Post on 31-Aug-2019
Lyceum T Supliment Științific
IUBIRE, DĂRUIRE, PASIUNE
AN 9, NR. 13, MARTIE 2017
ISSN 2065 - 3573
Supliment ştiinţific
LYCEUM T
Lyceum T-supliment științific martie 2017 Iubire, Dăruire, Pasiune
1
Magicieni cu ajutorul iubirii Director, prof. Irina Chiriac
Iubirea este una dintre cele mai sublime acțiuni pe care le poate realiza ființa umană. Tot
ceea ce se naște din iubire dă frumusețe și profunzime vieții. Cu ajutorul iubirii, cuvintele noastre vor
căpăta forțe nebănuite, somnul ne va fi profund și liniștitor ca al unui copil.
Se spune că iubirea înlătură suferința, că poate transcende și aduce fericirea. De fapt, toate
marile religii ale omenirii propovăduiesc iubirea ca fiind cel mai înalt mesaj, cea mai înaltă formă a
condiției umane. Dar ce are iubirea de a face cu aceasta? Când ea apare, condiția umană obișnuită ia
sfârșit. Toate preocupările ce ne ghidau până atunci viața trec pe un loc secundar, primesc mai puțină
energie. Chiar dacă continuă să existe, iubirea este cea în care acum conștiința se dizolvă. Judecata
se schimbă. Starea interioară se schimbă. Apare candoarea.
A iubi înseamnă a renunța la tine, la egoul tău; iubirea reprezintă un sacrificiu (cuvânt din
latinescul sacrum – facere) pentru că orice sacrificiu este o faptă sacră. Când iubești necondiționat,
poți să înveți de la celălalt. Fiecare persoană pe care o întâlnești are multe să te învețe despre viață și
despre tine însuți. Așa că, în loc să-l judeci sau să încerci să-l schimbi pe celălalt, acceptă cine este.
Cât de vulnerabili ne permitem să fim? Cât de dispuși să lăsăm garda jos și să iubim dincolo
de orice condiție sau așteptare? Cât de dispuși suntem să primim cu ușurință iubire? Primim în măsura
în care oferim? Și poate nu ar strica să ne întrebăm, în ultima vreme, ultimii ani, poate chiar ultimele
luni, cât de mult am condiționat iubirea și cât de mult ne-am condiționat de ea? Și cum am făcut asta?
Vine un moment în viață în care oamenii reușesc să dizolve bariere, să topească armuri, să
iasă de după paravanul agresivității cu care de fapt se apărau, să renunțe la a-i mai îndesa pe alții în
cutii cu forme predefinite care se află în mintea lor, formate din gânduri și puncte de vedere. Este
momentul în care ne putem conecta cu divinul din noi, ne amintim că avem o inimă …, iar noi putem
fi creatori sau chiar magicieni cu ajutorul iubirii.
Când iubirea apare, poeții scriu, cântăreții cântă, pictorii pictează și toate acestea devin
capodopere, devin elixir. Dacă ei ar face asta când sunt triști, atunci arta lor ar deveni tristă. De aceea,
arta făcută în iubire vindecă.
Comportamentul emoțional influențează direct comportamentul celor din jur prin contagiune
și, indirect, prin climatul afectiv pe care îl determină în jurul său.
Institutul Heart Math din California a demonstrat că inteligența intuitivă a inimii este o cale
către coerența personală, socială și globală. Cercetările arată că atunci când ne schimbăm starea într-
una de coerență, inima și creierul operează într-o sinergie. Majoritatea oamenilor știe cum se simte
să fie într-o stare de armonie și curgere când inimile lucrează împreună, când există o conectare
autentică cu ceilalți. E ușor să iubești această stare de sinergie, dar, deseori, acest lucru se întâmplă
aleatoriu, în loc să fie o stare creată conștient prin dorință și intenție. Nu ar fi plăcut să putem crea
această stare conștient, zilnic, în comunicarea noastră, în proiecte, în provocări? Inteligența intuitivă
a inimii poate eleva comunicarea, deciziile, alegerile către un cu totul alt nivel. Atunci când oamenii
susțin o emoție autentică, cum este aprecierea sau compasiunea, acest fapt le ridică în mod natural
nivelul de coerență.
Sentimentele sunt surse energetice care stau la baza gândurilor și emoțiilor noastre și sunt
motoarele sistemelor biologice având o influență asupra comportamentelor, alegerilor și rezultatelor
noastre.
Atunci când un grup împărtășește aceleași valori și emoții pozitive generează o mai bună
curgere, eficacitate și posibilitatea pentru a obține rezultate superioare. Se pare că participanții
grupului nu sunt doar în sincronie, ei comunică la un nivel mult mai subtil. Mulți oameni de știință
cred că există o buclă a feedback-ului între indivizi, astfel coerența noastră personală este benefică
familiei, colegilor, prietenilor prin simpla noastră prezență.
Deschideți-vă către iubire, dăruire, compasiune și dezvoltați relații armonioase care vă vor
conduce către Sinele vostru cel mai înalt!
Bibliografie: https://www.heartmath.org,
http://www.argumentpress.ro/mesajul-dragobetelui
Lyceum T-supliment științific martie 2017 Iubire, Dăruire, Pasiune
2
De ce iubim noi, oamenii?
Prof. Grigoraș Cosmin Ioniță
„Iubirea este un daimon”,
spunea Platon. „Iubirea nu va pieri niciodată!”,
spune Biblia. Și totuși, după câte cercetări s-au
făcut, după câte definiții s-au dat, după câte
poezii s-au închinat, nimeni nu știe ce este
dragostea.
Foarte mulți scriitori au prezentat
dragostea în operele lor. Cu toate acestea, ea
este definită mereu la fel și întotdeauna diferit.
Asta pentru că niciun om nu poate exprima
exact în cuvinte ceea ce simte și pentru că
dragostea nu este niciodată la fel. Nu s-a găsit
cheia care să deschidă secretul iubirii. Să fie
iubirea doar o iluzie? În lumea noastră totul este
imanent, totul este într-o continuă manifestare
și cred că singurul lucru transparent, care a
reușit să doboare toate barierele, este
dragostea. Dragostea nu este păcat, este iertare;
nu este întuneric, este lumină.
Iubirea este, poate, cea mai vastă temă
a literaturii, dar și a celorlalte arte. Ea este o
temă foarte agreată de scriitori, deoarece le
permite să-și etaleze talentul literar, umblând la
subtilități. Iubirea este abordată în literatura din
diverse unghiuri, de-a lungul vremii existând
diferite idei sau curente de idei referitoare la
iubire. Iubirea este un sentiment de dragoste
pentru o persoană de sex opus sau un sentiment
de afecțiune și admirație pentru cineva. Iubirea
te face să nu mai fii stăpân pe tine. Este legătura
dintre două suflete asemenea. Iubirea
presupune o reciprocitate de sentimente, o
certitudine a plăcerilor pe care nimeni și nimic
nu o poate altera. Dar o singură minciună
distruge acea încredere nețărmurită, care pentru
unele suflete este însuși temeiul dragostei.
Omul este și poate fi privit ca o entitate, un tot
unitar. Dar este și trebuie să fie și ca un punct
de intersecție a multiple și diverse serii de relații
și interacțiuni.
În mentalitatea arhaică, iubirea este
considerată o mare forță și primul impact cu
aceasta s-ar datora unei ființe supranaturale și
reprezintă un proces de inițiere, configurat prin
mitul zburătorului.
Iubirea-neechilibrată duce la o stare
de exaltare permanentă, care poate fi cauza unui
dezechilibru sufletesc. Iubirea-pasiune este
însoțită întotdeauna de suferință, de o anume
doză de nebunie. Iubirea este o temă literară
foarte vastă și importantă, făcând chiar parte din
suflet. Ea este ca o scânteie divină. Este un
punct de foc în noi, nemuritor și infinit, pe care
nimic nu-l poate margini și nimic nu-l poate
atinge. Nașterea și dezvoltarea acestui
sentiment, pe plan istoric și individual, sunt
intim legate de formarea personalității.
Iubirea dintre sexe vizează persoana
umană în plenitudinea sa fizică, morală și
intelectuală, în frumusețea individualității sale
unice și ireparabile, fiind generatoare de fericire
autentică în această calitate. Natura și rolul
îndeplinit de iubire în viața oamenilor, au primit
interpretări variate. Una dintre cele mai vechi
interpretări este aceea mitologic-cosmologică,
în care iubirea apare ca o forță cosmică
grandioasă, generatoare și creatoare.
Distingând genuri diferite ale iubirii și
considerând-o pe cea spirituală (rațională) ca
superioară, numeroși gânditori i-au atribuit
virtuți cognitive fundamentale.
Frumusețea ființei iubite îl
transfigurează pe cel care iubește.
Pasiunea iubirii este supremul mijloc
de a permanentiza sentimentul și de a-i da
profunzime. Iubirea este o parte a
intimității umane profunde. Iubirile nu se
repetă; orice iubire este un caz particular, unic,
absolut și ireductibil. Câți indivizi umani, tot
atâtea iubiri. Structura sufletească diferită a
bărbatului și a femeii este extrem de importantă
în dragoste și ea amprentează, în profunzime,
sentimentul de iubire.
Se poate vorbi de o iubire familială,
fraternă, paternă, maternă, maritală, religioasă,
de adorație, de venerație. Iubirea poate fi
fulgerătoare, nebună, iresponsabilă, ascunsă,
platonică, gravă, metafizică, răzbunătoare,
vulgară, carnală.
Scriitorii au cântat iubirea arătând
suferința și fericirea indusă de ea. Iubirea ca
pasiune este una din cele mai importante
ipostaze ale iubirii. Ea se caracterizează prin
atracție reciprocă puternică, iar existența unor
Lyceum T-supliment științific martie 2017 Iubire, Dăruire, Pasiune
3
obstacole, trăirea unei stări de
exaltare permanentă, poate duce la un
dezechilibru sufletesc. Iubirea-pasiune este
însoțită întotdeauna de suferință, de o anumita
doză de nebunie. Pendulând între culmi extatice
și abisuri de tortură sufletească, iubirea
pasională este tema favorită a muzicii de
consum, a telenovelelor, a poeziilor și
romanelor de dragoste.
Iubirea înseamnă încredere, dăruire,
dar câteodată și cea mai mare durere care-ți
poate fi provocată din interior. Pentru că mulți
se tem să nu sufere, puțini știu să iubească cu
adevărat. Când iubești, îți cade drag sau dragă
nu numai simpla imagine a persoanei spre care
îți îndrepți sentimentele, ci și sufletul ei.
Dragostea poate fi imaginată ca o hărăzire
Dumnezeiască. Nu toți știu să caute în Univers
frumusețea divină și de aceea cărarea pavată cu
petale de flori a labirintului iubirii se închide
uneori, în loc să se înalțe în văzduhul liber.
Iubirea te face să nu mai fii stăpân pe
tine, e ca un val și simți cum te poartă dintr-o
parte în alta. Ea presupune o reciprocitate de
sentimente, o certitudine a plăcerilor pe care
nimeni nu o poate afecta. Dragostea în sufletul
unei femei este ca o scânteie, ca un vis de
dominație, dar și de supunere, este ca un
adăpost într-un pustiu. Iubirea este o temă
inepuizabilă și va rămâne tema fundamentală a
literaturii atât a trecutului, a prezentului, cât și
a viitorului. Frumusețea fizică și lăuntrică a
ființei iubite îl transpune pe cel care iubește.
Iubirea este o conviețuire de tip vital a unuia cu
celălalt.
Ce este iubirea? Un mijloc de a
găsi încredere și apreciere, un mod de a învinge
singurătatea? Este iubirea absolută? Se poate da
o definiție complexă a iubirii? S-au descoperit
atât de multe definiții și feluri de a iubi, astfel
încât putem considera iubirea un sentiment
personalizat.
A rămas iubirea la fel de-a lungul
timpului? Are aceleași trăiri, aceleași
manifestări, aceleași stări etc.? Nu, pentru că
iubirea diferă, nu numai de la secol la
secol, dar și de la o vârsta la alta, sau de la
o persoană la alta.
Iubirea nu a fost niciodată tradusă și
demonstrată în totalitate, rămânând în
continuare un subiect deschis pentru toate
generațiile. Dornic de a cunoaște necunoscutul
și de a trăi noi experiențe, omul confundă
sentimentele de prietenie, de simpatie puternică
sau atracția fizică, cu iubirea.
O întrebare care se impune. Merită să
iubești? Fiecare va răspunde prin prisma lui,
raportând la trăirile personale. Gândul e cel mai
mare dușman al îndrăgostitului. Îi oferă
ipoteze, iar inima le acceptă, sufletul le
execută. În suflet poate rămâne iubirea și în
gând realitatea, pentru că ele se susțin reciproc.
Când este greu în iubire, te refugiezi în realitate,
iar când e greu în realitate, te refugiezi în iubire.
Omului i s-a dat un singur trup pentru a nu mai
alerga atât. Prin iubire ești pauza dintre strigătul
de plecare și strigătul de chemare.
Întâlnirea cu iubirea este începutul
stării de grație a sufletului. A iubi este
însăși legea vieții, este una dintre cele mai
subtile acțiuni pe care o poate realiza o ființă
umană. A ști să trăiești, a ști să iubești este o
artă, și ca orice artă trebuie să o învățăm.
Este greu să nu iubești, este greu să și
iubești, dar mai greu este să iubești în zadar.
Lyceum T-supliment științific martie 2017 Iubire, Dăruire, Pasiune
4
Doar iubind îți dai seama că trăiești, nu doar exiști… Prof. Negru Cristina- Mihaela
„Iubim cu adevărat doar atunci când iubim fără motive” (Anatole France)
Despre iubire s-au scris numeroase
poezii, romane, s-au făcut numeroase filme și
piese de teatru, s-au jertfit vieți și s-au
destrămat împărății. S-au compus cântece în
numele iubirii și s-au clădit imperii unite de
acest puternic sentiment – IUBIRE. Indiferent
de timp, de spațiu sau de împrejurări, iubirea a
fost sentimentul universal ce a dăinuit de-a
lungul veacurilor, care nu are început sau
sfârșit.
Fiecare dintre noi, are nevoie de iubire
pentru o dezvoltare sănătoasă și armonioasă.
Avem nevoie de afecțiune, de o îmbrățișare din
partea părinților, bunicilor, fraților, surorilor,
prietenilor, iar într-o zi... ajungem să ne dorim
ceva mai mult, poate uneori fără a ști prea bine
ce presupune acest „mai mult”. Ce presupune
„mai mult”? Poate… acceptare sau poate…
iubire necondiționată. Ce altceva mai înseamnă
iubirea? Să te prețuiești pe tine…
răbdare. Uneori… dezamăgire și…
risc. Îmbrățișarea este un excelent semn de
afecțiune. O îmbrățișarea face bine oricui, ea
înseamnă în același timp: IUBIRE,
PRIETENIE, CONSOLARE sau
MULȚUMIRE.
A iubi este una dintre cele mai sublime
acțiuni pe care o poate realiza o ființă umană.
Iubirea poate să însoțească toate celelalte acte
fundamentale ale noastre. Dacă învățăm plini
de iubire (cu pasiune), vom memora și vom
înțelege mult mai ușor. Dacă ascultăm cu
iubire, vom auzi mai multe și mult mai bine.
Dacă vorbim cu dragoste, cuvintele noastre vor
căpăta o forță neînchipuit de mare. Dacă vom
adormi cu dragostea în suflet, somnul nostru va
fi odihnitor și profund ca al unui copil. Dacă
vom gândi atunci când suntem plini de iubire,
gândurile noastre vor căpăta profunzime și
strălucire. Gândurile care se clădesc prin iubire
vor fi mai luminoase decât razele soarelui și mai
pătrunzătoare.
Să învățăm să iubim cu adevărat, fără a
cere vreodată ceva în schimbul iubirii noastre.
Astăzi, aceste cuvinte sunt neobișnuite, o
asemenea iubire este aproape de negăsit. Dar,
atât timp cât cineva o mai pomenește și își
dorește din toata inima să o manifeste, mai
există o speranță ca ea să renască. Să ne iubim
așa cum suntem.
„Iubește-ti aproapele ca pe tine însuți!”,
dar cum să-ți iubești aproapele când tu nu te
iubești pe tine însuți? Așa cum te îngrijești de
propria ta viață, îngrijește-te și de viața celor
din jurul tău și atunci viața ta va căpăta o
dimensiune sublimă.
Iubirea adevărată este în fiecare dintre
noi, nu există nici o rețetă magică a iubirii pure.
Dăruirea de sine, sacrificiul, rugăciunea și
credința te vor conduce cu siguranță acolo unde
dorești, dar trebuie să dorești din toată inima ta,
din tot cugetul tău și din tot sufletul tău.
Iubirea pare a fi sentimentul suprem ce
te duce spre infinit, înseamnă să-ți trăiești viața
după ticăitul ceasului ce îți bate în piept și te
ține în viață. A iubi înseamnă a trăi, deoarece
fără iubire, fără afecțiunea acordată celor din
jur, nu poți trăi, nu te poți simți împlinit.
Iubirea este ca un labirint, unul ce are
milioane de căi pe care să rătăcești... Și cum ar
fi să hoinărești de unul singur prin acel labirint?
Pentru asta trebuie să existe acea persoana care
să te îndrume, să-ți fie alături, o persoană cu
ajutorul căreia să ieși din drumurile încrucișate.
Așa este iubirea... Un tot unitar alcătuit din
gânduri, trăiri, sentimente, impresii, păreri
adunate și împărtășite celor dragi, care îți sunt
mereu aproape, te iubesc și au grijă de tine.
Iubirea este pentru toți, se revarsă ca o ploaie
binecuvântată, ce cade peste noi toți,
Nu există lucru mai firesc și mai
înălțător ca „a iubi”, căci iubirea înseamnă
plinătate, frumusețe și viață la superlativ. Am
fost creați din iubire și ne desăvârșim în iubire.
Dar trebuie să iubim omul, nu fapta sau dorința;
ci frumusețea, gingășia sufletului ce-și dorește
să fie iubit.
Iubirea este stare sufletească ce capătă
puteri divine asupra sensibilității omului,
înălțându-l în centrul lumii care, la rândul ei, se
reordonează sub forța miraculoasă a celui mai
uman sentiment.
Lyceum T-supliment științific martie 2017 Iubire, Dăruire, Pasiune
5
Dragostea care niciodată nu cade
Prof. Moldoveanu Camelia
Motto: „Oricine iubește este născut din Dumnezeu și cunoaște pe Dumnezeu, căci Dumnezeu este
iubire.”( I In.4, 7-8)
Multe sunt lucrurile care îi caracterizează pe creștini, dar mai presus de toate sunt pacea și
iubirea. De aceea, a spus Hristos: ,,întru aceasta vor cunoaște toți că sunteți ucenicii Mei, dacă veți
avea dragoste unii față de alții, și pace vă las vouă, pacea Mea o dau vouă”. Nimic nu umple mai mult
sufletul de desfătare decât faptul de a iubi și de a fi iubit. Iubirea noastră trebuie să-i cuprindă pe toți
oamenii. Dacă pe unii îi iubim, iar pe alții nu, niciodată dragostea noastră nu va fi mai presus decât a
oamenilor necredincioși. Creștinii nu trebuie să iubească așa cum iubesc necredincioșii. Să ne doară
sufletul pentru cei care ne fac rău, mai mult decât ne doare pentru noi înșine. Iubirea este rădăcina
tuturor virtuților. Până și iubirea de Dumnezeu tot prin iubirea semenilor se adeverește. După cum
sufletul fără trup și trupul fără suflet nu formează omul, tot astfel nu se poate vorbi de dragoste față
de aproapele. Hristos Însuși a spus că semnul adevăratei iubiri este iubirea aproapelui: ,,Să iubești pe
Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta, din tot cugetul tău, iar pe aproapele tău ca pe tine însuți”.
( Mt. 22, 37-39).
Modul cel mai frecvent și adecvat în care iubirea se pune în evidență este milostenia, care
este seva substanțială a iubirii. Demnitatea milosteniei o garantează pe de altă parte primitorul ei,
care, sub înfățișarea săracilor, este Hristos. De aceea, să nu ne uităm la săracul care primește, ci la
Dumnezeu care întoarce darul, să nu ne gândim la cel ce primește banul, ci la cel ce se încarcă de
datorie. Părintele Dumitru Stăniloae spune foarte frumos că: ,,în mâna întinsă a săracului este mâna
întinsă a lui Hristos, în vocea lui este vocea lui Hristos, în suferința lui este suferința lui Hristos pe
care, noi o prelungim”. Cine iubește și se manifestă cu iubire față de cei din jurul său, acela se
aseamănă cu Dumnezeu, căci prin definiție Dumnezeu este iubire. Pentru Evanghelia creștină, taina
lui Dumnezeu nu se abordează cu ajutorul rațiunii și nici nu poate fi înțeleasă rațional: se trăiește,
căci ,,Oricine iubește este născut din Dumnezeu și cunoaște pe Dumnezeu, pentru că Dumnezeu este
iubire’’(I In. 4, 7-8). Iubirea nu înseamnă sentimentalisme, nici nu se reduce la simplul sentiment.
Iubirea este Dumnezeu. Omul îl cunoaște pe Dumnezeu prin iubire și prin păzirea poruncilor iubirii:
,,Dacă Mă iubește cineva, va păzi cuvântul Meu, și Tatăl Meu îl va iubi și vom veni la el și vom face
locaș la el”(In. 14, 23), spune Hristos în Evanghelia după Ioan.
Așadar, forma supremă a iubirii este jertfa. Iubirea manifestată față de aproapele nostru
trebuie să fie una jertfelnică, asemenea iubirii lui Hristos față de noi, căci ,,atât de mult a iubit
Dumnezeu lumea încât L-a dat pe Unicul Său Fiu ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viață
veșnică”(In. 3,16). Slujba Sfintei Liturghii, care reprezintă jertfa adusă lui Dumnezeu, trebuie să se
prelungească și în societate, iubind până la jertfă pe aproapele nostru, după modelul lui Hristos, după
ce a instituit Taina Sfintei Împărtășanii, a spălat picioarele ucenicilor, S-a rugat, a pătimit și a murit
pentru iertarea păcatelor tuturor. Noi nu trebuie însă să murim de moarte sângeroasă ca Hristos pentru
a ne jertfi pentru semenii noștri, ci iubirea jertfelnică se vede în faptele noastre de renunțare la egoism
și de ajutorare a semenilor. Toți suntem creați ca ființe sociale, ce trebuie să trăim în comuniune cu
cei de lângă noi. Așa cum ,,o pâine, un trup suntem, căci toți ne împărtășim dintr-o pâine”(I Cor. 10-
17), așa trebuie să ne împărtășim iubirea unul altuia. Așa cum Îl iubim pe Dumnezeu și-I aducem
jertfă, asemenea și pe semeni, ca unii ce sunt creați după chipul și asemănarea lui Dumnezeu, trebuie
să-i iubim, căci nimeni nu iubește cu adevărat pe Dumnezeu, dacă nu iubește pe cel de lângă el.
Această iubire nu trebuie să fie una teoretică, ci arătată prin fapte. Dumnezeu vrea să ne comportăm
față de aproapele nostru cu iubire, însă cu o iubire lucrătoare prin fapte nu una bazată pe vorbe: ,,Fiii
mei, să nu iubim cu vorba, numai din gură, ci cu fapta și cu adevărul”(I In. 3, 18). De aceea, Biserica
vorbește despre fapte ale milei trupești și fapte ale milei sufletești. Astfel, faptele milosteniei trupești
sunt: hrănirea celui flămând, adăparea celui însetat, îmbrăcarea celui gol, cercetarea celui aflat în
necazuri și nevoi, cercetarea celui bolnav, găzduirea călătorilor, îngroparea celor pe care nu are cine
să-i îngroape etc. Faptele milosteniei sufletești sunt: întoarcerea celor rătăciți la adevăr și a celor
Lyceum T-supliment științific martie 2017 Iubire, Dăruire, Pasiune
6
păcătoși la virtute, învățarea celor neștiutori și nepricepuți, sfătuirea celor ce au nevoie de sfat,
rugăciunea către Dumnezeu pentru aproapele nostru, mângâierea celor întristați, răsplătirea răului cu
bine, nerăzbunarea pentru răul făcut de alții, iertarea celor ce ne greșesc etc. Numai procedând astfel,
noi împlinim porunca iubirii dată de către Dumnezeu, nouă oamenilor, căci ne deschide ușa
Împărăției lui Dumnezeu: ,,Atunci va zice Împăratul celor de-a dreapta Lui: Veniți, binecuvântații
Tatălui Meu, moșteniți împărăția cea pregătită vouă de la întemeierea lumii. Căci flămând am fost și
Mi-ați dat să mănânc; însetat am fost și Mi-ați dat să beau; străin am fost și M-ați primit; gol și M-ați
îmbrăcat; bolnav și M-ați cercetat; în temniță am fost și ați venit la Mine’’(Mt. 25, 34-36).
Putem spune că, atunci când îl iubim pe aproapele mai presus de noi înșine și punem nevoile
lui înaintea nevoilor noastre, trăind pentru el și nu pentru noi, doar atunci vom ști ce e fericirea
adevărată.
Bibliografie:
1. Sfânta Scriptură sau Biblia, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii
Ortodoxe Române, București, 2005;
2. Pr. Filoteu Farus, Administrarea iubirii, traducere din limba greacă de protoprezbiter dr.
Gabriel Mândrilă, Editura Sophia, București, 2010;
3. Sfântul Vasile cel Mare, Omilii și cuvântări, traducere din limba greacă de Pr. Prof.
Dumitru Fecioru, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române,
București, 2004;
4. Sfântul Ioan Gură de Aur, Predici la duminici și sărbători, Editura Bunavestire, Bacău,
1997;
5. Pr. Prof. Dumitru Stăniloae, Teologia Dogmatică Otodoxă (vol. III), Editura Institutului
Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 2003.
Vindecarea prin iubire
Prof. dr. Andreea Raluca Neagu
Calitățile dragostei adevărate au inspirat dramaturgi, poeți și
filozofi de-a lungul timpului. Dragostea este un ideal, o sursă de
inspirație, un sentiment de pasiune și angajament, care adaugă bogăție
și bucurie la viață, e însăşi esenţa vieţii creştine, cea dintâi şi mare
poruncă, prima între virtuţi. Nu există nicio îndoială că iubirea este
una dintre cele mai puternice emoții umane și ne petrecem mult timp
concentrându-ne pe a iubi totul în jurul nostru. Dar mai puțin s-a
accentuat calitatea tămăduitoare a dragostei, deși considerarea
acesteia ca o dinamică esențială în procesul terapeutic nu reprezintă
o noutate. Încă de la începuturile psihologiei, dragostea a fost
catalogată ca experiență terapeutică intensivă în procesul de
vindecare holistică a persoanei.
Indiferent de perspectiva din care decidem să abordăm
iubirea, nu putem neglija rolul pe care aceasta îl are în tămăduirea
patimilor şi dobândirea virtuţilor, în tămăduirea aproapelui și
educația copiilor, precum și în schimbarea tuturor stărilor emoționale
negative. Crizele de multe feluri trăite de societatea contemporană au
o sursă comună: criza morală fundamentată pe lipsa iubirii.
Dragostea ajută la vindecarea inimii și hrănirea minții,
trupului și sufletului, prin manifestarea bunătății umane, compasiunii
și afecțiunii profunde. Dragostea este auto-direcționată și îndreptată spre alții, dar cel mai important,
ea este o componentă vitală pentru starea generală de sănătate și fericire.
Lyceum T-supliment științific martie 2017 Iubire, Dăruire, Pasiune
7
Încă din primii ani de viață, copilul intră în contact cu primele experiențe ale iubirii, prin
căldura, grija și afecțiunea pe care le primește prin contactul și atingerea de părinții săi. Cultivarea
comportamentelor afectuoase de către părinții noștri ne oferă capacitatea de a forma legături intime,
emoționale sau raporturi de muncă, numite atașamente, care influențează modul în care ne formăm
legături cu alții pe tot parcursul vieții noastre. Comportamentele afectuoase, cum ar fi atingerea,
ținerea de mână, mângâierea, sărutatul sau îmbrățișarea conferă un sentiment de siguranță iubitoare
și determină sistemul limbic să elibereze vasopresină, ce ne ajută să formăm legături, și
oxitocină („hormonul dragostei”), care combate stresul, promovează sentimente de apropiere cu
ceilalți și ne ajută să ne liniștim. Pe de altă parte, persoanele care dezvoltă un tipar de atașament
nesecurizant-evitant nu reușesc să stabilească relații sănătoase cu cei din jur, intimitate cu partenerii
lor, se pot angaja în comportamente adictive (alcool, droguri, tutun, sex) sau pot dezvolta tulburări
afective (parafilii, exhibiționism, voaierism).
Nenumărate studii întreprinse în domeniul neuropsihologiei de-a lungul timpului relevă faptul
că iubirea are multiple efecte asupra sănătății emoționale. În primul rând, iubirea ajută la creșterea
respectului de sine, ceea ce duce la o mai bună auto-îngrijire și fericire, la o mai mare probabilitate
de a ne angaja în activități care contribuie la o mai bună nutriție, fitness și alegeri de viață sănătoase.
În al doilea rând, iubirea ne face fericiți, determinând producerea de noradrenalină și dopamina (ambii
hormoni asociați cu adrenalina), ceea ce duce la creșterea sentimentelor de bucurie și plăcere,
reducând nivelul stresului. Iubirea poate ajuta la scăderea producției de hormon cortizon. De fapt,
dragostea încurajează corpul să producă oxitocină, ce îmbunătățește sistemul imunitar, care, la rândul
său, scade mortalitatea celulelor și a inflamațiilor. Nu în ultimul rând, iubirea ne ajută să dormim mai
bine. Somnul alături de persoana iubită ne face să ne simțim mai relaxați, să ne odihnim mai bine.
Odihna adecvată este vitală pentru sănătatea inimii și starea generală de bine, iar o mare parte din
activitatea reparatorie a corpului se realizează în timpul somnului.
Dintr-o perspectivă teologică, iubirea ne cere întotdeauna depășirea sinelui, renunțarea totală
la sine pentru celălalt, vindecându-ne astfel de egoism; numai iubirea unei persoane care este dispusă
să moară sieși poate deveni o iubire tămăduitoare. „Cel iubit nu-și trimite numai energia în ființa celui
iubitor, ci pe sine însuși întreg, fără să înceteze de a rămâne și în sine. E o proiectare a ființei sale
întregi prin energia sa în sufletul celui iubitor. Fața celui iubit ne preface în întregime după chipul ei
și ne umple fața noastră de bucurie și de farmec, o energie a lui e trimisă în noi și lucrează asupra
noastră, prin voia, afecțiunea și conștiința noastră, ușurate de energia aceea ce lucrează mai adânc în
noi”.
Dimensiunea taumaturgică a iubirii, al cărui temei este Însuși Dumnezeu, se manifestă asupra
sufletului. Orice însănătoșire este mai întâi o vindecare a sufletului și a inimii. Iubind cu adevărat, ne
vindecăm de mânie, de trufie, de frică, de tristețea sufletului, de avariție, de ură și invidie. Chipul
ființei iubite îl trăim ca pe o adevărată susținere a vieții noastre. „Nimeni nu se poate mulțumi cu sine
fără altul”.
Desigur, este important să ne reamintim în fiecare zi că există atât de multe alte tipuri de iubire
decât dragostea romantică. Există iubirea de viață, dragostea de natură, dragostea față de animale,
dragostea de aproapele nostru și iubirea unei anumite activități în care ne regăsim (artă, muzică, sport,
dans, job), iar toate aceste acte de dragoste oferă beneficii uimitoare pentru sănătate. Iubirea este o
forță care poate vindeca orice.
Lyceum T-supliment științific martie 2017 Iubire, Dăruire, Pasiune
8
Eros si Thanatos în opera lui Mircea Eliade
Prof. Doina Acasandrei
Cea mai înaltă reprezentare a fantasticului românesc este Mircea Eliade.
Dacă în literatura autohtonă de Eminescu se leagă domeniul meditației filosofice,
iar de Caragiale fabulosul folcloric autohton, Eliade întruchipează ambele
direcții deschise de cei doi predecesori, „realizând o interesantă simbioză între
narațiunea metafizică și cea mitică”.
Erosul și Thanatosul capătă în scrierile sale funcții metafizice. Dragostea,
ca și moartea, devine o experiență singulară, intimă, și pentru că „niciun om nu
știe nimic despre dragostea altcuiva” și cu atât mai puțin despre moarte. Cele
două experiențe fundamentale scot ființa prin clipa suspendată de sub ghearele
existenței cotidiene. Dragostea absolută nu se poate realiza în dimensiunea
telurică, ci la un nivel superior. Erosul evoluează treptat spre mitologie,
dobândind funcții inițiatice. Iubirea devine act mitic, unire rituală, depășind
stadiul de act erotic, transformându-se într-un liant între cele două lumi incompatibile: viața și
transcendentul. Dacă la început Erosul a cunoscut o perspectivă demitizantă, fiind sinonim cu
virilitatea (Lumina ce se stinge, Întoarcerea din rai, Huliganii, Viața nouă), ea va deveni treptat o
împletire a carnalului cu spiritualul, a realului cu profanul, pentru a ajunge la miracolul întâlnirii
sufletului pereche. Punctul cel mai înalt îl reprezintă împletirea cu Thanatosul, nunta în cer (Nuntă în
cer, La țigănci, Noaptea de Sânziene). Femeia este pentru bărbat mesagera marilor revelații
(Hildegard din La țigănci, Leana din În curte la Dionis, Niculina din Nouăsprezece trandafiri) sau
demonic (Domnișoara Christina). În proza fantastică eliadescă, Erosul coexistă și cu labirintul
memoriei, deoarece uitarea și aducerea aminte, amnezia și anamneza, schimbă radical destinele
personajelor. Domnișoara Christina îi cere lui Egor uitarea, pentru a face posibilă alăturarea lumilor
incompatibile, însă memoria îl va condamna pe erou la singurătate. În Șarpele personajele rătăcesc
prin propriile amintiri și dorințe, în timp ce Andronic, purtătorul hierofaniilor, este cel care știe.
Amnezie și anamneza întâlnim și în La țigănci. Gavrilescu se rătăcește în moarte, după ce a fost un
rătăcit în viață. Leanadin În curte la Dionis îndeplinește misiunea amnezicului Adrian. Ea este
salvatorul bărbatului. Cuplul mitic Orfeu – Euridice este invocat aici sub cele două aspecte: al creației
și al Erosului. Iubirea și moartea reprezintă în proza lui Mircea Eliade posibilitatea transcenderii
istoriei.
Iubirea dezvăluie adevărurile lumii, dezvăluie cunoașterea trecutului, înțelegerea prezentului și
intuirea viitorului. Astfel, mitul androginului simbolizează negarea limitelor prin anularea opoziției
masculin – feminin. Eliade conturează esența în coincidentia oppositorum, prin dorința neobosită de
refacere a perfecțiunii. Descrise de Platon, aceste ființe fabuloase despărțite de Zeus, dar reunite de
Eros ilustrează căutarea sufletului pereche, subliniind primatul dragostei. În Șarpele autorul utilizează
acest simbol, sugestiv fiind și numele personajului – Andronic. Gavrilescu din La țigănci își va regăsi
sufletul pereche, pe Hildegard, iubita pierdută în tinerețe, care îl așteaptă însă la limita dintre lumi
pentru a porni împreună în marea călătorie. Cuvintele lui Hildegard „Toți visăm, așa începe ca într-
un vis”, exprimă, plecând de la concepția romantică a realității ca vis și a morții ca realitate, ideea
dragostei ca pe singura cale de trăire a Absolutului, în sensul că, dacă Gavrilescu nu a putut reuși
acest lucru prin artă, Hildegard este aceea care-i salvează spiritul în imaginea simbolică a iubirii.
Ileana și Ștefan din Noaptea de Sânziene refac unitatea primordială tot prin moarte.
Personajele lui Eliade sunt veritabile proiecții ale lunii, deoarece „luna” este astrul ritmurilor
vieții și cel care-și exercită mirajul asupra traiectoriei lor. Întreaga lui proză este pusă sub semnul
unui ritual al simțurilor, cu accente olfactive, amestecând stări de frenezie, nebunie și zbor nocturn.
Despre dragoste și moarte, despre probabilitatea existenței unui „dincolo”, despre piatra
filozofală, despre posibilitatea de a opri timpul sau a ieși din timp, despre relația dintre
memorie/amnezie și identitate. El le discută și rediscută prin intermediul unor personaje în fiecare
narațiune a sa. În proza sa fantastică se filosofează mai mult decât în proza eseistică a altora.
Lyceum T-supliment științific martie 2017 Iubire, Dăruire, Pasiune
9
Iubirea eliadescă este ancorată în realitate, chiar și atunci când naște fapte nebunești-
verosimilul nu lipsește nici în nebunie, ilustrat prin Mitică Gheorghiu, cel a cărui dragoste lipsită de
reciprocitate îl împinge pe marginea prăpastiei, ajungând ca, în loc de iubire, să simtă infinită ură și
dorință de a-și face iubita să sufere. De altfel, iubirile amintite sunt doar sugerate în acest roman și
poartă povara neîmplinirii, deoarece reciprocitate perfectă nu există și, chiar și acolo unde aparențele
arată contrariul, lipsește totuși ceva care să împlinească întregul. Unirea trupurilor nu este suficientă.
Renunțarea de sine în numele iubirii este unilaterală și împiedică cercul să se închidă.
Bibliografie:
1. Glodeanu, Gheorghe, Regimul nocturn și regimul diurn al imaginarului, în Coordonate ale
imaginarului în opera lui Mircea Eliade, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2006,
2. Glodeanu, Gheorghe, Noaptea de Sânziene de Mircea Eliade, Editura Dacia, Cluj-Napoca,
2003
3. Eliade, Mircea, Întoarcerea din rai, Editura Tana, București, 2011
4. Ștefănescu, Alex, Istoria literaturii române contemporane 1941-2000, Editura Mașina de
scris, București, 2005
5. Vuarnet, Jean –Noël, Dumnezeul femeilor, Editura Anastasia, București, 1996
Chimia sentimentelor
Prof. Beatrice-Antonela Angheluță,
Prof. Luminița-Sofia Țîrcă, Emilia Dîlcu
Cercetătorii americani Hammer și Lykken susțin că misterul fericirii are de-a face cu
chimia. Mai precis, cu chimia corpului nostru. Fiecare om vine pe lume cu un număr de receptori ai
fericirii, conținuți în zestrea sa genetică, aceștia așteaptând să fie „hrăniți” cu endorfine și serotonină.
Când receptorii au primit o cantitate îndestulătoare din aceștia, psihicul atinge cote maxime. Starea
de fericire a omului e strâns legată de hormonul cerebral numit endorfina, un adevărat drog natural.
Serotonina și endorfina reprezintă două substanțe cu metabolisme strâns legate între ele, care se
influențează reciproc și a căror cantitate e controlată de creier. Serotonina este un
monoaminotransmițător sintetizat la nivelul unor neuroni din sistemul nervos central, la nivelul
celulelor enterocromafine sau plachetelor, care are un rol important în producerea somnului, în
procese mintale şi afective, în funcţii motorii, în termoreglare, în reglarea presiunii arteriale, în actul
vomei, în funcţii hormonale. Este produs din triptofan și i s-a identificat un rol important în
producerea depresiei, dacă se găsește în „hormonul fericirii” și este implicat în „chimia dragostei”.
Ce sunt, de fapt, endorfinele? Sunt o categorie de substanțe
produse de creier, deci fac parte dintre neurotransmițători (alături de
dopamină si serotonină). Din punct de vedere chimic, endorfinele au
structură de proteine complexe, iar rolul pe care li-l încredințează
organismul este acela de analgezic, vizând suprimarea durerii de
orice fel. Endorfinele au fost descoperite în 1975 și reprezintă o clasă
de peptide cu acțiune opioidă. În funcție de zona în care se găsesc,
endorfinele sunt stocate ca atare sau sub formă inactivă. Interacționează cu receptorii localizați la
nivel cerebral, reducând senzația de durere, interacționâd similar cu medicamente precum morfina și
codeina. Alterarea metabolismului endorfinelor duce la tulburări psihice, iar o anumită substanță,
numită b-endorfina, produce o marcată stare de rigiditate sau mobilitate, numită catatonie. După cum
le spune si numele, endorfinele au o structură chimică foarte asemănătoare cu a substanțelor extrase
din opiu și folosesc aceiași receptori pentru a se „agăța” de celule. Efectul de calmare a durerii este
puternic, iar consecința este o stare de relaxare, de bucurie chiar. Există stimuli preciși care
declanșează secreția internă a acestei substanțe: expunerea la lumină, durerea, condimentele din
mâncăruri (piper, chilli), stresul sau râsul, efortul fizic in general. Rezultatul este, de fiecare dată,
Lyceum T-supliment științific martie 2017 Iubire, Dăruire, Pasiune
10
atingerea unei stări euforice. Endorfina reduce intensitatea durerii și anxietatea, stimulează sistemul
imun, intervine în procesul învățării sau în adaptarea la lumină sau întuneric. Acțiunea ei durează
peste 30 de ore. Producerea de endorfine variază de la o persoană la alta. Endorfinele sunt eliberate
în prezența luminii puternice, a anumitor alimente (ciocolată, ardei iuți, cu a lor componentă numită
capsaicina ce determină acea senzație de durere), în cadrul exercițiilor fizice, în timpul râsului sau în
cadrul stresului. Mulți suferă de ceea ce ar putea denumi „dependența de endorfine” și au tendința la
exerciții fizice intense, pot avea multiple tatuaje si piercinguri sau își pot provoca singuri tăieturi care
nu fac altceva decât să declanșeze eliberarea de endorfine.
Mâncarea are un rol colosal în cadrul psihicului. Cercetările în domeniu au arătat că
producția de endorfine este intensificată prin consumul unor alimente bogate în grăsimi și zahăr
(apare așa-zisa „sugar rush”). Se prea poate să tânjești după alimente precum ciocolata, tocmai
datorită conținutului ridicat de grăsimi și zahăr pe care îl conțin (creierul are nevoie de aceste
componente esențiale și, prin depresia și somnolența care apar, te „obligă” să consumi exact ceea ce
are el nevoie). Dar pe lângă acestea, în ciocolată se găsește o substanță - feniletilamina - care
favorizează eliberarea endorfinelor.
În ceea ce privește serotonina, lucrurile par si mai interesante. Probabil că nu este o simplă
coincidență faptul că atunci când te simti stresat sau supărat apare o nevoie acerbă de dulciuri.
Mâncarea bogată în carbohidrați produce o creștere a concentrației de triptofan (un aminoacid,
precursor serotoninei și un tranchilizant natural). Așadar, o masă bogată în carbohidrați induce un
sentiment de calm, pace si sațisfactie, deoarece sporește producția de serotonină în creier. Însă,
consumul carbohidraților simpli în locul celor complecși poate avea un efect de moment. Te vei simți
în plină formă, însă starea aceasta va fi una de scurtă durată, deoarece nivelul insulinei va scădea
conducând la pierderea energiei, la depresie sau „concentrație scăzută de zahăr". Dacă te gândești că
o altă cantitate de zaharuri te va ajuta să iți revii, ia-ți gândul! Nu va face decât să înrăutățească și mai
mult starea ta! Serotonina e implicată și în depresia și senzatia de somnolență asociată cu trezitul
mult prea târziu, printr-un mecanism extrem de simplu: când soarele apune, serotonina e transformată
în melatonină, la răsăritul soarelui acest proces se oprește (numai dacă ești treaz). Legătura între
producția de serotonină și alternanța zi-noapte explică de ce oamenii se pare că sunt mai fericiți în
timpul verii (datorită duratei mai mari a zilei).
Consumul de legume și produse pe bază de cereale determină și el depresie. Vegetalele sunt
bogate în cadmiu (ce provine în mare parte din rândul îngrășămintelor), cadmiu determinând scăderea
nivelelor de serotonină. De aceea, cei care consumă frecvent aceste produse nu sunt deseori „shiny
happy people”.
Utilizarea contraceptivelor orale care influențează balanța hormonală din organism, în timp
îndelungat, se asociază cu depresia, pentru că intervine în producția de estrogen, care crește activitatea
receptorilor pentru serotonină .
Vitamina B3 în cantitate mică duce și ea la deficiență la nivelul producției de serotonină,
pentru că ajută la transformarea triptofanului în serotonină.
Dopamina are rol în creșterea pulsului sangvin, a presiunii sângelui, în creșterea
perfomanțelor la învațătură, în reglarea somnului, este responsabilă de emoțiile și sentimentele
pozitive, dar se eliberează și în condiții de stres. Când suntem îndrăgostiți, dopamina este cea care ne
face să ne simțim bine, este responsabilă de înroșirea obrajilor, de transpirația mâinilor.
În concluzie, se pare că aproape toate dorințele noastre au la bază nevoi complexe ale
organismului și e mai mult vorba de „chimie” decât pură întâmplare, conform principiului: „Nimic
nu e întâmplător !” (nici măcar un consum „inocent” de ciocolată).
Bibliografie
www.13.waisays.com/
en.wikipedia.org/wiki/Serotonin
Lyceum T-supliment științific martie 2017 Iubire, Dăruire, Pasiune
11
Iubesc ia românească Prof. Teodora Magdalena Ibănescu
Fiecare dintre noi a văzut sau a purtat
măcar o dată o ie românească, împodobită atât
de frumos cu motive florale și alte simboluri
specifice culturii românești.
Ia populară este considerată unul din
cele mai valoroase obiecte de cultură
tradițională românească, dar și mondială, fiind
apreciată atât în interiorul granițelor, cât și în
afara lor. Cunoscută și sub denumirea „cămașa
cu altiță”, ia reprezintă mult mai mult decât un
obiect vestimentar reinventat de către designerii
actuali (internaționali sau autohtoni) – ea a
rămas un simbol, o poveste, o carte de istorie.
Poporul român se identifică, printre altele, prin
portul său popular, cu precădere prin cea mai
reprezentativă și cea mai marcată de simboluri
piesă a sa: ia la femei, cămașa la bărbați.
În trecut, cea care se ocupa de lucrul
iei era femeia care nu se putea mărita dacă nu
știa a țese, a toarce sau a croi o cămașă. Ea
amesteca deodată cu materialele și culorile
folosite, tot sufletul ei, toată dragostea ei și toate
lacrimile ei. Însemnele magice cusute cu grijă,
cu fiecare împunsătură de ac, aveau menirea de
a proteja purtătorul de spiritele rele, de farmece,
de soarta rea. Tinerele moșteneau de la bunicile
lor sau de la mamele lor nu doar arta
meșteșugului popular, ci și rugăciunile potrivite
care se spuneau obligatoriu înaintea începerii
torsului lânii, a țesutului sau a coaserii manuale.
Știut fiind că „românu-i frate cu
codrul”, cele mai populare modele de
decorațiuni ale iilor tradiționale reproduc
elemente de natură. Spre exemplu, iile specifice
spațiului extracarpatic sunt inspirate de
peisajele tradiționale de câmpie, spații care au
fost generoase cu poporul român de-a lungul
istoriei. Atât în cadrul portului popular
masculin, cât și în ceea ce privește iile purtate
de „mândrele” de la țară, se remarcă modelele
în spic, cu garofiță, cu „creasta cocoșului”, dar
și cu lalele, bujori, trandafiri, tufănele și chiar
ghimpi, pe plan secund fiind modelele
geometrice. Nu numai decorațiunile iei aduc
poporul român mai aproape de natură, ci și
materialele folosite. Producția „eco” de in,
cânepă, bumbac sau chiar mătase pentru
materialul iei și pentru decorațiunile specifice
respectă capacitatea naturii de a dărui cantități
limitate de materiale, chiar dacă acest lucru
îngreuna procesul de manufactură și echivala cu
un număr limitat de cămăși țesute în fiecare
gospodărie. Totuși, tocmai dificultatea de a
confecționa o cămașă mai deosebită, o făcea pe
aceasta cu atât mai admirabilă, mai dezirabilă și
asigura avansarea în ierarhia socială a vieții de
la sat.
Ia este cea mai importantă piesă din
costumul popular pentru că determină
compoziția ornamentală a costumului, restul
pieselor trebuind în mod imperios să se acorde
cu aceasta ca epocă, vârstă, ornamentație,
cromatică. Altfel spus, ia este transpunerea
tradițiilor, a anumitor evenimente, a
diferențelor sociale, de vârstă.
Culorile vii erau destinate în special
tinerilor, în timp ce broderiile cu negru sau
maro erau destinate exclusiv persoanelor
căsătorite, așa cum erau și modelele cu pieptar.
Aceste limite s-au păstrat de-a lungul timpului
și încă sunt respectate de persoanele
conservatoare. Ii speciale erau țesute și pentru
cele două evenimente marcante ale vieții:
căsătoria și moartea.
Ia românească a fost de-a lungul
timpului obiectul admirației unor personalități
Lyceum T-supliment științific martie 2017 Iubire, Dăruire, Pasiune
12
de renume în istoria universală și nu numai. În
timp, finețea materialelor folosite, armonia
cromatică, dar și croiul pieselor de port
românesc, țesute, croite și brodate în casă au
fost apreciate de reginele României, Elisabeta
și Maria, dar și de aristocrația feminină a
timpului, care au purtat cu mândrie costumul
popular în diferite momente. Pe de altă parte, ia
a atras atenția artiștilor, fiind imortalizată de
pictorul francez Henri Matisse în mai multe
tablouri, unul dintre ele – „La blouse roumaine”
(1940) – fiind expus la Muzeul Național de Artă
Modernă din Paris. Un alt pictor român, de
origine evreiască, Constantin Daniel Rosenthal
a imortalizat-o pe Maria Rosetti în „România
revoluționară” purtând atât ie, cât și năframă. Ia
românească apare și în tablourile semnate de
Camil Ressu, Ion Theodorescu-Sion, Francisc
Sirato, Nicolae Tonitza, Dumitru Ghiață ș.a.
Ia românească a fost, deopotrivă, sursa
de inspirație pentru creația vestimentară a unor
celebri designeri precum Yves Saint Laurent,
care a creat, în 1981, o întreagă colecție
intitulată „La blouse roumaine”, urmat de Jean
Paul Gaultier, Kenzo sau Tom Ford, care a
reinterpretat ia din zona Sibiu, cu broderii negre
specifice zonei. Apoi au fost Oscar de la Renta,
Agatha Ruiz de la Prada, Anna Sui sau Philippe
Guilet. Printre designerii români care s-au
inspirat din portul românesc se numără Adrian
Oianu, Dorin Negrău, Corina Vlădescu, Ingrid
Vlasov.
În spiritul cinstirii unui simbol ce
atestă relația milenară, tradițională și durabilă
dintre români și natură, dar și frumusețea
simplă a hainelor brodate cu mătase, data de 24
iunie a fost stabilită pentru a sărbători Ziua
Internațională a Iei Românești, ocazie cu care
suntem toți invitați să revenim măcar pentru
câteva ore la portul originar.
Voi încheia cu un citat despre ie,
aparținând scriitorului Mircea Malița, din
volumul „România - Din tezaurul portului
popular tradițional”: „Costumul românesc este
un monument în sensul propriu al cuvântului.
El nu stă în căsuța sociologică sau etnografică
a îmbrăcămintei, ci în linie cu piramidele
egiptene, cu catedralele franceze și cu digurile
Olandei. El are acest drept pentru că este o
probă adusă la maturitatea existenței unei
civilizații închegate. El este una din mărturiile
vizibile și tangibile ale civilizației satului de pe
pământul nostru”.
Bibliografie:
Mircea Malița, Tancred Banățeanu, Elena Zlotea – „România - Din tezaurul portului popular
tradițional”, Editura Sport-Turism, 1977.
Iubirea în viziunea lui Albert Einstein Prof. Daniela Borș
,,Iubirea este atunci când sufletul începe să cânte şi florile vieţii tale înfloresc singure.”
Rabindranath Tagore
Chiar dacă trăim într-o lume profund comercială, unde totul se
vinde şi se cumpără, iubirea a rămas printre foarte puţinele lucruri care nu
costă bani. În opinia psihologului Alexandru Pleşea, cunoscut opiniei
publice drept ,,Antrenorul Minţii”, iubirea vine din adâncul fiinţei umane,
nu este o reacţie la o situaţie exterioară, ci un răspuns la cele mai profunde
întrebări despre viaţă.
,,Pseudo-iubirea, care vine dintr-o reacţie instinctuală,
animalică, din interes sau din atracţie pur fizică, este doar un răspuns al
corpului, nu al sufletului. Iubirea adevărată este necondiţionată, acceptă
orice se întâmplă, cu calm, cu pace, nu se identifică cu nimic banal din această lume şi vine dintr-o
fuziune divină a sufletului, cu inima şi mintea. Este clar pentru oricine care a iubit din tot sufletul, cel
Lyceum T-supliment științific martie 2017 Iubire, Dăruire, Pasiune
13
puţin o dată în viaţă, că dragostea nu este un lucru pământean, ci este poate singura rămăşită care ne
conectează cu divinul, cu eternitatea”, afirmă psihologul Alexandru Pleşea.
Specialistul crede că dragostea primită susţine moralul, ridică entuziasmul şi energia, aduce
încredere individuală, porneşte motoarele voinţei şi ambiţiei şi dezvoltă virtuţi ca răbdarea, toleranţa,
încrederea, acceptarea, empatia, compasiunea etc. Din nefericire, în ziua de azi, cel iubit are rare
momente în care realizează toate acestea. El nu poate observa mai des iubirea care vine spre el, din
cauza programărilor mentale pe care le are. Şi anume, observaţiile, judecata, opiniile, părerile pe care
mintea lui le generează, fără ca acesta să vrea.
Când te întrebi Ce este iubirea?, de multe ori ai un dubiu, fie dacă ești iubit, fie dacă iubești.
Uneori, poate simți ceva și mergi pe Google, tastezi Ce este iubirea? și vezi dacă te regăsești
în răspunsuri. Alteori, cineva se poartă cu tine într-un anumit fel, care pare că pe de-o parte este iubire,
pe de altă parte (poate) indiferență și te întrebi Ce este iubirea?
Dacă te duci în DEX și vrei să afli, cel puțin conceptual, ce este iubirea, găsești o definiție
destul de săracă care nu spune prea multe: ,,Faptul de a (se) iubi; sentiment de dragoste față de o
persoană; relație de dragoste; amor, iubit. Sentiment de afecțiune (și admirație) pentru cineva sau
ceva.”
Iubirea expune și revelează. Pentru iubire noi trăim și murim. Iubirea este Dumnezeu și
Dumnezeu este Iubire.
Albert Einstein dezvăluie că cea mai puternică forță din univers este Iubirea. Există o forță
extrem de puternică pentru care, cel puțin până în prezent, știința nu a găsit o explicație formală.
Este forța care include și guvernează totul, este chiar în spatele oricărui fenomen care are loc în
univers și încă nu a fost identificată de noi. Această forță universală este IUBIREA.
Când cercetătorii au investigat o teorie unificată a universului, au uitat cea mai puternică
forță nevăzută - iubirea. Iubirea este Lumina care îi luminează pe cei ce o oferă și o primesc.
Iubirea este gravitație, deoarece îi face pe unii oameni să se simtă atrași de alții.
Iubirea e putere, deoarece multiplică tot ce avem mai bun și oferă umanității șansa de a nu
pieri în propriul egoism orb.
Această forță explică totul și oferă sens vieții. Aceasta este variabila pe care am ignorat-o
de prea mult timp, poate pentru că ne este frică de iubire, deoarece este singura energie din univers
pe care ființa umană nu a învățat să o controleze după voința sa.
Pentru a evidenția iubirea, Albert Einstein a creat o simplă substituire în cea mai faimoasă
ecuație a sa. Dacă în loc de E=mc2, acceptăm că Energia pentru a vindeca întreaga lume poate fi
obținută din multiplicarea Iubirii cu viteza luminii la pătrat, atunci ajungem la concluzia că
iubirea este cea mai puternică forță ce există, deoarece nu are nicio limită.
După eșecul umanității în a utiliza și controla celelalte forțe din univers, care până la urmă
s-au întors împotriva noastră, este imperios să ne hrănim pe noi înșine cu o altă formă de energie…
Dacă vrem ca speciile noastre să supraviețuiască, dacă vrem să descoperim sensul vieții,
dacă vrem să salvăm lumea și fiecare ființă conștientă ce trăiește, atunci iubirea este unicul răspuns.
Probabil nu suntem încă pregătiți să creăm o bombă a iubirii, un mecanism destul de
puternic pentru a distruge ura, egoismul și lăcomia care devastează planeta.
Cu toate acestea, fiecare individ poartă cu sine un mic, dar puternic generator de iubire, a
cărui energie așteaptă să fie eliberată. Când o să învățăm să oferim și să primim această energie
universală, vom putea afirma că iubirea învinge tot, că poate transcende totul și orice, deoarece
iubirea este chintesența vieții.
Să învățăm să iubim cu adevărat, fără a cere vreodată ceva în schimbul iubirii noastre. Ba
dimpotrivă, să ne bucurăm că ni se permite să manifestăm iubirea. Par nebunești aceste cuvinte astăzi
când o asemenea iubire este aproape de negăsit. N-o mai întâlnim nici în filme (nici măcar în filmele
de desene animate). Dar atâta timp cât cineva o mai pomenește și își dorește din toată inima să o
manifeste, mai există o speranță ca ea să renască. Iubiți-vă din toată inima pe voi înșivă și nu vă fie
rușine de această iubire! Foarte mulți oameni se urăsc pe ei înșiși, de cele mai multe ori fără un motiv
real, doar din plictiseală sau o ignoranță crasă. Iubiți-vă așa cum sunteți dacă doriți să vă transformați!
Lyceum T-supliment științific martie 2017 Iubire, Dăruire, Pasiune
14
Nu așteptați să vă transformați pentru a ajunge să vă iubiți, pentru că nimic nu poate fi transformat în
bine, în lipsa iubirii!
,,Iubirea este cea mai mare forță a omenirii și, totuși, este cea
mai modestă pe care ne-am putea-o închipui.”
Mahatma Gandhi
Bibliografie:
1. www.descopera.ro
2. www.citatepedia.org
3. https://dexonline.ro
Iubindu-te,
Eleva Andra Petraru , clasa 10 T
A venit ziua.
Zi, în care, cu tremur în glas,
Țin să-ți declar iubire,
Glorioasă, sinceră și caldă,
Precum vraja în care am fost atras.
Privirea ta mângâietoare m-atrage
Spre ceva primejdios, ce, probabil,
Nu cunosc.
Dar țin să îmi asum un risc
Pentru ziua glorioasă, în care te voi
ține strâns la piept.
Iubita mea, cu ochi căprui
Și raze aurii în păr!
În astă zi fermecătoare,
Țin să îți declar iubire:
Arzătoare, veșnică și demnă,
Precum eu știu că meriți.
Blânda mea rază de soare,
Țin să-ți spun că
Te iubesc!
Lyceum T-supliment științific martie 2017 Iubire, Dăruire, Pasiune
15
Dragobetele – sărbătoarea iubirii în tradiția românească
Prof. Alina Bujeniță
Iubirea se poate exprima oricând și sub orice formă. Cel ce iubește nu are nevoie de vreo zi
anume pentru a-și exprima sentimentele. Totuși încă din Antichitate, oamenii au simțit nevoia de a
acorda iubirii o zi specială. La noi, luna februarie este denumită și „luna dragostei”, deoarece sunt
sărbătoriți doi patroni ai iubirii: Dragobetele, fiul chipeș și iubăreț al Babei Dochia, și Sfântul
Valentin.
Sfântul Valentin este sărbătorit pe 14 februarie, dată
considerată în tot Occidentul sărbătoarea oficială a
îndrăgostiților, pe care noi românii ne-am grăbit să o
importăm, în ciuda faptului că tradiția noastră asocia iubirea
cu Dragobetele, zeul iubirii sau „Cap de primăvară”. Această
sărbătoare, tipic românească, care dădea viață satelor cu toată
bogăția ei de tradiții și semnificații, riscă să se piardă cu totul,
pălind în umbra Sf. Valentin. Data de 24 februarie nu a fost
aleasă întâmplător. Este ziua care marchează începutul anului
agricol, momentul în care întreaga natură renaște, păsările își
caută cuiburi și, după unele credințe populare, ursul iese din
bârlog. Odată cu natura, reînvia și iubirea, iar Dragobetele era
ziua în care întreaga suflare sărbătorea înnoirea firii și se
pregătea pentru venirea primăverii.
Mulți tineri nu mai cunosc semnificația Dragobetelui,
vrăjitorul iubirii, patronul dragostei și al bunei dispoziții.
Dragobetele este un personaj mitologic, preluat de la vechii daci, similar lui Eros, al vechilor greci,
și lui Cupidon al romanilor. Legenda auzită din bătrâni la gura sobei spune că Dragobetele era un
tânăr frumos, cu părul negru ca pana corbului și ochii verzi precum iarba mătăsoasă de pe munte.
Vorba îi era dulce ca mierea. Fetele care îl întâlneau îi simțeau privirea vrăjită, iar sărutul său era ca
jarul. Ele se jurau că pare venit de pe alt tărâm.
Bătrânii spuneau că tatăl său ar fi fost duhul muntelui, de la care ar fi deprins învățătura
tainică de a citi în cartea secretă a naturii. La naștere ursitoarele i-au dăruit tinerețe fără bătrânețe,
căldura iubirii, darul de a vorbi cu păsările, înțelegerea semnelor magice ale pădurii și pământului dar
și un fluier care să-i țină de urât și să înveselească pe oameni cu cântecele lui.
Dragobetele călătorea ca gândul și ca vântul și se înfățișa acolo unde era chemat. Era nașul
ce oficia la începutul primăverii nunta tuturor animalelor. El se arată în vis feciorilor de însurat și le
arată secretele iubirii făcând cu fiecare legământ să păstreze taina. Într-o zi, însă, un bătrân trecut de
100 de ani a rupt secretul, povestind tuturor ce se întâmplă, și de atunci nimeni nu l-a mai văzut pe
fecior. Se spune însă că uneori în munți i se mai aude și astăzi cântecul fluierului său.
La vechii daci era perceput ca un zeu pețitor și ca un naș ce oficia în cer, la începutul
primăverii, nunta tuturor animalelor. De-a lungul veacurilor, românii au transfigurat Dragobetele în
zeitatea ce îi ocrotește și le poartă noroc îndrăgostiților. A devenit protectorul iubirii celor care se
întâlnesc în ziua de Dragobete, iubire care ține tot anul, precum cea a păsărilor ce „se logodesc'' în
această zi.
Numele de Dragobete provine fără îndoială din slava veche, „ dragu” înseamnă „drag”, iar
„biti” înseamnă „al meu”. Dacă după nume s-ar părea că a venit la noi dinspre răsărit, o altă posibilă
etimologie îl trimite pe Dragobete mult mai departe în timp, să concureze cu străvechii zei ai
antichităţii greco-romane. Ipoteza potrivit căreia numele ar proveni din cuvintele dacice „trago”- ţap
şi „ăpede”- picioare (în latină pedes) ne ispiteşte să aruncăm o privire comparativă sărbătorii romane
Lupercalia, în care bărbaţi aproape goi alergau pe drum şi atingeau femeile cu fâşii din pieile ţapilor
sacrificaţi, pentru a le induce fertilitatea. În plus, aceştia „aveau dreptul ca să necăjească pe femei fără
a putea fi pedepsiţi”. Ţapul este simbolul puterii de procreare, al vitalităţii şi fecundităţii, iar vechile
Lyceum T-supliment științific martie 2017 Iubire, Dăruire, Pasiune
16
sărbători din prag de primăvară se organizau pentru a provoca înflorirea, încălzirea vremii, explozia
de viaţă, iubirea. Goana lupercilor pe drumurile Romei aminteşte de „zburătoritul” tinerelor, un obicei
specific unor zone de Dragobete, conform căruia fetele îmbrăcate în haine curate, de sărbătoare,
obișnuiau să pornească cu voie bună spre pădure pentru a culege ghiocei, viorele, tămâioase, pe care
pe care le așezau la icoane și le foloseau la diverse farmece de dragoste. Către ora prânzului, fetele
porneau alergând spre sat, urmărite fiind de băiatul care le îndrăgea. După ce își prindea aleasa, băiatul
o săruta în văzul lumii, sărut care simboliza legământul lor de dragoste pe parcursul unui an sau poate
pentru toată viața. De la acest obicei se trage și zicala: Dragobetele sărută fetele! De Dragobete se
spune că îndrăgostiții trebuie neapărat să se sărute, dacă vor să rămână împreună cât mai mult timp.
De fapt, tot de Dragobete, îndrăgostiții fac o logodnă neoficială, prin care își jură iubire veșnică. Acest
lucru îi ajută să fie împreună pe viață.
Fiind sărbătorit la începutul anului, există superstiția că e bine ca această zi să nu te găsească
fără pereche, pentru că altfel o să fii singur pe tot parcursul anului. O altă superstiție spune că femeile
trebuie să atingă în această zi un bărbat pentru a fi drăgăstoase tot anul.
Un alt obicei de demult uitat era ca în această zi, fetele tinere, nemăritate să strângă zăpada
încă netopită, cunoscută drept „zăpada zânelor”. Topind această zăpadă se obținea o apă despre care
se credea că ar avea proprietăți magice în iubire și în descântecele de iubire, dar și în ritualurile de
înfrumusețare. Se credea că această zăpadă s-a născut din surâsul zânelor. Fetele își clăteau chipul cu
această apă pentru a deveni la fel de frumoase și atrăgătoare ca și zânele.
Se spune că de Dragobete gospodinele trebuie să semene busuiocul în răsadnițe, apoi să aibă
grijă de răsaduri până de Sfântul Gheorghe, când îl vor planta afară, în grădină. Ulterior, busuiocul
semănat de Dragobete era folosit în descântece, farmece și tratamente, deoarece se considera că avea
puteri magice. Era folosit și în ritualurile de Bobotează sau de Sfântul Andrei când fetele își puteau
visa ursitul.
Tradiția spune că nimeni nu trebuie să fie trist sau să plângă în ziua de Dragobete , deoarece
așa va fi tot anul și va atrage ghinioanele asupra lui. În schimb, trebuie să petreacă și să se veselească,
pentru ca tot anul să îi meargă bine și să aibă parte de voie bună.
În ziua de Dragobete lucrările câmpului, țesutul, cusutul, treburile grele ale gospodăriei nu
sunt permise. În schimb, curățenia este binevenită, fiind considerată aducătoare de spor și prospețime.
Obiceiurile sunt numeroase în ziua de Dragobete, cele mai multe s-au pierdut, altele încă se
păstrează și astăzi în unele zone.
Pentru tinerii din ziua de azi, Dragobetele reprezintă încă un prilej de a-i arăta persoane iubite
sentimentele.
Bibliografie :
1. Ion Ghinoiu, „Obiceiuri populare de peste an – Dicționar”, Editura Fundației Culturale
Române, (1997)
2. Romulus Vulcănescu, „Mitologie română”, București, 1985 3. Obiceiuri de Dragobete. crestinortodox.ro
Lyceum T-supliment științific martie 2017 Iubire, Dăruire, Pasiune
17
Iubirea de dincolo de cuvinte
Bibliotecar, Iuliana Rotaru
În luna iubirii, a Sfântului Valentin occidental si a Dragobetelui
autohton, zeul tinereții, al veseliei și al iubirii, fondul de carte al
bibliotecii s-a îmbogățit cu 50 de titluri. Printre ele, câteva din literatura
străină, pline de iubire și sentimente frumoase, cărți ușoare, pentru și
despre adolescenți.
În speranța că ele vor stârni interesul elevilor noștri, adolescenți
aflați la vârsta marilor neliniști, am să prezint o parte din ele:
➢ Sub aceeași stea, de John Green
O carte bună, cu o poveste tristă și foarte frumoasă, despre doi
adolescenți ce își trăiesc povestea de iubire până când….
➢ Orașe de hârtie, de John Green
Deși adresată adolescenților, cartea este deopotrivă citită și de adulți. O poveste palpitantă,
misterioasă, povestea lui Quentin și a lui Margo ne aduce aminte nouă, adulților, de perioada
adolescenței cu griji puține și trăiri intense.
➢ Căutând-o pe Alaska, de John Green
Povestea adolescentului singuratic, pasionat de cuvinte rostite de personaje celebre în ultimele lor
clipe de viață.
➢ Eleanor și Park, de Rainbow Rowell
Poveste superbă, emoționantă și captivantă care ne aduce aminte de ceea ce înseamnă să fii tânăr
și îndrăgostit de o fată, un băiat, o carte.
➢ Jurnalul unui adolescent timid, de Stephen Chbosky
O carte vânată asiduu de adolescenți cu un puternic impact asupra vieții acestora.
➢ Toate acele locuri minunate, deJennifer Niven
Descrie foarte bine trăirile adolescenților, o emoționantă poveste de dragoste despre o fată care
învață să trăiască de la un băiat care vrea să moară.
➢ Mincinoșii, de E. Lockhart
O poveste emoționantă și tulburătoare despre prietenie, prima dragoste, secrete dureroase, despre
legăturile de familie, penitență și iertare.
➢ Lola și băiatul de treabă din vecini, de Stephanie Perkins
Amestec de romantism, momente amuzante, personaje încântătoare, puțină dramă. Un volum
fermecător care trezește fiorii primei iubiri și micile dezamăgiri adolescentine.
Ar fi nedrept, însă, să nu amintesc câteva din sutele de cărți de dragoste deja existente în
biblioteca liceului și care, într-un fel sau altul, și-au pus amprenta pe sufletele generațiilor întregi de
tineri, cărți de care adolescenții de astăzi prea puțin au auzit.
Literatura universală a dăruit lumii cele mai frumoase povești de iubire ce au încântat cititorii
cu povești de dragoste tragice sau cu happy-end, care ne-au topit inimile cu fiecare filă citită. Ele
merită să fie amintite cu fiecare ocazie și citite în continuare de generațiile care vor urma. Iată unele
din romanele la sfârșitul cărora putem spune că am descoperit dragostea în aproape toate dimensiunile
ei.
➢ Anna Karenina, de Lev Tolstoi
Povestea de iubire a Annei Karenina, soția bătrânului Karenin, cu tânărul conte Vronski este una
dintre cele mai iubite din întreaga literatură a lumii. De la sfârșitul anilor 1870, când romanul a fost
scris, Anna Karenina rămâne până azi un simbol al iubirii nefericite, sfârșite sub roțile trenului…
➢ Dragostea în vremea holerei, de Gabriel Garcia Marquez
Dragostea în vremea holerei este o poveste de dragoste care are un mesaj foarte frumos și
important: o dragoste adevărată și sinceră va trece peste absolut orice impas și va rezista la
nesfârșit.
➢ Mândrie și prejudecată, de Jane Austen
Lyceum T-supliment științific martie 2017 Iubire, Dăruire, Pasiune
18
Una dintre poveștile clasice de dragoste în care frumoasa și inteligenta, dar săraca Elizabeth îl
învață pe șarmantul domn Darcy să iubească…
➢ Doctor Jivago, de Boris Pasternak
Spune povestea vieții și a iubirilor unui medic în perioada Revoluției ruse. Dragostea lui pentru
frumoasa Lara se consumă pe fundalul cruzimii și al talazurilor revoluției, o reprezentare
surprinzătoare a unor vremuri teribile.
➢ Sfârșitul aventurii, de Graham Greene
Londra celui de-al Doilea Război Mondial. Sarah Miles și scriitorul Maurice Bendrix trăiesc o
poveste de amor pasională și adulterină. În timpul bombardamentului, ca să-l salveze de la moarte,
Sarah îi promite lui Dumnezeu că va renunța la el…
➢ La răscruce de vânturi, de Emily Brontë
O superbă melodramă romantică, povestea lui Emily Brontë rămâne un roman de referință în
istoria romanului de dragoste, cu atât mai mult cu cât e vorba de o poveste atipică. Publicat în anul
1847, „La răscruce de vânturi” spune istoria a doi tineri în calea iubirii cărora stă totul…
➢ Lorelei, de Ionel Teodoreanu
Un roman al sufletului, al confesiunii. Figura Luciei Novleanu este marcantă pentru cititor,
datorită simplității, gingășiei și sincerității ei.
➢ Invitația la vals, de Mihail Drumeș
O carte îndrăgită de către toți cititorii, ce prezintă dragostea a doi studenți: Tudor și Micaela.
Emoții, iubire și suspans descriu cel mai bine această carte.
➢ Maitreyi, de Mircea Eliade
Un jurnal, o îngrămădire de sentimente contradictorii, de la ură la iubire, pe care Allan le
dobândește în timpul șederii sale în India.
➢ Nuntă în cer, de Mircea Eliade
Un roman excepțional, care ne învață că: „viața nu așteaptă pe nimeni. Te duce cu ea fără să îți
dai seama. Când te trezești, nu mai e nimic de făcut”.
➢ Orașul cu salcâmi, de Mihail Sebastian
Povestea Adrianei Dunea, fata din provincie care trece de la copilărie la maturitate și a cărei lumi
se transformă odată cu ea.
Și lista rămâne deschisă… Tinerii cititori ai bibliotecii vor găsi în aceste volume și în multe
altele, una din cele mai profund umane și veșnice teme – tema dragostei. Fie că sunt scrise de autori
români sau străini, aceste povești de dragoste vor fermeca și emoționa până într-atât încât să-i facă
să le citească dintr-o singură suflare.
Lyceum T-supliment științific martie 2017 Iubire, Dăruire, Pasiune
19
Bârladul - orașul meu drag
Prof. Carmen Chelaru
Fiecare om are un loc de baștină – acel colț de rai
purtat veșnic în suflet, care este strâns legat de unele dintre
cele mai frumoase amintiri din viața lui. Pentru mine, orașul
natal este locul unde am văzut pentru prima oară bolta
albastră a cerului, locul în care am visat cu ochii deschiși și
în care mi-am văzut visele îndeplinindu-se.
Eu cred că orașul natal e ca şi prima dragoste, care
rămâne în suflet pentru toată viața. Un copil mic își iubește
orașul inconștient, îi place să se plimbe și să se joace pe străzile
lui. El de-abia descoperă lumea și ea-i pare fermecătoare. Cu
anii, chiar dacă vezi că în jur nu-i totul perfect, dragostea pentru orașul tău oricum rămâne nealterată.
Poate unii dintre voi se pot întreba ce e de iubit la acest oraș? Știu că sunt subiectivă. Iubesc
Bârladul pentru că este orașul meu natal, iubesc Bârladul pentru că îl asociez involuntar cu primii
fiori ai dragostei, primele întâlniri. Iubesc Bârladul pentru că aici sunt prietenii mei de-o viață, pentru
că fiecare colț al lui înseamnă o amintire. Iubesc Bârladul pentru că aici mă simt mereu tânără.
Dar lăsând la o parte motivele mele, aș vrea să devin pentru o clipă obiectivă și să dau și
altora motive să îndrăgească orașul meu natal. Pentru mulți e un oraș mic, de provincie, un „loc în
care nu se întâmplă nimic” (ca să-l parafrazez pe Sadoveanu). Eu pot să vă spun că Bârladul are
farmecul și frumusețea lui și reușește să păstreze acea unicitate de care ar trebui să fie mândri toți
locuitorii orașului. Cu toată convingerea l-aș putea numi un oraș al culturii, al muzeelor, al operelor
de artă, al edificiilor creștine și religioase și un oraș al parcurilor. În cele ce urmează o să încerc să vă
conving de acest lucru.
Orice călătorie în spațiul bârlădean înseamnă o întâlnire cu istoria. Itinerariile istorice locale,
monumentele de artă și arhitectura religioasă, casele memoriale, vestigiile arheologice, rezervațiile
naturale intrate în patrimoniu, sunt locuri și obiective ce merită cercetate de orice drumeț.
Bârladul este cel mai important centru cultural din județul Vaslui şi unul dintre cele mai
importante din regiune, datorită istoriei și valorilor sale culturale.
La nivelul municipiului, există numeroase obiective de interes turistic cultural-educaţional
care pot fi puse in valoare în cadrul circuitelor turistice.
Centrul Cultural-Istoric al municipiului Bârlad conține majoritatea monumentelor de
arhitectură (atât cele înscrise în Lista monumentelor istorice cât și cele propuse a fi înscrise). Centrul
este compus dintr-un complex de clădiri în care funcționează Muzeul „V. Pârvan”, Teatrul „V. I.
Popa”, monument de arhitectură înscris în Lista de monumente, şi „Parcul Teatrului” – amenajare
complexă peisajeră, cu tematică istorică şi culturală, creat în jurul clădirilor în care funcționează
instituțiile menționate.
Muzeul Vasile Pârvan găzduieşte extraordinare colecţii de artă, unii dintre cei mai mari
artişti români şi străini regăsindu-se în patrimoniul instituţiei. Există lucrări ale pictorilor Ştefan
Luchian, Nicolae Tonitza, Iosif Iser, Theodor Pallady, Ion Ciucurencu, Corneliu Baba, precum şi a
sculptorilor Ion Irimescu și Marcel Guguianu.
Teatrul „V. I. Popa” respectă o politică repertorială, având ca repere valoarea artistică și
diversitatea, intensificându-și activitatea de promovare a spectacolelor sale prin intermediul turneelor
în țară și străinătate.
Planetariul din Bârlad este primul planetariu digital din județul Vaslui, dotat cu
echipamente de ultimă generație pentru simularea bolții cerești, dar și pentru proiecții de filme
documentare de astronomie ce se adresează unei largi categorii de public.
Pavilionul expozițional „Marcel Guguianu” constituie un muzeu de autor, al patrulea din
țară, și adăpostește o impresionantă donație (peste 300 de piese, sculptură monumentală, grupuri
Lyceum T-supliment științific martie 2017 Iubire, Dăruire, Pasiune
20
statuare, busturi din bronz și marmură ale unor personalități de marcă ale culturii române), făcută de
genialul sculptor de origine bârlădeană.
Centrul Cultural „Mihai Eminescu” reprezintă unul din simbolurile arhitecturale ale
Bârladului. Centrul se dorește a fi un loc de popas pentru oamenii de cultură din spațiul cultural
românesc și nu numai, dar și pentru iubitorii de cultură, cunoscători și necunoscători ai lui Mihai
Eminescu.
Observatorul astronomic este în prezent unul dintre cele mai dotate observatoare
astronomice publice din țară. Din anul 2010 a fost inaugurat Astroclubul „Perseus”, cu
ocazia Săptămânii Mondiale a Spațiului Cosmic, și este principalul program educațional pe
domeniul astronomiei din cadrul Muzeului „Vasile Pârvan” Bârlad.
Grădina publică este una din cele mai vechi și mai frumoase parcuri naturale de acest gen
din Moldova. A fost înființată în prima jumătate a secolului al XIX-lea, în timpul domniei lui Mihai
Sturdza sub stricta supraveghere a grădinarului Schteiner de la Epureni. Nu este doar un parc de o
frumusețe extraordinară, ci și locul care în trecut îi atrăgea pe scriitori ca pe un magnet. Ibrăileanu,
Vlahuță, Victor Ion Popa, Tutoveanu sunt doar câteva din numele care apar în istoria acestui loc.
Grădina Zoologică, cea mai mare din Moldova, o atracție importantă a municipiului Bârlad,
a fost înființată în anul 1960 şi se întinde pe o suprafaţă de aproximativ 5,6 ha.
Nu știu dacă am reușit să vă conving, pe voi cei sceptici, că Bârladul, acest centru urban
vechi, este un oraș ce merită iubit pentru că păstrează multe din trăsăturile unui oraș aristocrat, pentru
frumusețile locurilor, pentru amintirile care ne leagă pe veci de el, dar mai ales pentru inestimabilului
patrimoniu cultural, istoric și religios.
Iubirea… sărbătorită pe întreg Pământul
Prof. dr. Lăcrămioara Artene
Luna Februarie, luna lui Făurar, este o
lună a iubirii și romantismului, iar sărbătoarea
conține atât elemente creștine, referitoare la
Sfântul Valentin, ocrotitorul îndrăgostiților,
tradiții antice romane referitoare la sărbătoarea
păgână a fertilității, denumită „Lupercalia”, cât
și referiri la divinitățile mitologice: Eros (zeul
iubirii în mitologia greacă), Cupidon/ Amor
(zeul dorinței, al iubirii, al atracției și al
afecțiunii în mitologia romană), Dragobete
(patron al dragostei pe plaiurile românești, zeu
ce oficia din cer nunta păsărilor).
În Evul Mediu, locuitorii Franței și
Angliei credeau că sezonul de împerechere al
păsărilor începe pe 14 februarie și au stabilit în
această zi serbarea romantică a dragostei. În
1392, poetul Geoffrey Chauser a scris poemul
„Parlamentul păsărilor” („The Parliament of
Fowls"), în care susține că „De Ziua
Îndrăgostiților fiecare pasăre își alege
partenerul.”
Iubirea se sărbătorește în întreaga
lume, fiecare țară dezvoltând un model propriu,
conform obiceiurilor și credințelor locului.
În SUA, populația sărbătorește
IUBIREA cu cel mai mare entuziasm. Cele mai
populare obiceiuri includ excursii romantice în
afara orașului, cine romantice la restaurant și
cadouri din cele mai diverse, de la coșuri cu
bunătăți (ciocolată), la felicitări, buchete de
flori, inimioare și jucării de pluș.
În BRAZILIA, Ziua Iubirii este
celebrată pe 12 iunie, cu o zi înaintea zilei
Sfântului Anton, protectorul căsătoriei. Se oferă
cadouri între iubiți sau soți precum: flori,
felicitări, ciocolată. Locuitorii Braziliei petrec
această zi cu prietenii, familia si rudele lor,
gătind mese speciale acasă, organizând
Lyceum T-supliment științific martie 2017 Iubire, Dăruire, Pasiune
21
petreceri alături de prieteni sau mergând la
petrecerile organizate de cei apropiați sau de
oficialități.
În COLUMBIA, iubirea este
sărbătorită în a treia zi de vineri și cea de-a treia
zi de sâmbătă ale lunii septembrie.
Festivitatea poartă numele de ,,Ziua
Prietenului Secret”, iar în această zi, fiecare
locuitor își alege un prieten căruia îi face un
cadou secret.
În ANGLIA, pe la 1700, în seara zilei
de Sfântul Valentin, fetele singure, necăsătorite
își puneau cinci frunze de dafin pe pernă, câte
una în fiecare colț și una în centru, crezând că
își vor visa ursitul. În ȚARA GALILOR, ziua
iubirii este 25 ianuarie, zi în care galezii îl
comemorează pe Sfântul Dwynwen, patron al
îndrăgostiților.
În GERMANIA a devenit o obișnuință
ca tânărul să vină la iubita lui cu un buchet de
trandafiri.
În FINLANDA și ESTONIA, 14
februarie reprezintă o celebrare a prieteniei,
fiind numită „Ziua prieteniei”. Oamenii își
dăruiesc felicitări și cadouri alături de o urare
referitoare la prietenii fericite.
Tinerii din DANEMARCA și
NORVEGIA au găsit un element prin care să
transforme această sărbătoare în una originală.
„Gaekkebrev” sunt poezioare haioase sau doar
note de dragoste pe care bărbații și băieții le
trimit anonime către femeile și fetele pe care le
admiră, lăsând doar mici indicii referitoare la
„din câte litere este format numele lor”. Dacă
destinatara „poemului” ghicește numele
admiratorului, câștigă drept premiu un ou de
Paște, dacă nu, ea va fi cea care îi va dărui
acestuia dulcele de Paște.
În FRANȚA, în ziua de 14 februarie era
„loteria dragostei". Femeile și bărbații singuri
trebuiau să strige către cel care urma să-i devină
pereche, în fața casei acestuia. Cei care erau
respinși de potențialul partener reveneau a doua
zi, în același loc, și ardeau fotografiile cu cel
care nu l-a dorit. La scurt timp, obiceiul a fost
interzis de Guvernul de la Paris.
În SPANIA se pune mare accent pe
cadouri, soțul îi oferă flori soției, iar cuplurile
necăsătorite își oferă flori și cărți.
În ITALIA, pe 14 februarie are loc
,,Festivalul Primăverii”. Totul se petrece în aer
liber, se ascultă muzică și se citesc poezii. În
Torino, tinerii obișnuiesc să-și anunțe logodna
în această zi.
În GRECIA, ,,Ziua Iubirii” este
sărbătorită cu mult fast și tinerii aleg această zi
pentru a se cere în căsătorie sau a se căsători.
Această zi este plină de dragoste în insulele
însorite ale Greciei, iar tinerii petrec ziua
împreună, slăvind iubirea pe care o simt unul
pentru celălalt.
În SLOVENIA, 14 februarie
marchează începutul muncilor agricole. Un
proverb sloven spune că „Sf. Valentin vine cu
cheile rădăcinilor”. Este o zi bună de început
munca în vie și pe câmp, deoarece natura se
reîntoarce la viață. Slovenii cred că în această zi
păsările cerului se logodesc sau se căsătoresc cu
perechile lor. În Slovenia, pe 12 martie se
sărbătorește ,,Ziua Iubirii”.
În ROMÂNIA, sărbătoarea tradițională
a îndrăgostiților este DRAGOBETE, care se
sărbătorește pe 24 februarie. În trecut, fetele și
flăcăii se îmbrăcau în straie de sărbătoare și se
întâlneau în fața bisericii. Apoi plecau să caute
flori de primăvară prin păduri și lunci. Pe
dealurile din sat se aprindeau focuri, iar fetele
și băieții stăteau și vorbeau în jurul lor. La ora
prânzului, fetele se întorceau în sat alergând,
obicei numit ,,zburătorit”, urmărite de câte un
băiat căruia îi căzuse dragă. Dacă băiatul era
iute de picior și o ajungea, iar fata îl plăcea, îl
săruta în văzul tuturor. Sărutul acesta
semnifica logodna celor doi pentru un an sau
chiar pentru mai mult.
În JAPONIA și alte țări asiatice unde
se știe că femeile sunt rezervate în privința
exprimării sentimentelor față de bărbatul iubit,
ziua Sf. Valentin este ocazia perfectă de a ieși
în evidență prin cadourile pe care le fac:
ciocolata giri-choko, ciocolată normală, oferită
„din obligație" pentru șefi, colegi și prieteni
apropiaț, dar ciocolata honmei-choko, fină, de
calitate superioară este pentru iubit, logodnic
sau soț. O lună mai târziu, pe 14 martie,
cadourile iau ruta inversă. De Ziua Albă,
bărbaților le revine datoria de a dărui femeilor
bezele și ciocolată albă.
Indiferent de numele pe care îl poartă,
,,Ziua Iubirii”, ,,Valentine's Day”, ,,Ziua
Îndrăgostiților”, ,,Ziua Prieteniei”, această zi
este sărbătorită cu entuziasm în întreaga lume.
Aceasta face parte din cultura maselor, pe care
majoritatea dintre noi am acceptat-o deja. Până
Lyceum T-supliment științific martie 2017 Iubire, Dăruire, Pasiune
22
la urmă, mesajele pe care le transmite sunt
pozitive – ne îndeamnă să împărtășim
afecțiunea, iubirea …
https://ro.wikipedia.org/wiki/Sfântul_Valentin
https://ro.wikipedia.org/wiki/Ziua_îndrăgostiților
www.traditii.ro/dragobete.
Sfera de cristal
Prof. Virgil Lupu
Ai plecat cu ochii pierduți în lacrimi,
Iar eu am rămas mai bătrân, mai posac.
Te-am strigat din tulbure ape,
Mi-ai răspuns ca un ecou depărtat.
Unde pleci, pe-ntinse orizonturi,
Frământând lutul vieții în zadar?
Doar cu mine putea-vei clădi,
Turnul vegherii către neant.
Te-ai pierdut în mreje confuze,
Într-un labirint imens și rece.
Te voi căuta și în infern
În timp ce viața îmi va trece.
Îți văd surâsul și-n vis, și când mă scol,
Și sărutarea ta înc-o mai simt.
Aș vrea să zbor spre tine peste zid
De așteptări și de amor.
Vom fi iarăși noi doi,
Și vom forma o sferă de cristal.
Noi vom învinge ierni și ploi,
Trăind în spațiul ireal.
Totul sau nimic
Prof. Virgil Lupu
Din peștera sufletului meu,
Pornește un râu către tine.
E râul ce poartă al meu of,
Și plânge cu triste suspine.
Te speli dimineața în râu,
Și știi că frumoasă te face.
Eu strig că mă doare zeescul tău chip,
Mă doare și totuși îmi place.
Nu râde de vorbele mele pestrițe,
Frumoasă și scumpă iubită!
Eu sunt cavalerul, ce veșnic te place,
Lipsit de talent și voințe.
Eu sunt menestrelul ce piere de dor,
Ce însetat va muri câte-un pic,
Sperând într-un gest salvator,
Dorindu-te pe tine sau nimic.
Lyceum T-supliment științific martie 2017 Iubire, Dăruire, Pasiune
23
Călătorind prin orașele iubirii
Prof. Bordeianu Lăcrămioara
După cum bine spunea eroul lui Marin Preda din ,,Cel mai iubit dintre pământeni”,
,,dacă dragoste nu e, nimic nu e…”. Iubirea este cel mai frumos și mai înălțător sentiment din lume.
A iubi este însăși legea vieții. Este una dintre cele mai sublime acțiuni pe care o poate realiza
o ființă umană.
Cântată și slăvită în cele mai diverse forme de artă (literatură, muzică, pictură, dans), iubirea
o întâlnim în numeroase ipostaze: iubirea față de Dumnezeu (duhovnicească), iubirea față de semeni,
iubirea față de țară, iubirea față de părinți, iubirea ca relație a unui cuplu de îndrăgostiți etc.
Nu doar trupul și simțurile sunt liantul iubirii, ci și sufletul, spiritul.
După cum ne spune și Apostolul Ioan ,,Cel ce nu iubește, n-a cunoscut pe Dumnezeu, căci
Dumnezeu este iubire”.
,,Iubirea este o taină pe care Dumnezeu a pus-o în sufletul omului, care are la baza ei jertfa.
Nu există jertfă fără iubire și iubire fără jertfă.” (Părintele Calistrat)
Atât în literatura română, cât și în cea universală, am cunoscut iubiri nemuritoare, mărețe,
pline de dramatism.
Astfel, am iubit și am suferit și noi alături de: Afrodita și Ares (al căror fiu este Eros, Cupidon
la romani), Ulise și frumoasa sa soție Penelopa, Elena și Paris, Tristan și Isolda, Othelo și Desdemona,
Romeo și Julieta, Anna Karenina etc.
De asemenea, am cunoscut iubiri celebre, precum cele ale lui Napoleon și Josefina, Antoniu
și Cleopatra, Eminescu și Veronica Micle, George Enescu și Maria Cantacuzino etc.
Luna Februarie este luna iubirii. În tradiția occidentală, pe 14 februarie se sărbătorește Sf.
Valentin – Valentine ‘s Day – ziua îndrăgostiților.
Românii sărbătoresc atât Valentine’s Day, cât și sărbătoarea de Dragobete, pe 24 Februarie.
Se spune că Dragobetele ocrotește și poartă noroc îndrăgostiților, putând fi considerat un
veritabil Cupidon românesc.
Dacă tot sărbătorim Dragobetele – ziua îndrăgostiților – cel mai frumos ar fi să pornim în
această zi într-o călătorie imaginară prin câteva dintre cele mai frumoase orașe romantice.
Primul popas al călătoriei trebuie neapărat să fie
capitala europeană a dragostei – Parisul.
Îndrăgostiții fac plimbări de-a lungul Senei și se opresc
mereu în fața lacătelor iubirii, promisiuni de dragoste făcute de
cupluri pe parcursul anilor, prinse de balustradele Podului
Artelor care traversează inima capitalei franceze.
Apoi, vom face un popas la Peretele Iubirii, creat în
Montmartre în anul 2000, de Federic Baron și Claire Kito.
Peretele cuprinde inscripții care traduc expresia ,,te iubesc” de 311 ori, în 250 de limbi și atrage an
de an îndrăgostiți din întreaga lume.
Ne vom plimba prin arondismentul 18 al Parisului, în Montmartre și ne vom lăsa pictați de
artiștii din Place de Tertre, după care putem merge la impozanta Bazilică Sacre Cœur și, desigur, nu
putem părăsi orașul îndrăgostiților fără a vizita Muzeul Luvru, pentru a ne bucura de nemuritorul
surâs al Giocondei (Mona Lisa), celebra pictură a lui Leonardo Da Vinci.
Vom încheia această superbă zi de Dragobete cu o cină romantică și un pahar de șampanie
franțuzească în impresionantul Tour Eiffel.
Părăsim Parisul și mergem în Italia, la Verona.
Ce alt loc mai potrivit pentru a declara iubirea eternă și promisiunea unei vieți petrecută
împreună să alegi, decât Verona, la casa Julietei? Verona, pe care William Shakespeare l-a
transformat în orașul dragostei eterne, unde casele celor doi iubiți, Romeo și Julieta, dăinuie și azi.
Celebra poveste de dragoste este retrăită acolo de nenumărați îndrăgostiți, care vin să viziteze
Lyceum T-supliment științific martie 2017 Iubire, Dăruire, Pasiune
24
balconul Julietei. Aceștia merg la casa tinerei pentru a-și celebra propria poveste de dragoste cu lacăte
pe care le pun la poartă.
De la Verona plecăm la Veneția – orașul iubirilor trecute. Pentru majoritatea oamenilor,
Veneția – orașul ce plutește pe apă – este sinonimă cu romantismul. Îndrăgostiții adoră acest oraș,
imaginându-l ca pe un simbol al iubirii, inspirați de poveștile de dragoste, adăpostite de zidurile
scorojite ale clădirilor. Veneția este orașul care nu obosește și nu doarme niciodată.
Unul din simbolurile Veneției este Piața San Marco, dominată de catedrala cu același nume.
Aici, îndrăgostiții vor hrăni porumbeii și vor vizita Palatul Dogilor, aflat în imediata apropiere a
Catedralei San Marco, construit pentru a servi drept reședință a dogilor.
În trecut, Palatul Dogilor cuprindea toate închisorile Veneției, într-una din ele fiind
întemnițat și cel mai celebru fugar și singurul de altfel, aventurierul amoros Giacomo Cassanova.
Îndrăgostiții nu vor rata plimbarea cu gondola. Ce poate fi mai romantic decât o plimbare în
doi cu gondola, sub clar de lună și în acordurile unui minunat cântec, interpretat de un gondolier?
Tot în februarie, dar la începutul lunii, Veneția se îmbracă în veșmânt de sărbătoare,
începând Carnavalul – unul dintre cele mai renumite –, orașul retrăindu-și trecutul glorios și colorat.
Este un amestec de tradiție, distracție, istorie și bună-dispoziție într-un oraș unic cu adevărat. Este
festivalul care celebrează trecerea de la iarnă la primăvară, o perioadă în care totul pare realizabil și
perfect posibil, inclusiv iluzia că cei mai săraci oameni pot deveni cei mai puternici, purtând pelerine
și celebrele măști venețiene pe față.
Nu putem părăsi Italia fără a merge la Roma – un alt oraș al îndrăgostiților.
Ne vom opri întâi la Fontana di Trevi pentru a arunca un bănuț, în timp ce ne vom pune o
dorință. Vom trece apoi pe la celebrul Colosseum, la Vatican, prin Piața San Pietro și Basilica San
Pietro, cu Capela Sixtină al cărui tavan a fost pictat de Michelangelo.
Pentru a ne aduce aminte de originile istoriei noastre naționale, vom merge la Columna lui
Traian. Acesta este unul dintre cele mai importante monumente ale antichității europene, construit
din ordinul împăratului Traian, reprezentând o prețioasă cronică vizuală a războiului daco- roman.
Vom părăsi bătrânul continent european și vom ajunge tocmai în Orientul Îndepărtat, în
India, și anume în statul Agra, unde vom rămâne muți de uimire și încântare în fața Mausoleului Taj
Mahal, una dintre cele mai frumoase clădiri din lume, construite între 1631 și 1635, pe malurile râului
Yamuna, de împăratul imperiului, Mogul Shah Jahan.
Distrus de dispariția soției sale – Mumtaz Mahal – , care a murit la nașterea celui
de-al 14 - lea copil, împăratul a hotărât să ridice în amintirea ei cel mai grandios mausoleu din lume.
Construcția lui a durat 22 de ani. În timpul zilei, zidurile Taj Mahalului par a avea culori diferite: în
lumina dimineții, mausoleul apare roz, seara devine alb, iar noaptea, în lumina lunii, zidurile par aurii.
Ne întoarcem în sfârșit acasă, încărcați și mai mult de sentimentul de iubire pe care l-am
întâlnit la tot pasul prin aceste orașe romantice și nu putem să nu încheiem toată această superbă
călătorie cu o plimbare prin ,,dulcele târg al Ieșilor’’, oraș marcat de emoționanta poveste de dragoste
dintre Luceafărul poeziei românești, Mihai Eminescu, și Veronica Micle.
Vom merge în Parcul Copou și ne vom așeza pe bancă, sub teiul lui Eminescu, unde
îndrăgostiții își șoptesc vorbe de iubire.
Revenind la tema noastră – iubirea adevărată, necondiționată – putem spune despre acest
sentiment că este singurul care trebuie să ne umple sufletul, alungând de acolo orice altceva.
Acceptând că strămoșii noștri comuni sunt Adam și Eva, înțelegem că ne tragem din părinți
comuni și, atunci, cum putem să-i urâm pe cei care ne sunt frați?
Ar trebui să ne întrebăm mereu și acesta să fie barometrul a ceea ce înfăptuim: dacă dincolo
de acțiunile noastre, există cu adevărat iubire, căci, după cum am spus la început, ,,dacă dragoste nu
e, nimic nu e…” și, după cum spunea tot Marin Preda, ,,iubirea este singura noastră șansă pe
Pământ…”?
Lyceum T-supliment științific martie 2017 Iubire, Dăruire, Pasiune
25
Iubirile din viața domnitorului Alexandru Ioan Cuza
Prof. Opăriuc Elena
Alexandru Ioan Cuza (n.20.03.1820- d.15.05.1873) rămâne în istoria noastră ca primul
domnitor al Principatelor Unite ale Moldovei şi Ţării Româneşti, cu rol hotărâtor în modernizarea
Ţărilor Române. A iniţiat şi a impus reforme importante: secularizarea averilor mânăstirești, reforma
agrară, reforma justiţiei şi învăţământului. Un domn luminat, pentru că în timpul domniei sale s-au
înfiinţat universităţi româneşti în Iași, 1860, şi Bucureşti, 1864. Tot de la acea vreme, învăţământul
primar a devenit obligatoriu.
Ampla introducere este cu scopul de a nu micşora dimensiunea uriaşă a domnitorului prin
cele ce vor fi arătate în legătură cu viaţa amoroasă. Femeile din viaţa lui au contribuit la mărirea şi la
decăderea lui Cuza.
Pentru a intra în tema noastră şi pentru a stârni curiozitatea, redau un fragment din articolul
vremii, intitulat „Îndoita alegere a lui Cuza”, semnat de un martor al evenimentelor: „Cuza de la
început s-a arătat un mare berbant. Venise-n lagăr doamna Creţulescu, căreia i se mai zicea «Madame
Chipiu» pentru că purta chipiu de colonel. Se spune că generalul Florescu, ministru de război, i-a
trimis vorbă să nu mai poarte chipiu, că face de ruşine armata şi ea i-a răspuns: «că e altul mai mare
ca el, căruia îi face plăcere să o vadă cu chipiul de colonel»”. Se mai vorbea despre o femeie frumoasă,
trimisă de guvernul austriac ca spioană pe lângă Cuza, să afle secretele armatei. Se ştia deci despre
domnitor că e mare amator de a cunoaște femei. Nu se știe, însă, dacă „spioana” a aflat ceva, dar se
știe că s-a făcut repede nevăzută. Florescu pare a-i fi făcut vânt de unde a venit. Cu doamna Crețulescu
nu se jena Cuza și făcea plimbări pe câmp.
Domnitorul era căsătorit cu Elena Rosetti, cunoscută ca Elena Doamna. Ea era o femeie
timidă, foarte retrasă, diferită de energicul şi nestatornicul ei soţ. I-a rămas alături până la moarte, în
ciuda infidelităţilor. Elena Doamna nu i-a oferit moştenitori, dar a înfiat şi a crescut cu drag pe cei
doi fii, Alexandru-Ioan şi Dimitrie, copii lui Cuza şi a amantei oficiale, Elena Maria Catargiu-
Obrenovici.
Prima dragoste a domnitorului se pare că a fost Cocuţa Vogoride, soţia caimacamului
Nicolae Vogoride. Ea l-a ajutat în ascensiunea rapidă în ierarhia militară, astfel că în câteva luni ale
anului 1857, cel care va deveni viitorul domn, a fost avansat de la sublocotenent la gradul de colonel.
Ea a fost cea care a trimis scrisori unioniştilor, denunţând falsificarea alegerilor din 1857. Aşa se
anulează alegerile şi se organizează, în anul următor, divanele ad-hoc şi este ales
Alexandru Ioan Cuza, în ianuarie 1859, domn al Principatelor.
Era domn, era căsătorit cu Elena Rosetti şi avea amantă pe Maria
Obrenovici. Aici, în casa ei, îşi petrecea nopţile. Asta nu e totul! Se spune că
unul dintre confidenţii lui Cuza, Liebrecht, avea misiunea de a găsi femei pe
placul lui Cuza, pentru distracţii. Unii vorbeau despre destrăbălarea de la palat
şi mitropolitul Nifon ar fi intervenit. Domnitorul a dat un răspuns genial:
„Ascultă părinte, toate sunt bune, dar mai bine ar fi să faci ceva rugăciuni, căci
m-au lăsat puterile”. Toate par cancan din zilele noastre! Sigur este că Elena
Maria Catargiu-Obrenovici, o prinţesă foarte frumoasă, a fost mama copiilor lui
Cuza. A fost şi mama regelui Milan al Serbiei, dar a rămas în istorie ca urmare a legăturilor amoroase
cu domnitorul. Acesta i-ar fi amenajat o casă aproape de palat, cochetă şi luxoasă. Relaţia lor a durat
până la detronarea lui Cuza. Se vorbeşte că în acea noapte a detronării, când au intrat în palat
organizatorii loviturii, domnitorul era cu Maria. Ceea ce nu ştia Cuza era că Maria trecuse de partea
monstruoasei coaliţii. A doua zi, cu soţia, dar şi cu amanta, cu cei doi fii, au părăsit Bucureştiul,
plecând la Braşov. A urmat exilul, locuind la Paris, Viena, Wiesbaden. Exilul a fost lung şi dureros!
Până la moarte, dintre toate femeile din viaţa chipeşului domnitor, i-a rămas Elena Doamna.
Nu trebuie, însă, a crede că domnitorul a fost înlăturat din cauza moralităţii îndoielnice! Cu
siguranţă rămâne un domn pământean, cu faptele consemnate de istorie. Restul, e picanterie!
Lyceum T-supliment științific martie 2017 Iubire, Dăruire, Pasiune
26
Domnia lui a adus un şir de reforme, într-un ritm accelerat, într-un răstimp scurt. Memoria
colectivă păstrează o personalitate exemplară, faţeta cealaltă este în penumbră. Nu putem şti dacă nu
au fost intervenţii pentru a valida zicerea: Femeia te ridica, femeia te coboară! Toate portretele
sugerează fizicul deosebit al domnitorului, ochii căprui, părul blond, pielea albă. Se transmite
posterităţii o imagine corespunzătoare unui militar şi domnitor.
Cea mai frumoasă prezentare o face istoricul Constantin C. Giurescu: „Era un om simpatic
şi inteligent, având replică promptă şi ascuţită.”
Femeia de la supunere la emancipare
Prof. Costel Pascaru
„Multe mai trage omul în viața lui și în bună parte le trage pentru că nu știe.” (Calendarul
sătenilor, 1907)
În „Descrierea Moldovei”, domnitorul
cărturar Dimitrie Cantemir afirmă că obiceiul la
moldoveni era ca flăcăii să-și aleagă nevestele cu
ajutorul pețitorilor, conduși de un staroste.
Acesta, prin cuvinte ales meșteșugite, în funcție
de pricepere și inspirație personală, caută să
ademenească părinții să-și mărite fata, care este
asemănată cu o fiară tânără și cinstită. Părinții
știind despre ce-i vorba, îi aduc mai întâi o babă
îmbrăcată zdrențuros, pe care pețitorii o refuză și
atunci este prezentată fata, frumos gătită, după
putința familiei. Apoi este chemat preotul satului
sau megieșii în fața cărora cei doi tineri își
schimbă inelele de logodnă și aleg ziua nunții. Nunta ținea de joi până duminică la casa mirelui, dar
și la casa miresei. Duminică seara, după slujba de vecernie, mirii mergeau la biserică pentru a primi
cununia, alături de nași și nuntași, după care petrecerea se muta la casa miresei. Mai spre dimineață
se prezenta zestrea fetei care era pusă într-un car și dusă la casa mirelui. Tot aici, a treia zi, avea loc
obiceiul cămășii pătate de sânge, simbol al castității miresei. În caz de cămașă era nepătată, părinții
fetei erau înhămați la un car stricat, fata suită în căruță și, în batjocora și bătaia din partea rudelor
mirelui, erau obligați să plece la casa lor. Zestrea rămânea mirelui păgubit.
Ardelencele se măritau la vârste fragede și arătau supunere față de bărbații lor. Viața
conjugală era destul de aspră fiind marcată de grija casei și a copiilor. În Ardeal, feciorii de însurat
își puteau răpi viitoarea soție, în cazul în care părinții acesteia refuzau să le-o dea. Printr-un mijlocitor
se putea ajunge la o înțelegere, altfel cei doi tineri trebuiau să plece într-un sat îndepărtat.
La românii din Muntenia, claca era un obicei prin care cei sărmani sau tinerii căsătoriți și
lipsiți de mijloace erau ajutați să-și are și semene pământul.
Deși vechile obiceiuri românești legate de căsătorie ni se par astăzi ciudate și neimportante,
în realitate ele sunt un adevărat cod al familiei prin învățătura pe care o transmit. Bucuria nunții nu
era doar un simplu chef cu prietenii, cum este astăzi, ci și un moment în care obștea îți arăta
solidaritatea și forța. Până ce tinerii căsătoriți își construiau propria casă, locuiau într-o cameră a casei
socrilor mari, iar în luna de miere începeau construcția propriei lor case.
O doamnă fumează, alta poartă pantaloni, iar „Miţa Biciclista” face nudism
Perioada interbelică a fost concepută de majoritatea pedagogilor, juriștilor, teologilor ca fiind
marcată de o criză morală de unde și abordarea temei sexualității într-un mod mai permisiv, lăsându-
se la o parte mai vechea pudoare publică sau „gheața rușinii fățarnice”, cum o numea doctorul Eraclie
Sterian, în lucrarea „Educația sexuală”, publicată în 1915. Tonul a fost dat de către medici care au
Lyceum T-supliment științific martie 2017 Iubire, Dăruire, Pasiune
27
subliniat importanța cunoașterii de către tineri a fiziologiei corpului uman, a bolilor cu transmitere
sexuală și a măsurilor de igienă.
Medicul de origine evreiască Friedrich Grunfeld, din București, a elaborat nu mai puțin de
10 titluri de lucrări cu subiect educativ și de popularizare a grijii pentru sănătatea fizică. Nu erau
neglijate aspectele legate de alegerea de către tinere a viitorilor soți. Acestea trebuiau să aprecieze
starea de sănătate, trăsăturile de caracter precum cinstea și hărnicia, diferențele de vârstă,
perspectivele carierei tânărului și, nu în ultimul rând, iubirea. Raporturile dintre soți trebuiau
fundamentate pe dragoste, sinceritate și muncă, iar în educația copiilor să se țină cont de înclinațiile,
aptitudinile și dorințele acestora. Divorțul nu era considerat o catastrofă, ci o soluție pentru a ieși
dintr-o relație în care iubirea nu mai exista.
În „Povestea vieții mele”, Regina Maria vorbea despre tabuurile pe care ipocrizia morală a
lumii mondene de la Porțile Orientului le păzea cu strășnicie în privința femeilor, ca de exemplu,
fumatul în public, pe care majestatea sa o făcea cu o aristocratică nonșalanță. Presa vremii semnala
că o doamnă a fost reținută într-o zi pe Calea Victoriei de către vardiști pentru că fuma, motiv pentru
care a fost anchetată la cazarma militară și amendată. Ca să nu mai vorbim despre o „cucoană
onorabilă”, vorba lui nenea Iancu, Maria Mihăescu, zisă Mița Biciclista, văduvă bogată, cu amanți
oficiali, să-ți permiți tu în Bucureștiul ocupat de germani, în timpul Marelui Război, să te expui goală
într-o zi fierbinte de vară pe malul lacului Herăstrău în văzul oprobiului public? Este scandalos mai
ales că a scăpat fără proces! Moravurile au mai evoluat, casele de randez-vous se legalizaseră la sfârșit
de secol XIX cu toată opoziția bisericii, iar fotografiile cu nuduri feminine circulau de ceva vreme.
Memorialistul Radu Rosetti vorbește despre ifosele doamnelor din aristocrația noastră, care
fie nu făceau școală deloc pentru că aveau avere, fie studiau în particular pentru a nu se amesteca cu
vulgul. Copiii erau născuți acasă, nu mergeau la plimbare pe jos, bunăoară pe Podul Mogoșoaiei, ci
doar în trăsuri și musai însoțite măcar de o servitoare, ca să nu mai vorbim de mersul la cumpărături
sau la vreun restaurant. A merge la serviciu … „ce este acela, monșer?”
Portretul emancipat al femeii interbelice pare că suferă un pic de cicatricile hamului
patriarhal, o interesează moda, fardurile, cinematograful și politica, dar o incomodează sarcinile
gospodăriei. Saltul de la femeia de casă la doamna de societate aduce cu sine privilegiile emancipării:
pantaloni, păr tuns, practicarea sportului alături de bărbați, plimbatul cu bicicleta. Cea mai înflăcărată
feministă a vremii, Alexandrina Cantacuzino, critica dur în discursurile sale „femeia păpușă, femeia
obiect de plăcere și de lux, femeia parazitară, infantilă”, dar sublinia că „femeia să fie înainte de toate
mamă!”. Pe lângă imaginea femeii emancipate, presa interbelică publica articole dedicate femeii
gingașe, sensibile, pure, delicate, preocupată de modă și gastronomie, de decorațiuni interioare și de
codul bunelor maniere.
În revista „Jurnalul femeii” se publica în 1922 un articol despre rolul jucat de femei în Primul
Război Mondial: „participarea activă a femeilor în marele războiu a făcut ca femeia să se lase de
păpușeriile cu care atrăgea favoarea bărbaților. Prin intrarea gradată în toate carierele, prin încercarea
de a pătrunde în toate profesiunile intelectuale și prin reușita lor, ele au văzut că își pot găsi fericirea
și în munca personală și independență. „Se străduiau frumoasele lumii interbelice să-și acorde
importanță, însă nu era ușor atunci când un „sburător” cu ceva accente de misoginism, precum George
Călinescu, spunea: „femeia e un satelit al bărbatului (…) pasiunile ei sunt strâns înfeudate instinctelor,
violent practice (…). Femeia este fizică – bărbatul metafizic”.
În 1938, într-un ghid de întâlniri pentru domnișoarele singure găsim câteva sfaturi utile și
astăzi pentru o femeie care iese seara în oraș pentru a se întâlni cu un potențial partener. „Nu deveni
prea sentimentală și nici nu încerca să-l faci să spună ceva ce nu vrea să spună”, dacă își propune să
fie scutită de o eventual despărțire. „Nu vorbi cu el despre haine!”, sună o regulă care străbate
timpurile. Emoțiile nu trebuiau manifestate în public, cu atât mai puțin „scenele”. Grijă mare la
granița dintre „a fi amețită” și „a fi beată”, pentru că „băutura le poate face pe unele să pară mai
deștepte, dar pe cele mai multe le prostește”, iar „picătura finală ar fi să leșini de prea mult lichior.
Cel mai probabil el nu o să te mai sune niciodată ”, conchide ghidul.
Visul lui Engels ... femeia androgin …
Lyceum T-supliment științific martie 2017 Iubire, Dăruire, Pasiune
28
În perioada comunistă, femeia era captivă în dialectica progresului între producție și
reproducție fiind intim legată de vitalitatea industrială și demografică a poporului român. Femeia
devine cetățeancă. Într-un discurs corect politic, rostit pe 8 martie 1960, Ion Gheorghe Maurer afirma:
„Muncitoare, țărănci muncitoare, lucrătoare în domeniul științei și culturii, învățământului și
sănătății, activiste obștești, gospodine! Comitetul Central al Partidului Muncitoresc Român este ferm
convins că în viitor veți munci cu abnegație și entuziasm împreună cu întregul popor pentru traducerea
în viață a politicii partidului de industrializare socialistă a țării, de continuă dezvoltare!”
Tovarășa Elena Ceaușescu a reprezentat chintesența femeii comuniste. Era simultan
academician, doctor, inginer, soție devotată și mamă, iar vitalitatea cultului său a stat în abilitatea de
a împărți cu soțul atât spațiul public, cât și puterea politică.
În perioada comunistă, mentalitatea femeii s-a schimbat, dovadă următorul citat aparținând
unei femei a timpului, Mariana Caroli, pe care îl regăsim în revista „Femeia”, din 1970: „Având
familie, copil, prin urmare fiind gospodină (inevitabil), nu simt nostalgia soției, a spălării rufelor la
albie, a bucătăriei laborioase. Agreez și prețuiesc facilitățile aduse de aragaz, aspirator, mașina de
spălat, semipreparate culinare”.
Fiicele Evei, sursele ispitelor? Ce se întâmplă astăzi?
Luminița Perijoc, o brunetă deocheată, de doar 30 de primăveri, a făcut valuri în presa
noastră mondenă și nu numai în urmă cu vreo doi ani, abuzând în premieră națională un biet
taximetrist din Tulcea, Mihai Stan, de 34 de ani: „Voia, pur și simplu, să mă înjunghie deoarece nu
mi-am terminat treaba. Asta striga tot timpul: ‹‹Termină-ți treaba, lașule!›› A zis că sunt sclavul ei:
‹‹În seara asta vei fi al meu!›› Sub amenințarea cuțitului, m-a dezbrăcat ușor.” Autoarea acestei
necugetate isprăvi a fost numită de către mass-media: „năbădăioasa clientă”, „Angelina noastră”,
„văduva neagră”, „devoratoarea” și în alte feluri mai rușinoase. Cam așa sunt zugrăvite aparițiile
episodice ale femeilor în presa scrisă și audio-vizuală actuală, ca să nu mai vorbim despre
inepuizabilul internet. Imaginea femeii în mass-media scoate în evidență deprinderile frivole:
cochetăriile, luxul, bârfele, mofturile și bagatelele, fata de la pagina trei și, rareori, sobrietatea,
eleganța femeii de succes, carieristă, conștientă de propria superioritate, dar incapabilă deseori să se
dedice unei vieți de familie, atent ancorată în politică sau navigând în larg pe același internet.
Acestea sunt câteva clișee despre femei, tușe sumare pe care mintea „metafizică” a bărbatului
abia le poate desluși, unora creându-le complexe perpetue, altora provocându-le uimire în fața
„eternului feminin”, dar… „povestea merge mai departe…”
Bibliografie:
www.historia.ro
Lyceum T-supliment științific martie 2017 Iubire, Dăruire, Pasiune
29
În căutarea Micului Prinț sau descoperirea astronomiei
Prof. Ecaterina Aurica Angheluță
Prof. Cătălin Daniel Angheluță
„Oamenii sunt cu capul în nori, dar puțini se uită la stele”.
Cufundați fiind în oceanul de lumină artificială al orașelor și în noianul gândurilor noastre
ne surprinde să descoperim că nu am mai avut timp să ridicăm privirea spre cer și să privim către
stele. Dar atunci când reușim s-o facem, retrăim sentimentele omului primordial: uimire, încântare,
copleșire și poate chiar teamă, în ciuda teoriilor științifice pe care se bazează raționamentele noastre.
Iar dacă cerul e senin, atunci e spuzit de stele, unele mai strălucitoare decât altele. Undeva, acolo,
printre ele, se află planeta Micului Prinț, personajul lui Antoine de Saint Exupery. Și dintr-o dată, asta
face ca una dintre stele să fie mai specială pentru că e steaua lui, steaua care „l-a îmblânzit”, steaua
pe care se află floarea care „l-a îmblânzit”.
„ - Nu cunoaştem decât ceea ce îmblânzim! zise vulpea. Oamenii nu mai au timp să cunoască nimic.
Ei cumpără lucruri de gata, de la neguţători. Cum însă nu există neguţători de prieteni, oamenii nu
mai au prieteni. Dacă vrei să ai un prieten, îmblânzeşte-mă!”
Povestea îmblânzirii vulpii de către Micul Prinț este o poveste despre prietenie și iubire,
despre cunoașterea prin iubire, despre perseverența întru cunoaștere.
„A îmblânzi”, spune vulpea, înseamnă a crea legături între noi și subiectul dragostei noastre,
care ne pun într-o relație specială cu acesta, o relație care capătă semnificații neașteptate.
,,Îmblânzirea”, adică cunoașterea a ceva sau a cuiva, este metodică, delicată și solicită timp și
răbdare. Presupune o apropiere treptată și existența unor rituri care fac ca unele secunde să fie diferite
de altele prin sentimentele cu care ne împodobim sufletele.
A studia astronomia e o poveste despre „îmblânzirea” cerului. Presupune să vii la întâlnirea
cu el în fiecare seară, la ora potrivită. Presupune să te apropii cu ochii minții, dar și cu ochiul curios
al telescopului și să începi să deosebești stelele între ele, să redescoperi miturile care i-au făcut pe
oamenii antichității să aleagă anumite nume ale constelațiilor, dar să vezi și mai adânc obiectele deep
sky, modernele obiecte Messier: galaxii și roiuri globulare. Cine a privit odată suprafața Lunii prin
telescop cade pradă puterii de seducție a cerului. Ce se întâmplă pe cer ne influențează viața, dar nu
așa cum credeau și cred astrologii, cei care încearcă să citească destinul în stele și care interpretează
fenomene aparente, bazate pe teorii geocentrice depășite din perioada Renașterii.
Astronomii sunt cei cărora trebuie să le acordăm
credit, deoarece metoda lor de cunoaștere este metoda
științifică, bazată pe dovezi experimentale verificabile. La
început suntem derutați și nu știm încotro să privim mai întâi.
Ne relaxăm o clipă când descoperim constelația Carul Mare,
o constelație circumpolară (rămâne pe cer tot timpul nopții,
nu are răsărit și apus).
Următoarea provocare este descoperirea Stelei
Polare. În acest fel am descoperit Polul Nord ceresc și am
Lyceum T-supliment științific martie 2017 Iubire, Dăruire, Pasiune
30
obținut o cale de orientare atât pe cer, cât și pe Pământ, pentru
că stelele i-au ghidat întotdeauna pe marinari spre țărmurile
dorite.
Foarte aproape de Steaua Polară descoperim constelația
Cassiopeia. Cassiopeia este una dintre constelațiile ușor de
recunoscut și rămâne vizibilă pe cer toată noaptea, în întreaga
zonă temperată a emisferei nordice.
În mitologia greacă, o reprezintă pe orgolioasa regină
Cassiopeia care era mândră de frumusețea ei neîntrecută. Este
una dintre cele 88 de constelații moderne și a fost printre cele
48 enumerate de Ptolemeu.
O altă constelație cunoscută din culturile antice este Orion.
Este o constelație în emisfera nordică, vizibilă și de pe teritoriul
României în perioada noiembrie – aprilie. Și în prezent, această
constelație continuă să fascineze mulți oameni, din diverse civilizații.
În încercarea de „a îmblânzi” cerul, un grup de elevi de la
Colegiul Național „Gh. R. Codreanu”, din Bârlad, au modelat cu cretă
și lumânări o hartă stelară într-o activitate realizată în cadrul proiectului
european ,,E-learning from nature” desfășurat în colaborare cu
fundația Euroed din Iași și cu Planetariul de pe lângă Muzeul „Vasile
Pârvan” din Bârlad.
Dar orice am îmblânzi nu trebuie să uităm sfatul pe care vulpea, la despărțire, l-a transmis
Micului Prinț:
,,Te du cu bine! zise vulpea. Iată care-i taina mea. E foarte simplă: limpede nu vezi decât cu inima.
Ochii nu pot să pătrundă-n miezul lucrurilor.
- Numai timpul cheltuit cu floarea ta face ca floarea ta să fie atât de preţioasă.
- Devii răspunzător de-a pururi pentru ceea ce ai îmblânzit.”
Bibliografie
1. http://www.ceruldinnoi.ro/pages/A.Saint-Exupery-Micul Print.htm
2. http://enature.pixel-online.org/learning_science_GA_scheda.php?id_doc=62&part_id=
3. https://ro.wikipedia.org/wiki/Cassiopeia_constelație
4. https://ro.wikipedia.org/wiki/Orion_constelație
Lyceum T-supliment științific martie 2017 Iubire, Dăruire, Pasiune
31
Formare profesională la standarde europene în țara lui Don Quijote
Prof. Carmen Diaconu
În perioada 01.08.2016 – 31.07.2018 în cadrul liceului nostru se va implementa proiectul
european Erasmus+ de mobilități în domeniul formării profesionale (VET): "DIAL-UP: Durabil,
Inovativ, Aplicativ, Lucrativ = Utilitate şi Profesionalism".
Acest proiect are ca obiectiv creșterea gradului de aplicabilitate a cunoștințelor
profesionale în predarea disciplinelor tehnice în rândul a cinci profesori ai școlii și dezvoltarea
abilităților de integrare profesională pe piața muncii în rândul a 28 de elevi ai școlii.
Prima mobilitate în cadrul proiectului a avut loc în perioada 27.02.- 03.03.2017, când
doi profesori de discipline tehnice, dna. prof. Diaconu Carmen si dna. prof. Soare Liliana din
domeniile Comerț, respectiv Mecanică, au avut prima experiență de job shadowing în cadrul acestui
proiect european. Astfel, cei doi profesori s-au deplasat la Madrid, în Spania, unde prin intermediul
organizației MAD for Europe, au desfășurat activități specifice, după cum urmează:
- au vizitat colegiul vocațional spaniol: I.E.S. TIRSO DE MOLINA, iar prin intermediul
acestei instituții, și Centrul de formare profesională I.E.S. ICARO, precum și Centrul Național de
Referință în domeniul profesional al Mașinilor Electromecanice. Participantele în activitatea de job
shadowing au asistat la lecții de specialitate susținute de profesori spanioli, urmate de sesiuni de
discuții referitoare la teme abordate. Prin participarea la lecții, profesorii au cunoscut metode
inovative de predare-învățare-evaluare a disciplinelor de profil utilizate în sistemul educativ spaniol,
modalități de organizare a laboratoarelor și workshop-uri pentru aplicații practice. De asemenea, au
observat echipamente moderne de predare și materiale care sunt folosite în cadrul lecțiilor.
- au realizat vizite profesionale în companii spaniole precum Estudio Tributario y Fiscal
García-Solans, AGAIN Cashmere, CePeDe din domeniul comerțului și Mecánica La Teja, Mecánica
Vidma, Mecánica Gordon SL din domeniul mecanic. Participantele au observat cum este organizată
activitatea firmelor (compartimentele specifice de lucru și locurile de muncă), cum are loc
comunicarea în cadrul organizației și colaborarea dintre angajați, folosirea echipamentelor și
tehnologiilor, cum sunt respectate regulile de protecție a muncii.
Următoarele mobilități în cadrul proiectului vor avea loc în lunile mai și iunie a.c. când
14 elevi se vor deplasa în Madrid, Spania, pentru a efectua stagii de practică în companii spaniole din
domeniul mecanicii și turismului, iar un profesor va efectua activități de job shadowing în domeniul
turismului.
Lyceum T-supliment științific martie 2017 Iubire, Dăruire, Pasiune
32
We Welcome Work! – Noi salutăm munca!
Director, Prof. Chiriac Irina
Proiectul european Erasmus+ de parteneriat strategic în domeniul formării profesionale (VET)
„We Welcome Work - Online apprenticeship simulator for introducing work strategies to
teachers, students and companies”, se implementează în școala noastră pe o perioadă de 2 ani
(01.09.2017 – 31.08.2018) și reprezintă o colaborare activă, sub forma unui parteneriat internațional,
între 7 instituții și școli din 5 țări europene:
- Colegiul Tehnic „Al. I. Cuzaˮ din Bârlad și Fundația EuroEd din Iași, România, care
cooperează în coordonarea și implementarea acestui proiect;
- Private Institute Emphasys Centre din Cipru;
- CIPAT (consorțiu de 40 de școli) din Florența, Italia;
- Asociația Pixel din Florența, Italia;
- ESMOVIA din Valencia, Spania;
- Ingenious Knowledge din Köln, Germania.
Prima întâlnire de proiect a avut loc în România în perioada 8-9 decembrie 2016. Pe data de
8 decembrie, școala noastră a fost gazdă pentru 9 oaspeți din cinci țări europene. Aceștia au fost
întâmpinați în buna tradiție românească cu pâine și sare, căldură sufletească și au fost încântați de
tradițiile noastre și de modul în care elevii și profesorii acestei școli reușesc să transmită din comorile
care definesc acest popor.
Astăzi, când facem parte din familia unită a ţărilor europene, când relaţiile dintre aceste state,
bazate pe încredere şi întrajutorare, sunt mult mai prietenoase, când graniţele devin treptat doar
imaginare, naţiunile pot dăinui în timp prin ce au mai trainic şi mai valoros.
Acest parteneriat pune bazele unei colaborări cu impact asupra profesorilor, elevilor și
managementului școlilor din cele 7 instituții participante și ne ajută să îndeplinim obiective, să
realizăm lucruri valoroase și să sporim calitatea activităților. Lucrul în echipă poate fi extrem de
motivant și fiecare proiect aduce cu sine experiența contactului cu ceilalți parteneri și bucuria de a
beneficia de sprijinul acestora.
Lyceum T-supliment științific martie 2017 Iubire, Dăruire, Pasiune
33
Un sărut de Dragobete
Prof. Iuliana Creola Stoica
Povestea Dragobetelui spune că el era fiul Dochiei, zeul dragostei și al bunei dispoziții. Un
alt nume al său era Năvalnicul, fiind perceput ca un fecior frumos și iubăreț nevoie mare, care le face
pe tinerele fete să-și piardă mințile.
Simbolic, sărutarea lui se regăsește în arta și cultura românească:
Poem
Spune-mi, dacă te-aş prinde-ntr-o zi
şi ţi-aş săruta talpa piciorului,
nu-i aşa că ai şchiopăta puţin, după aceea,
de teamă să nu-mi striveşti sărutul?
( Nichita Stănescu)
Sărutul este lucrarea prin care
Constantin Brâncuși își afirmă autonomia
artistică. Ideea principală din Sărutul este
simplă: iubirea ca fuziune între două entități
separate reface unitatea originală a vieții.
Tema a rămas și ea simbolistă, cu cei doi
amanți îmbrățișați, reprezentați în
nenumărate opere încărcate de erotism, de la
Auguste Rodin și Edvard Munch, la Gustave
Moreau.
De la naivul și adorabilul film,
Liceenii (1986) la Loverboy (2011), prima
dragoste a adolescenței devine din ce în ce
mai periculoasă. Acțiunea filmului se
petrece pe malul Dunării, unde Luca, un
tânăr de 20 de ani, seduce femei pentru a le
pasa unei rețele de prostituție… până când o
întâlnește pe tânăra și frumoasa Veli și se
îndrăgostește iremediabil.
Lyceum T-supliment științific martie 2017 Iubire, Dăruire, Pasiune
34
Monologul vânzătorului
Elev Narcis Gabriel Balan, clasa 12 A2
În trecut era suficient de comod pentru mine să sorb cafea și să sacrific puținele țigări pe
care le păstram cu o seară înainte. Astăzi, când rămân întâia oară fără cafea și fără veșnicele țigări de
dimineață, am timp și curaj deopotrivă să îți spun ceea ce cafeaua și țigările înăbușeau.
Singurătatea îți dă timp, îți dă speranță, îți oferă ceva în care să crezi și te face să aștepți
ceva, orice, chiar dacă ești perfect conștient că nu o să vină niciodată. Într-un final, devii propriul tău
Dumnezeu pe care îl idolatrizezi, îi oferi ofrande, dar îl și urăști din toată inima pentru că nu răspunde
niciodată rugăminților tale.
E adevărat, singurătatea pe care am gustat-o înainte de a te cunoaște pe tine m-a abandonat
cu ani în urmă, dar mi-a dezvoltat și dubla personalitate. Când mă uitam în ochii tăi, nu te priveam
doar eu, Marcus, ci și un om care te judeca și dădea un verdict final.
Adevărat este că de cele mai multe ori aveai dreptate, dar în singurătate dubla personalitate
vine însoțită și de dubla sensibilitate atribuită celor două elemente care mă definesc și care mă fac un
întreg.
Tu nu știai asta. Nu îmi cunoșteai dublura. Vedeai dar ce era în fața ochilor tăi, „iubitor și
grijuliu ești Marcus!” – așa spuneai. Mă tem să îți spun că este doar pe jumătate adevărat. Nu priveai
esența. Te puteam iubi și urî în același timp fără să îmi dau seama că ușor, ușor, tu ai devenit
Dumnezeul meu.
Nu de puține ori în trecut, dar mai ales acum, ți-am vândut la un preț mult prea mare niște
cuvinte seci, ieftine, de rea-credință, care nu descriu realitatea mea, dar erau în perfect echilibru cu
universul tău.
Lumea ta era simplă, previzibilă, ușor de înțeles. Simplu fapt că tânjeai după perfecțiune te
făcea imperfectă.
Îmi pare rău să îți spun, dar de astăzi voi lăsa liberă și cealaltă jumătate care mă definește.
Probabil îți voi spune unele lucruri care în trecut nici nu îți treceau prin minte că aș putea să le gândesc,
să le simt sau să mă identific măcar cu ele. Intenția mea este să mă apropii de tine și nu să te rănesc.
Asta mă frământă și nu mă lasă să dorm uneori nopți întregi în care conspir împotriva ta.
Tot ce am spus sună crud, nemilos, malefic chiar, dar nu e așa… totul este să am și curajul
de o spune, nu doar să mă privesc în oglindă și să îmi transmit tot mie energii care îți sunt prestabilite.
Sincer să fiu, și acum mă adresez ție, cititorule, care mă judeci drept un vânzător ambulant
de sentimente, nu am avut și nici nu am curajul asta nebun de a-mi etala întreg sufletul de teamă să
nu fie judecat la rândul lui.
Tot ce v-am spus este adevărat, însă am omis un lucru important, cu eul din oglindă negociez
foarte dur prețul sufletului meu; spre rușinea mea, se pare că e la reducere. Doamne, apără-mă de
mine!
Lyceum T-supliment științific martie 2017 Iubire, Dăruire, Pasiune
35
Pentru a-şi demonstra iubirea faţă de ea, el a escaladat cel mai înalt munte, a traversat înot
cel mai mare ocean, a traversat pe jos cel mai cumplit deşert… însă între timp ea l-a părăsit
deoarece el nu era niciodată acasă să ducă gunoiul…
După ce învăţătoarea le explică puştilor însemnătatea zilei de Dragobete, Goguţă zice din
ultima bancă:
- Înseamnă că sora mea din Italia o ţine într-un Dragobete continuu!
Cum faci să râdă o femeie?
Mergi hotărât înspre ea, o priveşti în ochi şi-i spui:
„Aici comand eu! ” ...
Un adolescent încearcă să agaţe o străină pe Facebook:
- Hello.
- Hello.
- Where are you from?
- France!
- Du-te bă, nu te cred!
- Pi buni!
Lyceum T-supliment științific martie 2017 Iubire, Dăruire, Pasiune
36
Cuprins Magicieni cu ajutorul iubirii .................................................................................................. 1
De ce iubim noi, oamenii? ..................................................................................................... 2
Doar iubind îți dai seama că trăiești, nu doar exiști… ........................................................... 4
Dragostea care niciodată nu cade ........................................................................................... 5
Vindecarea prin iubire ........................................................................................................... 6
Eros si Thanatos în opera lui Mircea Eliade ......................................................................... 8
Chimia sentimentelor ............................................................................................................. 9
Iubesc ia românească ........................................................................................................... 11
Iubirea în viziunea lui Albert Einstein ................................................................................. 12
Iubindu-te, ............................................................................................................................ 14
Dragobetele – sărbătoarea iubirii în tradiția românească ..................................................... 15
Iubirea de dincolo de cuvinte ............................................................................................... 17
Bârladul - orașul meu drag ................................................................................................... 19
Iubirea… sărbătorită pe întreg Pământul ............................................................................. 20
Sfera de cristal ..................................................................................................................... 22
Totul sau nimic .................................................................................................................... 22
Călătorind prin orașele iubirii .............................................................................................. 23
Iubirile din viața domnitorului Alexandru Ioan Cuza .......................................................... 25
Femeia de la supunere la emancipare .................................................................................. 26
În căutarea Micului Prinț sau descoperirea astronomiei ...................................................... 29
Formare profesională la standarde europene în țara lui Don Quijote .................................. 31
We Welcome Work! – Noi salutăm munca! ........................................................................ 32
Un sărut de Dragobete ......................................................................................................... 33
Monologul vânzătorului ....................................................................................................... 34
Responsabilitatea asupra conținutului articolelor revine autorilor.
Adresa redacției
Colegiul Tehnic „Al. I. Cuza”, Str. Vasile Pârvan, Nr. 1 Bis,
Tel/Fax: 0235413323, e-mail: gsiaic@yahoo.com,
Cod 731050, Bârlad, România