Proiect
PARLAMENTUL REPUBLICII MOLDOVA
LEGEA
privind cerințele în materie de proiectare ecologică aplicabile produselor cu
impact energetic
Parlamentul adoptă prezenta lege organică.
Prezenta Lege privind cerințele în materie de proiectare ecologică aplicabile
produselor cu impact energetic transpune Directiva 2009/125/CE a Parlamentului
European și a Consiliului din 21 octombrie 2009 de instituire a unui cadru pentru
stabilirea cerințelor în materie de proiectare ecologică aplicabile produselor cu impact
energetic, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 285/10 din 31
octombrie 2009.
Capitolul I
DISPOZIȚII GENERALE
Articolul 1. Obiectul legii
(1) Legea privind cerințele în materie de proiectare ecologică aplicabile produselor cu
impact energetic (în continuare – „Lege”) instituie cadrul legislativ pentru stabilirea
cerințelor în materie de proiectare ecologică pentru produsele cu impact energetic, în
scopul asigurării liberei circulației a acestor produse.
(2) Legea stabilește cerințe obligatorii pentru produsele cu impact energetic, care
sunt reglementate prin măsurile de punere în aplicare și sunt plasate pe piața și/sau
puse în funcțiune, contribuind astfel la dezvoltarea durabilă, creșterea eficienței
energetice și a nivelului de protecție a mediului, precum și la sporirea securității furnizării energie.
Articolul 2. Domeniile de aplicare
(1) Prezenta lege se aplică produselor cu impact energetic reglementate de cadrul
normativ de punere în aplicare (în continuare cadru normativ), aferent proiectării
ecologice ale produselor cu impact energetic aprobat de Guvern, în funcție de
progresul tehnic.
(2) Prezenta lege nu se aplică mijloacelor de transport destinate persoanelor și
bunurilor.
(3) Legea și actele normative de punere în aplicare adoptate în temeiul acesteia nu
aduc atingere legislației: în materie de gestionare a deșeurilor; privind substanțele
chimice; privind gazele fluorurate cu efect de seră.
Articolul 3. Noțiuni și definiţii
În sensul prezentei legi se aplică următoarele definiții:
acte normative de punere în aplicare – regulamente adoptate în temeiul prezentei
Legi, care stabilesc cerinţe în materie de proiectare ecologică pentru produsele
definite sau pentru caracteristicile de mediu ale acestora;
ameliorarea performanţei de mediu - procesul de consolidare a performanţei de
mediu a unui produs de-a lungul generaţiilor succesive, însă nu neapărat pentru toate
caracteristicile de mediu ale produsului în acelaşi timp;
caracteristică de mediu - un element sau o funcţiune a unui produs care poate
interacţiona cu mediul pe durata ciclului de viaţă al acestuia;
cerinţă în materie de proiectare ecologică - cerinţă legată de un produs sau de
proiectarea unui produs, destinată să-i îmbunătăţească performanţa de mediu sau
orice cerinţă de furnizare a unor informaţii cu privire la caracteristicile de mediu ale
produsului;
cerinţă generală în materie de proiectare ecologică - cerinţă în materie de proiectare
ecologică bazată pe întregul profil ecologic al unui produs, fără a fixa valori limită
pentru anumite caracteristici de mediu;
cerinţă specifică în materie de proiectare ecologică - cerinţă în materie de proiectare
ecologică cuantificată şi măsurabilă, legată de o caracteristică de mediu a unui
produs, cum ar fi consumul de energie în timpul utilizării calculat pentru o unitate de
randament util;
ciclu de viaţă - etape consecutive şi interdependente ale unui produs de la folosirea
materiei prime pînă la eliminarea finală a acestuia;
componente şi subansambluri - piese destinate încorporării în produse şi care nu sunt
plasate pe piaţă şi/sau puse în funcţiune ca piese izolate pentru utilizatori finali sau a
căror performanţă de mediu nu poate fi evaluată separat;
impact asupra mediului - orice modificare adusă mediului, provenită în întregime sau
parţial de la un produs pe durata ciclului de viaţă al acestuia;
importator – orice persoană fizică sau juridică ce introduce pe piaţă un produs dintr-o
altă ţară;
performanţă de mediu a unui produs - rezultatele gestionării de către producător a
caracteristicilor de mediu ale produsului, reflectate în documentaţia sa tehnică;
producător – orice persoană fizică sau juridică ce fabrică un produs sau pentru care
se proiectează ori se fabrică un astfel de produs şi care comercializează produsul sub
numele ori marca sa;
profil ecologic - o descriere, în conformitate cu măsura de punere în aplicare
relevantă în cazul unui produs, a intrărilor şi ieşirilor (precum materiale, emisii şi
deşeuri) asociate cu un produs pe durata ciclului său de viaţă care sunt semnificative
din punctul de vedere al impactului asupra mediului şi sunt exprimate în cantităţi
fizice care pot fi măsurate;
proiectare ecologică - integrarea caracteristicilor de mediu în proiectarea unui
produs, în scopul îmbunătăţirii performanţei de mediu pe durata întregului ciclu de
viaţă;
proiectarea produsului - set de procese care transformă cerinţele legale, tehnice, de
securitate, funcţionale, de piaţă sau de alt tip pentru un produs în specificaţii tehnice
pe care acesta trebuie să le îndeplinească;
punere în funcţiune - folosirea pentru prima dată a unui produs în scopul prevăzut de
către utilizatorul final;
reciclare - reprelucrarea într-un proces de producţie a deşeurilor în scopul iniţial sau
în alte scopuri, dar exclusiv recuperarea energiei;
recuperarea energiei - folosirea deşeurilor combustibile ca mijloace de generare a
energiei prin incinerare directă cu sau fără alte deşeuri, cu recuperarea căldurii;
refolosire - operaţie prin care un produs sau componentele sale, ajungînd la sfîrşitul
primei utilizări, sunt folosite în acelaşi scop pentru care au fost concepute, inclusiv
folosirea continuă a unui produs care este returnat la un punct de colectare (un
distribuitor, o întreprindere de reciclare sau un producător), precum şi reutilizarea
unui produs în urma recondiţionării;
reprezentant autorizat - persoană fizică sau juridică rezidentă în Republica Moldova,
care a primit din partea producătorului un mandat scris să îndeplinească în numele
acestuia toate sau o parte din obligaţiile şi formalităţile legate de prezenta lege;
Capitolul II
COMPETENȚELE ȘI ATRIBUȚIILE AUTORITĂȚILOR PUBLICE
CENTRALE ÎN DOMENIUL PROIECTĂRII ECOLOGICE
Articolul 4. Competențele și atribuțiile Ministerului Economiei
Ministerul Economiei:
a) asigură elaborărea cadrului normativ pentru promovarea politicii economice;
(b) monitorizează evoluția legislației Uniunii Europene în partea ce ține de proiectare
ecologică;
c) asigură colaborarea administrativă și schimbul de informații cu organizațiile
internaționale și alte state în domeniul proiectării ecologice;
d) asigură prezentarea rezultatelor supravegherii pieței Guvernului Republicii
Moldova, informează Comunitatea Energetică și alte instituții internaționale, despre
rezultatele de supraveghere a pieții și, după caz, transmite aceste informații altor state
interesate;
e) asigură implementarea prezentei legi.
Articolul 5. Competențele și atribuțiile Institutului Național de Standardizare
Institutul Național de Standardizare:
a) asigură armonizarea standardelor europene;
b) reprezintă Republica Moldova la forumurile europene și internaționale.
Articolul 6. Competențele și atribuțiile Agenţiei pentru Eficienţă Energetică
Agenţia pentru Eficienţă Energetică:
a) distribuie informații producătorilor și importatorilor de produse cu impact
energetic despre cerințele față de produs;
b) asigură organizarea campaniilor de informare pentru utilizatorii finali de produse;
c) oferă asistență informațională autorităţilor administrației publice locale în partea
ce ține de achizițiile de produse cu impact energetic.
Articolul 7. Competențele și atribuțiile Agenţiei pentru Protecţia
Consumatorilor
Agenţia pentru Protecţia Consumatorilor:
a) asigură efectuarea verificărilor produselor în conformitate cu Legea nr. 131 din 8
iunie 2012, privind controlul de stat asupra activităţii de întreprinzător, și respectarea
de către producători și/sau reprezentanții autorizați a prevederilor prezentei Legi;
b) solicită producătorilor și/sau reprezentanților autorizați furnizarea tuturor
informațiilor necesare, privind măsurile de punere în aplicare stipulate în
regulamentele aprobate de Guvern;
c) preia mostre de produse și le supune verificărilor de conformitate în laboratoarele
acreditate, inclusiv în Uniunea Europeană;
d) asigură retragerea de pe piaţă a produselor ce nu corespund art. 11 din prezenta
lege;
e) examinează reclamațiile utilizatorilor finali și a altor părți interesate referitoare la
conformitatea produsului;
f) asigură schimbul de informații privind rezultatele verificării produselor cu alte
state.
Capitolul III
PLASAREA PE PIAȚĂ ȘI/SAU PUNEREA ÎN FUNCȚIUNE
Articolul 8. Plasarea pe piață și/sau punerea în funcțiune a produselor
(1) Produsele reglementate de prezenta Lege și actele normative conexe pot fi plasate
pe piață și/sau puse în funcțiune numai dacă sunt conforme cu aceste cerințe și poartă
marcajul CE în conformitate cu art. 11.
(2) Consumatorii și alte părți interesate prezintă Agenției pentru Protecţia
Consumatorilor și altor autorități competente reclamații asupra conformității produsului.
Capitolul IV
RESPONSABILITĂȚILE AGENȚILOR ECONOMICI
Articolul 9. Responsabilitățile importatorului
În cazul în care producătorul nu este rezident în Republica Moldova și nu are un
reprezentant autorizat, importatorul are următoarele obligații:
a) asigură ca produsul plasat pe piață și/sau pus în funcțiune este conform cu
prezenta Lege și cu actele normative corespunzătoare;
b) păstrează și prezintă la cererea Agenţiei pentru Protecţia Consumatorilor,
documentaţia necesară pentru a demonstra conformitatea produsului introdus pe piaţă
cu cerinţele în materie de proiectare ecologică.
Articolul 10. Responsabilitățile producătorului
(1) Producătorul sau reprezentantul autorizat al acestuia, care plasează componente și
subansambluri pe piață și/sau le pune în funcțiune, întreprinde toate măsurile
necesare pentru a se asigura, că operaţiile sale de manipulare a produsului nu au un
impact negativ asupra conformităţii acestuia și asigură prezentarea informațiilor
relevante privind compoziția materialelor, consumurile de energie, materiale și/sau
resurse ale acestor componente și subansambluri.
(2) În conformitate cu măsura de aplicare relevantă, producătorul furnizează
utilizatorilor finali următoarele:
a) informații necesare despre rolul utilizatorului final în folosirea durabilă a
produsului;
b) profilul ecologic al produsului și beneficiile ecologice, dacă actele normative de
punere în aplicare solicită aceasta.
Capitolul V
MARCAJUL „CE”, DECLARAȚIA DE CONFORMITATE ȘI LIBERA
CIRCULAȚIE
Articolul 11. Marcajul „CE” și declarația de conformitate
(1) Înainte de a plasa pe piață și/sau pune în funcțiune un produs reglementat de
actele normative de punere în aplicare, se aplică marcajul „CE” și se emite o
declarație de conformitate „CE” prin care producătorul sau reprezentantul său
autorizat garantează și declară că produsul se conformează tuturor dispozițiilor
relevante ale cadrului normativ.
(2) Marcajul „CE” constă în inițialele „CE”, astfel cum sunt prezentate în anexa 1.
(3) Declarația de conformitate conține elementele specificate în anexa 2 și face
trimitere la actul normativ de punere în aplicare corespunzător.
(4) Este interzisă aplicarea pe un produs unor marcaje susceptibile de a induce în
eroare utilizatorii finali prin asociere cu înțelesul sau forma marcajului „CE”.
(5) Informațiile furnizate în temeiul anexei 3 partea 2, trebuie să fie în limba oficială
a Republicii Moldova atunci cînd sunt oferite utilizatorului final, precum și dublate în
una sau mai multe limbi oficiale ale Comunității Europene.
(6) În aplicarea alin. (1) al prezentului articol, se iau în considerare următoarele
cerințe:
a) informațiile pot fi furnizate prin simboluri armonizate, coduri recunoscute sau alte
măsuri;
b) tipul de utilizator anticipat pentru produs și natura informațiilor care urmează să
fie furnizate.
Articolul 12. Libera circulație
(1) Nu se interzice, nu se restricționează și/sau împiedică, din motive legate de
cerințe în materie de proiectare ecologică referitoare la parametrii de proiectare
ecologică menționați în anexa 3 partea 1 și cuprinși în actul normativ de punere în
aplicare relevant, plasarea pe piață și/sau punerea în funcțiune pe teritoriul Republicii
Moldova a unui produs care se conformează tuturor dispozițiilor relevante ale actului
normativ și care poartă marcajul „CE” în conformitate cu art. 11.
(2) Nu se interzice, nu se restricționează și/sau împiedică plasarea pe piață și/sau
punerea în funcțiune pe teritoriul Republicii Moldova a unui produs care poartă
marcajul CE în conformitate cu art. 11, pentru motive legate de cerințele în materie
de proiectare ecologică referitoare la acei parametri de proiectare ecologică
menționați în anexa 3 partea 1, pentru care actul normativ de punere în aplicare
relevant prevede că nu este necesară nici o cerință în materie de proiectare ecologică.
(3) Expunerea produselor, care nu sunt conforme cu actele normative de punere în
aplicare, la tîrguri comerciale, expoziții și demonstrații nu se interzice, dacă există o
indicație vizibilă precum că acestea nu pot fi plasate pe piață și/sau puse în funcțiune
pînă cînd nu se conformează cerințelor prezentei legi.
Capitolul VI
SALVGARDAREA ȘI EVALUAREA CONFORMITĂȚII
Articolul 13. Clauza de salvgardare
(1) Producătorul sau reprezentantul său autorizat este obligat să asigure conformitatea
produsului care poartă marcajul CE în corespundere cu art. 11 al prezentei Legi și
este folosit conform destinației, cu prevederile actului normativ de punere în aplicare
și/sau cu marcajul „CE”.
(2) În cazul în care, Agenția pentru Protecţia Consumatorilor în urma verificărilor
constată că un produs este neconform, încheie un procese-verbal și aplică o sancțiune
prevăzută în Codul Contravențional al Republicii Moldova și/sau în funcție de
severitatea neconformității, sistînd comercializarea acestuia și interzice introducerea
pe piață a produsului pînă cînd se stabilește conformitatea.
(3) În cazul în care neconformitatea continuă, Agenţia pentru Protecţia
Consumatorilor, în conformintate cu Hotărîrea Guvernului nr. 936 din 09.12.2011
privind crearea Agenţiei pentru Protecţia Consumatorilor şi aprobarea
Regulamentului, structurii şi efectivului-limită ale acesteia, adoptă o decizie privind
restricționarea sau interzicerea introducerii pe piață și/sau punere în funcțiune a
produsului vizat și asigură că acesta este retras de pe piață.
(4) Decizia privind restricționarea sau interzicerea plasării pe piață și/sau punere în
funcțiune a unui produs, trebuie să enunțe motivele pe care se întemeiază:
a) neîndeplinirea cerințelor stipulate în prezenta Lege și în cadrul normativ;
b) aplicărea incorectă a standardelor de referinţă.
(5) Agenție pentru Protecţia Consumatorilor adoptă și publică pe pagina web decizia
privind restricționarea sau interzicerea plasării pe piață și/sau punere în funcțiune a
unui produs, în baza consultărilor cu părţile implicate şi/sau avizul tehnic al unor
experti externi independenţi.
(6) Decizia privind restricționarea sau interzicerea plasării pe piață și/sau punerea în
funcțiune a unui produs este notificată fără întîrziere părților interesate.
(7) Agenția pentru Protecţia Consumatorilor garantează confidențialitatea cu privire
la informațiile furnizate de către producători și importători, în cazul în care
rezultatele verificării nu demonstrează neconformitatea produsului.
(8) Agenția pentru Protecţia Consumatorilor informează Ministerul Economiei despre
deciziile privind restricționarea sau interzicerea plasării pe piață și/sau punere în
funcțiune a unui produs neconform cu cerințele prezentei Legi și cadrului normativ.
(9) Ministerul Economiei informează instituțiile internaționale relevante și, după caz,
alte state, despre decizia privind interzicerea sau retragerea a unui produs.
Articolul 14. Evaluarea conformității
(1) Înainte de a plasa pe piață și/sau a pune în funcțiune un produs reglementat de
actele normative de punere în aplicare, producătorul sau reprezentantul său autorizat
asigură efectuarea evaluării conformității produsului cu cerințele relevante din actul
normativ corespunzător.
(2) Procedurile de evaluare a conformității permit producătorului să aleagă între
controlul intern al proiectării stabilit în anexa 6 și sistemul de management stabilit în
anexa 7 la prezenta lege, și sunt prevăzute în actele normative aferent proiectării
ecologice ale produselor cu impact energetic. Atunci cînd există o justificare
temeinică și proporțională cu riscul, procedura de evaluare a conformității poate fi
alta în conformitate cu Legea Nr. 235 din 01.12.2011, privind activităţile de
acreditare şi de evaluare a conformităţii.
(3) În cazul în care un produs reglementat de actele normative este proiectat de o
organizație înregistrată în conformitate cu un cadru normativ privind participarea
voluntară a organizațiilor la un sistem de management ecologic și audit iar funcția de
proiectare face obiectul înregistrării, se presupune că sistemul de management al
organizației este conform cu cerințele din anexa 7 la prezenta lege.
(4) În cazul în care un produs reglementat de actele normative este proiectat de o
organizație avînd un sistem de management care cuprinde funcția de proiectare și
care este aplicat în conformitate cu standardele de referinţă, se presupune că acest
sistem de management este conform cu cerințele corespunzătoare din anexa 7.
(5) După plasarea pe piață și/sau punerea în funcțiune a unui produs reglementat de
actele normative, producătorul sau reprezentantul său autorizat păstrează
documentele relevante privind evaluarea conformității efectuată și declarațiile de
conformitate disponibile pentru o perioadă de 10 ani de la data la care a fost fabricat
ultimul produs de acest tip.
(7) Documentele relevante sunt puse la dispoziţie în termen de 10 zile lucrătoare de la
primirea unei solicitări din partea Agenţiei pentru Protecţia Consumatorilor.
Articolul 15. Prezumția de conformitate
(1) Un produs care poartă marcajul „CE” menționat la art. 11 este conform cu toate
dispozițiile relevante cuprinse în actele normative.
(2) Un produs căruia i s-au aplicat standardele de referință, este considerat ca fiind
conform cu toate cerințele relevante din actul normativ corespunzător la care se
raportează astfel de standarde.
(3) Produsele cu impact energetic, cărora le-au fost acordate alte etichete ecologice,
sunt conforme cu cerințele în materie de proiectare ecologică, în măsura în care
eticheta ecologică respectă cerințele prezentei legi.
Capitolul VII
SPRIJINUL STATULUI ÎN DOMENIUL PROIECTĂRII ECOLOGICE
Articolul 16. Întreprinderile mici și mijlocii
Guvernul Republicii Moldova:
a) asigură sprijin inițiativelor care ajută întreprinderile mici și mijlocii (în continuare
IMM) să integreze caracteristicile de mediu, inclusiv randamentul energetic, atunci
cînd își proiectează produsele;
b) încurajează IMM-urile să adopte o abordare ecologică la faza de proiectare a
produselor și să se adapteze la noile cerințe în materie de proiectare ecologică;
c) adoptă, după caz, direcțiile privind particularitățile IMM-urilor care își desfășoară
activitatea în sectorul produsului vizat.
Articolul 17. Autoreglementare
Acordurile voluntare sau alte măsuri de autoreglementare, prezentate ca alternative la
actele normative de punere în aplicare, în contextul prezentei legi, sunt evaluate în
baza anexei 8.
Articolul 18. Confidențialitate
Cerințele privind furnizarea informațiilor de către producător și/sau reprezentantul
său autorizat, prevăzute în anexa 3, partea 2, sunt proporționale și țin cont de
confidențialitatea legitimă a informațiilor cofidențiale din punct de vedere comercial.
Articolul 19. Actele normative de punere în aplicare
(1) Guvernul Republicii Moldova adoptă actele normative corespunzătoare de punere
în aplicare a prezentei legi, care stabilesc cerințele în materie de proiectare ecologică
în conformitate cu anexa 3 și/sau anexa 4.
(2) Actele normative de punere în aplicare satisfac următoarele criterii:
a) nu există impact negativ asupra funcționalității produsului din perspectiva
utilizatorului final;
b) nu sunt afectate negativ sănătatea, securitatea consumatorului și a mediului;
c) nu există impact negativ asupra consumatorilor, în special în ceea ce privește
prețul de cumpărare și costurile legate de ciclul de viață al produsului;
d) nu există impact negativ asupra competitivității sectorului de producție;
e) nu impune producătorilor introducerea unei tehnologii brevetate;
f) producătorilor nu li se impune nici o sarcină administrativă excesivă.
(3) Cerințele specifice în materie de proiectare ecologică garantează că autoritățile de
supraveghere a pieței pot să verifice conformitatea produsului cu cerințele cuprinse în
actele normative corespunzătoare, care precizează dacă verificarea poate fi efectuată
direct pe produs sau pe baza documentației tehnice.
(4) Actele normative trebuie să cuprindă elementele enumerate în anexa 7.
Capitolul VIII
DISPOZIȚII FINALE
Articolul 20. Dispoziții finale
Guvernul, în termen de 6 luni din data publicării prezentei legi în Monitorul Oficial al
Republicii Moldova, va aduce actele legislative şi normative în concordanţă cu
prezenta lege.
Articolul 21. Intrarea în vigoare
(1) Prezenta lege intră în vigoare la 6 luni după data publicării în Monitorul Oficial al
Republicii Moldova.
(2) Evaluarea conformității produselor, se efectuează după un an calendaristic din
momentul intrării în vigoare a cadrului normativ, aprobat de Guvern.
PREŞEDINTELE PARLAMENTULUI Igor CORMAN
Chişinău,
„_____” ___________ 2013
Nr. _____
Anexa nr. 1
Cerințe față de marcajul „CE”
1. Marcajul CE trebuie să aibă înălţimea de cel puţin 5 mm.
2. În cazul în care marcajul se măreşte, trebuie respectate proporţiile existente în
desenul gradat de mai jos.
3. Marcajul CE se aplică pe produs. În cazul în care nu este posibil, marcajul CE
se aplică pe ambalaj şi pe documentele de însoţire.
Anexa nr. 2
Declaraţia de conformitate
Declaraţia de conformitate trebuie să conţină următoarele elemente:
1. denumirea şi adresa producătorului sau a reprezentantului său autorizat;
2. descrierea modelului, suficientă pentru identificarea neambiguă a acestuia;
3. după caz, trimiterile la standardele armonizate aplicate;
4. după caz, alte standarde şi specificaţii tehnice folosite;
5. după caz, trimiterea la alte acte normative aplicabile privind aplicarea
marcajului CE;
6. identificarea şi semnătura persoanei împuternicite să angajeze răspunderea
producătorului sau a reprezentantului său autorizat.
7. identificarea sa unică;
8. data şi locul emiterii;
9. termenul său de valabilitate.
Anexa nr. 3
Metoda de stabilire a cerinţelor generale în materie de proiectare ecologică
Cerinţele generale în materie de proiectare ecologică au scopul de a îmbunătăţi
performanţa ecologică a produselor, axîndu-se pe caracteristicile de mediu
semnificative ale acestora, fără să stabilească valori limită. Metoda menţionată în
prezenta anexă trebuie să se aplice atunci cînd nu este oportună stabilirea unor
valori limită pentru grupa de produse supusă examinării.
La elaborarea măsurilor de punere în aplicare de stabilire a cerinţelor generale de
proiectare ecologică, se identifică, în funcţie de produsul reglementat de actul
normativ corespunzător, parametrii relevanţi de proiectare ecologică dintre cei
enumeraţi în partea 1, cerinţele în materie de furnizare a informaţiilor dintre cele
enumerate în partea 2 şi cerinţele aplicabile producătorului enumerate în partea 3.
Partea 1. Parametri de proiectare ecologică pentru produse
1.1 În măsura în care se referă la proiectarea produsului, se identifică
caracteristicile de mediu semnificative privind următoarele faze ale ciclului de
viaţă al produsului:
(a) alegerea şi utilizarea materiei prime;
(b) fabricare;
(c) ambalare, transport şi distribuţie;
(d) instalare şi întreţinere;
(e) utilizare;
(f) sfîrşitul vieţii, semnificînd starea unui produs ajuns la termenul primei
utilizări pînă la eliminarea finală.
1.2 Pentru fiecare fază, trebuie evaluate următoarele caracteristici de mediu, după
caz:
(a) consumul prevăzut de materiale, energie şi alte resurse, cum ar fi apa dulce;
(b) emisiile anticipate, în aer, apă sau sol;
(c) poluarea anticipată, prin efecte fizice, cum ar fi zgomotul, vibraţiile,
radiaţiile, cîmpurile electromagnetice;
(d) generarea de deşeuri prevăzută;
(e) posibilităţi de refolosire, reciclare şi recuperare a materialelor şi/sau a
energiei.
1.3 Următorii parametri, completaţi după caz cu alţii, se splică pentru evaluarea
potenţialului de ameliorare a caracteristicilor de mediu menţionate la pct. 2:
(a) greutatea şi volumul produsului;
(b) folosirea materialelor rezultate din activităţi de reciclare;
(c) consumul de energie, apă şi alte resurse pe durata ciclului de viaţă;
(d) folosirea substanţelor clasificate ca periculoase pentru sănătate şi/sau
mediu şi utilizarea anumitor substanţe şi preparate periculoase;
(e) cantitatea şi natura consumabilelor necesare pentru o funcţionare şi o
întreţinere corespunzătoare;
(f) refolosirea şi reciclarea prin: numărul materialelor şi componentelor
folosite, folosirea de componente standardizate, timpul necesar pentru
dezasamblare, complexitatea uneltelor necesare pentru dezasamblare,
folosirea standardelor de codificare a componentelor şi materialelor pentru
identificarea componentelor şi materialelor adecvate pentru refolosire şi
reciclare (inclusiv marcarea pieselor din mase plastice în conformitate cu
standardele corespunzătoare), folosirea materialelor uşor reciclabile,
accesul facil la componente şi materiale valoroase reciclabile şi alte
componente şi materiale reciclabile; accesul facil la componente şi
materiale care conţin substanţe periculoase;
(g) încorporarea unor componente uzate;
(h) evitarea soluţiilor tehnice care sunt în detrimentul refolosirii şi reciclării
componentelor şi aparatelor în întregime;
(i) prelungirea duratei de viaţă exprimată prin: durata de viaţă minimă
garantată, perioada minimă de disponibilitate a pieselor de schimb,
construcţie modulară, capacitate de îmbunătăţire şi posibilitate de a suporta
reparaţii;
(j) cantităţi de deşeuri generate şi cantităţi de deşeuri periculoase generate;
(k) emisii atmosferice (gaze cu efect de seră, agenţi acidifianţi, compuşi
organici volatili, substanţe care atacă stratul de ozon, poluanţi organici
persistenţi, metale grele, materii în particule fine şi în suspensie);
(l) emisii în apă (metale grele, substanţe cu efecte adverse asupra balanţei de
oxigen, poluanţi organici persistenţi);
(m) emisii în sol (în special scurgeri şi împrăştieri de substanţe
periculoase în faza de utilizare a produsului şi potenţialul de percolare
bazică la eliminarea ca deşeu).
Partea 2. Cerinţe privind furnizarea de informaţii
Actul normativ corespunzător poate obliga producătorul la furnizarea de
informații care pot influența modul de manipulare, folosire sau reciclare a
produsului de alte părți în afara producătorului. Aceste informații cuprind, după
caz:
(a) informaţii de la proiectant privind procesul de fabricare;
(b) informaţii pentru consumatori despre performanţa şi caracteristicile de
mediu semnificative ale produsului, însoţind produsul atunci cînd este
plasat pe piaţă, pentru a permite consumatorilor să compare aceste
caracteristici ale produselor;
(c) informaţii pentru consumatori privind instalarea, utilizarea şi întreţinerea
produsului pentru a reduce la minim impactul său asupra mediului şi a
asigura o durată optimă de viaţă, precum şi despre modul de returnare a
produsului la sfîrşitul vieţii şi, după caz, informaţii despre perioada de
disponibilitate a pieselor de schimb şi posibilităţile de îmbunătăţire a
produsului;
(d) informaţii destinate instalaţiilor de tratare privind dezasamblarea, reciclarea
sau eliminarea la sfîrşitul vieţii.
Ori de cîte ori este posibil, informaţiile trebuie prezentate pe produs.
Partea 3. Cerinţe pentru producător
3.1 La abordarea caracteristicilor de mediu identificate în actul normativ
corespunzător care pot fi influenţate în mod substanţial de proiectarea produsului,
producătorii produselor trebuie să efectueze o evaluare a modelului de produs pe
durata ciclului său de viaţă, pe baza unor ipoteze realiste despre condiţiile şi
scopurile normale de utilizare. Pot fi examinate şi alte caracteristici de mediu pe
bază de voluntariat.
Pe baza acestei evaluări, producătorii trebuie să stabilească profilul ecologic al
produsului. Acesta se bazează pe caracteristicile de mediu relevante ale
produsului şi pe intrările/ieşirile de-a lungul ciclului de viaţă, exprimate în
cantităţi fizice măsurabile.
3.2 Producătorii trebuie să folosească această procedură pentru a evalua soluţii
alternative de proiectare şi performanţă de mediu realizată prin raportare la criterii
de referinţă.
Criteriile de referinţă sunt identificate în actul normativ corespunzător pe baza
informaţiilor culese în perioada elaborării actului respectiv.
Soluția de proiectare este aleasă respectînd principiul alegerea unei anumite
soluţii de proiectare și trebuie să reprezinte un echilibru rezonabil între diferite
caracteristici de mediu şi alte considerente relevante, cum sunt sănătatea şi
siguranţa, cerinţele tehnice în materie de funcţionalitate, calitate, performanţă şi
aspectele economice, inclusiv costurile de fabricaţie şi valoarea de piaţă,
respectînd în acelaşi timp întreaga legislaţie aplicabilă.
Anexa nr. 4
Metoda de stabilire a cerinţelor specifice în materie de proiectare ecologică
Cerinţele specifice în materie de proiectare ecologică urmăresc să îmbunătăţească
caracteristica de mediu a produsului. Ele pot lua forma unor cerinţe de consum
redus al unei resurse, cum ar fi o limită de folosire a unei resurse în diferite stadii
ale ciclului de viaţă a unui produs, după caz (cum ar fi o limită pentru consumul
de apă în faza de folosire sau a cantităţilor dintr-un material dat încorporat în
produs sau o cerinţă privind cantităţile minime de material reciclat).
Actele normative corespunzătoare identifică, în funcţie de produsul reglementat,
parametrii de proiectare ecologică relevanţi dintre cei menţionaţi în anexa 3
partea 1 şi să fixeze nivelurile acestor cerinţe după cum urmează:
1. O analiză tehnică, de mediu şi economică trebuie să selecteze un număr de
modele reprezentative ale produsului în cauză aflate pe piaţă şi să identifice
opţiunile tehnice de ameliorare a performanţei de mediu a produsului, fără să
piardă din vedere viabilitatea economică a opţiunilor şi evitînd orice pierdere
semnificativă de performanţă sau de utilitate pentru consumatori.
Analiza tehnică, de mediu şi economică identifică, de asemenea, pentru
caracteristicile de mediu luate în discuţie, produsele şi tehnologiile cu cele mai
bune performanţe, disponibile pe piaţă.
Performanţele produselor disponibile pe pieţele internaţionale şi criteriile de
referinţă fixate în legislaţiile altor ţări trebuie luate în considerare pe parcursul
analizei, precum şi la fixarea cerinţelor.
Pe baza acestei analize şi luînd în considerare fezabilitatea economică şi tehnică,
precum şi potenţialul de ameliorare, trebuie să se ia măsuri concrete în vederea
reducerii la minim a impactului produsului asupra mediului.
În ceea ce priveşte consumul de energie în faza de folosire, nivelul randamentului
energetic sau al consumului trebuie să se fixeze urmărind costul minim pe ciclu
de viaţă la utilizatorul final pentru modelele de produse reprezentative, ţinînd cont
de consecinţele asupra altor caracteristici de mediu. Metoda analizei de cost pe
ciclu de viaţă foloseşte o rată reală de actualizare şi o durată de viaţă realistă
pentru produs; se bazează pe suma variaţiilor preţului de cumpărare (rezultat din
variaţiile costurilor industriale) şi ale cheltuielilor de exploatare, rezultate din
niveluri diferite ale opţiunilor de ameliorare tehnică, actualizate pe ciclul de viaţă
al modelelor reprezentative a produselor vizate. Cheltuielile de exploatare
acoperă în primul rînd consumul de energie şi cheltuielile suplimentare cu alte
resurse (cum sunt apa sau detergenţii).
Trebuie să se efectueze o analiză de senzitivitate care să includă factorii relevanţi
(cum sunt preţul energiei sau al altei resurse, costul materiei prime sau costurile
de producţie, rata de actualizare) şi, după caz, costurile de mediu externe, inclusiv
cele legate de evitarea emisiilor de gaze cu efect de seră, pentru a verifica dacă
există schimbări semnificative şi dacă sunt fiabile concluziile generale. Cerinţa se
adaptează în consecinţă.
O metodologie similară poate fi aplicată şi altor resurse, cum ar fi apa.
2. Pentru elaborarea analizelor tehnice, de mediu şi economice pot fi utilizate
informaţii disponibile în cadrul altor activităţi din Republica Moldova și/sau alte
țări.
Pot fi, de asemenea, folosite informaţii disponibile din programele existente
aplicate în alte țări ale lumii pentru a fixa cerinţe specifice în materie de
proiectare ecologică a produselor comercializate cu parteneri economici ai
Republicii Moldova.
3. Data intrării în vigoare a cerinţei trebuie să ţină seama de ciclul de reproiectare
a produsului.
Anexa nr. 5
Controlul intern al proiectării
1. Prezenta anexă descrie procedura prin care producătorul sau reprezentantul său
autorizat, care îndeplinesc obligaţiile prevăzute în prezenta lege, se asigură şi
declară că produsul îndeplineşte cerinţele relevante din actul normativ
corespunzător. Declaraţia de conformitate poate reglementa unul sau mai multe
produse şi trebuie păstrată de producător.
2. Producătorul întocmeşte un dosar cu documentaţie tehnică, făcînd posibilă o
evaluare a conformităţii produsului cu cerinţele din actul normativ corespunzător.
Documentaţia trebuie să cuprindă:
(a) descriere generală a produsului şi a utilizării prevăzute a acestuia;
(b) rezultatele studiilor de evaluare de mediu relevante efectuate de producător
şi/sau trimiterile la literatura de specialitate sau studiile de caz privind evaluarea
de mediu folosite de producător pentru evaluarea, documentarea şi alegerea
soluţiilor de proiectare a produsului;
(c) profilul ecologic, dacă este cerut de măsura de punere în aplicare;
(d) elemente ale specificaţiei de proiectare a produsului referitoare la aspecte
legate de proiectarea ecologică a produsului;
(e) lista standardelor corespunzătoare, aplicate integral sau parţial, precum şi o
descriere a soluţiilor adoptate în vederea îndeplinirii cerinţelor din măsura de
punere în aplicare relevantă, atunci cînd standardele corespunzătoare nu au fost
aplicate sau atunci cînd respectivele standarde nu reglementează în întregime
cerinţele stabilite în actul normativ corespunzător;
(f) un exemplar din informaţiile privind aspectele de proiectare ecologică a
produsului furnizate în conformitate cu cerinţele specificate în anexa 3 partea 2;
(g) rezultatele măsurătorilor efectuate în sensul cerinţelor de proiectare
ecologică, inclusiv detalii referitoare la conformitatea acestor măsurători în raport
cu cerinţele de proiectare ecologică stabilite în actul normativ corespunzător.
3. Producătorul trebuie să ia toate măsurile necesare pentru a se asigura că
produsul este fabricat în conformitate cu specificaţiile de proiectare menţionate la
punctul 2 şi cu cerinţele prevăzute în actul normativ corespunzător.
Anexa nr. 6
Sistemul de management pentru evaluarea conformităţii
1. Prezenta anexă descrie procedura prin care producătorul care îndeplineşte
obligaţiile stipulate în prezenta lege, se asigură şi declară că produsul îndeplineşte
cerinţele actului normativ corespunzător. Declaraţia de conformitate poate
reglementa unul sau mai multe produse şi trebuie păstrată de producător.
2. Un sistem de management pentru evaluarea conformităţii unui produs se aplică
cu condiţia implementării de către producător a elementelor de mediu specificate
în pct. 3.
3. Elemente legate de mediu ale sistemului de management
Acest punct specifică elementele unui sistem de management şi procedurile prin
care producătorul poate demonstra că produsul se conformează cerinţelor
cuprinse în actul normativ corespunzător.
3.1. Politica privind performanţa de mediu a produsului.
Producătorul trebuie să poată demonstra conformitatea cu cerinţele cuprinse în
actul normativ corespunzător. Producătorul trebuie, de asemenea, să poată asigura
un cadru de stabilire şi revizuire a obiectivelor şi indicatorilor de performanţă de
mediu în vederea îmbunătăţirii performanţei generale de mediu a produsului.
Toate măsurile adoptate de producător pentru ameliorarea performanţei ecologice
generale şi stabilirea profilului ecologic al unui produs, dacă acest lucru este cerut
prin măsura de punere în aplicare corespunzătoare, prin proiectare şi fabricare,
trebuie să fie documentate în mod sistematic şi ordonat, sub forma unor proceduri
şi instrucţiuni scrise.
Aceste proceduri şi instrucţiuni trebuie să conţină o descriere a:
(a) listei de acte care trebuie pregătite pentru a demonstra conformitatea
produsului şi - dacă este relevant - care trebuie prezentate;
(b) obiectivelor şi indicatorilor de performanţă de mediu ale produsului şi
structurii organizaţionale, responsabilităţilor, competenţelor sistemului de
management şi alocării resurselor în ceea ce priveşte punerea în aplicare şi
întreţinerea acestora;
(c) verificărilor şi încercărilor care urmează să fie efectuate după fabricare
pentru a verifica performanţa produsului în raport cu indicatorii de performanţă
de mediu;
(d) procedurilor de control al documentaţiei cerute şi de asigurare a actualizării
acesteia;
(e) metodei de verificare a punerii în aplicare şi a eficienţei elementelor legate
de mediu ale sistemului de management.
3.2. Planificarea
Producătorul trebuie să stabilească şi să menţină:
(a) procedurile de stabilire a profilului ecologic al produsului;
(b) obiective şi indicatori ai performanţei de mediu a produsului, care iau în
considerare opţiunile tehnice, ţinînd cont de cerinţele tehnice şi economice;
(c) un program de realizare a acestor obiective.
3.3. Punere în aplicare şi documentaţie
3.3.1. Documentaţia sistemului de management trebuie să respecte următoarele:
(a) responsabilităţile şi competenţele trebuie definite şi documentate, cu scopul
de a asigura o performanţă de mediu eficientă a produsului şi de a raporta modul
de funcţionare în scopul revizuirii şi îmbunătăţirii;
(b) documentaţia care indică tehnicile de control al proiectării şi de verificare
şi procesele şi măsurătorile sistematice aplicate la proiectarea produsului;
(c) producătorul trebuie să stabilească şi să păstreze informaţiile care descriu
elementele de mediu esenţiale ale sistemului de management şi procedurile de
control al întregii documentaţii solicitate.
3.3.2. Documentaţia privind produsul trebuie să cuprindă următoarele:
a. descriere generală a produsului şi a utilizării prevăzute a acestuia;
(b) rezultatele studiilor de evaluare de mediu relevante efectuate de producător
şi/sau trimiterile la literatura de specialitate sau studiile de caz privind evaluarea
de mediu folosite de producător pentru evaluarea, documentarea şi alegerea
soluţiilor de proiectare a produsului;
(c) profilul ecologic, dacă este prevăzut de actul normativ corespunzător;
(d) documente care prezintă rezultatele măsurătorilor efectuate în sensul
cerinţelor de proiectare ecologică, inclusiv detalii referitoare la conformitatea
acestor măsurători în raport cu cerinţele de proiectare ecologică stabilite în actul
normativ corespunzător;
(e) producătorul stabilește specificaţiile, indicînd standardele aplicate; în cazul
în care standardele menţionate în prezenta lege nu sunt aplicate sau dacă aceste
standarde nu reglementează în întregime cerinţele prevăzute în actul normativ
corespunzător, mijloacele folosite pentru asigurarea conformităţii;
(f) un exemplar din informaţiile referitoare la aspectele de proiectare ecologică
a produsului furnizat în conformitate cu cerinţele specificate în anexa 3 partea 2.
3.4. Verificare şi acţiune de corecţie
3.4.1. Producătorul:
(a) întreprinde toate măsurile necesare pentru a se asigura că produsul este
fabricat în conformitate cu specificaţia sa de proiectare şi cu cerinţele cuprinse în
actul normativ corespunzător;
(b) stabilește și menţine procedurile de investigare şi răspuns la neconformitate
şi pune în aplicare schimbările în procedurile documentate rezultate din acţiunea
de corecţie;
(c) efectuează, cel puţin la fiecare trei ani, un audit intern complet al sistemului
de management cu privire la elementele legate de mediu ale acestuia.
Anexa nr. 7
Conţinutul actelor normative de reglementare
Actele normative de reglementare trebuie să conțină:
1. definiţia exactă a tipului (tipurilor) de produs(e) reglementat(e);
2. cerinţa (cerinţele) de proiectare ecologică pentru produsul (produsele)
reglementat(e), data (datele) de aplicare, dispoziţiile şi perioadele tranzitorii sau
eşalonate pe etape:
(a) în cazul cerinţei (cerinţelor) generale de proiectare ecologică, fazele şi
aspectele relevante selectate dintre cele menţionate în anexa 3 punctele 1.1 şi 1.2,
însoţite de exemple de parametri selectaţi dintre cei menţionaţi în anexa 3 punctul
1.3 ca orientare la evaluarea îmbunătăţirilor privind caracteristicile de mediu
identificate;
(b) în cazul cerinţei (cerinţelor) specifice de proiectare ecologică, nivelul acesteia
(acestora);
3. parametrii de proiectare tehnologică menţionaţi în anexa 3 partea 1 pentru care
nu este necesară nicio cerinţă de proiectare ecologică;
4. cerinţele referitoare la instalarea produsului în cazul în care aceasta are
relevanţă directă pentru performanţa de mediu vizată;
5. standardele de măsurare şi/sau metodele de măsurare care urmează să fie
folosite; atunci cînd sunt disponibile, trebuie să fie folosite standardele
armonizate;
6. detaliile evaluării de conformitate:
(a) în cazul în care modulul (modulele) de aplicare este (sunt) diferite de modulul
A: factorii care au condus la alegerea respectivei proceduri;
(b) dacă este relevant, criteriile de aprobare şi/sau certificare a terţilor.
În cazul în care alte cerinţe CE pentru acelaşi produs stabilesc module diferite,
modulul definit în actul normativ corespunzător predomină în cazul cerinţei
vizate;
7. cerinţe referitoare la informaţiile care trebuie furnizate de producători, în
special privind elementele documentaţiei tehnice care sunt necesare pentru a
facilita verificarea conformităţii produsului cu actul normativ corespunzător;
8. durata perioadei de tranziţie în care statele membre trebuie să permită plasarea
pe piaţă şi/sau punerea în funcţiune a produselor conforme cu reglementările în
vigoare pe teritoriul lor la data adoptării actului normativ corespunzător;
9. data evaluării şi a posibilei revizuiri a actelor normative de reglementare, ţinînd
seama de viteza progresului tehnologic.
Anexa nr. 8
Autoreglementare
Iniţiativele de autoreglementare trebuie să respecte toate dispoziţiile legislației
Republicii Moldova.
Următoarea listă neexhaustivă de criterii orientative este folosită pentru
evaluarea admisibilității iniţiativelor de autoreglementare ca o alternativă la actele
normative corespunzătoare elaborate pentru executarea prezentei legi:
1. Participarea liberă
Iniţiativele de autoreglementare trebuie să fie deschise participării operatorilor din
ţări terţe, atît în faza de pregătire, cît şi în cea de punere în aplicare.
2. Valoarea adăugată
Iniţiativele de autoreglementare trebuie să creeze valoare adăugată (mai mare
decît cea din starea curentă) în ceea ce priveşte performanţa de mediu generală
îmbunătăţită a produsului reglementat.
3. Reprezentativitate
Sectorul de producţie şi asociaţiile participante în cadrul unei iniţiative de
autoreglementare trebuie să reprezinte marea majoritate a sectorului economic
relevant, cu cît mai puţine excepţii posibil. Se veghează la respectarea regulilor de
concurenţă.
4. Obiectivele cuantificate şi eşalonate
Obiectivele definite de părţile interesate trebuie să fie fixate în termeni clari şi
lipsiţi de ambiguitate, plecînd de la o bază bine definită. Dacă iniţiativa de
autoreglementare acoperă un interval lung de timp, se includ obiective
intermediare. Trebuie să existe posibilitatea de a monitoriza conformitatea cu
obiectivele şi ţintele (intermediare) într-un mod accesibil şi credibil, folosind
indicatori clari şi fiabili. Informaţiile de cercetare şi datele iniţiale de natură
ştiinţifică şi tehnică trebuie să faciliteze elaborarea acestor indicatori.
5. Implicarea societăţii civile
În vederea asigurării transparenţei, iniţiativele de autoreglementare se publică,
inclusiv folosind internetul şi alte mijloace electronice de diseminare a
informaţiei.
Aceeaşi cerință se aplică rapoartelor de monitorizare intermediare şi finale.
Părţile interesate, inclusiv sectorul de producţie, organizaţiile nonguvernamentale
de mediu şi asociaţiile de consumatori trebuie să fie invitate să ia poziţie faţă de
orice iniţiativă de autoreglementare.
6. Monitorizare şi raportare
Iniţiativele de autoreglementare trebuie să conţină un sistem de monitorizare bine
precizat, cu răspunderi clar identificate pentru sectorul de producţie şi inspectorii
independenţi. Agenția pentru Protecţia Consumatorilor, în parteneriat cu părţile
antrenate în iniţiativa de autoreglementare, trebuie să fie invitate să monitorizeze
realizarea acestor obiective.
Planul de monitorizare şi raportare trebuie să fie detaliat, transparent şi obiectiv.
Agenția pentru Protecţia Consumatorilor, asistată de comitetul corespunzător
prevăzut în lege, evaluează dacă au fost sau nu realizate obiectivele acordului
voluntar sau alte măsuri de autoreglementare.
7. Analiza cost-eficacitate a administrării iniţiativelor de autoreglementare
Costul administrării iniţiativelor de autoreglementare, în special cu privire la
monitorizare, nu trebuie să conducă la o sarcină administrativă disproporţionată în
comparaţie cu obiectivele acestora şi cu alte instrumente de politică disponibile.
8. Durabilitate
Iniţiativele de autoreglementare trebuie să răspundă obiectivelor politice ale
prezentei legi, inclusiv abordarea integrată, şi trebuie să fie aliniate dimensiunilor
economice şi sociale ale dezvoltării durabile. Trebuie să fie integrată protecţia
intereselor consumatorilor (sănătate, calitatea vieţii şi interese economice).
9. Compatibilitatea măsurilor de stimulare
Este improbabil ca iniţiativele de autoreglementare să conducă la rezultatele
aşteptate dacă alţi factori şi măsuri de stimulare - presiunea pieţei, impozitele şi
legislaţia internă - transmit semnale contradictorii participanţilor la iniţiativele de
autoreglementare. Coerenţa politicilor este esenţială în acest sens şi trebuie să fie
luată în considerare la evaluarea eficienţei unei iniţiative.
Anexa nr. 9
Operațiuni de recuperare
Prezenta anexă vizează enumerarea operaţiunilor de recuperare, astfel cum apar în
practică. Deşeurile trebuie eliminate fără a periclita sănătatea oamenilor şi fără
utilizarea unor procese sau metode care pot fi dăunătoare pentru mediu.
R1 - Utilizarea ca și combustibil sau alte mijloace de generare a energiei
R2 - Recuperarea/regenerarea solvenților
R3 - Reciclarea/recuperarea substanțelor organice care nu sunt utilizate ca
solvenți
R4 - Reciclarea/recuperarea metalelor și a compușilor metalici
R5 - Reciclarea/recuperarea altor materii anorganice
R6 - Regenerarea acizilor sau a bazelor
R7 - Recuperarea componentelor folosite la captarea poluanților
R8 - Recuperarea componentelor din catalizatori
R9 - Rerafinarea uleiurilor uzate sau alte refolosiri ale acestora
R10 - Tratarea terenurilor avînd ca rezultat progresul agricol sau ecologic
R11 - Utilizări ale materialelor reziduale obținute în urma uneia dintre
operațiunile numerotate de la R1 la R10
R12 - Schimbul de deșeuri înainte de a le supune oricăreia dintre operațiunile
numerotate de la R1 la R11
R13 Acumularea materialelor care urmează a fi supuse uneia dintre operațiunile
R 1-R 12 (excluzînd stocarea temporară, colectarea suspendată pe poligonul unde
se produc).
R 13 Stocarea deșeurilor înaintea oricărei operațiuni numerotate de la R 1 la R 12
(excluzînd stocarea temporară, înaintea colectării, la poligonul unde a fost generat
deșeul)
Anexa nr. 10
Categorii de deșeuri
Q1 - Reziduuri de producţie sau de consum, nespecificate altfel în continuare
Q2 - Produse care nu corespund specificaţiilor
Q3 - Produse al căror termen de garanţie a expirat
Q4 - Materiale deversate în mod accidental, pierdute sau care au suferit alte
incidente, inclusiv orice materiale, echipamente etc. contaminate ca rezultat al
incidentului în cauză
Q5 - Materiale contaminate sau pătate în urma unor acţiuni planificate (de
exemplu, reziduri de la activităţi de curăţire, ambalaje, containere etc.)
Q6 - Piese inutilizabile (de exemplu, baterii rebutate, catalizatori epuizaţi etc.)
Q7 - Substanţe a căror performanţă nu mai este satisfăcătoare (de exemplu, acizi
contaminaţi, solvenţi contaminaţi, săruri de amestec epuizate etc.)
Q8 - Reziduri din procese industriale (de exemplu, zgură, reziduuri de la distilare
etc.)
Q9 - Reziduri din procese de captare a poluanţilor (de exemplu, nămol de la
epuratoare de gaze, praf de la filtre de aer, filtre uzate etc.)
Q10 - Reziduri din prelucrare mecanică/finisare (de exemplu, span provenit de la
operaţiile de strunjire, zguri măcinate etc.)
Q11 - Reziduuri din extracţia şi prelucrarea materiilor prime (de exemplu,
reziduuri miniere, reziduuri din exploatarea zăcămintelor de petrol etc.)
Q12 - Materiale contaminate (de exemplu, uleiuri contaminate cu bifenili
policloruraţi PCB etc.)
Q13 - Orice materiale, substanţe sau produse a căror utilizare a fost interzisă prin
lege
Q14 - Produse care nu mai sunt utilizabile (de exemplu, articole rebutate de
agricultură, menajuri, birouri, magazine, ateliere etc.)
Q15 - Materiale contaminate, substanţe sau produse rezultate din acţiuni de
remediere a solului
Q16 - Orice materiale, substanţe sau produse care nu sunt incluse în categoriile
menţionate anterior
Anexa nr. 11
Categorii sau tipuri generice de deșeuri periculoase enumărate în funcție de
natura lor sau activitatea care le-a produs (deșeurile pot fi sub formă de
lichid, nămol sau solid)
Anexa 11. A.
Deș eurile care dețin una dintre proprietățile enumerate în anexa nr. 13 și care
constau în:
1. substanțe anatomice: deșeuri de spital sau alte deșeuri clinice;
2. componente farmaceutice, medicinale și veterinare;
3. produse de conservare a lemnului;
4. biocide și substanțe fitofarmaceutice;
5. reziduuri de la substanțe folosite ca solvenți;
6. substanțe organice halogenate, nefolosite ca solvenți, cu excepția materialelor
polimerizate inerte;
7. amestecuri de săruri ce conțin cianuri;
8. uleiuri minerale și substanțe uleioase (de exemplu, nămol de uzinare etc.);
9. amestecuri sau emulsii de ulei/apă, de hidrocarburi/apă;
10. substanțe conținînd PCB-uri sau PCT-uri (de exemplu, substanțe dielectrice
etc.);
11. gudroane rezultate de la rafinare, distilare sau de la orice alt tratament
pirolitic;
12. cerneluri, coloranți, pigmenți, vopsele, grunduri, lacuri;
13. rășini, latex, plastifianți, cleiuri/adezivi;
14. substanțe chimice rezultate din cercetare, dezvoltare sau învățămînt care nu
sunt identificate sau/și sunt noi șiale căror efecte asupra omului sau mediului
înconjurător nu sunt cunoscute (de exemplu, reziduuri de laborator etc.);
15. materiale pirotehnice sau alte materiale explozibile;
16. substanțe sau materiale folosite la procesarea filmelor fotografice;
17. orice material contaminat cu un produs din grupa dibenzofuranilor
policlorurați; 18. orice material contaminat cu un produs din grupa dibenzo-para-dioxinelor
policlorurate.
Anexa 11. B
Deșeuri care conțin oricare din componentele enumerate în anexa nr. 12 și care
au oricare dintre proprietățile descrise în anexa nr. 13 și constau în:
19. săpun, grăsimi, ceară de natură animală sau vegetală;
20. substanțe organice nehalogenate, neutilizabile ca solvenți;
21. substanțe anorganice, fără metale sau componente metalice;
22. cenușă și/sau zgură;
23. sol, nisip, argilă, inclusiv material din dragare;
24. amestecuri de săruri fără cianuri;
25. pulberi și prafuri metalice;
26. catalizatori uzați;
27. lichide sau nămoluri conținînd metale sau compuși metalici;
28. reziduri rezultate din tehnologiile de reducere a poluării (de exemplu, sacii
filtrelor de aer etc.) cu excepția (29), (30) și (33);
29. nămoluri de la scrubere;
30. nămoluri de la stațiile de tratare a apei;
31. reziduuri de decarbonatare;
32. reziduuri de schimbători de ioni;
33. nămoluri de la stațiile de epurare, netratate sau inadecvate pentru a fi folosite
în agricultură;
34. reziduuri de la spălarea/curățarea rezervoarelor și/sau a echipamentelor;
35. echipamente contaminate;
36. containere contaminate (de exemplu, ambalaje, butelii de gaz etc.) al căror
conținut include unul sau mai multe componente enumerate în anexa nr. 12;
37. baterii sau alt tip de celule electrice;
38. uleiuri vegetale;
39. materiale rezultate din colectarea selectivă a deșeurilor menajere și care
prezintă oricare din caracteristicile enumerate în anexa nr. 13;
40. orice alte deșeuri care conțin oricare dintre constituenții enumerați în anexa
nr. 12 și oricare dintre proprietățile enumerate în anexa nr. 13.
Anexa nr. 12
Constituienți ai deșeurilor din anexa nr. 11B care fac acestea să fie
periculoase atunci cînd au proprietățile descrise în anexa nr. 13
Deșeuri care au ca și constituenți:
C1. beriliu; compuș ai beriliului;
C2. compuș ai vanadiului;
C3. compuși ai cromului VI;
C4. compuși ai cobaltului;
C5. compuși ai nichelului;
C6. compuși ai cuprului;
C7. compuși ai zincului;
C8. arseniu; compuși ai arseniului;
C9. seleniu; compuși ai seleniului;
C10. compuși ai argintului;
C11. cadmiu; compuși ai cadmiului;
C12. compuși ai staniului;
C13. antimoniu; compuși ai antimoniului;
C14. teluriu; compuși ai telurului;
C15. compuși ai bariului; cu excepția sulfatului de bariu;
C16. mercur; compuși ai mercurului;
C17. taliu; compuși ai taliului;
C18. plumb; compuși ai plumbului;
C19. sulfuri anorganice;
C20. compuși anorganici ai fluorului, cu excepția fluorurii de calciu;
C21. cianuri anorganice;
C22. următoarele metale alcaline sau alcalino-pămîntoase: litiu, sodiu, potasiu,
calciu, magneziu în formă necombinată;
C23. soluții acide sau acizi în formă solidă;
C24. soluții bazice sau baze în formă solidă;
C25. azbest (praf și fibre);
C26. fosfor; compuși ai fosforului, cu excepția fosfaților minerali;
C27. carbonili ai metalelor;
C28. peroxizi;
C29. clorați;
C30. perclorați; C31. azide;
C32. PCB-uri și/sau PCT-uri;
C33. compuși farmaceutici sau veterinari;
C34. biocide și substanțe fitofarmaceutice (de exemplu, pesticide etc.);
C35. substanțe infecțioase;
C36. creozoturi;
C37. izocianați; tiocianați; C38. cianuri organice (de exemplu, nitrili etc.);
C39. fenoli; compuși ai fenolului;
C40. solvenți halogenați;
C41. solvenți organici, cu excepția solvenților halogenați;
C42. compuși organohalogenați, cu excepția materialelor polimerizate inerte și a
altor substanțe care sunt incluse în prezenta anexă;
C43. compuși aromatici; compuși organici policiclici și heterociclici;
C44. amine alifatice;
C45. amine aromatice;
C46. eteri;
C47. substanțe cu caracter exploziv, cu excepția celor listate în alt punct din
anexă;
C48. compuși ai sulfurilor organice;
C49. orice compus din familia dibenzofuranilor policlorurați; C50. orice compus din familia dibenzo-para-dioxinelor policlorurate;
C51. hidrocarburi și compuși ai acestora cu oxigen; compuși cu azot sau sulf care
nu au fost incluși la alt punct în prezenta anexă
Anexa nr. 13
Proprietăți ale deșeurilor care fac acestea să fie periculoase
H1 „Explozive”: substanțe și preparate care pot exploda sub efectul unei scîntei
sau care sunt mai sensibile la șocuri sau frecare decît dinitrobenzenul.
H2 „Oxidante”: substanțe și preparate care produc reacții puternic exoterme în
contact cu alte substanțe, mai ales cu substanțe inflamabile.
H-3A „Foarte inflamabile”:
substanțe lichide și preparate care au punctul de aprindere sub 21 °C
(inclusiv lichide extremde inflamabile) sau
substanțe și preparate care se pot încălziși apoi se pot aprinde în contact cu
aerul la temperatura mediului ambiant fără energie suplimentară sau
substanțe solide și preparate care se pot aprinde ușor după contactul rapid
cu o sursă de aprindere și care continuă să ardă sau să se consume și după
îndepărtarea sursei de aprindere sau
substanțe gazoase și preparate care sunt inflamabile în aer la presiune
normală sau
substanțe și preparate care în contact cu apa sau cu aerul umed, produc
gaze foarte inflamabile în cantitățipericuloase.
H3-B „Inflamabile”: substanțe lichide și preparate care au punctul de aprindere
egal sau mai mare de 21 °C și mai mic sau egal cu 55 °C.
H4 „Iritante”: substanțe și preparate necorozive care, prin contact imediat,
prelungit sau repetat cu pielea sau mucoasele, pot cauza inflamații.
H5 „Nocive”: substanțe și preparate care, dacă sunt inhalate sau ingerate sau dacă
penetrează pielea, pot constitui riscuri limitate pentru sănătate.
H6 „Toxice”: substanțe și preparate (inclusiv substanțe și preparate foarte toxice)
care, dacă sunt inhalate sau ingerate sau dacă penetrează pielea, pot produce
vătămări serioase, acute sau cronice pentru sănătate și pot fi chiar letale.
H7 „Cancerigene”: substanțe și preparate care, dacă sunt inhalate sau ingerate sau
dacă penetrează pielea, pot induce cancerul sau creșterea incidenței lui.
H8 „Corosive”: substanțe și preparate care pot distruge țesuturile vii la contactul
cu acestea.
H9 „Infecțioase”: substanțe cu conținut de microorganisme viabile sau toxinele
acestora care sunt cunoscute caproducînd boli pentru om sau altor organisme vii.
H10 „Teratogene”: substanțe și preparate care, dacă sunt inhalate sau ingerate sau
dacă penetrează pielea, pot induce malformații congenitale neereditare sau
creșterea incidenței acestora.
H11 „Mutagene”: substanțe și preparate care, dacă sunt inhalate sau ingerate sau
dacă penetrează pielea, pot produce defecte genetice ereditare sau creșterea
incidenței acestora.
H12 Substanțe și preparate care produc gaze toxice sau foarte toxice în contact cu
apa, aerul sau un acid.
H13 Substanțe și preparate capabile prin orice mijloace, după depozitare, să
producă altă substanță (de exemplu, levigat), care posedă oricare din
caracteristicile prezentate mai sus.
H14 „Ecotoxice”: substanțe și preparate care prezintă sau pot prezenta riscuri
imediate sau întîrziate pentru unul sau mai multe sectoare ale mediului
înconjurător.
Top Related