Teoria trăsăturilor de leadership
Chiţimus Alexandru
Cobzaru Laura
Cristescu Mihaela
Roşca Simona
Săcăleanu Bogdan
Şorgot Liviu
Trifu Daniel
Cuprins
1. Aspecte generale 3
2. Cercetări întreprinse pe baza teoriei trăsăturilor 4
2.1. Ralph Stogdill..............................................................................................................4
2.2. Teoria celor cinci factori de personalitate...................................................................7
3. Limitări, avantaje 9
4. Critici ale Teoriei Leadership-ului 10
5. Exemple 11
5.1. Mao Zedong...............................................................................................................11
5.2. Fidel Castro...............................................................................................................13
5.3. Martin Luther King, Jr...............................................................................................15
2
Teoria trăsăturilor de leadership
1. Aspecte generale
Teoria trăsăturilor reprezintă primele încercări ale cercetătorilor de a investiga
leadershipul . În jurul secolului al XX-lea, cercetătorii au încercat sa identifice trăsăturile pe
care liderii eficienți le posedă prin examinarea liderilor care au atins un nivel de măreție.
Aceste încercări preliminare de a identifica trăsăturile liderilor s-au axat pe personaje istorice
consacrate, de sex masculin.
Susținătorii incipienți ai perspectivei clasice a trăsăturilor au sugerat că anumite
persoane au caracteristici înnăscute speciale sau calități care le fac liderii și aceste calități le
diferențiază de non-lideri. Fundamental pentru această teorie a fost ideea că unii oameni se
nasc cu trăsături care îi fac liderii naturali. Influențați de interesul în testarea mentală și
funcționalismul care a caracterizat perioada, psihologii au început să coreleze diferențele
individuale specifice, în special inteligența și capacitatea mentală, cu performanța în funcții
de conducere
Un termen ambiguu, teoria trăsăturilor a fost folosit pentru a se referi la personalitate,
temperamente, dispoziții și abilități, precum și la atributele fizice și demografice.
În ciuda tuturor criticilor, interesul în teoria trăsăturilor a crescut din nou în anii 1980.
Numeroase revizuiri meta-analitice a cercetărilor incipiente privind trăsăturile liderilor au
fost efectuate. Plecând de la o reexaminare a datelor originale, mai mulți cercetători au ajuns
la concluzia că trăsăturile sunt într-adevăr asociate cu liderii. O altă linie de cercetare legată
de teoria trăsăturilor este studiul liderului carismatic. Acești cercetătorii au postulat că
calitățile de lider specifice sunt legate de lideri carismatici, care acționează în moduri speciale
pentru a-și influența și inspira urmașii. Studiile recente cu privire la atributele liderilor se
concentrează pe cinci categorii de trăsături sau calități: abilități cognitive, personalitate,
motivare, evaluarea socială și expertiza liderilor. Încă un aspect al examinării trăsăturile
liderilor privește rolurile de gen și modul în care percepția publică a genului a avut un impact
enorm asupra cui este selectat să devină și să rămână un lider de educațional. Impactul teoriei
trăsăturilor este evident în influența sa continuă asupra teoriilor și cercetărilor de leadership.
3
2. Cercetări întreprinse pe baza teoriei trăsăturilor
2.1. Ralph Stogdill
Una dintre primele încercări sistematice de a revizui cercetarea trăsăturilor de lider a
fost realizată de către Ralph Stogdill. Cu toate că studiile privind trasaturile liderilor s-au
derulat pe toata durata secolului 20, rezultate complete in acest domeniu pot fi gasite in aceste
doua studii desfasurate de catre R.M. Stogdill (1948. 1974) In primul studiu, Stogdill a
analizat si sintetizat mai mult de 120 de studii privind trasaturile derualte intre 1904 si 1947.
In al doilea studiu a analizat 163 de studiii derulate intre 1948 si 1970. Analizand rezultatele
acestor studii putem obtine o iamgine mai clara asupra modului in care trasaturile indivizilor
contribuie la procesul de leadership.
Primul studiu al lui Stogdill a identificat un grup important de trasaturi de leadership
care influentau modul in care indivizii din diferite grupuri deveneau lideri. Rezultatele
studiului au aratat faptul ca individul mediu cu rol de leader difera de individul mediu din
grup cu privire la urmatoarele opt trasaturi: Inteligenta, Vigilenta, Intuitie, Persistenta,
increderea in sine si sociabilitate.
Rezultatele studiului derulat de catre Stogdill au aratat de asemenea ca un individul nu
devine leader in cadrul unui grup numai datorita faptului ca poseda anumite trasaturi. Mai
degraba aceste trasaturi trebuie sa fie relevante situatiei in care se afla. Asadar liderii unui
grup se pot schimba in functie de stituatie. Rezultatele au aratat ca leadershipul nu este o stare
pasiva ci rezultatul unei relatii de munca intre lider si membrii grupului.
Rezultatele celui de-al doilea studiu al lui Stogdill, publicate in anul 1974, studiu in
care a analizat 163 de studii preliminarii, au fost comparate cu rezultatele din primul studiu.
Acest studiu a furnizat rezultate de o calitate superioară față de primul studiu. In primul
studiu Stogdill a a firmat faptul ca leadershipul este determinat in principal de factori
situationali, dar rezultatele celui de-al doilea studiu au aratat ca ,atat factorii personali cat si
factorii situationali determina lidershipul. In esenta al doilea studiu a validat teoria ce afirma
ca carafteristicile liderului au o importanta in procesul de leadership.
Similar primului studiu, au fost identificate urmatoarele trasaturi ale indivizilor
asociate cu leadershipul :
1. Motivata pentru responsabilitate si finalizarea sarcinilor
2. Persistenta si determinare in urmarirea scopurilor
3. Afinitatea catre risc si originalitatea in rezolvarea problemelor
4. initiativa in situatii sociale
5. Increderea in sine si simtul identitatii personale
4
6. Bunavointa de asumare a consecintelor propriilor deciizii si actiuni
7. Rezistenta la stres
8. Capacitatea de tolerare a frustrarilor si intarzierilor
9. Abilitatea de a influenta comportamentul altor persoane
10. Capacitatea de a structura sistemele de interactiune sociala.
David Mann in anul 1959 a desfasurat o cercetare similara in care a analizat rezulatele
a peste 1400 de studii privind personalitatea si leadershipul in grupurile mici, punand mai
putin accent pe modul de influenta a factorulori situationali asupra leadership-ului. Mann a
sugerat ca trasaturile de personalitate pot distinge liderii de non lideri. Rezultatele sale au
identificat liderii ca fiind puternici in urmatoarele sase trasaturi: inteligenta, masculinitate,
capacitate de adaptare, dominanta, extrovertism si conservatorism.
Lord et al. (1986) a reanalizat rezultatele studiilor lui Mann folisind o procedura
sofisticata numita meta-analiza. Lord et al. au descoperit ca inteligenta, masculinitatea si
dominanta erau semnificant legate de modul in care indivizii percep liderii. Pe baza acestor
descoperiri liderii au sustinut ca trasaturile de personalitate pot influenta leadershipul in
functie de context si factori situationali.
Ambele studii au fost derulate in perioada in care in SUA leadershipul masculin era
predominant in majoritatea aspectelor ale business-urilor si ale societati.
Shelley Kirkpatrick și Edwin Locke realizează un studiu ( Kirkpatrick & Locke,
1991), încercând să stabilească un ansamblu de trăsături specifice ale unui bun lider, pornind
de la teoria trăsăturilor, susțin faptul că deși cercetările au arătat că doar niște anume trăsături
specifice nu garantează un lider de succes, sunt totuși probe că liderii buni sunt diferiți de alte
persoane în anumite sectoare. Kirkpatrik si Locke in anul 1991 au sustinut ca “it is
unequivocally clear that leaders are not like other people.” Acestia au ajuns la concluzia ca
liderii difera de non-lideri in 6 trasaturi: dorinta, motivatie, integritate, incredere, abilitati
cognitive si cunostinte despre domeniul in care activeaza. Conform autorilor indivizii fie se
nasc cu aceste calitati, fie le invata, fie ambele. Acestia au concluzionat ca trasaturile de
leadership fac unii oameni diferiti fata de altii si aceasta diferenta ar trebui sa fie reconscuta
ca o importanta parte a procesului de leadership.
In 1990 cercetatorii au inceput sa investigheze tasaturile de leadership associate cu
inteligenta sociala, caracterizata ca acele abilitati de a intelege gandurile, sentimentele, si
comportamentul proprii si a celorlalti. In 2002 Zaccaro a definit inteligenta sociala ca fiind
capabilitati de a fi constient social, monitorizarea de sine si abilitatea de a selecta si a allege
cel mai bun raspuns sau actiune in concordanta cu situatia si mediul inconjurator. Un numar
important de studii au arat ca aceste caracteristici si abitlitati sunt definitorii pentru lidership.
In 2004 Zaccaro, kept si Bader au inclus astfel de abilitati sociale in categoria trasaturilor de
leadership.
5
Urmatorul tabel furnizeaza o sinteza a trasaturilor si caracteristicilor identificate de
cercetatori din punct de vedere al trasaturilor de leadership.
Stogdill
(1948)
Mann
(1959)
Stogdill
(1974)
Lord,
DeVader ,
Allige
(1986)
Kirkpatrick,
Locke
(1991)
Zaccaro, Kemp,
Bader
(2004)
Inteligenta
Vigilenta
Intuitie
Persistenta
Increderea
in sine
Sociabilitat
e
Inteligenta
Masculinitate
Capacitate de
adaptare
Dominanta
Extrovertism
Conservatorism
Motivata pentru
responsabilitate si
finalizarea sarcinilor
Persistenta si
determinare in
urmarirea scopurilor
Afinitatea catre risc
si originalitatea in
rezolvarea
problemelor
initiativa in situatii
sociale
Increderea in sine si
simtul identitatii
personale
Bunavointa de
asumare a
consecintelor
propriilor deciizii si
actiuni
Rezistenta la stres
Capacitatea de
tolerare a frustrarilor
si intarzierilor
Abilitatea de a
influenta
comportamentul
altor persoane
Capacitatea de a
structura sistemele
de interactiune
sociala
Inteligenta
Masculinitate
Dominanta
Dorinta
Motivatie
Integritate
Incredere
Abilitati
cognitive
Cunostinte
despre
domeniu
Abilitati
cognitive
Deschidere
Agreabilitae
Motivatie
Inteligenta
sociala
Inteligenta
emotionala
Capacitatea de
rezolvare a
problemelor
6
Johns și Moser au realizat o trecere în revistă a teoriilor legate de leadership ( Johns &
Moser, 2001), și au arătat cum de la studiile axate pe trăsăturile individuale, s-a ajuns la
cercetările bazate pe relația dintre stilurile de leadership și productivitate sau moralitate, care
de asemenea s-au dovedit a avea anumite limite. De aici s-a ajuns la teoria dinamicii
grupului, la relația dintre subordonați și lider, apoi la importanța eficienței contextuale a
liderului, pentru a se opri în final, la studiile legate de abilitățile transformaționale ale
conducătorului.4
2.2. Teoria celor cinci factori de personalitate
Mai recent, o serie de cercetători au folosit cele mai noi tehnologii informatice pentru
a reface munca pe care Eysenck si alți cercetători predecesori au făcut-o, într-un mod mult
mai laborios. Acest lucru a dus la ceea ce este cunoscut sub numele de "Big Five" sau "Teoria
celor cinci factori". Acest model de cinci factori de personalitate reprezintă cinci trăsături de
bază care interacționează pentru a forma personalitatea umană.
Deși cercetătorii de multe ori nu sunt de acord cu privire la etichetele exacte pentru
fiecare dimensiune, următoarele sunt descrise cel mai frecvent
Prima dimensiune este din nou introversiune/extraversiune.
A doua dimensiune este de obicei numită stabilitate emoțională și este pur și simplu
reversul nevrozei lui Eysenck.
A treia se numește agreabilitate - un scor mare înseamnă evidențiază tendința de a fi
prietenos și de a te acomoda ușor - o persoană drăguță. Un scor scăzut, evidențiază
susceptibilitatea de a fi mai idiosincratic și de a avea probleme în a te înțelege cu alți
oamenii.
A patra dimensiune este conștiinciozitatea - Oamenii care au scor mare la
conștiinciozitate sunt ordonați, își rezolvă treburile, sunt punctuali și au grijă să facă
lucrurile bine; cei care au un scor redus la conștiinciozitate, au tendința de a fi
delăsători la locul de muncă, rar își fac griji cu privire la termenele limită și sunt mai
interesați în a o lua mai ușor.
Cea de-a cincea dimensiune a fost denumită în mai multe feluri, cum ar fi cultura,
deschiderea de a experimenta, sau pur și simplu deschidere. Scorul mare la
deschidere, evindețiază tendința unei persoane de a se bucura de preocupări culturale,
cum ar fi arta, muzica, dansul, tendința de a fi imaginativ, curios, creativ; poate avea
convingeri și valori neconvenționale.
Pentru a evalua legăturile dintre Big Five și leadership Judge, Bono,
Ilies, si Gerhardt (2002) au efectuat o meta-analiza majoră a 78 de studii de personalitate și
leadership publicate între 1967 și 1998. În general, Judge și colaboratorii săi au găsit o
relație puternică între ”Teoria celor cinci trăsături” și leadership. Se pare că a avea anumite
trăsături de personalitate este asociat cu a fi un lider eficient.
7
În mod specific, în studiul lor, extraversiunea a fost factorul cel mai puternic asociat
cu leadershipul. Este cea mai importantă trăsătură a liderilor eficienți. Extraversiunea a fost
urmată de conștiinciozitate, deschidere și nevroză scăzută. Ultimul factor, agreabilitate, s-a
dovedit a fi doar slab asociat cu leadershipul
Este interesant de știut faptul că printre principalii factori pe care s-a fundamentat
teoria trăsăturilor s-a aflat psihanaliza ( Zlate, 2004). Aceasta explica printr-un exemplu
foarte simplu mecanismul prin care se forma încrederea în marii oameni. Încă de mic, copilul
își reprezintă autoritatea supremă în persoana tatălui, datorită atributelor acestuia: este mai
matur, mai inteligent, mai cultivat, motiv ce îl face să aibă încredere în puterea și în
capacitatea sa. Așadar, atenția tuturor cercetătorilor din domeniu s-a îndreptat asupra acelor
trăsături, însușiri specifice care pot face un om să fie un conducător, un lider. Cum era de
așteptat, s-au studiat și personalități impozante din istorie. Astfel, se realizează o conexiune
cu teoria „Marilor oameni”. Aceasta susținea de fapt că marii oameni sunt responsabili pentru
demersul istoriei, mai degrabă decât istoria este responsabilă pentru ei ( Lippit, 1969). În
concluzie, oamenii urmează un lider datorită trăsăturilor sale specifice, pe care nu le regăsesc
în ei înșiși, și care le oferă securitate și încredere. Lait - motivul teoriei trăsăturilor a fost să
identifice aceste trăsături deosebite care fac un individ atât de diferit față de alții. S-a încercat
să se stabilească dacă toți liderii sunt înalți, au o constituție atletică, sau dimpotrivă, dacă sunt
corpolenți. Răspunsul a fost că nu există un tip de conformație specifică. De asemenea,
teoreticienii au încercat să vadă dacă liderii sunt mai inteligenți decât non-liderii. S-a
concluzionat că nu. S-au întrebat dacă acesta moștenește abilitatea de a conduce. De
asemenea, s-a stabilit că nu.
Asadar, putem concluziona faptul ca dupa 100 de ani de cercetare a rezultat o lista extinsa
de trasaturi pe care indivizii le pot avea fi dobandite prin nastere fie invatate si cultivate
pentru a excela in leadership. Trasaturile determinate pentru un lider sunt urmatoarele:
Inteligenta
Incredere de sine
Determinare
Integritate
Sociabilitate
8
3. Limitări, avantajeLimitări:
Modelul atribuie unele trăsături fizice, precum greutatea şi înălţimea, unui lider
eficient. De exemplu ar fi nevoie de o greutate şi întălţime minimă pentru a realiza în mod
eficient unele sarcini într-o poziţie de lider în cadrul armatei. În mediul de afaceri nu sunt
astfel de cerinţe necesare;
Lipsa subiectivității, experiența personală nu influențează în nici un fel portretul
liderului de succes;
Puncte tari
- obiectivitate. Această teorie nu are nici o prejudecată, se bazează pe datele statisticie, pe
datele obiective. Spre deosebire de multe alte teorii, subiectivitatea sau experiența personală a
teoreticienilor nu joacă nici un rol în teoria trăsăturilor.
- ușurința în înțelegere și utilizare. Teoria trăsăturilor a fost utilizată pentru a dezvolta o serie
de modalități de evaluare. Această teorie oferă informații cu privire la personalitatea unei
persoane, modul de interacțiune cu ceilalți, convingerile despre sine și despre lume și ne
permite să comparîm oamenii între ei.
- această teorie a fost validate de foarte mulți cercetători din domeniu.
- servește ca un model cu ajutorul căreia pot fi evaluate caracteristicile de conducere ale unui
individ.
- oferă o cunoaștere detaliată și de înțelegere a elementului de lider în procesul de conducere.
- trăsăturile specifice care sunt enumerate în această teorie le permite să fie disponibile pentru
cunatificarea sau corelația cu tehnici de validare, cum ar fi scanarea creierului.
- odată identificate trăsăturile caracteristice unui lider de success, această trăsătură ajută la
identificarea potențialilor lideri.
Puncte slabe
- termenii folosiți pentru denumirea unor trăsături pot fi foarte vagi, impreciși, putând
interveni erori în procesul de atribuire al unor trăsături;
- se pierde din vedere influența mediului extern în formarea personaității, oferint astfel o
viziune mai mult statică, decât dinamică;
- predictor slab al comportamentului pe viitor. Această teorie nu reușește să abordeze starea
unei persoane pe viitor. De exemplu o persoană introvertită poate fi liniștită, rezervată și
calmă în cele mai multe situații, dar când este în jurul unor prieteni apropați, poate deveni
agitată, pusă pe distracții.
- nu se referă la dezvoltare. Deși datele statistice sunt cel mai important punct tare, acestea
pot fi și cel mai mare punct slab. Deoarece se bazează pe statistici, această teorie nu oferă nici
o explicație referitoare la dezvoltarea personalității. Cele mai multe teorii susțin dezvoltarea
9
(trecutul), personalitatea curentă (prezentul) și oferă un mijloc de schimbare (viitor), teoria
trăsăturilor este blocată în prezent.
- nu există nici o conștientizare a situației. Temenii pot însemna lucruri diferite în contexte
diferite. Ce este răuvoitor într-o situație, poate fi benefic în alta.
- nu dispune de un mijloc de schimbare. Teoria ne permite doar să identificăm trăsăturile, nu
ne oferă ocazia de a le schimba, de a ne dezvolta.
- teoria este foarte complexă.
- lista posibilelor trăsături tinde să fie foarte lungă. Au fost identificate mai mult de 100 de
trăsături diferite a unor lideri de success în diferite poziţii. Aceste descrieri sunt doar
generalităţi;
- există un dezacord cu privire la cele mai importante trăsături pentru un lider eficient;
Avantaje
- spre deosebire de multe alte teorii ale personalității, cum ar fi psihanaliza sau teoriile
umaniste, abordarea trăsăturilor de personalitate este axată pe diferențele dintre oameni.
Combinația și interesacțiunea dintre diferite trăsături formează o personalitatea care este
unică pentru fiecare individ. Teoria trăsăturilor este axată pe identificarea și evaluarea acestor
caracteristici individuale de personalitate.
4. Critici ale Teoriei Leadership-ului Deși teoria trăsăturilor are un apel intuitiv, dificultăți pot apărea în dovedirea
principiilor sale, și adversarii aduc frecvent în discuție acest aspect. Cea mai "puternică"
versiune a teoriei trăsăturilor vedea aceste "caracteristici de conducere" ca înnăscute și
eticheta în consecință unii oameni ca "lideri înnăscuți" datorită machiajului lor psihologic.
Este îndoielnic faptul că oamenii au "trăsături înnăscute". Personalitate, cel
puțin în conformitate cu Gordon Alport, este rezultatul unui sistem de valori de bază, este
dinamică, și trăsăturile sunt un rezultat al motivației conștiente, a căror natură este, de
asemenea, dinamică. Trăsăturile derivă de la personalitate. O persoană are autonomie
funcțională și nu este încadrată de trăsături, despre care Teoria trăsăturilor ar spune că sunt
înnăscute.
Teoria trăsăturilor stabilește numeroase caracteristici, dar acestea sunt foarte
generale și contextuale, care în continuare, pentru a fi de orice valoare ar trebui să fie
măsurabile. Ce este "calificat punct de vedere social", "inteligent", sau "persistent"? Putem
folosi aceste atribut în vorbirea de zi cu zi, dar vom face acest lucru în contextul unei
conversații specifice. În plus, în ce categorii de demersuri sunt critice? A fi capabil în
10
organizarea echipelor de muncitori nu este același lucru cu capacitatea de a gestiona de
aprovizionarea logistică.
În ciuda trăsăturilor pe care un lider de succes le poate avea, acest lucru nu
poate fi suficient pentru ca leadershipul de succes să apară în toate situațiile. Există dinamica
de grup, precum și factori situaționali care pot fi în afara controlului unui lider. Intenția de a
determina o situație nu se traduce întotdeauna în rezultate. Sarcinile pot fi prea costisitoare
pentru a fi îndeplinite doar cu trăsături.
Pe baza a numeroase studii de cercetare efectuate între 1940 și 1960, teoria trăsăturilor
a pierdut recursul său ca premisă pentru înțelegerea liderilor. O problemă evidențiată de
studii a fost lipsa de consens asupra trăsăturilor definitorii care diferențiază marii liderii.
Singurul punct asupra căruia care teoreticienii au convenit a fost că marii lideri au fost
speciali, au avut calități care s-au născut în ei. O altă critică a teoriei trăsăturilor a fost faptul
că acesta a trecut cu vederea importanța situațiilor și relația acestora cu leadershipul.
Implicaţii ale teoriei trăsăturilor
Teoria trăsăturilor oferă informaţii constructive despre leadership. Poate fi aplicată de
oameni de la toate nivelurile, de la toate tipurile de organizaţii. Managerii pot utiliza
informaţiile din această teorie pentru a evalua poziţia lor în organizaţie şi pentru a identifica
căi de îmbunătăţire a propriilor caracteristici. Astfel pot să dobândească o înţelegere
aprofundată a propriei identităţi şi pot identifica modalităţile prin care îi pot afecta pe ceilalţi
din organizaţie. Această teorie îl face conştient pe manager de punctele tari şi slabe, astfel
reuşind să înţeleagă modul prin care îşi pot dezvolta abilităţile de lider.
5. Exemple
5.1. Mao Zedong
Mao Zedong a fost un revoluționar chinez, teoritican politic și lider al Partidului
Comunist Chinez. În urma războiului civil, în 1949 Partidul Comunist Chinez, sub
conducerea lui Mao Zedong, a preluat puterea în China, proclamând Republica Populară
Chineză.
Fiu de țărani, Mao Zedong a fost de profesie învățător. A condus forțele comuniste în
lupta dusă împotriva forțelor naționaliste (1927-1949), străbătând întreaga Chină pentru a-și
recruta armata (este ceea ce ideologia oficială a numit Marșul cel Lung). Din 1935, a fost
lider al Partidului Comunist Chinez și, în această calitate, după 1949 - șeful de facto al
statului. Campaniile inițiate de el: „Marelui salt înainte” ca și Revoluția Culturală au avut
consecințe catastrofale, se estimează că au provocat moartea a 40-70 milioane de oameni. În
consolidarea regimului comunist în China s-a bazat pe țărănime și pe cultul personalității.
11
Contribuțiile sale aduse teoriei marxist-leniniste, strategiile sale militare și politicile
sale comuniste sunt cunoscute colectiv sub numele de maoism.
Mao rămâne o figură controversată până în ziua de azi. Este privit în China ca un
mare revoluționar, un strateg politic, un mare conducător de armată și salvator al națiunii.
Chinezii îl mai văd pe Mao ca pe un om care, prin politica sa, a ajutat economia Chinei și a
ajutat la formarea Chinei moderne. În plus, Mao este privit și ca un poet, filozof și vizionar,
din cauza cultului personalității folosit în timpul conducerii sale.
Totuși, acțiunile politice ale lui Mao, din 1949 și până în 1976, sunt vinovate pentru
moartea a între 50 și 70 de milioane de chinezi. De când Deng Xiaoping a preluat puterea în
1978, multe politici maoiste au fost abandonate în favoarea reformelor economice.
Cu toate acestea trebuie precizate și efectele pozitive ale conducerii lui Mao asupra
Chinei:
promovarea femeii în societate
îmbunătățirea școlarizării populației, dublând numărul elevilor
asigurarea locuinței tuturor
abolirea șomajului și inflației
îmbunătățirea accesului la servicii sanitare
creșterea semnificativă a speranței de viață.
populația Chinei în perioada lui Mao aproape s-a dublat (de la 550 milioane la peste
900 milioane de persoane
Mao Zedong – omul care a trezit dintr-o seculară amorțire o țară fascinantă
transformând-o într-un gigant de neignorat. Când China se va trezi, întreaga lume va
tremura! - astfel suna titlul unei cărți de succes în anii `70, iar adevărul conținut în această
sentință ni se dezvăluie și întregește an după an, prin miraculoasele transformări asiatice.
Mao, creatorul temut și adulat ca un Dumnezeu al Chinei populare a fost un om
obișnuit, cu limite, slăbiciuni și boli. Dotat cu o excepțională voință mesianică, spiritul său
rebel își are rădăcinile în copilăria sa, marcată de sinuciderea mamei lui, de sărăcie și de
neînțelegerile cu tatăl său. Severitatea tatălui meu a fost prima cauză a tendinței spre
nesupunere pe care alți oameni au observat-o la mine înainte chiar ca eu să-mi fi dat seama ,
își va aminti el. Prietenii săi din tinerețe îi conturează un profil psihologic pe care lupta
revoluționară îl va împlini: curajos, abil, perseverent, autodidact. Citea și comenta cu nesaț
autori precum Darwin, Stuart, Mill, Montesquieu, Rousseau și emitea judecăți memorabile,
dar care îi dezvăluiau imensa ambiție: Înțelegerea trebuie să preceadă hotărârea și acțiunea.
Succesul nu poate fi decât rezultatul unor hotărâri bazate pe o înțelegere completă. Cel mai
greu în viață este să fii atent și precis. Dacă poți fi așa, atât în lucrurile mari cât și în cele
mici, vei realiza că nici sfințenia nu e greu de atins. Dar un moment de neatenție poate duce
12
la un dezastru. La 42 de ani devine stăpânul de necontestat al Chinei, emite judecăți
paradoxale, validate ulterior de istorie.
În timpul ”Marșului cel Lung” a mâncat împreună cu soldații săi orez și legume și a
mers sute de kilometri pe jos, desculț, refuzând să poarte încălțăminte, când nici soldații săi
nu aveau. Îi plăcea să doarmă târziu dimineața, preferând să lucreze noaptea, în total câte 13-
14 ore. Fuma fără pauză țigări ”555 State Express” până i s-au înnegrit dinții. La bătrânețe,
scrie Narcisa Ambrozie, a încetat să se mai spele pe dinți și să mai facă baie. Servitorii îl
ștergeau în fiecare seară cu un prosop umed, în timp ce el rezolva documente ori citea.
5.2. Fidel Castro
Născut și crescut în clasa medie superioara, Fidel Castro Ruz nu a fost suferindul
sărac cum ar fi de așteptat Castro sa bucurat de o educație decentă și a circulat în cercuri
destul de înalte in timpul copilăriei. Cu toate acestea, el a devenit conștient de snobismul
printre care trăia după ce mai mulţi dintre colegii săi l-au exclus de la evenimentele lor din
înalta societate pline de farmec. Această experiență a fost una dintre principalii instigatori la
aversiune cu privire la oprimarea celor defavorizați de către cei influenţi. Castro a demonstrat
unele trăsături importante de leadership încă din copilărie, printre care determinarea și un
nivel mare de încredere în sine. El a avut a avut o trăire intensă asupra evenimentelor, şi-a
dezvoltat o postură impunătoare, și afișa rezistența ori de câte ori sarcinile sale nu reușeau.
Se ridica, î-şi recăpătata calmul său, îmbunătățindu-și strategia, și încerca din nou.
Când alegerile din 1952 în care el a planificat să candideze pentru un post de
parlamentar au fost anulate din cauza unei lovituri de stat condusă de către Fulgencio Batista,
mintea lui Castro a fost setată în a face orice pentru a deveni viitorul lider al Cubei. După o
încercare inițială nereuşind să răstoarne guvernul și în consecință petrecând ceva timp în
închisoare, Castro a început recrutarea unei echipe loiale în jurul lui. De asemenea acesta a
participat activ la formarea unităţii gherilă, creând o atmosferă de respect, înțelegere, și
empatie între el și aliații săi.
O privire mai atentă la situația din timpul în care Fidel Castro devenea liderul Cubei
în 1959 ilustrează faptul că regimul lui Batista devenise tot mai nepopular în rândurile
cetățenilor cubanezi și că, Batista, a pierdut sprijinul de care a beneficiat inițial din partea
Statelor Unite ale Americii. Nemulțumirile în rândul poporului cubanez a creat un climat
fertil pentru Castro să profite şi să acapareze puterea ca un erou. Abordarea sa empatică față
de asupriţi l-a transformat într-un simbol în țara sa. Castro a stabilit relații strânse cu Uniunea
Sovietică, a naționalizat industria locala, încarcerat sau executat adversari, și a stabilit un
climat de tensiune de durată cu Statele Unite.
13
Castro a fost în măsură să influențeze adepții săi pentru a realiza mai mult decât ceea
ce a fost în mod posibil. El a participat intens la procesul de schimbare a climatului politic din
Cuba, nu de la distanță, ci ca un membru al trupelor de gherilă care a trăit printre oamenii
săraci din interior Cubei și care au instigat cele din urmă schimbarea. Fidel Castro: El
Comandante a stabilit relații strânse cu locuitorii din interior, având grijă de nevoile lor,
pentru a câștiga sprijinul lor, prin mesajul său și pasiunea sa. Perceput într-o lumină pozitivă
sau negativă, Castro a schimbat în cele din urmă întreaga structură socială și economică a
Cubei.
Chiar și unele surse contemporane au atestat impactul constructiv al lui Fidel Castro
pentru Cuba. Cuba este departe de democrație, dar este o țară funcţionabilă cu cetățenii
extrem de dogmatici în care aleșii locali , deși toţi de la un partid se preocupă de probleme
cum ar fi colectarea gunoiului, transportul public, ocuparea forței de muncă, educație,
sănătate şi îngrijire, siguranţa . În ciuda creșterii corupției, instituțiile cubaneze au un
personal educat, ofițeri militari sunt testaţi în luptă, un corp diplomatic capabil, și o forță de
muncă calificată. Cetățenii cubanezi sunt extrem de educaţi, cosmopoliţi, şi au nesfârşite
preocupări antreprenoriale, și cetăţeni sunt după standardele globale destul de sănătoşi.
Câteva trăsături care ies în evidenţă la Fidel Castro:
- postura şi înfăţişarea sa prin care a devenit o imagine impresionantă;
- carisma și farmecul său, influența sa depășește limitele prezenţei sale fizice;
- abilităţile sale excelente de team-building;
Deși calitățile pozitive enumerate în Castro erau mai numeroase decât cele negative,
ar trebui să se ia în considerare puterea, manifestare, și impactul fiecare calitate sau de
calificare pentru toate părțile interesate. Fidel Castro rămâne o persoană interesant pentru a
analiza. Mayer (2001) a comentat că publicul american, începând de astăzi, are sentimente
amestecate cu privire la Castro, aproape în aceeași măsură cum au făcut în anii 1960. Castro
încearcă să păstreze viața sa privată ascuns de ochii tot de spionaj ale jurnaliștilor dornici.
Mai presus de toate, el a reușit să stabilească o moștenire. Dacă a plăcut sau a displăcut, dacă
a fost iubit sau urât, acceptat sau condamnat, numele său este o moştenire globală.
Calităţile negative şi pozitive ale lui Fidel Castro Calitățile pozitive Calitățile negativeMotivant: furniza clasei de baza un sentiment Prea încrezător: sentimentul de superioritate
14
de respect de sine. în cunoaștere absolutăIndependent: încă în măsură să reziste în ciuda embargourilor grele.
Neschimbător agățat de o ideologie care nu a reușit.
Determinat: axat pe a deveni lider al Cubei. Încăpățânat: practicarea " Fidelismului "Rezistent : Reapariţia continuă după înfrângerea se ridica
Excesiv de sensibile: prea rigid și inflexibil, îndepărtând de la conducere chiar şi susținătorii inițiali.
Curajos: A rămas fidel valorilor sale, indiferent de ceea ce credeam alţii.
Autoritar: imposibilitatea de a accepta schimbarea în primii 30 de ani de conducere a sa.
Încrezător: încredere în sine și în viziunea proprie
Coercitiv: Disidenții au fost pedepsiți.
Comunicat: team building în vremuri de război.Inspiraţional: a participat cu acțiune atunci și acolo unde a fost necesar.
Empatic: a stabilit tratament medical gratuit și educație pentru cei săraci.
5.3. Martin Luther King, Jr.
Născut în Atlanta, Georgia, ca fiu al unui preot , Martin Luther King, Jr. a fost crescut
în mod contemporan, convențional de segregare intre negri şi albi. El a dobândit două
diplome de licență, una în Sociologie de la Colegiul Morehouse, o prestigioasă instituție de
învățământ superior pentru bărbaţi de culoare și una în Divinitate. A urmat apoi Seminarul
Teologic Crozer din Pennsylvania, unde a absolvit ca șef de promoție în 1951. După aceea,
el a participat la Universitatea din Boston, unde a primit titlul de doctor în teologie
sistematică în 1955. Una dintre primele confruntări directe, cu gândirea rasială a fost când s-
a îndrăgostit de fiica alba a cancelarului de la colegiu la care a fost înscris. Ea ia explicat că
relația lor nu poate ajunge nicăieri din cauza mentalităţii de segregare care era proeminentă
în acel timp.
La 18 iunie 1953, sa căsătorit cu Coretta Scott și a avut patru copii. În 1954, King a
acceptat pastoratul la Biserica Baptistă din Montgomery, Alabama. A fost apoi gata, la
începutul lunii decembrie 1955, sa accepte conducerea primului mare protest „Negro” non-
violent din istoria contemporană a Statelor Unite. . . . Boicotul a durat 382 zile La 21
decembrie 1956, după ce Curtea Supremă a Statelor Unite a declarat neconstituționale legile
care necesită segregarea pe autobuze, negri și albi au mers în autobuze de la egal la egal
King a fost arestat în acele vremuri de boicot, casa lui a fost bombardată, și a suferit mai
multe forme de abuz personal. Cu toate acestea el a apărut ca un lider de culoare de prim
rang
15
În 1957, el a devenit președinte al Christian Leadership Conference un grup nou
format și a început să î-şi extindă rolul său activ în lupta pentru drepturile civile în timp ce a
promovat abordarea sa nonviolentă bazată pe ideile lui Henry David Thoreau și Mohandas
Gandhi, precum și pe învățăturile creştine. King s-a întors la Atlanta în 1959 să preia
conducerea parțială a bisericii tatălui său. În timpul acestor ani, Tatăl său s-a opus acţiunilor
de anti segregaţie ale fiul său și care sa referit la el ca o rușine pentru familie. Cu toate
acestea, el a investit o mare parte din energia sa în anii următori în organizarea de
demonstrații de protest și marșuri. În acei ani, a îndurat mai multe încarcerări, a fost atacat cu
pietre și fizic, și a găsit casa bombardata de grupuri pro segregaţie. El a fost, de asemenea,
pus sub supraveghere secretă de către FBI, datorită prejudecăților puternice ale directorului
FBI, J. Edgar Hoover, care a vrut să îl discrediteze
Cea mai mare realizare înregistrată a fost conducerea unui mare marș în Washington,
DC, la 28 august 1963. Scopul Martin Luther King Jr. a fost de a promova formarea
Comunității unite şi egale, care să prevadă o nouă ordine socială în care tot felul de oameni și
grupuri să trăiască împreună în unitate și să împartă la fel abundența creației lui Dumnezeu .
În 1964, la apogeul influenței sale,Martin Luther King a primit Premiul Nobel pentru Pace. El
a folosit ulterior noile sale puteri să atace discriminarea în Nord . Popularitatea sa a început sa
scădă atunci când a extins criticile sale asupra societății americane, promovând, impactul
războiului asupra resurselor si energiilor țării. King a fost asasinat pe 4 aprilie 1968 în
Memphis, Tennessee. În timp ce se pregătirea pentru a conduce un marș local în sprijinul
angajaţilor de culoare la salubritate din Memphis care erau în grevă.
Martin Luther King a fost un lider al maselor, un lider creat de cetăţeni, a fost creat de
nevoia de leadership. Leadership-ul său a afișat un angajament filosofic la nonviolență în
mod continuu a încearcă să explice tinerilor de culoare de ce ar trebui să renunțe la auto-
apărare în fața violenței criminale a „clanurilor” și „vigilenţei albe” albe care au fost de multe
ori mână în mână cu cei care trebuiau să aplice legea
Câteva trăsături care ies în evidenţă la Fidel Castro:
- Elocvența lui ca vorbitor, ceea ce înseamnă că vocabularul său rafinat și
sofisticat şi modul de a formula frazele au făcut să fie respectat și ascultat;
- Carisma și farmecul său, ceea ce înseamnă că influența sa a depășit limitele
prezenţei sale fizice atât într-un mod pozitiv (motivarea negri să se ridice la egalitate) și
negativ (agravând pe cei care au preferat patriotism orb peste critici sincere la adresa politicii
externe a SUA)
16
- Perspectivă sa strategică fenomenală care l-a condus la victorii mari în
propria lupta împotriva segregării.
Dr. King a devenit un simbol al unei armoniei calmante într-o lume de conflict intens
pentru fiecare generație, un simbol de înțelegere umană într-o lume plină de ignoranţă , un
simbol al toleranței și a unității într-o lume de parohială dezacord-parohial . Lecțiile lui Dr.
King în ceea ce priveşte justiția, fraternitatea , și armonia nu ar trebui să aibă limite de rasă,
naționalitate sau de timp . Martin Luther King, Jr., oricât de controversat poate fi văzut el
uneori rămâne un simbol în istoria Americii și a stabilit o moștenire globală şi rămâne unul
dintre cei mai interesanţi lideri.
Calităţile negative şi pozitive ale lui Fidel Castro Calităţile pozitive Calităţile negative Comunicativ: vocea sa a avut o proiecţie mare care angaja publicul şi copleşea adversarii.
Adulter: A fost un predicator creștin, dar, de asemenea, un afemeiat obișnuit.
Inteligent: a îndrăznit să se apropie de oameni influenți, fără inhibarea de care el ar fi avut parte dacă inteligenţă nu era ridicată
Stima de sine scăzută: Este necesar să îşi dovedească și să îşi demonstreze că poate obține toate femeile pe care le dorea.
Fară frică : a pierdut toate inhibițiile în realizarea misiunii sale odată ce şi-a dat seama că va fi asasinat.
Ne-etic: a plagiat părți ale tezei de doctorat, precum și faimosul său discurs " I Have a Dream ".
Inspirator : a motivat adepții săi să organizeze proteste care au atras atenţie naţională.Determinat: nimic nu l-a reținut de la atingerea obiectivelor sale odată ce a acceptat poziția de lider al mișcării pentru drepturi civile.
Rezistent: mentalitatea sa a crescut după fiecare încarcerare sau atac care l-a trebuit să îndure.
Strategic: a centrat campaniile sale anti segregaţie în zonele în care șefii de poliție erau cunoscuţi sub numele de rasiști, a instigat răspunsurile emoționale și neprofesionale , și a adus ofițerii în probleme
Curajos: a militat pentru ceea ce credea el, indiferent de aversiune sau de adversari puternici, cum ar fi FBI-ul și diverse grupuri politice.
Încrezător: a exercitat această calitate bine în poziția de lider al unui grup oprimat.
17
Top Related