Post on 30-Oct-2014
Paul Ekman şi Wallace Friesen grupează elementele comunicării nonverbale în 5 clase, având la bază originile, funcţiile şi coordonarea acestora:
a) Emblemeb) Ilustratoric) Expresii facialed) Reglatorie) Adaptori
Gesturi substitutive Ţin loc de cuvinte şi pot alcătui un
limbaj (ex: al surdomuţilor) Reprezintă o traducere directă a
cuvintelor în semne Înţelesul lor este cunoscut de
majoritatea oamenilor Folosite intenţionat pentru a transmite
anumite mesaje
Utilizate când distanţa dintre E şi R este prea mare, când există bruiaj, în cazul necunoaşterii limbii celeilalte persoane
Nu au mereu aceeaşi semnificaţie (diferă de la o cultură la alta)
Ex: „OK” = nimic/0 în Franţa, bani în Japonia, iar în culturile est europene – trimitere sexuală
Însoţesc şi completează mesajul verbal Sunt bine învăţate Suntem doar parţial conştienţi de ele; par
naturale, universale Nu sunt folosiţi independent de mesajul
verbal Implică mişcările mâinilor şi ale braţelor Ex: „Hai să mergem” – mişcarea capului
sau a mâinilor în direcţia de mers
Indică starea afectivă: bucurie, surpriză, tristeţe, oboseală
Ne pot trăda, dar le şi putem controla
Mai puţin dependente de mesajul verbal decât ilustratorii
Mai puţin controlabile decât emblemele
Pot fi neintenţionate (stări emoţionale spontane) sau intenţionate (~teatru)
Menţin şi controlează interacţiunea cu interlocutorii
Sunt cultural determinate Asigură un feedback vorbitorului Când ascultăm nu rămânem pasivi:
dăm din cap, direcţionăm privirea, mişcăm buzele
Ex: „continuă”, „nu cred asta”, „vorbeşte mai tare”
= gesturi stereotipe Apar în condiţii de concentrare sau
tensiune psihică, în spaţii private sau publice
Prin ele ne satisfacem nevoia de confort, ne relaxăm, menţinem comunicarea interpersonală sau exprimăm statusul
Sunt folosite în public doar parţial şi diminuate (nu ne scărpinăm, nu ne suflăm nasul cu putere)
Transmit informaţii vagi, imprecise
Comunicăm emoţiile cu ajutorul feţei Fericire, surprindere, frică, tristeţe,
nervozitate, disgust, contemplare şi interes Albert Mehrabian – 3 tipuri de comunicare
nonverbală: 1. plăcere-neplăcere 2. dominare-supunere 3. excitare (activitate psihică şi vigilenţă mentală)Aceste 3 dimensiuni, combinate diferit acoperă
toate emoţiile şi simţirile pe care le putem percepe
Fiecare dintre cele 3 este comunicată nonverbal în varii moduri
Ex: plăcere = râs, zâmbet, discurs şi gesturi vioaie
dominare = postură relaxată, deţinerea controlului
unei discuţii, voce
puternică, menţinerea spaţiilor
mari
Diferă de la om la om O persoană poate fi adepta comunicării
emoţiilor sau poate fi insensibilă Diferă şi în funcţie de emoţie Unele emoţii pot fi uşor de comunicat
şi decodat, altele nuFericirea – precizie 55-100%Surpriza – precizie 38-86 %Tristeţea – precizie 19-88 %
Aceleaşi expresii faciale pot fi percepute diferit în funcţie de context
Dpdv cultural – natură universală Copiii născuţi orbi au aceleaşi expresii
faciale cu cei văzători (studiu) În unele culturi este permis să îţi arăţi
bucuria sau dizgustul, în altele nu (o poţi face doar în privat)
Funcţiile contactului vizual1. De monitorizare a feedback-ului2. De semnalare a deschiderii canalului
de comunicare – include interacţiunea3. De stabilire a relaţiei sociale 4. De compensare a distanţei fizice
Îi lăsăm pe ceilalţi să îşi păstreze intimitatea
Poate semnala dezinteres Putem bloca stimulii vizuali
pt. a îmbunătăţi celelalte simţuri
Ascultăm muzică cu ochii închişi, ne sărutăm cu ochii închişi
Femeile foloseau Belladonna pt. a-şi dilata pupilele – mai atrăgătoare
Cele cu pupile contractate – reci, egoiste Cele cu pupile dilatate – feminine,
atractive Indică şi gradul emoţional sau de interes Probabil ni se par mai atrăgătoare
persoanele cu pupile dilatate pt. că ne par mai interesante
Funcţii1. Exprimarea sexualităţii - Atingerea – prima formă de interacţiune
sexuală2. Consolare şi suport- Atingerea diferă în funcţie de gradul de
implicare3. Putere şi dominare- Cel cu un statut mai important îl poate
atinge pe cel inferior lui
Diferenţe sexuale
- Femeile primesc mai multe mesaje cutanate decât bărbaţii
- Majoritatea contactelor cutanate sunt permise prietenilor de acelaşi sex
- Diferenţele apar la atingerile din partea mamelor şi a taţilor
Zonele cutanate cel mai des atinse sunt cele ale mâinilor, braţelor, umerilor şi feţei
Femeile agreează mai mult decât bărbaţii contactul cutanat
În urma unui studiu, studenţii americani au raportat de două ori mai multe atingeri decât cei japonezi (atingerea este un tabu pt. ei)
Oamenii din Asia şi Europa de Nord se ating mult mai puţin decât europenii, latino-americanii sau americanii
Joseph DeVito – The Interpersonal Communication Book, cap. “Body communication”, 1986