Magneziul si importanta lui in dieta
GeneralitatiSus
Magneziul este un macroelement mineral esential organismului prin
functiile indeplinite si prin procentul relativ ridicat pe care il reprezinta in
structurile corpului. Organismul adult contine, in medie, 20-30 de grame
de magneziu, peste 50% din acesta fiind in oase (sub forma de fosfat de
magneziu si carbonat de magneziu).
Rolurile magneziului sunt predominant metabolice, fiind implicat in
producerea si transportul energiei necesare diverselor procese fiziologice.
Este implicat inproteinogeneza, in metabolismul lipidelor si glucidelor,
catalizeaza o mare parte din reactiile biochimice, are rol in contractia si
relaxarea musculara.
Printre cele mai cunoscute functii sunt cele care implica
homeostazia calciului si procesul de mineralizare, in care magneziul are un rol activ, regland echilibrul
calcic (prin favorizarea absorbtiei si metabolizarii acestuia) si impiedica precipitarea lui cu formare de
calculi (renali, biliari).
Magneziul este un mineral care, asemanator calciului, are capacitatea de a deprima excitabilitatea
neuromusculara. Din aceasta proprietate deriva efectul lui tranchilizant.
Cuprins articol
1. Generalitati
2. Surse alimentare de magneziu
3. Excesul si deficitul de magneziu
4. Recomandarile specialistilor
Surse alimentare de magneziuSus
Magneziul este un mineral raspandit in natura, fiind continut in legume verzi, in special in frunze
(spanac, salata verde, urzici, ceapa verde). Cantitati insemnate de magneziu sunt aduse insa si de
produsele din soia (cum ar fi tofu), seminte, nuci, migdale, cereale integrale (orez brun), fasole,
mazare, fructe (avocado, banane, caise deshidratate), smochine, crustacee.
Absorbtia magneziului este redusa in prezenta acidului oxalic, acidului fitic si excesului de celuloza,
precum si in cazul unui regim predominat carnat.
Organismul asimileaza mai bine acest mineral in prezenta vitaminei B6.
Excesul si deficitul de magneziuSus
Magneziul este un mineral a carui absorbtie intestinala este controlata de catre organism si este
adaptat in permanenta nevoilor. In general, dintr-o dieta echilibrata, mixta, in conditiile unui necesar
normal, organismul preia 30-40% din aport (acest procent insa variaza in functie de starea metabolica,
intre 20-70%). Deoarece utilizarea sa digestiva este in permanenta controlata, niveluri toxice de
magneziu se ating foarte rar si de obicei au ca substrat patologii complexe sau administrari irationale
(mult peste necesar) de suplimente dietetice. Suplimentele nutritionale continand magneziu nu sunt
indicate pacientilor cu probleme renale (insuficiente renale cronice, litiaze) sau biliare, deoarece
concentratia ridicata de magneziu din acestea le poate agrava sau precipita simptomatologia.
Deficitul de magneziu este si el destul de rar intalnit. Se manifesta de obicei prin cefalee, astenie,
hiperexcitabiliate si somnolenta, tremor muscular, parestezii, labilitate emotionala. Carenta de
magneziu este de obicei expresia unor boli concrete si cu interesare sistemica, cum ar fi ciroza
hepatica, diabetul zaharat (in special in faza de acidoza diabetica),diareea cronica, alcoolismul cronic,
malnutritia si orice alta patologie de natura digestiva care scade absorbtia (interventii chirurgicale, boli
infectioase). Exista medicamente care pot asocia scaderea magneziului din organism (cum ar fi
diureticele). Hipocalcemia este o alta stare care poate duce la deficitul de magneziu.
Carenta de magneziu se manifesta prin 3 categorii de simptome:
- simptome ce apar precoce: iritabilitate, anorexie (scaderea apetitului), astenie, insomnie si spasme
musculare; apar de asemenea si tulburari de memorie, apatie, confuzii si scaderea capacitatii de
asimilare a cunostintelor noi
- deficitul moderat se traduce prin tulburari ale ritmului cardiac si alte modificari de natura cardio-
vasculara
- in carenta severa pacientul are convulsii, crize de tetanie, apatie generala, halucinatii si delir.