1
ISBN 978-606-8434-27-8
ATACUL REGELUI ȘOPÂRLĂ
de
REX STONE
cu ilustrații de MIKE SPOOR
ATACUL REGELUI ȘOPÂRLĂ
Această carte în format digital intră sub inciden�a drepturilor deautor și a fost creată exclusiv pentru a fi citită utilizând dispozitivul
personal pe care a fost descărcată. Oricare alte metode de utilizare, dintrecare fac parte împrumutul sau schimbul, reproducerea integrală sau
par�ială a textului, punerea acestuia la dispozi�ia publicului, inclusiv prinintermediul Internetului sau a re�elelor de calculatoare, stocarea
permanentă sau temporară pe dispozitive sau sisteme – altele decât cele pecare a fost descărcată – care permit recuperarea informa�iilor, revânzareasau comercializarea sub orice formă a acestui text, precum și alte fapte
similare, săvârșite fără acordul scris al persoanei care de�ine drepturile deautor, sunt o încălcare a legisla�iei referitoare la proprietatea intelectuală și
vor fi pedepsite penal și/sau civil în conformitate cu legile în vigoare.
(e-book)
Editura
Comenzi:
GALAXIA COPIILORBd. Constructorilor nr. 20A, et. 3,sector 6, cod 060512, Bucure
: 021 402 26 00Fax: 021 402 26 10
; 021 402 26 33
știTel.
021 402 26 30
www.all.ro
Redactare: CorecturDorina Ivan
Liviu Stoica
Cristian Cotarcea
Tehnoredactare:
ă:
DINOSAUR COVE. ATTACK OF THE LIZARD KINGRex Stone
Copyright © Working Partners Limited 2008Illustrations © Mike Spoor 2008; Eye logo © Dominic Harman 2008
Series created by Working Partners LtdDinosaur Cove is a registered trademark of Working Partners Ltd
GOLFUL DINOZAURILOR. ATACUL REGELUI ȘOPÂRLĂRex Stone
Copyright © 2013 Editura Galaxia CopiilorTraducere de Iulian Curuia
ISBN PDF: 978-606-8434-44-5 ISBN Print: 978-606-8434-27-8
Distribuție
Piciorul
lui J
am
ie
*NOTă: Un jatom este mărimea lui Jamie sau Tom : înalţime de 125 cm şi greutate de 27 kg.
Ó JAMIE TOCMAI S-A MUTAT DIN ORAȘ CA SĂ
LOCUIASCĂ ÎN FARUL DIN GOLFUL DINOZAURILOR.
TATĂL LUI JAMIE VREA SĂ DESCHIDĂ UN MUZEU DE
DINOZAURI LA ETAJUL ÎNTÂI AL FARULUI. CÂND SE
DUCE SĂ CAUTE FOSILE PRINTRE STÂNCILE DE PE
PLAJĂ, JAMIE SE ÎNTÂLNEȘTE CU TOM, UN BĂIAT
LOCALNIC. CEI DOI DESCOPERĂ UN SECRET UIMITOR : O
LUME CU DINOZAURI ADEVĂRAȚI ! UNII SE DOVEDESC A
FI PRIETENOȘI, DAR ALȚII SUNT FIOROȘI ȘI... FLĂMÂNZI !
Dosar
JAMIE
NUMELE ÎNTREG :
JAMIE MORGAN
VÂRSTA : 8 ANI
MĂRIMEA : 1 JATOM*
VITEZA MAXIMĂ : 10 KM/H
CE-I PLACE : SĂ CAUTE FOSILE
ȘI SĂ ÎNVEȚE DESPRE DINOZAURI
CE NU-I PLACE : SĂ STEA ÎN CASĂ
Mâ n a lu i J a m
ie
Ochiul
lui J
am
ie
NUMELE ÎNTREG : WANNANOSAURUS
VÂRSTA : 65-80 DE MILIOANE DE ANI*
MĂRIMEA : MAI PUȚIN DE UN JATOM
VITEZA MAXIMĂ : 50 KM/H, MAI
ALES CÂND E URMĂRIT DE UN T-REX
CE-I PLACE : FRUCTELE DE GINGKO
URÂT MIROSITOARE ȘI SĂ SE DEA CU
CAPUL DE COPACI
CE NU-I PLACE : DINOZAURII FIOROȘI
NUMELE ÎNTREG : THOMAS CLAY VÂRSTA : 8 ANI MĂRIMEA : 1 JATOM VITEZA MAXIMĂ : 10 KM/H CE-I PLACE : SĂ URMĂREASCĂ ANIMALELE ȘI SĂ EXPLOREZE VIAȚA SĂLBATICĂ
CE NU-I PLACE : zilele ploioase
TOM
WANNAO
c h i u l l u i T o m
Mâ n a l u i T o m
Ca p u l l u i W a n
n a
P ic i o r u l l u i W a nna
*NOTă: Oamenii de știință numesc această perioadă 'cretacicul superior'.
T-REX
Gheare
le lui
T-
Rex
Ochiul
lu i T-
Rex
Dinții
lui T-
Rex
NUMELE ÎNTREG : TYRANNOSAURUS REX VÂRSTA : 65-80 DE MILIOANE DE ANI ÎNĂLȚIME : 5 JATOMI LUNGIME : 10 JATOMI GREUTATE : 200 JATOMI VITEZA MAXIMĂ : 48 KM/H CE-I PLACE : CARNEA PROASPĂTA ȘI SĂ ZDROBEASCĂ OASE
CE NU-I PLACE : FRUNZELE VERZI GREU DE MESTECAT ȘI ALȚI T-REX
Coada lui T-Rex
8 b b
Debarcader
Sat
GOLFUL DINOZAURILOR
Capul farului
Marea Locul hoţilor
Linia de maree înaltă
Alunecări de teren unde sunt argilă şi fosile
9
Plajă
noroioa
să
Linia de maree joasă
b b
Peştera dinozaurilor
— Golful dinozaurilor ! Jamie fugi până la
marginea stâncii şi se uită în jos, peste gard.
Ăsta e sigur cel mai bun loc de pe pământ dacă
vrei să găseşti dinozauri !
Se văzu un licăr în ochii bunicului.
— Sunt acolo jos printre stânci, cu siguranţă.
De ce nu te duci să arunci o privire ?
— Fosilelor, ţineţi-vă bine că vin ! spuse
Jamie. Pe mai târziu, bunicule !
Jamie se năpusti pe cărarea pietruită care
cobora de la farul vechi spre nisip. Se întoarse
11
Capitolul 1
Caută :
b b
cu spatele către mare şi alergă de-a lungul plajei,
peste pietricele şi bolovani, până la locul
noroios şi negru de la poalele stâncii.
Ăsta chiar era locul în care să găseşti fosile.
Jamie rămase cu ochii aţintiţi asupra pietrelor
înnămolite şi, din când în când, se apleca să ia
câte una în mână. Erau sfărâmicioase şi i se
spărgeau între degete, dar niciuna dintre ele nu
avea fosile înăuntru. „Poate c-ar trebui să încerc
o piatră mai mare“, se gândi.
Văzu un bolovan albastru-cenuşiu, care avea o
crăpătură pe mijloc, şi-şi puse rucsacul lângă el, în
noroi. Îşi scoase ochelarii de protecţie, ciocanul
14
de fosile şi dalta. Apoi se apucă de muncă,
aşezând dalta în crăpătură şi lovind-o uşor cu
ciocanul. O lovi încă o dată. O lovi mai tare. O
mică bucată de piatră se ciocni de ochelarii lui
Jamie şi bolovanul se sparse în două.
— Comoară ! spuse Jamie.
O fosilă spiralată neagră ieşea dintr-o parte a
pietrei ; avea cute aurii. O examină atent. Când
încercă să o scoată, văzu că e prinsă bine în
piatră.
„Detectorul de fosile o să-mi spună ce e“, se
gândi Jamie. Cotrobăi prin rucsac şi scoase noua
b b
lui maşinărie preferată – un computer portabil.
Îi ridică clapa şi pe ecran apăru imaginea
luminoasă a unei urme de dinozaur, urmată de
cuvintele : VÂNĂTOARE PLĂCUTĂ.
Un cursor licărea în josul ecranului. Jamie
scrise COCHILIE FOSILĂ pe mica tastatură,
privi fosila din nou, apoi scrise cum arată : CA O FRÂNGHIE ÎNCOLĂCITĂ. Apăsă
CĂUTARE şi se holbă la ecran. Apăru o
imagine. Arăta exact ca fosila din bolovanul
albastru-cenuşiu.
Vânătoare plăcută
CAUTĂ:
AMONIT
FRÂNGHIE ÎNCOLĂCITĂ
AMONIT, citi Jamie. O COCHILIE FOSILĂ A UNEI CREATURI MARINE PREISTORICE, DES ÎNTÂLNITĂ ÎN ROCI DIN TIMPUL DINOZAURILOR ; POATE FI COMPUSĂ DIN AURUL PROŞTILOR.
Închise clapa computerului.
— Ei bine, îi spuse Jamie descoperirii sale,
nu-mi pasă nici că eşti des întâlnită, nici că nu
eşti aur adevărat. Vii din timpul dinozaurilor şi
sunt prima persoană care te vede. Pentru mine
tot o comoară rămâi.
Îşi dădu ochelarii jos, scoase noul lui
carneţel T-Rex şi începu să facă schiţa primei lui
descoperiri din Golful Dinozaurilor. Adăugă şi
tentaculele de calamar şi
ochii mari pe care
creatura i-ar fi avut dacă
ar fi fost vie.
Brusc, auzi o voce
necunoscută făcând :
— BAU !Din spatele stâncii apăru o faţă plină de
pistrui.
— Te-am prins ! Nu m-ai auzit venind, nu-i
aşa ? Băiatul se ridică. Tricoul şi pantalonii scurţi
îi erau pline de nămol. Ăla e noul Detector de
fosile ?
Jamie zâmbi şi bătu cu degetele în clapă.
— Cele mai noi programe şi tot ce-i trebuie.
Băiatul îşi dădu părul roşcat şi creţ pe după
urechile clăpăuge.
— Eu sunt Tom Clay, spuse el. Învăţ să caut
animale şi într-o zi o să prezint emisiuni despre
natură la TV. Tu cine eşti ?
— Jamie Morgan, spuse Jamie. Eu vreau să fiu
om de ştiinţă.
— Eşti nou pe-aici, nu-i aşa ? întrebă Tom.
Jamie dădu din cap.
— Abia ce m-am mutat. Uite ! Am găsit un
amonit.
— O, amoniţi, spuse Tom, ridicând
din umeri. O să găseşti o groază pe aici.
— Vreau să găsesc un os de
dinozaur, îi spuse Jamie. Dinozaurii
sunt marfă !
Tom se uită la carneţelul
lui Jamie şi începu să râdă.
— T-Rex e cel mai tare !
Îşi puse binoclul la ochi.
— Câteodată mă prefac că
urmăresc dinozauri. Binoclul
îi străluci în soare când se
întoarse cu el înspre Jamie.
Tom zâmbi.
— Hei, vrei să afli un secret despre
Golful Dinozaurilor ?
— Mai întrebi ? ! zise Jamie.
— Atunci, urmează-mă ! Trebuie să ne grăbim.
Tom începu să traverseze plaja.
Jamie îşi îndesă echipamentul de căutător de
fosile în rucsac şi fugi după noul lui prieten.
— De ce ne grăbim ? întrebă Jamie.
— Cărarea care urcă pe stâncă se blochează
când e mareea înaltă, spuse Tom. Aşa că trebuie
să ne întoarcem până atunci.
Tom îl conduse pe Jamie pe o cărare îngustă,
şi când ajunseră în punctul ei cel mai înalt, Jamie
se opri să vadă priveliştea. Îşi putea vedea bunicul
care pescuia jos pe plajă.
19 b b
— Aia e casa mea, îi spuse
Jamie lui Tom, arătând cu degetul
înspre turnul alb şi spălat de ape,
care stătea sus pe stâncile din
cealaltă parte a plajei.
Tom păru surprins.
— Farul căpitanului ?
— Căpitanul e bunicul meu,
explică Jamie. Tata ne-a mutat aici
şi vrea să transforme etajul întâi al
turnului în muzeu de dinozauri.
— Grozav ! zise Tom. Se întoarse
să se uite la grămada imensă de
bolovani acoperiţi de muşchi.
Trebuie să ajungem acolo sus.
— Îmi place să mă caţăr, spuse
Jamie.
Băieţii se căţărară amândoi pe
stânci. De îndată ce Jamie ajunse
pe stânca gigantică din vârf,
întrebă :
— Şi, unde e marele secret ?
— Chiar în spatele tău, îi spuse Tom.
Jamie se întoarse. În spatele stâncii, ascunsă
de restul golfului, stătea gura larg deschisă a unei
peşteri.
— O peşteră ascunsă ! zise Jamie, cu răsuflarea
tăiată.
— E o peșteră de hoți, îi spuse Tom lui
Jamie. N-a mai fost folosită de o sută de ani.
Jamie păși în gura peșterii întunecate și
cotrobăi iar prin rucsac, ca să scoată lanterna.
— Aici își ascundeau hoții prada, spuse
Tom. Poți să vezi urmele de la lămpile lor.
Jamie își aprinse lanterna și lumină pereții
palizi ai stâncii. Văzu niște linii negre de
funingine. Tom mai făcu câțiva pași în peșteră
și bătu cu palma în peretele din spate.
— E o fundătură.
23 b b
Capitolul 2
caută:
24
Jamie își îndreptă lanterna spre podea și
văzu un păianjen cu picioare lungi, ca niște ace.
Ținu lanterna pe el, urmărind animalul cum se
retrage într-un colț și dispare printr-o gaură.
— N-are cum să fie o fundătură, spuse Jamie.
Uite !
Gaura începea de la podeaua peșterii și urca
până la înălțimea genunchilor lui. Era largă în
partea de jos și foarte îngustă sus.
b b
— Cum de mi-a scăpat asta ? zise Tom. Am
fost aici de nu știu câte ori.
— E suficient de mare cât să te strecori.
Jamie se lăsă în genunchi și-și împinse rucsacul
prin deschizătură. Eu intru. Se răsuci în
deschizătură, luminând cu lanterna în întuneric.
— Așteaptă-mă și pe mine ! strigă Tom.
Înăuntrul celei de-a doua camere era mai
răcoare și întuneric beznă. Jamie lumină pereții,
25 b b
26
tavanul și podeaua de stâncă. Nu se mai vedea
nicio dungă de funingine de la lămpile hoților.
— Cred că suntem primii oameni care intră
aici în sute de ani, șopti Tom.
— În mii de ani, spuse Jamie.
— Milioane ! p lusă Tom.
— Hei, ce-i asta ? Lanterna lui Jamie căzu
într-o scobitură a pietrei de la picioarele lui.
Îngenunche și-și trecu degetele peste adâncitura
sub formă de trifoi. Arăta exact ca urma de
dinozaur din Detectorul lui de fosile.
— Cred că ar putea să fie o fosilă, anunță
Jamie, plin de emoție.
Jamie căută în rucsac și-și deschise
Detectorul de fosile. Imaginea urmei de
dinozaur strălucea în întuneric.
— Da, chiar e o urmă de dinozaur.
— Uau, făcu Tom, mutându-și privirea de la
ecran la podeaua peșterii. Astea chiar sunt rare.
Jamie văzu o a doua adâncitură acolo unde
se oprea lumina lanternei.
b b
— Uite ! Acolo e alta… și încă una. Sunt
cinci cu totul. Merg drept spre peretele ăla de
stâncă.
Lui Jamie abia îi venea să creadă. Era prima
lui zi la Golful Dinozaurilor și deja găsise
urmele fosilizate ale pașilor unui dinozaur.
Cu grijă, Jamie își așeză piciorul stâng peste
prima urmă.
— Are aceeași mărime de picior ca și mine.
Își puse piciorul drept în cealaltă urmă. Jamie îi
zâmbi lui Tom, care venea după el. Urmărim
dinozauri ! Acum piciorul stâng.
O rază de lumină apăru prin pereții peșterii.
— Acum piciorul drept… Lumina se făcea
din ce în ce mai puternică pe măsură ce
27 b b
28
crăpătura din perete se lărgea. Jamie își puse
piciorul stâng înainte, ca să mai facă un pas, și
lumina deveni din ce în ce mai strălucitoare. Își
acoperi ochii cu mâinile. Când puse piciorul
jos, pământul se simți ca un burete.
Cu grijă, își luă mâinile de la ochi.
Jamie nu mai era în camera mică și
întunecată. Era într-o peșteră însorită, cu un
perete de stâncă în spatele lui. Urmele erau încă
acolo, numai că acum nu mai erau fosilizate.
Erau urme proaspete !
Făcu un pas înainte în noua peșteră și Tom
apăru și el în spatele lui ; trecuse drept prin
peretele de piatră !
— Unde suntem ? întrebă Tom.
— Nu știu, spuse Jamie, uitându-se în jur la
locul acela nou și ciudat.
Jamie ieși din peșteră și simți pământul
lipăindu-i sub picioare. Zona era plină de copaci
și plante agățătoare, așa că nu putea să vadă
foarte departe.
ll
— Copacii ăștia sunt ciudați ! Jamie luă un
fruct sub formă de caisă dintr-un mănunchi
care atârna de o creangă. Avea un miros oribil !
— Bleah ! Ai curaj să-l miroși, T om ?
29ll
30
Tom îl adulmecă și el.
— Mi-e rău, zise,
răsuflând din greu. Apoi
zâmbi. Ai curaj să-l guști ?
— Nici vorbă ! spuse Jamie, dând din cap.
Pământul era plin de mâzga urât mirositoare
a fructelor care cădeau din copac.
— Știi ce, cred că am mai văzut chestia asta
undeva.
Scoase Detectorul de fosile și scrise
FRUNZĂ SUB FORMĂ DE EVANTAI. În câteva clipe, pe ecran apărură poze cu frunze.
Jamie o alese pe cea care semăna cu frunza pe
care o ținea în mână.
ll
GINGKO : O FOSILĂ VIE, îi citi
el lui Tom. SE GĂSEȘTE ȘI AZI, DAR ÎN TIMPUL DINOZAURILOR SE GĂSEA PESTE TOT ; E CUNOSCUT ȘI SUB NUMELE DE ARBORELE PUTUROS.
— Corect, spuse Tom. Hai să luăm o gură de
aer proaspăt. Împinse la o parte niște plante
agățătoare încâlcite. Oare ce-o fi pe-aici ?
— Așteaptă-mă !
Jamie strânse în grabă câteva fructe de
gingko într-o pungă de plastic, le îngrămădi
alături de Detectorul de fosile în rucsac și apoi
se repezi printre tufe, în urma lui Tom.
31ll
— Ai grijă ! îl auzi pe Tom strigând de
undeva din față.
Podeaua se transforma într-o pantă abruptă ;
Jamie încercă să încetinească, dar tenișii îi erau
plini de miezul alunecos al fructelor gingko !
— Nu mă pot opri ! țipă Jamie, în timp ce
aluneca spre marginea pantei.
35ll
Tom îndreptă spre el capătul unui băț.
— Prinde-te de asta, Jamie ! strigă.
Jamie întinse brațul și se prinse de el, chiar
în clipa în care un picior îi trecu peste marginea
prăpastiei. Se clătină, apoi își găsi echilibrul.
— Mulțumesc ! Era cât pe-aci !
Jamie se îndepărtă de marginea stâncii, apoi
privi peisajul care se întindea în fața lui. O
pădure de un verde-smarald strălucitor,
acoperită de o pătură gri de ceață. Aerul umed
tremura de la zumzetul și bâzâitul insectelor.
Capitolul 3
Caută :
— Unde suntem ? se întrebă el mirat. Printre
copaci, Jamie văzu o frumoasă lagună albastră
și, dincolo de ea, o întindere de apă. Să fie
acolo Golful Dinozaurilor ?
— N-are cum, spuse Tom, uitându-se prin
binoclul lui. Acela e un ocean.
Cra ! Cra ! Cra !
Zgomotul venea de undeva de deasupra ;
Jamie se întoarse să vadă cum o pasăre cu capul
stacojiu, de mărimea unui avion mic, se
îndreaptă direct înspre ei.
— Ferește-te ! țipă la Tom.
38
Se ghemuiră, în timp ce niște aripi
gri-argintii le trecură pe deasupra capetelor.
Tom urmări pasărea prin binoclu.
— Zboară peste junglă… se așază pe un
arbore lângă lagună, îi spuse lui Jamie. Uită-te
și tu ! E uriașă !
Îi aruncă binoclul lui Jamie. Jamie se uită
înspre lagună și rămase cu gura căscată. Nu-i
venea să-și creadă ochilor.
— Ce vezi ? îl întrebă Tom.
— Văd, spuse Jamie cu grijă, doi rinoceri,
dar în loc să aibă un singur corn mare, au trei.
Ceea ce înseamnă, șopti el, că nu sunt
rinoceri… sunt triceratopși.
— Ce ? f ăcu Tom. Lasă-mă să văd !
Jamie îi înapoie binoclul.
— Ai dreptate, spuse Tom. Și pasărea uriașă
nu e o pasăre. E un pterodactil !
Băieții se uitară unul la altul uimiți.
ll
— DINOZAURI !! țipară amândoi, aruncându-și mâinile în aer.
— Cum e posibil ? se bâlbâi Tom.
— Nu știu, țipă Jamie. Dar trebuie să
mergem mai aproape.
39
DINOZAURI !!
ll
— Pe-acolo, spuse Tom. E o pantă care
coboară în junglă.
Băieții coborâră și se lăsară să alunece pe deal ;
curând, picioarele lor se afundară în pământul ca
din burete al junglei. Conifere mari se întindeau
deasupra lor și ferigi imense li se frecau umede
de picioare. Un șir enorm de ciuperci violet și
galbene îi atrase atenția lui Jamie. Răsăriseră din
bușteanul putred al unui copac.
— E ireal ! spuse Jamie.
Dar imediat, dincolo de șirul de ciuperci,
ferigile începură să freamăte.
Grroh.
— Ai auzit asta ? șopti Jamie.
— Ce ?
Tom rămase nemișcat. Ferigile foșniră.
Grroh.
— Asta ! r epetă Jamie. E ceva acolo !
Jamie și Tom se pitiră după buștean și
aruncau priviri pe furiș din spatele ciupercilor.
41ll
42
Zgomotele veneau de la o creatură durdulie
și solzoasă, cu capul plat și osos, împroșcată cu
semne de culoare verde-maronie. Stătea
sprijinită pe picioarele din spate și se uita plină
de speranță la un copac.
— E un dinozaur mic, șopti Jamie.
Cât se uitară, văzură cum micul dinozaur
prindea un conifer cu ghearele, în timp ce se
sprijinea pe coada lungă pe care și-o proptise în
pământ. Apoi scutură copacul cât putu de tare
cu brațele acelea scurte. Coada micului dinozaur
zvâcni și animalul grohăi încet, ca pentru sine.
— Se gândește, murmură Tom.
— E grozav ! zise Jamie.
Dinozaurul făcu câțiva pași înapoi. Își lăsă
capul osos în jos și se îndreptă fix spre copac.
Zbang !Fruntea dinozaurului se lovi de trunchiul
copacului și coniferul se scutură.
ll
Zbang !
44
— E puternic, zise Tom.
— Crezi că e periculos ? întrebă Jamie.
— O să-l caut. Tom scoase Detectorul de
fosile din rucsacul lui Jamie și scrise cuvintele :
CRANIU PLAT, LOVITURĂ DE CAP.
WANNANOSAURUS, citi Tom de pe
ecran. UN ERBIVOR.— Asta înseamnă că mănâncă plante, adăugă
Jamie.
ÎȘI FOLOSEȘTE CRANIUL TARE PENTRU A SE APĂRA DE ANIMALELE DE PRADĂ.
În timp ce Tom băga Detectorul de fosile
înapoi în rucsacul lui Jamie, micul dinozaur o
porni din nou în fugă și se izbi cu capul de copac.
— Crede că arborele e un animal de pradă !
se ridică Tom în picioare, râzând.
Auzind râsetele lui Tom, micul dinozaur își
îndreptă privirea spre ei. Se întoarse și clipi trist
înspre Tom.
ll
— I-ai rănit sentimentele, spuse Jamie,
ridicându-se în picioare lângă Tom.
— Îmi pare rău, Wanna, îi spuse Tom
micului dinozaur.
Wannanosaurul mai clipi o dată către
Tom și apoi către Jamie. Făcu trei pași
mari, îndepărtându-se de copac, și-și
schimbă greutatea de pe un picior pe altul.
— Se bagă în viteză, spuse Jamie.
— Fugi, Wanna, fugi ! strigară băieții.
Zbang.Copacul se clătină.
Buf.Un con de pin căzu pe pământ.
Dinozaurul și-l îndesă în gură și-i privi
fericit pe cei doi copii. Apoi dădu din
coadă și-și luă tălpășița, mergând pe
picioarele din spate.
— Hai să-l urmărim ! spuse Tom.
45ll
46
— O clipă… Jamie făcu o scobitură sub
formă de „w“ în scoarța copacului, folosindu-se
de ciocanul lui de fosile. Ca să ținem minte
unde l-am întâlnit pe Wanna.
— Acum, pe unde-a luat-o ? întrebă Jamie, în
timp ce se cățărau peste buștean.
Tom se uită în jur la plantele călcate în
picioare.
— Culcă ferigile la pământ când merge peste
ele, spuse Tom. Putem să-i luăm urma.
Urma micului dinozaur ducea într-un
luminiș foarte îngust ; băieții îl găsiră stând pe
picioarele din spate și mestecând la o frunză. Se
întoarse spre ei și își lăsă în jos capul plat și osos.
— Hopa, făcu Tom. Ar putea să ne atace !
— Stai calm, Wanna. Noi nu suntem
animale de pradă. Jamie își puse rucsacul pe
pământ și scoase din el punga cu fructe gingko
urât mirositoare. Aruncă una, rostogolind-o
înspre wannanosaur. Dinozaurul adulmecă
fructul, foarte suspicios.
ll
— N-are cum să
vrea să mănânce chestia
aia, spuse Tom, ținându-se
cu mâna de nas.
Wanna îl privi pe Tom peste
vârful nasului, apoi înșfăcă fructul cu
ghearele și-și înfipse dinții în el. Scoase
câteva grohăituri, în timp ce sucul acela
puturos de gingko i se scurgea pe bărbie.
— Miam, miam ! făcu Jamie
strâmbându-se, în timp ce limba lungă a
dinozaurului sorbea și ultimul strop de
suc scârbos.
Wanna îl privi pe Jamie. Apoi se
uită la rucsacul lui și începu să dea din
coadă.
Dintr-odată, însă, dinozaurul
încremeni pe loc.
Jungla întreagă tăcu.
Nici măcar insectele
nu mai bâzâiau. Pământul le tremura sub
picioare.
— Vine ceva, șopti Jamie. Ceva mare…
Tronc !
Pământul tremură. Wanna se repezi în
spatele copacului stufos.
Tronc !Un tremur și mai mare zgudui pământul.
Wanna se ivi din spatele crengilor și-și legănă
capul înainte și înapoi.
În depărtare, se auzeau pocnituri și
trosnituri de lemn. Vibrațiile erau din ce în ce
mai puternice.
— Orice-ar fi, vine în direcția noastră, spuse
Jamie.
49
Capitolul 4
ll
Caută :
— Repede, adăugă Tom.
Băieții se uitară unul la celălalt.
— Trebuie s-o ștergem de-aici, țipă Jamie.
— Încotro ?
Brusc, lui Jamie îi fu smuls rucsacul din
spate. Se întoarse și-l văzu pe Wanna luând-o
la fugă prin junglă, cu rucsacul în gură.
— Wanna ! țipă Jamie, fugind după el, cu
Tom urmându-l îndeaproape.
Micul dinozaur se opri brusc, alunecând
lângă un pârâu puțin adânc.
Se întoarse și-l privi pe Jamie în ochi. Apoi
își îndreptă capul spre pârâu și sări drept în apă.
Pământul se zgudui din nou.
51ll
52
— Wanna ne duce într-un loc sigur ! țipă
Jamie, sărind în pârâu după el.
— Deștept băiat ! spuse Tom, gâfâind. Apa o
să ne ascundă mirosul.
Wanna îi conduse în sus de-a lungul
pârâului, în locul unde apa se scurgea printr-o
grămadă de pietre imense. Se uită înapoi și sări
afară din apă.
Jamie și Tom îl urmară, împiedicându-se și
împroșcând apă în toate părțile. Se cățărară pe
stânci și așteptară acolo, uzi leoarcă.
— Unde s-a dus ? întrebă Jamie.
RRRAAA !Se auzi un bubuit în copacii din spatele lor.
Jamie se răsuci să vadă ce se întâmplă și își
pierdu echilibrul pe stâncile ude.
Tom îi întinse mâna, dar când Jamie o
prinse, amândoi băieții se rostogoliră și
alunecară între două stânci. Jamie ateriză cu o
ll
bufnitură și se trezi față în
față cu o reptilă.
Grroh.Wanna îi întâmpină pe
Jamie și Tom lingându-i pe
față ; b ăiatul fu fericit să-și
regăsească rucsacul.
— Oare suntem în
siguranță ? șopti Jamie. O fi
plecat chestia aia care ne
urmărea ?
Băieții ascultară cu atenție.
— Cred că da, spuse Tom.
Buf !Stâncile se cutremurară.
— E a ici ! șopti Tom.
Jamie se uită prin crăpătura
dintre stânci aflată deasupra capului
său. În loc să vadă copacii junglei, văzu o gaură
neagră și băloasă.
53ll
54
Brusc, o explozie de
bale porni din gaură și-l
împroșcă pe Jamie pe toată
fața.
— Bleah ! Jamie își șterse
fața. Cred că ăla e nasul lui.
Creatura își
săltă capul și scoase un urlet.
Zgomotul făcu să se cutremure toate pietrele.
Jamie putea să-i vadă fălcile. De colți îi
atârnau bucăți de carne putrezită.
— Îh ! R espirație împuțită ! spuse Jamie, și îi
veni să vomite. Îi pute gura mai rău decât
fructul de gingko.
— Nu pare prea prietenos, spuse Tom. Ce e ?
Un ochi galben enorm, mărginit de solzi de
un roșu aprins, îl analiza pe Jamie prin
crăpătura dintre pietre.
RRRAAA!
ll
— Nici… nici nu
mai nevoie de Dete…
Detectorul de fosile, se bâlbâi
Jamie. E un
T-T-T-Rex!
57
Ochiul dispăru.
— Am încurcat-o ! zise Jamie.
— Rău de tot, adăugă Tom.
Brusc, o gheară lungă apăru prin crăpătură.
— Păzea ! țipă Jamie. Îl trase pe Tom înapoi
și aruncă ghiozdanul în față drept scut. Wanna
și Tom se făcură mici de tot în spatele lui.
Gheara zgârie și bâjbâi în jurul crăpăturii.
— Nu poate să ne prindă ! șopti Tom. Are
brațele prea mici.
— Poate că o să plece, spuse Jamie. Dar
ochiul mare al lui T-Rex apăru din nou.
ll
Capitolul 5
Caută :
58
Wanna tremura.
— Dacă aș avea un băț, mormăi Tom, l-aș
înțepa drept în ochi.
— Trebuie să fie ceva pe-aici de care ne
putem folosi. Jamie căută prin rucsac. Să vedem
dacă îi place asta. Jamie scoase lanterna și o
îndreptă spre ochiul dinozaurului. O aprinse.
RRRAAR!ll
Ochiul dispăru. Cu grijă, Jamie băgă capul
în crăpătură. T-Rex o ștersese cu pași greoi prin
junglă.
— Pfiu ! f ăcu Jamie. Cred că suntem în
siguranță.
Băieții bătură palma.
— Acum, hai să plecăm de-aici, până nu se
întoarce, spuse Tom.
Băieții și micul dinozaur ieșiră din gaură ;
Wanna o luă din nou înainte, mergând în josul
pârâului.
— Ai văzut ce dinți avea ? întrebă Jamie, în
timp ce se țineau după noul lor prieten
dinozaur. T-Rex ăla ar fi putut să ne facă
bucăți-bucățele.
— Și să ne mănânce de vii, bucată cu bucată,
spuse Tom, cuprins de fiori.
Pârâul se făcu din ce în ce mai mare și copacii
de pe marginea lui începeau să devină din ce în
ce mai rari. În curând, băieții ajunseră la
59ll
marginea lagunei albastre pe care
o văzuseră mai devreme pe de
dealul cu gingko. Wanna se opri
lângă o stâncă mare și începu să
mănânce din frunzele unui tufiș.
— Am mers mult de la
peșteră până aici, spuse Tom. Și
ne mai caută și-un T-Rex. Cum
o să ne mai întoarcem acasă ?
— N… n… nu știu.
Jamie se uita la apa albastră și
strălucitoare. Ceva începu să
cârâie în spatele lor.
Băieții se întoarseră. Cârâitul
era scos de niște reptile sub
formă de liliac, cu ciocul galben,
așezate în palmieri. Parcă ar fi
fost niște umbrele maro prost
împăturite. Se țineau de frunzele
de palmier cu picioarele lor
solzoase și
cu ghearele
din vârful aripilor.
— Trebuie să fie alt
tip de pterodactil,
decise Tom.
Chiar atunci,
pterodactilii se lansară în
zbor, cârâind și bătând din aripi.
— Ce li s-o fi întâmplat ? întrebă Tom, în
timp ce vedea cum toate creaturile acelea sub
formă de pasăre își iau zborul.
Peste lagună se așeză tăcerea. Singurul sunet
era cel al apei care clipocea pe țărm. Apoi
pământul începu să tremure.
— Hopa ! spuseră dintr-odată amândoi băieții.
T-T-T-Rex !
Băieții se întoarseră și-l văzură pe T-Rex
țâșnind afară din junglă, ridicând nisipul în aer.
Solzii lui verzi străluceau în soare în timp ce
examina plaja.
Apoi îi văzu.
RRRAAA !T-Rex își lăsă capul în jos. Crestele roșii de
deasupra ochilor lui sclipeau pe măsură ce se
năpustea înspre ei.
— Suntem mâncare de T-Rex, suspină Tom.
63ll
Capitolul 6
Caută :
64
Apoi, deodată, în spatele lor se auzi zgomot
de crengi rupte. T-Rex își ridică privirea și o
îndreptă spre marginea junglei.
Întorcându-se în loc, foarte lent, Jamie văzu
un al doilea T-Rex țâșnind dintre copaci și
pășind pe plajă.
O, nu ! — spuse Tom.
Era la fel de mare ca primul, dar mult mai
întunecat, cu dungi negre.
ll
65
— Păzea !
Jamie se
dădu la o
parte din calea
picioarelor lui, în
timp ce primul
T-Rex alerga să-l
întâmpine pe al doilea.
Tom se feri de coada
care-i trecu pe deasupra capului.
Băieții îl priviră pe vechiul T-Rex
aruncându-se asupra nou-venitului.
— Nu ne caută pe noi ! răsuflă ușurat.
— Poate că se luptă pentru teritoriu, își dădu
Tom cu părerea.
Primul T-Rex își înfipse dinții în gâtul
celuilalt. T-Rexul mai întunecat scrâșnea, se
zvârcolea și bătea din coadă. Apoi se eliberă și
sări în spatele primului T-Rex. Se ținea strâns
de el și-l mușca de gât.
ll
68
–Hai să plecăm d e-aici ! F ugi !
Jamie îl trase pe Tom înspre copaci. Wanna
se ținea după ei.
În cele din urmă, mârâitul și urletele luptei
dintre cei doi dinozauri se pierdură printre
celelalte sunete ale junglei.
— Ne-am rătăcit, nu-i așa ? Tom se așeză pe
pământ și-și lăsă capul în mâini. Cum o să ne
mai întoarcem acum ?
Grroh… Grroh... Grroh…
Wanna o luă la fugă printre copaci.
— Am putea să ne ținem după Wanna,
spuse Jamie. E cea mai bună șansă pe care-o
avem.
În câteva clipe, erau înapoi la pârâu.
— E același pârâu de dinainte ? se întrebă
Jamie.
Apoi, Wanna îi conduse către o grămadă de
bolovani rotunzi.
ll
— Acolo ne-am ascuns de T-Rex. Tom zâmbi.
Trecură pe lângă ciupercile violete și
galbene. Jamie se aplecă și văzu litera „w“ pe
trunchiul de copac.
— Copacul Wanna ! spuse, surâzând.
Apoi urcară panta printre copacii de gingko
și, în cele din urmă, se treziră chiar la gura
peșterii.
— Așa am ajuns aici ! Jamie arătă cu degetul
urmele proaspete de dinozaur de lângă peretele
de piatră.
Wanna stătea chiar lângă perete și dădea din
coadă. Apoi se îndepărtă, lăsând în urmă două
amprente identice, de data asta îndreptate
spre stâncă.
— Sunt urmele tale ! strigă Jamie, uimit.
Wanna clipi, se întoarse și se repezi
spre o grămadă de frunze și
crengi aflată într-un colț al
peșterii.
70
— Ăla e cuibul lui Wanna ! Jamie scoase și
ultimul fruct de gingko din rucsac.
— Asta e pentru tine, Wanna, spuse, punând
fructul pe pământ. Îți mulțumesc că ne-ai ajutat.
Dinozaurul își scoase nasul mare în afara
cuibului și împinse fructul înapoi spre Jamie.
— Cred că vrea să-l iei tu, spuse Tom.
— Bine, Wanna, spuse Jamie, ridicând
fructul. O să-l pun în muzeul tatei, îi spuse el
lui Tom, strâmbând din nas și zâmbind.
Tom se uita la stâncă cu o privire uimită.
— Am pășit înainte ca să mergem înapoi în
timp, așa că, dacă pășim înapoi, poate înaintăm
în timp.
Jamie dădu din cap.
— Sper să meargă.
Tom se întoarse cu spatele la stâncă. Își puse
piciorul drept în amprenta lăsată de Wanna și
dădu înapoi cu stângul. Se văzu o scânteiere de
lumină și Jamie se pomeni singur cu Wanna.
ll
— A mers ! îi spuse Jamie micului
dinozaur. Asta înseamnă că putem
să ne întoarcem să te mai vedem.
Mângâie nasul dinozaurului.
Wanna îi linse mâna și se cuibări
înapoi între frunze.
— La revedere, Wanna ! Jamie
ținea fructul de gingko într-o mână
și lanterna în cealaltă. Mergând
înapoi spre licărul de lumină, simți
cum pământul de sub picioarele lui
se transformă în piatră. Apoi se trezi
înapoi în peșteră, alături de Tom.
Jamie simți cum fructul din
mâinile lui se face mai moale. În
lumina lanternei, îl văzu ofilindu-se
și transformându-se în praf.
— Nu putem să aducem nimic
înapoi, îi spuse lui Tom, lăsând
praful să i se strecoare printre degete.
— Mai bine. Chestia aia puțea îngrozitor.
Băieții se strecurară prin gaura din stâncă, se
târâră înapoi pe bolovani, coborând în grabă
poteca până la plajă.
Bunicul lui Jamie își strângea echipamentul
de pescuit. Le zâmbi băieților, în timp ce-și
înfășura firul undiței.
— Ați găsit vreun dinozaur ? îi întrebă.
Jamie îi făcu lui Tom cu ochiul.
— Am găsit o peșteră genială. Nu-i așa, Tom ?
— Grozavă, spuse Tom. Să mergem s-o
explorăm și mâine.
— Bună idee ! spuse Jamie, punându-și
rucsacul în spate și întorcându-se spre bunic.
Asta dacă tu și tata n-aveți nimic împotrivă.
— Atâta timp cât nu intrați în vreo belea. Se
zări o scânteie în ochii bunicului, în timp ce-și
aruncă undița peste umăr și-și ridică găleata cu
pește.
73 b b
— Ne vedem mâine, Tom ? îl întrebă Jamie
pe noul său prieten.
— Sigur ! spuse Tom, luându-și la revedere.
Jamie și bunicul urcară înapoi pe potecă,
înspre far. Bunicul îl întrebă :
— Ei, crezi c-o să-ți placă să locuiești aici ?
— Mai mult ca sigur ! spuse Jamie, zâmbind.
Abia aștept să explorez și mai mult Golful
Dinozaurilor !
76 ll
LUMEA DINOZAURILOR
Laguna încețoșată
Oceanul Alb
Jungla
---- Traseul băieților
77
Munții Îndepărtați
Cascada Stâncilor
Prăbu-șite
Dealul Gingko
Marile Câmpii Stânca Doi Colți
ll
GLOSARamonit – o cochilie fosilă a unui animal dispărut, care trăia în oceane ; cochilia avea forma unei spirale.
conifere – copaci care produc conuri, ca pinii și cedrii.
fosilă – rămășițele sau urmele lăsate de plante sau animale în stâncă. Ajută oamenii de știință să rezolve misterele timpurilor preistorice.
detectorul de fosile – computer portabil plin cu informații despre dinozauri.
gingko – un copac din China care e numit „fosilă vie“, pentru că s-au găsit fosile ale lui datând cu milioane de ani în urmă, deși copacul există și astăzi. Cunoscut și sub numele de „arborele puturos“, pentru că fructele sale au un miros neplăcut.
erbivor – un animal care mănâncă doar plante ; un vegetarian.
lagună – un corp de apă, ca un lac, separat de un corp mai mare de apă, ca un ocean, de o barieră de corali sau de nisip.
Pterodactil – o reptilă preistorică zburătoare, care putea fi cât o pasăre de mică sau mare cât un avion.
Triceratops – un dinozaur erbivor cu trei coarne, care seamănă cu un rinocer.
Tyrannosaurus Rex (T-Rex) – un dinozaur carnivor cu o coadă uriașă, două picioare puternice, dar cu brațe mici. T-Rex era unul dintre cei mai mari și mai fioroși dinozauri.
Wannanosaur – un dinozaur care mânca numai plante și care-și folosea craniul dur și plat ca să se apere. E numit după locul în care a fost descoperit : Wannano, în China.
Păzea !Vin !
Top Related