LOUŸSLOUŸS
TRADUCERE DIN FRANCEZĂ ȘI PREFAŢĂ DE TRISTANA IR
LOUŸSLOUŸS
TRADUCERE DIN FRANCEZĂ ȘI PREFAŢĂ DE TRISTANA IR
Editori:Silviu Dragomir
Vasile Dem. Zamfirescu
Director editorial:Magdalena Mărculescu
Coperta:Faber Studio
Foto copertă: © Fendis/Corbis
Director Producţie:Cristian Claudiu Coban
DTP:Corina Rezai
Corectură:Lorina Chiţan
Sînziana Doman
Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a RomânieiLOUŸS, PIERRE
Învăţături de bună-purtare pentru fetişcane întru folosul pensioanelor ; Femeia şi paiaţa / Pierre Louÿs ;
trad.: Tristana Ir. - Bucureşti : Editura Trei, 2015 ISBN 978-973-707-662-5
I. Ir, Tristana (trad.)
821.133.1-31=135.1
Titlul original: Manuel de civilité pour les petites filles à l’usage des maisons d’éducation ; La Femme et le Pantin
Autor: Pierre Louÿs
Copyright © Editura Trei, 2015pentru prezenta ediție
O.P. 16, Ghişeul 1, C.P. 0490, BucureştiTel.: +4 021 300 60 90; Fax: +4 0372 25 20 20
E-mail: [email protected]
www.edituratrei.ro
Pierre Louÿs, scriitorul cu două opere 7
Învăţături de bună purtare pentrufetişcane întru folosul pensioanelor 15
Glosar 16În cameră 18
Acasă 20În cămară 22
La masă 24Jocuri şi distracţii 27
În clasă 31Daruri 35
La bal 37În vizită 39
Superstiţii 42La biserică 45
La spovedanie 48La muzeu 50
Pe Champs Élysées 52Pe stradă 54
În prăvălii 56La teatru 58
La mare 61La hotel, în călătorie 63
La ţară 58Îndatoriri faţă de aproapele 67
Îndatoriri faţă de tatăl tău 69Îndatoriri faţă de mama ta 72
Îndatoriri faţă de fratele tău 75Îndatoriri faţă de sora ta 77
Îndatoriri faţă de Dumnezeu 80Cu ibovnicul propriei mame 83
Rubrica specială pentru pierderea fecioriei 86
Cu un ibovnic 89Cu servitorii 92
Cu domnul preşedinte al Republicii 95
Ca să iei muie 98În pat cu o prietenă 101
În pat cu un domn bătrân 103Nu spune... spune... 106
Editori:Silviu Dragomir
Vasile Dem. Zamfirescu
Director editorial:Magdalena Mărculescu
Coperta:Faber Studio
Foto copertă: © Fendis/Corbis
Director Producţie:Cristian Claudiu Coban
DTP:Corina Rezai
Corectură:Lorina Chiţan
Sînziana Doman
Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a RomânieiLOUŸS, PIERRE
Învăţături de bună-purtare pentru fetişcane întru folosul pensioanelor ; Femeia şi paiaţa / Pierre Louÿs ;
trad.: Tristana Ir. - Bucureşti : Editura Trei, 2015 ISBN 978-973-707-662-5
I. Ir, Tristana (trad.)
821.133.1-31=135.1
Titlul original: Manuel de civilité pour les petites filles à l’usage des maisons d’éducation ; La Femme et le Pantin
Autor: Pierre Louÿs
Copyright © Editura Trei, 2015pentru prezenta ediție
O.P. 16, Ghişeul 1, C.P. 0490, BucureştiTel.: +4 021 300 60 90; Fax: +4 0372 25 20 20
E-mail: [email protected]
www.edituratrei.ro
CuprinsPierre Louÿs, scriitorul cu două opere 7
Învăţături de bună purtare pentrufetişcane întru folosul pensioanelor 15
Glosar 16În cameră 18
Acasă 20În cămară 22
La masă 24Jocuri şi distracţii 27
În clasă 31Daruri 35
La bal 37În vizită 39
Superstiţii 42La biserică 45
La spovedanie 48La muzeu 50
Pe Champs Élysées 52Pe stradă 54
În prăvălii 56La teatru 58
La mare 61La hotel, în călătorie 63
La ţară 58Îndatoriri faţă de aproapele 67
Îndatoriri faţă de tatăl tău 69Îndatoriri faţă de mama ta 72
Îndatoriri faţă de fratele tău 75Îndatoriri faţă de sora ta 77
Îndatoriri faţă de Dumnezeu 80Cu ibovnicul propriei mame 83
Rubrica specială pentru pierderea fecioriei 86
Cu un ibovnic 89Cu servitorii 92
Cu domnul preşedinte al Republicii 95
Ca să iei muie 98În pat cu o prietenă 101
În pat cu un domn bătrân 103Nu spune... spune... 106
Pierre Louÿs, scriitorul cu
două opere
Femeia şi paiaţa 111
Cum un cuvânt scris pe o coajă de ou a ţinut,
rând pe rând, loc de două răvaşe 116
În care cititorul află diminutivele
prenumelui spaniol „Concepcion“ 124
Cum şi din ce motive André nu s-a
dus la întâlnirea cu Concha Perez 129
În care o copiliţă tuciurie se iveşte
într-un peisaj îngheţat 140
În care aceeaşi persoană reapare
într-un decor mai cunoscut 149
În care Conchita se manifestă,
bate în retragere şi dispare 157
Care, în chip de vinietă, se termină
cu nişte plete negre 168
În care cititorul începe să priceapă cine
este paiaţa din această poveste 174
În care Concha Perez suferă
a treia metamorfoză 183
În care Mateo se pomeneşte că
asistă la un spectacol neaşteptat 189
Cum pare să se lămurească totul 197
Scenă în spatele unui grilaj închis 204
Cum Mateo primeşte o vizită
şi ce a mai urmat 210
În care Concha îşi schimbă viaţa,
dar nu firea 216
Care este şi epilogul, şi morala acestei
povestiri 223
I
II
III
IV
V
VI
VII
VIII
IX
X
XIXII
XIII
XIV
XV
Pierre Louÿs, scriitorul cu
două opere
Femeia şi paiaţa 111
Cum un cuvânt scris pe o coajă de ou a ţinut,
rând pe rând, loc de două răvaşe 116
În care cititorul află diminutivele
prenumelui spaniol „Concepcion“ 124
Cum şi din ce motive André nu s-a
dus la întâlnirea cu Concha Perez 129
În care o copiliţă tuciurie se iveşte
într-un peisaj îngheţat 140
În care aceeaşi persoană reapare
într-un decor mai cunoscut 149
În care Conchita se manifestă,
bate în retragere şi dispare 157
Care, în chip de vinietă, se termină
cu nişte plete negre 168
În care cititorul începe să priceapă cine
este paiaţa din această poveste 174
În care Concha Perez suferă
a treia metamorfoză 183
În care Mateo se pomeneşte că
asistă la un spectacol neaşteptat 189
Cum pare să se lămurească totul 197
Scenă în spatele unui grilaj închis 204
Cum Mateo primeşte o vizită
şi ce a mai urmat 210
În care Concha îşi schimbă viaţa,
dar nu firea 216
Care este şi epilogul, şi morala acestei
povestiri 223
8 Învăţături de bună purtare pentru fetişcane întru folosul pensioanelor
În toată literatura franceză, nu există, în afară de Sade și de Louÿs, un alt scriitor pentru care erotismul să fie, cu o asemenea constanță, neostoită patimă și încrâncenată obsesie. Dar dacă întunecatul, cinicul și magis-tralul Sade (care, oricum, rămâne un caz aparte în toată literatura univer-sală) și-a câștigat încă din timpul vieții renumele de scriitor infrecven-tabil, Pierre Louÿs avea să-și dezvăluie cealaltă față doar după moarte.
În 1925, au început să fie publicate câteva dintre lucrările lui, în versuri sau în proză, în care temele-i de predilecție — copilele încă foarte fragede, safismul, scatologia și sodomia — nu mai apar în fili-gran, așa cum uneori nici măcar nu puteau fi bănuite în opera oficială, ci se dezvăluie în toată complexitatea și nuanțele lor, cu o vervă și-un umor ce se vor dovedi a fi caracteristica esențială a erotismului louÿsian. Prieten cu Gide și Valéry, Wilde și Débussy, desăvârșit dandy care ar fi putut să rivalizeze cu faimosul conte Robert de Montesquiou1, prețuit pentru erudiția sa, pentru finețea stilistică și delicatețea descrierilor
1 Sensibil la farmecul lui Louÿs care, lucru curios, nu a fost niciodată atras de homosexu-alitatea masculină, Oscar Wilde însuși ar fi spus că „este prea frumos pentru un bărbat. Teamă să-i fie de zei“ (citat de Jean-Paul Goujon în Pierre Louÿs, p. 180, Librairie Arthème Fayard, 2002).
Pierre Louÿs 9
din Cântecele lui Bilitis ori Afrodita, scriitorul s-a bucurat, după o fulminantă celebritate în timpul tinereții, de o constantă prețuire. Astfel că admiratorii săi au fost scandalizați de enorma diversitate, de canti-tatea scrierilor erotice louÿsiene, încercând să le atribuie tinereții auto-rului, să le transforme în simple rătăciri ale unui prea-plin juvenil. În timp aveau să afle însă că opera secretă a lui Louÿs – poeme, romane, povestiri, teatru, dialoguri, monologuri, parodii etc. – nu numai că nu se reducea la perioada 1890–1901, ci era creația întregii sale vieți, și că erotismul diafan, eterat nu-i era defel caracteristic nu doar scriitorului Louÿs, dar nici măcar omului Louÿs care, cu câțiva ani înainte să moară, mărturisea într-o scrisoare că, nici mai mult, nici mai puțin, cunos-cuse în sensul biblic al termenului peste două mii de femei. Colecția lui de fotografii, de cărți erotice rare, catalogul cronologic și descriptiv al femeilor din viața sa — de o meticuloasă diversitate: de la Marie și Louise de Heredia (celei dintâi i-a fost amant, celei de-a doua, soț), fiicele scriitorului José-Maria de Heredia, până la târfele boemei pari-ziene și curvele de cea mai joasă speță — sunt, toate, dovezi ale rolului jucat de erotism în viața lui Louÿs, defel marginal, defel episodic.
Am reunit în acest volum două dintre cele mai reprezentative și reeditate scrieri louÿsiene, fiecare dintre ele fiind, în felul ei, o strălu-cită ilustrare a tipului de operă din care face parte. Astfel, Învățăturile de bună purtare…, o necruțătoare parodie a manualelor de tot soiul care infestau veacul al XIX-lea și a căror menire era să protejeze cu sfântă înverșunare virtutea, abundă de umorul, libertatea de expresie și imaginația dezlănțuită care sunt o constantă a operei secrete louÿsiene. Iar Femeia și paiața rămâne și astăzi romanul considerat de critică aproape în unanimitate capodopera lui Louÿs (din opera oficială, firește!, căci pentru, de pildă, Jean-Jacques Pauvert, „capodo-pera erotică a lui Pierre Louÿs, poate capodopera lui pur și simplu“1 este Trois filles de leur mère).
1 În prefața la Pierre Louÿs, Trois filles de leur mère. Douze douzains de dialogues. Manuel de civilité pour les petites filles à l’usage des maisons d’éducation, p. 5, La Musardine, Paris, 1998.
10 Învăţături de bună purtare pentru fetişcane întru folosul pensioanelor
Distanța dintre cele două, opera oficială și opera secretă1, este uneori de-a dreptul tulburătoare și explică publicarea exclusiv postumă a scrierilor erotice louÿsiene. Există însă în opera oficială pasaje care o făceau pe una dintre prietenele lui Louÿs, doamna de Bonnières, să exclame: „Cum faceți de spuneți așa ceva fără ca nimeni să se poată simți ofensat!“2, așa cum există în opera-i secretă poeme a căror desăvârșită formă clasică este doar un pretext pentru un erotism dezlănțuit3.
Louÿs nu a publicat foarte mult în timpul vieții, iar opera lui oficială nu este nici foarte vastă, nici foarte variată: după ce i-au apărut în 1894 Cântecele lui Bilitis și în 1894 Afrodita (moravuri antice), toată lumea se aștepta la o altă scriere cu un subiect din aceeași sferă. Femeia și paiața a constituit o relativă surpriză, căci tema centrală este tot curtezana.
În schimb, atât de uluitor de diversă îi este opera erotică —rămasă încă în mare parte inedită —, încât, oricât de splendide ar fi Învățăturile de bună purtare…, tot par să nu oglindească îndeajuns umorul, verva, bogăția erotismului louÿsian. Pentru o imagine mai clară și mai justă, ar fi nevoie și de catrenele din ciclul Pybrac (o variantă în versuri a acelorași Învățături …, căci se voiau o replică la virtuoasele Quatrains moraux din 1574 ale magistratului și poetului Guy du Faur de Pibrac), ca, de pildă:
Nu-mi place pe câmp să le văd stând ciuciCu pizdoanca udă amândouăDe pișatul șiroind bulbuciNumind ist joc: „Uită-te cum plouă!“
și de versurile din ironic intitulatele Poésies libres, ca inimitabilele:
Un mâț grăsun, napolitan,Se aciuase, negru turbă,
1 Cel care le definește astfel este Jean-Paul Goujon în excelenta biografie deja citată.2 Citată de Jean-Paul Goujon în op. cit, p. 342.3 Vezi, de pildă, sonetele, transpuse de curând și în română de Șerban Foarță, din La Femme.
Pierre Louÿs 11
La o don’șoară, tam-nisam,Aș zice eu nițel cam curvă.Sălaș găsise-n durdulia poală.Blănița pântecele-i potopea, de smoală.
și de umorul gros din Érotologie de la Marne, de genul:
– Ca să i se aducă laudă unei fete cumpătate, care va fi o bună gospodină, se spune: „Se cacă pe bălegar“.
și de savuroasele fragmente din Enculées (neverosimilă colecție de fișe autobiografice la care Louÿs a simțit nevoia să adauge și câteva fotografii, întru exemplificare):
Paris, strada Jean-Jacques-Rousseau, ILucienneBretonă, mai degrabă durdulie. Șatenă. Față rotundă. Zâmbitoare.
Cu țâțe și cur. Tipul de slujnicuță de han, fată bună.Probabil că este femeia pe care am futut-o cel mai des în cur (între
25 și 30 de ori). Nu mi se împotrivea defel. Era de la sine înțeles că i-o trăgeam mereu numai pe-acolo.
Se lăsa pusă în toate pozițiile: în fața patului, în picioare, în genunchi pe pat, culcată pe spate și cu picioarele-n sus, întinsă pe-o parte etc. O dată, și-a vârât-o singură-n cur așezându-se cu spatele peste mine care eram culcat.
Ajunsă ofticoasă, a murit în 1906.
Și tot nu par să fie de ajuns… Iar acestea sunt încă traductibile. Dar mai sunt și acelea care, refuzându-se oricărei încercări de tălmă-cire, ajung, asemenea unei rafinate curtezane, să se transforme nu după ibovnic, ci după limba în care sunt strămutate.
Scrie Louÿs:
Entre les bras de la bouchère Chère,
12 Învăţături de bună purtare pentru fetişcane întru folosul pensioanelor
La petite Agnès dans son lit LitUn livre cochon, car l’infâme FemmeMontre à l’enfant son rubicond Con,Sa bouche obscène, sa bouffante Fente,Qui plus d’une fois te ravit, Vit!1
În română, la nesfârșit, poate să fie:
De atâtea măgulele, Lele,Micuța Agnès cu plăcere CereCeaslovul plin de bacanale AleInfamei pizde grase RaseSă cetească-n majuscule SculeLinse la – spurcoaie ! – Coaie.
Sau, lăsând-o pe micuța Agnès să-și vadă de ale ei, dar păstrând, pe lângă model, toată savoarea limbajului erotic:
Pizdoanca paparudă Udă
1 Toate fragmentele louÿsiene a căror tălmăcire am încercat-o în această prefață au fost preluate din Pierre Louÿs, Œuvre érotique, pp. 791, 674, 970, 904, 735, Robert Laffont, Paris, 2012.
Pierre Louÿs 13
Cu iz de scrumbie -mbieSă i se dea-n găoază – OazăDe sloboz. De-un futai AiChef, pulă? Te răscoală, Scoală,Și dă-i a desfătare Tare.
Sau încă, iarăși cu Agnès, dar pe un alt continent:
De atâtea măgulele, Lele,Micuța Agnès cu plăcere CereSă vadă în Lwapula PulaSă facă în Lwalaba Laba,Ca să priceapă singură -n gurăCum să sugă ca Ursula Sula.
Mai românește de atâta nu se poate, dar cât de louÿsian este! Și așa mai departe, asemenea lui Louÿs care, până la sfârșitul vieții, a tot reluat, de pildă, catrenele din ciclul Pybrac, adăugându-le mereu altele noi.
Tristana IrSeptembrie 2015, Umh., A.d.S.
Învăţături de bună purtare
pentru fetişcane întru folosul
pensioanelor
Învăţături de bună purtare
pentru fetişcane întru folosul
pensioanelor
Glosar
Pierre Louÿs 17
Glosar
Ni s-a părut că n-are rost să lămurim cuvintele: pizdă, crăpătură, fofoloancă, floci, sulă, pulă, mădular, coi, a fute, futai, a scula, a masturba, a suge, a linge, muie, a coţăi, a cordi, a încăleca, a da la pulpe, a da la buci, a slobozi, pulă de jucărie, pidosnică, tribadă, șaizeci și nouă, limbi, leorpăială, curvă, bordel.
Aceste cuvinte le sunt bine cunoscute tuturor fetișcanelor.
În cameră
Pierre Louÿs 19
Dacă cineva te găsește despuiată, acoperă-ţi cu sfiiciune faţa cu o mână și fofoloanca cu cealaltă; dar nu da cu tifla cu cea dintâi și nu te masturba cu cea de-a doua.
Nu face pipi în calorifer1. Du-te la toaletă.
Nu agăţa vreo pulă de jucărie de agheasmatarul patului. Sculele acestea se pun la căpătâi, sub pernă.
1 Cum de era posibil, vezi, de pildă, în Louis Figuier, Les Merveilles de la science ou description populaire des inventions modernes, vol. IV, Librairie Furne, Éditeurs Jouvet et Cie, 1870. (N. t.)
Acasă
Pierre Louÿs 21
Nu ieși pe balcon ca să scuipi trecătorii; mai ales dacă ai gura plină de sloboz.
Nu te pișa pe treapta cea mai de sus a scării ca să faci cascade.
Nu vârî o pulă de jucărie în gura unui bebeluș ca să-i dai să sugă laptele rămas în coaiele de cauciuc, când nu ești pe de-a-ntregul sigură că drăguţa ta n-are sfrenţie.
Top Related