Şcoala Naţionalã de Studii Politice şi Administrative
Facultatea de Comunicare şi Relaţii Publice
Masterat Managementul Proiectelor
ROLUL POLITICII DE COEZIUNE ÎN DEZVOLTAREA UNIUNII EUROPENE
Coordonator, Student,
Drd. Bianca Robescu Adelina Enciu
BUCURESTI
2014
ROLUL POLITICII DE COEZIUNE ÎN DEZVOLTAREA UNIUNII EUROPENE
Uniunea Europeană reprezintă una dintre cele mai prospere şi competitive parteneriate
din lume, atât din perspectiva nivelului de dezvoltare economic, cât şi al potenţialului de
dezvoltare. Cu toate acestea, disparităţile privind prosperitatea şi productivitatea dintre statele
membre şi regiunile acestora reprezintă o slăbiciune structurală majoră reală.
Prin această lucrare urmăresc să definesc politica de coeziune prin identificarea rolului
sãu în diminuarea discrepanţelor la nivelul UE, ca, apoi să analizez modul în care aceasta s-a
aplicat în România şi principalele perspective de viitor.
Dezbaterea cu privire la existenţa decalajelor economice şi sociale a însoţit, de la bun
început, procesul de construcţie europeană. Ceea ce astăzi cunoaştem sub numele de Politica
de Coeziune a Uniunii Europene sau Politica Regională şi de Coeziune a Uniunii Europene
este de fapt acea politică structurală care, prin aplicarea sa, s-a urmărit şi se urmăreşte în
continuare diminuarea sau măcar atenuarea disparităţilor de care aminteam anterior, dintre
regiunile şi cetăţenii UE în vederea unei dezvoltări echilibrate.1 Acest lucru a fost afirmat
chiar de Graham Meadows, fost director general pentru politica regională în cadrul Comisiei
Europene în perioada 2003-2006: ,,Uniunea are trei politici care vizează creşterea. Primele
două sunt piaţa unică şi moneda unică [...].Dar din arsenalul pe care îl foloseşte Uniunea
pentru creştere economică face parte şi o a treia politică – Politica de Coeziune –, care ne
furnizează un factor de echilibrare. Politica Regională şi de Coeziune caută să echilibreze
decalajele create în mod constant de creştere şi să sprijine regiunile care cresc mai încet
pentru a atinge nivelul de creştere al Uniunii în ansamblu […]. Această politică există pentru
a echilibra creşterea.“ Deci, prin această politică, Uniunea caută să identifice problemele
structurale cu care se confruntă statele, regiunile sau diferitele grupuri sociale şi care le
frânează dezvoltarea. Pentru aceste probleme „structurale“, sunt căutate răspunsuri
„structurale“, care sunt susţinute prin „cheltuieli/transferuri structurale“.2
Aşa cum aminteam anterior, politica de coeziune este una din cele mai importante şi
complexe politici ale UE care are rolul de a reduce decalajele la nivel economic şi social. Mai
1 Inforegio Panorama, ,,Politica de coeziune a UE intre 1988-2008: o investitie in viitorul Europei’’, ec.europa.eu, Nr. 26, 2008, p. 2, accesat la data de 15 noiembrie 2014, de pe http://ec.europa.eu/regional_policy/sources/docgener/panorama/pdf/mag26/mag26_ro.pdf2 Alina Bargaoanu, Strategii si tehnici de atragere a finantarii de la UE, Bucuresti, 2013, p. 53
2
mult, politica de coeziune este şi o politică de creştere, însoţită de procesul de extindere.
Obiectivul coeziunii economice şi sociale a fost exprimat în Actul Unic European şi a devenit
realitate în 1988 prin adoptarea primului regulament care a dat naştere politicii de coeziune.
Putem afirma, astfel că avem de-a face cu o piaţă comună la care poate avea acces orice parte
a UE.3
Politica de coeziune este ,,mâna vizibilă’’ a pieţei, care urmăreşte să asigure o
dezvoltare echilibrată şi durabilă, favorizând în acelaşi timp integrarea economică în toate
statele membre UE. În acelaşi timp, este şi o politică locală, care atribuie un rol fiecărui
teritoriu european, în ideea că nu reprezintă un impediment în calea repartizării activităţilor
economice, putând deveni o sursă de dezvoltare în sine.4
Angajamentul în sine de a obţine o dezvoltare armonioasă prin diminuarea
discrepanţelor existente între diversele regiuni şi prevenirea destabilizării celor mai
defavorizate regiuni s-a aflat printre priorităţile europene încă de la momentul semnării
tratatului de la Roma. De-a lungul timpului, pe măsură ce UE s-a extins prin valurile
succesive de aderare, s-au înregistrat progrese semnificative în evoluţia politicii de coeziune.
Dacă la început, politica de coeziune a avu rolul unui mecanism de plăţi, de redistribuire a
contribuţiilor bugetare ale statelor membre, în prezent, această politică, împreună cu
instrumentele sale, respectiv Fondurile Structurale şi Fondul de Coeziune, sunt elementele
cheie pentru întărirea convergenţei economice, sociale şi teritoriale.5
În cea de-a doua parte a lucrării vom încerca să analizăm în ce măsură această politică
s-a aplicat în România prin prezentarea principalelor obiective ale planului 2007-2013 pentru
ca, în cele din urmă, să evidenţiem care este planul strategic al politicii de coeziune pentru
perioada 2014-2020.
În perioada 2007-2013, politica de coeziune a avut trei obiective, fiecare beneficiind
de propriile instrumente financiare. Astfel, primul obiectiv a fost reprezentat de convergenţă,
fiind finanţat de Fondul European pentru Dezvoltare Regională, Fondul Social European şi
Fondul de Coeziune. Scopul principal a fost acela de a stimula creşterea şi de a încuraja
ocuparea forţei de muncă în regiunile mai puţin dezvoltate ale UE. Domeniile acoperite au
3 Inforegio Panorama, Ibidem, p. 304 Ibidem5 Ibidem
3
cuprins inovaţia, societatea cunoaşterii, calitatea mediului, eficacitatea administrativă şi
adaptabilitatea la schimbările economice.6
Al doilea obiectiv, competitivitatea regională şi ocuparea forţei de muncă, a fost
finanţat de Fondul European pentru Dezvoltare Regională şi din Fondul Social European,
adresându-se regiunilor care nu se încadrau în primul obiectiv. Nu în cele din urmă, ultimul
obiectiv, reprezentat de cooperarea teritorială europeană, a avut rolul de a stimula
consolidarea cooperării transfrontaliere, transnaţionale şi inter-regionale. Au fost promovate
cu prilejul adoptării acestui obiectiv soluţii comune pentru autorităţile din domeniile
dezvoltării rurale, urbane şi de coastã, relaţiilor economice şi a relaţiilor între întreprinderile
mici şi mijlocii (IMM-urile), precum şi cercetarea, societatea informaţională, mediul
înconjurător şi prevenirea riscurilor.7
Alocările de la bugetul UE destinate politicii de coeziune au înregistrat o creştere
constantã a valorilor nominale, însumând aproximativ 348.865 miliarde euro. Dacă în anul
2007, alocarea bugetară a fost de aproximativ 45 miliarde euro, până la sfârşitul perioadei de
programare (2013) a crescut la aproximativ 54 miliarde euro (vezi Anexa 1, Fig. 1).8
În România, alocarea totală din fondurile politicii de coeziune pentru perioada 2007-
2013 a fost de aproximativ 19,7 miliarde euro. Cum România este stat membru al UE din anul
2007, ţara noastră a avut nevoie de timp pentru a se adapta implementării investiţiilor din
cadrul politicii de coeziune a UE. Cu toate acestea, fondurile alocate din politica de coeziune
reprezintă un motor important pentru realizarea reformelor în România, acest rol urmând să
devină tot mai important în perioada 2014-2020.9 De la începutul perioadei de finanţare 2007-
213 investiţiile din politică de coeziune a UE au sprijinit până în prezent în România, printre
altele: crearea a peste 8 151 locuri de muncă, dintre care 617 locuri de muncă în cercetare;
acordarea de ajutor direct pentru investiţii unui număr de 1 253 de IMM-uri; îmbunătăţirea
infrastructurii de transport de bazã şi a accesibilităţii, inclusiv construcţia a 124 km de
autostradã şi reabilitarea a 923 km de drumuri naţionale; sprijinirea modernizării la standarde
europene a 400 de infrastructuri şi servicii sociale, de sănătate şi de educaţie; asigurarea de
instruire, consiliere şi alte tipuri de sprijin individual unui număr de peste 850 000 de 6 Alina Tatulescu, ,,Politica de coeziune la nivelul UE’’, Revista Romana de Statistica, www.revistadestatistica.ro, Nr. 8, 2013, p. 31, accesat la data de 15 noiembrie 2014, de pe http://www.revistadestatistica.ro/Articole/2013/RRS_08_2013_a3_ro.pdf7 Ibidem8 Comisia Europeana, ,,Politica de coeziune 2007-2013’’, ec.europa.eu, 2007, pp. 17-18, accesat la data de 16 noiembrie 2014, de pe http://ec.europa.eu/regional_policy/sources/docoffic/official/regulation/pdf/2007/publications/guide2007_ro.pdf9 Ibidem, pp. 20-23
4
persoane; confinanţarea a 42 de proiecte majore pentru conectarea populaţiei din întreagă ţară
la serviciile de apă de bazã şi a 12 proiecte destinate îmbunătăţirii gestionării deşeurilor în
diferite regiuni.10
În ceea ce priveşte priorităţile politicii de coeziune aferentei perioadei 2014-2020,
stabilite în cadrul Acordului de parteneriat cu Comisia Europeană, în vederea dezvoltării unei
economii moderne şi competitive şi a consolidării dezvoltării regionale şi urbane, România a
identificat cinci provocări. Dintre acestea enumerăm următoarele: oameni şi societate, prin
consolidarea ocupării forţei de muncă, a incluziunii sociale şi a politicilor educaţionale,
contribuind astfel la atingerea ţintelor naţionale UE2020 – creşterea ratei de ocupare a forţei
de muncă până la 70 %, reducerea numărului de persoane expuse riscului de sărăcie cu 580
000 până în anul 2020, reducerea abandonului şcolar timpuriu la 11,3 % şi sporirea gradului
de participare la educaţia terţiară la 26,7 %; infrastructură, în special în domeniul
transporturilor, prin îmbunătăţirea accesibilităţii regiunilor mai puţin dezvoltate din România
şi a interconectării cu piaţă internaţională, prin sporirea sustenabilităţii mixului din
transporturi, creşterea siguranţei în trafic, scăderea timpului de călătorie şi sporirea
durabilităţii transportului urban; competitivitate economică, printr-un mediu de cercetare şi
dezvoltare (C&D) mai compact şi modern, care pune accentul pe necesităţile
întreprinderilor şi pe sectoarele competitive ale României şi transformarea sectoarelor
tradiţionale prin inovare şi expansiune comercială, urmărind creşterea cotei din PIB alocate
C&D cu 1,5 % până în anul 2020; resurse, prin trecerea la o economie cu emisii reduse
de carbon, inclusiv eficientă energetică în sectorul construcţiilor, prin promovarea adaptării la
schimbările climatice, prevenirea riscurilor, eficientizarea resurselor şi protejarea mediului,
contribuind la atingerea ţintelor naţionale UE 2020: reducerea emisiilor de gaze cu efect de
seră şi a intensităţii energetice cu 19 % şi creşterea cotei energiei regenerabile la 24 %;
administraţie şi guvernare, prin optimizarea mediului instituţional şi îmbunătăţirea calităţii
serviciilor publice oferite de administraţie şi justiţie.(vezi Anexa 2, Fig. 1)11
În ansamblu, politica de coeziune reformată va pune la dispoziţie până la 351,8
miliarde euro în perioada următoare pentru a se investi în regiunile, oraşele şi economia reală
a Europei. Acesta va fi principalul instrument de investiţii al UE pentru a atinge obiectivele
strategiei Europa 2020. Crearea de locuri de muncă şi generarea de creştere economică, 10 Ibidem, pp. 24-2511 Comisia Europeana, ,,Politica de coeziune si Romania’’, ec.europa.eu, 2014, accesat la data de 15 noiembrie 2014, de pe http://ec.europa.eu/regional_policy/information/cohesion-policy-achievement-and-future-investment/factsheet/romania_ro.pdf
5
abordarea problemei schimbărilor climatice şi a dependenţei energetice, reducerea sărăciei şi
a excluziunii sociale. La aceasta va contribui şi definirea mai corectă a priorităţilor cheie ale
Fondului european de dezvoltare regională, precum sprijinul pentru întreprinderile mici şi
mijlocii, obiectivul fiind de a dubla sprijinul, de la 70 la 140 miliarde euro pe durata a celor 7
ani. În fine, în cadrul politicii de coeziune, al dezvoltării rurale şi al fondului pentru pescuit,
eficienţa va fi corelată, de asemenea, cu guvernanţa economică pentru a încuraja respectarea
de către statele membre a recomandărilor UE din cadrul semestrului european.12
ANEXA 1
12 Comisia Europeana, ,,Politica de coeziune 2014-2020’’, ec.europa.eu, ultima editare la 31.03.2014, accesat la data de 15 noiembrie 2014, de pe http://ec.europa.eu/regional_policy/what/future/index_ro.cfm
6
Fig. 1.: Alocare indicativa pe stat membru, 2007-2013 (valori curente, in milioane de
euro).Imagine preluata la data de 16 noiembrie 2014, de pe
http://eufinantare.info/Poze_prima_pagina/alocare-financiara-pe-stat-membru-2007-2013.gif
ANEXA 2
7
Fig.1: România: Zonele eligibile din cadrul Obiectivului „Convergenţă”. Imagine preluata la data de 16 noiembrie 2014, de pe http://ec.europa.eu/regional_policy/atlas2007/romania/maps/ro_en.gif
BIBLIOGRAFIE
8
A. Bibliografie critica si selectiva
Bargaoanu, Alina, Strategii si tehnici de atragere a finantarii de la UE, Bucuresti, 2013;
B. SURSE WEB
COMISIA EUROPEANA, ,,Politica de coeziune 2007-2013’’, ec.europa.eu, 2007, pp. 17-
18,accesat la data de 16 noiembrie 2014, de pe
http://ec.europa.eu/regional_policy/sources/docoffic/official/regulation/pdf/2007/
publications/guide2007_ro.pdf
COMISIA EUROPEANA, ,,Politica de coeziune 2014-2020’’, ec.europa.eu, ultima editare la
31.03.2014, accesat la data de 15 noiembrie 2014, de pe
http://ec.europa.eu/regional_policy/what/future/index_ro.cfm
COMISIA EUROPEANA, ,,Politica de coeziune si Romania’’, ec.europa.eu, 2014, accesat la
data de 15 noiembrie 2014, de pe http://ec.europa.eu/regional_policy/information/cohesion-
policy-achievement-and-future-investment/factsheet/romania_ro.pdf
INFOREGIO PANORAMA, ,,Politica de coeziune a UE intre 1988-2008: o investitie in
viitorul Europei’’, ec.europa.eu, Nr. 26, 2008, p. 2, accesat la data de 15 noiembrie 2014, de
pe http://ec.europa.eu/regional_policy/sources/docgener/panorama/pdf/mag26/mag26_ro.pdf
Alina Tatulescu, ,,Politica de coeziune la nivelul UE’’, Revista Romana de Statistica,
www.revistadestatistica.ro, Nr. 8, 2013, p. 31, accesat la data de 15 noiembrie 2014, de pe
http://www.revistadestatistica.ro/Articole/2013/RRS_08_2013_a3_ro.pdf
9
10
Top Related