SUBTIPURI DE JOCURI
Totalitatea modalităților prin care copilul se exprimă ludic, toate creaţiile artistice
specifice universului infantil contribuie la alcatuirea unei ramuri intitulată de către specialişti
folclorul copiilor. Această latură a folclorului însumează atât jocurile, cât şi textele aferente, de
regulă versificate, care se recită, se cântă sau se intonează, în diverse faze ale desfăşurării
activităților ludice.
Primele informații despre folclorul copiilor vin din secolul al XVIII-lea, când Anton
Maria del Chiaro descrie câteva jocuri ale copiilor italieni. Trăsăturile caracteristice acestui gen
rezultă din particularitățile de vârstă ale actanților, care determină atât trăsăturile de conținut cât
și modul de realizare.
Stabilirea unei tipologii a jocurilor este și a fost în atenția multor specialiști, dar cu toate
acestea, nu s-a ajuns la o clasificare unanim acceptată, deoarece la baza diferentierii jocurilor au
stat multiple criterii, cum ar fi: conținutul, forma, sarcina urmărită cu prioritate, materialele
folosite, ș.a.
Emilia Comișel enumeră în lucrarea „Folclorul copiilor” diferite criterii de clasificare pe
baza cărora pot fi realizate tipologii și diferențieri ale jocurilor de copii:
1. Sursa;
Jocurile pot fi „de origine pur populară sau pătrunse sau pătrunse din alte culturi etnice;
create de copii sau preluate din repertoriul maturilor” 1.
2. Tematica literară;
Tematica jocurilor este extrem de bogată și variată. Orice lucru, orice fapt poate fi
transpus printr-un joc, printr-un joc muzical sau vreo numărătoare.
3. Funcția;
4. Sexul;
Unele activități ludice sunt desfășurate cu precadere de fete, altele sunt specifice băieților,
iar altele sunt mixte.
5. Criteriul geografic;
Pot fi jocuri cu caracter general sau proprii unei zone geografice.
1 Comișel, Emilia, Folclorul copiilor, Studiu şi antologie, Bucureşti, Editura Muzicală, 1982, p. 14
6. Izvoare;
Manifestari ludice pot aparține folclorului propriu-zis al copiilor, pot proveni din creația
artistică a maturilor sau pot fi de origine cultă.
7. Vârsta;
Criteriul vîrstei aduce în prim-plan două faze: cea de ascultare ( până la patru ani) și cea
de creație și reproducere. Cele două faze, după cum însăși autoarea subliniază, nu sunt
strict delimitate.
Emilia Comișel optează însă pentru două criterii de clasificare ale folclorului copiilor:
funcția și modul de manifestare, considerând prioritar criteriul funcțional. Pe fondul clasificării
realizate de această autoare se pot identifica tipuri și subtipuri de activități ludice desfășurate de
copii. Categoriile funcționale descrise de Emilia Comișel sunt următoarele:
I. A. Cântece-formule, pentru elementele naturii, animale, plante, obiecte;
Acestei categorii îi sunt specifice procedeele de invocare și formulele de incantație folosite, mai
ales în trecut, cu substrat magic. „În general sunt însoțite de practici, gesturi sau rituri (care le
apropie de descântece)” 2.
Se disting jocuri însoțite de text și cânt, practicate cu scopuri terapeutice, pentru a schimba
starea vremii sau destinate unei insecte, plante, păsări ori unui animal.
Exemple:
Formule terapeutice:
Lună, lună nouă
Rupe pâinea-n două
Şi ne dă şi nouă
Ţie jumătate, mie sănătate.
Cântece către insecte:
Fluturaş, drăgălaş
Zboară jos de pe imaş
2 Comișel, Emilia, Folclorul copiilor, Studiu şi antologie, Bucureşti, Editura Muzicală, 1982, p. 15
Şi vino la mine
Să mă joc cu tine.
Cântece către plante:
Urzică,
Burzică,
Nu mă mușca,
Că te-oi tăia,
N-a fi vina mea!
Cântece pentru schimbarea starii vremii:
Fugi, nour, fugi,
Că te-ajunge soarele
Și-ți taie picioarele
C-un mai,
C-un pai,
Cu sabia lui Mihai!
B. Formule independente de jocul organizat;
Acestea „pot fi distractive, educative, satirice” 3; versificate ( porecle, păcăleli, luări în râs, ocări,
întrebări/ frământări de limbă) sau nu ( zicători, basme, probleme).
Exemple:
Porecle:
Nicolae, clop de paie
Hai cu mine la bătaie
Luări în râs:
Noapte bună, somn uşor
Şapte purici pe-un picior
3 Comișel, Emilia, Folclorul copiilor, Studiu şi antologie, Bucureşti, Editura Muzicală, 1982, p. 15
Şapte şi pe celălalt
Să te tragă jos din pat.
Frămîntări de limbă:
Bucură-te cum s-a bucurat Bucuroaia de bucuria lui Bucurel, când a venit bucuros din
Bucureşti;
Capra neagră-n piatră calcă, piatra-n patru bucăţi crapă,
Aşa să crape capul caprei, cum a crăpat piatra-n patru.
Bou breaz, barlobreaz
Din barlobazatura barlobuzurilor.
C. Formule legate de mișcare;
Emilia Comișel delimitează în cadrul acestei categorii mai multe subtipuri de manifestări ludice:
a) Adresate copiilor până la 5 ani;
b) Numărători ( cântate sau recitate);
c) Cântece de joc care se execută în timpul jocului;
d) Formule scandate când construiesc sau când se joacă cu jucării;
e) Jocuri propriu-zise: individuale ( cu mingea, coarda, etc) sau colective. Cele din urmă pot
fi de ansamblu ( fiecare copil, deși se află într-un colectiv, se joacă singur) sau pe echipe
( având reguli fixe).
Tot aici sunt incluse și jocurile de grup cu accesorii: cu mingea, cu coarda, cu be țișoare, cu
pietricele sau cu alte accesorii.
Exemple:
Numărători:
Ala – bala, portocala
Ieşi, Gheorghiţă,
La portiţă
Că te-aşteaptă Talion
Talion fecior de domn,
Cu pană la pălărie
Cu caii-mpăratului
Drept în vatra satului.
Formule folosite la joc:
Unu, doi, trei, patru,
Am pornit cu căutatu’
Cine nu-i gata
Îl iau cu lopata.
D. Jocuri legate de evenimente din viața omului.
Ceea ce deosebește aceste jocuri de celelalte este ocazia de manifestare. Sunt preluate din
repertoriul adulților și pot fi exemplificate prin jocurile de priveghi, de petrecere sau de
șezătoare. De obicei acestea sunt însoțite de mișcari caracteristice.
Exemplu:
Formule pentru jocuri legate de evenimente din viața omului:
De ziua mea,
Unchiul Titirez
Mi-a adus în dar
O mară, o pară,
O Lună cu scară,
Două ciocănele
Să mă joc cu ele…
II. Cântece și jocuri legate de date calendaristice.
Perioada de iarnă are propriile jocuri ( urări, colinde, plugușoare, etc.) desfășurate diferit în
funcție de regiunea geografică. Primăvara are, de asemenea, actiuni ludice specifice jucate, cu
precădere în perioada sărbatorilor pascale.
Exemple:
Jocuri desfășurate cu prilejul sărbătorilor de iarna:
Jocul Caprei
( variantă culeasă de Pamfile Tudor în Jocuri de copii adunate din satul Ţepu, județul Tecuci)
Foaie verde şi-o alună
Bună ziua, ziua bună
Ia deschideţi porţile
Să intre căpriţele
Ţa, ţa, ţa, cărpiţă ţa
Nu te da nu te lăsa
Ţa, ţa, ţa, cărpiţă ţa
Capra noastră-i cu mărgei
Cu cercei cu catifeli
Joacă vesel căpriţa
Toţi îs bucuroşi de ea.
Ţa, ţa, ţa, cărpiţă ţa
Nu te da nu te lăsa
Ţa, ţa, ţa, căpriţă ţa
Şi plecai şi eu la târg
Pe căpriţa ce s-o vând
Şi mergând pe drum, mergând
Aud din urmă strigând:
Cumpărătorul:
- De vânzare-i capra bade?
Ciobanul:
- De vânzare!
Cumpărătorul:
- Şi cât vrei pe ea?
Ciobanul:
- 800 de lei!
Cumpărătorul:
- E blândă, nu împunge?
Ciobanul:
- E blândă, nu împunge.
(capra îl împunge pe cumpărător)
Cumpărătorul:
- Eu îţi dau 400 de lei pe ea pentru că împunge.
Ciobanul:
- De cât să-mi dai 400 de lei pe ea, mai bine îi dau
un par în cap. (o loveşte cu băţul, capra cade şi nu
mai mişcă)
Alaiul:
- Văleu, capra noastră a murit!
Ţa, ţa, ţa, cărpiţă ţa
Te-o lovit vreo boală grea
Sau pe unde-i colindat
Veste rea tu ai aflat.
Ciobanul:
- Băă, da capra nu-i moartă şi nu din pălitură
a leşinat, ce din cele ce-o aflat.
Alaiul:
Scoală tu căpriţa mea
Faptele s-or îndrepta
Şi-acum haide să plecăm
Şi-alte case colindăm
Ţa, ţa, ţa, cărpiţă ţa
Nu te da nu te lăsa
Ţa, ţa, ţa, cărpiţă ţa.