie 20 °C
Precipitatiile
- valoarea anuala : 800-1000 mm
Vanturile
- austrul – o componenta meditereaneeana, cald si uscat vara, ploios iarna; bate dinspre S-V;
Apele Raurile sunt scurte, cuprinzand afluenti directi ai Dunarii (Bahna si Topolnita) sau afluenti ai Motrului
(Cosustea); proveninta apelor este pluviala;
Lacurile:
Zaton – lac carstic, format temporar in amonte de pestera Ponoare
lacul de acumulare de la Portile de Fier I
Apele freatice se afla la baza depozitului de versant, a scoartei de alterare si in rocile sedimentare; in sectoarele cu
calcare lipsesc sau au debite foarte mici.
Vegetatia
Factorii care influenteaza vegetatia:
clima – masele de aer sud-vestice determina aparitia unor specii submediteraneene.
fragmentarea - pe vai reci si in depresiuni se produc inversiuni de vegetatie, esentele termofile uracand pe culmi,
iar cele de clima rece coborand pe vai reci, umbrite.
altitudinea – vegetatia se caracterizeaza prin etajarea speciilor vegetale dupa altitudine.
o Asociatia vegetala predominanta este cea de padure
etajul stejarului (sub 500 m) alcatuit din specii termofile: cer, garnita, stejar pedunculat, la partea inferioara si gorun
la partea superioara. Se adauga alte specii de foioase: carpen, ulm, tei.
etajul de amestec stejar-fag se afla intre 500-700 m
etajul fagului la peste 700 m
Vegetatia azonala In lungul vailor, datorita umezelii persistente, apare o vegetatie specifica, de lunca, compusa din:
stuf, papura, rogoz, cu palcuri de salcii, plop, arin.
Fauna
In padurile de foioase intalnim: mistretul si viezurele, precum si unele animale de prada ca: lupul (Canis lupus),
vulpea, pisica salbatica (Felis silvestris), alaturi de specii patrunse fie din silvostepa (iepurele) fie din etajul
coniferelor (caprioara –Capreolus capreolus si veverita). Se adauga o mare varietate de pasari: mierla, pitigoiul de
munte, ciocanitoarea, privighetoarea, pitigoiul, pitulicea, pupaza.
Specii submediteraneene:broasca testoasa, vipera cu corn;
Fauna acvatica cuprinde cleanul si mreana.
Solurile Sunt strans corelate cu roca, clima si vegetatia.
Sunt soluri argiloiluviale (cenusii si brun-roscate) numite argiluvisoluri
Favorizate de climatul racoros si umed si de existenta padurilor de fag apar solurile brune si brune acide de padure
(cambisoluri)
In lunci soluri aluvionare de lunca.
Pe calcare - rendzine
Populatia Numarul locuitorilor a inregistrat o scadere datorita plecarilor definitive in centrele industriale limitrofe: Tg. Jiu,
Drobeta Turnu Severin sau in bazinele carbonifere Motru, Rovinari
Densitatea - sub 30 locuitori/Km2
97
Asezari Sate mici sub 500 locuitori(circa 65% ) cu structura risipita dar si o usoara tendinta de adunare (Balta, Gornovita)
Orasele Baia de Arama (sub 10.000 locuitori si Drobeta Turnu Severin (peste 100.000 loc)
Resurse naturale
calcar prelucrat in var
gresie
sisturi cristaline utilizate ca materiale de constructii
minereuri de cupru
Agricultura
Fondul funciar este format din:
45% suprafata agricola -terenurile arabile (35 % din agricol) se cultiva cu porumb, grau, secara, cartofi
livezi cu pruni, meri, ciresi
suprafate cu pasuni si fanete, baza furajera pentru cresterea si bovinelor
Industria
calcar (Baia de Arama, Ponoare)
lemn de foiase ( bazinul superior al Bahnei si Cosustei)
ateliere de olarit, textile, prelucrarea lemnului (industria mica)
Comunicatiile magistrala feroviara Bucuresti-Drobeta Turnu Severin-Timisoara;
drumul european E70 Bucuresti-Timisoara;
un alt drum modernizat leaga orasele Drobeta Turnu Severin si Baia de Arama
pe Dunare se desfasoara transportul naval, Drobeta Turnu Severin fiind unul din principalele porturi fluviale ale
tarii
Turismul obiective naturale: pestera Topolnita, podul natural de la Ponoare, padurile de liliac
obiective antropice de interes istoric si cultural sunt concentrate la Drobeta Turnu Severin
Podisul Getic
Asezare geografica si limite Valea Dambovitei in E
Valea Dunarii si un sector al Campiei Romane (Campia Blahnitei), in V
Subcarpatii Getici in N
Podisul Mehedinti in NV
Campia Romana in S.
Geneza
Se suprapune peste doua unitati structurale separate de falia pericarpatica (Pitesti-Filiasi-Strehaia-Drobeta Turnu
Severin)
o in N se afla depresiunea Getica (avanfosa carpatica formata la inceputul neozoicului in fata Carpatilor Meridionali
(aflati in ridicare), are fundament carpatic, dar si de platforma, alcatuit din roci cristaline si roci granitice.
o In S este Platforma Valaha, formata din sisturi mezometamorfice strabatuta de granite si alte magmatite
proterozoice. Peste ele se afla o suprastructura sedimentara acumulata in cadrul mai multor cicluri de sedimentare
98
O data cu inaltarea Carpatilor, ca urmare a ultimelor faze orogenetice din Neozoic, raurile carpatice au devenit
active si au acoperit o mare parte a Depresiunii Getice cu o larga cuvertura de nisipuri si pietrisuri, depuse intr-un
regim fluvio-lacustru (pietrisurile de Candesti), transformand intreaga regiune intr-un imens piemont – Piemontul
Getic.
Ulterior extremitatea sa nordica a fost supusa tectonizarii si indepartarii cuverturii piemontane, generand
Subcarpatii Getici, restul regiunii piemontane ramanand un vast platou, fragmentat de ape – Piemontul Getic.
Litologia
In litologia acestei unitati predomina rocile friabile: marne, nisipuri, pietrisuri; pe alocuri apar intercalatii de
carbune;
Relieful
Caracteristici morfografice si morfometrice
podisul prezinta o cadere lenta de la nord la sud, in concordanta cu retragerea apelor lacului in pleistocen si cu
ridicarea usoara a partii nordice
in nord (unde fragmentarea torentiala este mai intensa) altitudinile depasesc usor 600 m si ajung in sud la 200-300
m (interfluviile sunt mai putin inalte , mai slab fragmentate, netede);
inaltimile cresc de la V la E (300m in Dealurile Cosustei, 400m in Gruiurile Jiului, peste 500 m in Podisul
Oltetului si Podisul Cotmenei, peste 700 m in Podisul Candesti).
valoarea cea mai ridicata (772 m) este in Dealurile Argesului
o altitudinile minime sunt in culoarele vailor principale (Olt, Jiu, Arges) si in S la contactul cu campia (sub 200 m)
vai alohtone largi, cu lunci si terase separa marile unitati; culoarele de vale se largesc treptat de la N la S
vaile autohtone apartin la 3 generatii :
prima isi are obarsia la contactul cu subcarpatii, sau in cadrul acestora
a doua, la altitudinile de 350-450 m (centru podisului)
a treia, cea mai noua, in vecinatatea campiei
intrefluviile sunt netede, au latime ce creste de la N (sub 1 km) spre S (cativa Km); se prezinta ca o inmanunchere
de culmi deluroase, infatisare ce se datoreste dispunerii in evantai a retelei de vai. Apele se aduna in manunchiuri,
caracteristice fiind confluentele de pe Jiu (la Filiasi) si de pe Arges (la Pitesti);
luncile sunt bine dezvoltate, au latimi mari (sute de m sau chiar km) pe vaile principale si chiar la confluente;
racordul cu versantii sau fruntile de terasa se face prin acumulari coluvio-proluviale
terasele la raurile mari sunt paralele cu albia actuala; sunt terase aluviale cu nisipuri si pietrisuri marunte; peste
stratul de aluviuni sunt materiale groase, coluvio-proluviale si conuri de dejectie extinse pe podul terasei
versantii sunt abrupti, concavi, taiati in pietrisuri si nisipuri slab cimentate in N (cu caracter de cueste) si in
depozite loessoide in S; baza lor este acoperita de materiale coluvio-proluviale, care uneori inainteaza pana aproape
de jumatate
in sectorul de N, fragmentarea este mai intensa (peste 1 km/kmp), iar energia de relief este peste 100 m.
Relieful structural
panzele de pietrisuri inclina spre S
pe ansamblu, se trece de la un monoclin la o structura tabulara evidenta in jumatatea dinspre Campia Romana
adancimea retelei de vai a dus la:
in sectorul N monoclinal, se individualizeaza interfluvii asimetrice (cueste), vai obsecvente, subsecvente,
in sectorul S tabular, sunt caracteristice platouri aproape orizontale
cele mai multe vai din primele generatii se desfasoara in concordanta cu sensul inclinarii stratelor; vai principale
consecvente spre SV
Modelarea actuala
in regiunea N, pe versantii cu panta mare, cu alternante de straturi de nisip, pietris, argile, se produc alunecari,
curgeri noroioase, torentialitate si siroire
in C si S, relieful mult mai aplatizat si dezvoltarea larga a podurilor interfluviale fac ca degradarile sa fie reduse
Subunitatile geografice
Podisul Strehaia (alt max 396 m)
99
o se desfasoara in V, intre Motru si Dunare, fiind incadrat in NV de Podisul Mehedinti si in Sud de Campia Olteniei
o culmi prelungi, orientate N-V/S-E, alcatuite din nisipuri si marne ce favorizeaza alunecari de teren si eroziune
torentiala;
Subunitati
Culoarul depresionar mehedintean, Platforma Husnitei, Platforma Balacitei
Gruiurile Jiului (alt max 425 m)
o sunt incadrate de culoarele vailor Motru in V si Gilort in E
o formeaza un ansamblu de dealuri prelungi si coboara de la peste 400 m in N la 300 m in S.
Podisul Oltetului (alt max 640 m)
o cea mai mare subunitate a Podisului Getic
o desfasurat intre Gilort-Jiu in V si Culoarul Oltului in E
o strabatut de Oltet
Podisul Cotmeana (alt max 657 m)
o este cuprins intre Olt, Topolog si Arges
o se continua in N-V dincolo de Topolog, cu Dealul Negru
Dealurile Argesului (alt max 772 m)
o sunt incadrate de Arges si Argesel
o se prezinta ca o asociere de culmi inguste, prelungi, ce inainteaza printre afluentii dispusi in evantai ai Argesului;
Podisul Candesti (alt max 745 m)
situat intre Arges, Argesel si Dambovita
interfluviile au forma plata deoarece cuvertura nisipurilor de Candesti este bine dezvoltata
Clima temperat continentala – climat de dealuri
Factori:
1. o circulatie extrem de activa din V, S si SV (activitate ciclonala mediteraneana); doar la E de Olt se simte influenta,
mai ales iarna a maselor estice anticiclonale
2. efecte foehnale in extremitatea V, legate de circulatia aerului V peste Muntii Banatului si Podisul Mehedinti
3. altitudinea impune o etajare a unor parametri climatici; intre regiunile joase, vecine campiei si cele inalte exista o
diferenta ternica de 1-1,5 * C
4. fragmentarea – in vai areale de adapost si nu culoare de producere a inversiunilor de temperatura
Elemente climatice
temperatura medie anuala 8 -10oC
temperatura medie a lunii iulie variaza intre 19 o
C in NE si 22 o
C in SV
temperatura medie a lunii ianuarie -0,9 o
C la Drobeta Turnu Severin si -2,5, -3 o
C in NE
precipitatiile anuale variaza intre 500 mm si 700 mm/an
vanturi –austrul, o componenta mediteraneeana, cald si uscat vara, ploios iarna;
Apele
Raurile
o cele mai mari rauri sunt:
Jiu – 120 km, panta medie 0,59 ‰
Olt -79 km, panta medie 1,2 ‰
Arges – 44 km, panta medie 3,4 ‰
Vedea etc
o densitatea retelei hidrografice
o valoare medie de 0,3-0,4 km/kmp
o regimul scurgerii este dependent de alimentarea nivo-pluviala la V de Oltet si pluvio-nivala la E de Oltet
o Jiul are un debit mediu multianual de 50,5 mc/s la intrare si 91,4 mc/s la iesire
o Oltul are un debit de 145 mc/s in N si 160 mc/s in S
o fenomenul de secare este caracteristic pentru majoritatea raurilor autohtone
100
Lacurile
o predominant de origine antropica: benturile, indeosebi in Podisul Cotmeana, 6 lacuri pe Olt, 4 pe Arges, pentru
regularizarea scurgerii, irigatii, alimentare cu apa, hidroenergie
Apele subterane
o se afla la adancimi diferite , in depozite de pietris si nisip aflatde deasupra unor nivele de argila cu desfasurare
discontinua
o panzele freatice folosite in alimentarea populatiei se afla in terase, luncile inalte si la baza pietrisurilor de candesti
o apele de adancime sunt mineralizate, unele avand caracter artezian
Vegetatia si animalele o exista numeroase elemente sudice si submediteraneene in SV si euroasiatice in E
o in S , la contactul cu campia (Podisul Oltetului, Podisul Cotmenei) predomina padurile de garnita, indeosebi pe
solurile argiloase; cer pe soluri usoare (in Podisul Balacitei), spre N ele se imbina si intra in amestec cu gorunul,
ulmul, parul, marul etc
o in C si spre N (Podisul Motrului, Podisul Oltetului, Dealurile Argesului, Podisul Cotmeana) gorunul devine specia
principala;
o in luncile raurilor zavoaie cu plop, salcie, arin, sanger, etc.
o fauna bogata cu elemente ce au patruns din campie, dar si specii sudice (vipera cu corn, broasca testoasa, etc.),
submediteraneene si balcanice
Soluri o solurile apartin clasei argilo-iluviale: soluri brune, de la slabluvice la luvisoluri albice – pe podurile interfluviale si
pe terase
o soluri slab si mediu pseudogleizate pe depozitele cu argila si vertisoluri intre Olt si Jiu
o pseudorendzine pe substat marnos
o soluri brune-acide pe nisipuri si pietrisuri
o soluri gleice in microdepresiunile din deluviile de alunecare
o erodisoluri pe pantele mai mari supuse siroirii si spalarii
o soluri aluviale in lunci
Populatia si asezarile o 1,1 milioane locuitori
o cele mai importante concentrari ale populatiei sunt in culoarele vailor Jiu, Olt, Arges si pe principalii lor afluenti,
iar cele mai mici concentrari – pe campurile piemontane
o densitatea populatiei – valoarea medie -80 loc/kmp
o sporul natural – valoarea medie = -1,6 ‰
o valori mai ridicate sunt in asezarile din culoarele vailor mai importante si in orase si destul de mici in satele situate
in N unitatilor de podis in bazinele de receptie ale unor vai departate de reteaua principala de cai de comunicatie
o cea mai mare parte din forta de munca a fost si este in agricultura
o migrarea s-a produs la nivelul populatie tinere (absorbita in activitatile economice) de la sate spre orasele din podis
(Drobeta Turnu Severin) sau din regiunile vecine (Tg. Jiu, Craiova, Slatina, Rm. Valcea)
o in mediul rural aproape 1/5 din populatie depaseste 60 ani
Asezarile
o asezarile rurale: cele mai numeroase se afla in culoarele vailor (Olt, Jiu, Arges, Motru, Oltet), pe terase, glacisuri,
conuri de dejectie
o majoritatea satelor depasesc 500 locuitori si au profil economic variat (culturi cerealiere, cresterea animalelor,
pomicultura, etc.)
o satele situate in bazinele de receptie torentiale, la partea superioara a versantilor, se desfasoara pe suprafete mai
mici, sunt rasfirate, au un numar mic de locuitori si un profil economic restrans
o cele mai mari asezari (peste 1500 loc.) sunt cele aflate la contactul cu campia, in vecinatatea oraselor, a cailor de
comunicatie modernizate, dar si in ariile principalelor exploatari miniere si petrolifere
o asezarile urbane:
8 orase :
Drobeta Turnu Severin (municipiu, cu profil economic complex)
101
Motru, Colibasi, Dragasani (intre 25000-50000 locuitori, functie industriala)
Strehaia, Filiasi,Scornicesti, Topolveni (intre 10000-25000 locuitori, functie agricola)
orase limitrofe:
Craiova, Slatina, Pitesti, Rm. Valcea, Tg. Jiu
Activitatile economice Resurse ale solului si subsolului
o aproape 2/3 din suprafata podisului reprezinta terenuri agricole, in special in C si S
o paduriea ocupa 28 % (fiind dominanta in N)
Resurse de subsol
o lignit, petrol, gaze
Agricultura
o se practica pe 64 % din suprafata podisului, cu pondere foarte mare in C, S si in culoarele vailor principale;
o cerealele (grau, porumb, orz, secara) in podisurile Balacitei, Oltetului si Cotmeana
o legume – in apropierea marilor centre urbane
o floarea-soarelui – in podisurile Oltet, Codmeana si Balacita
o livezile
pruni, meri in C si N
ciresi, visini in S
o vita de vie – in Culoarul Oltului – podgoria Dragasani, in S Podisului Candesti – Podgoria Stefanesti
o cresterea animalelor – se bazeaza pe pasuni si fanete in N (ovine, bovine, caprine) si pe culturi furajere (pajisti de
lunca) in S (bovine, ovine, porcine)
Industria
o lignit exploatat in sistem de cariera sau mina la Husnicioara, Motru, Jilt, Alunul-Cucesti
o centre de prelucrare: Lupoaia, Pleostina, Leurda, Alunul, Berbesti etc.
o zacamintele de petrol si gaze sunt concentrate la Balacesti, Zatreni, Iancu Jianu, Vedea, Mosoaia, Poiana Lacului,
Hulubesti, Bogati, Topoloveni, Aninoasa etc.
o termocentrale: Turceni, Rogojelu, Isalnita
o hidrocentrale: Ionesti, Prundu, Dragasani etc. pe Olt si Zigoneni, Merisani etc. pe Arges
Industia constructiei de masini si prelucrarea metalelor
o nave fluviale,vagoane – Drobeta Turnu Severin
o autoturisme de oras “Dacia” - Colibas
Industria chimica
o Drobeta Turnu Severin, Dragasani, Scornicesti
o combinat de celuloza si hartie la Drobeta Turnu Severin
o fabrici de cherestea, parchete – Cotmeana, Filiasi etc.
o intreprinderi textile pe baza de lana, bumbac la Drobeta Turnu Severin, Scornicesti, Strehaia, Dragasani etc.
Industria alimentara
o unitati de panificatie, vin, bere, conserve de carne, legume si fructe, produse lactate la : Drobeta Turnu Severin,
Dragasani, Scornicesti, Strehaia, Topoloveni etc.
Caile de comunicatie si transporturile o patru artere feroviare :
pe Jiu: Craiova-Drobeta Turnu Severin, cu ramificatie de la Filiasi spre Tg. Jiu
pe Olt: Piatra Olt, Rm. Valcea,
pe Arges: Pitesti, Campulung-Curtea de Arges
o reteaua rutiera densa desfasurata in lungul vailor, cu concetrari spre Jiu, Olt, Arges
Potentialul turistic o vestigii istorice si numeroase elemente de cultura populara
o peisaje inedite din luncile Oltului, Jiului, Dunarii
o lacurile amenajate si palcurile de padure
o Castrul Roman, ruinele piciorului Podul lui Traian, Cetatea Medievala in Drobeta Turnu Severin
o Manastirea Strehaia, Manastirea Cotmeana, parcul dendrologic Mihailesti, casa memoriala Liviu Rebreanu etc.
102
Podisul Dobrogei
Asezare geografica si limite o situat in SE tarii, incadrat in N si V de Dunare, in E de marea Neagra, iar in S, ca unitate naturala, depaseste granita
cu Bulgaria.
ALCATUIRE GEOLOGICA SI EVOLUTIA PALEOGEOGRAFICA
o unitate de platforma realizata treptat din proterozoicul inferior pana la inceputul mezozoicului, prin sudarea a trei
subunitati cu pozitie S,centala,N
o formarea a inceput in proterozoicul inferior , cand in extremitatea sudica functiona un geosinclinal
o in urma orogenezei Kareliene, aici rezulta un relief exondat, iar in Dobrogea Centrala si de Nord se dezvolta arii
geosinclinale. In proterozoicul superior (orogeneza Baikaliana)unitatea sudica se fracmenteaza in mai multe
blocuri, iar Dobrogea Centrala se cuteaza si exondeaza. Uscatul unitatii sudice era format din gnaise granitice si
sistri cristaline mezometamorice, iar unitatea centrala din sisturi cristaline mezometamorfice si sisturi verzi
o in proterozoicul superior-paleozoicul mediu, aceste unitati devin rigide, iar aria geosinclinala se pastreaza in NV.
Miscarile hercinice produc aici:
cutarea formatiunilor paleozoice pe directia NV-SE
dezvoltarea de magmatite care dau mase importante de granite anfibolice (centrul muntilor Macin) si granite
alcaline (Turcoaia)
separarea a trei subunitati cu evolutie ulterioara diferita:
Macin in NV
Tulcea
Babadag
dupa consolidarea fiecarei unitati si subunitati acestea au devenit rigide, suferind ridicari sau lasari cu amploare
diferita si pe durata diferita, ca urmare, fazele de exondare si ridicare au alternat cu faze de imersie , cand s-au
acumulat depozite sedimentare, deci, in cadrul lor sedimentar se pot structura un fundament cristalin si o
suprastructura sedimentara, cu depozite de mai multe cicluri, astfel in Dobrogea exista o mare diversitate
petrografice:
roci cristaline proterozoice, mezo si epimetamorfice
roci paleozoice (Dobrogea de N), formate din sisturi argiloase, cuartite, calcare, conglomerate si magmatite
granitice
roci mezozoice calcaroase, dar si cu conglomerate: gresii in faciesuri litorale
in zona Tulcea cu eruptiv de diabaze si porfire
roci neozoice se impun in Dobrogea de S, unde la suprafata apare placa de calcar sarmatian
la suprafata pe o mare parte a teritoriului dobrogean exista loes si depozite loesiene, cu grosimi de la cativa metri la
aproape 20 m, mai groase pe laturile de V si E, in depresiuni si vai, si mai subtiri pe platourile interfluviale.
Materialul provine din aluviuni din Lunca Dunarii, materiale fine de pe platforma continentala, din dezagregarea in
loc a rocilor. Transportul prafurilor s-a facut eolian, in Dobrogea de S, sau complex in rest, prin procese eoliene si
deluviale.
o In concluzie:
In Dobrogea de S, puternic fragmentata in mai multe blocuri denivelate; denivelari infaptuite pana in mezo-cretacic
si au antrenat depozitele din ciclurile vechi de sedimentare; sedimentul neozoic de deasupra are o structura
tabuilara, cu usoare boltiri sau flexuri
In Dobrogea Centrala, sisturile verzi sunt prinse intr-un sistem de anticlinolii si sinclinolii, cu cute strans simetrice,
orientate V-E, doar in N, la contactul cu unitatea Babadag, miscarile au imprimat cutelor si o miscare NV-SE.
Sedimentarul care le ocupa a suferit doar ondulari largi (cute cu orientare oblica fata de cea a fundamentului).
In Dobrogea de N, ies in evidenta orientarea NV-SE a cutelor date de miscarile hercinice si ondularea
sedimentarului mezozoic (in special in Podisul Babadagului).
o neotectonica cuaternara s-a caracterizt prin lasari slabe spre E, in jumatatea N si o ridicare usoara in cea SV, in
holocen
103
Relieful
Caracteristici morfometrice si morfografice
o altitudine medie = 125 m
o inaltimile cele mai mari se gasesc in NV, in Culmea Pricopan, (Vf.Tutuiatu – 467m)
o in NV Dobrogei se afla concentrate culmile si dealurile izolate ce depasesc 300 m.
o in centrul si SV podisului, se intalnesc inaltimi de 100 si 200 m, iar sub 100 m, in partea de est si intre Cernavoda si
Constanta, restul apartin inaltimilor de 200-300 m.
Structura orohidrografica
o in partea de N, interfluviile se dezvolta frecvent sub trei forme: culmi rotunjite pe conglomerate si gresii, creste pe
cuartite si o suita de varfuri rotunjite, separate de vai adanci.
o In Centrul si S podisului se desfasoara interfluvii plane, care formeaza platouri intinse, doar catre Dunare,Casimcea
si Carasul fragmentarea mai intensa a dus la aparitia unor platouri mai inguste.
o Vaile principale in jumatatea N sunt orientate spre mare, iar in cea sudica, spre Dunare. Prezinta frecvent doua
sectoare diferite ca infatisare: la obarsie abunda reteaua de vaiugi si viroage, care imprima culmilor limitrofe o
fragmentare accentuata, urmeaza un culoar larg care se deschide tot mai mult spre Dunare sau mare, care uneori
capata infatisarea unor golfuri depresionare
o pe fundul vailor, albia este ingusta, iar de la ea, lateral se dezvolta glacisuri largi
o in roci dure, loes si pe fronturi structurale,panta este mare, iar fragmentarea torentiala inregistreaza valori ridicate
(peste 2km/kmp)
o versantii taiati in roci sedimentare cu rezistenta mica, s-au care corespund partial suprafetelor structurale au pante
mai reduse si sunt mai slab fragmentati
o energia de relief majora inregistreaza valori mari in N si V, datorita vecinatatii fluviului (200-300m) pe cand spre
mare si spre S este sub 50m.Valori reduse sub 100 m sunt in lungul vailor principale
Treptele de relief. Suprafetele de nivelare
o in Dobrogea se poate vorbi de o plenipena rezultat al unei indelungate evolutii policiclice si poligenetice ca reteaza
formatiuni de varste extrem de diferite (de la precambrian la sarmatian)
o pediplena are inaltimi diferite ca urmare, pe de o parte a ridicarii cu intensitati diferite a compartimentelor
Dobroogei in pliocen si cuaternar, iar pe de alta pare datorita rezistentei diferite a rocilor la atacul eroziunii
romanian-pleistocene
o in ultima parte a acestui interval s-a creat si terasa de abraziune lacustra semnalata de C Bratescu in coltul de SV al
Dunarii; in intervalul romanian-pleistocen superior, in Dobrogea de N si Centrala (partial) s-au individualizat
pedimente cu altitudini diferite, dar in general sub 140 m.
o in pleistocenul superior, cea mai mare parte a Dobrogei este acoperita de formatiuni loessoide , aceasta a fosilizat
atat pediplene cat si pedimentele;
in multe locuri indepartarea lor a dus la scoaterea la zi a suprafetelor respective
Terasele (de abraziune si fluviatile)
o E. de Martonne identifica doua trepte la 20-30 m si 60-80 m aflate pe dreapta Dunarii, in amonte de Tulcea
o I. Radulescu identifica 3-5 terase in bazinului raului Casimcea
o Grigore Posea si colaboratorii (1982) identifica o singura terasa de abraziune la 2-4 formata in timpul trangresiunii
din holocen.
o Celelalte trepte sunt fie prin modelare in loess (tasare, sufoziune, deplasari) fie trepte litologo structurale
o in privinta teraselor de pe principalele vai existenta lor nu se confirma totdeauna; sigur exista o trasa la 2-5 m si o
trepata locala la 10-15 m.
o cele mai multe dintre trepte sunt insa glacisuri sau au caracter litologo structural
Luncile
o latimele cresc din amonte (150-250m) in aval (adesea ajung la peste km)panta generala scade de la 2-3 m/km la 0,5-
0,1m/km.
o Depozitele din lunca ating spre varsare 8-20 m, cu doua complexe (inferior cu lentile de argila si superior -
argilonisipos)
o contactul luncilor cu versantii este marcat de poale coluvio-proluviale;
104
o o parte din cursul inferior al raurilor este transfiormat in limanuri fluviatile (SV Dobrogei) si fluvio-maritime, ca
urmare a bararii gurilor de varsare cu aluviuni aduse de Dunare sau a crearii de cordoane litorale in ultima
transgresiune (valaha).
o O parte din limanurile fluviatile se afla intr-o faza avansata de colmatare
o Realizarea sistemului de irigatii, cat si a caii navigabile prin Centrul Dobrogei a dus la modificari importante in
fizionomia luncilor si limanurior
Modelarea actuala
o diversitatea petrografica, varietatea pantelor si conditiilor climatice determina: siroire, torentialitatem, spalare in
suprafata (pe versantii cu panta mai mare)tasara si sufoziune, pe loessuri, alunecari, prabusiri, suropari, si procesele
din lungul tarmului (faleza si plaja)
Relieful structural si petrografic
o vai axate pe sinclinale (Luncavita, Slava), sau pe anticlinale (Valea Alba)
o depresiuni in anticlinale (Megina,Boclugea),vai desfasurate pe contacte in lungul faliilor (Valea Adanca,
Peceneaga, Fantana Mare)
o depresiuni tectonice (Nalbant, Cerna-Mircea Voda)
o culmi alungite si martori de eroziune rotunjiti pe roci vulcanice
o creste pe sisturi cuartitice (Pricopan)
o exocarst in calcare triasice, jurasice, cretacice, lapiezuri (Dealurile Tulcei, Podisul Babadag); doline si polii (Negru
Voda, Mereni), chei si canarale (Canareaua lui Olteanu, C. Harsova, Chei Feti)
o endocarst (pesteri pe Valea Mangaliei, Sevendic si Vederoasa , Pestera Movile)
o carst fosil in calcare situate la nivele diferite (in Dobrogea de S)
Subunitatile geografice
o Dobrogea de N
o Dobrogea Centrala
o Dobrogea de S
Dobrogea de Nord
incadrata de Lunca Dunarii in V si , care are usoare patrunderi in depresiuni; in E de la Unirea, limita trece pe la
Zebil – Enisala, ocolind Lacul Babadag), Jurilovca-Geamulia; in sud urmeaza aliniamentul Peceneaga-Camena
reprezinta un rest al unor vechi munti cutati in faza hercinica (NV)
are cele mai mari inaltimi din Dobrogea, fragmentarea cea mai bogata si asocierile cele mai diverse ale declivitatii
regiunea cea mai impadurita din Dobrogea (gorun, tei, carpen)
numarul cel mai mare de sate mici (majoritate cu functie agricola) (cereal-viticola, cerealier-animalier-viticola)
asezari mari (peste 2000 loc), unde functia agricola se imbina cu cea industriala si de servicii (Mahmudia, Somova,
Luncavita, Greci)
industrie metalurgica in Tulcea, industrie alimentara, constructii de masini, materiale de constructii (Tulcea si
centrle limitrofe)
in NV, culturi de cereale, floarea soarelui,soia, cresterea bovinelor.
In podisul Babadag – cresterea animalelor si cultivarea porumbului, secarei, orzului, graului
in N ( Isaccea – Niculitel ) -cereale,viticultura, cresterea animalelor
in N-V cresterea animalelor si viticultura
in S culturi cerealiere si zootehnie (oi)
exista 4 orase:
Tulcea(Aegyssus)-centru industrial, cu accent pe industria grea si alimentara
Babadag (Vicus Novis)-centru agro-industrial
Macin (Arrubium)-functii mixte industrial agrical
Isaccea (Novoidunum)-functie agrara industriala
in Dobrogea de N exista urmatoarele subunitati:
105
Muntii Macin- incadrati intre Dunare(Vsi N)si de culoarul Luncavita-Lazava(E);se separa in:Culmea Pricopan
(centru) ,Dealul Megina-Priopcea (V) si Dealul Boclugea (E) intre care se intercaleaza vai longitudinale sau
depresiuni (Jijila, Greci, Cerna -Mircea Voda in V si Luncavita-Talita superioarra in E)
Podisul Niculitel -se desfasoara intre vaile Dunarea (N),Telita(E), contactul cu Depresiunea Nalbant,Valea
Taitei(S) ,Vaile Lazovei si Luncavita (V)
Dealurile Tulcei ocupa jumatatea NE a Dobrogei de N, inaltimea medie de 80-120 m , in lungul careia se ridica
mai multe varfuri rotunjite la peste 180 m altitudine.
Podisul Babadagului- se desfasoara in S Podisului de N, de la Dunare la Lacul Razim.Limita de N o formeaza S
Depresiunii Nalbant si culoarul Taita-Mircea Voda, iar la S culoarul vailor Aiorman- Slava Rusa. Inaltimile scad de
la V (400 m in dealurile Atmageea) spre SE (30-40 m la Capul Dolojman, deasupra Razelmului)
Podisul Dobrogei Centrale
se desfasoara pe aria sisturilor verzi, deci intre aliniamentele faliilor (Peceneaga-Camena) si Topalu-Casaul (in N).
structural, peste sisturile verzi urmeaza calcare si conglomerate calcaroase, apoi depozite loessoide si loessuri;
in peisajul morfologic se impun:
podurile largi, care coboara de la 250-300m (in sectorul Central N), la sub 100m (spre S, SV si SE),
desfasurarea radiala a vailor care se orienteaza spre mare (Dunarea, Casimcea)
prezenta martorilor de eroziune
treptele de langa Dunare, mare si din bazinul Casimcei sunt interpretate ca nivele de eroziune
relieful carstic, din sectorul Topalul-Stupina si din bazinul superior al raului Casimcea.
In N silvostepa , in Centru si S-stepa
densitatea populatiei= 20-40 loc/kmp
orase: Harsova(Carsium)= peste 10900 loc(1996)- functie agricola, comerciala si industriala
in productia agricola predomina cea de porumb, floarea soarelui,viticultura
se cresc oi
Subunitati:
Podisul Casimcei, cu altitudini ce scad din N (300m), spre S(sub 250 m)
Podisul Daeni-Harsova (V)
Podisul Istriei (E)
Podisul Dobrogei de Sud
se desfasoara la S de aliniamentul faliei Topalul-Tasaul
structural se suprapune platformei Dobrogei de S
miscarine neotectonice cuaternare a inaltat sectorul SV mai mult, determinand inaltimile actuale (150-200m),
caracterul antecedent al majoritatii vailor Dunarene si indirect fragmentarea mai accentuata a acestui sector
in relief se impun: interfluviile plate, vaile evazate la obarsii si care in aval se adancesc treptat, creand in loess un
fel de canioane care se largesc si capata uneori un caracter depresionar, versantii la vaile mari se termina prin
glacisuri
reteaua de rauri se desfasoara spre V,NV si E, cele care ajung la Dunare se termina in limanuri fluviatile, iar cele
dinspre mare in lagune sau limanuri fluvio-maritime
in SV, Podisul Oltinei (eroziunea torentiala se imbina cu sufoziunea, tasarea, alunecarile, spalarea
in Centru , siroirea, spalarea in suprafata, tasarile si procesele carstice
in SV (Podisul Oltinei), densitatea mare asezarilor, iar comunele depasesc 3000 locuitori
in Centru(Podisul Cobadin) satele mai rare si locuitori mai putini
in N (Valea Carasului) si pe litoral asezarile sunt mai extinse, aici se afla si cele 9 orase:
Cernavoda
Medgidia
Constanta
Eforie
Techirghiol
Mangalia
Navodari
106
Ovidiu
Negru Voda
culturi cerealiere , viticultura, pomicultura, cresterea oilor si a bovinelor
industria constructiilor de masini, chimica, materialor de constructii, alimentara, etc. in lungul axei Cernavoda-
Carasul
marea, canalul, Dunarea, reteaua feroviara si rutiera asigura o intensa activitate de transport, mai ales in jumatatea
de N si litoral
subunitati : Podisul Medgidia(in N), Podisul Oltinei (SV), Podisul Cobadin (Centru), Podisul Mangalia (E)
Clima
o climat continental cu nuante de excesivitate accentuate
o se incadreaza in tinutul climatic de campie , doar sectorul N si NV, unde inaltimile depasesc 300 m , face parte din
tinutul climatic al dealurilor joase
o factorii care determina caracteristicile climatice
o o cantitate mare de radiatie solara (125 Kcal/cmp/an)(maxima in iulie=20 Kcal/cm)legata si de o durata de
stralucire a soarelui de 2200-2500 ore
o deschiderea larga spre N,E si S, determina o frecventa mare a maselor de aer de pe aceste directii
o existenta bazinului Marii Negre, catre care se concentreaza activitatea ciclonala, indeosebi a celei din Marea
Mediterana
o existenta baltilor Dunarii si a Deltei Dunarii care determina modificari locale in zonele vecine, in regimul
parametrilor climatici si in cel al unor fenomene metereologice, relieful sters, lipsit in mare masura de padure si
prezenta unor zone netede favorizeaza intensificarea climatului continental
o se deosebesc 3 unitati cu caracteristici climatice distince:
topoclimatul de dealuri joase (NV podisului) cu temperaturi medii anuale 10*C (-2* C in ianuarie, 21 * C in iulie)
amplitudini termice =65 *C, cca 90-100 zile de inghet, nebulozitate medie = 5,1-5,4 zecimi de care sunt legate cca
60-65 zile senine si 100 zile cu cer complet acoperit; precipitatii medii = 550mm; ninsoare=15 zile; stratul de
zapada cu grosime centimetrica, in jur de 20 zile
topoclimatul de podis jos (regiunea cu inaltimile sub 200 m) cu temperaturi medii anuale =10-11 *C; in ianuarie
=-2,-1 * C, in iulie de la 23 * la 24 *C, peste 220 zile fara inghet si peste 40 zile tropicale; evapotranspiratie
puternica = 700mm, precipitatii=400-450mm; deficitul de umiditate foarte mare = 300mm;
topoclimatul litoralului cuprinde o fasie de 5-10 km latime , unde se resimte influenta Marii Negre; temperatura
medie anuala = 11,2 C, vara =21,5-22,5* C, iarna = -0,5 *C = Mangalia, amplitudinea termica absoluta oscileaza
intre 60 * C si 63*C; numar de zile fara inghet 220; precipitatiile 400-450mm/an; o umiditate mai mare a aerului;
fenomenele de iarna sunt mult diminuate;maxima absoluta = 42,2*C la Negru Voda, minima absoluta=-33,1*C
Medgidia
Apele
o panzele de apa la suprafata aproape ca lipsesc, cele de la baza unor deluvii au debite reduse si sunt extremd e
fluctuante
o stratele de adancime se gasesc cantonate indeosebi in nivelele calcaroare sunt ape cu debit bogat, carbonatate, in
Dobrogea de S au si usor caracter artezian
o izvoare mezotermale in sectorul de litoral Mangalia-Neptun si izvoare termale la Harsova si Topalu
o reteaua hidrografica sunt tributare Dunarii si Marii Negre
o in S sector endoreic, desfasurat intr-o zona calcaroasa
o raurile lungi au sub 50 km si suprafete de ordinul a sute de km patrati, cele mai multe se termina in lacuri de tip
liman
o curs intermitent cu albie ingusta prin care in intervalele secetoase se scurge o cantitate mica de ape, dar care la
viituri sunt neincapatoare, apele revarsandu-se si provocand inundatii
107
o la averse se transporta cantitati importante de namol, cursul de apa cu norai transformandu-se intr-un agent care
realizeaza o eroziune puternica (seluri)
o alimentarea fluviala moderata, precipitatii neuniforme si subterana, mai mica
o debite medii multianuale: 0,03 mc/s la Telita, in amonte ; 0,29 mc/s la Topoloni; 0,4-1 mc/s la Casimcea
o scurgerea maxima la viituri(durata medie 7-28 ore)se inregistreaza brusc si frecvent, prezinta un”front hidraulic” de
1-2 ore si o viteza de 5-7 m/s
o in zona carstica sunt reci, dar la ploile foarte mari prezinta o scurgere rapida cu efecte distrugatoare
o reteaua raurilor este saraca: Telita, Taita debuseaza in Lacul Babadag, Slava in Lacul Golovita, Casimcea in Lacul
Casaul, iar in V afluenti ai Dunarii (Peceneaga, Topolog, Buceag)
o lacurile naturale: limanuri fluviatile: Oltina=19kmp, Marleanu=7,7 kmp, Vederoasa, etc
o limanuri fluvio-maritime (E): Agighiol, Babadag, Casaul=22,7 kmp, Agigea =0,55kmp, Techirghiol=22,1 kmp, cu
apa sarata si namoluri curative, Mangalia=2,6 kmp, cu ape sulfuroase,
o Lagune: Razim=415 kmp, cel mai mare lac natural din tara, Golovita, Zmeica, Sinoe, Siutghiol=19,56 kmp,
o dintre lacurile antropice mai numeroase sunt iazurile piscicole si lacurile de agrement din statiunile
balneoclimaterice de pe litoral.
Vegetatie si fauna
o in cuprinsul Podisului Dobrogei se desfasoara areale apartinand la doua provincii bio-geografice:
pontica, din N si pana in S
moesica in SV
o omul reduce enorm prin defrisare si destelenire suprafata cu vegetatie naturala, locul fiind luat de culturile agricole
PADUREA
o in Muntii Macin, Dealurile Tulcei, Podisul Babadag si Casimcei predomina padurea, cu etajul mezofil de tip
balcanic in N: gorun, tei, carpen, etajul xeroterm (mediteraneean)in Centru: tei, stejar brumariu, carmen, frasin; in S
elementele celor doua etaje, dar abunda cele mezofile: carpen, frasin
o fauna : pasari (turturele, sitari, soimi), mamifere(capriorul, mistretul, veverita, etc), reptile (broasca testoasa, serpi,
gusterul vargat, vipera cu corn), animale aclimatizate (cerbul lopatar in podisul Babadag, muflonul in SV Dobrogei,
fazanul in Rezervatiile Valul lui Traian, Fantanita, Murfatlar)
SILVOSTEPA SI STEPA
o silvostepa ocupa culmile si podurile interfluviale mai inalte (100-150 m), in Podisul Babadag, Dealurile Tulcei, S
Podisului Niculitel, Podisul Casimcei: stejar pufos, stejar brumariu, artar tartaresc, in SV elemente sud-
mediteraneene: stejar pufos, stejar brumariu, carpen, frasin, tei, alun
o stepa la altitudini mai mici de 100 m in Centru si E: pir, colilie, pelin
o fauna:
rozatoarele: popandau, iepure, orbete, dihor;
pasari: graur, cotofana, potarniche;
reptile: serpi, vipera cu corn;
fauna acvatica: crap, rosioara, stiuca, salau etc.
Solurile
o pedogeografic se incadreaza in regiunea E Europeana, provincia danubiano-pontica
o solurile brune, argiloiluviale: in Mtii Macin, Pod. Niculitel, Pod. Babadag, la altitudini mai mari de de 250 m, sub
paduri de stejar, in conditii de precipitatii de 500-550mm
o molisolurile: cernoziomurile cambice (peste 150m ,in conditii de silvostepa); cernoziomuri carbonatice (80-120 m,
in conditii de stepa); solurile balane (pe latura de E, in depresiunea Nalbant si in jurul complexului lagunar Razelm-
Sinoe, spre Tasaul; si pe latura de vest de la Macin la Oltina); rendzinele (cu suprafete intinse in casimcea si
Dobrogea de N -Babadag si pe majoritatea martorilro calcarosi)
o solurile intrazonale:soluri hidromorfe (salinizate si alcaline, prezinte in vecinatatea marii), soluri aluviale (din
luncile raurilor principale), erodisoluri si litosoluri pe culmile intens afectate de spalarea in suprafata, siroire, etc.
108
Populatia si asezarile Populatie
o numarul populatiei= 1.014.510 loc.(1996)
o 72% apartine urbanului si 28 % ruralului
o densitatea populatiei:
sub 30 loc/kmp – partea Centrala a Pod. Casimcei si in S
intre 30-50 loc/kmp – zona dunareana la S de Cernavoda, zona Babadag-Nalbant, estul Delurilor Tulcei
intre 50-100 loc/kmp – insular in jurul oraselor Babadag, Isaccea, Harsova
peste 100 loc/kmp – pe litoral intre Constanta si Mangalia (aici chiar peste 200 loc/kmp), Cernavoda si Tulcea
intre cele 2 judete valorile sunt: 31,5 loc/kmp in Tulcea si 106 loc/kmp in Constanta\
o natalitatea = sub media pe tara, 10,4‰ in 1996
in scadere, 9,5 ‰ in judetul Constanta si 9,9‰ in judetul Tulcea
o mortalitatea = 11-12 ‰ in 1996
o durata medie a vietii = peste 70 de ani
o sporul natural
-0,6 ‰ in judetul Constanta
- 1,6 ‰ in judetul Tulcea
o miscarea migratorie este determinata de dezvoltarea industiei in orase care a atras o parte a fortei de munca
eliberata din agricultura si sportului narural ridicat din perioada 180-1985
valori pozitive in Constanta, Tulcea, Mangalia, Medgidia, Navodari
valori negative in comunele din Podisul Casimcea si din SV Dobrogei
“navetismul” din satele aflate in lungul cailor de comunicatie spre orase si statiunile de pe litoral
miscarile sezoniere in perioada culesului (catre SV Dobrogei, zona Rasova-Ostrov, Valea Carasu si Niculitel), sau a
sezonului turistic
Asezarile
- 15 orase (doua municipii), 85 comune si 306 sate
Asezarile urbane
dupa vechime:
colonii grecesti (sec VI i.e.n.)= Tomis (Constanta), Callatis (Mangalia)
orase daco-romane = Aegyssus (Tulcea), Axiopolis (Cernavoda), Carsium (Harsova), Noviodonum (Isaccea)
dupa numarul de locuitori
un oras mare = Constanta, peste 348.000 loc (1996)
4 orase mijlocii (intre 25000 si 100000 loc)= Tulcea (peste 97000 loc), Medgidia (peste 47000), Mangalia (peste
44000), Navodari (peste 33000)
10 orase mici (intre 5000 si 15 000 loc)- Cernavoda, Eforie, Techirghiol, Harsova, Ovidiu, Negru Voda, Basarabi,
Isaccea, Macin, Babadag
dupa functie:
orase complexe: Constanta, Tulcea
orase mixte (functie industriala si sevicii): Cernavoda, Medgidia, Navodari, Mangalia
orase predominant agricole, la care se adauga si functia industriala de transport sau de servicii: Isaccea, Macin,
Babadag, Harsova, Ovidiu, Navodari, Eforie, Techirghiol, Basarabi, Negru Voda
Asezarile rurale:
morfologic :
sate situate in bazinele de obarsie ale raurilor,
sate situate in depresiuni in Dobrogea de N
sate situate la baza versantilor orientati spre Dunare, sau din lungul vailor principale (sunt cele mai mari, au
economie complexa si posibilitati reale de dezvoltare)
sate situate pe podis
dupa numarul de locuitori
sate mici (sub 500 loc.) - cele mai numeroase, din sectoarele de obarsie ale raurilor
sate mijlocii (500-1000 loc.) - in podis si depresinea Nalbant
109
sate mari (peste 1000 loc.) - pe latura dunareana, in zona litorala si pe cele doua magistrale de comunicatie:
Carasul si Tulcea-Negru Voda
dupa functia economica
functie agricola precumpanitoare:
sate cerealiere (centrul Dobrogei de la N la S)
sate cerealier-viticole – SV, N Dobrogei (Niculitel), E Vaii Carasul
sate cerealier-zootehnice – zona centrala a Dobrogei
sate agrosilvice – Podisul Babadag
sate cerealier-viticole-piscicole – Oltina, Rasova, Mahmudia
sate agroindustriale (materiale de constructii la Greci, Turcoaia, Mahmudia, cheia, Topalu, Adamclisi
sate cu functie alimentara: Basarabi, Mihail Kogalniceanu
functie agricola si servicii (turism): Agigea, Costinesti, Schitu, Tuzla, Vama Veche
Activitati economice
Resurse naturale
o minereu de fier (Iulia si Palazu Mare)
o minereu de cupru (Altan-Tepe)
o sulfuri complexe (Samova si Munieri)
o baritina (Samova, Movila, Molcoci)
o ape minerale sulfuroase, termale (Harsova, Topalu) si mezotermale (Mangalia)
o ape sulfurate si namol terapeutic (Lacul Techirghiol si Mlastina Mangalia)
o materiale de constructii: calcare, gresii, argile, caolina si caolin, diatomite, sisturi verzi (Medgidia)
Industria Energetica
o termocentrale (Ovidiu 2, Palas-Constanta) si centralele de la Tulcea si Navodari
o atomocentrala de la Cernavoda
Industria Petrolului si Gazelor
o extractie: platforma marina
o rafinarie : Midia Navodari
o portul petrolier – Midia
Industria Metalurgica
o prelucrarea minereurilor la combinatul metalurgic de la Tulcea, intreprinderea de alumina de la Tulcea (bauxita din
import)
Industria constructiilor de masini si a prelucrarii metalelor
o nave (Santierul Naval Constanta), de tonaj mare (55000 tdw si 150000 tdw) si Santierul Naval Mangalia (55000
tdw si 65000 tdw)
o aparatura electronica (motoare electrice), Tulcea, Constanta
o piese si subansamble pt tractoare (Macin)
o piese de schimb pentru masini agricole si tractoare -Medgidia
Industia chimica
o ingrasaminte chimice – Navodari (fosfatice, acid sulfuric) – Combinat petrochimic Midia Navodari
Industria de celuloza si hartie
o celuloza din paie, hartie, hartie de ambalaj, imprimate pentru calculatoare
Industia de exploatare a materialelor de constructii
o granite – Turcoaia, Greci, Macini
o porfire – Camena, Consul, Turcoaia
o cuartite – Cerna si Macin
o calcare – Sitorman (cel mai mare din tara), Sibioara, Luminita, Harsova, Topalu, Mircea Voda etc.
o calcare dolomitice – Mahmudia, Sarinasuf (alimenteaza combinatul de la Galati)
o marmura – Parches, Agighiol
o caolin – Macin
Industria de prelucrare a materialelor de constructii
o combinat de liant si azbociment (Medgidia)
110
o fabrica de ciment (Medgidia)
o prefabricate (Constanta, Tulcea)
o creta (Basarabi)
o marmura (prelucrare)
o pietre de constructie (prelucrare)
o sticla – Tulcea
o caramizi – Mamaia-Sat, Cobadin
Industria de prelucrare a lemnului
o Constanta – Cernavoda
Industria textila si a confectiilor
o intreprindere de lana - Constanta
o intreprindere de prelucrare a inului – Mangalia
o confectii – Constanta, Ovidiu, Tulcea
o covoare - Babadag, Sarichioi
o tricotaje – Babadag
Industria alimentara
o industria laptelui si produselor lactate – Constanta, Tulcea, Mangalia, Medgidia, Babadag
o industria de conserve de legume si fructe – Ovidiu, Constanta, Cernavoda, Macin, Tulcea
o industria de preparare si conservare a pestelui – Tulcea
o industria de preparare si conservare a carnii – Constanta, Tulcea, Mangalia, Cernavoda, etc
o industia de zahar – Tulcea, Babadag
o ulei – Constanta
Agricultura
o principalele culturi :
cereale (69,1 % in Tulcea, si peste 64,6% in Constanta)
productii mari in centru si in jumatatea E a Dobrogei,
predomina graul si secara si porumbul
printre plantele oleaginoase predomina floarea soarelui, asigurandu-se materie prima pentru fabricile de ulei din
Bucuresti si Constanta
inul - pe suprafete mai mari in jud. Tulcea
soia
legumele
culturi de cartofi, legume , rosii, pepeni, etc. sunt in jurul marilor orase, pe latura dunareana si pe luncile vailor mai
mari,
viticultura
bazinul Carasu (Murfatlar- struguri pentru vinuri desert, export; Nazarcea -struguri pentru vinul demisec; Medgidia
– struguri pentru masa si stafide)
SV Dobrogei (struguri de masa , vin)
SE Dobrogei (struguri de masa)
Podisul Niculitel (vinuri seci)
Tulcea si NE Dobrogei (struguri de masa si vin)
pomicultura
culturi de cires, gutui, visin, prun, piersic in Dealurile Tulcei si Bazinul Taitei
piersici – Medgidia
caise – Nazarcea
piersici – culturi de migdal si nuci in lungul litoralului si SV Dobrogei
o cresterea animalelor
ovinele – in scadere (locul I pe tara – Constanta)cu lana fina si semifina (merinosul de Palas)
111
porcinele – in scadere , concentrate in zona Carasu, Constanta si in vecinatatea localitatilor Macin, Nufaru, Babadag
etc.
bovinele – in scadere, in unitati cu profil zootehnic din SE Dobrogei, la Albesti, Poarta Alba, Nalbant, etc
avicultura – Mosneni, Luminina, Mineri etc.
cresterea cailor – herghelie de cai de rasa la Mangalia
Caile de comunicatie si transporturile o transporturile maritime :
Constanta – principalul port maritim al tarii
primeste nave mari de peste 150000 tdw si asigura peste 60% din exporturile si importurile tarii
75 % din operatiile de descarcare-incarcare se efectueaza mecanizat
Mangalia – port specializat in minereuri si marfuri
Midia – port specializat in petrol
o transporturile fluviale si pe Canalul Dunare Marea Nearga
o navigatie fluviala – intre Ostrov si Macin
o navigatie fluvio-maritima – Galati, Isaccea, Sulina
o porturi – Mahmudia, Tulcea, Isaccea, Macin, Cernavoda
o canalul
– lungime – 64,2 km , latime – 70, 90 m, permite navigatia convoaielor de 196 m lungime si 22,8 m latime, cu un
pescaj de 3,8 m, si un deplasament de pana la 5000 tdw
are doua ecluze si porturi (Medgidia si Basarabi.
are doua canale laterale: Ovidiu, Sitghiol (spre Midia) si spre Tasaul
o transportul feroviar
magistrala feroviara electrificata – Bucuresti-Cernavoda-Constanta-Mangalia si calea ferata orientata N-S: Tulcea,
Medgidia, Negru Voda
cai ferate cu caracter industrial: Medgidia-Navodari-Constanta, Lumina- Palas, Navodari – Sitorman
pe Borcea si Dunare – poduri noi folosite pentru linia dubla electrificata si transport rutier
o transportul rutier
drumul european E 60 , care vine de la Oradea si se continua in Bulgaria, avand traseul Harsova-Constanta-Vama
Veche
alte cai rutiere asigura legatura intre principalele centre mai importante (Constanta – Tulcea)
podul de la Giurgeni (1456 m lungime, 750 m peste apa)
o transporturile aeriene
aeroporturi: Mihail Kogalniceanu (26 km NV de Constanta); Cataloi (16 km SV de Tulcea)
Potentialul turistic
litoralul, lacurile, conditiile climaterice extem de favorabile unei indelungate activitati turistice (mai-octombrie)
relieful ruiniform
statiunile balneoclimaterice (Navodari, Mamaia, Techirghiol, Eforie N si S, Costinesti, Mangalia N (Olimp,
Neptun, Jupiter, Aurora, Venus, Saturn), Mangalia
monumente istorice si de arta: cetatile Histria, Enisala, mozaicul roman si alte vestigii romane si bizantine din
Constanta, Monumentul de la Adamclisi
112
Podisul Moldovei
Asezarea
Se afla in NE si E Romaniei.
Cuprinde o suprafata de peste 22200 Kmp(adica 9,4 % din suprafata Romaniei). Se continua la E de Prut pana la
Valea Nistrului.
Limite
o In V Obcinele Bucovinei si Subcarpatii Moldovei (de acestia din urmafiind despartit prin Culoarul Siretului).
o In E si N -Prutul
o in S – Campia Romana
Cadrul fizico-geografic
ALCATUIRE GEOLOGICA SI EVOLUTIA PALEOGEOGRAFICA
- se desfasoara in cadrul a doua mari unitati structurale, ce vin in contact pe aliniamentul Bacau-Vaslui-Falciu
Platforma Moldoveneasca
1. se afla la N de aceasta limita
2. are un fundament proterozoic rigid ce se inclina NE spre V si care cade in trepte spre S
3. este alcatuit din gnaise, paragnaise, granite, bazalte, etc.
4. Peste ea urmeaza o cuvertura sedimentara
Depresiunea Barladului
1. se desfasoara in centrul si S regiunii
2. a luat nastere la inceputurile mezozoicului, prin fracturarea fundamentului de platforma nordica si a celui hercinic
dobrogean in S
Uscatul s-a realizat treptat de la N la S (la finele Bolhinianului pana la Buhusi Negresti, la inceputul Dacianului la
limita Adjud-Barlad, in Pleistocenul mediu la contactul cu campia)
Miscarile neo-tectonice au produs ridicarea cu intensitate mica, dar diferit spatiala, Efectul cel mai mare a fost in
NV, la contactul cu muntele, iar cel redus in E si S. In Podisul Barladului jocul deosebit al blocurilor din fundament
s-a reflectat la suprafata in bombari care au influentat si desfasurarea radiala a retelei hidrografice.
Relieful o este rezultatul unei evolutii inceputa la finele sarmatianului in N si la sfarsitului pliocenului si in cuaternar si Centru
si S.
CARACTERISTICI MORFOGRAFICE SI MORFOMETRICE
altitudinea medie – 250 m, extremele se situeaza la 688 m (Dealul Ciungi) si 10 m ( Lunca Prutului)
hipsometric, peste 25 % sunt inaltimi de 300 m(0,5 % - peste 500 m), apoi peste 63 % sunt culoare de vale si
dealuri dezvoltate intre 100 si 300 m. Circa 11 % apartin culoarelor Siretului si Prutului, la altitudini mici (sub 100
m)
fragmentarea majora , sub 1km/kmp, iar cea generala in jur de 1,5 km/kmp
energia de relief, in Podisul Sucevei in jur de 150 m, in Podisul Barladului – 150-200 m, in Campia Moldovei -
50,75 m,in Podisul Covurlui – sub 50 m.
declivitatea, in peste 70 % din suprafata podisului este sub 15 *( sub 5 * pe suprafetele structurale,poduri de
terasa,lunci), iar intre 5 si 15 * pe glacisuri.Pantele mai mari (frecvent peste 20 *) se intalnesc in lungul cuestelor la
obarsiile torentilor si in rapele de desprindere.
treptele de relief,
1. Relieful nascut in proterozoic a fost adus la stadiul de pediplena la finele acestei ere, ulterior a fost fragmentata si a
fost acoperita de o cuvertura sedimentara
2. In timpul regresiunilor, campiile marine au suferit o modelare partialasuprafetele rezultate fiind fosilizate de
sedimente .
3. Relieful actual s-a realizat treptat in pliocen si pe intreaga suprafata a podisului in cuaternar.
4. Reteaua hidrografica s-a organizat in corcondanta cu panta generala. Adancimea ei a fost insotita de detasarea mai
multor trepte cu caracteristici diferite.
suprafetele de nivelare
1. In Campia Moldovei exista o singura suprafata de nivelare ce inclina de la N (250 m) la S ( 125 m)
113
2. In NV si centru se pastreaza 2 suprafete (una la nivelul culmilor superioare si alta sub forma de umeri si nivele in
culoarele de vale si pe marginea depresiunilor sculptate in pliocen superior si cuaternar inferior).
3. In jumatatea sudica se desfasoara o singura suprafata cu caracter complex (eroziv in N si acumulativ in S)
terasele
1. In lungul raurilor mari exista 6-8 terase (la Siret si Prut), la raurile mici autohtone numarul variaza de la 3 la 5.
2. Exista un paralelism clar intre desfasurarea peticelor de terasa si luncile actuale cu racordari largi la confluente.
3. Daca terasele superioare sunt puternic fragmentate si uneori acoperite cu deluvii groase, cele inferioare au
desfasurare larga, constituind principale suprafete pentru asezari si culturi.
4. Depozitele la cele autohtone sunt nisipo-argiloase, pe cand la cele cu obarsie in Carpati sunt grosiere. Peste aluviuni
sunt deluvii.
luncile
1. Ocupa o mare parte din culoarele de vale
2. Latimi de la cateva sute de metri pana la peste 10 Km (Siret, Prut) si o panta longitudinala de la 0,4 la 1 m/km
3. Au depozite cu grosimi de pana la 10 m pe vaile principale si 2-3 m pe cele mici
4. Se disting : grinduri longitudinale, numeroase cursuri parasite, meandre vechi, lacuri, sectoare cu exces de
umiditate si vegetatie adecvata, glacisuri,cursuri paralele ale afluentilor, albii secundare (prutete)
RELIEFUL STRUCTURAL
s-a individualizat pe ansamblul monoclinal cu cadere spre est, sud est, dar in conditiile existentei unor orizonturi de
roca ce opun rezistenta la atacul agentilor externi cu grosime mai mare (calcare oolitice, conglomerate)
ies in evidenta:
1. Platouri structurale in Podisul Sucevei, Podisul Central Moldovenesc, marginite de povarnisuri cuestice pe care se
produc degradari intense
2. Abrupturi cuestice (Coata Iasilor) circa 100 km lungime (rezultate din dezvoltarea vailor subsecvente)
3. Vai consecvente, subsecvente, obsecvente
MODELAREA ACTUALA
determina procese care provoaca degradari intense (prezenta rocilor friabile, lipsa vegetatiei foretiere, climat
continental cu nuante excesive, spalarea in suprafata
1. spalarea in suprafata (pe pantele ce depasesc 5 grade)
2. siroirea si torentialitatea (pe pantele cu inclinari de peste 10* alcatuite din nisipuri, argile
3. deplasari de teren (alunecari, curgeri noroioase, surpari) pe fruntile de cueste si in bazinele torentiale
4. tasari si sufoziuni (in depozitele) loesoide
Subunitati geografice
o Podisul Sucevei, Campia Moldovei, Podisul Barladului, Culoarul Moldova-Siret
PODISUL SUCEVEI
o se afla in NV, intre Culoarul Moldovei, Obcina Mare, Campia Moldovei si reprezinta ~ 25 % din suprafata
intregului podis.
o alcatuit din formatiuni sarmatiene: pietrisuri si nisipuri cu caracter fluvio-deltaic, conglomerate si gresii cu structura
net monoclinala
o relieful are interfluvii cu poduri largi usor inclinate spre SE fracmentate in general longitudinal
o vaile au caracter de culoare largi, cu lunci extinse si terase in trepte (bine dezvoltate cele inferioare)
o climatul de podis, de altitudine medie , umed (650-700mm) cu o temperatura medie anuala de 6-7 * C, 120 zile de
inghet, peste 150 de zile cu temperaturi ce depasesc 10 * C si 70 de zile cu temperaturi de peste 25 * C.
o doua artere hidrografice (Siret si Suceava)
o padurea ocupa o suprafata mai are pe dealurile mai inalte, predomina gorunul si stejarul pedunculat
o solurile: brune podzorice, local rendzine, pseudo-rendzine si erodisoluri
o populatia urbana = ~ 20 %
o asezari rurale mari ( predominant cu functie agricola)
o principalele ramuri ale industriei: alimentara, exploatarea si prelucrarea lemnului, constructii de masini (utilaj
agricol si chimic la Suceava si Falticeni)
o se practica culturi de porumb, cartofi, sfecla de zahar, in, canepa, plante furajere, pomicultura (meri) traditionala la
Radaseni, Falticeni, si se cresc cornute mari
SUBUNITATI
114
Dealurile piemontane Ciungi-Leahu
Podisul Falticeni
Podisul Dragomirnei
Dealurile Botosanilor
CAMPIA MOLDOVEI (Campia Jijiei)
situata la est de Podisul Sucevei, reprezinta unitatea cea mai joasa a Podisului Moldovei, fiind formata din dealuri
scunde (circa 200 m), culminand la 265 m in Dealul Cozancea, fiind dominata cu 200-300 m de zonele invecinate,
prezinta aspect de depresiune
este despadurita
are clima mai secetoasa decat in restul podisului fapt care a determinat realizarea de iazuri pentru acumularea apei
(Dracsani)
are soluri de o mare fertilitate, care fac din ea o zona agricola importanta
este strabatuta de Jijia si Bahlui, care se unesc si se varsa in Prut, ambele cu o serie de mici afluenti;
in sudul camoiei s-a dezvoltat orasul Iasi (peste 340.000 locuitori), reprezinta in prezent o puternica baza industriala
(de la metalurgie si constructii de masini), la chimie (antibiotice), industrie textila si alimentara
SUBUNITATI
Podisul Jijiei Superioare
Podisul Jijiei Inferioare
PODISUL BARLADULUI
o se desfasoara in partea central-sudica a Podisului Moldovei pe circa 49 % din acesta
o limita de N se afla la baza povarnisului cuestic “Coasta Iasilor”, in V domina Lunca Siretului prin versanti abrupti,
iar in S intra in contact cu Campia Romana
o alcatuit din marne, argile, nisip, calcare, gresii calcaroase
o relieful are altitudini de peste 300 m in N(Dorosanu - 564 m) si scad spre S treptat pana la 200-120 m
o structura monoclinala si stratele mai dure au permis dezvoltarea unui relief cu fronturi cuestice, platouri structurale,
vai subsecvente si vai consecvente
o exista 4 suprafete de nivelare cu caracter structural
o in culoarele de vale sunt lunci largi, suprainaltate, dominate de terase diferite ca numar (5-6 la Prut si Barlad)
o climatul este umed pe dealurile inalte (600 m) si mai uscat in S si E (450 mm), 110-125 zile de inghet, 35-40 zile de
iarna, 55-65 zile de vara, 20-25 zile tropicale , inversiuni de temperatura in culoarele de vale si depresiuni, secete
lungi, mai ales in S si E
o reteaua hidrografica – caracter intermitent, prezinta variatii de debit ca urmare a alimentarii predominant fluviale
(Barlad, Crasna, Tutova). Amenajari lacustre la Puscas, Solesti, Manjesti...etc.
o In N paduri de gorun si stejar medunculat, iar in S si E silvostepa inlocuita de culturi, pasuni si fanete
o asezarile mai mari (sub 1000 loc) sunt plasate pe afluentii Braladului si Prutului
o Targul Bujor si Beresti sunt orase mici, cu caracter agricol (cereale, plante tehnice, viticultura) si industrie
alimentara
CULOARUL MOLDOVA-SIRET
o se desfasoara in V Podisului Moldova
o relieful alcatuit din luncile si terasele celor doua vai, la care, in aval de Roman, se adauga glacisurile in raport cu
dealurile.
o luncile sunt largi, au 2-3 trepte, aluviuni groase (10-15 m) cu panze freatice bogate . Sunt 7 terase pe Moldova si 8
pe Siret.
o iarna gerurile sunt intense si lungi, creand inversiuni de temperatura.
o debite pe Moldova si pe Siret cu fluctuatii de la un sezon la altul
o pe terasele inalte sunt soluri argilo-iluviale, iar pe cele joase cernoziomuri lacovisti
o vegetatia initiala a fost inlocuita cu culturi agricole, padurile au ramas in lunci
o in lungul culoarelor celor 2 vai s-au dezvoltat asezari
o orase: Bacau si Roman
115
Clima
o Podisul se incadreaza in climatul temperat al dealurilor cu altitudine medie
o factorii care influenteaza climatul sunt:
larga deschidere a regiunii spre N,E si S faciliteaza o circulatie activa a maselor de aer din aceste directii (din E -
mase continentale, iarna reci si uscate ce dau temperaturi joase, viscole, geruri, vara calde si uscate; din S – mase de
aer calde, umede sau uscate, care accentueaza fenomenele de seceta sau provoaca in S desprimavariri sau
precipitatii la inceputul iernii; din N – mase baltice, polare, reci si umede)
desfasurarea Carpatilor Orientali constituie o bariera in calea maselor de aer vestice, oceanice, care coboara de pe
acestia mai uscate, uneori creand efecte de fhëon
amplitudinea reliefului podisului pe circa 600 m si structura orohidrografica (culoare de vale largi, incadrate de
interfluvii de podis) impun diferentieri topoclimatice evidente (al platourilor si culmilor situate la peste 400 m, al
culoarelor de vale si dealurilor joase)
desfasurarea podisului pe mai mult de 2* de latitudine se reflecta in variatia cantitatii de radiatie globala (112,5
kcal/cmp/an in N si 122 Kcal/cmp/an in S)urmare a unei durate diferite a stralucirii soarelui .
PODISURILE SI DEALURILE CU INALTIMI MAI MARI DE 350M
o temperaturi medii anuale – 8-9*C, -2,-4 * C in ianuarie, 18-20 * C in iunie, peste 120 zile cu inghet si peste 40 zile
de iarna; maxima absoluta : 39,4 * C, minima absoluta: -30,2* C
o precipitatiile depasesc anual 600 mm, cad preponderent in intervalul aprilie-septembrie, ~ 40 zile cu ninsoare,
stratul de zapada persista 75 de zile, se produc brume in peste 20 de zile, oraje, grindina , seceta
o inversiuni de temperatura cauzate de stagnarea in timpul iernii a maselor de aer rece, nordice si nord-estice in
culoarele de vale si Campia Moldovei
Apele
APELE DE ADANCIME
o au debite mari si grad de mineralizare deosebit : clorurosodice, sulfuroase, bicarbonatate
o au caracter artezian sau ascensional
o duritatea mare nu permite utilizarea economica a lor
APELE FREATICE
o sunt dependente de regimul precipitatiilor si de temperaturile ridicate din sezonul cald
o cele care apar la baza cuestelor si a fruntilor de terasa au debite mari si calitati ce permit folosirea pe plan local
o izvoarele din dealurile joase au debite reduse si un grad de mineralizare la limita de potabilitate accepatat
o in orase, necesarul de apa este acoperit partial prin transpoortul prin conducte din alte regiuni sau din lacurile de
acumulare amenajate in acest scop (pe Prut, Rahova, Bistrita)
HIDROGRAFIA
o doua bazine (Siret,Prut)
o cele mai multe rauri apartin unei retele autohtone, cu lungimi variate (Jijia, Bahlui, Sitna, Barladul – peste 30
Km),iar cele mai multe au lungimi sub 30 Km, care frecvent seaca vara
o densitatea retelei hidrografice permanente variaza intre 0,3 si 0,6 km/kmp
o panta medie al albiilor in podisurile inalte: 20 m/km, iar in dealurile joase si spre cursul inferior 2-5m/km
o scurgerea este puternic influentata de cantitatea de precipitatii, evapotranspiratie si alcatuirea litologica
o alimentarea directa din precipitatii fiind redusa, la majoritatea raurilor fenomenul de secare are o frecventa ridicata
o alimentarea raurilor din Podisul Sucevei si Podisul Central Moldovenesc se face predominant din precipitatii sub
forma de ploi (60-70%) si zapada (30-40 %) si moderat din ape subterane sitauatie care le asigura scurgere bogata
o in regiunile din E si S alimentarea subterana este mai redusa (10-15 %), iar cea din precipitatii, mai ales apa
provenita din topirea zapezii are pondere ridicata (40-50 %)
o regimul scurgerilor se caracterizeaza prin ape mari primavara si la viituri si intervale lungi, cu ape mici in a doua
parte a verii si toamna
o scurgerea solida se face in proportie de peste 95 % sub forma de subspensii. In peste 80 % din Podisul Moldovei
turbiditatea variaza intre 1000 si 2500 g/mc
LACURILE
o numeroase lacuri, majoritatea de provenienta antropica
116
o lacurile naturale au adancimi mici si sunt frecvent invadate de vegetatie hidrofila (Campia Moldovei, Luncile
Prutului, Luncile Jijiei)
o lacuri antropice (helesteie)in Campia Moldovei (Dracsani pe Sitna,Ciric pe Nicolina si mai multe pe Basau), iazuri
(in Podisul Sucevei), lacuri de baraj (Pe Prut – Stanca Costesti, pe Siret, Racova)
Vegetatie si fauna
ZONA PADURILOR
Vegetatia
o padure de amestec de fag si conifere (Brad si Molid) in dealurile cu structura piemontana (Ciungi)
o padure de fag apare insular in Podisul Dragomirnei , in Dealul Mare, Podisul Central Moldovenesc, asociata
frecvent cu gorun, carpen, mesteacan
o dintre arbusti : alunul, socul, cornul; dintre pajistile secundare parusca, paius, ovascior
o intre 300-450 m, in Podisul Sucevei, o frecventa mare o au padurile de stejar pedunculat
o la inaltime se amesteca cu gorun si chiar fag, iar catre baza cu stejar, frasin, tei
Fauna
o porc mistret, lup, dihor, pisica salbatica, veverita, ciocanitoare, privighetoare, cuc, etc.
ZONA DE SILVOSTEPA
Vegetatie
o in Campia Moldovei, pe culmi cu inaltimi de 200-250 m, padurea are caracter de sleau de gorun (in Centru si S)si
sleau cu stejar (in V, pe substrat argilos).
o in componenta mai intra si carpen, tei pucios, artar, ulm, cires
o dintre arbustii aflati la periferia palcurilor de padure enumeram : migdalul pitic, ciresul pitic
ZONA DE STEPA
Vegetatie - se desfasoara in S podisului Moldovei, inaintand mult pe Prut si pe Barlad
o in Podisul Covurlui este caracteristica silvostepa, cu multe elemente sudice termofile
o alaturi de palcurile de paduri cu gorun, stejar pedunculat se afla si stejar pufos, stejar brumariu, farsin, ulm
Fauna stepei si silvostepei
o rozatoare: popandau, soarece de camp, harciog, iepure de camp
o alte animale: caprioara, mistret, lup, numeroase pasari si reptile
Vegetatia intrazonala
o in lungul albiilor principale: pajisti, mezohidrofile, salcisuri, plopisuri
o in jurul lacurilor si mlastinilor(stuf, papura, rogoz, pipirig, etc)
o rezervatii naturale: turbarie (Dersca-Lozna), mlastina ( Iezarul, Dorohoi)
o fauna acvatica: mamifere (Bizamul, Vidra)
Solurile
o defrisarea, procesele erozionale pe pante au determinat degradarea in stadii diferite a solurilor si scaderea
corespunzatoare a posibilitatii de folosire a lor
o zona solurilor argilo-iluvialese desfasoara la inaltimi de 300-600 m si are in alcatuire podzoluri (la contactul
podisului cu subcarpatii, pe podisul din interior, sub padurid e fag sau fag cu conifere), soluri brune (Podisul
Sucevei, Podisul Central Moldovenesc, formate din paduri de stejar pedunculat si gorun), protoziomurile (areale din
Podisul Falticeni)
o zona molisolurilor (sudul podisului si in Campia Moldovei)
o soluri cenusii (200-300 m) se dezvolta in fasiile de racord dintre domeniul forestier si cel de silvostepa
o rendzinele (pe calcare, in Podisul Central Moldovenesc) si pseudorendzinele (pe marne)
o soluri intrazonale
soluri aluviale – in lunci
lacovistile – SE podisului
soluri gleice – Podisul Sucevei
soluri halomorfe – Campia Moldovei , Culoarul Prutului, Dealurile Falciului, pe marne si argile
erodisoluri
Populatia si asezarile
POPULATIE.
117
numarul total al populatiei = peste 3 milioane (1996)
o numarul populatiei in mediul rural = sub 50 %
o numarul populatiei in mediul urba = peste 50 %
o populatia urbana a crescut cu peste 50 % in Podisul Sucevei (indeosebi in orasul Suceava), cu peste 80 % in
Campia Moldovei (in Iasi si Botosani) si Podisul Barladului (Vaslui, Barlad).
o in mediul rural ritmul a fost mai ridicat in asezarile din vecinatatea oraselor, a cailor de comunicatie sau in cele in
care existau unitati industriale sau servicii , capabile sa absoarba forta de munca (culoarele vailor Suceava,
Moldova, Siret, Bahlui, Barlad)
o densitatea populatiei = 115 loc/km2 in 1980
o natalitatea = 16,20 ‰ (peste 25 ‰ in Podisul Sucevei si cularele vailor Moldova si Siret si sub 20 ‰ in sectoarele
regiunilor interne, fragmentate , unde predomina populatia batrana).
o mortalitatea = peste 9,5 ‰ (mai redusa in orase, sudul Campiei Moldovei si Podisul Sucevei si mai ridicata peste 12
‰ in Colinele Tutovei, dealurile Falciului, Culoarul Siret)
o sporul natural= 8-17‰ , Dupa 1972, mortalitatea a crescut la peste 10‰ , iar sporul natural la valori de sub 4 ‰.
o miscarea migratorie este determinata de sporul natural ridicat, potential economic mic al multor asezari rurale,
industrializarea rapida, fortata
plecarile definitive importante se inregistreaza in centrul si V Campiei Moldovei, Colinele Tutovei, Dealurile
Falciului, Podisul Covurlui etc.
Centrele spre care s-au desfasurat cele mai insemnate fluxuri au fost: Bucuresti, Brasov, Piatra Neamt, Onesti,
Tulcea, Litoral, centre miniere (in afara podisului) si Iasi, Botosani, Vaslui, Barlad, (in podis)
deplasarile zilnice sau saptamanale frecvente inainte de 1990 se realizeaza spre orase din satele aflate in lungul
cailor de comunicatie importante . Un numar mult mai mic din forta de munca fac naveta din orase in sate pentru
servicii in domeniul invatamantului, ocrotirii sanatatii, in comert si transporturi.
Dupa 1990, proces extrem de redus de revenire in satele de bastina
ASEZARILE
o asezarile urbane: 22 de orase
o clasificare
dupa numarul de locuitori:
orase mari: Iasi - 343350 locuitori , Bacau - 208519 locuitori
5 orase mijlocii cu o populatie cuprinsa intre 50.000 si 150.000 locuitori: Suceava, Botosanu, Barlad, Roman,
Vaslui
9 orase mici cu o populatie intre 10000 si 50000 locuitori:Daraban, Dorohoi, Harlau,Adjud, Pascani, Tg. Frumos,
Falticeni, Radauti, Husi
6 orase foarte mici cu o populatie sub 10.000 locuitori: Saveni, beresti, Tg. Bujor, Siret, Solca, Negresti
dupa functiile economice:
orase cu functii complexe: iasi, Suceava, Botosani, Vaslui, Bacau
orase industriale: Barlad, Roman
orase in care serviciile activitatilor agricole se imbina cu cele industriale: Siret, Beresti, Pascani
o exista 15 municipii
o asezarile rurale se intalnesc frecvent pe terasele si luncile inalte , din lungul vailor principale, in interiorul dealurilor
sau podisurilor, pe versani (Coasta Iasilor, Dealurile Botosaniului, versantii Prutului, Barladului) sau pe podurile
interfluviale, cu caracter structural (Podisul Central Moldovenesc, Podisul Sucevei)
o clasificare
dupa numarul de locuitori:
asezari mari (peste 1500 loc.) pe terasele Sucevei, Siretului, Moldovei
asezari mijlocii (intre 800 si 1500 loc) sunt cele mai numeroase si pe toate formele de relief
asezari mici (sub 800 locuitori) la obarsiile vailor in zonele indepartate de caile de comunicatie (in V si centrul
podisului Barladului)
dupa functiile economice
asezari cu activitati agricole dominante(cerealiere si viticole , cerealiere-pomicole, cerealier si cresterea animalelor)
asezari agricole cu rol complementar activitatilor industriale: servicii,transport si cai de comunicatie,
118
Activitatile economice
INDUSTRIA
o resurse de subsol:
hidrocarbuiri in Culoarul Siretului, turba la Dersca, sare la Cacica, nisip cuartos la Miorcani si Hudesti
o resurse ale solului
necesarul de apa pentru consum si economie este asigurat din apa raurilor, din unele panze subterane, din lacuri
amenajate in acest scop din conducte din Subcarpati
potentialul hidroenergetic este partial amenajat pe Siret si Prut
agricultura si padurea asigura materia prima pentru ramurile industriale (alimentara, lemn, textila)
Industria Energetica
o energia electica: in termocentrale (Iasi), hidrocentrale (pe Prut- Stanca Costesti, pe Siret- Galbeni, beresti, pe
Bistrita- Racova, Garleni, Bacau1, Bacau 2 etc)
o gaze naturale: Colinele Tutovei, Gaiceana, Glavanesti
o petrol: in sud
Industria Metalurgica
o la Iasi cu turnatorie de fonta si otel, otelarie/ Roman : laminate tubulare si tevi fara sudura
Industria constructiilor de masini
o Bacau: utilaje petroliere si avioane, Roman: strunguri si utilaj forestier, Iasi: utilaje pentru industria chimica,
Suceava: utilaje agricole si pentru industria celulozei si hartiei, Botosani: industrie textila si agricultura, Pascani:
vagoane si basculante, Barlad: rulmenti, Botosani si Pascani: aparatura electronica si electrotehnica, Barlad si
Vaslui: aparate de masura si control
Industria chimica
o Iasi: fire si fibre sintetice, medicamente, mase plastice, Bacau: ingrasaminte, Suceava, Vaslui, Falticeni, Botosani:
industrie chimica
Industia materialelor de constructii
o Balastiere pe Moldova, Bistrita, Siret, cariere de lut si argila pentru caramizi: Roman, Iasi, Bacau, nisip cuartos:
Miocani, gresii, calcare
o se produc: caramida(Roman, Bacau, Botosanu, Iasi, Vaslui), prefabricate din beton (Roman, Iasi, Suceava,Vaslui),
lianti (Roman, Bucecea), semicristal si ceramica fina (Dorohoi), sticla menaj (Falticeni), izolatori(Botosani)
Industria lemnului
o cherestea de rasinoase (Vicovu de jos, Cacica, Falticeni)
o cherestea de fag (Bacau, Harlau, Ciurea)
o placi aglomerate (Falticeni, Suceava)
o placi fibrolemnoase (Suceava, Bacau)
o mobila (Radauti, Bacau, Iasi, Vaslui)
Industia celulozei si hartiei
o Bacau – ramura veche din 1885
Industria textila
o fire si tesaturi din bumbac (Botosani, Vaslui, Husi)
o ata (Suceava)
o fire si tesaturi din in si canepa (topitorii la Dornesti, Veresti, Vaslui)
o filatura de in la Falticeni, tesatorii la Iasi, Botosani si Pascani
o matase artificiala (Iasi)
o stofe fine din lana (Bacau)
o tricotaje (bumbac: Iasi, Suceava, matase, lana, fire sintetice: Radauti, Roman, Pascani, ciorapi: Husi, confectii)
Industria alimentara
o carne (Suceava, Bacau), ulei vegetal (Iasi, Vaslui, Barlad) produse lactate (Suceva, Iasi,Botosani, Bacau), zahar
(Roman, Sascut, Bucecea), centre de vinificatie (Cotnasi, Husi, Tg. Bujor), bere (Solca, Suceava, Iasi, Bacau), tutun
(Iasi, Barlad)
Agricultura
119
o 2/3 din suprafata podisului este arabilam, in rest: paduri, pasuni si fanete
o culturile principale:
cereale (4/5 din arabil): porumb, grau, secara, orz si ovaz (numai in Podisul Sucevei)
plante oleaginoase: floarea soarelui in Campia Moldovei si in S, soia, in pentru ulei
plante textile: in in Podisul Sucevei si canepa in culoarele vailor Siret, Barlad, Moldova
cartofi: in Podisul Sucevei, culoarele vailor Siret, Moldova
sfecla de zahar (Podisul Sucevei, culoarele vailor Siret si Moldova)
tutun ( in centru si S)
o pomicultura si viticultura:
livezi de meri (Podisul Sucevei, la Falticeni si Radaseni)
meri si ciresi (Dealul Mare, Harlau, Cotnari)
meri, ciresi, visini (in jurul Iasului)
pruni, ciresi, visini, meri (Raducaneni, Mosna, Bohotin, SE de Iasi)
vii renumire (Cotnari, Coasta Iasului, Raducaneni, Bohotin, Husi, Dealurile Bujorului)
o cresterea animalelor:
bovine (Podisul Sucevei si Campia Moldovei)
ovine (intre Prut si Siret: Turcana in N si Centru, Spanca si Merinosul in S, Karakul in Campia Moldovei)
porcine(in zonele in care se cultiva cartof si porumb)
Caile de comunicatie si transporturile
o transporturile feroviare:
podisul este strabatut sau limitat de 2 din cele 8 magistrale feroviare ale tarii: Bucuresti-Suceava-Vicsani (axata pe
valea Siretului, continuata in Ucraina si Polonia) Bucuresti-Iasi-Ungheni (traverseaza Podisul Barladului si se
continua in Republica Moldova)
cai ferate secundare mai importante sunt : Iasi-Pascani, Barlad-Galati
o transporturile rutiere:
drumul national axat pe valea Siretului inscris in traseul arterei rutiere interbnationale E85 (din Polonia, prin
Ukraina, continuindu-se in Bulgaria)
drumul national Bucuresti-Iasi-Albita (continuandu-se in Republiac Moldova)
o transporturile aeriene
aeroporturi la: Iasi, Suceava, Bacau
o transporturile speciale
prin conducte: gaze naturale (din Transilvania: magistrala de pe Trotus, care se ramifica spre Suceava, Botosani,
Iasi, Vaslui)
retea electrica cu linii de inalta tensiune
Potentialul turistic
o Suceava (cel mai important centru turistic): cu ruine, cetati medievale, biserici, ctitorii ale lui Stefan cel Mare, Petru
Rarea, Vasile Lupu, Parcul Arini, Muzeu cu exponate de istorie , arta, stiintele naturii
o spre NV : Manastirea Dragomirna (sec. XVII), Bisericile: Patrauti (sec. XV) Arbore (secXVI), Radauti (sec. XIV),
Siret (sec. XIV-XV)
Campia de Vest
Pozitie si limite
La vest de Carpatii Occidentali si Dealurile de vest se intinde o zona de campie - a doua ca intindere dupa
Campia Romana - denumita, dupa pozitia din cadrul tarii, Campia de Vest.
Este denumita si Campia Banato-Crisana.
120
In nord se intinde pina la marginea submontana a Carpatilor Orientali (Oas, Gutii), in sud pina la varsarea Nerei
in Dunare, iar in vest pina la granita tarii.
In partea de est se margineste cu Dealurile de Vest (patrunzind cu acestea in depresiunile-golf) si pe mici
portiuni direct cu Carpatii Occidentali (in dreptul Muntilor Zarandului si Muntilor Locvei).
Relief si subdiviziuni
Campia de Vest s-a format prin sedimentarea Marii Pannonice cu sedimente aduse de riuri in timpul Neogenului
pina in timpurile recente.
Ea a devenit uscat succesiv in Pleistocen (campiile inalte) si Holocen (campiile joase, luncile). Este alcatuita, la
suprafata, din nisipuri, pietrisuri, loess (in campiile inalte) si aluviuni recente (in campiile joase).
Altitudinea medie este de aproximativ 100 m, altitudinea maxima fiind de 174 m (in Campia Vingai), iar cea
minima de 80 m pe cursul inferior al Timisului. Are o latime variabila (intre 20 si 80 km), in functie de patrunderea
ei in zona dealurilor.
Suprafata campiei are o inclinare foarte redusa, din care riurile au cursuri foarte meandrate, divagante, cu
frecvente iesiri din albie in trecut. Portiunile de campii in coborire lenta se numesc campii de “subsidenta”, iar
datorita caracterului ratacitor, divagant al retelei hidrografice si poarta numele campii de “divagare”.
Acestea sunt: Campia Somesului, Campia Crisurilor si Campia Timisului, precum si Valea Ierului. Exista, de
asemenea, campii tabulare (de exemplu Campia Aradului si Campia Careilor) si campii piemontane (Campia
Vingului, Campia Cermeiului, Campia Miersigului).
Cele trei tipuri de campii (campii piemontane, tabulare si de subsidenta) sunt trei trepte si tot odata trei tipuri
genetice de campii ale Campiei de Vest, asemanatoare zonei Arges-Siret din Campia Romana. De obicei campiile
se impart insa in campii inalte si campii joase.
a) Campiile inalte sunt formate din acumulari de loess, pietris si nisip, fiind neinundabile.
Campia Careilor (143 m) reprezinta o mare acumulare de nisip, cu un relief de dune, in prezent cu plantatii
viticole; se continua dincolo de granita; Campia Aradului, de asemenea inalta (112 m), are un relief aparent neted,
dezvoltat pe acumulari de nisip si pietris peste care s-a suprapus loess; la contactul cu Muntii Zarandului (unde
Dealurile de Vest lipsesc) se dezvolta podgoria Aradului; Campia Vingai are un aspect colinar, fiind o prelungire
evidenta a Dealurilor Lipovei (de unde caracterul usor inclinat, piemontan).
Alte campii inalte sunt: Campia Miersigului (in prelungirea Dealurilor Ghepisului), Campia Cermeiului (o
continuare a piemontului Codrului), Campia Gataiei si Campia Lugojului, care patrunde pe Timis intre Muntii
Banatului si Poiana Rusca.
b) Campiile joase au fost, pina in secolul trecut, zone mlastinoase, cu ape ratacitoare, divagante datorita
fenomenului de subsidenta (coborire) pe care il suporta suprafata terenului; riurile isi schimba succesiv directiile,
indeosebi in nordul campiei (Crasna, Ier), formând chiar sectoare mai joase, de legatura, intre bazinele hidrografice
(de exemplu, Campia Ierului).
Erau supuse la inmlastiniri si saraturari, datorita pozitiei si oscilatiei pinzei freatice. Au fost indiguite, desecate,
transformate in terenuri agricole sau, pe alocuri, in incinte piscicole (de exemplu Lacul Cefa).
In nord se afla Campia Somesului, in centru Campia Crisurilor (pe Crisul Negru si Crisul Alb), iar in sud
Campia Timisului (pe Timis si Bega).
Clima
Campia de Vest are un climat de campie, moderat, cu influente oceanice (pe cea mai mare intindere) si influente
submediteraneene (la sud de Bega).
Temperatura medie anuala scade de la sud (11°C) la nord (mai putin de 10°C).
Temperatura medie a lunii celei mai calde este de 22°C (in sud), 21°C (in nord), iar a celei mai reci intre -1°C si
-2°C; rezulta de aici o diferenta (ampltudine) de 22°C - 23°C, mai redusa decit in Campia Romana, ceea ce arata o
nuanta mai oceanica, sub raport termic, a climatului.
Precipitatiile sunt de 600-700 mm, mai ridicate decit in alte zone similare din tara, datorita pozitiei si maselor de
aer venite din vest.
Predomina vinturile de vest, iar in sud bate Austrul, o componenta mediteraneana.
121
Exista, pe fondul climatului de campie o nuanta oceanica (in nord si centru) si una submediteraneana (in sud).
Reteaua hidrografica
Reteaua hidrografica cuprinde riuri, lacuri si ape subterane.
Principalele riuri sunt: Somes, Crasna, Barcau, Crisul Repede, Crisul Negru, Crisul Alb, Mures, Bega, Timis.
Somesul este al patrulea riu dupa debit (120 m3/sec.); la inundatiile din 1970 si 1975 a ajuns la debite foarte mari
(jumatate din debitul Dunarii la Baziasi). Crisurile au debite relativ egale intre ele; Muresul are un debit (179
m3/sec.) sensibil egal cu al Oltului; Bega este canalizat si permite circulatia unor nave mici; Timisul primeste in
campie ca afluenti pe Poganis si Birzava. Lacurile sunt relativ putine.
Exista lacuri cu apa dulce sau sarata (in Campia Careilor si Campia Timisului) si lacuri antropice folosite ca
amenajari piscicole, in Campia Cisurilor (Cefa).
Apele subterane sunt freatice (foarte continue si bogate) si de adincime; apele de adincime, pe aproape intreaga
intindere a Campiei de Vest (de la Timisoara, Arad, la Oradea si Satu Mare) au un caracter termal, unele avind si
saruri (apele bicarbonate-sulfurate de la Felix, 1 Mai si Tinca); apele termale au utilizari variate (terapeutic, pentru
termoficare si incalzitul serelor, apa industriala, iar in perspectiva ca suport energetic).
Vegetatia
Vegetatia cuprinde stepa (pe o mica intindere, in extremitatea vestica a campiei), silvostepa si etajul stejarului (pe
campiile inalte). In lungul luncilor riurilor este o vegetatie de lunca, iar in Campia Careilor plantatii de salcimi. Este
puternic transformata antropic.
Fauna
Fauna este caracteristica silvostepei si padurilor de stejar (rozatoare, pasari etc.); exista si rezervatii de dropii. La
Satchinez (unde exista o rezervatie de fauna) se intilnesc numeroase specii de pasari, unele in pasaj.
Solurile
Solurile predominante sunt molisolurile (cernoziom, cernoziom levigat) cu humus si fertilitate ridicata; local apar
soluri saraturoase (halomorfe), lacovisti (soluri hidromorfe), soluri de lunca si soluri nisipoase (in Campia Carei).
Rezervatiile naturale principale sunt rezervatia de flora si fauna 1 Mai si rezervatia de fauna Satchinez.
Resurse
Campia de Vest dispune de resurse naturale diversificate; resurse energetice (indeosebi petrol si gaze asociate),
ape geotermale, resurse funciare (soluri), pasuni, paduri, elemente de fauna (fauna cinegetica, fauna piscicola),
resurse de apa dulce (pentru irigatii).
Populatia si asezarile
Datorita conditiilor naturale favorabile locuirii umane si agriculturii, Campia de Vest a reprezentat un teritoriu de
straveche si continua populare umana. In prezent densitatea medie este de 75-100 loc./km2, mai ridicata (peste 150
loc./km2) in jurul oraselor mari.
Sporul natural este redus in partea de sud (judetele Arad, Timis, Caras-Severin) si mai ridicat in nord (judetele
Bihor, Satu Mare).
Exista deplasari zilnice (navetism, spre orasele mari) si o deplasare continua din alte regiuni spre Campia de
Vest, datorita mai multor factori. Alaturi de romani exista si minoritati nationale (maghiari, svabi, sirbi, bulgari,
slovaci, romi).
Asezarile rurale sunt predominant de tipul adunat, de marime medie (500-1.500 locuitori), dar si mari (1.500-
4.000) sau foarte mari ( peste 4.000 locuitori).
Au profil economic agrar, dar tind spre functii economice complexe.
Asezari rurale mai cunoscute sunt: Pecica (cu profil cerealier, dar si cu exploatari de petrol in apropiere),
Sintana (una din cele mai populate asezari rurale din tara), Lovrin (cu profil agricol si ape termale), Tinca (cu ape
termale), Secuieni (vii si nod feroviar), Beregsau (cu un renumit combinat de crestere a porcinelor), Siria (la
contactul cu Muntii Zarandului) s.a.
122
Asezarile urbane. Orasele mari (Satu Mare, Oradea, Arad, Timisoara) sunt originare din evul mediu, celelalte
dezvoltindu-se in secolul XIX (Lugoj, Salonta, Carei), iar unele foarte recent (Valea lui Mihai).
Orasele din Campia de Vest sunt: Satu Mare, Carei, Tasnad, Marghita, Valea lui Mihai, Oradea, Salonta,
Chisineu Cris, Ineu, Pincota, Curtici, Arad, Lipova, Nadlac, Sinnicolau Mare, Jimbolia, Timisoara, Lugoj, Deta.
Mai mari sunt orasele: Timisoara (334.000 loc.), Oradea (221.000 loc.), Arad (109.000 loc,) Satu Mare (132.000
loc.), Lugoj (51.000 loc), celelalte fiind sub 25.000 locuitori.
Timisoara (atestat documentar in 1212) are o industrie dezvoltata si diversificata (masini agricole, prelucrarea
petrolului, electronica si electrotehnica, industria chimica, textila etc.), este un oras modern si un important centru
universitar, cultural si feroviar.
Arad (atestat in 1132) este un important centru industrial (vagoane, masini unelte, ingrasaminte chimice,
mobila, textile, incaltaminte, confectii, industria alimentara etc.).
Oradea (mentionat in 1113) are ramuri moderne (alumina), industrii traditionale (blanarie, confectii,
incaltaminte, marochinarie), activitate universitara, sere, zone turistice in apropiere (Felix, 1 Mai).
Satu Mare cu industrii diverse (utilaje, mobila, textile, confectii, masini casnice).
Orasele mai mici sunt cunoscute prin ramuri industriale: Deta si Pincota cu industria lemnului, Nadlac,
Sinnicolau Mare si Jimbolia, cu industria textila, Lugoj - cu industria matasii si tricotaje, Valea lui Mihai,
Salonta si Carei (cu industrie alimentara).
Activitatile industriale
Campia de Vest este o regiune cu o activitate industriala de traditie (cu origini in secolul XIX) in prezent
diversificata si dezvoltata.
Industria energetica cuprinde exploatarea petrolului (la Varias, Satchinez, Ortisoara, Biled, Pecica, Zadareni,
Bors, Curtuiuseni), prelucrarea acestuia (Timisoara), exploatarea unor gaze asociate (Biled, Varias, Ortisoara,
Satchinez) si producerea energiei electrice (termocentralele din orasele mari
Metalurgia neferoasa, dezvoltata la Oradea (aici se obtine alumina), prelucreaza bauxita, provenita din Muntii
Padurea Craiului.
Industria constructiilor de masini este dezvoltata in orasele mari (utilaje, electronica si electrotehnica, masini
unelte, vagoane etc.).
Industria chimica (Arad, Oradea, Timisoara), a lemnului (Timisoara, Oradea, Satu Mare, Pincota), a
materialelor de constructii (ceramica, in principalele orase) intregesc profilul industrial al regiunii.
Ramurile traditionale (industria textila, a pielariei si industria alimentara) au o prezenta semnificativa: industria
bumbacului (Satu Mare, Arad, Timisoara), a matasii naturale (Timisoara, Lugoj), inului si cinepii (Berveni,
Iratos, Nadlac, Sinnicolau Mare, Deta, Jimbolia), a linii (Timisoara), tricotajelor (Arad, Oradea, Satu Mare),
confectiilor (Satu Mare, Oradea, Arad), industria pielariei (tabacarii: Satu Mare, Oradea, Timisoara;
incaltaminte: Oradea, Arad, Timisoara, Jimbolia; marochinarie: Oradea, Timisoara; blanarie: Oradea), industria
de morarit si panificatie (Satu Mare, Carei, Oradea, Salonta, Arad), industria zaharului (Timisoara, Arad,
Oradea, Carei), a uleiurilor (Oradea), industria conservelor (carne: Timisoara, Salonta; legume: Arad; fructe:
Valea lui Mihai); a berii, vinurilor (Pincota, Timisoara) si produselor lactate (Oradea, Arad).
Agricultura
Agricultura beneficiaza de un fond funciar foarte bun si realizeaza o productie agricola importanta, care o
plaseaza pe pozitia a doua intre regiunile agricole ale tarii, dupa Campia Romana.
Fondul funciar are calitati deosebite (precipitatii suficiente, terenuri orizontale, soluri fertile), predominind
terenurile arabile (70 - 80 %).
Terenurile cu exces de umiditate (Campia Crisurilor), saraturoase si nisipoase sunt supuse unor masuri de
imbunatatiri funciare.
Cultura plantelor cuprinde: cereale (griu, porumb, orz) reprezentind 1/5 din productia tarii, plante tehnice (sfecla
de zahar, indeosebi), cartofi, legume, leguminoase pentru boabe (cu mari sere la Arad si Oradea) si viticultura
(podgoria Oradea-Satu Mare, cu centre la Oradea, Secuieni, Valea lui Mihai, Diosig; podgoria Aradului - situata la
contactul cu Muntii Zarandului si podgoria Teremia Mare - Buzias cu centre la Teremia Mare, Buzias, Giarmata,
Recas).
123
Cresterea animalelor are o baza furajera diversificata. Principalele specii sunt porcinele, ovinele, pasarile de curte
la care se adauga cresterea viermilor de matase. Campia de Vest se remarca indeosebi prin cresterea porcinelor in
combinate cu caracter industrial (Beregsau, Periam, Gataia, Jimbolia, Carei, Tinca s.a.) sau in proprietate
individuala.
Judetul Timis dispune de cele mai mari efective din tara (1,3 mil. porcine), iar judetele Arad, Bihor si Satu
Mare dispun de efective deosebite la nivelul tarii (intre 0,3 si 0,6 mil. porcine)
Cai de comunicatie si transporturi
Transporturile feroviare dispun de o retea foarte deasa: teritoriul Campiei de Vest este traversat de 4 magistrale
feroviare, care ajung la Timisoara, Arad, Oradea, Satu Mare, cu iesiri mai importante prin punctele de frontiera
Curtici, Episcopia Bihor, Jimbolia, Stamora Moravita si prin alte puncte destinate traficului local (Salonta, Valea lui
Mihai, Berveni, Halmeu). Orasele mari sunt si noduri feroviare.
Transporturile rutiere prelungesc trsee internationale (E60, E70, E68) cu intrari-iesiri la Bors, Moravita, Nadlac
si Varsand. Exista de asemenea, o retea densa de drumuri nationale, regionale, judetene si locale. Pe Bega
(amenajat la un pescaj de 1,3-1,5 m) se realizeaza un mic trafic fluvial, iar orasele Timisoara, Arad, Oradea, Satu
Mare, dispun de aeroporturi.
Turismul.
Orasele mari, cu traditie istorica si culturala (Timisoara, Arad, Oradea, Satu Mare, Carei, Lugoj), au o serie de
obiective turistice notabile. Un mare interes turistic si terapeutic il reprezinta statiunile balneare Felix, Baile 1 Mai,
Tinca, Buzias; recente dotari pentru utilizarea apelor geotermale s-au realizat si la Arad, Curtici, Oradea, Satu Mare
etc.
Campia Romana
Limite situata in sudul Romaniei, de-a lungul Dunarii, de aceea este numita Campia Dunarii. Este delimitata
in nord de : Podisul Getic (pe linia ce ar uni localitatile Dr. Tr. Severin, Vanju Mare, Plenita, Craiova, Bals, Slatina,
Pitesti, Topoloveni, Dragomiresti), apoi de Subcarpatii Curburii, Podisul Moldovei si patrunde ca un golf de-a
lungul Siretului, urmarind apoi de la Panciu o linie dreapta vest-est (localitatile Adjud, Tecuci, Targu Bujor, pana la
Valea Prutului). In vest, sud si est este Lunca Dunarii.
Geneza
Campia Romana s-a format in vasta arie depresionara getica. In aceasta depresiune, ulterior inundata, raurile
carpatice au adus si depus materialul rezultat in urma eroziunii din Carpati, formand aici depozite sedimentare
deosebit de groase.
Teritoriul Campiei Romane a fost supus succesiv (din Cretacic pana in Cuaternar) numeroaselor transgresiuni
si regresiuni marine, cu implicatii directe asupra formarii zacamintelor minerale.
In timpul Cuaternarului (Pleistocen) a avut loc retragerea Lacului Getic de la nord la sud si de la vest la est.
Tot acum cursul Dunarii, care se varsa intr-un vechi golf al Marii Negre s-a individualizat
Petrografia – este alcatuita din nisipuri, pietrisuri, marne, argile, acoperite cu o cuvertura groasa de loess.
Caracteristici generale
- este o regiune de platforma, relativ rigida (platforma Moesica).
- suprafata campiei inclina de la nord la sud, asa cum curg si raurile, precum si de la vest la est, cum s-au retras
apele lacului Cuaternar.
- in unele parti ale Campiei Romane au avut loc scufundari lente subsidente, cea mai cunoscuta fiind cea de pe
cursul Siretului Inferior, care se continua si in prezent.
- altitudinea maxima este de 300 m, la Pitesti.
124
- partea cea mai joasa (10-20 m altitudine) se afla pe Siretul Inferior, unde, pe un teritoriu de lenta
scufundare, s-a format o mare zona de confluente, spre care se recurbeaza raurile in evantai. Intensitatea abaterilor
este diferita. Jiul si Oltul isi desfasoara traseul app pe directie nord-sud, Argesul nord-vest/sud-est, Ialomita vest-
est, iar Buzaul se recurbeaza spre zona de subsidenta din Campia Siretului Inferior.
- relieful Campiei Romane se caracterizeaza prin vai largi si interfluvii netede, numite popular campuri, cu
mici depresiuni formate prin tasare si sufoziune (crovuri).
- cuvertura de loess acopera interfluviile, ajungand in partea de est la grosimi considerabile (40 m, in Campia
Hagienilor).
- prezenta nisipurilor determina aparitia unui relief de dune, in sudul Olteniei, in estul Campiei Romane (de-a
lungul Ialomitei, Calmatuiului) si Campia Tecuciului (la Hanu Conachi).
In cadrul Campiei Romane exista mai multe tipuri genetece de campii: campii piemontane, campii de
subsidenta si campii tabulare (cu interfluvii intre vai).
a) Campiile piemontane s-au format la iesirea unor rauri (Arges, Ialomita, Dambovita, Prahova, Buzaul,
Ramnicul Sarat, Putna) dintr-o zona mai inalta (piemontul Getic sau Subcarpatii Curburii), unde datorita nivelului
de baza local si rupturii de panta are loc o depunere brusca a aluviunilor mari, transportate in reteaua hidrografica
sub forma unor campii de imprastiere (sau delte continentale) cu aspect piemontan. Sunt situate in nord, au inaltimi
de 200-300 m si o cuvertura de pietrisuri. Mai cunoscute sunt: Campia Pitestilor, Campia Targovistei, Campia
Ploiestilor, Campia Ramnicului si Campia Putnei.
b) Campiile de subsidenta se formeaza datorita coborarii lente (subsidentei) suprafetei totpografice si
genereaza cursuri meandrate, baltiri, inmlastinari, iar raurile au un caracter divagant (ratacitor). Principalele campii
de acest fel sunt: Campia Titu-Gherghita, Campia Buzaului, Campia Siretului Inferior.
c) Campiile tabulare cu interfluvii foarte largi si netede, sunt acoperite cu loess (crovuri, gavane, padine).
Principalele campii tabulare sunt: Campia Romanati, Campia Burnazului, Campia Boianului, Campia Gavanu-
Burdea, Campia Vlasiei, Campia Baraganului cu Baraganul Calmatuiului, la nord si Baraganul Ialomitei la sud.
d) Campii de terase sunt: Campia Blahnitei, Campia Bailestilor, Campia Brailei.
Clima
Campia Romana are un climat temperat continental de campie, moderat in vest si accentuat in est.
Temperatura medie anuala este de 10-11°C. Temperatura medie a lunii iulie este de 22-23°C, zilele
tropicale, cu temperaturi maxime de peste 30°C) sunt in numar de 50-56 anual, fiind favorabile pentru coacerea
cerealelor si a culturilor meridionale (orez, piersic). In luna ianuarie, luna cea mai rece, media termica este de -3°C.
La Ion Sion, langa Braila, la 10 august 1951 s-a inregistrat temperatura maxima absoluta de 44,5°C. Amplitudinea
termica este deci de 25-26°C.
Precipitatiile sunt reduse (400 mm/an in est si 600 mm/an in rest), cu secete frecvente, mai ales in estul
campiei. Se constata o accentuare a continentalismului climatic de la vest la est, vizibil mai ales in privinta
precipitatiilor, care scad de la 600 mm la mai putin de 500 mm in Baragan.
Vanturile sunt: Crivatul, care bate iarna de la est sau nord-est, geros si uscat; Austrul, o componenta
mediteraneeana, cald si uscat vara, ploios iarna; Baltaretul, dinspre M. Neagra, trecand peste Baltile Dunarii.
Pe cuprinsul Campiei Romane se manifesta trei feluri de influente: submediteraneene in Campia Olteniei
(cu ploi de toamna si ierni blande), de tranzitie de la influentele oceanice si submediteraneene la cele de ariditate in
partea centrala (cu precipitatii ce scad cantitativ spre est si temperaturi mai ridicate iarna) si de ariditate in Baragan
(cu un continentalism accentuat, ierni reci, veri calde si secete).
Hidrografia
Campia Romana este strabatuta in principal de raurile din grupa sudica, precum si de cateva din grupa
estica, toate culese de Dunare. Colectorii principali sunt: Jiu, Olt, Arges, Ialomita.
Jiul desparte C. Bailestilor de C. Romanatilor si primeste la nord pe Amaradia.
Oltul se scurge printre Campia Romanatilor la vest si Campia Boianului si Burnazului la est, primind la
intrarea in campie Oltetul (dupa ce a strabatut pe o scurta portiune Campia Romanatilor).
125
Argesul trece prin Campia Pitestilor, Campia Titu-Gherghita, delimitand in continuare Campia Burnazului
de cea a Mostistei. Dintre afluentii pe care-i primeste in campie se remarca: Neajlovul (cu Calnistea si Glavacioc),
Sabarul, Dambovita- cu Colentina).
Ialomita traverseaza Campia Targovistei, Campia Titu, Campia Vlasiei, Campia Gherghitei, in continuare
delimitand Baraganul Ialomitei de Baraganul Calmatuiului. Primeste ca afluenti pe Prahova cu Cricovul Sarat si pe
Sarata.
Din grupa estica mentionam Siretul (raul cu cel mai mare debit -222 mc./sec, dintre cursurile interioare, cu
afluentii: Buzau, Ramnicu Sarat, Putna, iar pe partea stanga Barladul si Covurlui) si Prutul (85 mc./sec).
Mai sunt si rauri mici care se varsa direct in Dunare: Drincea, Desnatui, Vedea cu Cotmeana si Teleorman,
Mostistea, Calmatuiul Ialomitean.
Intrucat apele raurilor au in majoritatea cazurilor provenienta pluviala (in foarte mica masura nivala sau
subterana), acestea se caracterizeaza prin mari variatii de debit, unele chiar secand vara (Calmatuiurile, Vedea
s.a.), consecinte ale climatului continental.
Lacurile din Campia Romana sunt de mai multe tipuri:
1. limanuri fluviatile formate prin anastomozarea gurilor unor afluenti mai mici cu acumulari de nisip si
mal, aduse de raurile colectoare; aceste acumulari au format pragul in spatele caruia s-a acumulat apa. Ex,
Mostistea (in lungul Dunarii), Snagov, Caldarusani, Fundata, Strachina, Amara (in bazinul Ialomitei), Balta Alba
(in bazinul Buzaului).
2. lacuri de stepa, unele cu apa sarata, ca urmare a verilor secetoase, care au determinat ascensiunea apelor
subterane, impreuna cu saraturile din rocile care le strabat. Ex. L. Amara (langa Slobozia), L. Sarat (langa Braila).
3. lacuri formate prin tasare in loess (in crovuri). Ex. Ianca, Plopu, Movila Miresii, Lutul Alb (in Campia
Brailei), Plaşcu (in Baraganul Calmatuiului).
4. lacuri formate intre sirurile de dune Ex. in Campia Olteniei si in Campia Baraganului.
5. iazuri si helesteie (o importanta baza piscicola), pe interfluviul dintre Arges si Ialomita.
6. lacuri de agrement, in apropierea Capitalei: Moşoaia, Baneasa, Herastrau, Floreasca, Tei, Cernica.
7. lacuri de lunca (balti): Bistreţu, Suhaia, Brateş.
8. lacuri de acumulare: Ostrovu Mare (pe Dunare) si lacurile de pe Olt, din aval de Slatina.
Apele subterane sunt ape freatice, aproape de suprafata in campiile de subsidenta si de adancime 940 m) in
Baragan. In Campia Baraganului, datorita evaporatiei intense de vara, ele antreneaza in miscarea lor ascensionala,
saruri din stratele sedimentare, creand saraturi.
Vegetatie Vegetatia naturala, in cea mai mare parte inlocuita de culturi, apartine la trei mari formatiuni: stepa,
caracteristica partii estice (indeosebi in Baragan), cuprinzand pajisti stepice cu graminee (paiusul, colilia, negara,
pirul s.a); silvostepa, cu pajisti stepice si palcuri de padure (cuprinzand stejarul pufos si stejarul brumariu);
padurile de stejar, cu specii termofile (cer, garnita, stjar pedunculat, carpen, ulm, tei). Are o larga dezvoltare
vegetatia de lunca cu zavoaie de salcii, plopi si papura, stuf, rogoz indeosebi in luncile Dunarii, Siretului,
Ialomitei.
Fauna Dintre elementele faunistice, in zona stepei si silvostepei caracteristice sunt rozatoarele: iepurele, harciogul,
popandaul, iar dintre pasari: dropia (ocrotita de lege), prepelita, potarnichea.
Fauna padurilor este reprezentata prin: mistret, viezure, animale de prada (lup, vulpe, pisica salbatica),
alaturi de specii patrunse fie din silvostepa (iepurele), fie din etajul coniferelor (caprioara, veverita); se adauga o
mare varietate de pasari: privighetoarea, ciocarlia, sticletele).
Fauna acvatica este reprezentata prin: crap, caras, stiuca, platica, salau. Pe Dunare patrund pesti migratori:
sturionii (nisetrul, morunul, pastruga, cega).
Solurile In Campia Romana predomina cernoziomurile (caracteristice stepei) si cernoziomurile levigate (tipice
pentru silvostepa, avand o mare raspandire); ambele tipuri sunt din clasa molisolurilor, bogate in humus de mare
fertilitate.
126
Sub paduri se intalnesc soluri argiloiluviale (cenusii si brun-roscate), care au o fertilitate mai redusa.
Solurile azonale sunt reprezentate prin: saraturi, mai frecvente in Baragan, lacovisti (soluri hidromerfe),
indeosebi in luncile Dunarii, Siretului si Buzaului, aluvionare de lunca si soluri nisipoase (pe dune).
Resursele
Aceasta unitate de relief cuprinde o larga gama de resurse ale solului si subsolului.
Terenurile agricole sunt foarte extinse, iar solurile, de mare fertilitate, bogate in humus – cernoziomurile- au
determinat ca aceasta zona sa constituie principala regiune agricola a tarii.
Pajistile (de campie si lunca), mult extinse in trecut, cand aici era un adevarat domeniu de pastorit
(indeosebi pentru turmele de oi coborate din Carpatii Meridionali), cedeaza locul araturilor.
Apele sunt utilizate in sisteme de irigatii, extinzandu-se in tot sudul si estul Campiei Romane: Terasa
Brailei, Ialomita-Calmatui, Petroiu-Stefan cel Mare, Galatui-Calarasi, Mostistea, Giurgu-Razmiresti, Olt-
Calmatui, Sadova-Corabia, Vitomiresti-Slatina.
Apa unor lacuri sarate este folosita pentru bai: Lacul Amara, Lacul Sarat.
Energia solara (durata de stralucire a soarelui totalizeaza in cursul anului 2300-2400 ore) si energia vantului
(mai ales in Baragan) dispun de un potential insemnat.
In subsolul campiei s-au descoperit si pus in exploatare zacamintele de petrol, cu trei areale importante de
extractie:
1. Ciuresti-Potcoava (Bradeşti, Gherceşti, Coşoveni, Corbu, Teslui, Potcoava).
2. Videle (Videle, Blejesti, Glavacioc, Cartojani, Corbii Mari, Visina).
3. Ianca-Faurei (Jugureanu, Ulmu, Ianca, Faurei, Lişcoteanca, Oprisenesti).
Exploatari mai vechi se afla la contactul cu Subcarpatii Getici: Ploiesti, Gura Şuţii, Mizil, Urlati, Sarata
Monteoru.
Gazele naturale: Vilele, Valea Plopilor, Urziceni, Fierbinţi TâRG, Periş, Lişcoteanca, Oprişeneşti, Măneşti,
Finta, Gura Şuţii.
Din albiile raurilor se extrag nisipuri si pietrisuri, utilizate la terasamente, ca balast.
Populatia si asezarile
Cu exceptia in buna masura, a Baraganului si a Campiei Burnazului, cu densitati mai reduse, Campia
Romana se inscrie intr-o regiune de mare densitate a populatiei, de regula intre 100-150 locuitori/kmp. si chiar mai
mult in zonele din jururl marilor orase.
In ceea ce priveste sporul natural al populatiei, se inscrie in zone cu valori apropiate de media pe tara, iar in
vest chiar sub aceasta valoare.
Asezarile rurale
Predomina satele mijlocii si mari, dar in mod frecvent se intanesc si sate foarte mari, indeosebi in
apropierea marilor orase.
Caracteristic este satul de tip adunat, cu casele grupate, stranse unele langa altele, sau satul liniar sau drum
de-a lungul drumurilor si vailor.
Ca functii predomina cele agricole, dar unele au si functie industriala (indeosebi legata de exploatarea
petrolului si petrolului si gazelor naturale) sau mixta.
Cele mai mari asezari rurale din Campia Romana sunt: Dabuleni (15.000 loc.), Poiana Mare (13.000 loc.),
Pechea (10.000 loc.), Liesti (11.000 loc.), precum si localitatile rurrale din jurul Bucurestiului: Chitila (12.000 loc.),
Jilava (13.000 loc.), Popesti-Leordeni (14.000 loc.), Pantelimon (14.00 loc.), si indeosebi Voluntari (23.000 loc.),
cea mai mare asezare rurala din tara.
Asezarile urbane
Cele mai vechi orase din Campia Romana dateaza din perioada daco-romana: Drobeta-Turnu Severin
(Dobeta), Turnu Magurele (Turris).
Dintre orasele aparute in perioada feudala se remarca Bucuresti, Targoviste, Ploiesti, Craiova, Braila,
Galati.
In secolul al XIX-lea apar orase in zone agricole (Alexandria, Calarasi, Oltenita, Corabia, Slobozia).
Orasele din Campia Romana se impart, dupa marime in urmatoarele categorii:
127
* Orasul Bucuresti (2,1 mil. loc.)
* orase cu o populatie cuprinsa intre 100.000 si 350.000 locuitori: Galati (326.000 loc.), Craiova (303.000
loc.), Ploiesti (252.000 loc.), Braila (234.000 loc.), Pitesti (179.000 loc.), Buzau (148.000 loc.) Focsani (101.000
loc.);
* orase cu o populatie de 50.000-100.000 locuitori: Targoviste (98.000), Slatina (85.000), Calarasi
(77.000), Giugiu (74.000), Alexandria (59.000), Slobozia (56.000);
* orase cu o populatie cuprinsa intre 20.000 si 50.000 locuitori: Tecuci (47.000), Caracal (39.000),
Ramnicu Sarat (41.000), Rosiorii de Vede (38.000), Turnu Magurele (37.000), Fetesti (35.000), Oltenita
(32.000), Balş (24.000), Băileşti (22.000), Corabia (22.000, Calafat (20.000);
* Celelalte orase au o populatie mai redusa: acestea sunt: Buftea, Urziceni, Zimnicea, Mizil, Gaiesti,
Tandarei, Marasesti, Videle, Draganesti-Olt, Titu, Bolintin Vale, Costesti, Ianca, Budesti, Segarcea, Topoloveni,
Vinju Mare, Pogoanele,Insuratei, Mihailesti, Lehliu-Gara, Piatra-Olt, Fundulea, Faurei.
Dupa pozitie, orasele pot fi clasificate in orase situate pe Dunare (de la Calafat la Galati) si orase situate in
interior.
Alexandria, fost targ de campie, are in prezent functii industriale (rulmenti, textile, industria alimentara),
administrative si culturale; Rosiorii de Vede s-a dezvoltat mult in ultimul timp datorita functiei de nod feroviar si a
unor industrii (reparatii de material rulant, ulei tehnic); Giurgiu, fosta raia turceasca, dezvoltata economic si urban
in secolul nostru, are, pe langa functii industriale (clorosodice, nave), un trafic industrial fluvial insemnat si
activitati de tranzit legate de punctul de frontiera rutier si feroviar; Fetesti, cu industrii mai modeste (conserve de
legume) si activitati portuare reduse, tinde sa fie inviorat de noile poduri dunarene si perspectiva autostrazii
Bucuresti-Constanta. Urziceni are ramuri ale industriei alimentare si este un important nod rutier.
Orasele dunarene (de la Drobeta-Turnu Severin la Galati) sunt prezentate la capitolul consacrat Dunarii.
Agricultura
Campia Romana este principala regiune agricola a tarii, fiind cea mai importanta zona cerealiera.
Este, de asemenea, principala zona de cultivare a unor plante tehnice si industriale.
Legumuicultura este dezvoltata in principal in jurul marilor orase, in Campia Siretului Inferior si in Lunca
Buzaului. Legumele timpurii sunt asigurate de marile sere din zona oraselor Bucuresti, Craiova si Ploiesti.
Sunt, de asemenea, dezvoltate viticultura, indeosebi in sudul Olteniei, unde terenurile nisipoase favorizeaza
cultura vitei de vie (Dabuleni, Sadova, Segarcea, Plenita).
Dintre animale, se cresc ovine (merinos, tigaie cu lana buna), indeosebi in estul Campiei Romane, precum si
porcine, indeosebi pe baza de porumb.
In Campia Romana exista unele dintre cele mai mari combinate avicole din tara (Crevedia si Buftea).
Caile de comunicatie, transporturile si turismul
Campia Romana este strabatuta de principalele magistrale feroviare si rutiere. Acestea sunt atrase de orasul
Bucuresti. De aici cele 8 magistrale feroviare, precum calea ferata internationala Bucuresti-Giurgiu. Noduri
feroviare sunt: Bucuresti, Ploiesti, Buzau, Rosiorii de Vede, Faurei, Fetesti, Ciulnita, Caracal, Marasesti.
Drumurile internationale sunt, de asemenea, conectate la Bucuresti.
Pe Dunare se dezvolta un important trafic fluvial, principalele porturi fiind Galati, Turnu Magurele,
Calarasi, Fetesti, Corabia, Calafat si Zimnicea.
Bucurestiul dispune, de asemenea, de doua aeroporturi care asigura traficul international si intern al tarii.
Obiectivele turistice sunt concentrate in Bucuresti, imprejurimi (Snagov, Caldarusani etc.) si orasele mari
(Ploiesti, Braila, Galati, Pitesti, Targoviste, Craiova etc.). In Baragan exita statiuni balneo-climaterice, care
utilizeaza apele sarate (Amara, Lacul Sarat).
Subdiviziunile majore ale Campiei Romane sunt: Campia Olteniei, sectorul Olt-Arges, Campia Bucurestilor,
Baraganul, Campia Estica, la care se adauga Lunca si Baltile Dunarii; fiecare subdiviziune majora are o serie de
subdiviziuni mai mici, care vor fi mentionate in caracterizarea subunitatilor regionale ale Campiei Romane.
128
1. Campia Olteniei
- Campia Olteniei este situata in vestul Campiei Romane; limite: in sud si vest se invecineaza cu Dunarea; in est
Oltul o desparte de campia dintre Olt si Arges; in nord limita conventionala cu Podisul Getic.
- reprezinta cea mai veche parte a Campiei Romane, judecand dupa seria cea mai completa de terase fluviale intalnite
pe Dunare si Jiu.
- altitudini de 60-130 m;
- campii de terase si tabulare;
- acoperita in mare parte cu nisip si loess;
- dunele sunt fixate prin culturi de vita de vie si salcami;
- coboara in trepte de la N la S;
- vai largi si lunci;
Subdiviziunile Campiei Olteniei sunt: Campia Blahnitei (in partea vestica), Campia Bailestilor si Campia
Romanatilor (intre Jiu si Olt) mai inalta (163 m) spre contactul cu Piemontul Getic.
Climatul are influente submediteraneene.
Predomina vegetatia de silvostepa la care se aduaga portiuni forestiere de stejar.
Apele Campia Olteniei este strabatuta de Jiu, Olt, Oltet, Drincea si Desnatui. Pe Dunare a fost amenajat lacul
de acumulare Ostrovu Mare (pentru hidrocentrala Portile de Fier II).
Sporul natural al populatiei este foarte scazut (printre cele mai scazute din tara).
Principalele orase Craiova, Vanju Mare, Calafat, Bailesti, Segarcea, Bals, Corabia.
Zona industriala din nordul Craiovei (Isalnita) apartine mai mult Podisului Getic, dar cea din sud (Podari,
Bucovat, Cernelele, Malu Mare) apartine campiei.
Exista si asezari rurale foarte mari (Dabuleni, Poiana Mare, Gogosu). Centrele petroliere Bradesti, Ghercesti
si Cosoveni se afla situate in zona de campie.
2. Sectorul Olt_Arges
- este cuprins intre Podisul Getic (in nord), Olt (in vest), Dunare in sud) si Arges (in nord-est si est).
- cele mai mari altitudini din Campia Romana (300 m in Campia Pitestilor)
- campii piemontane in N, mai inalte, acoperite cu pietrisuri – C. Pitesti;
- campii tabulare, netede, foarte intinse, cu loess gros, ridicate mult deasupra luncilor;
- inclina de la N spre S;
- spre lunca Dunarii exista un abrupt;
- vai largi si lunci;
- raurile isi schimba directia;
Subdiviziuni: campiile Pitesti, Boianu, Gavanu-Burdea, Burnaz.
Climatul este de tranzitie.
Apele In afara raurilor situate pe margini (Olt, Arges) exista si rauri mici ce traverseaza campia: Calmatui,
Vedea cu Teleormanul, Calnistea (care se varsa in Neajlov). Pe Olt au fost amenajate lacuri hidroenergetice.
Are resurse energetice importante: petrol (Videle, Blejesti, Glavacioc, Cartojani, Corbii Mari, Visina) si gaze
asociate (Videle, Valea Plopilor);
Pentru dezvoltarea productiei agricole au fost construite sistemele de irigatii Vitomirsti-Slatina, Olt-Calmatui
(cu apa din Olt) si Giurgiu-Razmiresti (cu apa din Dunare).
Orasele principale sunt: Ploiesti, Slatina, Coststi, Draganesti-Olt, Turnu Magurele, Zimnicea, Giurgiu,
Videle, Rosiorii de Vede, Mihailesti.
3. Campia Bucurestilor
- situata in partea centrala a Campiei Romane, cu limite relativ ezitante spre est;
Subdiviziuni: Campia Targovistei, Campia Ploiestilor, campia de subsidenta Titu-Gheorghita si Campia
Vlasiei cu Campul Calnaului.
Are un climat de tranzitie, vegetatie de silvostepa in alternanta cu stejar (Codrii Vlasiei).
Exista resurse de petrol (Titu, Gura Sutei, Jilava) si mai ales gaze naturale (Peris, Fierbinti Targ).
Orasele din acest sector sunt: Bucuresti, Ploiesti, Targoviste, Titu, Gaiesti, Topoloveni, Bolintin Vale, Buftea,
Urziceni.
4. Baraganul
129
Baraganul cuprinde: Baraganul Calmatuiului (intre Calmatui si Ialomita) si Baraganul Ialomitei (intre
Ialomita, Dunare si Mostistea), la care se poate adauga Campia Mostistei.
- campii tabulare, netede, foarte intinse, cu loess gros, ridicate mult deasupra luncilor
- un microrelief de crovuri
Clima mai arida (cu precipitatii putine, zile tropicale, geruri iarna), vegetatie de stepa
Exista resurse de petrol si gaze naturale in partea nordica (Urziceni, Jugureanu).
Orasele principale sunt: Oltemita, Calarasi, Fetesti, Tandarei, Slobozia, Urziceni, Fundulea, Insuratei,
Pogoanele, Lehliu-Gara, Budesti.
Agricultura relativ recenta (de 150 ani), dar foarte dezvoltata intensiv si extensiv. Au fost amenajate sistemele
de irigatii Mostistea, Galatui-Calarasi, Pietroiu-Sefan cel Mare si Ialomita-Calmatui (toate cu apa din Dunare).
- un peisaj de neconfundat (descris de Al. Odobescu in Pseudokynegeticos), populatia relativ rara, concentrata
pe vai.
5. Sectorul estic
- altitudini mai mici decat in restul Campiei Romane; altitudinile cele mai mici (6 m) la varsarea Siretului in
Dunare
- campii piemontane in N, mai inalte, acoperite cu pietrisuri;
- campii tabulare, netede, foarte intinse, cu loess gros, ridicate mult deasupra luncilor – C. Baraganului;
- campii de subsidenta (coborare), cu rauri divagante (revarsari si schimbari de cursuri) – C. Siretului
Inferior;
- vai largi si lunci; vaile curg de la vest spre est; raurile se curbeaza spre Campia Siretului Inferior;
Sectorul estic al Campiei Romane cuprinde: Campia Ramnicului, Campia Buzaului, Campia Brailei, Campia
Siretului Inferior, Campia Tecuciului si Campia Covurlui.
Principala resursa de petrol se extrage la Faurei, Ianca, Oprisanesti, Liscoteanca si se prelucreaza la Borzesti
si Ramnicu Sarat.
Orasele sunt: Buzau, Ramnicu Sarat, Focsani, Tecuci, Braila, Galati, Faurei, Ianca.
6. Lunca Dunarii. Prin geneza si caracterele ei fizico-geografice, aceasta unitate, inregistreaza particularitati
ce o detaseaza de restul Campiei Romane. La inceput lunca este ingusta, de cativa km, dar cu cat inainteaza de la
Dr. Tr. Severin catre est, devine din ce in ce mai larga, ajungand in zona Baltii Brailei de cca. 25 km.
Balta Ialomitei si Insula Mare a Brailei (Balta Brailei) , in trecut zone de iernat ale ovinelor din Carpati
(datorita climatului de adapost, cu temperaturi in ianuarie doar de -1°C), teritorii cu stuf, pasuni, lacuri, balti, paduri
de lunca si inundatii, au fost indiguite, desecate si transformate in terenuri agricole.
Delta Dunarii
Delta Dunarii, cea mai joasa si mai noua regiune de campie, este situata in partea de est a tarii la varsarea Dunarii in
Marea Neagra.
Limite In partea de nord, dincolo de bratul Chilia se afla Campia Bugeacului, in partea de sud si sud-vest Podisul
Dobrogei, iar in est Marea Neagra. In Delta este inclusa si laguna Razim-Sinoe, avand o suprafata cumulata de
4.340 kmp.
Geneza
Delta Dunarii s-a format intr-un fost golf maritim ce includea teritoriul Deltei si al lagunei Razim-Sinoe, prin
aluviunile aduse de Dunare sau resedimentate de curentul circular al Marii Negre, care a creat in Pleistocen sistemul
de grinduri conjugate din Delta (Letea, Caraorman).
Dupa formare acestui sistem de grinduri, care au inchis golful initial, teritoriul Deltei a devenit un liman.
Apoi Delta a evoluat in stransa legatura cu cele trei brate, in ordinea existentei lor: Sfantu Gheorghe (cel vechi),
Sulina si Chilia (cel mai recent).
In prezent (ultimul secol), Delta se afla intr-un proces de retragere in rest.
130
Bratele Dunarii
Dunarea se desparte in cele trei brate principale astfel: prima bifurcare se produce la vest de Tulcea (la
Patlageanca), despartindu-se spre nord bratul Chila. La est de Tulcea, cursul Dunarii se bifurca pentru a doua oara
in bratele Sulina si Sfantul Gheorghe.
Bratul Chila, in nord, are lungimea cea mai mare (120 km) si debitul cel mai ridicat (apraope de 60 % din volumul
fluviului).
Pe bratul Chilia alterneaza sectoarele cu un singur curs ( in dreptul grindurilor: Stipoc, Chilia si Letea) cu
sectoarele de bifurcare (in mai multe cursuri secundare), intre grinduri; bratele secundare sunt: Tataru, Cernavoda,
Babina.
La Varsare in mare se creaza in prezent o delta secundara (delta secundara a Chiliei), care avanseaza in mare cu
cativa zeci de metri pe an (40-80m/an); aceasta portiune a deltei secundare in formare nu este inclusa in teritoriul
tarii noastre.
Bratul Sulina este cel mai scurt (64 km), aproape drept, regularizat si canalizat, in urma cu aproape un secol.
La varsarea in mare are loc o depunere relativ brusca a aluviunilor (la contactul intre apele dulci ale fluviului si
apele sarate ale marii), formandu-se o bara (bara de la Sulina), care are tendinta de a bloca gura de varsare; pentru a
diminua acest efect a fost construit un dig (in lungime de 10 km), care indeparteaza spre larg aluviunile aduse de
curentul circular al marii, de asemenea, are loc o dragare continua a bratului pentru a-l pastra navigabil pentru nave
maritime (cu un pescaj de 7 m).
Bratul Sfantul Gheorghe (108 km) cu directie dominanta spre sud-est, este foarte meandrat; in ultimii ani
meandrele au fost rectificate, lungimea traseului nou avand doar 70 km; la varasre formeaza o acumulare de nisip
sub forma unor insule (insulele Sacalin).
Din bratul Sfantul Gheorghe se desprind spre sud canalele Dranov si Dunavat, prin care se realizeaza legatura cu
laguna Razim.
Relieful
Altitudinea medie a reliefului Deltei este de 0,5 m, iar altitudinea maxima de 13 m. in grindul Letea. Circa 3/4 din
suprafata Deltei este situata la altitudini pozitive si 1/4 sub nivelul de 0 m.
Relieful Deltei Dunarii cuprinde in regim natural terenuri joase si terenuri inalte
Terenurile joase cuprind mlastini, lacuri (Isac, Obretin, Matita, Merhei etc.), garle, canale (de exemplu: Litcov,
Dranov, Dunavat), brate secundare (Tataru, Cernovca), ostroave (Tataru, Babina, Cernovca); sunt terenuri
inundabile si partial, in partea de vest, indiguite si desecate.
Terenurile inalte sunt neinundabile (13 % la cele mai mari ape) si in general grinduri.
Exista grinduri longitudinale (fluviale), transversale (fluvio-maritime) si continentale.
Grindurile longitudinale sunt create de aluviunile depuse de fluviu.
Grindurile fluvio-maritime au fost formate in timpuri istorice, de aluviunile aduse de fluviu si de curentii circulari
ai Marii Negre; aceste grinduri sunt Letea, Caraorman, Saraturile, Ivancea si Crasnicol.
- Grindul Letea are altitudinea maxima din Delta (13m) si reprezinta o mare acumulare de nisip, dispus in fasii
aproape paralele sub forma unui evantai, cu un relief de dune; pe acest grind se afla padurea Hasmacu Mare-Letea,
monument al naturii (rezervatie de flora.
- Grindul Caraorman (cu o altitudine maxima de 8m) reprezinta de asemenea o mare acumulare de nisip;
- Grindul Saraturile, situat la varsarea bratului Sfantu Gheorghe in mare, formeaza, pe tarm, cea mai lata plaja din
tara.
Grinduri continentale
- Grindul Chilia (cu altitudinea de 9 m) este o portiune a uscatului predeltaic (Campia Bugeacului, de la nord) inclusa
Deltei datorita formarii si evolutiei bratului Chilia; este acoperit cu loess.
- Grindul Stipoc (3 m) este mult erodat (genetic este tot un grind continental).
Clima
Clima Deltei este determinata de pozitia ei in extremitatea estica, unde predomina climatul continental mai arid, de
altitudinea coborata si de influentele marii (relativ reduse totusi), care ii dau o nuanta pontica.
Temperatura medie anuala este de peste 10 gr. C, cea mai ridicata din tara noastra. Lunile extreme au valori de 21-
22 gr. C (ianuarie);
131
Precipitatiile sunt foarte reduse (400-450 mm/an), Delta fiind regiunea cea mai secetoasa din tara. Lipsa
precipitatiilor este compensata de umiditatea datorata evaporatiei de pe suprafetele acvatice.
Bat frecvent Crivatul (din nord-est) si brizele diurne.
Hidrografia
Hidrografia este formata din Dunare, bratele Dunarii, lacuri, balti, mlastini.
Dunarea
La Palageanca debitul Dunarii este de 6470 mc/sec (egal cu al Vogai).
Cele trei brate duc din volumul apelor fluviului astfel: Chila 58 %; Sulina 18,8 % si Sfantu Gheorghe 23,2 %.
Debitul solid este de 58,7 mil.t. aluviuni pe an, dintre care o parte sunt depuse in Delta si alta parte sunt tranportate
in mare; la varsarea in mare se formeaza, datorita aluviunilor, delta secundara a Chiliei, bara de la Sulina si insulele
Sacalin.
Reteaua hidrografica secundara formata din balti, mlastini, canale, garle, brate secundare.
Un specific peisagistic si hidrografic este dat de suprafetele lacustre; cele mai importante lacuri sunt Dranov (cel
mai intins din delta propriu zisa), Rucsca, Merhei, Matita, Tatanir, Fortuna, Obretin, Gorgova, Bogdaproste, Isac,
Puiu, Puiulet, Rosu.
In sudul Deltei se afla situata laguna Razim-Sinoe, cel mai mare complex lacustru (700 kmp.), format din lacurile
Razim (415 kmp.), Sinoe, Zmeica, Golovita. Este despartita de mare prin grindurile Chituc si Perisor, are ape
salmastre, adancimi mici, doua insule (Popina, mai inalta, de 48 m, care este o rezervatie de fauna si insula
Gradistea). In prezent laguna este un domeniu de pescuit.
Vegetatia
Vegetatia Deltei este o vegetatie de lunca cu numeroase specii adpatate excesului de umiditate.
Dintre arbori predomina esentele moi (plop, salcie), la care se aduaga padurile de stejari, Letea si Carorman.
Suprafetele de balti, mlastini si partial cele lacustre sunt acoperite cu stuf.
Fauna
animale terestre (iepure, lup, vulpe, cainele enot, mistrt etc.)
mamifere de apa (bizamul, vidra)
pasari (280 specii, dintre care amintim speciile de pelicani, cormorani, egrete, garlite etc.)
o bogata fauna acvatica, cuprinzand pesti comuni (somn, caras, stiuca crap, platica etc.) si sturioni (morun,
pastruga, cega, nisetru).
Solurile
Solurile predominante sunt solurile aluviale, solurile hidromorfe (lacovisti), nisipoase (pe grinduri) si, pe mica
portiune (grindul Chilia), cernoziom.
Pe ansamblu, invelisul de soluri este relativ sarac, predominand solurile cu fertilitate redusa, partial inundabile.
Rezervatiile principale sunt Padurea Hasmacu Mare-Letea (rezervatie, de flora), Matita (fauna, insula Popina
(fauna).
In totalitate Delta Dunarii este considerata o rezervatie a biosferei.
Populatia si asezarile omenesti
In primul rand intinderilor mari de ape, densitatea populatiei are valori reduse, fiind de 25-50 loc/kmp in jumatatea
vestica si sub 25 loc/kmp in est.
Populatia este concentrata in asezari rurale, situate in lungul bratelor fluviului; cu aspect liniar cum ar fi Crisan sau
pe grinduri (Letea, Caraorman, Sfantu Ghorghe, Chilia Veche).
Alte localitati sunt: Patlageanca, Maliuc, Mila23. Asezarile rurale au predominant activitati legate de pescuit si
agricultura.
Singurul oras din Delta este Sulina (5.500 loc). Este un oras-port liber (porto-franco) si functioneaza ca port de
transbordare a navelor, urmand a se amenaja ca port maritim. In oras exista o mica intreprindere de conserve de
peste si ateliere de reparatii navale.
Tulcea nu este situat in Delta, dar coordoneaza activitatea economica si turistica a Deltei.
Resurse si activitati economice
resursa importanta, traditionala este fauna piscicola, iar pescuitul o activitate economica esentiala. Activitati de
pescuit se realizeaza pe bratele principale, secundare, garle, lacuri, in laguna Razim-Sinoe si Marea Neagra. O
132
intreprindere de semipreparare este in Sulina. La Tulcea fabrica de conserve de peste utilizeaza si peste din Delta,
Marea Neagra cat si peste oceanic.
Stuful este recoltat cu mijloace mecanizate si tyransportat pe Dunare la Chiscani (Braila), unde se obtine celuloza.
Nisipul din grindul Caraorman are si utilizari industriale, fiind exploatat in acest sens.
Esentele moi de lemn se exploateaza la dimensiuni modeste.
O importanta economica o prezinta si fauna cinegetica.
Terenurile agricole au crescut ca intindere datorita indiguirilor si desecarilor din ultimii ani (indeosebi in jumatatea
vestica a deltei).
Se cultiva in mod predominant porumb, dar si grau, plante furajere si legume.
Transporturi
Transporturile rutiere sunt slab reprezentate.
Cea mai mare parte a transporturilor din interiorul Deltei se realizeaza cu ajutorul navelor.
Navigatia fluviala se poate desfasura pentru nave mici si pe bratele secundare.
Navigatia maritima se realizeaza doar pe bratul Sulina. Pe acest brat se transporta fier si cocs pentru Galati, bauxita
pentru intreprinderea de alumina de la Tulcea, produse petroliere, roci (calcare de la Mahmudia pentru Galati),
produse din lemn (pentru export), diferite produse agro-alimentare, peste oceanic (pentru Tulcea) etc.
Turismul beneficiaza de un deosebit potential natural (peisaje, lacuri, canale, grinduri, fauna, vegetatie, padurea de la Letea,
dunele de nisip de pe grindurile Caraorman, Saraturile, plaja de la Sfantu Gheorghe).
Localitatile turistice mai importante sunt: Maliuc, Mila 23, Sulina si Sfantu Gheorghe.