Structura şi caracteristicile sistemului financiar din
România
Iaşi, 2011
Conţinut
Capitolul 1. Aspecte generale privind sistemul financiar...........................................................2
1.1.Delimitari conceptuale privind sistemul financiar si componentele sale..........................2
1.1.1.Sistemul de relaţii economice....................................................................................4
1.1.2.Sistemul de instituţii financiare..................................................................................4
1.1.3.Sistemul de fonduri financiare....................................................................................5
1.1.4. Sistemul de planuri financiare...................................................................................6
1.1.5.Sistemul financiar ca ansamblu de fluxuri financiar-monetare..................................6
1.2.Tipuri de sisteme financiare şi caracteristici ale acestora.................................................8
1.2.1.Sistemele financiare bazate pe piaţa de capital........................................................10
1.2.3.Sistemele financiare axate pe bănci..........................................................................11
Capitolul 2. Sistemul financiar din România............................................................................13
2.1. Caracteristici ale sistemului financiar din România.......................................................13
2.2. Componentele sistemului financiar din România..........................................................14
2.2.1.Piaţa monetară şi a creditului pe termen mediu şi lung............................................14
2.2.2.Piaţa valutară............................................................................................................16
2.2.3.Piaţa de capital..........................................................................................................16
2.2.4.Piaţa titlurilor de stat.................................................................................................17
2.2.5.Piaţa asigurărilor.......................................................................................................18
2.2.6.Pieţe ale activelor financiare alternative...................................................................19
Concluzii...................................................................................................................................20
Bibliografie...............................................................................................................................21
Webografie................................................................................................................................21
1
Capitolul 1. Aspecte generale privind sistemul financiar
1.1.Delimitari conceptuale privind sistemul financiar si componentele sale
Noţiunea de sistem reprezintă un ansamblu de elemente ( reguli, principii,etc. ) care se
află ȋntr-o relaţie structurală, de interdependenţă şi de interacţiune reciprocă, formând un tot
organizat, tot care pune ordine ȋntr-o gandire teoretică sau face ca o activitate practică să
urmeze scopul urmarit de către acesta1. Din aceasta definitie a sistemului reiese şi noţiunea de
sistem financiar, care la rândul sau este format din anumite componete de natura financiară,
ce sunt puse ȋn interdependenţă şi care formează cadrul necesar proceselor şi relaţiilor
financiare.
Sistemul financiar2 se defineşte astfel ca un ansamblu al relaţiilor economice în formă
banească, care apar între participanţii la procesele de constituire, distribuire şi utilizare a
fondurilor financiare(băneşti), în întreaga activitate economică-socială.
Pe lângă această idee cu sens general ,termenului respectiv i se mai pot adăuga
anumite noţiuni de ordin mai restrâns şi anume aceea de sector financiar3.
Potrivit autorului Firţescu Bogdan Narcis,termenul de sector financiar desemnează
„partea componentă a unei economii ce furnizează servicii de natură financiară celorlalte parţi
ale economiei”. Astfel includem ȋn cadrul acestui termen o componetă foarte importantă a
sistemului financiar, sistemul bancar (Banca Centrala, celelalte bănci din sistem şi alte
instituţii de credit specializate) şi instituţiile financiare-nonbancare, pieţe financiare şi
celelalte organisme ce reglementează şi supraveghează domeniul financiar.Interferenţele
termenului de sistem financiar nu se opresc aici, acesta interacţionând cu conceptul se sistem
monetar şi de sistem fiscal.
În cadrul conceptului de sistem monetar se pleacă de la premisa că sistemul financiar
cuprinde fluxurile financiare care se intercondiţionează cu cele reale, mai exact putem vorbi
aici de corelaţia dintre bunuri şi bani.Însemnele monetare sunt emise în cadrul unui sistem
monetar, ce cuprinde instituţii si modalităţi ce permit reglementarea circulaţiei monetare cu
1 Dictionarul Explicativ al Limbii Romane2 Filip Gheorghe, Finanţe Publice, suport de curs,Iaşi, 2010,pag. 19.3 Fîrţescu Bogdan Narcis, Sistemul financiar al României, Editura Univ.Al.I.Cuza,Iaşi,2010,pag. 26.
2
ajutorul unor norme emise de către autoritatea competentă.Astfel banii duc la crearea
fluxurilor financiare, iar sistemul monetar ajută facilitarea acestui lucru.
Potrivit conceptului de sistem fiscal se pleacă de la premisa că o parte din relaţiile
existente în cadrul sistemului financiar stau la baza sistemului fiscal, în sensul că autorităţile
guvernamentale intervin cu ajutorul unui ansamblu de metode, tehnici, principii referitoare la
materia impozabilă, cotele respective de percepere a impozitului, subiecţii fiscali pentru
aşezarea şi perceperea impozitelor, conform legislaţiei fiscale în vigoare pentru realizarea
obiectivelor de ordin public.
Aşadar sistemul financiar cuprinde relaţii financiare ce stau la baza altor sisteme, fie
ele incluse sau nu în cadrul sistemului financiar ȋn calitate de subsisteme.Printre aceste relaţii
amintim: relaţiile care exprimă un transfer de resurse băneşti fără echivalent şi titlu
nerambursabil în calitate de finanţe publice, creditul ca relaţie banească pe calea
împrumutului care este purtător de dobândă şi pe o perioadă bine determinată, relaţii care
exprimă un transfer facultativ sau obligatoriu de resurse băneşti, în schimbul unei
contraprestaţii care depinde producerea unui risc(asigurări de bunuri şi persoane sau
răspundere civilă), relaţii pe calea procesului de formare şi repartizare a fondurilor de resurse
băneşti la dispoziţia întreprinderilor în calitate de finanţele întreprinderilor 4.
Conform ideei ca sistemului financiar este văzut ca un ansamblu de subsisteme ce se
află în interdependenţă şi ale relaţiilor respectivelor subsisteme cu alţi factori de natură
exogenă, putem delimita astfel componentele sistemului financiar.
În concepţia autorului Firţescu Bogdan Narcis componentele sistemului financiar sunt
acelea care au la bază ideea conceptului de finanţe ca sistem. Potrivit acestei abordări sistemul
financiar are următoarele subsisteme în calitate de componente:
sistemul relaţiilor economice prin care au loc relaţiile financiare ;
sistemul instituţiilor cu atribuţii în organizarea relaţiilor financiare sau a fundamentării
şi executării deciziilor financiare ;
sistemul fondurilor de resurse financiare, fonduri care se constituie, distribuie şi
utilizează de către diverse entităţi ale structurii economice şi sociale ;
sistemul planurilor financiare prin care are loc conducerea şi reglarea activităţii
financiare ;
sistemul de finanţare a economiei ce reprezintă ansamblul modalităţilor de constituire
a resurselor financiare ;
sistemul fluxurilor financiar-monetare ca ansamblu al fluxurilor baneşti derulate în
cadrul economiei.
4 Văcarel Iulian,Finanţe Publice,Editura Didactică şi Pedagogică,Bucureşti,2006,pag.74.3
1.1.1.Sistemul de relaţii economice
Relaţiile respective sunt în formă bănească, iar pe lângă această caracteristică mai
identificăm tipul relaţiei ,fie dacă aceasta aparţine sferei publice,fie că aparţine sferei private
şi deci participanţii la relaţiile economice respective şi caracteristica transferului de valoare.
Aşadar acest sistem al relaţiilor economice în formă banească cuprinde următoarele
relaţii: cele între bugetul de stat şi bugetele locale, relaţiile ce au loc pe calea bugetele
asigurărilor sociale de stat, bugetele asigurărilor sociale de sănătate şi ale altor bugete, relaţiile
ce ţin de constituirea şi repartizarea fondurilor speciale extrabugetare, relaţiile de credit
bancar, relaţiile de asigurări şi reasigurări de bunuri, persoane sau răspundere civilă şi evident
relaţiile ce au loc de constituirea şi repartizarea resurselor la dispoziţia întreprinderilor.
În categoria acestui sistem de relaţii economice întălnim două subsiteme şi anume
sistemul financiar public şi subsistemul financiar privat.
Ambele reprezintă un ansamblu de relaţii economice în formă bănească cu prilejul
constituirii, distribuirii şi utilizării de fonduri băneşti, cu precizarea că în cadrul sistemului
public fondurile sunt publice, iar în cadrul subsitemului privat fondurile sunt private.Totodată
participanţii sunt autorităţile publice şi entităţi private.
În concluzie sistemul financiar ca ansamblu al relaţiilor economice în formă banească
cuprinde toate relaţiile existente între componentele menţionate anterior,cele două
subsisteme,cel public şi cel privat aflându-se într-o interdependenţă, în sensul că
întreprinderile private sunt mari furnizoare de impozite şi taxe către bugetul de stat, bugetele
locale, sau contribuţii către bugetele asigurărilor sociale de stat, prime plătite societăţilor de
asigurare de bunuri, persoane şi răspundere civilă şi invers sectorul public susţine sectorul
privat prin subvenţii de la bugetul de stat şi bugetele locale, diverse sume din cadrul bugetul
asigurărilor sociale pentru finanţarea unor acţiuni, fie despăgubiri de sume pe care le primesc
de la societăţile de asigurări.
1.1.2.Sistemul de instituţii financiare
Acest sistem este format din instituţiile care participă la relaţiile financiare pe calea
elaborării şi execuţiei deciziilor de natură financiară, cât si pe calea constituirii distribuirii şi 4
utilizării fondurilor financiare.Astfel relaţiile financiare precizate anterior au loc prin cadrul
acestor instituţii.
În cadrul sistemului financiar sunt prefigurate atât instituţii specializate în domeniul
financiar cât şi intituţii nespecializate cu diverse atribuţii în cadrul sistemului5.
Pornind de la această idee se poate face o delimitare a instituţiilor financiare îmbinând
şi criteriul apartenenţei la sfera publică, sau privată.Astfel obţinem instituţii specializate în
cadrul domeniului financiar, publice şi instituţii nespecializate cu diverse atribuţii în domeniul
financiar tot de apartenenţă publică.
Instituţiile nespecializate publice sunt: Parlamentul şi organele administraţiei de stat,
respectiv ministerele şi alte organisme.
Subsistemul instituţiilor publice nespecializate este format din: Parlament şi
oraganisme ale administraţiei de stat şi anume Guvernul, ministerele şi alte organe.
Subsistemul instituţiilor publice specializate cuprinde entităţi ce au activităţi financiare
specializate în control şi supraveghere de tipul Ministerul Finanţelor Publice, Agenţia
Naţională de Administrare Fiscală, Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare,Comisia de
Supraveghere a Asigurărilor şi alte structuri specializate precum compartimente fianciare din
ministere, alte organe ale administraţiei centrale de stat ce aparţin regiilor autonome,
societăţilor comerciale cu capital de stat.
Subsistemul financiar al unităţilor private specializate financiar este format din bănci,
societăţi de asigurări şi reasigurări, societăţile de valori mobiliare ce curpind operatori
economici ce desfăşoară activităţi financiar-bancare.
1.1.3.Sistemul de fonduri financiare
Sistemul fondurilor financiare pleacă de la baza următoarei afirmaţii şi anume:
sistemul fondurilor financiare reprezintă ansamblul fondurilor băneşti, constituite, distribuite
şi utilizate în economie şi societate cu precizarea că între aceste fonduri există interrelaţii6.
Aceste interrelaţii pleacă de la legăturile între componentele sistemului financiar,
componente care au la bază fonduri de resurse băneşti.
Fondurile respective pot fi grupate după mai multe criterii dintre care amintim:
forma de proprietate.
nivelul organizatoric de cosntituire şi administrare a fondurilor.
destinaţia dată resuselor fondurilor financiare.
5 Fîrţescu Bogdan Narcis,Sistemul financiar al României,Editura Univ.Al.I.Cuza,Iaşi,2010,pag. 63.6 Filip Gheorghe,Finanţe,suport de curs,Iaşi,2008,pag. 34.
5
caracterul definitiv sau temporar al constituirii şi utilizării resurselor financiare.
1.1.4. Sistemul de planuri financiare
Sistemul de planuri financiare este văzut şi ca ansamblul instrumentelor de conducere şi
reglare a activităţii economice.
Ideea de la care se pleacă în cadrul abordării sistemului financiar ca un tot organizat de
planuri financiare este aceea că activitatea economică şi socială pentru a se desfăşura în mod
normal presupune reglarea acesteia prin anumite modalităţi de previziune, prognoză,
organizare şi orientare.
Toate aceste modalităţi reprezintă elementele componente ale planurilor financiare.
Folosirea planurilor respective rezidă din necesitatea de prevenire a blocajelor
financiare, corectarea dereglărilor în cadrul fluxurilor financiare şi monetare şi cresterea
eficienţei în utilizarea resurselor financiare.
Instrumentele financiare de conducere şi reglare a activităţii economice pot fi
delimitate în funcţie de nivelul macroeconomic şi microeconomic.
1.1.5.Sistemul financiar ca ansamblu de fluxuri financiar-monetare
Baza sistemului financiar ca ansamblu de fluxuri financiar monetare o constituie
interdependenţa dintre aceste fluxuri.Respectivele fluxuri sunt corelate cu cele reale
reprezentate de mişcarea bunurilor.
Fluxul financiar monetar reprezintă cantitatea de resurse financiar-monetare ce se
transmite în cadrul unei perioade de timp, de la un participant al unui circuit economic către
alt participant7.
Acestea pot fi delimitate în funcţie de nivelul micro şi macroeconomic.
La nivel microeconomic sistemul financiar cuprinde ansamblul fluxurilor financiar-
monetare desfăşurate în corelaţie cu fluxurile reale fiind legate de existenţa relaţiilor
economice ala unor agenţi sau operatori economici.
Potrivit abordării macroeconomice fluxurile financiar-monetare cuprinde totalitatea
fluxurilor ce se desfăşoară între agenţii economici reprezentaţi de întreprinderi, bănci, statul
cu instituţiile sale şi populaţie cu indivizii sau familiile.
7 Fîrţescu Bogdan Narcis, Sistemul financiar al României, Editura Univ.Al.I.Cuza, Iaşi,2010, pag.100.6
Potrivit altei abordări sistemul financiar8 reprezintă totalitatea instituţiilor financiare
precum şi relaţiile dintre acestea.Se apreciază ca relaţiile dintre diversele instituţii au loc prin
cadrul unor pieţe financiare bine delimitate, unde agenţii economici excedentari de resurse
băneşti se întâlnesc cu agenţii deficitari ai acestor resurse.Practic sistemul financiar este văzut
ca un ansamblu de pieţe, instrumente şi intermediari, sau ca un cadru organizat prin care au
loc tranzacţionarea instrumentelor financiare.
Privind această abordare a sistemelor financiare putem delimita componentele
sistemului financiar prin prisma pieţelor financiare, obţinând astfel următoarea structura:
piaţa de capital
piaţa monetară
piaţa bancară
piaţa valutară
piaţa titlurilor emise de stat
piaţa asigurărilor
piaţa imobiliară
pieţe ale altor active alternative.
Toate aceste pieţe cuprind infrastructura necesară, realizată de prezenţa instituţiilor
care au un rol deosebit în a stabili cadrul necesar desfăşurării activităţii de mobilizare a
resurselor si alocarea eficientă a acestora, cât şi prezenţa intermediarilor ce intervin în acest
proces.
Pe scurt acestea reprezintă componentele sistemului financiar cu precizarea că acestea
diferă de la un autor la altul.
Spre exemplu în concepţia autorului Văcare Iulian componentele sistemului financiar
sunt cele care stau la baza subsistemului financiar ca ansamblu al relaţiilor economice în
formă banească.Astfel întâlnim următoarele componente: bugetul de stat şi bugetele locale,
asigurările sociale de stat, fondurile speciale extrabugetare, creditul fie public sau privat,
asigurările de bunuri , persoane sau răspundere civilă, finanţele întreprinderilor.Acestea pot fi
regrupate în funcţie de forma de proprietate,ca elemente ce ţin de sfera publică sau cea
privată.
Sistemul financiar ca sistem de finanţare a economiei va fi abordat în subcapitolul
următor, referitor la tipurile de sisteme financiare deoarece se află în strânsă concordanţă cu
tematica acestuia.
8 Dragotă Victor, Pieţe şi sisteme financiare, Editura ASE, Bucureşti, 2008, pag. 11.7
1.2.Tipuri de sisteme financiare şi caracteristici ale acestora
Plecând de la sistemul financiar ca mijloc de finanţare a economiei, putem delimita tipurile de sisteme fiananciare existente fiecărei economii.Nu este exclus de altfel ca tipurile respective de sisteme financiare sa coexiste intr-o economie, fiecare dintre ele având ponderi diferite.
Legătura dintre sistemele financiare şi economiile ţărilor este dată, de capacitatea
sistemelor de a îndeplini anumite obiective specifice economiei cum sunt cele legate de
stabilitate, creştere economică sau dezvoltare durabilă.
Obiectivul major al unui sistem financiar este acela de a asigura creşterea economică
pe termen lung printr-o alocare cât mai eficientă a resurselor9.
Creşterea respectivă asigurată de către sistem, face ca economia la rândul ei sa asigure
o dezvoltare a sistemului financiar, impunându-se astfel conceptul de condiţionare indirectă.
Conceptul de finanţare a economiei întruneşte diferite poziţii şi se referă la
modalităţile de procurare, alocare a resurselor financiare atât la nivel microeconomic cât şi
macroeconomic.Se disting astfel trei poziţii de finanţare şi anume:
posibilitatea finanţării din resurse proprii cunoscută şi sub numele de autofinanţare.
finanţarea directă sau pe piaţa de capital.
finanţarea indirectă sau cea a economiei de îndatorare.
Autofinanţarea are loc atunci când pe baza resurselor acumulate ca excedent diverse
entităţi recurg la acestea pentru a-şi procura necesarul de nevoi de finanţare.
Finanţarea directă presupune procurarea de resurse financiare de către entităţile
deficitare de la deţinătorii de capital disponibil, pe baza titlurilor financiare emise de către
entităţile deficitare pe pieţele primare de capital.Pieţele primare sunt acelea unde au loc
emisiunea pentru prima oară a titlurilor financiare.Se numeşte finanţare directă deoarece între
participanţii la relaţiile respective nu participă niciun intermediar.Acest tip de finanţare are loc
atunci când se înfiinţează noi firme şi se constituie capitalul propriu al acestora prin
distribuirea către acţionari a titlurilor respective.Totuşi se manifestă riscul de lichiditate atunci
când acţiunile respective nu sunt cotate la bursă sau dacă sunt cotate apare riscul de fluctuaţie
a preţurilor.Totodată participanţii la aceste relaţii nu se cunosc generându-se astfel noi riscuri.
Finanţarea indirectă presupune procurarea resurselor de la un anumit segment
specializat reprezentat de instituţiile financiare sau investitorii instituţionali10.În cadrul acestui
tip de finanţare observam apariţia unor intermdiari în comparaţie cu finanţarea directă.Rolul
9 Fîrţescu Bogdan Narcis, Sistemul financiar al României, Editura Univ.Al.I.Cuza,Iaşi, 2010, pag. 93.10Prisăcariu Maria, Andrieş Alin, Ursu Silviu, Pieţe şi intrumente financiare, Editura Univ Al. I.Cuza, Iaşi, 2008, pag. 44.
8
acestora este de a pune în legătura oferta de capital cu cererea.Prin titlurile indirecte pe care le
emit sub forma certificatelor de depozit, librete de economii, poliţe de asigurare, reuşesc să
atragă capitalurile disponibile de la agenţii excedentari.Pe baza acestor resurse constituite
acordă împrumuturi agenţilor deficitari corelând intr-un mod mai satisfacator cererea cu oferta
de capital.Totodată resursele respective pot investii banii respectivi în titluri directe, diferenţa
dintre cele două o reprezintă faptul ca titlurile indirecte sunt emise de regula pe termen scurt
şi sunt foarte numeroase, iar cele directe sunt pe termen mediu şi lung.Se apreciază că acest
mod de finanţare duce la creşterea funcţionalităţii sistemului financiar deoaorece participanţii
se cunosc mai bine între ei evitându-se astfel fenomenul de blocaj financiar.
Pornind de la acet mod de finanţare au devenit tot mai utilizate conceptele de
intermediere financiară şi de intermediar financiar.
În legătură cu conceptul de intermediari financiari putem afirma că sunt acei agenţi
economici care au ca activităţi de bază acordarea de împrumuturi şi operaţiuni de
plasament.Totodată există şi o categorie a agenţilor nefinanciari ce au ca activităţi de bază
producţia, repartiţia, consumul de bunuri şi servicii, operaţiuni de vânzare cumpărare sau
prelevări-transferuri în domeniul lor de activitate.
Plecând de la delimitarea anterioară agenţii respectivi pot fi grupaţi ca nefinanciari
excedentari şi nefinanciari deficitari.Potrivit acestei abordări în prima categorie intră
gospodăriile familiiale iar în cea de-a doua întreprinderile şi statul.
Definirea acestor concepte ne ajută sa înţelegem practic fiecare dintre atribuţiile
categoriilor menţionate.Pe baza acestui lucru putem face următoarea afirmaţie: intermediarii
financiari sunt cei care intervin în procesul de distribuire a resurselor necesare agenţilor
nefinanciari deficitari pe baza resurselor constituite de la agenţii nefinanciari excedentari.
Mai există totuşi un concept legat de finanţare şi anume cel de finanţare
intermediată care presupune în raport cu conceptul de finanţare directă netransformarea
titlurilor indirecte în titluri directe.Deci titlurile (directe) trec neschimbate de la agenţii
deficitari care doresc să se împrumute de la agenţii excedentari prin intermediul unei societăţi
de intermediere11.
Cunoscând modalităţile de finanţare şi participanţii respectivi distingem două tipuri de
sisteme financiare, cele axate pe piaţa de capital sau market-based şi cele ale orientate pe
bănci sau bank-based.
11 Prisăcariu Maria, Andrieş Alin, Ursu Silviu, Pieţe şi intrumente financiare, Editura Univ Al. I.Cuza, Iaşi, 2008, pag. 46.
9
1.2.1.Sistemele financiare bazate pe piaţa de capital
Sistemul financiar bazat pe piaţa de capital pleacă de la această idee, entităţile care au
nevoie de resurse într-o prima fază şi le vor mobiliza de la agenţii economici excedentari prin
cadrul emisiunii de titluri financiare de tipul acţiunilor şi obligaţiunilor.Aceasta fapt
reprezintă caracteristica generală a mecanismului pieţei de capital reprezentat de intervenţia
burselor de valori, ca un cadru ce asigură desfăşurarea operaţiilor de mobilizare a resurselor
financiare. După această etapă are loc alocarea şi cheltuirea resurselor de către firme în raport
cu domeniul lor de activitate.Cheltuirea acestora generează noi fluxuri financiare realizându-
se astfel finanţarea economiei.
Acest mecanism de finanţare inspiră un impact pozitiv prin faptul că asigură drenarea
directă a fluxurilor băneşti către activităţile creatoare de valoare12.Explicând acest lucru,
moneda devenită pasivă la nivelul agenţilor excedentari este reintegrată în circuitul economic,
fapt care duce la o mai bună funcţionalitate a mecanismului financiar implicit a celui
economic având în vedere faptul că primul este integrat în cel anterior.Un alt avantaj este
acela că acest mecanism nu duce la o sporiire a masei băneşti, deci nu exercită presiuni
inflaţioniste, deoarece moneda respectivă este reintegrată şi nu creată peste cea existentă.
Alte aspecte ale acestui sistem de finanţare sunt:acordarea de servicii financiare prin
colectarea de informaţii, controlul asupra firmelor, ameliorarea managementului riscului şi
realizarea economisirii în economie13.
În legătură cu colectarea de informaţii se apreciză faptul că odată cu creşterea
lichidităţii pieţelor, cei care au investit au tendinţa de a utiliza resursele pentru achiziţia de
informaţii care sunt foarte importante şi au legatură cu situaţiile financiare ale firmelor.Acest
lucru facilitează obţinerea de profituri prin vânzarea sau cumpărarea titlurilor financiare.
Controlul firmelor are loc dupa preluare si refinanţare prin intermediul pieţei de
capital, piaţă care asigură stimularea managerilor în funcţie de diversele metode de remunare
a acestuia, metode ce se află în concordanţă cu cursul titlutilor financiare.Astfel se asigură
îndeplinirea obiectivelor firmei de către manageri în legătură cu dorinţele acţionarilor.
Pieţele financiare duc la o diversificare a riscurilor, prin construirea unor portofolii cu
costuri cât mai reduse cuprizand mai multe tipuri de titluri, şi la evitarea riscului de lichiditate
care este evitat prin valorificarea titlurilor intr-un timp cât mai scurt şi la costuri reduse.
12 Filip Gheorghe, Finanţe, suport de curs, Iaşi, 2008, pag. 42.13 Fîrţescu Bogdan Narcis, Sistemul financiar al României,Editura Univ.Al.I.Cuza, Iaşi, 2010, pag. 97.
10
În ultimul rând pieţele financiare duc la mobilzarea resurselor cu ajutorul market
makerilor la costuri cât mai reduse şi duc astfel la o creştere economică.
Mai putem adăuga pe lângă cele prezentate anterior că funcţionarea acestui sistem de
finanţare bazat pe piaţa de capital se află în strânsă legătura cu procesul de globalizare,
dereglementare şi dezintermediere.Legat de dezintermdiere putem afirma ca piaţa de capital a
cunoscut anumite tente de natură inovaţionistă prin apariţia unor noi titluri negociabile ce
asigură o mai bună colaborare întrea agenţii economici excedentari şi cei deficitari.
1.2.3.Sistemele financiare axate pe bănci
Sistemele financiare axate pe bănci sau asa zisele economii de îndatorare cuprind acele
relaţii de mobilizare de resurse financiare la nivelul unui intermediar financiar şi distribuirea
lor ulterioară de către acesta in funcţie de nevoile diverselor entităţi existente în
economie.Practic baza acestui sistem o reprezintă creditul bancar şi finanţarea indirectă
asigurată de către intermediarii bancari şi non-bancari.
Principala caracteristică a acestuia o reprezintă lichiditatea si caracterul temporar al
transferului de resurse băneşti către diverse entităţi, acestea fiind contractual determinate să
restituie împrumutul respectiv şi dobânzile aferente acestuia.
Se apreciază că în mare parte sistemul axat pe bănci contribuie la redistribuirea
resurselor acumulate de către intermediarii financiari de la diverse persoane fizice sau
juridice, agenţilor economici care se confruntă cu deficite, asigurându-se astfel o mai bună
circulaţie a resurselor care au fost acumulate sub formă de economii sau degajate din circuitul
economic14 făra a implica procesul de creaţie suplimentară de monedă.Acest lucru practic
este realizat de către intermediarii financiari non-bancari menţionaţi mai sus.Intermdiarii
bancari au la baza funcţionării lor mecanismul de creaţie monetară prin prezenţa băncii de
emisiune în cadrul sistemului.Aceştia sunt reprezentaţi de către băncile comerciale care se află
în strânsă legătura cu bancile de emisiune, de la care pot beneficia de credite de refinanţare pe
lângă excedentele monetare care există şi sunt folosite pentru creditarea agenţilor
economici.Precizăm ca mecanismul creaţiei monetare reprezintă inconvenientul major al
acestui sistem întrucât exercită presiuni inflaţioniste cu repercursiuni negative în economie.
Printre avantajele acestui mod de acţiune în economie enumerăm o mai bună luare a
deciziilor fără furnizarea acestora către public comparând modul de acţiune al băncilor faţă de
modul de acţiune al pieţei de capital.
14 Filip Gheorghe, Finanţe ,suport de curs, Iaşi, 2008, pag. 43.11
Un alt avantaj îl constituie un mai bun control al managementului executat la nivelul
firmei prin cadrul îndatorării acesteia şi stabilirea unor limite de performanţa pe care trebuie
să le îndeplinească de la o perioadă la alta.
Mai putem include ca avantaj al sistemului financiar axat pe bănci reducerea costului
obţinerii şi procesării informaţiilor cu caracter financiar despre firme, contribuind astfel la
ameliorarea procesului de alocare a resurselor către investitori.
Totodată în cadrul acestui sistem se gestionează mai eficient riscul de lichiditate prin
faptul că majoritatea investiţiilor profitabile sunt cele pe termen lung şi care necesită o
perioadă îndelungată de recuperare15. Băncile investesc şi în titluri pe termen scurt
ameliorând astfel alocarea capitalului şi conducând astfel la creşterea economică.
Capitolul 2. Sistemul financiar din România
15 Fîrţescu Bogdan Narcis, Sistemul financiar al României, Editura Univ.Al.I.Cuza, Iaşi, 2010, pag. 96.12
2.1. Caracteristici ale sistemului financiar din România
Referitor la România sistemul financiar este caracteristic ţărilor din Europa Centrală şi
de Est,majoritatea ţărilor au fost socialiste, iar după anii 90 acestea au fost supuse demersului
de adoptare a mecanismului economiei de piaţă.
În ceea ce priveşte sistemul financiar din România acesta prezintă trăsaturi ale
sistemului financiar de tip german care are drept suport băncile.Prin cadrul acestora are loc
mobilizarea resurselor de la agenţii economici excedentari şi alocarea acestora către agenţii
economici deficitari.Se apreciază ca piaţa de capital are o activitate redusă în comparaţie cu
sectorul bancar.Acest lucru este valabil şi in România, chiar dacă pe piaţa de capital sunt
tranzacţionate numeroase titluri, ponderea capitălizării bursiere în Produsul Intern Brut fiind
scăzută în comparaţie cu alte state.
Graficul 2.1. Structura sistemului financiar din România
(ponderea active nete ȋn PIB)
Dupa cum se observă din graficul 2.1. ponderea activelor nete ȋn PIB a ȋnregistrat un
trend ascendent ȋn anii 2008-2009 urmate de o scădere ȋn anul 2010 cauzată de activitatea
economică care este ȋn scădere şi tensiunile din pieţele financiare internaţionale, iar ponderea
cea mai mare ȋn PIB o au instituţile de credit.
Graficul 2.2. Evoluţia componentelor sistemului financiar ȋn perioada 2008-2010
( variaţii ale ponderi sectoriale ȋn total sistem )
13
Din graficul 2.2. rezultă că ȋn perioada 2008-2010 instituţiile financiare nebancare au
ȋnregistrat o diminuare a ponderi cauzat de nivelul ridicat al riscului de neplată aferent
portofoliului acestora şi a condus la restrangerea activitaţii de creditare a acestora. Ponderea
cea mai mare o au instituţiile de credit urmate de fondurile deschise de investiţii şi fondurile
de pensii private.
După cum am menţionat în capitolul precedent, sistemul financiar este reprezentat de
totalitatea pieţelor, intermediarilor prezenţi pe aceste pieţe şi a instituţiilor ce asigură cadrul
necesar desfăşurării activităţii prin emiterea de norme şi regulamente.
2.2. Componentele sistemului finaciar din Romania
2.2.1.Piaţa monetară şi a creditului pe termen mediu şi lung
Piaţa monetară este reprezentată de instrumentele cu scadenţă pe termen scurt (sub un
an) si emitenţii de titluri în cadrul acesteia sunt statul, băncile, societaţile comerciale care sunt
credibile.
Piaţa bancară este reprezentată de două instrumente: depozitele bancare şi creditele
bancare (piata creditului pe termen mediu si lung).În cadrul acestei pieţe sunt prezenţi ca
intermediari băncile, atât în procesul de investire a agenţilor economici ce au un excedent de
resurse, cât şi în procesul de alocare a acestor resurse agenţilor economici deficitari.
În primul rând instituţia care realizează operaţii pe piaţa monetară este Banca
Naţională a Românie alături de celelalte instituţii de credit din cadrul sistemului
14
bancar.Aceste operaţii sunt legate de obiectivele de politică monetară adoptate de către banca
centrală.
Partenerii Băncii Naţionale a României pe piaţa monetară sunt băncile comerciale,
persoane juridice de naţionalitate română, persoane juridice din străinătate, casele centrale ale
cooperativelor de credit.
Graficul 2.3. Indicatori structurali ai sistemului bancar romanesc
Dupa cum se observă din graficul 2.3. ȋn sistemul bancar romanesc nu au avut loc
modificări semnificative, singura modificare a avut loc ȋn mai 2010 când s-a ȋnfinţat GE
Garanti Bank S.A. care a preluat activitatea sucursalei din România Garanti Bank
International N.V.
Graficul 2.4. Ponderea capitalului social al instituţiilor de credit în total capital
străin şi cota de piaţă a acestora în funcţie de ţara de origine
Din graficul 2.4. se constată că băncile cu capital austriac au continuat să deţină ȋn
activul agregat cea mai mare cotă de piaţă de 38,8%, urmate de băncile greceşti cu 15,5%, dar
15
capitalul grecesc este majoritar ȋn capitalul bancilor cu capital strain având o pondere de 30%
faţă de doar 21% capital austriac şi ambele ȋnregistrând un trend descendent ȋn ultimi anii.
Activele eligibile supuse tranzacţionării pe piaţa monetară sunt titlurile de stat emise
de către Ministerul Finanţelor Publice, certificate de depozit emise de către Banca Naţională a
României, cât şi alte active eligibile stabilite de către banca centrală.
Referitor la piaţa creditului pe termen mediu şi lung aceasta cuprinde resurse
financiare transferate pe o perioadă mai mare de un an.În România în ultimii ani au apărut
instituţii financiar non-bancare, reprezentate de societăţi de leasing, companii de credite de
consum, instituţii specializate în acordarea de credite ipotecare, instituţii specializate în
acordarea de credite de consum populaţiei pentru achiziţionarea de produse electrice,
electrocasnice.
2.2.2.Piaţa valutară
În România piaţa valutară16 cuprinde: piaţa valutară interbancară, piaţa valutară a
caselor de schimb valutar, piaţa valutară a entităţilor ce beneficiază de prevederi legale
exprese.
Intermediarii pe aceste pieţe sunt instituţiii autorizate de către Banca Naţională a
României, casele de schimb valutar, persoanele juridice care au ca obiect de activitate
schimbul valutar.
Referitor la această piaţă putem afirma că la noi in ţară în ultimii ani au avut loc
modificări legislative, dar si o creştere a tranzacţiilor determinate de participarea economiei
naţionale la economia mondială.
2.2.3.Piaţa de capital
La momentul actual in România există două pieţe organizate pe care se pot
tranzacţiona instrumente financiare şi anume Bursa de Valori Bucureşti şi Bursa Monetar
Financiară şi de Mărfuri de la Sibiu.
Intermediarii de pe aceste pieţe sunt reprezentaţi de către Societăţile de Servicii de
Investiţii Fiananciare.Ca organ de supraveghere şi control în cadrul pieţei de capital se
situează Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare.
16 Dragotă Victor, Pieţe şi sisteme financiare, Editura ASE, Bucureşti, 2008, p161.16
Participanţii pe aceste pieţe sunt emitenţii reprezentaţi de: societăţi comerciale,
societăţi de asigurări, societăţi de investiţii financiare, intermediarii reprezentaţi de societăţile
de servicii de investiţii financiare, cât şi investitorii care sunt reprezentaţi de persoane fizice
sau juridice indiferent de naţionalitatea acestora.
Instrumentele financiare sunt acţiunile, obligaţiunile corporative sau municipale,
drepturi de preferinţă şi derivate.
Graficul 2.5. Capitalizarea bursieră şi lichiditatea anualizată
Ȋn ceea ce priveşte capitalizarea bursieră din graficul 2.5. se observă că ȋn cadrul
Bursei de Valori Bucureşti, aceasta a evoluat pozitiv ȋn perioada analizată, în timp ce
lichiditatea anualizată a înregistrat fluctuaţii semnificative în 2010, manifestând un trend
descendent în semestrul II.
2.2.4.Piaţa titlurilor de stat
Prin titlurile de stat Guvernul României se poate împrumuta prin intermediul instituţiei
aferente şi anume Ministerul Finanţelor Publice de sume pentru acoperirea deficitului bugetar
pe termen scurt sau din anii precedenţi, pentru acoperirea deficitului balanţei de plăţi sau
pentru susţinerea rezervei valutare a ţării.
Intermediarii ai titlurilor de stat sunt bănci, societăţile de servicii de investiţii
financiare, persoane juridice din România şi sucursale ale băncilor străine delegate să
funcţioneze pe teritoriul ţării în calitate de intermediari ai pietei primare a titlurilor de stat, cât
şi persoane fizice sau juridice sau oricare deţinător de titluri în calitate de intermdiari ai pieţei
secundare a titlurilor de stat.
17
Titlurile respective sunt reprezentate de către certificatele de trezorerie şi obligaţiuni
de stat care sunt emise de către statul român atât pe pieţele interne, cât şi pe cele externe si
care au un risc scăzut, risc care este în strânsă legătură cu bonitatea statului.
Emisiunile titlurilor de stat au loc prin subscripţei publică, unde intermediarii pieţei
primare a titlurilor de stat depun la agenţii desemnaţi ai Ministerului Finanţelor Publice oferte
de cumpărare.În cazul mecanismului licitaţiei se depun pentru achiziţionarea titlurilor se
depun ofete de cumpărare competitive şi/sau necompetitive.
2.2.5.Piaţa asigurărilor
Instituţia de supraveghere a asigurărilor din România este Comisia de Supraveghere a
Asigurărilor care apără drepturile aiguraţilor şi promovează stabilitatea activităţii de
asigurarea pe teritoriul ţării.
Instituţiile prezente în cadrul ţării sunt societăţile de asigurare-reasigurare şi
organizaţiile de tip mutual care incheie contracte de asigurare cu divesre persoane fizice sau
juridice.
Se identifică prezenţa mai multor tipuri de asigurări şi anume: asigurări de bunuri,
asigurări de răspundere civilă, asigurări de persoane, asigurări de supraveţuire, asigurări de
deces, asigurări mixte de viaţă, asigurarea obligatorie a locuintei si asigurarea de sanatate.
Grafic 2. Evoluţia principalelor plasamente ale societăţilor de asigurări
18
Din graficul 2.6. rezultă că companiile de asigurări au preferat plasamentele în
obligaţiuni şi titluri cu venit fix datorită avantajelor unui risc de credit scăzut pentru
portofoliul de active financiare şi accesul rapid la lichidităţi.
2.2.6.Pieţe ale activelor financiare alternative
Orice activ poate fi inclus in sfera activelor financiare alternative atâta timp cât acesra
poate constitui o alternativă investiţională.Cu precădere în sfera acestora în România întâlnim
proprietăţile imobiliare, mărfuri cu caracteristici care fac posibilă standardizarea contractelor
de vânzare-cumpărare.
Proprietăţile imobiliare au dus la formarea pieţei imobiliare din România, un sector ce
este privit ca o componentă destul de importantă a sistemului financiar.
Intermediarii pe aceste pieţe imobiliare nu sunt de natură obligatorie, iar în catul
apelului la aceştia se pot obţine diferite avantaje.Instituţia de control şi supraveghere nu este
prezentă în cadrul acestui tip de activ financiar.
În concluzie activele alternative pot fi utilizate de diverse persoane fizice sau juridice,
de bănci pe baza recuperării împrumuturilor care au fost garantate cu proprietăţi imobiliare.
19
Concluzii
Ȋn concluzie sistemul financiar al Romaniei este un sistem bazat pe băncii, fiind ȋn
continuă transformare ca urmare a aderarii României la Uniunea Europeană, cât şi a unor
transformări de ordin legislativ privitoare la criza financiară internaţională care a afectat şi
ţara noastră.
20
Bibliografie
1. Dragotă Victor, Pieţe şi sisteme financiare, Editura ASE, Bucureşti, 2008
2. Filip Gheorghe, Finanţe ,suport de curs, Iaşi, 2008
3. Fîrţescu Bogdan Narcis, Sistemul financiar al României, Editura Univ.Al.I.Cuza,
Iaşi, 2010
4. Prisăcariu Maria, Andrieş Alin, Ursu Silviu, Pieţe şi intrumente financiare, Editura
Univ. Al. I.Cuza, Iaşi, 2008
5. Văcarel Iulian,Finanţe Publice,Editura Didactică şi Pedagogică,Bucureşti,2006
Webografie
1. www.bnr.ro
2. www.bvb.ro
3. www.cnvmr.ro
4. www.csa-isc.ro
5. www.dexonline.ro
6. www.mfinante.ro
21
Top Related