Post on 09-Mar-2016
description
7/21/2019 Note de Curs1
http://slidepdf.com/reader/full/note-de-curs1 1/140
Introducere în ştiinţele
limbajului şi comunicării
7/21/2019 Note de Curs1
http://slidepdf.com/reader/full/note-de-curs1 2/140
1. Comunicarea. Principii şi forme
ale comunicării umane1.1. Comunicarea – aspecte generale
1.2. Forme şi metode de comunicare
1.3. Comunicarea eficientă
7/21/2019 Note de Curs1
http://slidepdf.com/reader/full/note-de-curs1 3/140
″ Singurătatea s-ar putea să fie adevărata
boală a secolului nostru, pentru că vom trăi
singuri, vom munci singuri, ne vom juca
siguri, izolaţi de semeni printr-un modem, un
walkman sau un televizor. Nu mai este deloc
clar unde ne conectăm între noi sau cui aparţinem. Dacă însă nu-i mai aparţinem
nimănui, este mai greu să găsim un rost în
ceea ce facem.″ (Charles Handy)
7/21/2019 Note de Curs1
http://slidepdf.com/reader/full/note-de-curs1 4/140
1.1. Comunicarea – aspecte generale
1.1.1. Ce este comunicarea? Principiilecomunicării
Ce este comunicarea? Este greu de definit o noţiune
oarecum abstractă. Toată lumea vorbeşte astăzi decomunicare, dar v-aţi gândit vreodată ce înseamnă?Dacă o să căutaţi în Dicţionarul explicativ al limbii
române, veţi găsi următoarea definiţie a verbului acomunica:
• Comunicăm tot timpul: acasă – cu familia, laserviciu – cu colegii şi superiorii, în societate, pestradă, în magazine etc.
a comunica: a face cunoscut, a da de ştire, a
informa, a înştiinţa, a spune
7/21/2019 Note de Curs1
http://slidepdf.com/reader/full/note-de-curs1 5/140
• A comunica înseamnă a pune ceva în comun. Între
oameni, a comunica înseamnă a pune în comunidei, fapte, emoţii şi sentimente, opinii. Acesteacirculă sub formă de mesaje. A comunica
înseamnă a emite, transmite şi recepţiona mesaje.
• Omul emite mesaje când vorbeşte, scrie, indică unobiect sau o imagine, zâmbeşte, se încruntă,răspândeşte un anumit miros etc.
• Omul recepţionează mesaje când ascultă, citeşte,priveşte, pipăie, miroase, gustă.
7/21/2019 Note de Curs1
http://slidepdf.com/reader/full/note-de-curs1 6/140
Toate definiţiile date comunicării[1], indiferent de
şcolile de gândire cărora le aparţin sau deorientările în care se înscriu, au cel puţinurmătoarele elemente comune: comunicarea este
procesul de transmitere de informaţii, idei, opinii, păreri, fie de la un individ la altul, fie de la un grupla altul; comunicarea este un atribut al specieiumane; niciun fel de activitate, de la banalele
activităţi ale rutinei cotidiene pe care le trăimfiecare dintre noi zilnic şi până la activităţilecomplexe desfăşurate la nivelul organizaţiilor, nu
pot fi concepute în afara procesului de comunicare.[1] Frank Dance şi Carl Larson (1976) au depus efortul de a aduna
definiţiile propuse de diferiţi autori şi s-au oprit la cele maisemnificative 126 de formulări. Niciuna dintre definiţiile propuse nuau avut darul de a-i satisface pe toţi specialiştii din domeniu.
7/21/2019 Note de Curs1
http://slidepdf.com/reader/full/note-de-curs1 7/140
• Ca liant social, în baza căruia se instituie relaţiile
dintre oameni, comunicarea este „modulfundamental de interacţiune psiho-socială apersoanelor, realizat în limbaj articulat sau prin alte
coduri, în vederea transmiterii unei informaţii, aobţinerii stabilităţii sau a unor modificări decomportament individual sau de grup”. Cu alte
cuvinte, comunicăm pentru a ne transmite ideile,gândurile, sentimentele, emoţiile, părerile,pentru a influenţa, pentru a ne corela între noirezultatele muncii, pentru a socializa, pentru aface schimb de experienţă etc.
7/21/2019 Note de Curs1
http://slidepdf.com/reader/full/note-de-curs1 8/140
Ştiaţi că oamenii reţin informaţia astfel?
• 10% din ceea ce citesc;
• 20 % din ceea ce aud;
• 30 % din ceea ce văd;• 50 % din ceea ce aud şi văd;
• 70 % din ceea ce repetă verbal şi scriu;• 90 % din ceea ce repetă verbal şi
experimentează
7/21/2019 Note de Curs1
http://slidepdf.com/reader/full/note-de-curs1 9/140
Reţineţi câteva dintre “axiomele” comunicării:
• Comunicarea este inevitabilă.• Comunicarea este un proces permanent.
• Comunicarea este ireversibilă.
• Comunicarea se bazează pe informaţie.
• Comunicarea se dezvoltă în planul conţinutului şi încel al relaţiei.
• Comunicarea presupune să ai un partener.
• Comunicarea implică procese de acomodare şiajustare a comportamentelor .
• Orice comunicare implică semne şi coduri . Acestea
au caracter social, fiind disponibile tuturor celorcare comunică, ceea ce înseamnă că transmitereasau receptarea semne reprezintă o practică a vieţiisociale
7/21/2019 Note de Curs1
http://slidepdf.com/reader/full/note-de-curs1 10/140
Principiile comunicării (Amado, G., Guittet A.,
Psihologia comunicării în grupuri, Polirm, Iasi,2007):
Principiul alterităţii. Dintr-un punct de vedere
obiectiv, toate diferenţele semnificative dintrecaracteristicile emiţătorului şi ale receptorului pot fisurse de inadvertenţe: diferenţe de sex, de vârstă,
de cultură, de statut social sau de interese. Toateaceste diferenţe antrenează modalităţi de a utilizalimbajul, percepţii, valori diferite. Aceste diferenţe
sunt în acelaşi timp surse de progres, dar şi deneînţelegeri, dificultăţi şi conflicte, şi astfel rezultănecesitatea ca interlocutorul să îşi determine şi să
îşi asume identitatea.
7/21/2019 Note de Curs1
http://slidepdf.com/reader/full/note-de-curs1 11/140
Principiul pertinenţei. Orice tip de comportament
sau act de comunicare presupune, în general, ointenţie: „Doresc să transmit următorul mesajacestor persoane”. De aceea, pentru a nu firespins, ci acceptat ca pertient şi a produce
impactul sau efectul dorit în final, orice mesajtrebuie adecvat şi adaptat contextului şi scopuluicomunicării.
Principiul influenţei . ”Nu putem comunica” nu este oafirmaţie validă. Orice comportament la nivel verbalsau nonverbal dă naştere la semne şi mesaje, şi caatare la indicii de interpretare. Acest lucru se
întâmplă tocmai pentru că suntem într-ointeracţiune constantă, într-o relaţie de influenţă cuceilalţi, care poate fi pasivă, ori se poate înscrie
într-o strategie construită, voluntară.
7/21/2019 Note de Curs1
http://slidepdf.com/reader/full/note-de-curs1 12/140
Principiul reglementării. Orice individ angajat în
procesul de comunicare este responsabil decomportamentul propriu în cadrul acestui proces, elfiind capabil să influenţeze cursul acestui proces alschimbului de informaţii. Această influenţă rezidă în
faptul ca el comunică şi metacomunică în acelaşitimp, interacţionează şi îşi adaptează mesajul înfuncţie de interlocutor.
Principiul economiei privind timpul şi mijloacele decomunicare. Orice comunicare implică un anumitcost, cerând atenţie din partea interlocutorului.Astfel, este necesar ca mijloacele de comunicareutilizate să ţină cont de gradul de importanţă almesajului, pentru a nu-l perturba pe receptor înceea ce priveste intenţiile reale ale emiţătorului.
7/21/2019 Note de Curs1
http://slidepdf.com/reader/full/note-de-curs1 13/140
Întemeietorul Şcolii de la Chicago, pragmaticianulJohn Dewey, plasează comunicarea în spaţiul deinterferenţă dintre societate şi comunitate,considerând comunicarea un mod de a exista alcomunităţii: “Nu numai că societatea continuă săexiste prin transmitere, prin comunicare, dar estecorect să spunem că ea există în transmitere şi încomunicare. Este mai mult decât o legătură verbală
între cuvinte precum comun, comunitate,
comunicare. Oamenii trăiesc în comunitate învirtutea lucrurilor pe care le au în comun; iarcomunicarea este modalitatea prin care ei ajung sădeţină în comun aceste lucruri. Pentru a forma o
comunitate sau o societate, ei trebuie să aibă încomun scopuri, convingeri, aspiraţii, cunostinţe - o înţelegere comună - “acelaşi spirit”, cum spunsociologii.
7/21/2019 Note de Curs1
http://slidepdf.com/reader/full/note-de-curs1 14/140
Este adevărat că societatea modernă cunoaşte
numeroase fragmentări generate de dezvoltareainegală a diferitelor ei segmente, de diversificareaaspiraţiilor, a atitudinilor si comportamentelor; este
foarte probabil ca sensul si conţinutul noţiunii decomunitate să se modifice în timp, dar cerinţa de aavea un set de valori comune, care să ne confere
un sentiment reciproc de legatură, de apartenentala un întreg, nu va putea să dispară.
7/21/2019 Note de Curs1
http://slidepdf.com/reader/full/note-de-curs1 15/140
1.1.2. Nevoile sau scopurile comunicării
Omul este o fiinţă socială. Procesele comunicăriiumane sunt indispensabile în constituirea fiecăruigrup social. Relaţiile dintre oameni depind de
capacitatea fiecărui individ de a se face înţeles şide a-i înţelege pe ceilalţi. Definirea proprieipersonalităţi nu se poate obţine decât în interiorul
sistemului de relaţii interumane, sistem bazat peinteracţiunea prin limbaj. De aceea, una dintrenevoile fundamentale ale omului ca fiinţă nu doar
biologică, ci înzestrată cu spirit, este nevoia decomunicare. Altfel spus, nu putem să nucomunicăm.
7/21/2019 Note de Curs1
http://slidepdf.com/reader/full/note-de-curs1 16/140
În orice moment, fie că vorbim, fie că nu, comunicăm,transmiţând idei, opinii, păreri, emoţii, sentimente,atitudini, fapte, energii, sensuri, pentru a ne satisfacenevoi (materiale sau spirituale), aspiraţii, dorinţe şiinterese, încercând să convingem, să influenţăm sau să
educăm. Ori de câte ori comunicăm, avem în vederepatru obiective majore: să fim recepţionaţi, să fimînţeleşi, să fim acceptaţi şi să provocăm o reacţie,constând într o schimbare de comportament sau de
atitudine.Permanent simţim nevoia să spunem ceva, să arătăm, să
explicăm etc. Dacă simţim nevoia să spunem cevasemnificativ pentru noi şi nu o facem, transmitereainformaţiei se va realiza involuntar, inconştient, într-unmod mascat (Ex: prin stări de tensiune, anxietate,agresivitate sau chiar reacţii somatice, în cazul unui
mesaj negativ refulat).
7/21/2019 Note de Curs1
http://slidepdf.com/reader/full/note-de-curs1 17/140
Cei mai mulţi analişti consideră că individul comunicăpentru:
• a informa
• a convinge
• a impresiona
• a provoca o reacţie, o acţiune• a amuza
• a ne face înţeleşi
• a exprima puncte de vedere• a obţine o schimbare de comportament sau de
atitudine
• a fi acceptaţi • a ne defula
• a nu tăcea
7/21/2019 Note de Curs1
http://slidepdf.com/reader/full/note-de-curs1 18/140
1.1.3. Niveluri de comunicare
Comunicarea umană se poate desfăşura pe cinciniveluri distincte: intrapersonală, interpersonală, de
grup, publică şi de masă.
• Comunicarea intrapersonală este comunicareaindividului uman cu sine însuşi, atunci când îşiascultă vocea interioară. Astfel, el se cunoaşte şi
se judecă pe sine. Se întreabă şi îşi răspunde.Gândeşte, analizează, reflectează. Evalueazădecizii. Repetă mesajele destinate altora.
Comunicarea intrapersonală este foarte importantăpentru echilibrul psihic-emoţional.
7/21/2019 Note de Curs1
http://slidepdf.com/reader/full/note-de-curs1 19/140
7/21/2019 Note de Curs1
http://slidepdf.com/reader/full/note-de-curs1 20/140
• Comunicarea interpersonală (diadică)permite
dialogul cu Celălalt. Ne ajută să-i cunoaştem pe ceilalţi.Ne cunoaştem mai bine pe noi prin imaginea lor desprenoi. Ne ajută să stabilim, întreţinem, distrugem relaţiiumane (prieteni, parteneri, familie, cunoştinţe noi).
Acest tip de comunicare pune în evidenţă cel mai bineuna dintre universaliile limbajului uman, şi anumealteritatea.
7/21/2019 Note de Curs1
http://slidepdf.com/reader/full/note-de-curs1 21/140
• Comunicarea de grup asigură schimburile în
interiorul micilor grupuri umane (de până la 10persoane). În cadrul lor, individul petrece o mare partedin viaţa socială şi profesională. Aici se împărtăşesccunoştinţe, experienţe, apar idei noi, se rezolvă
probleme şi se iau decizii importante, inevitabil secreează şi se rezolvă conflicte (ex. consiliu deadministraţie, cerc de prieteni etc.).
7/21/2019 Note de Curs1
http://slidepdf.com/reader/full/note-de-curs1 22/140
• Comunicarea publică are loc în cazul unei
prelegeri, cuvântări, expuneri sau prezentări susţinutede o singură persoană în faţa unui auditoriu. Aparent,persoana care susţine prelegerea comunică mai mult,
însă lucrurile nu stau chiar aşa. Fiecare participantcomunică verbal sau nonverbal, punând întrebări declarificare sau dând informaţii cu privire la interesul saudezinteresul său.
7/21/2019 Note de Curs1
http://slidepdf.com/reader/full/note-de-curs1 23/140
• Comunicarea de masă are loc prin difuzarea
mesajelor scrise, vorbite sau vizuale de către un sistemmediatic către un public numeros, în afara unei relaţiiinterpersonale. Cuprinde o mare varietate de forme derealizare, precum cartea, presa, audiovizualul etc.Caracteristica principală a comunicării de masă constă
în faptul că răspunsul este decalat în timp, mesajulmergând iniţial într o singură direcţie. O formă a
comunicării de masă, de mare impact astăzi, poate ficonsiderată şi aşa-numita comunicare globală, realizatăprin reţeaua de internet şi care cunoaşte o multitudine
de forme (de tip e-mail, mesagerie instantanee, paginiweb, reţele de socializare, forumurile de discuţii etc.).
7/21/2019 Note de Curs1
http://slidepdf.com/reader/full/note-de-curs1 24/140
7/21/2019 Note de Curs1
http://slidepdf.com/reader/full/note-de-curs1 25/140
Motivele care stau la baza consumului de mesaje
mediatice vizează informarea, construirea identităţiipersonale, integrarea şi interacţiunea socială saudivertismentul. Iată diagrama propusă de VanCuilenburg pentru a ilustra varietatea, uneori derutantă,
a acestor motive:
7/21/2019 Note de Curs1
http://slidepdf.com/reader/full/note-de-curs1 26/140
7/21/2019 Note de Curs1
http://slidepdf.com/reader/full/note-de-curs1 27/140
1.1.4. Modelul general al comunicării umaneParcurgând această activitate vă veţi familiariza cu modelul general al
comunicării umane şi veţi afla care sunt factorii constitutivi ai procesuluide comunicare.
Emiţător Receptor
Feedback
CodMesaj
ContextCanal
Zgomot(bruiaj / bariere)
7/21/2019 Note de Curs1
http://slidepdf.com/reader/full/note-de-curs1 28/140
În definirea comunicării ca proces se poate porni de
la definiţia cea mai simplă, dar care se regăseşte înalte definiţii ulterioare, anume cea a lui HaroldLasswell, care în 1948 elaborează schema actuluicomunicării, după cum urmează: actul comunicarii
implică un emiţător (cine?), un mesaj (ce spune?ce transmite?), un mediu (prin ce mijloace? cum?),un receptor (cui?) şi impactul actului de
comunicare (cu ce efect?).Ulterior, în 1960, lingvistul Roman Jakobson va
propune un model ceva mai complex, în careidentifică 6 factori constitutivi ai procesului decomunicare, şi anume: emiţătorul, receptorul,codul, mesajul, canalul şi contextul (saureferentul).
7/21/2019 Note de Curs1
http://slidepdf.com/reader/full/note-de-curs1 29/140
Elementele componente ale modelului general alcomunicării:
• Emiţătorul este obiectul sau sursa capabilă sătransmită informaţii. În comunicarea verbală naturală,este persoana care iniţiază comunicarea, transmite
mesajul, implicând mecanismele codificării şi aparatulemiţător însuşi.• Receptorul , aflat în simetrie cu emiţătorul, implică
aparatul care primeşte şi interpretează mesajul. Încomunicarea verbală naturală, este persoana caredecodifică şi repune mesajul în echivalenţelecorespunzătoare celor care au stat la baza construirii
lui.• Contextul sau referentul constituie obiectulcomunicării, sesizabil de către destinatar şi apt să fieverbalizat.
7/21/2019 Note de Curs1
http://slidepdf.com/reader/full/note-de-curs1 30/140
• Mesajul este ansamblul de informaţii, în general, pe careemiţătorul încearcă să-l transmită, servindu-se de semne.
Mesajele se pot transmite prin intermediul limbajuluiVERBAL (cu ajutorul cuvintelor), al codurilorNONVERBALE (cu ajutorul “limbajului” corpului, alspaţiului, al timpului, al culorilor etc.) şi al limbajului
PARAVERBAL, care este o formă vocală de limbajnonverbal (de exemplu, timbrul, tonalitatea şi inflexiunilevocii, ritmul de vorbire, modul de accentuare a cuvintelor,pauzele dintre cuvinte, ticurile verbale etc.).
• Codul cuprinde un sistem de semne specifice şi unansamblu de reguli de combinare a acestora.Transmiterea unei informaţii presupune codificarea eiprealabilă, adică reprezentarea prin anumite semne şisimboluri adaptate proprietăţilor fizice ale canalului de
transmisie şi a căror valoare are caracter convenţional. Înlimbile naturale, codul este reprezentat de elementelelimbii: foneme, morfeme, cuvinte şi regulile de combinarea acestora.
7/21/2019 Note de Curs1
http://slidepdf.com/reader/full/note-de-curs1 31/140
• Contactul include canalul fizic sau mijlocul princare semnele şi semnalele sunt transmise, precum
şi conexiunea psihologică dintre emiţător şidestinatar, care permite stabilirea şi menţinereacomunicării. Pot fi utilizate diverse categorii decanale:
– Canale tehnologice: cuprind toate mijloaceletehnice care pot veni în sprijinul procesului decomunicare, cum ar fi: telefonul, banda magnetică,
radioul, calculatorul, faxul, telexul, e-mailul,internetul în general, mijloacele audio-video etc.; – Canale scrise: scrisori, rapoarte, afişe, “memo”-uri, formulare, cărţi, reviste, ziare etc.;
– Canale faţă-n faţă: conversaţii, interviuri, întâlniri,prezentări, cursuri, lecturi etc.N.B.! Recepţionarea mesajelor este facilitată de
organele de simţ.
7/21/2019 Note de Curs1
http://slidepdf.com/reader/full/note-de-curs1 32/140
• Răspunsul receptorului la mesajul transmis nedemonstrează dacă acesta a fost bine înţeles. Reacţia
respectivă se numeşte feedback şi încheie cerculcomunicării, deoarece receptorul, la rândul său,codifică o informaţie (răspunsul la mesaj) şi o comunicătransmiţătorului. Putem deci considera că în procesul
comunicării rolurile se schimbă mereu: receptoruldevine transmiţător şi invers.Observaţie: O comunicare (informaţie sau mesaj) trebuie sa
fie astfel transmisă, încât interlocutorul să o poată
recepţiona, înregistra, înţelege şi accepta, căci: “Cevaexprimat (= spus) nu înseamnă neaparat deja ceva auzit.Auzit nu înseamnă neapărat deja ceva înţeles. Înţeles nu
înseamnă neapărat deja ceva cu care să fii de acord. A fi deacord nu înseamnă deja ceva ce se va aplica. Aplicat nu
înseamna nici pe departe menţinut”. De asemenea, existanumeroase diferenţe între “a spune” şi “a comunica” sau între “a auzi” şi “ a asculta”. “ A spune” este un proces într-un singur sens, iar “a comunica” presupune transfer de
informaţie în ambele sensuri.
7/21/2019 Note de Curs1
http://slidepdf.com/reader/full/note-de-curs1 33/140
• Zgomotul sau barierele – reprezintă orice distorsiune,perturbare ce apare în procesul de comunicare şi carepoate afecta transmiterea şi recepţionarea de mesaje.
Barierele pot proveni din diverse surse şi pot lua diferiteforme: deficienţe verbale, acustice, amplasamentnepotrivit, lipsă de confort, lumină, ora din zi, durataintâlnirii etc.; bariere lingvistice propriu-zise (ţin devocabular, gramatică, sintaxă, conotaţii emoţionale ale
unor cuvinte); implicarea negativă; frica; presupunerisubiective; agenda ascunsă (ex. am o întâlnire după
şedinţa asta... nu mai bine discutăm mâine?);
diferenţele de percepţie; concluziile grăbite;stereotipiile; lipsa de cunoaştere, lipsa de interes,emoţiile, temperamentul, rutina etc.
7/21/2019 Note de Curs1
http://slidepdf.com/reader/full/note-de-curs1 34/140
Aşadar, actul comunicării are o sursă care comunicămesajul printr-un canal sau mediu către odestinaţie, obţinând, în cel mai bun caz, efectuldorit. Însăşi esenţa acestui proces constă întransmiterea informaţiei de la receptor la emiţător.
În primul rând, nu trebuie ignorat faptul că procesulde comunicare nu constă numai în preluareainformaţiei, ci cuprinde şi transmiterea informaţiei însens invers, de la receptor la emiţător, deoarece nuse poate vorbi despre un proces de comunicare înadevăratul înţeles al cuvântului, decât dacă acestproces de comunicare se realizează în vederea
obţinerii unui răspuns, a unui feedback .
Î l d il â d i i i
7/21/2019 Note de Curs1
http://slidepdf.com/reader/full/note-de-curs1 35/140
În al doilea rând, comunicarea este un proces intenţionat,al cărui scop este de a produce efecte asupra
receptorului, cum ar fi un răspuns, o reacţie din parteaacestuia. În al treilea rând, un element foarte important în transmiterea informaţiei îl consituie codul detransmitere, codarea şi decodarea mesajului transmis.
Aceste procese au un rol important, mai ales atuncicând apar erori în codare care pot perturbatransmiterea mesajului dorit.
În fine, privit ca un act de punere în contact a emiţătorului
cu receptorul, comunicarea poate fi înţeleasă dreptansamblul proceselor fizice şi psihologice prin care seefectuează operaţia punerii în relaţie cu una sau maimulte persoane în vederea atingerii anumitor obiective.
La nivel uman însă, relaţiile create prin comunicarecontează uneori mult mai mult chiar decât conţinutulinformaţional transmis, astfel că rolul ei este acela de acrea comuniunea şi comunitatea.
P t î ţ l î tă fi di t l t t
7/21/2019 Note de Curs1
http://slidepdf.com/reader/full/note-de-curs1 36/140
Pentru a înţelege în ce constă fiecare din aceste elemente putemapela la exemplul unei reclame TV la produsul X al firmei Y.
• Emiţătorul: firma X care trimite un mesaj unei alte părţi (=potenţialilor cumpărători).• Mesajul: informaţiile transmise de emiţător despre produsul Y, cu
scopul de a persuada cumpărătorii.• Codul: ansamblul de cuvinte, sunete, imagini şi simboluri pe care
emiţătorul le articulează pentru a construi şi transmite mesajul.• Referentul: produsul Y, pentru care se face reclama.• Mijlocul de comunicare: canalele de comunicare prin care
mesajul ajunge de la emiţător la receptor – în cazul nostru,
televiziunea.• Receptorul: partea care primeşte mesajul trimis de o altă parte – în cazul nostru, consumatorul care vede reclama la produsul Y.
• Răspunsul: reacţiile pe care le are receptorul – el cumpărăprodusul Y, îl preferă altor produse sau pur şi simplu nu facenimic.
• Zgomotul: survine în timpul comunicării – poate fi reprezentatăde faptul că atenţia consumatorului este distrasă în timpulvizionării reclamei.
7/21/2019 Note de Curs1
http://slidepdf.com/reader/full/note-de-curs1 37/140
Bibliografie minimală (selectivă):
7/21/2019 Note de Curs1
http://slidepdf.com/reader/full/note-de-curs1 38/140
Bibliografie minimală (selectivă):• BOUGNOUX, Daniel. Introducere în ştiinţele comunicării ,
Iaşi, Polirom, 2000.• CUILENBURG, JJ, SCHOLTEN, O, Ştiinţa comunicării, EdituraHumanitas, Bucureşti, 1998.
• DINU Mihai, Comunicarea - repere fundamentate, Ediţia a II-a,Bucureşti: Editura Algos, f.a.
• FISKE, John, Introducere în ştiinţele comunicării , Polirom, Iaşi,2003.
• GRAUR, Evelina, Tehnici de comunicare, Editura Mediamira,Cluj-Napoca, 2001.
• O`SULLIVAN Tim, şi colab., Concepte fundamentale în ştiinţelecomunicării şi studiile culturale, Iaşi: Editura Polirom, 2001
• ŞTEFĂNESCU, Simona, Sociologia comunicării , Editura Cetateade Scaun, Târgovişte, 2009-2010.
• McQUAIL, Denis, Comunicarea, Iaşi, Institutul European, 1999.
7/21/2019 Note de Curs1
http://slidepdf.com/reader/full/note-de-curs1 39/140
1.2. Forme şi metode de comunicare
De la începutul apariţiei sale pe Terra, omul a încercat să comunice. La început, se pare că aufost gesturile, iar comunicarea nu putea avea locdecât când interlocutorii erau faţă în faţă.
Apoi au apărut cuvintele. În lume sunt, în prezent,peste 3000 de limbi vorbite, iar cuvintele ne permit
să avem un dialog cu interlocutorul faţă în faţă, darazi putem comunica şi prin mijloace şi canaletehnice.
Pe lângă cuvinte şi gesturi omul, a folosit pentru a
comunica şi imaginile. La început, a fost argila,piatra, papirusul... mai apoi hârtia, televizorul,calculatorul, tehnicile multimedia.
S i l t ib it d l fi i ti
7/21/2019 Note de Curs1
http://slidepdf.com/reader/full/note-de-curs1 40/140
Scrisul a contribuit, de asemenea, la eficientizarea
comunicării dintre oameni. În decursul timpului,omul a folosit: tiparul, tipografia, poşta, telegraful,faxul, Internetul.
Şi în mod cert nu putem vorbi despre comunicarefără a vorbi despre memorie, care este un auxiliaresenţial al comunicării.
Există diferite tipuri de comunicare, fiecare adecvatădiverselor contexte, scopuri: comunicare
informativă, expresivă, argumentativă.
Comunicarea informativă utilizată mai ales în jurnalism
7/21/2019 Note de Curs1
http://slidepdf.com/reader/full/note-de-curs1 41/140
Comunicarea informativă, utilizată mai ales în jurnalism,informatică, ştiinţă, instituţii publice (de ex., Poliţie), constă
dintr-o raportare a faptelor într-un mod cât mai obiectiv, maiapropiat de realitate. Receptorul îşi formează în acest cazpropria opinie pornind de la faptele relatate. Are un caractermai degrabă impersonal.
Comunicarea expresivă, folosită mai ales în literatură,poezie, teatru, cinema, pictură, muzică, psihologie,presupune în special transmiterea de sentimente, emoţii,gânduri personale ce corespund unei viziuni subiective a
lumii. Este mai personală.Comunicarea argumentativă, prezentă în politică, publicitate,
vânzări, justiţie, are ca scop convingerea receptorului.Mesajul este, în acest caz, adaptat receptorului, pe care
încearcă să-l convingă, să-l peruadeze şi chiar să-lmanipuleze.
7/21/2019 Note de Curs1
http://slidepdf.com/reader/full/note-de-curs1 42/140
Oamenii se înţeleg între ei în moduri variate: prin
cuvinte şi gesturi, când se află în contact direct,prin scriere sau alte mijloace, când se află ladistanţă. În toate situaţiile însă se realizează
comunicare atunci când un anumit conţinutcognitiv e transmis de la un om la altul prin semnecare au aceeaşi valoare pentru vorbitor şiascultător.
Comunicarea umană are loc pe trei canale diferite:verbal, paraverbal şi nonverbal. Conform studiilor
Şcolii de la Palo Alto, a rezultat că verbalul are opondere de 7%, paraverbalul de 38%, iarnonverbalul de 55%.
Am putea vorbi şi de un al patrulea canal Două
7/21/2019 Note de Curs1
http://slidepdf.com/reader/full/note-de-curs1 43/140
Am putea vorbi şi de un al patrulea canal. Două
persoane aflate la distanţe mai mici sau mai mari şicare nu sunt în contact vizual, auditiv, olfactiv,gustativ sau tactil pot emite şi primi mesaje.Această comunicare este uneori numită energetică,alteori telepatică sau „paranormală”.
Comunicarea verbală se realizează prin rostirea şidescifrarea cuvântului, adică prin limbajul articulatşi prin înţelesurile transmise cu ajutorul cuvintelorunei limbi. Comunicarea scrisă o vom numi tot„verbală”, deoarece este un cod derivat din celverbal, pe care-l figurează cu ajutorul unorsimboluri grafice, numite în mod curent litere.
Comunicarea paraverbală se face prin intermediul
7/21/2019 Note de Curs1
http://slidepdf.com/reader/full/note-de-curs1 44/140
Comunicarea paraverbală se face prin intermediul
timbrului vocii, al tonalităţii, al inflexiunilor, alpauzelor dintre cuvinte şi prin manifestările sonorefără conţinut verbal: râsul, oftatul, geamătul, ţipătuletc., care însoţesc în anumite circumstanţecomunicarea verbală.
Comunicarea nonverbală se referă la mesajeletransmise cu ajutorul altor coduri decât cel verbal,cum ar fi aşa-numitul limbaj al trupului (eng. body
language): postura corpului, fizionomia, mimica,gestica, privirea, limbajul culorilor, vestimentaţiaetc. Este important de reţinut că semnificaţiacodurilor nonverbale poate diferi de la o cultură laalta.
După alte clasificări, comunicarea este directă, în situaţia în
7/21/2019 Note de Curs1
http://slidepdf.com/reader/full/note-de-curs1 45/140
După alte clasificări, comunicarea este directă, în situaţia încare mesajul este transmis uzitându-se mijloace primare -
cuvânt, gest, mimică, şi comunicarea indirectă, în situaţia încare se folosesc tehnici secundare - scriere, tipăritură,semnale transmise prin unde hertziene, cabluri, sistemegrafice etc.
După modul de realizare a procesului de comunicare, înfuncţie de relaţia existentă între indivizii din cadrul uneiorganizaţii; putem identifica:
• comunicare ascendentă (realizată de la nivelele inferioareale unei organizaţii către cele superioare);
• comunicare descendentă (atunci când fluxurileinformaţionale se realizează de la nivelele superioare cătrecele inferioare);
• comunicare orizontală (realizată între indivizi aflaţi pe poziţii
ierarhice similare sau între compartimentele unei organizaţii în cadrul relaţiilor de colaborare ce se stabilesc întreacestea).
Planurile comunicării: conţinut şi relaţie
7/21/2019 Note de Curs1
http://slidepdf.com/reader/full/note-de-curs1 46/140
Planurile comunicării: conţinut şi relaţieComunicarea decurge în două planuri, planul conţinutului şi cel
al relaţiei dintre participanţi. Planul conţinutului reprezintăCE se comunică, în timp ce planul relaţiei scoate în evidenţăCUM se comunică. Se poate spune, deci, că planulconţinutului transmite informaţii, în timp ce planul relaţieitransmite informaţii despre informaţii. Cuvintele, de pildă,transportă idei, noţiuni şi concepte (= conţinut), în timp cetonalităţile vocii, precum şi limbajul corpului transmitatitudini, emoţii şi sentimente (= relaţie).
Experienţa de viaţă arată că sensul comunicării este puternic
influenţat, chiar determinat de multe ori, de planul relaţiei.Dacă între cele două planuri ale comunicării existăconcordanţă, atunci avem încredere în ceea ce spunecelălalt. În caz contrar, dacă percepem o disonanţă întreplanul conţinutului şi cel al relaţiei, atunci nu avem încredere
în mesaj, celălalt ne poate deveni antipatic, declanşându-se,astfel, mecanismele de apărare ce ne caracterizează pefiecare în parte.
Planul relaţiei transmite semnale de dominanţă sau
7/21/2019 Note de Curs1
http://slidepdf.com/reader/full/note-de-curs1 47/140
Planul relaţiei transmite semnale de dominanţă saude supunere, de prietenie sau de duşmănie.Relaţia poate fi pozitivă (simpatie, prietenie,acceptare, admiraţie, aprobare), neutră(indiferenţă) sau negativă (disconfort, dominanţă,duşmănie, dezaprobare, respingere, dispreţ).
Să ne imaginăm mai multe modalităţi de a spune de
7/21/2019 Note de Curs1
http://slidepdf.com/reader/full/note-de-curs1 48/140
Să ne imaginăm mai multe modalităţi de a spune, deexemplu, „Bună treabă!” ori “Ai dreptate!”. Aceleaşicuvinte pot fi percepute ca o laudă sau, dimpotrivă,ca un dispreţ sau bagatelizare. În funcţie dedispoziţia pe care o avem, putem interpreta acestecuvinte ca pe un reproş, chiar dacă intenţia celuilaltnu a fost aceasta. Dacă relaţia este pozitivă, atuncieste foarte probabil ca percepţia să fie de
apreciere, laudă. Dacă relaţia este negativă, vompercepe aceleaşi cuvinte ca pe un reproş, odevalorizare, caz în care ne vom apăra.
Atunci când relaţia este negativă planul relaţiei devine
7/21/2019 Note de Curs1
http://slidepdf.com/reader/full/note-de-curs1 49/140
Atunci când relaţia este negativă, planul relaţiei devinemai important decât cel al conţinutului. Comunicarea
este deturnată, iar ceea ce se întâmplă în continuareeste un şir de replici de atac sau apărare. Relaţiilepartenerilor devin pur emoţionale, iraţionale. Tonulagresiv, ironic, cicălitor, arogant sau plângăcios,
gesturile agresive, triviale sau dispreţuitoare devinfactori de alterare a comunicării.Ce este de făcut atunci când planul relaţiei este alterat?
În acest caz este practic inutil să continuăm discuţia la
nivel raţional. Dacă celălalt a declanşat mecanismelede apărare, semn că este în stres negativ, singurullucru pe care îl putem face, dacă vrem să revenim lacomunicarea de interes comun şi de satisfacere
reciprocă a unor nevoi, este de a-l ajuta pe celălalt săiasă din stres, de a modifică relaţia.
Contextul comunicării
7/21/2019 Note de Curs1
http://slidepdf.com/reader/full/note-de-curs1 50/140
Contextul comunicăriiContextul comunicării include patru dimensiuni: fizică,
culturală, psiho-socială şi temporală.• Contextul fizic se referă la mediul fizic concret:
ambianţa sonoră, lumina, încăperea sau spaţiul
înconjurător.• Contextul cultural se referă la mentalităţi, credinţe,tradiţii şi valori. Ce este „bine” şi ce este „rău” poatesă difere de la o cultură la alta.
• Contextul social şi psihologic se referă la statutulsocial al partenerilor, la caracterul formal sauinformal al relaţiei, la situaţia de comunicare, dar şi
la percepţia individuală a partenerilor de discuţie.• Contextul temporal se referă la momentul în careeste plasat mesajul în timp, într-o secvenţă de altemesaje succesive.
Spaţiile de comunicare
7/21/2019 Note de Curs1
http://slidepdf.com/reader/full/note-de-curs1 51/140
p ţConstruirea unei bune relaţii interpersonale poate
începe cu alegerea corectă a distanţei potrivitepentru partener. Atât o distanţă prea mică, cât şiuna prea mare pot fi percepute ca fiind neadecvate
şi pot împiedica construirea unei relaţii bune cucelălalt. Distanţa „adecvată” diferă de la o persoanăla alta. Sunt persoane care preferă o mai mare
apropiere, iar atingerea nu este o problemă, în timpce altele preferă o distanţă mai mare. Totodată,există diferenţe de la un popor la altul sau de la ocultură la alta.
Putem vorbi de patru categorii de distanţeinterpersonale: intimă, personală, socială şi
publică.
• Zona intimă
7/21/2019 Note de Curs1
http://slidepdf.com/reader/full/note-de-curs1 52/140
Zona intimă este de până la 50 de cm, cam o jumătate de
braţ. Este distanţa dansului intim, a mângâierilor, atingerilorcu conotaţii sexuale, dar şi a luptei corp la corp, adică ozonă apărată cu străşnicie. În această zonă permitemaccesul doar persoanelor în care avem mare încredere şicare ne sunt foarte apropiate, blocând însă accesulcelorlalţi.
Desconsiderarea zonei intime poate fi percepută ca odesconsiderare a persoanei. Întinderea zonei intimedepinde de personalitatea fiecărui individ şi de siguranţa de
sine a acestuia. Totodată, zona intimă depinde şi destatutul social al persoanei. Şefii cei mari au, de obicei,birouri mari şi scaune înalte, care impun distanţă .
• Zona personală
7/21/2019 Note de Curs1
http://slidepdf.com/reader/full/note-de-curs1 53/140
Zona personală
Zona personală se întinde în intervalul 50-120 cm,corespunzând distanţei normale la care doi oameniconversează pe stradă sau într-o încăpere mare şi se potatinge, dacă amândoi ţin braţele întinse.
Această zonă are o semnificaţie psihologică specială:activarea instinctului de „proprietate” asupra partenerului,atunci când pătrunde o persoană de sex opus.
• Zona socială
7/21/2019 Note de Curs1
http://slidepdf.com/reader/full/note-de-curs1 54/140
Zona socială este cuprinsă între 1,2 – 3,5 m şi este rezervatăcontactelor sociale, negocierilor, relaţiilor profesionale îngeneral.
• Zona publică
Zona publică (> 3,5 m) este spaţiul în care comunicarea îşi
pierde caracterul interpersonal. Poate fi vorba de undiscurs cu caracter oficial, o prelegere etc. Distanţa publicăoferă securitate şi o postură cu dominanţă psihologicăpersoanelor din spatele catedrei sau de la tribună.
1.2.1. Comunicarea verbală
7/21/2019 Note de Curs1
http://slidepdf.com/reader/full/note-de-curs1 55/140
Comunicarea verbală este folosită în viaţa de zi cu zi,dar şi în relaţiile interumane din cadrul uneiorganizaţii. Comunicarea verbală presupuneexistenţa a doi sau mai mulţi interlocutori, permiteemiţătorului să observe cum a fost primit mesajul şisă-l modifice în funcţie de reacţiile receptorului. Deasemenea, facilitează comunicările delicate şipermite folosirea unei game variate de exprimare a
unui mesaj (dialog, expunere, raport, prelegere). Înacest sens, putem observa că limbajul verbal este întotdeauna conectat cu limbajul paraverbal sau cuceea ce oamenii comunică prin voce (volum,
intonaţie, ritm, tonalitate, accent, pauze) şi prinmanifestări vocale fără conţinut verbal (râsul,dresul vocii, geamătul, oftatul, mormăieli,plescăituri, urlete, ţipete, fluierături etc.).
Atunci când comunicaţi verbal fiţi atenţi la următoarele
7/21/2019 Note de Curs1
http://slidepdf.com/reader/full/note-de-curs1 56/140
elemente:
• Exprimaţi-vă ideile clar!• Aveţi grijă la cuvintele folosite: ele trebuie să exprime exact
ceea ce doriţi!
• Încercaţi să vă puneţi în locul celuilalt!• Fiţi naturali!
• Păstraţi permanent contactul vizual cu interlocutorul!
• Aveţi grijă să folosiţi adecvat volumul vocii, intonaţia,accentul, dicţia.
• Nu vorbiţi prea repede şi folosiţi pauze înainte de un cuvânt
sau o frază importantă, pentru a puncta acest lucru.
Foarte important în cadrul comunicării verbale este săf
7/21/2019 Note de Curs1
http://slidepdf.com/reader/full/note-de-curs1 57/140
ne cunoaştem interlocutorii. De multe ori poate fi
necesar să vă prezentaţi singuri. Cum procedaţi? Întinde mâna către persoana cu care doreşti să faci
cunoştinţă. Apoi salută şi spune clar numele şi
funcţia sau poziţia pe care o deţii: „Bună ziua, suntIon Ionescu, asistent manager la firma X”. Înpractică, pot interveni situaţii în care interlocutorulnu îşi aminteşte numele tău. Încearcă să eviţi acestlucru spunând din timp: „Bună ziua, sunt IonIonescu, mă bucur să vă întâlnesc din nou”.
Tot la fel de important este să ştim şi să prezentămcolaboratorii clienţii şefii invitaţii iată câteva reguli
7/21/2019 Note de Curs1
http://slidepdf.com/reader/full/note-de-curs1 58/140
colaboratorii, clienţii, şefii, invitaţii. iată câteva reguli
pe care este de dorit să le respectaţi:- o persoană mai tânără va fi prezentată uneia mai învârstă; întotdeauna îi prezentăm pe ceilalţi şefului(sau celui cu o poziţie ierarhică superioară);
- un coleg va fi prezentat unui client sau unuipartener dintr-o altă organizaţie;
- un coleg mai vechi va fi prezentat unui nou angajat;
- participanţii la un eveniment derulat de organizaţiata vor fi prezentaţi invitatului de onoare.
În timpul unei comunicări verbale este necesar:
7/21/2019 Note de Curs1
http://slidepdf.com/reader/full/note-de-curs1 59/140
1.2.2. Comunicarea nonverbală
7/21/2019 Note de Curs1
http://slidepdf.com/reader/full/note-de-curs1 60/140
Comunicarea nonverbală este acea formă acomunicării umane care nu foloseşte cuvinte şi princare cel mai des se exprimă sentimente, emoţii,
atitudini. Chiar şi fără cuvinte, noi comunicăm princeea ce facem: modul cum stăm sau cum umblăm,cum ridicăm din umeri sau facem un gest, cum ne
îmbrăcăm, cum privim, zâmbim etc., fiecare dintreacestea având o semnificaţie.
În procesul comunicării interpersonale, numai 7% din
mesaj este transmis prin comunicare verbală, întimp ce 93% este transmis extraverbal, din care38% prin tonurile vocale (deci, paraverbal) si 55%prin limbajul corpului (adică nonverbal).
Tipuri de comunicare nonverbală:
i b l i lă b ă
7/21/2019 Note de Curs1
http://slidepdf.com/reader/full/note-de-curs1 61/140
• comunicarea nonverbala senzorială: se bazează pe
ceea ce transmitem şi recepţionăm cu ajutorul simţurilorvăzului, auzului, mirosului, tactil şi gustativ
• comunicarea kinezică, se referă la limbajul gestual şit l i î l i ă il l i
7/21/2019 Note de Curs1
http://slidepdf.com/reader/full/note-de-curs1 62/140
postural şi, în genere, la mişcările corpului
• comunicarea proxemică, care are în vedere modul încare indi id l se ser eşte de spaţi pentr a com nica
7/21/2019 Note de Curs1
http://slidepdf.com/reader/full/note-de-curs1 63/140
care individul se serveşte de spaţiu pentru a comunica;
• comunicarea temporală, se referă modul în careindividul se serveşte de timp pentru a comunica
7/21/2019 Note de Curs1
http://slidepdf.com/reader/full/note-de-curs1 64/140
individul se serveşte de timp pentru a comunica
• Comunicarea cromatică: are în vedere culoarea şimesajele transmise prin intermediul culorilor;
7/21/2019 Note de Curs1
http://slidepdf.com/reader/full/note-de-curs1 65/140
mesajele transmise prin intermediul culorilor;
simbolistica culorlior este puternic codificată cultural
• comunicarea nonverbală estetică are loc prin intermediuldiferitelor forme de exprimare artistică (pictură muzică
7/21/2019 Note de Curs1
http://slidepdf.com/reader/full/note-de-curs1 66/140
diferitelor forme de exprimare artistică (pictură, muzică,
dans, imagine, modă etc) şi comunică diferite emoţii artistice
comunicarea nonverbala bazata pe folosirea însemnelor (steaguri insigne uniforme etc ) şi a simbolurilor specifice
7/21/2019 Note de Curs1
http://slidepdf.com/reader/full/note-de-curs1 67/140
(steaguri, insigne, uniforme etc.) şi a simbolurilor specifice,
ca de exemplu, cele legate de religie (cruce, altar, icoane,etc.) sau de statut social (gradele la ofiţeri, titulatura,decoraţiile etc.)
Corpul uman este principalul transmiţător de coduriprezentaţionale. M. Argyle (The Psychology of Interpersonal
7/21/2019 Note de Curs1
http://slidepdf.com/reader/full/note-de-curs1 68/140
prezentaţionale. M. Argyle (The Psychology of Interpersonal
Behaviour, 1972) a propus o listă de zece astfel de coduri,plecând de la corpul uman:
• Contactul corporal
• Proximitatea sau proxemica• Orientarea
• Aspectul
• Mişcările capului• Mimica
• Gestica
• Postura• Mişcările ochilor şi contactul vizual
• Elementele paraverbale: intonaţia, accentuarea, tonul,volumul, ritmul
1.3. Eficienţa în comunicareNiciodată în istoria omenirii nu s a vorbit atât despre
7/21/2019 Note de Curs1
http://slidepdf.com/reader/full/note-de-curs1 69/140
Niciodată în istoria omenirii nu s-a vorbit atât desprecomunicare. Aceasta, se pare, trebuie să rezolva toateproblemele. Fericirea, egalitatea, satisfacţia indivizilor şi agrupurilor, rezolvarea conflictelor, atenuarea ideologiilor,toate par să depindă azi de comunicare.
Comunicarea invadează toate domeniile: în întreprinderi, înmediile politice, în presă, în audiovizual, în publicitate, îndomeniul editorial, în sfera religiei, în psihoterapiile
individuale sau de grup (care se vor “comunicative”), înştiinţa organizaţiilor şi a deciziei, în înseşi ştiinţele exacte,contaminate şi ele de termenul “comunicare”, fără a vorbi,desigur, de inteligenţa artificială, de informatică sau de
ştiinţele cognitive. Această curioasă convergenţă, aceastăafirmare transdisciplinară a comunicării capătă accenteleunei noi ideologii, ba chiar, aşa cum afirma Lucien Sfez, aunei “noi religii mondiale în devenire”.
Comunicarea devine Vocea unică , ce singură poate unifica olume a cărei coeziune este contestată ale cărei valori se
7/21/2019 Note de Curs1
http://slidepdf.com/reader/full/note-de-curs1 70/140
lume a cărei coeziune este contestată, ale cărei valori se
destramă, pe care care simboluri prea uzate nu mai reuşescsă o unifice. Să comunicăm! Să comunicăm prininstrumentele care, în mod paradoxal, au diluat esenţa
comunicării umane.
Există câteva “mituri” legate de comunicare, mai bine spus deeficienţa cu care aceasta îşi realizează scopurile:
• Primul mit este acela al înţelegerii comunicării; oamenii îşispun adesea: „Doar am comunicat pe parcursul întregiimele vieţi, normal că ştiu să comunic! ". Chiar dacă este
adevărat că procesul comunicării face parte din istoriaindividuală a fiecăruia dintre noi, asta nu înseamnă neapăratcă modul în care am comunicat până acum a fost (în modconstant) unul eficient.
• Al doilea astfel de mit specifică faptul că toate problemelefiinţei umane ar fi în fapt probleme de comunicare
7/21/2019 Note de Curs1
http://slidepdf.com/reader/full/note-de-curs1 71/140
fiinţei umane ar fi, în fapt, probleme de comunicare.
Această perspectivă porneşte de la confuzia lărgirii arieicomunicării la toate procesele sociale: într-adevăr, actulcomunicării este implicat în toate dimensiunile activităţii
noastre, dar dacă o comunicare ineficientă esteresponsabilă de un anumit insucces, ea nu este singuraresponsabilă.
• Un al treilea mit presupune că, dacă utilizează tehnici decomunicare moderne, cu eficienţă sporită, comunicatoriirealizează în mod automat o bună comunicare. Chiardacă este corectă premisa că cineva devine un
comunicator mai bun însuşindu-şi (cel puţin în teorie)tehnici de comunicare, mai sunt şi alte elementeimplicate, cum ar fi atitudinea pozitivă în comunicare.
• O a patra prejudecată se rezumă astfel: „Nu eu sunt celcare nu-l înţelege pe partenerul meu de comunicare el nu
7/21/2019 Note de Curs1
http://slidepdf.com/reader/full/note-de-curs1 72/140
care nu l înţelege pe partenerul meu de comunicare, el nu
mă înţelege pe mine!". Trebuie să pornim de la premisacă toţi factorii implicaţi în procesul comunicării suntpotenţial responsabili pentru modul în care s-a produs
comunicarea (eficient sau ineficient).• Un alt mit este acela că o bună comunicare asigură o
perfectă înţelegere la toţi participanţii. Este evident că o înţelegere perfectă este imposibilă, dar o astfel depercepţie poate duce din start la definirea unei bariere încomunicare.
Oriunde ne desfăşurăm activitatea putem avea probleme decomunicare. Sursa majorităţii problemelor de comunicare o
7/21/2019 Note de Curs1
http://slidepdf.com/reader/full/note-de-curs1 73/140
constituie diferenţa dintre conţinutul mesajului pe care dorimsă îl transmitem şi modul în care ceilalţi recepţioneazămesajul. Cum putem reduce acest decalaj?
Una dintre cele mai potrivite căi este să observăm ce impactau acţiunile şi cuvintele noastre asupra celor din jur. Cea maibună cale de a cunoaşte impactul mesajului asupra celorlalţiconstă în provocarea unei reacţii din partea lor, feed-back-ul,ceea ce implică un risc.
• În relaţiile personale, oamenii au tendinţa să fie din ce în ce
mai deschişi faţă de ceilalţi, pe măsură ce capătă mai multă încredere unii în alţii.• În cadrul unei organizaţii, lucrurile sunt diferite, din cauza
faptului că managerul deţine puterea şi, pe de altă parte, a
faptului că informaţiile pot fi distorsionate în trecerea lor princanalele informale de comunicare. În cadrul unei organizaţiieste necesar să discutăm atât cu managerii, cât şi cu colegiişi subalternii.
Putem folosi în ambele cazuri metode care să ne permităsă identificăm dacă comunicarea noastră a fost
7/21/2019 Note de Curs1
http://slidepdf.com/reader/full/note-de-curs1 74/140
eficientă sau nu.
Comunicarea se află, fără îndoială, în topul problemelor cucare se confruntă orice persoană. Sunt foarte puţini cei
7/21/2019 Note de Curs1
http://slidepdf.com/reader/full/note-de-curs1 75/140
care pot spune că au o comunicare eficientă cu absoluttoţi interlocutorii. În cazul în care dorim să obţinem un feed-back legat de
abilităţile noastre de comunicare, pot fi utilizate o varietate
de metode:• discuţii faţă în faţă cu persoane cu care comunicăm de
obicei;
• discuţii în grupuri mai mari;• solicitarea unei evaluări scrise;• aplicarea unui chestionar de evaluare;• apelarea la o persoană din exterior care să evalueze
situaţia şi să propună măsuri de îmbunătăţire.Toate acestea ajută la construirea “imaginii de sine” şi la
eficientizarea actului de comunicare.
Imaginea, părerea de sine, provenind din organizareaexperienţelor, percepţiilor, valorilor şi obiectivelornoastre ţine de realitatea” noastră şi ne determină
7/21/2019 Note de Curs1
http://slidepdf.com/reader/full/note-de-curs1 76/140
noastre, ţine de „realitatea noastră şi ne determinăcomportamentul. Atunci când comunicăm, ne adresămimaginii pe care noi o avem despre interlocutor, iaracesta va comunica cu noi conform versiunii saledespre noi şi despre el însuşi.
Orice persoană are cel puţin cinci imagini, fiecareinterinfluenţându-se şi schimbându-se în permanenţă,
în urma procesului de comunicare. Armonia dintreaceste versiuni face comunicarea să fie simplă, directăsi nedistorsionată. Aceasta armonie se poate realizaprin „testarea” imaginii de sine (autocunoaştere) sauprin deschiderea spre alţii, autoexpunerea, „reflectareanoastră în alţii”. Suntem fiinţe sociale, iar personalitateanoastra rezultă din asociere şi nu din izolare.
Versiuni ale imaginii de sine:• EU, CEL CARE CRED EU CĂ SUNT (= versiunea mea
7/21/2019 Note de Curs1
http://slidepdf.com/reader/full/note-de-curs1 77/140
despre mine);• EU, CEL CARE CRED CĂ TU CREZI CA SUNT
(= versiunea mea despre versiunea ta despre mine);• EU, CEL PE CARE NICI EU NICI TU NU-L ŞTIM
(= versiunea ascunsă);• EU, CEL CARE TU CREZI CĂ SUNT (= versiunea ta
despre mine);
• EU, CEL CARE TU CREZI CA EU CRED CA SUNT(= versiunea ta despre versiunea mea despre mine).• Când dialogăm, o putem face la diferite niveluri de
profunzime. Pentru a exemplifica acest lucru, vom folosi
fereastra Johari , propusă de Joseph Luft şi Harry Ingham(de unde şi numele JOHARI: JOseph şi HARi). Aceastaeste o reprezentare schematică şi simplistă (dar foarte utilăla un prim nivel) a sinelui în patru zone:
7/21/2019 Note de Curs1
http://slidepdf.com/reader/full/note-de-curs1 78/140
(Modelul ferestrei lui Johari - preluat după Jay Hall,„California Management Review”, vol.15, 1973, p. 3)
Notaţii:ICS = informaţie cunoscută de sine, INS = informaţie
7/21/2019 Note de Curs1
http://slidepdf.com/reader/full/note-de-curs1 79/140
necunoscută de sine, ICA = informaţie cunoscutăde alţii, INA = informaţie necunoscută de alţii, Ae= autoexpunere redusă, AE = autoexpunere
pronunţată, fb = feed-back redus, FB = feed-backintens.Arena este zona din spaţiul interpersonal în care
informaţia este cunoscută atât de sine cât şi dealţii, zona în care relaţiile interpersonale pot săinflorească. Cu cât această zonă este mai largă,cu atât comunicarea este mai eficientă. Un bun
comunicator va tinde sa lărgeasca această zonăprin procesul de autoexpunere şi feed-back.
Zona „oarbă” conţine informaţie necunoscută desine, dar cunoscută de alţii. Ea include atât
7/21/2019 Note de Curs1
http://slidepdf.com/reader/full/note-de-curs1 80/140
comportamentele şi atitudinile proprii de care noinu ne dăm seama, cât şi atitudinile şi sentimentelealtora legate de noi, pe care noi nu le cunoaştem,dar alţii le cunosc. Această zonă de date constituie
un handicap în comunicare, deoarece nu putem să înţelegem comportamentele, deciziile şi potenţialulaltora dacă nu avem informaţiile privind origineaacestora. Lipsa acestor informaţii va inhiba
eficacitatea relaţiei interpersonale. Dacă vrem saschimbăm ceva din ceea ce este conţinut înaceastă zonă sau să lărgim domeniul decomunicare, este necesar ca o parte din informaţia
de aici să fie transferată în „arenă” şi aceasta esteposibil prin procesul de solicitare / furnizare defeed-back.
„Faţada” este o zonă cunoscută de sine, darnecunoscută de alţii; cuprinde informaţii despre
7/21/2019 Note de Curs1
http://slidepdf.com/reader/full/note-de-curs1 81/140
sine pe care le considerăm posibil prejudiciabilerelaţiei (de exemplu, părerea despre interlocutor)sau pe care le ascundem din motive de teamă, din
dorinţa de putere, din anumite interese etc.Blocarea acestor informaţii constituie„autoprotecţie” pentru individ. Transferarea deinformaţie din această zonă în zona în care are loc
comunicarea deschisă se face prin autodezvăluire,autoexpunere. Având informaţii despre noi,interlocutorul va putea întelege mult mai precis
ceea ce spunem sau facem, şi în general relaţia decomunicare este mai eficientă şi are şanse dedezvoltare.
7/21/2019 Note de Curs1
http://slidepdf.com/reader/full/note-de-curs1 82/140
Procesul de feed-back presupune solicitarea activăde informaţie despre sine, dar cantitatea şi
7/21/2019 Note de Curs1
http://slidepdf.com/reader/full/note-de-curs1 83/140
calitatea informaţiei obtinute sunt la latitudineacelui care o furnizează şi depind de calitatearelaţiei dintre cei doi.
Cooperarea interlocutorului este favorizată deexistenţa unui climat de autoexpunere reciprocă.Relaţiile interpersonale vor fi caracterizate de
înţelegere reciprocă şi eficientă daca cei carecomunică vor practica în mod echilibrat şi corectatât autoexpunerea cât şi solicitarea de feed-back.
7/21/2019 Note de Curs1
http://slidepdf.com/reader/full/note-de-curs1 84/140
Barierele de comunicare
Filtrele, zgomotele, barierele reprezintă perturbaţiile
7/21/2019 Note de Curs1
http://slidepdf.com/reader/full/note-de-curs1 85/140
ce pot interveni în procesul de comunicare.Perturbarea mesajului transmis poate avea oasemenea intensitate, încât între acesta şi mesajulprimit să existe diferenţe sensibile.
În procesul de comunicare, „barieră” reprezintă oricelucru care reduce fidelitatea sau eficienţatransferului de mesaj. În funcţie de caracteristicilepe care le au, barierele pot fi clasificate în: bariereanatomo-fiziologice, bariere de limbaj, bariere
spaţio-temporale, bariere de ordin interior(psihologic, cultural, educativ), bariere tehniceetc.
A. Barierele anatomo-fiziologice
• deficienţele verbale, acustice, disconfortul cauzat
7/21/2019 Note de Curs1
http://slidepdf.com/reader/full/note-de-curs1 86/140
de dureri, boli etc.• vocea – urmăriţi dacă sunteţi auziţi şi înţeleşi de
cei care vă ascultă, reglaţi-vă volumul vocii înfuncţie de sală , de distanţa pînă la interlocutori,faţă de zgomotul de fond;
B. Barierele de limbaj• mânuirea defectuasă a codului lingvistic cu tot ceeace implică el: gramatică, vocabular etc.
• viteza de vorbire – trebuie să fie adecvatăinterlocutorilor şi situaţiei; nici prea mare, pentru aindica urgenţa, nici prea înceată, pentru a nu pierde
interesul ascultătorilor;
• pauzele de vorbire – sunt recomandate atuncicând vorbitorul doreşte să pregătească auditorul
7/21/2019 Note de Curs1
http://slidepdf.com/reader/full/note-de-curs1 87/140
pentru o idee importantă. Prelungirea pauzelor sauprezenţa lor nejustificată poate afecta procesul decomunicare;
• inadaptarea sensului cuvintelor la situaţia de
comunicare (aceleaşi cuvinte au sensuri diferitesau conotaţii diferite pentru diferite persoane saude la un context la altul);
• necunoaşterea semnificaţiei unor termeni• emiţătorul are probleme în a găsi cuvintele potrivitepentru a-şi exprima ideile;
• claritatea – organizarea conţinutului de comunicat,
astfel încât acesta să poată fi uşor de urmărit;folosirea unui vocabular adecvat temei şiauditorului; o pronunţare corectă şi completă acuvintelor;
• acurateţea – presupune folosirea unui vocabular bogatpentru a putea exprima sensurile dorite; cereexploatarea completă a subiectului de comunicat;
7/21/2019 Note de Curs1
http://slidepdf.com/reader/full/note-de-curs1 88/140
• inadecvarea registrului stilistic la situaţia decomunicare.
C. Barierele spaţio-temporale
• nerespectarea unui spaţiu adecvat situaţiei decomunicare;• climat de muncă necorespunzător (poluare fonică
ridicată);
• sunete şi zgomote din natură sau artificiale;• contactul vizual – este absolut necesar în timpul
dialogului, toţi participanţii la dialog trebuie să se poatăvedea şi să se privescă, contactul vizual direct, fiind oprobă a credibilităţii şi a dispoziţiei la dialog. Absenţacontactulzui vizual poate dilua esenţa celorcomunicate;
• Inadecvarea comunicării la un anumit moment alzilei sau în funcţie de un anumit program (ex. prea
7/21/2019 Note de Curs1
http://slidepdf.com/reader/full/note-de-curs1 89/140
devreme sau prea târziu).
D. Barierele de ordin psihologic• Diferenţele de percepţie reprezintă modul în care noi
i i l A t d t i fl ţ t d i ţ l
7/21/2019 Note de Curs1
http://slidepdf.com/reader/full/note-de-curs1 90/140
privim lumea. Acest mod este influenţat de experienţelenoastre anterioare, astfel că persoane de diferite vârste,naţionalităţi, culturi, educaţie, ocupaţie, sex, temperamentevor avea alte percepţii şi vor interpreta situaţiile în mod
diferit.• Personalităţile celor doi factori, Emiţătorul şi Receptorul,care intervin în procesul comunicării joacă un rol extrem deimportant. Trebuie să ne adaptăm propria persoană, să ne
controlăm temperamentul şi limbajul în funcţie depersonalitatea şi de starea de spirit a interlocutorului, aşa încât mesajul să fie receptat în forma pe care noi am doritsă o transmitem. Însă nu numai diferentele dintre tipurile de
personalităţi pot cauza probleme, ci, adeseori, proprianoastră percepţie asupra persoanelor din jurul este afectatăşi, ca urmare, comportamentul nostru îl influenţează peacela al partenerului comunicării.
• Această „ciocnire a personalităţilor” este una dintrecele mai frecvente cauze ale eşecului în
i N î t td t bili ă
7/21/2019 Note de Curs1
http://slidepdf.com/reader/full/note-de-curs1 91/140
comunicare. Nu întotdeauna suntem capabili săinfluenţăm sau să schimbam personalitateaceluilalt, dar cel puţin, trebuie să fim pregătiţi să ne
studiem propria persoană pentru a observa dacă oschimbare în comportamentul nostru poate generareacţii satisfăcătoare. Acest tip de autoanaliză nu
poate fi agreată de oricine şi oricum.• Concluziile grăbite intervin în situaţiile în care
vedem ceea ce dorim să vedem şi auzim ceea ce
dorim să auzim, evitând să recunoaştem realitatea.
• Stereotipii: Învaţând permanent din experienţeleproprii, vom întâmpina riscul de-a trata diferitele
i fi i d ăt i i ( t d t i t â t
7/21/2019 Note de Curs1
http://slidepdf.com/reader/full/note-de-curs1 92/140
persoane ca şi cum ar fi una singura: „dacă amcunoscut un inginer (sau student, maistru, vânzator,etc.) i-am cunoscut pe toţi”.
• Lipsa de cunoaştere: Este mai dificil să comunicăm
cu cineva care are o educaţie diferită de a noastră, alecărui cunoştiinţe asupra unui subiect de discuţie suntmult mai reduse.
• Lipsa de interes: Una dintre cele mai mari bariere ce
trebuie depăşite este lipsa de interes a interlocutoruluifaţă de propriul mesaj. Trebuie să vă aşteptaţi şi laaceasta posibilitate, căci oricum suntem întotdeaunamai interesaţi de problemele noastre decât de alealtora. Acolo unde lipsa de interes este evidentă şiexplicabilă, trebuie să acţionaţi cu abilitate pentru adirecţiona mesajul astfel încât să corespundăintereselor şi nevoilor celui ce primeşte mesajul.
• Emoţiile: Emotivitatea emiţătorilor şi receptorilor demesaje poate fi de asemenea o barieră. Emoţia puternicăeste răspunzătoare de blocarea aproape completă a
i ă ii O t dă d î i di t bl j tă
7/21/2019 Note de Curs1
http://slidepdf.com/reader/full/note-de-curs1 93/140
comunicării. O metodă de a împiedica acest blocaj constă în evitarea comunicării atunci când sunteţi afectaţi deemoţii puternice. Aceste stări pot genera incoerenţă saupot schimba complet sensul mesajelor transmise. Totuşi,uneori, cel care primeste mesajul poate fi mai putinimpresionat de o persoană care vorbeste fără emoţii sauentuziasm, considerând-o plictisitoare, astfel ca emoţiapoate deveni un lucru bun.
• Temperamentul;• Implicarea pozitivă: „Îmi place Ion, deci ascult ceea ce
are de spus”.• Implicarea negativa: „Ion m-a bârfit acum 10 ani, deci
interpretez tot ceea ce spune ca fiind împotriva mea”.
• Teama: „Sunt atât de preocupat de ceea ce se va întâmpla dupa aceea, încât nici nu pot să aud ceea cespune Ion”.
• Presupuneri subiective: „Arăţi exact ca unchiul meu pecare nu pot să-l sufăr, aşa ca ori de câte ori vorbeşti îl audpe el”.
Agenda ascunsa: Indată ce termin şedinţa mă voi putea
7/21/2019 Note de Curs1
http://slidepdf.com/reader/full/note-de-curs1 94/140
• Agenda ascunsa: „Indată ce termin şedinţa mă voi puteaduce sa joc baschet. Hai sa discutăm acest subiect înşedinţa următoare”.
• Lumi imaginare: Toti avem „lumi imaginare” =
interpretarea noastră personală a lucrurilor şi ideilorpecare le protejăm cu grijă.• Lipsa de atenţie, de concentrare (ascultarea este f.
importantă)
• Rutina în procesul de comunicare.• Ignoranţa• Nesinceritatea• Absenţa feed-back-ului sau feed-back-ul negativ.
E. Bariere tehnice• folosirea de suporţi informaţionali necorespunzători sau cu
defecte;
Alte bariere (cu suport nonverbal):• Atitudinea – evitarea mişcărilor bruşte în timpul vorbirii, a
poziţiilor încordate sau a unora prea relaxate a
7/21/2019 Note de Curs1
http://slidepdf.com/reader/full/note-de-curs1 95/140
poziţiilor încordate sau a unora prea relaxate, amodificărilor bruşte de poziţie, a scăpării de sub control avocii;
• Înfăţişarea – reflectă modul în care te priveşti pe tine însuţi:
ţinuta, vestimentaţia trebuie să fie adecvate locului şiscopului discuţiei, statutului social al interlocutorilor; chiardacă cel care te ascultă nu te poate ajuta prea mult, poate
însă înregistra aparenţa, înfăţişarea ta şi atunci el va primi,
prin metacomunicare, o imagine a modului în care te porţi,cum te îngrijeşti, chiar şi ce vestimentaţie preferi. În celemai multe situaţii de dialog, oamenii privesc vorbitorul şi îl
judecă chiar înainte de a vorbi. O haină atractivă, o ţinută
vestimentară îngrijită este deosebit de importantă însituaţiile formale: întâlniri publice, interviurile pentruangajare, conferinţe etc.
• Postura – poziţia corpului, a mâinilor, a picioarelor, acapului, a spatelui, toate acestea trebuie controlate cu
abilitate de către vorbitor O persoană care se sprijină deî î
7/21/2019 Note de Curs1
http://slidepdf.com/reader/full/note-de-curs1 96/140
abilitate de către vorbitor. O persoană care se sprijină deperete sau stă aplecată înainte pe scaun în timp cetransmite un mesaj verbal unei alte persoane, surprindeneplăcut, demonstrând o atitudine de oboseală, plictiseală
sau neglijenţă. Întotdeauna, în acest caz, ascultătorii vor fiimpresionaţi neplăcut. Un element important al comunicăriiconstă în examinarea posturii dvs. – cum staţi în picioarecând vorbiţi – poziţii care vor pune în evidenţă şi calitateadiscursului dvs., dar, mai ales, vă influenţează vocea.Pentru a vă ameliora şi perfecţiona postura când vorbiţi,trebuie să aveţi în vedere patru caracteristici foarte
importante: vioiciunea, plăcerea, distincţia şi expresivitatea.Ele vor influenţa şi calităţile vocale.
Deşi îmbracă forme diferite, constituind reale probleme înrealizarea procesului de comunicare, barierele nu sunt deneevitat, existând câteva aspecte ce trebuie luate în
considerare pentru înlăturarea lor:
7/21/2019 Note de Curs1
http://slidepdf.com/reader/full/note-de-curs1 97/140
considerare pentru înlăturarea lor:• planificarea comunicării;• determinarea precisă a scopului fiecărei comunicări;
• alegerea momentului şi spaţiului potrivit pentruefectuarea comunicării;• alegerea unui canal adecvat;• clarificarea ideilor înaintea comunicării;
• folosirea unui limbaj adecvat.• ascultarea activă;• feed-back-ul constructiv;• empatia;• negocierea;• autoexpunerea;• autocontrolul etc.
1.4. COMUNICARE ŞI LIMBAJ
Cele mai obişnuite acte de comunicare între oameni se
7/21/2019 Note de Curs1
http://slidepdf.com/reader/full/note-de-curs1 98/140
Cele mai obişnuite acte de comunicare între oameni serealizează prin limbaj articulat, deşi oamenii dispun şi dealte mijloace de a comunica între ei (mimică, gestică,atitudini, desene, culori, note muzicale etc).
Termenul limbaj poate fi întâlnit în diferite contexte şicombinaţii lexicale (mai ales alături de adjective), cuvariate accepţii: limbaj îngrijit / neîngrijit, limbaj culivat / necultivat, limbaj elevat / grosolan, limbaj artistic, limbaj
ştiinţific, limbaj comun, limbaj natural, limbaj artificial,limbaj infantil, limbaj genetic, limbajul matematicii, limbajul gesturilor, limbajul culorilor etc.Din această listă de combinaţii lexicale, care rămâne
deschisă, se poate deduce o accepţie largă a termenuluilimbaj, şi anume „un instrument” sau un „mijloc decomunicare”, unde comunicare înseamnă „proces detransmitere a informaţiei”.
Încărcătura cognitivă, care este informaţia vehiculatăde un mesaj oarecare, poate fi de cel puţin două
naturi: de natură senzorială eventual psihică (exsenzaţia de confort sau de disconfort şi efectul ei
7/21/2019 Note de Curs1
http://slidepdf.com/reader/full/note-de-curs1 99/140
naturi: de natură senzorială, eventual psihică (ex.senzaţia de confort sau de disconfort şi efectul eiasupra organismului), pe de o parte, şi de naturăraţională (intelectuală) (impresia de justiţie sau
injustiţie, de adevăr sau de minciună etc.), pe de altăparte.Fiinţele umane şi celelalte vietăţi relativ superior
organizate au în comun numai „limbajul” realizabil prinmesaje purtătoare de încărcătură cognitivă de ordinsenzorial sau psihic, adică ceea ce psihologia
numeşte „prim” sistem de semnalizare
. Prin acestsistem elementar se realizează cunoaştereasenzorială, infralogică, ale cărei rezultate suntsenzaţiile, percepţiile şi reprezentările.
Senzaţia = reflectarea nemijlocită a unor însuşiri aleobiectelor şi fenomenelor din realitate care acţioneazăasupra organelor de simţ.Percepţia = reflectarea ansamblului unitar al însuşirii
7/21/2019 Note de Curs1
http://slidepdf.com/reader/full/note-de-curs1 100/140
Percepţia = reflectarea ansamblului unitar al însuşiriiobiectelor şi fenomenelor prin concentrarea efectelor particulare ale senzaţiilor produse de fiecare dintre aceste
însuşiri. Percepţia se bazează pe experienţa anterioară deviaţă şi are un caracter selectiv, în sensul că estedeterminată nu numai de senzaţii, ci şi de trebuinţele sauinteresele receptorului.
Reprezentarea = procesul psihic prin care se realizeazăevocarea mentală a obiectelor şi fenomenelor, în absenţaacestora. Ea stă la temelia memoriei şi a imaginaţiei,
facilitând tranziţia de la cunoaşterea concretă, senzorială,spre cunoaşterea abstactă, intelectuală sau raţională, princare se depăşeşte accesul fenomenal al lumii şi se accedela esenţa ei.
Cunoaşterea abstractă sau logică este o treaptăsuperioară de cunoaştere şi este specifică fiinţelor umane.
Încărcătura de natură raţională cu caracter de informaţiese organizează în câteva trepte care interrelaţionează
7/21/2019 Note de Curs1
http://slidepdf.com/reader/full/note-de-curs1 101/140
Încărcătura de natură raţională, cu caracter de informaţie,se organizează în câteva trepte, care interrelaţionează.Este vorba de noţiuni , judecăţi şi raţionamente.
Totalitatea mesajelor care vehiculează informaţiile denatură raţională constituie un limbaj cunoscut în psihologieca al doilea sistem de semnalizare. Caracterul secund alacestuia are semnificaţia derivării lui din, şi totodată a
supraordonării lui faţă de primul sistem de semnalizare.Limbajul, ca sistem secund de semnalizare, poate fidefinit drept „capacitatea sau facultatea general umană de
a comunica verbal” printr-un tip special de semne,respectiv ansamblul resurselor şi procedeelor fiziologice şipsihice pe care le posedă omul pentru a vorbi.
Limba – sistem de semne (noţiuni de semiotică acomunicării)
Cel dintâi care a arătat că trăsătura esenţială şi
7/21/2019 Note de Curs1
http://slidepdf.com/reader/full/note-de-curs1 102/140
Cel dintâi care a arătat că trăsătura esenţială şicaracteristică a limbii este faptul că ea constituie unsistem de semne, comparabil cu alte sisteme de
comunicare (limbajul surdo-muţilor, scrierea,semnalele militare, riturile simblice etc.) a fost F. deSaussure. Ulterior, cei care au pus bazele semioticii,
ca ştiinţă a semnelor, au lărgit foarte mult conţinutulconceptului de semn, subsumându-i tot ceea ceaduce o anumită informaţie, dincolo de graniţele
comunicării propriu-zise, adică al comunicăriireciproce.
Semnul
a) Modelul lui Saussure
În sens larg prin semn se înţelege orice obiect
7/21/2019 Note de Curs1
http://slidepdf.com/reader/full/note-de-curs1 103/140
În sens larg, prin semn se înţelege orice obiectmaterial sau însuşire a lui care aduce o informaţiedespre ceva. Astfel, spunem că febra e un semn al
unei maladii, fumul – un semn că undeva există foc,culoarea roşie la semafor – semn al opririi circulaţiei, +şi - semne ale adunării şi scăderii, ancora semn al
speranţei etc.Este evident că avem a face aici cu categorii diversede semne, însă sub aspect structural, orice semn este
o unitate biplană, fiind alcătuit dintr-o laturăperceptibilă prin simţuri – semnificantul – şi unainteligibilă, conceptuală – semnificatul.
Legătura dintre un anumit conţinut de gândire şiforma lui de exprimare s-a stabilit în fiecare
colectivitate umană în cursul practicii social-istoriceL i i l i it ifi t
7/21/2019 Note de Curs1
http://slidepdf.com/reader/full/note-de-curs1 104/140
colectivitate umană, în cursul practicii social istorice.La origine, alegerea unui anumit semnificant are oanumită motivare, dar, de regulă, în cursul istoriei, prin
modificarea fie a semnificantului, fie a semnificatuluisau a ambelor, motivarea se pierde, aşa încâtsemnele apar pe plan sincronic cu forme de expresie
arbitrară, nemotivată.Relaţia dintre semnificant şi semnificat reprezintăsemnificaţia. În diagrama lingvistului Ferdinand de
Saussure, semnificaţia este figurată prin cele douăsăgeţi:
7/21/2019 Note de Curs1
http://slidepdf.com/reader/full/note-de-curs1 105/140
Reproşul adus lui Saussure a fost acela că a neglijatrelaţia dintre semn şi realitate (semnul lingvistic şi
realitatea la care se referă). Realului îi aparţinreferenţii, adică lucrurile din natură, artefactele, fiinţele
7/21/2019 Note de Curs1
http://slidepdf.com/reader/full/note-de-curs1 106/140
realitatea la care se referă). Realului îi aparţinreferenţii, adică lucrurile din natură, artefactele, fiinţeleetc.b) Modelul lui PeirceCharles S. Peirce, care a pus bazele semioticii, afirmăcă „Un semn sau representamen este ceva cereprezintă ceva pentru cineva, sub un raport oarecare
sau într-o privinţă oarecare”. “Totul este semn,Universul este un imens representamen, orice gândireeste în semne; a gândi înseamnă a manipula semne,
pragmatismul nu este nimic mai mult decât o regulăcare stabileşte sensul cuvintelor” . Potrivit lui Peirce,orice proces semiotic (semiosis) este o relaţie întretrei componente:
• semnul însuşi;• obiectul reprezentat;
• Interpretantul.
7/21/2019 Note de Curs1
http://slidepdf.com/reader/full/note-de-curs1 107/140
p
„Semnul se adresează cuiva, creează, adică, înmintea acestei persoane, un semn echivalent sau,
poate, un semn mai dezvoltat. Semnul acesta pe care-l creează îl numesc interpretant al primului semn”
7/21/2019 Note de Curs1
http://slidepdf.com/reader/full/note-de-curs1 108/140
p , pl creează îl numesc interpretant al primului semn .Aceasta relaţie este numită „triadică”. O semnificaţie
nu apare niciodată ca o relaţie directă între un semn şiceea ce înseamnă semnul (referentul lui). Semnificaţiarezultă din relaţia triadică, interpretantul având rol de
mediator, de informare, de interpretare sau chiar detraducere a unui semn printr-un alt semn.
NIMIC NU ESTE UN SEMN DECÂT DACĂ ESTEINTERPRETAT CA UN SEMN !
„Dacă n-ar exista interpretant, şi-ar pierde caracterulÎ
7/21/2019 Note de Curs1
http://slidepdf.com/reader/full/note-de-curs1 109/140
„ p , ş pcare-l face să fie semn. În această perspectivă,gândirea sau cunoaşterea este o reţea de semne
capabile să se autoreproducă ad infinitum”.
c) Modelul lui Ogden şi Richards
Un alt model triadic al semnului a fost propus de
Charles Kay Ogden şi Ivor Armstrong Richards (aşa-
7/21/2019 Note de Curs1
http://slidepdf.com/reader/full/note-de-curs1 110/140
y g ş g ( şnumitul triunghi semiotic): semnul ca suport material(înţeles doar ca semnificant), obiectul sau referentul
la care trimite (care poate fi o clasa vidă) şi punctul devedere din care el trimite la acest obiect (adicăconceptul). În cadrul acestor modele, distincţia dintre
semnificaţie şi referinţă este crucială: semnul nu trimiteniciodată direct la obiect, ci numai prin intermediulsemnificatului, care este de natură conceptuală,
selectând acele trasaturi ale obiectului considerate a fipertinente pentru relaţia de trimitere vizată:
concept
simbolizare referinţă
semn (simbol) referent
7/21/2019 Note de Curs1
http://slidepdf.com/reader/full/note-de-curs1 111/140
7/21/2019 Note de Curs1
http://slidepdf.com/reader/full/note-de-curs1 112/140
Actul prin care unui obiect din realitate i se atribuieun nume poartă denumirea de referinţă saudesemnare, iar obiectul în cauză se numeştereferent sau desemnat. De fapt, relaţia dintrecuvânt înţeles ca semn sau simbol şi referent nu
7/21/2019 Note de Curs1
http://slidepdf.com/reader/full/note-de-curs1 113/140
cuvânt, înţeles ca semn sau simbol, şi referent nueste una directă, ci mijlocită de conceptul sau
noţiunea obiectului respectiv. Conceptul poate fidefinit ca fiind „ideea generală pe care o aremintea despre un lucru” sau imaginea gândită şiexprimată verbal a unei clase de obiecte. Altfel
spus, cuvântul casă nu trimite în mod direct laobiectul numit casă, ci la noţiunea de „casă”, cares-a format prin abstractizarea şi generalizareatrăsăturilor ce se pot aplica tuturor obiectelor cepot fi numite cu acest nume. Nu se poate ajunge lareferent decât trecând prin concept.
7/21/2019 Note de Curs1
http://slidepdf.com/reader/full/note-de-curs1 114/140
Se consideră că semnul nu poate fi decât diferenţial(definindu-se prin opoziţie cu alte semne) şi, în consecinţă,
nu poate exista decât ca element al unui sistem.
7/21/2019 Note de Curs1
http://slidepdf.com/reader/full/note-de-curs1 115/140
Odată organizate semnele într-un sistem, putem vorbi şi
de o ordine paradigmatică. Această ordine ne permite săconstatăm dacă două semne sunt identice sau diferite,dacă unul îl include sau exclude pe celălalt, dacă unul îl
implică sau îl presupune pe celălalt. Alături de ordineaparadigmatică, poate exista şi o ordine sintagmatică, cepresupune posibilitatea organizării semnelor în anumitesecvenţe, urmărind nişte reguli de combinare.
Clasificarea semnelor
Sistemele de semne s-ar putea clasifica după cel
puţin nouă criterii:l i
7/21/2019 Note de Curs1
http://slidepdf.com/reader/full/note-de-curs1 116/140
• sursa semnului;• statutul natural sau artificial al semnului;• gradul de specificitate semiotică (distincţia dintresemne pure şi semne-funcţii);
• statutul lor intenţional sau neintenţional;• canalul de transmitere şi aparatul receptor;• raportul dintre semnificant şi semnificat;
• caracterul reproductibil sau nu al semnului;• tipul de legătură dintre semn şi referent;
• comportamentul indus la destinatar etc.
Încă din antichitate, filozoful şi teologul Aurelius deHipona (Sf. Augustin), a făcut diferenţa dintre signa
naturalia, produse fără intenţia de a semnifica (ex,urmele lăsate de animale) şi signa data, stabilite şi
7/21/2019 Note de Curs1
http://slidepdf.com/reader/full/note-de-curs1 117/140
) ş g , şproduse în mod intenţionat şi convenţional. Semnele
naturale, numite şi indicii sau simptome, existăindependent de om, dar pot fi folosite de el ca izvor deinfomare şi semnalizare. Astfel, fumul – produs
natural, indiciu al focului – poate fi produs cu intenţiepentru a transmite o informaţie.
În cadrul semnelor stabilite în mod voluntar şiintenţionat s-a făcut apoi distincţia între semne
propriu-zise şi simboluri . Termenul simbol apare ladiverşi autori cu diverse accepţii. În concepţia luiSaussure cuvintele sunt semne (propriu zise) şi nu
7/21/2019 Note de Curs1
http://slidepdf.com/reader/full/note-de-curs1 118/140
Saussure, cuvintele sunt semne (propriu-zise), şi nusimboluri, pentru că simbolul are o oarecare legătură
cu obiectul simbolizat (ex. crucea - simbol alcreştinismului, balanţa, simbol al justiţiei), în timp cesemnele limbii (de ex. cuvintele) au caracter arbitrar în
raport cu ceea ce semnifică.Acest punct de vedere, care corespunde semnificaţieicurente a termenului simbol, a prevalat în lucrările despecialitate, unde prin simbol se înţelege un obiectcare, printr.o convenţie prestabilită, reprezintă în modconcretizat un conţinut abstract în formă alegorică,figurată
7/21/2019 Note de Curs1
http://slidepdf.com/reader/full/note-de-curs1 119/140
Există şi un simbolism mai abstract, al culorilor. (ex.albul – simbol al purităţii). În măsura în care simbolul
implică analogie, deci oarecare motivare a relaţieisale cu obiectul reprezentat, se poate admite că
7/21/2019 Note de Curs1
http://slidepdf.com/reader/full/note-de-curs1 120/140
există în limbă şi cuvinte cu valoare simbolică care,
prin aspectul lor sonor, evocă sau sugerează obiectulla care se referă. E vorba de categoriaonomatopeelor şi a cuvintelor cu simbolism
fonetic. Totodată, termenul simbol e folosit şi pentrunotaţiile ştiinţifice, în chimie, matematică etc.Ca elemente folosite în scopul comunicării, semnul şi
simbolul constituie substitute ale unor obiecte(materiale sau conceptuale), în relaţie cu careintervine o reprezentare psihică.
Clasificarea semnelor propusă de Peirce, care ia înconsideraţie legătura dintre semn şi referentul lui, distingeurmătoarele trei tipuri:
1. Semne iconiceRelaţia de asemănare dintre semnul iconic şi obiectul spre care
7/21/2019 Note de Curs1
http://slidepdf.com/reader/full/note-de-curs1 121/140
ţ ş ptrimite se impune imediat simţurilor. Singurul mod de acomunica direct o idee este prin intermediul unui semn iconic.Datorită existenţei unei legături naturale între obiect şi icon,mesajul iconic ramâne modalitatea cea mai simplă de acomunica o experienţă; astfel, reproducerea unui gest sau atonului unei voci, a unui zgomot din natură, realizarea unuidesen, tablou, diagramă sau instantaneu fotografic pot aveauneori un impact mult mai mare asupra receptorului decât undiscurs lung. Punerea în evidenţă a raportului de asemănaresau analogie este condiţionat de selecţionarea acelor calităţi şitrăsături care să confere semnului transparenţă şi să garantezerecunoaşterea. În acest sens, reuşita unei caricaturi depinde desurprinderea câtorva trăsături esenţiale şi pertinente pentruevocarea unei persoane (vezi şi icoanele).
Aşadar, semnul iconic trimite la obiectul său în virtuteaunei analogii, a faptului că proprietăţile sale corespund
într-un anume fel proprietăţilor obiectului. Un semn esteiconic în măsura în care posedă proprietăţile denotatuluisău; astfel că o fotografie o fotocopie o diagramă un
7/21/2019 Note de Curs1
http://slidepdf.com/reader/full/note-de-curs1 122/140
său; astfel că o fotografie, o fotocopie, o diagramă, untablou, o schiţă, dar şi un grafic, o formulă logică sunt
semne iconice.
2. Semne indiciale (indicatoare)Indicele este un semn care trimite la obiectul denotat nu
atât în virtutea vreunei similarităţi sau analogii cu acestaşi nici pentru că este asociat cu însuşirile generale pecare se întâmplă să le posede acest obiect cât pentru
7/21/2019 Note de Curs1
http://slidepdf.com/reader/full/note-de-curs1 123/140
care se întâmplă să le posede acest obiect, cât pentrucă se află în conexiune dinamică (inclusiv) spaţială atât
cu obiectul individual, pe de-o parte, cât şi cu simţurilesau memoria persoanei căreia îi serveşte ca semn, pede altă parte. Simptomele unei boli, coborâreabarometrului, urmele paşilor noştri pe nisip, fumul,gestul de a arăta, norii pe cer, toate acestea sunt semneindiciale. Ele trimit, deci, la o realitate indirectperceptibilă, operând prin contiguitatea de fapt dintre
semnificant şi semnificatul sau. La nivelul emiţătorului,indiciul poate fi voluntar sau involuntar, dar informaţia pecare o aduce depinde întotdeauna de experienţareceptorului.
Tot ceea ce atrage atenţia este un indice: un strigăt,un claxon etc. Peirce consideră că un indice s-ar
traduce prin injoncţiunea: “Priveşte acolo!” / „Iată!”(rolul degetului întins în ostensiunea directă, al săgeţiiÎ
7/21/2019 Note de Curs1
http://slidepdf.com/reader/full/note-de-curs1 124/140
ca indicator de orientare spaţială). În plan lingvistic,
intră în categoria semnelor indiciale interjecţiile,precum şi cuvintele cu valoare deictică: pronumeledemonstrative (acesta, acela etc.), pronumele
personale (eu, tu, noi
), adverbele situative (aici, acolo,
acum), numele proprii etc.
7/21/2019 Note de Curs1
http://slidepdf.com/reader/full/note-de-curs1 125/140
3. Semne simbolice
Semnul simbolic nu se leagă de obiectul său nici
printr-o relaţie fizică, nici printr-o relaţie desimilaritate; raportul cu obiectul este stabilit printr-o
7/21/2019 Note de Curs1
http://slidepdf.com/reader/full/note-de-curs1 126/140
convenţie a comunităţii care utilizează semnul
respectiv (un cuvânt, o frază, un simbol logic, unsimbol matematic sunt semne stabilite printr-un„contract social”). Simbolul este deci semnul care îşi
reprezintă obiectul în conformitate cu o „consacrare”generală şi efectivă. El este corelat obiectului său învirtutea unei idei a spiritului care îl utilizează, idee în
absenţa căreia raportul nici nu ar exista.
În cazul simbolului, legătura dintre semnificant şisemnificat este arbitrară sau, mai degrabă, profund
convenţională, deşi, în simbolismul social şi cultural,această legătură poate avea uneori rădăcini naturale.
7/21/2019 Note de Curs1
http://slidepdf.com/reader/full/note-de-curs1 127/140
O asemănare de fapt trebuie să fi condus, spre
exemplu, la interpretarea balanţei ca simbol al justiţiei. În limbă, cele mai multe cuvinte sunt semne simbolice(însăşi scrierea alfabetică are caracter simbolic).
O situaţie deosebită în procesul comunicării o aresemnalul. Şi acest termen e folosit în literatura despecialitate cu valori diferite. Deosebirea faţă de semn şi
simbol este că semnalul e un fenomen cu existenţăimediată, a cărui relaţie cu obiectul substituit nu implică o
t ihi ă D ă A S h ff l l t ti
7/21/2019 Note de Curs1
http://slidepdf.com/reader/full/note-de-curs1 128/140
reprezentare psihică. După A. Schaff, semnalul este un tipde semn care provoacă, modifică sau sistează o activitate,de tipul culorilor la semafor sau al unei sonerii etc. Înaceastă accepţie, semnalul este un substitut al semnuluiverbal şi funcţionează în baza unei convenţii explicite.
În concepţia pavlovistă, semnalul este un stimul fiziologic.La animale, comportamentul este reglat de semnale degradul I – sunete nearticulate şi gesturi – asociate cusituaţii concrete. La om, semnalele sonore şi motorii au
început să fie emise cu intenţia de a semnifica. Cuvântul, în latura lui sonoră („semnificantul”), are funcţie de semnal în cadrul comunicării.
Raportul iconicitate/indicialitate/simbolizarea) IconicitateaLumea contemporană se situează în bună parte subsemnul imaginii (care domină diverse practici sociale,cum ar fi publicitatea, propaganda, mass-media în
l) Î f ţ t ii ţi l i f ţi i
7/21/2019 Note de Curs1
http://slidepdf.com/reader/full/note-de-curs1 129/140
general). În faţa creşterii exponenţiale a informaţiei,transmiterea cunoştinţelor recurge la codificarea iconică(diagramă, tablou, schemă, grafic etc.) capabilă sărealizeze stocarea mai economică, sintetică, uşor accesibilă a datelor.Deşi, în principiu, semnele iconice tind să reproducăobiectul codificat, există totuşi un anumit grad deconvenţie a semnelor iconice sau, mai degrabă, deanumite grile perceptive (social şi cultural marcate) careorientează producerea/receptarea semnelor iconice. De
aceea, orice semn iconic, efect al codificări uneiexperienţe perceptive, necesită un proces de învăţare;adesea vedem într-un obiect ceea ce suntem învăţaţi săvedem.
7/21/2019 Note de Curs1
http://slidepdf.com/reader/full/note-de-curs1 130/140
7/21/2019 Note de Curs1
http://slidepdf.com/reader/full/note-de-curs1 131/140
b) Indicialitatea
Dacă semnele iconice şi simbolice reprezintă analogic sau
nu referentul, semnele indiciale implică prezenţa obiectuluicu care se află într-o relaţie concretă de contiguitate (fumulfaţă de foc febra faţă de boală etc ) Pe lângă implicaţia de
7/21/2019 Note de Curs1
http://slidepdf.com/reader/full/note-de-curs1 132/140
faţă de foc, febra faţă de boală etc.). Pe lângă implicaţia deexistenţă, indicialitatea se distinge de iconicitate şi simbolprin ponderea sporită a nontextualităţii, a realizăriiostensive gestuale (degetul arătător întins - indice aldirecţiei; barometrul - indicator al ploii, muşchiul pe un
copac sau pe o piatră ori acul busolei indicând nordul etc.).Ca şi iconicitatea, indicialitatea cunoaşte o gradaţie înraport cu referentul (aşa cum o mică fotografie în alb şi
negru a Giocondei seamănă mai puţin cu modelul realdecât tabloul lui Da Vinci, la fel fotografia unor amprenteeste o “îndepărtare” de referent, o indicialitate secundară).
c) SimbolizareaPrin simbol vom înţelege semnul al cărui caracter
reprezentativ rezidă în faptul că există o regulă care îidetermină interpretarea. Toate cuvintele, propoziţiile,textele şi celelalte semne convenţionale sunt
7/21/2019 Note de Curs1
http://slidepdf.com/reader/full/note-de-curs1 133/140
ş ţsimboluri.
În orice discurs, omul ştie să mobilizeze, în diferitegrade, toate categoriile de semne. De altfel, cele trei
tipuri de semnificare stabilite de Peirce sunt departede a se constitui în trei clase de semne pure. Astfel, ohartă poate fi un indice care ne semnalează pur şi
simplu locul unde se află o localitate, un icon,deoarece reprezentarea localităţilor se face topografic,şi un simbol, deoarece nu toată lumea poate citi ohartă, dacă nu învaţă sistemul convenţional de notaţii.
7/21/2019 Note de Curs1
http://slidepdf.com/reader/full/note-de-curs1 134/140
Studii empirice ale ştirilor TV au relevat faptul cămarea majoritate a imaginilor nu sunt neapăraticonice, ci, mai ales, indiciale şi simbolice. Imaginilereprezentând distrugerile şi dramele umane provocatede războaiele din Irak, Afganistan, Siria etc. aud ă it l t d t iţ i i ă i i di i lă
7/21/2019 Note de Curs1
http://slidepdf.com/reader/full/note-de-curs1 135/140
depăşit la un moment dat graniţa iconică şi indicială,
devenind simboluri ale unei umanităţi dezechilibrate.De-a lungul istoriei, scrierea a devenit mai multsimbolică şi mai putin iconică. Această alunecare spre
simbolic trebuie să fi fost dictată de manifestarea unuispirit de economie în utilizarea instrumentelor de scriscu care se trasau contururi lungi şi complicate. Cutimpul, oamenii şi-au dat seama că simbolurile sunt,
din punct de vedere semiotic, mai flexibile şi maieficiente în comunicare.
7/21/2019 Note de Curs1
http://slidepdf.com/reader/full/note-de-curs1 136/140
Semiotica – ştiinţa semnelor Saussure este cel dintâi care a avut viziunea unei ştiinţegenerale a tuturor limbajelor, a tuturor semnelor sociale:„Se poate concepe o ştiinţă care studiază viaţa semnelor
în sânul vieţii sociale ... o vom numi semiologie. Ea ne vaînvăţa în ce constau semnele şi ce legi le conduc” La
7/21/2019 Note de Curs1
http://slidepdf.com/reader/full/note-de-curs1 137/140
învăţa în ce constau semnele şi ce legi le conduc . La
dezvoltarea unei asemenea şttinţe, pe care azi o numimsemiotică, au contribuit decisiv F. de Saussure şi Ch. S.Peirce.Semiotica este disciplina care cercetează felul în care
funcționează comunicarea și semnificarea, i.e. relațiiledintre cod și mesaj, dintre semn și discurs. Unitateafundamentală semiotică este semnul. Semioticareprezintă, totodată, studiul semnelor și codurilor - semnecare sunt utilizate în procesul de producere și interpretarea mesajelor, respectiv codurile care guvernează utilizareaacestor semne.
Unul dintre teoreticienii semioticii moderne, filosoful americanCh. Morris, împarte domeniul de ansamblu al semioticiigenerale, ca ştiinţă a semnelor, în trei subdiviziuni : sintaxă,semantică şi pragmatică.• Perspectiva sintactică – este domeniul relaţiilor dintre
semne şi semne şi constă în determinarea regulilor carepermit prin combinarea simbolurilor elementare
7/21/2019 Note de Curs1
http://slidepdf.com/reader/full/note-de-curs1 138/140
permit, prin combinarea simbolurilor elementare,construirea de fraze sau formule lingvistice corecte.
• Perspectiva semantică – este domeniul relaţiilor dintresemne şi referenţi sau realităţi şi îşi propune să furnizezemijlocul de interpretare a formelor lingvistice şi să le pună
în corespondenţă cu altceva, altceva care poate firealitatea sau formele altei limbi sau ale altui limbaj(nonverbal).
• Perspectiva pragmatică – este domeniul relaţiilor dintresemne şi cei care le utilizează şi îşi propune să analizeze
formele limbii aşa cum le folosesc vorbitorii careintenţionează să acţioneze unii asupra altora prinintermediul limbii.
7/21/2019 Note de Curs1
http://slidepdf.com/reader/full/note-de-curs1 139/140
Caracteristicile semnului lingvistic:
A se vedea materialul extras din
Mihail, Zamfira (coord.), Lingvistică generală, EdituraFundaţiei „România de Mâine”, Bucureşti, 2003, pp.134 143 (materie de examen!)
7/21/2019 Note de Curs1
http://slidepdf.com/reader/full/note-de-curs1 140/140
134-143. (materie de examen!)