Proiect didacticProiect didactic• Data: 30.XI.2010• Student: Croitoru Dana Mariana• Profesor coordonator: Daqui Herrera Marioara• Şcoala: Colegiul Naţional „Carol I", Craiova • Aria curriculară: Om şi societate• Disciplina: Psihologie• Clasa: A X-a A• Conţinutul învăţării: Gandirea-formele gandirii• Tipul activităţii: Verificare-predare-evaluare
PROCESE PSIHICE PROCESE PSIHICE COGNITIVE COGNITIVE
SUPERIOARE SUPERIOARE
• GÂNDIREA GÂNDIREA • MEMORIA MEMORIA • IMAGINAŢIAIMAGINAŢIA
GÂNDIREA GÂNDIREA 1. DEFINIREA ŞI CARACTERIZAREA
GÂNDIRII2. STRUCTURA PSIHOLOGICĂ INTERNĂ
A GÂNDIRII3. GÂNDIREA CA PROCES DE
REZOLVARE A PROBLEMELOR4. TIPOLOGIA GÂNDIRII
I. Definirea şi caracterizarea gândiriiI. Definirea şi caracterizarea gândirii
• Gândirea este procesul psihic de reflectare mijlocită şi generalizat-abstractă – sub forma noţiunilor, judecăţilor şi raţionamentelor – a însuşirilor comune, esenţiale şi necesare ale obiectelor şi a relaţiilor logice, cauzale dintre ele.
• Gândirea – nivelul cel mai înalt de prelucrare şi integrare a informaţiei.
Caracterizarea gândiriiCaracterizarea gândirii1. Caracterul mijlocit al gândirii
Gândirea
mijlocită prin
experienţa perceptivă
imaginile din reprezentări
•stocate în memorie, •vehiculate cu ajutorul limbajului
2. Caracterul general-abstract al gândirii
Gândirea
evidenţiază se subordonează
însuşiri
generale şi abstracte
ale obiectelor şi fenomenelor
unor modele generale
•noţiuni•principii•legi
3. Gândirea este capacitatea de a rezolva probleme se apropie de inteligenţă
– gândirea – caracterJ. Piaget
– inteligenţa se dezvoltă treptat,
stadial
H. Gardner – teoria inteligenţelor multiple: nu avem o singură inteligenţă, ci mai multe; – gândirea – sistem multifazic;
• înnăscut• dobândit
4. Gândirea ocupă un rol central în sistemul psihic uman
Atributul centralităţii
se bazează pe pe celelalte funcţii şi disponibilităţi ale subiectului - fenomen esenţă - particular general - intuitiv-concret formal-abstract acţionează ca un mecanism de comandă
II. Structura psihologică internă a gândiriiII. Structura psihologică internă a gândirii
• Din punct de vedere structural:- gândirea –sistem de noţiuni, judecăţi, raţionamente (latura de conţinut) –sistem de operaţii (latura relaţională)
–sistem de produse (latura operatorie)
Operaţii (5)
evaluare, gândire convergentă,gândire divergentă, memorie, cunoaştere;
Conţinuturi(4)
comportamental, semantic, simbolic, figural;
Produse (6)
unităţi, clase, relaţii, sisteme, transformări, implicaţii
Structură multifactorială: 5x4x6 = 120 patterne (ministructuri)
Trăsăturile gândiriiTrăsăturile gândirii
modificarea unghiului de abordare a unei probleme, a unui obiect;
densitatea ideilor, a opiniilor, soluţiilor, în unitatea de timp;
gradul de noutate şi ineditul produselor şi al strategiilor;
1. flexibilitatea
2. fluiditatea
3. originalitatea
4. elaborareagradul de completitudine şi deelaborare a produselor gândirii
Gândirea ca sistem de noţiuni, de judecăţi şi de raţionamente(latura de conţinut)
- este unitatea informaţională a gândirii;- este un construct mintal,- nu se aseamănă cu obiectul;- este totdeauna generală;- se situează la un anumit nivel de abstractizare;- este trăită subiectiv, ca o semnificaţie ce se referă la o clasă de fapte.
Noţiunea
Clasificarea noţiunilor
1. După modul în care satisfac criteriile esenţialităţii şi ale necesităţii:
2. După natura însuşirilor pe care le reflectă:
a. empirice (limbaj cotidian, conţin erori);b. ştiinţifice (limbaj specializat, permit intrarea în posesia definiţiilor);
a. concrete;b. abstracte;
Judecata
Raţionamentul
• structură informaţională mai complexă;• reflectă obiectul în relaţie cu alte obiecte.
• structură discursivă şi ierarhizată;• sistem de cel puţin trei judecăţi între care există o relaţie (o nouă judecată apare pe baza celor precedente);
Raţionamente 1. inductive;2. deductive;3. prin analogie.
Gândirea ca sistem de operaţii (latura relaţională)
Operaţii a. fundamentale – scheletul de bază al gândiriib. instrumentale – gândirea în situaţii concrete;
Operaţii fundamentale
1. analiza – descompunere în elemente componente;2. sinteza – reconstituirea întregului din elemente;3. comparaţia – evidenţierea asemănărilor şi deosebirilor;4. abstractizarea – extragerea proprietăţilor generale;5. generalizarea – extindrea rezultatului asupra cazurilor particulare (ex. fructele conţin vitamine – merele, perele, cireşele conţin vitamine)
6. concretizarea (individualizarea)
Operaţii instrumentale
1. algoritmica – succesiune strictă a secvenţelor;2. euristica – desfăşurarea “arborescentă”, în evantai;
euristica – reprezentativităţii (“scurtături – disponibilităţii mentale”)
Gândirea ca sistem de produse (latura operatorie a procesului)
Înţelegerea - funcţia esenţială a gândirii- se poate realiza spontan şi treptat;
Înţelegerea presupune:1. sesizarea unei legături între noile cunoştinţe şi vechile cunoştinţe;1. stabilirea semnificaţiei acestei legături;2. încadrarea noilor cunoştinţe în setul vechi de cunoştinţe.
- empatică;- contextuală.;
Înţelegerea
IIIIII. . Gândirea ca proces de rezolvare de problemeGândirea ca proces de rezolvare de probleme
• Problema – obstacol de ordin informaţional-cognitiv
• Problema se defineşte prin trei elemente:1. starea iniţială sau punctul de plecare;2. scopul problemei sau starea finală;3. acţiunile sau operaţiile care ne conduc de la starea
iniţială spre cea finală.
• După cunoaşterea elementelor ce le alcătuiesc:a. probleme bine definite;b. probleme slab definite.
• După operaţiile prin care se pot rezolva:a. probleme de rearanjare a elementelor;b. probleme de structurare a elementelor;c. probleme de transformare.
• Modele rezolutive – etape:1. reformularea sau simplificarea problemei;2. avansarea ipotezelor, utilizarea strategiilor (algoritmice sau euristice);3. testarea ipotezelor;4. verificarea;5. reluarea demersului rezolutiv.
IVIV.. Tipologia gândiriiTipologia gândirii
1. Pe baza raportului analitic-sintetic tip de gândire: a. analitic; b. sintetic;
2. Pe baza raportului dintre concret (intuitiv) şi abstract (formal) tip de gândire: a. intuitiv-concret; b. abstract-formal;
3. În funcţie de tipul de gândire dominant gândire: a. divergentă; b. convergentă;
4. După demersurile logice implicate gândire: a. inductivă, b. deductivă; c. analogică.
Apartenenţa la un tip sau altul de gândire este condiţionată atât genetic, cât şi educaţional.