UNIVERSITATEA ,,ALEXANDRU IOAN CUZA’’ IAȘI

FACULTATEA DE FIZICĂ

TESTAREA ARTICULAȚIEI GLEZNEIRUPTURĂ DE TENDON AHILEAN

TIMIȘESCU MĂDĂLINA

ANUL I, MASTER, GR. K5

CUPRINS1. Generalități2. Anatomie patologică3. Semne și simptome4. Etiologie5. Bilanț articular6. Bilanț muscular7. Diagnostic8. Tratament9. Bibliografie

1. Generalități Ruptura acestui tendon reprezintă întreruperea continuității fibrelor în momentul în care tendonul este supus unor forțe de întindere mai mari decât capacitatea acestuia de rezistență. Ruptura poate fi parțială sau totală și poate apărea prin orice tip de traumatism (entorse, luxații, fracturi, plăgi, contuzii).

Fig. nr. 1

2. Anatomie patologicăTendonul lui Ahile este un tendon puternic, fibros, de culoare albă – sidefie, rezistent format din fascicule conjunctive (fibre de colagen), legate între ele printr-o substanță fundamentală. Tendonul lui Achile este cel mai voluminos tendon al corpului, el măsurînd 5 - 6 cm în lungime, 1,2 - 1,5 în lăţime şi 0,5 - 0,6 cm în grosime. Gamba prezintă în loja posterioară, în grupul muscular superficial, doi mușchi: mușchiul solear și mușchiul gastrocnemian. Când se contractă, acești mușchi trag de tendonul ahiean, astfel încât permite ridicarea pe vârfuri, practic făcând extensia gleznei și a piciorului. Fig. nr. 2

3. Semnele și simptomele rupturii tendonului

- durere severă și tumefacție în jurul călcâiului

- imposibilitatea de flexie plantară sau împingerea piciorului în timpul mersului

- imposibilitatea de a sta pe vârfurile degetelor piciorului rănit

4. EtiologieRuptura tendonului ahilean este relativ comună la atlețiide vârstă medie și la adulții tineri, bărbați, sedentari, care fac sport ocazional. Ruptura tendonului ahilean este considerată a fi a III- a cea mai frecventă ruptură de tendon. Mecanism: hiperextensia antepiciorului sub greutatea corpului cu genunchiul în extensie, brusc dorsoflexie a gleznei și dorsoflexie plantară (de exemplu: cadere de la înălțime); lovitură directă asupra tendonului aflat în contracție.

Fig. nr. 3

5. Bilanț articular

Articulația gleznei sau articulația tibiotarsiană, de tip trohlear, este formată din pensa tibioperonieră și din fața superioară și părțile superioare ale fețelor laterale ale astragalului. Este o articulație cu un singur grad de libertate, permițând mișcarea în plan sagital, flexia și extensia piciorului. Axa de mișcare nefiind perfect transversală (este deviată cu 80), în flexie dorsală piciorul deviază puțin și în adducție.

6. Bilanț musculara) Dorsiflexia (flexia)

Mușchii: tibial anterior (gambierul), extensorul halucelui. Se stabilizează gamba.

Din decubit heterolateral, cu susținerea gambei, care este flectată, și piciorul în poziție neutră. Palparea tibialului anterior imediat lateral de creasta tibială și a tendonului său pe fața anterioară, medial de tendonul extensorului halucelui. Tendonul extensorului degetelor este spre marginea laterală a gleznei. Se execută dorsiflexia (flexia) piciorului.

b) Flexia plantară (extensia)

Mușchii: triceps sural și solearul. Se stabilizează gamba.

Din decubit heterolateral, cu gamba și piciorul de testat susținute. Palparea solearului în porțiunea distală posterioară a gambei (genunchi flectat pentru a scoate din acțiune gemenii). Gemenii se palpează la inserția pe femur a celor două capete.

c) InversiaMușchiul: tibialul posterior (gambierul

posterior). Se stabilizează gamba distală.Din decubit dorsal, cu șoldul și genunchiul

flectate la 90° și piciorul în poziție neutră. Se palpează pe/și deasupra maleolei interne. Se face inversia, planta ,,privind,, medial.

d) EversiaMușchii: peronieriPozițiile: ca la inversie; mișcările în sens invers. Palparea mușchilor peronieri se face îmdărătul maleolei externe.

e) Flexia degetelor din MTF: Mușchii: lumbricalii, scurtul flexor al halucelui.De stabilizat: piciorul anterior. Se testează fiecare deget.

f) Flexia degetelor din interfalangiene:Mușchii: lungul flexor al degetelor, scurtul flexor plantar, lungul flexor al halucelui.De stabilizat: piciorul anterior și prima falangă. Se testează fiecare deget.

7. DiagnosticÎn majoritatea cazurilor diagnosticul se

pune pe baza examenului clinic, se palpează defectul anatomic apărut (imposibilitatea pacientului de a se ridica pe vârfuri, testul “Thompson” care este pozitiv pentru o ruptură completă când nu se poate face flexie plantară). Examenul clinic se completează cu o ecografie de părți moi.

Fig. nr. 3

8. Tratamentul prin kinetoterapie

Obiective:combaterea dureriirefacerea echilibrului muscular şi în special a tricepsului sural, lungul peronier, flexorul plantar şi flexorii comuni ai degetelor creșterea forței muscularecreșterea flexibilității articulare

Programul de kinetoterapie:

a) printr-un sistem simplu de scripeți se fac mobilizări cu ajutorul piciorului opus;b) piciorul prins pe un skate – board, care este plimbată înainte și înapoi;c) pacientul șezând, cu picioarele pe sol se execută de către kinetoterapeut o presiune în jos pe fața anterioară a coapsei, în treimea inferioară; pacientul încearcă sa-și ridice talonul de pe sol;d) pacientul în așezat, cu piciorul pe un taburet, i se solicită ridicarea capetelor metatarsienelor, menținând însă pulpele degetelor în contact cu solul, iar cu mâna se opune o ușoară rezistență pe fața dorsală a capetelor metatarsienelor;e) mers sau stând pe un plan înclinat în plan sagital sau frontal;

Electroterapia:

Principalele proceduri sunt:a) galvanizarea simplă este procedura cea mai utilizată în electroterapie, deoarece poate fi aplicată în orice stadiu al boli şi pentru efectele sale analgetice, sedative, trofice de stimulare a excitabilității musculare şi vasomotorii. Intensitatea este dată în funcţie de doza maximă pe care o suportă bolnavul;b) ionogalvanizările – prin aceasta se înţelege introducerea diferiţilor ioni în organism cu ajutorul curentului galvanic;c) curenţii diadinamici – sunt recomandaţi pentru efectele lor analgezice, hipertensionate şi dinamogene. Durata unei şedinţe este de 10-15 minute, iar numărul lor este de 6 până la 10 pe serie.d ) ultrasunetele sunt recunoscute pentru efectele analgezice, miorelaxante şi hiperemiante;e ) curenţii Trabert sunt curenţi cu impulsuri cu frecvenţă de 140 Hz (electrodul activ la catod are efect analgezic). Durata tratamentului este de 15-20 de minute, cu creşterea treptată a intensităţii, repetându-se de 1-2 ori pe zi.

Masajul:

Articulației gleznei și labei picioruluiSe începe cu netezirea care se poate executa cu ambele mâini, urmate de presiuni în regiunea perimaleolară şi de fricţiunea articulaţiei tibio-tarsiene. Fricţiunea începe cu tendonul lui Ahile, sub maleola externă, apoi pe faţa dorsală şi din nou către tendonul lui Ahile pe sub maleola internă. După masaj se execută mişcări pasive şi active de flexie dorsală şi plantară a piciorului pe gambă, de rotaţie, pronaţie şi supinaţie.

PlanteiSe face prin netezire, fricţiune în caz de aderenţe şi mai ales batere cu partea cubitală a mâinii, cu pumnul sau partea dorsală a degetelor flectate. Masajal se termină cu vibraţii şi neteziri de încheiere.

9. Bibliografie:

Tudor Zbenghe, ,,Kinetologie profilactică, terapeutică și de recuperare’’, Ed. Medicală, București, 1987

Dinu M. Antonescu, ,,Patologia aparatului locomotor – volumul I’’, Ed. Medicală, București, 2006

http://www.lectiadeortopedie.ro/patologia-sportiva-la-nivelul-gleznei/ruptura-tendonului-achilean/