Părțile componente ale unei plante cu flori.

Sensibilitatea și mișcarea la

plante - Știați că...?

Lumea vie este alcătuită din cinci regnuri

Regnul Monera, în care sunt încadrate bacteriile;

Regnul Protista, în care sunt încadrate organisme asemănatoare plantelor (algele) şi organisme asemănătoare animalelor (euglenă, amibă, parameci etc.);

Regnul Fungi (ciuperci);

Regnul Plante;

Regnul Animale.

Plantele cu flori fac parte din Regnul Plante şi sunt considerate cele mai evoluate.

Pământul este acoperit în mare parte de plante. Unele sunt cultivate de om, altele cresc singure.

De la cel mai mic fir de iarbă la cel mai înalt brad, plantele au aceeași alcătuire: rădăcină, tulpină, frunze. Unele dintre plante au și flori, fructe, semințe.

Părțile din care este compusă o plantă cu flori, se numesc organe. Acestea sunt:

rădăcina;

tulpina;

frunza;

floarea;

fructul;

sămânța.

Rădăcina, tulpina şi frunzele asigură, în principal, hrănirea plantei şi se numesc organe vegetative. Floarea reprezintă organul de înmulţire a plantei pentru că din flori se formează fructul şi seminţele.

Rădăcina

este organul vegetativ al plantei care se dezvoltă în sol;

majoritatea rădăcinilor au o porțiune centrală mai groasă (rădăcină principală) și ramificații mai subțiri (rădăcini secundare);

are funcția de a fixa planta în sol și de a absorbi apa cu sărurile minerale (seva brută).

Tipuri de rădăcini:

Rădăcină fasciculată (fibroasă)

Rădăcină lemnoasă

Rădăcină pivotantă

Tulpina

Are forme variate, în funcție de mediul de viață al plantelor;

După locul în care cresc, întâlnim tulpini:

Aeriene - ierboase

- lemnoase

Subterane

Cele mai multe plante au tulpini drepte (ortotrope);

Alte plante au tulpini târâtoare (căpșuni), volubile – cu țesuturi de susținere slab dezvoltate (fasole, liane) și agățătoare (mazăre, viță de vie);

Tulpinile aeriene ale unor plante s-au adaptat la funcții noi: tulpinile cactușilor acumulează apă. În absența frunzelor, aceste tulpini încărcate cu clorofilă asigură fotosinteza.

Tulpinile subterane sunt reprezentate de: bulb (ceapă, lalea, crin), tubercul (cartof) și rizom (ferigă, stânjenel).

La unele plante, înmulțirea se realizează prin bulbi, tuberculi sau rizomi și se numește înmulțire vegetativă.

O particularitate a tulpinii este prezența mugurilor

- de creștere – situați în vârful tulpinii;

- foliari – din care se formează frunzele;

- florali – din care se formează florile;

- micști – care dau naștere atât la frunze cât și la flori.

Funcțiile tulpinei:

Circulația sevei brute și a sevei elaborate prin plantă reprezintă funcția de conducere a tulpinii.

Prin țesuturile de susținere pe care le conține, tulpina asigură funcția de susținere a ramurilor, frunzelor și a florilor.

Frunza

Frunza este organul aerian al plantei ce crește pe tulpină. Ea își are originea în frunzulițele mugurelui foliar. O frunză completă este alcătuită din:

- limb

- pețiol

- teacă

Alcătuirea externă a frunzei:

La unele plante, pețiolul lipsește, iar astfel, limbul se leagă de tulpină prin teacă, care înfășoară o parte a tulpinii (grâu, porumb).

Frunzele plantelor se deosebesc după forma marginii limbului care poate fi lobată, dințată, întreagă.

Frunzele diferă și după forma limbului, astfel existând:

- frunză aciculară – brad, molid, pin;

- frunză liniară – grâu, porumb;

- frunză ovală – păr, prun;

- frunză cordată – mușcata;

- frunză reniformă – pochivnic;

- frunză sagită – săgeata apei.

Funcțiile frunzei:

Structura internă a frunzei este adaptată pentru îndeplinirea funcțiilor de fotosinteză, respirație și transpirație.

În procesul de fotosinteză, plantele folosesc dioxidul de carbon din aerul atmosferic și eliberează oxigen. Schimburile de gaze se realizează prin stomatele de la nivelul frunzelor.

În procesul de respirație, plantele folosesc oxigenul din aer și elimină dioxidul de carbon. Procesul se desfășoară în mod continuu. Schimburile de gaze au loc la nivelul stomatelor.

Transpirația este procesul de eliminare a apei sub formă de vapori. Eliminarea apei se realizează prin stomate.

Floarea

Floarea este organul de înmulțire al plantei. Din flori, se formează fructele și semințele.

Florile sunt așezate pe tulpină, câte una (flori simple) sau grupate mai multe la un loc, formând inflorescențe.

Inflorescențele au formă de:

- ciorchine (liliac, salcâm, viță de vie);

- spic (grâu, patlagină);

- disc (floarea-soarelui, mușețel);

- știulete (porumb);

- umbrelă (soc, morcov);

- mâțișori (mesteacăn).

Fructul și sămânța

Fructul se formează din ovar, ca urmare a procesului de fecundație și are rol de protecție a seminței, din care se va forma o nouă plantă.

Există:

- fructe uscate (păstaia de fasole și de salcâm și capsula de la mac);

- fructe cărnoase (roșii, castraveți, struguri, portocale, caise, piersici, prune cireșe, mere, pere, zmeură, căpșuni etc.).

La toate plantele cu flori, semințele sunt închise în fructe. După formă și dimensiuni, există o mare diversitate de semințe.

Sămânța de fasole prezintă un înveliș cu rol de protecție – tegument, două cotiledoane – formațiuni cărnoase în care se găsesc rezervele de hrană ale seminței și embrionul alcătuit din rădăciniță, tulpiniță și muguraș. Din semințele cu două cotiledoane, se dezvoltă plantele dicotiledonate.

La sămânța de grâu, embrionul are un singur cotiledon, iar substanțele hrănitoare se găsesc în afara cotiledonului. Din semințele cu un cotiledon, iau naștere plantele monodicotiledonate.

Sensibilitatea și mișcarea la plante

Suntem înclinați să credem că, lipsite de sistem nervos, plantele nu simt. Ele nu reacționează în nici un fel dacă le smulgem din pământ, dacă le ciupim frunzele ori le tăiem florile. Aparent, așa se întâmplă. În realitate însă, plantele au o formă de sensibilitate specifică, cel mai adesea ascunsă ochiului nostru, de un tip cu totul deosebit de acela al sensibilității animale. Se știe azi, pe baza unor experiențe simple, care se fac și în școală, că plantele reacționează la substanțe chimice, la lumină, la atracția pământului, la curentul electric și că aceste mișcări lente poartă numele de tropisme.

Mișcările plantelor sunt de fapt, mișcări ale unor organe ale plantelor și sunt reprezentate de:

- mișcările autonome: mișcări de răsucire determinate de creșterea neuniformă a organelor plantelor întâlnite la plantele volubile și agățătoare (fasole, viță de vie, etc.);

- mișcările induse (tropisme și nastii): mișcări de orientare a organelor plantelor determinate de acțiunea unor factori externi (lumină, temperatură, forță de gravitație);

Fototropismul este mișcarea de orientare a organelor plantelor către lumină (orientarea frunzelor și a florilor).

Termonastiile sunt mișcări determinate de variația temperaturii (închiderea – deschiderea florilor).

Getotropismul este mișcarea de orientare a organelor plantei, determinată de acțiunea forței de gravitație (tulpinile cresc în sus, în sens antigravitațional; rădăcinile în jos, în același sens cu forța gravitațională).

Cercetătorul român Dumitru Constantin spunea: „Plantele se integrează complet în lumea lor uzând de toate atributele unei ființe dotate cu un sistem nervos evoluat. Percep sunetul, lumina, frigul, căldura și chiar durerea. Plantele nu gândesc, dar pot fi influențate de gândurile noastre."

Stiați că?În pustiurile din Peru crește un cactus care poate să meargă? În loc de rădăcini, el are niște excrescente acoperite cu țepi ascuțiți. Când bate un vânt puternic, cactusul se deplasează pe distanțe mari, luându-și umezeala și hrana nu din sol ci din aer.

Eroina lui Cleve Backster a fost planta Dracaena Massangeana ale cărei frunze au fost în contact cu un detector de minciuni. Experimentatorul și-a propus să ardă o frunză a acestei plante. În clipa când a făcut gestul să scoată bricheta, planta a reacționat ca și cum i-ar fi „ghicit" gândurile. „Spaima" plantei a fost înregistrată clar de detectorul de minciuni.

Cercetatorii indieni, sovietici, americani și francezi au probat că plantele pot avea „memorie", reținând informații și manifestându-se la repetarea lor printr-o reacție similară oarecum cu reflexele condiționate. De pildă, unui Filodendron i s-a aplicat un impuls electric, de fiecare dată când alături se afla o rocă. Rezultatul era un răspuns din partea plantei. După un timp, planta a început să emită acest răspuns imediat ce era plasată lângă acea rocă, fără a mai fi stimulată electric.

Tulpina nufărului alb de baltă poate atinge diametrul de 4 - 5 metri. Floarea se ofilește imediat ce este ruptă, chiar dacă este pusă în apă.

Cercetătorii indieni au fost primii care au demonstrat că plantele iubesc muzica. Plantele supuse unui astfel de tratament muzical cresc mai repede și sunt mai rezistente la boli.

Muşchii sunt plante fără rădăcină.

Cea mai mare floare o are Rafalezia Arnoldi, care crește în pădurile tropicale din sud-estul Asiei pe insulele Filipine. Floarea ei are 3m circumferință și cântărește 10 kg. Un boboc de floare e de 2-3 ori mai mare decât o căpățâna de varză.

Trunchiul pinului este întotdeauna înclinat spre sud. După acest semn poți determina punctele cardinale.

În America de Nord crește un copac (pe care băștinașii îl numesc "pomul dracului"), a cărui scoarță conține foarte mult fosfor, încât noaptea, lângă tulpina lui, se poate citi ca în orice sală de lectură.

Lintea de apă, o plantă minusculă a cărei frunze au 0,6 mm lungime şi 0,3 mm lăţime.

Cele mai mici și mai ușoare semințe din lume sunt cele de orhidee. Astfel, 1000 de semințe ale acestei frumoase plante cântăresc mai puțin de 1 mg.

Muşcata (Pelargonium)-Dacă ghiveciul se răsuceşte astfel încât limbul frunzelor să privească spre centrul camerei, se constată că, după câteva zile frunzele revin la poziţia iniţială în scopul captării optime a luminii.

Mimoza (Mimosa pudica)-Deşi nu are o infăţişare prea plăcută, mimoza este intersantă mai mult prin faptul că la atingere frunzele se strâng repede şi lăstarul se apleacă. Noaptea, frunzele se pliază în mod natural.

Laleaua (tulipa-dacă se ia o floare închisă şi se introduce într-un vas cu apă la temperatura de 25 – 35 grade Celsius, se constată că se deschide în 5-10 minute. Dacă aceeaşi floare se trece într-un vas cu apă rece, ea se va închide.

Plantele sunt foarte importante în viața omului. Multe dintre ele ne dau hrană, altele ne impresionează prin frumusețe și toate împrospătează aerul.

De aceea, de sănătatea plantelor depinde și sănătatea omului.

Protejezi plantele, te protejezi pe tine însuți!

Student: Nițu AureliaAnul IIIGrupa 15471 (PI)