ACADEMIA DE ŞTIINŢE A MOLDOVEI
INSTITUTUL DE PROTECŢIE A PLANTELOR ŞI
AGRICULTURĂ ECOLOGICĂ
Cu titlu de manuscris
C.Z.U.: 632.937(043.3)
NASTAS TUDOR
FUNDAMENTAREA MECANISMELOR ACŢIUNII
FEROMONILOR SEXUALI PENTRU DIMINUAREA
POPULAŢIILOR INSECTELOR DĂUNĂTOARE
CULTURILOR AGRICOLE
06.01.11 – protecţia plantelor
Teză de doctor habilitat în biologie
Consultant ştiinţific: ____________ Leonid VOLOŞCIUC, doctor habilitat,
conferenţiar cercetător
06.01.11 – protecţia plantelor
Autorul: ______________
CHIŞINĂU – 2012
2
© Nastas Tudor, 2012
3
CUPRINS
FOAIA PRIVIND DREPTUL DE AUTOR....................................................................................2
ADNOTARE în romană, rusă şi engleză .........................................................................................5
LISTA ABREVIERILOR................................................................................................................8
INTRODUCERE.............................................................................................................................9
1. ABORDĂRI TEORETICO-APLICATIVE ALE METODELOR DE UTILIZARE A
FEROMONILOR SEXUALI SINTETICI ÎN CALITATE DE MIJLOC DE DIMINUARE A
DENSITĂŢII POPULAŢIILOR DE INSECTE FITOFAGE....................................................19
1.1. Caracteristica biologică a unor specii de insecte cu modul ascuns de viaţă……………..21
1.2. Reviul istoric asupra feromonilor sexuali………………………………………………..26
1.3. Organele insectelor responsabile de producerea feromonului sexual................................30
1.4. Producătorii feromonilor sexuali de origine sintetică……………………………………34
1.5. Aplicarea feromonilor sexuali sintetici cu scopul diminuării densităţii populaţiilor
de insecte fitofage………………………………………………………………………..37
1.6. Concluzii la capitolul 1…...........……………………………………………………...…53
2. CONTRIBUŢII METODICE…………………...……………………...……………………..54
2.1. Obiectul de studiu………………………………………………………………………..54
2.2. Caracteristica geo-climaterică a regiunii efectuării investigaţiilor……...……………….54
2.3. Materialele şi obiectele de cercetare………………………………..………………...….56
2.4. Metode de investigaţie……………………………………………………………..….…60
2.5 Concluzii la capitolul 2.......................................................................................................73
3. PARTICULARITĂŢILE COMPORTAMENTULUI SEXUAL DIURN ŞI SEZONIER AL
SPECIILOR DE INSECTE CU MODUL ASCUNS DE VIAŢĂ…….....................................74
3.1. Comportamentul sexual diurn la speciile de insecte cu modul ascuns de viaţă, în condiţii
favorabile existenţei...........................................................................................................75
3.2. Comportamentul sexual diurn la speciile de insecte cu modul ascuns de viaţă, în condiţii
de câmp..............................................................................................................................85
3.3. Comportamentul sexual diurn la speciile de insecte cu modul ascuns de viaţă, aflate sub
acţiunea mediului saturat cu feromon sexual sintetic........................................................88
3.4. Comportamentul sexual sezonier la speciile de insecte cu modul ascuns de viaţă, în
condiţii de câmp.................................................................................................................94
3.5. Concluzii la capitolul 3……...........……………………………………………….……110
4
4. IMPACTUL MEDIULUI SATURAT CU ANALOGII FEROMONILOR SEXUALI
ASUPRA ONTOGENEZEI SPECIILOR DE INSECTE CU MODUL ASCUNS DE
VIAŢĂ…........................…………………………………………………………………....112
4.1. Impactul mediului saturat cu analogii feromonilor sexuali asupra prolificităţii femelelor şi
fertilităţii ouălor depuse...................................................................................................112
4.2. Determinarea gradului de prolificitate a femelelor speciilor de insecte cu modul ascuns de
viaţă în dependenţă de numărul actelor de acuplare........................................................118
4.3. Consecinţele apărute în dezvoltarea ontogenetică a speciilor de insecte cu modul ascuns
de viaţă, sub acţiunea mediului saturat cu feromon sexual sintetic.................................121
4.4. Factorii de reducere a prolificităţii femelelor speciilor de insecte cu modul ascuns de
viaţă, sub acţiunea mediului saturat cu feromon sexual sintetic......................................132
4.5. Concluzii la capitolul 4………...........………………………………….………………141
5. PROCEDEE METODOLOGICE ŞI TEHNOLOGICE ALE DIMINUĂRII DENSITĂŢII
POPULAŢIILOR DE INSECTE CU MODUL ASCUNS DE VIAŢĂ, PRIN APLICAREA
FEROMONILOR SEXUALI SINTETICI….......................................................…………...143
5.1. Elaborarea procedeelor metodologice şi tehnologice ale metodei de captare în masă a
masculilor speciilor de insecte cu modul ascuns de viaţă................................................144
5.2. Elaborarea procedeelor metodologice şi tehnologice ale metodei de dezorientare a
masculilor speciilor de insecte cu modul ascuns de viaţă................................................157
5.3. Descifrarea mecanismului de acţiune a feromonilor sexuali sintetici asupra insectelor-
ţintă….............................……………….........…………………………………….……182
5.4. Concluzii la capitolul 5…………...............……………………………….……………187
SINTEZA REZULTATELOR OBŢINUTE….....……………………………………………...189
CONCLUZII ŞI RECOMANDĂRI ......………………....…………………………………..…195
BIBLIOGRAFIE………………………………..………………………………………………198
ANEXE........................................................................................................................................219
Anexa 1. Acte de implementare în condiţii de producere................................................220
Anexa 2. Daunele provocate de către speciile de insecte cercetate.................................223
DECLARAŢIA PRIVIND ASUMAREA RĂSPUNDERII………....…………………………225
CV AL AUTORULUI………....…………………………………….…………………………226
5
ADNOTARE
Nastas Tudor – "Fundamentarea mecanismelor acţiunii feromonilor sexuali pentru
diminuarea populaţiilor insectelor dăunătoare culturilor agricole", teză de doctor habilitat în
biologie. Chişinău, 2012. Materialele sunt expuse pe 222 pagini. Cuprinde introducere, 5
capitole, concluzii, recomandări, bibliografie (265 surse) şi 2 anexe. Teza este ilustrată cu 52
tabele şi 36 de figuri. Rezultatele obţinute au fost publicate în 63 lucrări ştiinţifice.
Cuvinte cheie: insecte, masculi, femele, ponte, spermatofori, feromoni sexuali,
comportament sexual, forme preparative, dispensatoare, captare în masă, dezorientare.
Domeniul de studiu: 06.01.11 – protecţia plantelor.
Scopul. Determinarea particularităţilor etologice, fiziologice şi descifrarea mecanismului
acţiunii analogilor feromonilor sexuali asupra ciclului ontogenetic de dezvoltare al speciilor de
insecte-ţintă şi elaborarea strategiei de aplicare a lor pentru diminuarea densităţii populaţiilor de
insecte dăunătoare prin aplicarea metodelor de captare în masă şi dezorientare a masculilor.
Obiectivele. Evaluarea şi clasificarea etapelor comportamentului sexual al speciilor de
insecte cu modul ascuns de viaţă şi determinarea impactului apărut sub acţiunea mediului saturat
cu feromon sexual asupra lor, argumentând teoretic şi aplicativ procesul de dezorientare.
Noutatea şi originalitatea ştiinţifică. Relevarea mecanismului influenţei feromonilor
sexuali sintetici asupra ciclului ontogenetic de dezvoltare al speciilor de insecte cu modul ascuns
de viaţă; evidenţierea şi clasificarea fazelor etologice a comportamentului sexual; determinarea
factorilor şi a modificărilor fiziologice, care asigură reducerea prolificităţii femelelor sub
acţiunea feromonilor sexuali; elucidarea rolului feromonului afrodiziac în cadrul procesului
etologic al comportamentului sexual; elaborarea criteriilor de apreciere a eficacităţii biologice a
metodelor de captare în masă şi dezorientare a masculilor.
Problema ştiinţifică constă în evaluarea particularităţilor etologice, fiziologice şi
descifrării mecanismului acţiunii analogilor feromonilor sexuali sintetici asupra ciclului
ontogenetic al speciilor de insecte-ţintă şi elaborarea strategiei de aplicare a lor pentru
diminuarea populaţiilor de insecte dăunătoare prin metodele de captare în masă şi dezorientare a
masculilor.
Semnificaţia teoretică. În premieră a fost argumentată metoda de dezorientare a
masculilor şi evaluat mecanismul acţiunii feromonilor sexuali sintetici asupra ciclului
ontogenetic de al speciilor de insecte cu modul ascuns de viaţă. Rezultatele obţinute vor servi ca
bază la implementarea mecanismului de acţiune a feromonilor în cadrul metodelor de
dezorientare şi captare în masă a masculilor, asigurând diminuarea densităţii populaţiilor de
insecte-ţintă.
Valoarea aplicativă a lucrării. Studiul în cauză reprezintă un suport eficient de aplicare în
practică a feromonilor sexuali sintetici în sistemele de protecţie integrată a plantelor pentru
obţinerea recoltelor competitive şi restabilirea echilibrului natural în biocenozele agricole.
Implementarea rezultatelor ştiinţifice. Procedeele metodologice şi tehnologice elaborate
au fost implementate în sistemele de protecţie a culturilor de varză, tomate şi a livezilor de prun.
6
АННОТАЦИЯ
Настас Тудор – «Обоснование механизмов действия половых феромонов для
снижения численности популяций вредителей сельскохозяйственных культур» ,
диссертация на соискание ученой степени доктора хабилитат биологических наук.
Кишинэу, 2012 г. Материал изложен на 222 страницах и состоит из введения, 5 глав,
заключения, выводов и рекомендаций, библиографии, включающей 265 источников и 2
приложения. Диссертация содержит 52 таблицы и 36 рисунков. Результаты
опубликованы в 63 научных работах.
Ключевые слова: насекомые, самцы, самки, яйцекладки, сперматофоры, половые
феромоны, половое поведение, диспенсеры, массовый отлов, дезориентация.
Область исследования: 06.01.11 – защита растений.
Цель. Оценка этологических и физиологических аспектов в определении механизма
действия феромонов на онтогенез целевых видов насекомых и разработка стратегии по их
применению для снижения плотности их популяций методами массового отлова и
дезориентации самцов.
Задачи. Оценка и классификация этапов полового поведения видов насекомых со
скрытым образом жизни и определение изменений под действием среды, насыщенной
половыми феромонами, аргументируя с теоретической и практической точки зрения
процесс дезориентации.
Научная новизна и оригинальность. Выявление механизма воздействия половых
феромонов на онтогенез насекомых со скрытым образом жизни; выявление и классификация
этологических этапов полового поведения; выявление факторов и физиологических изменений,
снижающих плодовитость самок под воздействием феромонов; выявление и определение роли
феромона афродизиак в рамках процесса полового поведения; разработка критериев оценки
биологической эффективности методов массового отлова и дезориентации самцов.
Научная проблема состоит в оценке этолого-физиологических особенностей и
расшифровке действия аналогов синтетических половых феромонов на онтогенез видов
целевых насекомых и разработке стратегии их применения для снижения численности
насекомых-вредителей при применении методов массового отлова и дезориентации
самцов.
Теоретическое значение. Впервые дано научное обоснование метода
дезориентации самцов и проведена оценка механизма действия феромонов на онтогенез
видов насекомых со скрытым образом жизни. Полученные результаты послужат основой
для интерпретации механизма действия феромонов в рамках методов дезориентации и
массового отлова самцов, обеспечивая снижение плотности популяций вредителей.
Прикладное значение работы. Данное исследование является эффективной базой
для применения половых феромонов в интегрированной защите растений с целью
получения конкурентоспособного урожая и восстановления природного равновесия в
агробиоценозе.
Внедрение научных результатов. Разработанные методы внедрены в
интегрированную систему защиты капусты, томатов и сливовых садов.
7
SUMMARY
Nastas Tudor – "Explanation of action mechanisms of sexual pheromones for decrease
in population of pests of agricultural plants", doctoral dissertation in biology. Chisinau, 2012.
The material is exposed on 222 pages and consists of introduction, 5 chapters, conclusions and
recommendations, bibliography, which comprises of 265 sources and 2 annexes. The dissertation
includes 52 tables and 36 figures. The results are published in 63 scientific works.
Key words: insects, males, females, ovipositors, spermatophores, sexual pheromones,
sexual behavior, dispensers, mass trapping, disorientation.
Field of study: 06.01.11 – plant protection.
Aim. Appraisal of ethological and physiological aspects in determination of action
mechanism of sexual pheromones on ontogenetic cycle of species of target insects and
elaboration of an application strategy for their decrease in population density by means of mass
trapping and disorientation of males.
Objectives. Appraisal and classification of stages of sexual behavior of insect species with
hidden life-style and determination of appeared impact under the action of medium saturated
with sexual pheromones on them, arguing the disorientation process theoretically and practically.
Scientific novelty and originality. Determination of the mechanism of pheromone
influence on ontogenetic cycle of insects with hidden life-style; identification and classification
of stages of sexual behavior; identification of factors and physiological modifications which
reduce the female fertility under action of pheromones; identification and determination of role
of aphrodisiac pheromones in the course of process of sexual behavior; elaboration of estimation
criteria of mass trapping and disorientation of males.
Scientific problem consists in appraisal of ethological, phisiological features and
descryption of action mechanism of synthetical sexual pheromones analogoues on ontogenetic
cycle of target insects species and elaboration of their application strategy for descrease of
population of insect pests when applying the mass trapping and males' desorientation methods.
Theoretical significance. For the first time there was argued the disorientation method of
males and was carried out the appraisal of the mechanism of pheromone action on ontogenetic
cycle of insects with hidden life-style. The obtained results shall serve as a basis for
interpretation of the mechanism of pheromone action in the course of disorientation methods and
mass trapping of males, assuring the decrease in density population of target insects.
Applied value of work. This study represents an effective base for application of synthetic
sexual pheromones in integrated protection of plants for the purpose of obtaining a competitive
crop and regeneration of a natural balance in agrobiocenosis.
Implementation of scientific results. Elaborated methodological and technological
methods have been introduced in protection of cabbage, tomato cultures and plum gardens.
8
LISTA ABREVIERILOR
SBA – substanţe biologic active;
m2 – metru pătrat;
m3 – metru cub;
m – metru;
cm2 – centimetru pătrat;
cm – centimetru;
mm2 – milimetru pătrat;
mm – milimetru;
mkmm – micromilimetru;
kg – kilogram;
g – gram;
mg – miligram;
ng – nanogram;
ha – hectar;
mld – miliard;
EAG – electroantenograf.
9
INTRODUCERE
Actualitatea şi importanţa problemei abordate. Actualmente, majoritatea instituţiilor
din lume sunt preocupate de problemele apărute pe piaţa alimentară. Conform Băncii Mondiale
în anul 2010 au crescut preţurile la produsele alimentare cu cca 29% în comparaţie cu preţurile
din anul 2009. Organizaţia Mondială pentru Agricultură şi Alimentaţie (UN FAO) de pe lângă
ONU avertizează, că creşterea preţurilor poate crea o criză mondială în ceea ce priveşte
produsele alimentare. Una din căile de majorare a volumului de produse alimentare pe piaţa
mondială este diminuarea impactului bolilor şi dăunătorilor asupra plantelor de cultură.
Plantele de cultură sunt atacate de circa 8000 de specii de organisme dăunătoare, care
anual reduc recolta preconizată cu 25-30% [1]. Aceasta ar însemna, că anual fiecare al 4-lea
hectar de pământ arabil rămâne fără recoltă. Este cunoscut, că în Republica Moldova pierderile
anuale cauzate agriculturii de un şir de boli şi dăunători depăşesc suma de 1,5 mld lei [2, 3].
Pentru protejarea recoltei se aplică anual un spectru larg de pesticide. Utilizarea pesticidelor în
combaterea organismelor nocive duce nemijlocit şi la reducerea numărului de specii benefice în
biocenozele agricole. Tratările cu pesticide cauzează probleme ecologice, care se manifestă nu
numai prin efectele negative directe, dar şi indirecte, ce vor fi vizibile pe parcursul generaţiilor
următoare [4]. Speciile de fitofagi obţin treptat rezistenţă împotriva pesticidelor sintetice din care
cauză se majorează numărul tratamentelor sau se aplică noi mijloace chimice mai sofisticate şi
costisitoare, decât cele precedente [5]. Situaţia creată poate fi soluţionată doar prin elaborarea
metodelor, la baza cărora vor sta mecanismele naturale de dirijare a relaţiilor dintre organismele
nocive şi plantele de cultură, care în continuare vor influenţa benefic asupra stării fitosanitare din
biocenozele agricole.
Necesitatea protecţiei recoltei şi a mediului înconjurător a stimulat investigaţiile de
evidenţiere, elaborare şi aplicare a unor mijloace alternative, care permit înlocuirea tratamentelor
chimice cu agenţi biologici şi substanţe biologic active. Aceste mijloace alternative posedă,
totodată, şi grad selectiv în procesul de diminuare a speciilor de insecte fitofage. Dezvoltarea
investigaţiilor în domeniul biologiei şi biochimiei au creat premise pentru apariţia unor
biotehnologii moderne. Conform definiţiei propuse de către Federaţia Europeană de
Biotehnologie, biotehnologia modernă reprezintă integrarea cunoştinţelor fundamentale şi a
tehnologiilor aplicative, care permit obţinerea diferitor produse utile omenirii [6]. Printre acestea
pot fi evidenţiaţi feromonii sexuali ai speciilor de insecte fitofage, obţinuţi pe cale
biotehnologică.
10
Aplicarea feromonilor sexuali sintetici în sistemele integrate de protecţie a plantelor au o
tangenţă benefică alăturată problemei existente în domeniul conservării biodiversităţii lumii
animale. Actualmente, problema în cauză deja depăşeşte limitele ştiinţifice de ordin local şi se
plasează la nivel de stat şi global. Reglementarea acestor activităţi sunt reflectate în mai multe
acte legislative naţionale şi internaţionale [7, 8, 9].
Drept soluţie pentru asigurarea securităţii alimentare şi de ameliorare a mediului ambiant
poate servi implementarea pe scară largă a tehnologiilor performante, inclusiv şi a agriculturii
ecologice [10]. Deşi, agricultura ecologică în Republica Moldova se află doar la fazele
incipiente, totuşi prezenţa unor premise, evident favorabile pentru dezvoltarea şi implementarea
ei, demonstrează, că este un domeniu de mare perspectivă în activitatea ştiinţifică şi de producere
[11]. Actualmente, agricultura în Republica Moldova se bazează pe cadrul legislativ [12]. Până
nu demult chiar şi termenul de agricultură ecologica nu era bine înţeles şi multe produse obţinute
fără pesticide erau marcate ca produse ecologice [13]. Conform Regulamentului Uniunii
Europene (din 12.07.2007), cu privire la producţia biologică, se acordă dreptul de a fi numite
astfel numai produsele ce conţin ingrediente ecologice în proporţie de cel puţin 95%. În prezent
protecţia biologică a plantelor este imposibilă fără aplicarea feromonilor sexuali. Pentru o
aplicare eficientă a lor sunt necesare cunoştinţe profunde ale biologiei şi etologiei speciilor-ţintă.
Până în prezent au fost generalizate doar unele realizări ştiinţifico-practice, ce se referă
argumentarea aplicării feromonilor sexuali sintetici în ecologizarea agriculturii [14, 15].
Pe parcursul ultimilor 50 de ani s-a acordat o atenţie deosebită investigaţiilor asupra
feromonilor sexuali ai speciilor de insecte dăunătoare. A fost demonstrat, că aceştea posedă
selectivitate, specificitate şi un grad înalt de activitate biologică, concomitent fiind inofensivi
pentru mediul înconjurător şi om. Spre deosebire de pesticidele chimice existente, feromonii
sexuali dereglează doar procesele programate ale ontogenezei exprimate în reproducerea şi
comunicarea între sexe şi speciile de insecte-ţintă. Totodată, feromonii sexuali fiind un produs al
activităţii vitale a insectelor, nu provoacă apariţia rezistenţei. Luând în consideraţie particularităţile
specifice ale mecanismelor de acţiune a feromonilor sexuali s-a constatat, că modul de aplicare a
lor se deosebeşte radical de cel al pesticidelor chimice atât după formă, cât şi după conţinut.
Reieşind din cele expuse, a apărut necesitatea elaborării modalităţilor de aplicare a feromonilor
sexuali sintetici în combaterea organismelor nocive prin metoda de dezorientare a masculilor.
Aplicarea feromonilor sexuali, pentru diminuarea densităţii populaţiilor insectelor
dăunătoare, înregistrează indicatori modeşti din cauza nivelului insuficient de cunoştinţe
profunde privind particularităţilor biologice şi etologice ale speciilor-ţintă şi a mecanismului de
acţiune a mediului saturat cu feromon asupra ciclului ontogenetic al speciilor de insecte-ţintă.
11
Doar la începutul anilor 80 al secolului XX, în mai multe ţări ale lumii, au demarat cercetări în
domeniul elaborării procedeelor de aplicare a feromonilor sexuali în protecţia plantelor. Pe piaţă
au apărut cantităţi mari ale analogilor feromonilor sexuali şi dispensatoare pentru cele mai
importante economic specii de dăunători. Însă, testările pe scară largă ale feromonilor sexuali, ca
de obicei, erau efectuate fără o susţinere fundamentală bine formulată şi argumentată. Deseori
publicarea recomandărilor anticipau cercetările fundamentale, iar publicaţiile ce purtau un
caracter aplicativ conţineau informaţie contradictorie. La întrunirile internaţionale dedicate
problemelor protecţiei plantelor se menţiona tot mai insistent, că pentru o aplicare mai eficientă a
feromonilor sexuali sunt necesare cercetări fundamentale mult mai profunde ale
comportamentului sexual al speciilor de insecte dăunătoare.
Printre problemele determinate de necesitatea elaborării metodei de dezorientare a
masculilor se evidenţiează următoarele: stabilirea elementelor etologice, care determină fazele
comportamentului sexual; descifrarea mecanismului de acţiune a dozelor înalte de feromoni
sexuali sintetici asupra stadiilor genetice ale speciilor de insecte-ţintă; optimizarea compoziţiilor
feromonale; elaborarea dispensatorilor, care asigură difuzia şi optimizarea dozelor de feromon
sexual; standardizarea parametrilor de evaluare a eficacităţii biologice a metodelor de captare în
masă şi dezorientare a masculilor; adaptarea tehnologiei de aplicare a feromonilor sexuali
sintetici în sistemele de protecţie integrată a culturilor agricole.
Aprecierea principiilor teoretice şi elaborarea căilor practice de aplicare a feromonilor
sexuali sintetici are o importanţă primordială în sistemele de protecţie integrată a plantelor pentru
agricultura ecologică deoarece:
1) plantele de cultură sunt atacate de către specii de insecte, care anual provoacă daune
considerabile;
2) feromonii sexuali sintetici reprezintă o sursă alternativă de combatere a speciilor de
insecte dăunătoare;
3) pot reduce substanţial suprafeţele agricole protejate cu pesticide;
4) influenţează asupra ameliorării stării fitosanitare în biocenozele agricole.
De reuşita îmbinării a rezultatelor teoretice cu cele aplicative depinde reducerea
presingului pesticidelor asupra mediului ambiant şi corespunzător – obţinerea recoltei ecologice.
Scopul lucrării. Determinarea particularităţilor etologice, fiziologice şi descifrarea
mecanismului de acţiune a analogilor feromonilor sexuali asupra ciclului ontogenetic al speciilor
de insecte-ţintă şi elaborarea strategiei de aplicare a lor pentru diminuarea densităţii populaţiilor
de insecte dăunătoare prin aplicarea metodelor de captare în masă şi dezorientare a masculilor.
12
Obiectivele:
– determinarea rolului reacţiei etologice, caracteristice comportamentului sexual al
speciilor de insecte aflate în condiţii optimale şi sub acţiunea mediului saturat cu analogii
sintetici ai feromonilor sexuali;
– determinarea consecinţelor apărute la stadiile ontogenetice ale insectelor-ţintă sub
acţiunea mediului saturat cu analogii sintetici ai feromonilor sexuali;
– depistarea şi evaluarea rolului factorilor, care determină reducerea prolificităţii femelelor
aflate sub acţiunea mediului saturat cu analogii sintetici ai feromonilor sexuali;
– determinarea particularităţilor comportamentale ale masculilor faţă de feromonul
femelelor în comparaţie cu analogii sintetici ai feromonilor sexuali;
– aprecierea rolului feromonului afrodiziac al insectelor-ţintă aflate în condiţiile mediului
saturat cu analogii sintetici ai feromonilor sexuali;
– determinarea particularităţilor comportamentului sexual diurn şi sezonier al insectelor-ţintă;
– elaborarea strategiei de aplicare a analogilor sintetici ai feromonilor sexuali pentru
diminuarea densităţii populaţiilor de Mamestra brassicae, Heliothis armigera şi
Grapholitha funebrana;
– fundamentarea teoretică şi evaluarea impactului mediului saturat cu analogii sintetici ai
feromonilor sexuali asupra diminuării densităţii populaţiilor de insecte-ţintă.
Noutatea ştiinţifică a rezultatelor obţinute. În premieră au fost evidenţiate, clasificate şi
evaluate particularităţile etologice, caracteristice comportamentului sexual al insectelor aflate
sub acţiunea mediului saturat cu analogii sintetici ai feromonilor sexuali.
Au fost stabilite modificările apărute în ciclul ontogenetic al insectelor aflate sub acţiunea
mediului saturat cu analogii sintetici ai feromonilor sexuali, determinând consecinţele acestor
modificări asupra stadiilor ontogenetice şi evaluând factorii etologici şi fiziologici, care provoacă
reducerea prolificităţii femelelor speciilor-ţintă, aflate sub acţiunea concentraţiilor mari de feromon.
A fost apreciat rolul feromonului afrodiziac asupra etologiei genurilor insectelor-ţintă,
aflate în condiţiile mediului saturat cu analogii sintetici ai feromonilor sexuali.
A fost evaluat dinamismul comportamentului sexual diurn şi sezonier al insectelor
Mamestra brassicae, Eurytoma schreineri, Heliothis armigera şi Grapholitha funebrana, ceea ce
a permis elaborarea strategiei de aplicare a feromonilor sexuali pentru diminuarea densităţii
populaţiilor de insecte dăunătoare.
A fost demonstrat, că mediul saturat cu analogii sintetici ai feromonilor sexuali nu
provoacă blocarea legăturilor sexuale ale insectelor-ţintă, iar diminuarea daunei provocate
culturilor se datorează devierilor etologice şi fiziologice apărute în ciclul lor ontogenetic.
13
Problema ştiinţifică constă în evaluarea particularităţilor etologice, fiziologice şi
descifrării mecanismului acţiunii analogilor feromonilor sexuali sintetici asupra ciclului
ontogenetic al speciilor de insecte-ţintă şi elaborarea strategiei de aplicare a lor pentru
diminuarea populaţiilor de insecte dăunătoare prin metodele de captare în masă şi dezorientare a
masculilor.
Semnificaţia teoretică. Au fost obţinute cunoştinţe conceptuale privind acţiunea mediului
saturat cu analogii sintetici ai feromonilor sexuali şi stabilit mecanismul ce elucidează impactul
acestora asupra ciclului ontogenetic al insectelor-ţintă. Semnificaţia teoretică a lucrării constă în
revizuirea ipotezei existente despre blocarea legăturilor sexuale prin metoda saturării mediului cu
analogii sintetici ai feromonilor sexuali şi elucidarea factorilor, ce provoacă diminuarea
populaţiilor de insecte-ţintă. Rezultatele obţinute reprezintă o contribuţie semnificativă la
sporirea patrimoniului teoretic în domeniul investigaţiilor metodologice asupra etologiei
speciilor de insecte dăunătoare, problemelor de protecţie biologică a plantelor, obţinerii
producţiei ecologice şi ameliorării stării fitosanitare în ecosistemele agricole.
Valoarea aplicativă. Prin evaluarea etologiei genurilor a fost demonstrat, că mediul
saturat cu analogii sintetici ai feromonilor sexuali nu provoacă blocarea legăturilor intime dintre
sexe, iar diminuarea daunei provocate se datorează devierilor etologice şi fiziologice apărute în
ciclul ontogenetic al speciilor de insecte-ţintă.
Au fost elaborate procedeele tehnologice de aplicare a feromonilor sexuali prin metodele
de captare în masă şi dezorientare a masculilor speciilor M. brassicae, H. armigera şi G.
funebrana, care diminuează densitatea populaţiilor lor implementând în condiţii de producere şi
recomandând pentru aplicare ca părţi componente ale sistemelor de protecţie integrată a
culturilor legumicole şi pomicole.
Lucrarea reprezintă un suport practic pentru producătorii agricoli, care aplică metode şi
tehnologii avansate, ce contribuie la restabilirea echilibrului natural în ecosisteme şi la obţinerea
producţiei agroalimentare ecologice.
Postulatele principale înaintate spre susţinere.
Evidenţierea, clasificarea, evaluarea elementelor etologice şi determinarea particularităţilor
caracteristice comportamentului sexual al insectelor-ţintă şi modificărilor intervenite sub
acţiunea mediului saturat cu analogii sintetici ai feromonilor sexuali au permis determinarea
consecinţelor apărute la stadiile ontogenetice a insectelor.
Evaluarea factorilor etologici şi fiziologici, care determină reducerea prolificităţii
femelelor insectelor aflate sub acţiunea mediului saturat cu analogii sintetici ai feromonilor
sexuali au permis fundamentarea teoretică a dezorientării masculilor şi a demonstrat în mod
14
practic impactul mediului saturat cu feromon sexual asupra diminuării densităţii populaţiilor de
insecte dăunătoare.
S-a determinat rolul feromonului afrodiziac asupra etologiei insectelor-ţintă, aflate în
condiţiile mediului saturat cu analogii sintetici ai feromonilor sexuali.
Determinarea particularităţilor comportamentului sexual diurn şi sezonier al insectelor cu
modul ascuns de viaţă a permis elaborarea procedeelor tehnologice de aplicare a feromonilor
sexuali pentru diminuarea densităţii populaţiilor de Mamestra brassicae, Heliothis armigera, şi
Grapholitha funebrana.
Implementarea rezultatelor ştiinţifice. Procedeele metodologice şi tehnologice elaborate
sunt utilizate de către proprietarii culturilor de varză, tomate şi a livezilor de prun (SRL „AGRO
BRIO”, c. Băcioi) (Anexa 1).
Rezultatele obţinute pot servi ca suport didactic în susţinerea cursurilor preuniversitare,
universitare, de masterat şi doctorat la specialităţile "Protecţia plantelor", "Zoologie",
"Entomologie" şi "Ecologie".
Aprobarea rezultatelor. Tema elaborată face parte din cadrul tematicii de Stat
00.11.R(07) (cu numărul înregistrării 01840035958), 03.05.07., 05.04.09., 02.04.06.,
06.407.022F., şi 11.817.04.15A: (1991-2011). Rezultatele de bază ale actualei lucrării au fost
prezentate, discutate şi aprobate în cadrul congreselor şi conferinţelor naţionale şi internaţionale,
precum urmează: Congresul Internaţional de biologie „Emil Racoviţă” (Iaşi, 1992); Congresul
XVIII-lea şi XIX-lea al Academiei Româno-Americane de Ştiinţe şi Arte (Chişinău,1993; 1994);
Simpozionul Internaţional „Omul şi mediul înconjurător” (Iaşi, 1993; 1995); Международный
симпозиум «Коммуникация животных» (Харьков, 1994); Международная научная
конференция «Производство и применение биологоческих средств защиты растений» и
«Интегрированная защита садов и виноградников» (Одесса, 1994; 2008); Simpozionul
Jubiliar de 125 ani ai Universităţii de Ştiinţe Agricole (Cluj-Napoca, 1994); XIII Internation.
Plant Protection Congress the Hague (The Nethelands, 1995); Научно-производственная
конференция посвященной 25-летию БЕЛНИИЗР (Минск, Прилуки, 1996);
Международная конференция «Защита овоще-бахчевых культур и картофеля от
вредителей и болезней» (Тирасполь, 1996); Международный семинар EPT/MOLDOVA,
ONG BIOS (Кишинев, 1996); Conferinţa Internaţională a UASM (Chişinău, 1998);
Simpozionul Jubiliar al Universităţii Agrare Române (Bucureşti, 1998); Conferinţa
Internaţională AŞM „Diversitatea, valorificarea raţională şi protecţia lumii animale” (Chişinău,
1999); Simpozionul Internaţional „Protecţia integrată a plantelor: realizări şi probleme”
(Chişinău 2000); Simpozionul Internaţional IOBC/EPRS (Poznan, 2001); Международная
15
конференция «Экохим», AŞM (Кишинэу, 2005; 2012); Conferinţa ştiinţifică Internaţională
UASM „Realizări şi perspective în horticultură, viticultură şi silvicultură” (Chişinău, 2005;
2007); Международная научная конференция «Стратегия и тактика защиты растений»
(Минск, 2006); Conferinţa ştiinţifică Internaţională „Agricultura durabilă, inclusiv ecologică –
realizări, probleme, perspective” (Bălţi, 2007); Simpozionul ştiinţific Internaţional „Protecţia
plantelor – realizări şi perspective” (Chişinău, 2009); Международная научная конференция
«Фитосанитарная безопасность агроэкосистeм» и «Биологическая защита растений –
основа стабилизации агроэкосистем». (Новосибирск, 2010; Краснодар, 2010); Conferinţa
ştiinţifică Internaţională USM „Creşterea impactului cercetării şi dezvoltarea capacităţii de
inovare” (Chişinău, 2011); Международная научная конференция «Вопросы экологии
лесных экосистем» (Сочи, 2011); Международная научная конференция «Интегрированная
защита растений: стратегия и тактика» (Минск, 2011); Conferinţa ştiinţifică Internaţională
„Rezervaţia „Codrii” 40 ani” (Rezervaţia „Codrii”, 2011); Simpozionul ştiinţifico-practic
«Бiологiчний захист рослин на шляху iнновацiй» (Ucraina, Чернiвцi – Бояни, 2012).
Publicaţii la tema tezei. La tema şi specialitatea de susţinere a tezei (06.01.11 – protecţia
plantelor) au fost publicate 63 de lucrări ştiinţifice dintre care: monografii – 1, articole în reviste
naţionale recenzate – 7, articole în reviste internaţionale recenzate – 6, articole în culegeri
internaţionale – 41, articole în culegeri naţionale – 8.
Structura şi volumul lucrării. Conţinutul tezei este expus pe 232 pagini de text
dactilografiat şi cuprinde introducere, 5 capitole, concluzii generale şi recomandări, bibliografie,
care include 308 surse, şi 2 anexe. Teza include 52 de tabele şi este ilustrată cu 36 figuri.
Cuvinte cheie: fitofagi, insecte, protecţia plantelor, ecologie, feromoni, dispensatoare,
capcane, comportament sexual, spermatofor, ponte, femele, masculi, captare în masă,
dezorientare.
16
Sumarul compartimentelor tezei. Teza constă din adnotare prezentată în limbile română,
rusă şi engleză, lista abrevierilor, introducere, 5 capitole, concluzii generale şi recomandări
practice, lista de referinţe bibliografice, declaraţia privind asumarea răspunderii şi CV-ul
autorului.
1. Abordări teoretico-aplicative ale metodelor de utilizare a feromonilor sexuali
sintetici în calitate de mijloc de diminuare a densităţii populaţiilor de insecte fitofage. Sunt
analizate în plan istoric investigaţiile efectuate în domeniul feromonilor sexuali al speciilor de
insecte fitofage şi expuse tendinţele mondiale cu privire la aplicarea lor în sistemele de protecţie
integrată a culturilor agricole. Sunt descrise speciile de insecte cu modul ascuns de viaţă, care au
servit ca obiect de studiu în lucrarea de faţă. Au fost evaluate tendinţele de producere a
feromonilor sexuali sintetici în plan mondial şi analizat modul de aplicare a lor. S-au caracterizat
organele interne cu secreţie a feromonilor sexuali de către femele şi feromonii afrodiziaci – de
către masculi. S-a acordat o atenţie deosebită metodelor existente de aplicare a feromonilor
sexuali sintetici ca mijloc de diminuare a populaţiilor de insecte fitofage – captarea în masă şi
dezorientarea masculilor. Au fost analizate procedeele metodologice şi tehnologice de aplicare a
acestor metode pentru speciile de fitofagi cu impact economic important.
2. Contribuţii metodice. Au fost descrise obiectele de studiu, materialele, locul şi
metodele aplicate. Ca obiect pentru investigaţii au fost selectate specii de insecte cu modul de
viaţă ascuns, care au o importanţă majoră din punct de vedere economic pentru agricultura
Republicii Moldova: – Mamestra brassicae, Heliothis armigera, Agrotis segetum, Euritoma
shreineri şi Grapholitha funebrana. Investigaţiile de câmp au fost efectuate în zonele geografice
de Sud, Sud-vest, Centru, şi Nord ale Republicii Moldova. Suprafeţele pe care au fost expuse
testările metodei de dezorientare a masculilor au variat de la 1 până la 3 ha, iar a metodei de
captare în masă – de la 1 până la 15 ha. Metodele de bază în aprecierea gradului de acţiune a
feromonilor sexuali sintetici asupra speciilor de insecte aflate în vizorul cercetărilor au fost cele
electrofiziologice, fiziologice, olfactometrie şi observările directe în condiţii de laborator şi de
câmp. Au fost elaborate procedeele metodologice şi tehnologice de apreciere a eficacităţii
biologice a metodelor de dezorientare şi captare în masă a masculilor. Analiza matematică a
rezultatelor obţinute, calculele statistice ale parametrilor, perfectarea diagramelor şi graficelor au
fost efectuate după metodele analizei de dispersie cu aplicarea programelor de calculator
Microsoft Excel.
3. Particularităţile comportamentului sexual diurn şi sezonier al speciilor de insecte
cu modul ascuns de viaţă. A fost demonstrat, că comportamentul diurn al insectelor speciei
Mamestra brassicae, aflate în condiţii favorabile existenţei (martor) constă din 5 faze, pe când al
17
celor aflate sub acţiunea mediului saturat cu feromon – din 3 faze. Durata unui act de acuplare a
insectelor aflate în condiţii favorabile existenţei constituia cca 19 ore, iar a celor aflate în
condiţiile mediului saturat cu feromon – cca 5 ore. S-a constatat, că majoritatea actelor de
acuplare au fost iniţiate în intervalul orelor 300
şi 600
dimineaţa. A fost demonstrat, că mediul
saturat cu feromon provoacă dereglări esenţiale în mecanismul comportamentului sexual diurn şi
omit blocarea legăturilor sexuale între genuri. A fost apreciat rolul pozitiv al feromonului
afrodiziac. A fost descifrat mecanismul acţiunii mediului saturat cu feromon asupra
comportamentului sexual al speciilor de fitofagi. S-au determinat compoziţiile optimale ale
feromonilor sexuali sintetici, apreciată eficacitatea biologică a lor şi evidenţiate particularităţile
comportamentului sexual sezonier al speciilor M. brassicae, H. armigera şi G. funebrana în
condiţiile Republicii Moldova.
4. Impactul mediului saturat cu analogii feromonilor sexuali asupra ontogenezei la
speciile de insecte cu modul ascuns de viaţă. Sunt expuse rezultatele referitoare la acţiunea
mediului saturat cu feromoni sexuali sintetici asupra prolificităţii femelelor. A fost demonstrat,
că majoritatea femelelor (59,1%) aflate în condiţiile mediului favorabil existenţei (martor) şi
65,8% dintre femelele aflate sub influenţa mediului saturat cu feromon conţineau în bursa lor de
acuplare câte un singur spermatofor. S-a constatat, că activitatea sexuală a masculilor este mai
puţin afectată de factorul vârstei, comparativ cu femelele, pentru care aceasta este determinată.
S-a constatat, că sub acţiunea mediului saturat cu feromoni sexuali au loc devieri esenţiale în
ciclul de dezvoltare al speciilor de insecte-ţintă, provocând reduceri considerabile ale densităţii
populaţiilor. A fost demonstrat, că influenţa mediului saturat cu feromon provoacă diminuarea
populaţiei fitofagului M. brassicae în generaţia F1 cu 73,5%, iar în generaţia F2 – cu 83,3%. Din
pupele obţinute eclozează cu 73,6-81,2% mai puţini fluturi, decât din pupele obţinute în
condiţiile mediului favorabil existenţei. S-a constatat, că mediul saturat cu feromoni sexuali
sintetici, indirect îşi extinde influenţa asupra întregului ciclu de dezvoltare a speciilor de insecte-
ţintă. S-a demonstrat, că diminuarea densităţii populaţiilor de fitofagi în condiţiile mediului
saturat cu feromon sexual sintetic are loc nu ca rezultat al blocării legăturilor sexuale între sexe,
ci a perturbărilor etologice şi fiziologice. Au fost evidenţiaţi factorii, care provoacă reducerea
prolificităţii femelelor aflate sub acţiunea mediului saturat cu feromon sexual sintetic.
5. Procedee metodologice şi tehnologice ale diminuării densităţii populaţiilor de
insecte cu modul ascuns de viaţă prin aplicarea feromonilor sexuali sintetici. În capitol sunt
expuse rezultatele referitoare la evaluarea procedeelor metodologice şi tehnologice ale metodelor
de captare în masă şi dezorientare a masculilor. S-a demonstrat, că amplasarea a 15 capcane
feromonale pe un hectar a influenţat semnificativ reducerea numărului de femelele acuplate.
18
Raza de acţiune a unei capcane a fost apreciată ca fiind de 25-30 m. A fost stabilit experimental,
că dispensatoarele confecţionate din piele naturală sunt utile pentru aplicare în metoda de
dezorientare a masculilor speciei M. brassicae. A fost demonstrat, că aplicarea a 30 g de
feromon sexual sintetic pentru un hectar creează condiţiile necesare de suprimare a reacţiei
masculilor M. brassicae faţă de capcanele feromonale. S-a constatat, că metoda de dezorientare
invocă blocarea reacţiei masculilor faţă de capcane, dar nu şi a legăturilor sexuale între genuri.
Saturarea mediului cu feromon sexual sintetic, caracteristic speciei M. brassicae, reduce dauna
provocată la varză cu 77,0-100%. A fost elaborată o formă preparativă feromonală multistratală,
care asigură cerinţele necesare pentru a fi aplicată în metoda de dezorientare a masculilor speciei
G. funebrana. A fost demonstrat, că saturarea mediului cu feromonul sexual sintetic, caracteristic
speciei G. funebrana, a provocat o suprimare de 97,3-100% a reacţiei masculilor faţă de
capcanele feromonale şi o reducere până la 1,0-2,0% a fructelor atacate de către larve. S-a
constatat, că lipsa blocării legăturilor sexuale între genuri nu înseamnă şi lipsa eficienţei metodei
de dezorientare. În rezultatul saturării mediului cu feromoni sexuali sintetici se produc perturbări
în ciclul diurn al comportamentului sexual al speciilor-ţintă, care la rândul lor provoacă
schimbări la nivel de reproducere a insectelor. Perturbările parvenite provoacă o reducere
considerabilă a fertilităţii femelelor şi asigură o diminuare substanţială a densităţii populaţiilor de
insecte-ţintă. Astfel, a fost demonstrat, că mediul saturat cu feromoni sexuali sintetici asigură
diminuarea densităţii populaţiilor de dăunători fără modificarea factorului-cheie – blocarea
legăturilor sexuale între genuri ale speciilor-ţintă.
Concluzii generale şi recomandări. Sunt rezumate rezultatele obţinute şi expuse
aspectele metodologice şi tehnologice de elaborare şi aplicare a metodelor de captare în masă şi
dezorientare a masculilor în condiţii de producere în scopul diminuării densităţii populaţiilor de
insecte cu modul ascuns de viaţă, excluderii tratărilor cu insecticide, obţinerea produselor
ecologice şi restabilirea echilibrului natural în biocenozele agricole. Se recomandă, ca în cadrul
strategic de elaborare a agriculturii durabile şi planificării măsurilor de protecţie pentru obţinerea
producţiei ecologice de a fi incluse şi metodele de dezorientare şi eliminare în masă a masculilor
pentru ameliorarea stării fitosanitare în agrobiocenoze.
19
1. ABORDĂRI TEORETICO-APLICATIVE ALE METODELOR DE UTILIZARE A
FEROMONILOR SEXUALI SINTETICI ÎN CALITATE DE MIJLOC DE
DIMINUARE A DENSITĂŢII POPULAŢIILOR DE INSECTE FITOFAGE
Actualitatea temei reiese din strategia de protecţie a plantelor înaintată de cerinţele
timpului, care prevăd continuarea optimizării şi perfecţionării asortimentului de mijloace
efective, nonpoluante şi fără a influenţa negativ mecanismele naturale de autoreglare. Protecţia
biologică a plantelor în secolul XXI îşi are menirea de a juca rolul dominant în restabilirea biotei
cenozelor agricole, păstrarea mediului ambiant şi obţinerea produselor inofensive sănătăţii. Până
în prezent sunt descrise 1,7 milioane de specii de insecte. În condiţiile agroclimaterice ale
Republicii Moldova se întâlnesc aproximativ 12 mii de specii. Însă, odată cu progresul metodelor
ştiinţifice performante de identificare vor fi descrise noi şi noi specii. Din numărul total al
speciilor de insecte cunoscute mai bine de 90% fac parte din grupul organismelor benefice.
Totodată, este cunoscut faptul, că datorită activităţii (pe alocuri nechibzuite) omului anual dispar
sute şi mii de specii de insecte. În Moldova deja sunt incluse în Cartea Roşie 37 specii de insecte,
care se află pe cale de dispariţie. Reieşind din cele expuse, considerăm, că există o legătură
continuă între diversitatea speciilor de insecte şi procedeele aplicate în scopul protecţiei plantelor
de speciile de insecte dăunătoare.
Problemele de protecţie a plantelor de speciile de insecte fitofage preocupa omenirea
începând încă cu primele activităţi în domeniul agriculturii, însă, în mod argumentat problema
dată a fost precăutată în secolele XIX-XX. Începutul cercetărilor ştiinţifice în domeniul protecţiei
plantelor prin aplicarea unor mijloace speciale, axate spre combaterea insectelor fitofage, este
considerat anul 1867, când în SUA a fost aplicat pentru prima dată „verdele de Paris” în
combaterea gândacului din Colorado. Acest preparat este considerat unul dintre primele
insecticide obţinute pe cale chimică.
Până la mijlocul secolului XX numărul şi cantitatea diferitor mijloace de protecţie a
plantelor a fost foarte limitat şi nu erau îndeajuns pentru a îndestula agricultura mondială, care se
afla într-o creştere continuă. Însă, începând cu a doua jumătate a secolului XX arsenalul diferitor
pesticide a început să crească destul de vertiginos. Concomitent a fost demonstrat, că prin
aplicarea intensivă a diferitor pesticide, nu totdeauna se atingea scopul preconizat. Aceasta a
cauzat majorarea continuă a volumului pesticidelor aplicate. Pe parcurs s-a constatat, că
majorarea cantitativă a pesticidelor nu a influenţat atât la combaterea fitofagilor, cât la poluarea
mediului ambiant, eliminarea unor organisme benefice din circuitul biocenotic şi la impactul
negativ asupra omului. A fost demonstrat, că deja mai mult de 420 specii de insecte fitofage au
20
obţinut un grad înalt de rezistenţă împotriva diferitor pesticide [16, 17]. Plus la cele menţionate
mai sus, în ultimii ani a crescut considerabil şi costul elaborării unor noi pesticide. Astfel, dacă în
anii 60 ai sec. XX costul elaborării şi implementării unui nou pesticid era de circa 1 milion de
dolari, apoi începând cu anii 90 costul a crescut vertiginos şi constituie deja mai mult de 100
milioane de dolari. La moment, în lume activează cca 30 de concerne gigante care sunt
preocupate de elaborarea şi producerea pesticidelor. Cele menţionate ne obligă de a intensifica
investigaţiile de căutare a unor noi moduri de abordare a metodelor de combatere a speciilor de
insecte fitofage [18, 19]. În condiţiile de criză economică una dintre activităţi este elaborarea,
producerea şi implementarea pe larg a noilor mijloace şi tehnologii alternative de protecţie a
plantelor. În dependenţă de organismele dăunătoare împotriva cărora sunt aplicate pesticidele,
acestea se divizează în 15 grupuri mari. Într-un grup aparte sunt plasaţi şi atractanţii. La acest
grup se atribuie şi feromonii sexuali de origine sintetică. Feromonii sexuali deţin trei principii de
bază, care îi caracterizează: specificitatea, eficacitatea biologică în doze extrem de mici, precum
şi toxicitatea minimă pentru majoritatea vieţuitoarelor. Un interes deosebit îl prezintă feromonii
sexuali al cărui mecanism de acţiune este îndreptat spre sistemele de comunicare şi perceperii
informaţionale a speciilor de insecte fitofage [20, 21]. Ei mai sunt numiţi şi „bioreglatori”.
Feromonii sexuali sunt pe larg aplicaţi ca mijloace alternative de protecţie a plantelor de speciile
de insecte fitofage. Printre utilizatori ai materialelor feromonale sunt diferiţi producători agricoli,
serviciile de carantină şi silvicultură, elevatoare şi depozitele de produse stocate. Interesul faţă de
sistemul de comunicare feromonală este ca o speranţă pentru viitor, deoarece cunoaşterea
mecanismului, care stă la baza acestuia va permite gestionarea comportamentului insectelor
fitofage şi astfel va face posibil de a controla densitatea populaţiilor acestora. Cu atât mai mult, a
fost demonstrat, că odată cu schimbarea climei (creşterea procentuală în atmosferă a CO2) au loc
şi devieri în comportamentul sexual al insectelor fitofage [22]. Pe parcursul a 50 ani de
investigaţii în domeniul feromonilor sexuali au fost obţinute rezultate semnificative. Cele mai
profunde investigaţii au fost dedicate comunicării sexuale – principiilor de emitere şi recepţie a
feromonilor sexuali, de comportament şi orientare a speciilor de insecte fitofage [23, 24, 25, 26,
27]. Luând în consideraţie mecanismul sofisticat de comunicare al insectelor, 50 ani de
investigaţii în acest domeniu este doar începutul descifrării legăturilor sexuale atât între genurile
unei şi aceleiaşi specii, cât şi între speciile aflate în aceiaşi biocenoză.
21
1.1. Caracteristica biologică a unor specii de insecte cu modul ascuns de viaţă
În clasa Insecta ordinul Lepidoptera este unul dintre cele mai numeroase şi este reprezentat
de cca 140 mii de specii. Din numărul total, cca 25 mii de specii se atribuie la familia Noctuidae.
În Republica Moldova au fost identificate cca 300 specii, care fac parte din această familie [28].
Însă, cele mai importante din punct de vedere economic sunt speciile de insecte cu modul ascuns
de viaţă – Mamestra brassicae L., Heliothis armigera Hbn. şi Agrotis segetum Den.et Schiff. Din
familia Tortricidae face parte specia Grapholitha funebrana Tr. – unul dintre cei mai importanţi
dăunători ai culturii de prun. Aceste specii de insecte, care au un mod de viaţă ascuns, anual
provoacă daune considerabile culturilor de câmp, legumicole, tehnice şi pomicole. În
investigaţiile efectuate aceste specii de insecte au servit în calitate de obiecte-test. Reieşind din
cele expuse vom caracteriza succint aceste specii din punct de vedere biologic şi a prezenţei
feromonilor sexuali.
Specia Mamestra brassicae
Buha verzei (Mamestra brassicae L.) iniţial a fost înregistrată în calitate de dăunător
periculos şi descrisă pentru prima dată de către savantul K. Linne în una din ediţiile sale
„Systema Naturae” sub denumirea de „Noctua brassicae” [29]. Specia M. brassicae face parte
din lista dăunătorilor, care sunt răspândiţi pe întreg arealul euro-asiatic şi se extinde până la
Orientul Îndepărtat. În zona geografică de amplasare a României şi Republicii Moldova,
condiţiile climaterice permit dezvoltarea speciei date în două generaţii [30].
Dimensiunile adulţilor speciei M. brassicae atinge 40-50 mm. Masculii după mărime sunt
mai mici ca femelele. Aripile anterioare au o culoare sur-întunecată cu o pată parţial albă sub
forma unui rinichi. Linia submarginală a aripilor este de culoare galben-albuie cu 2 concrescenţe
îndreptate în interior sub forma literei „W” [31, 32]. Aripile posterioare sunt de o culoare surie cu
marginile mai întunecate. Ouăle sunt de o culoare galben-deschisă cu 35-38 de linii costale, dintre
care doar numai 13-15 ating zona micropilară. Diametrul unui ou este de 0,6-0,7 mm. A fost
stabilit, că o femelă depune în medie de la 600-700 până la 2600 de ouă. Pontele sunt depuse pe
partea inferioară a frunzelor într-un singur strat [29, 33]. A fost demonstrat, că femelele sunt atrase
de substanţele volatile produse de către plantele-gazdă, care servesc în calitate de semnal pentru
pontarea ouălor [34, 35, 36]. Pentru asigurarea maximală a pontei femelele au nevoie de nutriţie
suplimentară. Pupa este de o culoare roşie-surie cu cremasterul pe părţile laterale catifelat şi constă
din două concrescenţe alungite. Lungimea medie a unei pupe este de 19-24 mm.
Larvele au o culoare destul de variată, care se extinde de la un verde-deschis până la un
sur-întunecat, iar uneori neagră. Lungimea larvelor mature este de 40-45 mm. Stadiul larvar se
desfăşoară în VI vârste. Larvele de vârsta IV-VI se încorporează în interiorul căpăţânii de varză.
22
Larvele mature manifestă un potenţial de varocitate foarte înalt. Astfel, pe parcursul a 4 ore (de
la 400
până la 800
dimineaţa) o larvă devorează circa 17 mg de frunze. Căpăţânile de varză
ciuruite sunt atacate mult mai uşor de către diferite ciuperci şi bacterii, care la rândul lor fac ca
varza să devină necondiţionată. Prezenţa a 1-4 larve pe o plantă provoacă reducerea recoltei cu
3,7%, a 5-8 larve – cu 36,4%, iar a 10-15 larve – provoacă o reducere a recoltei de 57,0%.
Larvele atacă nu numai cultura de varză, dar şi un număr vast de alte specii de plante (cca 70
specii din 22 familii botanice) [37, 29]. Pragul economic de dăunare a larvelor pentru soiurile
timpurii de varză a fost stabilit ca fiind de 1-3 larve pe o plantă în cazul afectării a cca 10% din
numărul total de plante sau prezenţa a 5-8 larve pe 1 m2. La soiurile tardive de varză, pragul
economic de dăunare a fost stabilit ca fiind 5 larve pe o plantă în cazul afectării a cca 10% din
numărul total de plante. A fost stabilit, că eficienţa maximală a aplicării mijloacelor de
combatere este atinsă doar când predomină larvele de vârstă mică şi atacul lor nu depăşeşte 10-
15% din plante [38].
Pentru prima dată despre existenţa feromonului sexual la femelele speciei M. brassicae a
fost comunicat în anul 1975 [39]. Deja în anul 1976 a fost descrisă glanda feromonală a
femelelor şi s-a demonstrat, că aceasta este situată între segmentele abdominale VIII şi IX, având
o formă inelară, care este constituită din celule glandulare cu o înălţime de cca 25 microni.
Ulterior a fost identificat componentul principal al feromonului sexual ca fiind Z-11-hexadecenil
acetat. Totodată, a fost demonstrat, că rata componentului principal din totalul celor prezenţi în
glanda feromonală constituie cca 95%. De asemenea, a fost demonstrat, că feromonul sexual se
conţine doar în celulele epiteliale ale glandei feromonale. S-a constatat, că pe parcursul a trei zile
din glanda feromonală a femelelor se emană 31,3-51,9 ng de feromon sexual [40]. În
investigaţiile ulterioare a fost demonstrat, că în afară de componentul principal, în extractul
glandelor feromonale ale femelelor speciei M. brassicae mai sunt prezenţi şi alţi componenţi
minori. Astfel, în glanda feromonală au fost identificaţi următorii 9 componenţi: CH3CONH2
(acetamidă); 14Ac (tetradecilacetat); 16Ac (hexadecilacetat); E11-16Ac (trans 11
hexadecenilacetat); Z11-16Ac (cis 11 hexadecenil acetat); Z9-16Ac (cis 9 hexadecenilacetat);
Z11-16-OH (cis 11 hexadecen 1 ol); C23 (tricozan); C25 (pentacozan) [40].
Arealul vast al speciei M. brassicae, modul de viaţă ascuns al larvelor şi gradul înalt al
daunei provocate mai multor culturi agricole au determinat importanţa investigaţiilor îndreptate
spre elaborarea noilor procedee de diminuare a densităţii populaţiei acestui dăunător.
23
Specia Heliothis armigera
Specia Heliothis armigera Hbn provoacă daune considerabile la un şir de culturi agricole
în mai multe ţări, iar în ultimii ani şi în Republica Moldova. Specia fitofagului dat are un areal
larg – de la oceanul Atlantic până la oceanele Indian şi Pacific. O densitate majoră a populaţiei
dăunătorului dat a fost semnalată în Albania, Algeria, Bulgaria, Egipt, Spania, Portugalia,
Germania, Grecia, Israel, Iran, Ucraina, Kazahstan, Asia Centrală şi sudul Rusiei.
Specia fitofagului dat a fost descrisă ca dăunător periculos al mai multor culturi agricole
încă la finele secolului XVIII sub denumirea de Chloridea obsoleta F. Mai târziu a fost numită
Noctus armigera sau Heliothis armigera Hbn. Ulterior, a fost propus ca specia dată să fie numită
Helicoverpa armigera Hardw. Însă, până în prezent, reieşind din regulile nomenclaturii
zoologice, majoritatea specialiştilor în domeniu menţionează, că denumirea corectă a speciei date
rămâne a fi şi în continuare Heliothis armigera Hbn. [41].
Mărimea şi culoarea adulţilor este foarte variată. Astfel, lungimea corpului se află în
limitele de 12-20 mm, iar la momentul desfăşurării aripilor – 30-40 mm. La femele aripile
anterioare sunt de o culoare portocaliu-cafenie, pe când la masculi în majoritatea cazurilor sunt
de o culoare verde-surie. Aripile posterioare sunt de culoare mai deschisă – un galben-deschis cu
o linie de culoare cafeniu-închisă pe margine şi cu o pată întunecată la mijloc.
Prolificitatea femelelor este de 500-1000 ouă, însă maximal pot fi depuse şi până la 3000
de ouă. Pentru maturarea ouălor femelele necesită hrană suplimentară. Ouăle sunt depuse câte
unul (rar câte 2-3). Durata stadiului embrionar variază în dependenţă de generaţie. Oul are forma
rotundă cu diametrul de 0,4-0,6 mm. Suprafaţa corionului este costată. Culoarea ouălor iniţial
este albă, apoi devine verzuie.
Larvele la vârsta a VI-a ating o lungime de 35-40 mm. Culoarea larvelor variază puternic –
de la verzui-deschis până la galben şi cafeniu-roşietic. De-a lungul corpului sunt trasate 3 dungi
de culoare întunecată. Partea abdominală a larvelor este de culoare deschisă. Specia dată este un
polifag larg cu modul ascuns de viaţă, care provoacă anual daune considerabile culturilor
agricole. Astfel, numai în SUA aceste pierderi sunt evaluate anual la cca 1 mld de dolari
(necătând la faptul, că anual sunt aplicate pesticide în combaterea speciei date în sumă de cca
250 milioane de dolari). Larvele se pot dezvolta pe cca 120 specii de plante, dar cele mai
preferate sunt bumbacul, porumbul, nutul, tomatele, tutunul şi soia. Pupele se dezvoltă în sol la o
adâncime de 4-10 cm. Culoarea pupelor variază de la un cafeniu-întunecat până la cafeniu-
roşietic. Lungimea lor este de 15-20 mm. În dependenţă de areal, dăunătorul dat face parte din
speciile bivoltine sau polivoltine [42].
24
Feromonul sexual al speciei date a fost extras din ultimele segmente abdominale a
femelelor şi identificat ca Z11-hexadecenol. Mai târziu a fost demonstrat, că feromonul sexual al
femelelor speciei H. armigera constă din 7 componenţi, dar cei mai atractivi pentru masculi sunt
consideraţi Z11-hexadecenol şi Z9-hexadecenol [43].
A fost demonstrat, că femelele speciei date emană feromonul sexual cu o viteză de
aproximativ 0,722 ng pe minută [44]. În diferite ţări sunt recomandate pentru aplicare mai multe
compoziţii feromonale [45].
Specia Agrotis segetum
Specia Agrotis segetum Den.et Schiff. este răspândită pe larg în ţările Europene (inclusiv
întreg teritoriul fostei URSS), Africa, Mongolia, China, Japonia, India, Nepal.
Adulţii fitofagului A. segetum au o mărime şi culoare destul de variată. Lungimea corpului
este de 18-22 mm. La femele aripile anterioare sunt de culoare galbenă-surie, brune sau aproape
negre, pe când aripile posterioare au o culoare surie deschisă. La masculi aripile anterioare sunt
de o culoare mai deschisă, decât la femele, pe când aripile posterioare au o culoare albă.
Prolificitatea unei femele se află în limitele de 400-2000 ouă. Ouăle sunt depuse câte unul.
Larvele la vârsta a VI-a ating în lungime 40-52 mm. Până la vârsta a V-a ele sunt de o culoare
verde-surie, iar la vârsta a VI-a – suriu-întunecată. Pupele sunt de culoare cafeniu-roşcată şi au în
lungime 16-20 mm.
Face parte din speciile cu spectru de dezvoltare policiclic. În partea de nord a Rusiei se
dezvoltă o singură generaţie; în Belarus, Ucraina şi Moldova – în două generaţii. În Azerbaidjan,
Armenia, Georgia şi Kazahstan – se dezvoltă în 3 generaţii, iar în Asia Centrală – chiar în 3-4
generaţii. Larvele se hrănesc în deosebi cu rădăcini, frunze şi tulpini tinere provocând daune de
proporţii mari culturilor agricole. Specia dată este un polifag larg şi poate provoca daune la cca 160
specii de plante care se includ în 36 de familii botanice. Pragul economic de dăunare, de exemplu
la grâu, îl constituie 2-3 larve pe 1m2, pe când la varză – 0,5-1,0 larve la o plantulă [42, 46].
Cu identificarea feromonului sexual la femelele speciei A. segetum au fost preocupaţi mai
multe grupe de savanţi din diferite ţări [47]. Este cunoscut, că în glanda feromonală a femelelor
au fost evidenţiaţi şi identificaţi următorii componenţi feromonali: Z5-10Ac; Z7-12Ac; Z9-14Ac;
10Ac; 12Ac; Z5-12Ac; Z9-12Ac; Z5-14Ac; Z7-14Ac; Z11-16Ac – în total 10 componenţi [48].
În prezent, în calitate de momeală este folosit feromonul sexual, care constă din 4 componenţi;
Z5-10Ac(8,3%) + Z5-14Ac(8,3%) + Z7-12AC(41,6%) + Z9-14AC(41,6%).
25
Specia Grapholitha funebrana
Specia fitofagului Grapholitha funebrana Tr. face parte din familia Tortricidae. Specia
dată este pe larg răspândită în ţările Europei, Asiei, Africii şi Americii. Pe teritoriul Moldovei
specia G. funebrana era cunoscută ca un dăunător important din timpuri străvechi, deoarece
cultura prunului era pe larg răspândită. Dacă pe teritoriul Republicii Moldova până la finele
secolului XX cultura prunului ocupa o suprafaţă de cca 40 mii hectare, apoi în prezent această
suprafaţă constituie doar 10 mii hectare. Din an în an pierderile provocate de către larvele acestui
fitofag pot atinge nivelul de 25-60% [49].
Zona de răspândire a dăunătorului dat este divizată în două părţi: – zona cu gradul major de
daună şi – zona cu gradul mediu de daună [50]. Teritoriul Republicii Moldova intră în zona cu gradul
major de daună, datorită dezvoltării depline a două generaţii. Pragul economic de dăunare pentru
specia fitofagului dat este de 2-5% fructe atacate de larve [51]. De asemenea, a fost demonstrat, că
pragul economic de dăunare poate fi apreciat şi prin intermediul capcanelor feromonale, care este
egal cu captarea a 13 masculi într-o capcană pe parcursul unei săptămâni [52].
Componentul principal al feromonului sexual al femelelor speciei fitofagului G. funebrana
a fost identificat ca fiind Z8-12Ac [53]. Mai târziu au fost identificaţi 10 componenţi ai
feromonului sexual [54]. Ei au fost indicaţi în următoarea ordine:
1) Z8-12Ac – cis 8 dodecenil acetat;
2) E8-12Ac – trans 8 dodecenil acetat;
3) Z8-12OH – cis 8 dodecanol;
4) 12Ac – dodecil acetat;
5) Z10-14Ac – cis 10 tetradecenil acetat;
6) Z8-14Ac – cis 8 tetradecenil acetat;
7) 14Ac – tetradecil acetat;
8) 16Ac – hexadecil acetat;
9) 18Ac – octadecil acetat;
10) 20Ac – eicozil acetat.
Testările compoziţiilor feromonale în condiţii de câmp au demonstrat, că odată cu atracţia
în capcane a masculilor speciei G. funebrana sunt atraşi şi masculii speciei G. molesta [55]. Până
în prezent nu a fost propusă o compoziţie a feromonului sexual sintetic şi un dispensator eficient
şi econom, care ar fi contribuit la aplicarea metodei de dezorientare a masculilor speciei date pe
scară largă.
26
1.2. Reviul istoric asupra feromonilor sexuali
Investigaţiile efectuate în domeniul feromonilor sexuali ai insectelor fitofage sau extins pe
o perioadă îndelungată de timp, care ar putea fi divizată schematic în patru etape de dezvoltare
(Figura 1.1).
Fig. 1.1. Etapele principale ale investigaţiilor în domeniul feromonilor sexuali ai insectelor.
Perceperea impulsului chimic din mediul ambiant este considerat ca unul din cele mai
arhaice tipuri de senzualitate a insectelor. Valoarea biologică de apreciere a efectului senzorial,
ca mijloc de supravieţuire a speciilor de insecte pe întreaga perioadă evolutivă, poate fi
examinată în două aspecte. Astfel, dintr-o parte serveşte ca un mijloc sigur de orientare a
insectelor către substratul de nutriţie, marcare a teritoriului, aprecierea culturii şi a locului optim
pentru depunerea pontelor, evitarea unor factori de primejdie. Pe de altă parte, proprietăţile
senzoriale ale insectelor servesc ca un mijloc sigur de orientare în spaţiu şi recunoaştere a
indivizilor de sex opus ai propriei specii cu scopul iniţierii actului de acuplare. Relaţia chimică
dintre speciile de insecte fitofage şi speciile plantelor-gazdă au jucat un rol enorm la dezvoltarea
sistemului feromonal. A fost demonstrat, că sistemul feromonal al diferitor specii de insecte
fitofage se află până în prezent la diferite faze de evoluţie [56]. În continuare ne vom referi la
analiza investigaţiilor existente la capitolul feromonilor sexuali ai speciilor de insecte fitofage.
Până în prezent, pentru marcarea terminologică a substanţelor biologic active eliminate de
către insecte în mediul ambiant au fost propuse mai multe variante. Astfel, în anul 1932 a fost
propus termenul „ectohormon” sub care se subînţelegeau toate substanţele biologic active atât
ETAPELE
INVESTIGĂRILOR ÎN DOMENIUL
FEROMONILOR SEXUALI
1609-1950
Depistarea
feromonilor
şi apariţia
primelor
lucrări ştiinţifice
1950-1970
Extinderea
investigaţiilor şi
stabilirea
caracterului de
studiu pe viitor
1970-1990
Dezvoltarea
vertiginoasă a
cercetărilor prin
identificare,
sinteză şi aplicare
1990-Prezent
Investigaţii
profunde a
mecanismului de
acţiune
27
cele de origine animală, cât şi cele de origine vegetală. Apoi, câţiva ani mai târziu a fost propus
termenul „eczohormon” sub care se subînţelegeau numai substanţele biologic active, care aveau
o oarecare influenţă asupra altor indivizi. În anul 1957 a fost propus pentru utilizare un alt
termen – „telergon” [57]. Termenul dat a fost divizat în două grupuri mari: „hemotelergoni” –
substanţe biologic active, emanate în mediul ambiant şi recepţionate doar de indivizii uneia şi
aceleiaşi specii şi „heterotelergoni” – substanţe biologic active emanate în mediul ambiant de
către indivizii unei specii cu scopul de a influenţa asupra indivizilor altor specii.
Câţiva ani mai târziu, biochimiştii germani P. Karlson şi A. Butenandt, apoi şi zoologul
suedez M. Luscher au propus un nou termen – „feromon” [58]. Acest termen şi-a obţinut
denumirea de la îmbinarea cuvintelor de origine greacă – „pherein” (a transmite) şi – „horman”
(a excita, a stimula). Sub acest termen se subînţelegeau doar acele substanţe biologic active, care
erau eliminate în mediul ambiant de către insecte în scopul provocării unor reacţii specifice la
indivizii propriei specii. Mai târziu termenul „feromon” a fost modificat, propunându-se pentru
utilizare termenii „alomon” şi „kairomon” [59]. Actualmente, feromonii se clasifică după
principiul de acţiune în 5 grupuri mari:
– feromoni sexuali – se emit de către insectele unei şi aceleiaşi specii în scopul
atracţiei indivizilor de gen opus pentru iniţierea actului de acuplare;
– feromoni de alarmă – se emit de către indivizii unei specii ca mijloc de
comunicare în caz de pericol;
– feromoni de agregaţie – se emit de către insecte în scopul concentrării indivizilor
speciei date într-un anumit loc pentru iniţierea actelor de acuplare -au a procesului de
nutriţie;
– feromoni de marcaj – se emit de către insecte în scopul de a marca calea
indivizilor speciei date către substratul nutritiv;
– feromoni sociali – se emit de către insectele speciilor sociale şi joacă un rol
important în respectarea sistemului de castă şi monitorizarea procesului de înmulţire în
interiorul unei colonii sau a unei familii.
Din specificul clasificării feromonilor, cele mai mari succese au fost obţinute în domeniul
investigaţiilor asupra feromonilor sexuali. Până în prezent au fost publicate mai mult de zece mii
de lucrări ştiinţifice voluminoase consacrate în exclusivitate feromonilor sexuali ai speciilor de
insecte fitofage. În mod cronologic mai jos expunem unele din cele mai valoroase lucrări
ştiinţifice consacrate feromonilor sexuali ai speciilor de insecte fitofage (tabelul 1.1).
28
Tabelul 1.1. Unele din cele mai valoroase lucrări ştiinţifice consacrate feromonilor sexuali.
Anul
publicării Autorii Denumirea lucrării ştiinţifice
1972 M. Jacobson Insect sex pheromones [60]
1970 M. Beroza Chemicals controling insect behaviour [61]
1977 H. Shorey,
J. McKelvey
Chemical control of insect behaviour: theory and
application [62]
1978 Ю. Елизаров Хеморецепция насекомых [63]
1979 R.J. Ritter Chemical ecology: odour communication in animals
[64]
1979 W. Roelofs Establishing efficacy of sex attractants and disruptants
for insect control [65]
1981 D. Nordlund,
R. Jones,
W. Lewis
Semiochemicals, their role in pest control [66]
1981 E. Mitchell Management of insect pests with semiochemicals.
Concepts and practice [67]
1982 A. Kydonieus,
M. Beroza
Insect suppresion with controled release pheromone
systems. (in 2 volume) [68; 69]
1982 M.C. Birch,
K.F. Haynes Insect pheromones [70]
1984
К. Лебедева,
В. Миняйло,
Ю. Пятнова
Феромоны насекомых [71]
1984
K. Aoki,
S. Ishii,
H. Morita
Animal behavior [72]
1984 В. Бедный Технология применения диспарлюра в лесозащите
[73]
1984 W. Bell,
R. Carde
Chemical ecology of insect
(I volum) [74]
1986 А. Скиркявичюс Феромонная коммуникация насекомых [75]
1986
H. Arn,
M. Toth,
E. Priesner
List of sex pheromones of Lepidoptera and related
attractants [76]
1987 В. Буров,
А. Сазонов
Биологически активные вещества в защите растений
[77]
1995 R. Carde,
W. Bell Chemical ecology of insect. (II volume) [78]
2005 И. Гричанов,
Е. Овсянникова
Феромоны для фитосанитарного мониторинга
вредных чешуекрылых [15]
Feromonii sexuali au apărut la insecte pe parcursul evoluţiei ca mijloc sigur de legătură
între genurile unei şi aceleiaşi specii în scopul iniţierii actelor de acuplare, servind astfel ca unul
dintre factorii principali ai ciclurilor ontogenetice şi ai luptei pentru existenţă la fiecare specie de
insecte în parte.
29
Despre existenţa feromonilor sexuali la diferite specii de insecte se presupunea încă la
începutul secolului XVII. Dar numai în anul 1837 a apărut pentru prima dată o mică publicaţie
consacrată prezenţei feromonilor sexuali la unele specii de insecte [79]. Apoi, după aproximativ
40 de ani de la apariţia acestei lucrări a fost publicată deja o listă întreagă, care includea
denumirea a cca 44 specii de insecte la care se presupunea existenţa feromonilor sexuali [80].
Mai târziu au apărut şi alte lucrări consacrate existenţei unor legături sexuale dintre genurile
speciilor de insecte prin intermediul feromonilor sexuali [81, 82, 83, 84]. Pentru prima dată a
avut loc descrierea unei molecule a feromonului sexual al speciei de insecte Bombyx mori în anii
1939-1941 [85]. Pe parcursul următorilor ani s-a efectuat o serie de cercetări în scopul descifrării
structurii chimice a feromonilor sexuali, care s-au finisat cu succes în anul 1959, când s-a izbutit
pentru prima dată identificarea feromonului sexual al speciei de insecte fitofage B. mori [86].
Actualmente este cunoscut faptul, că la cca 96% din speciile de insecte există comunicarea
feromonală între genuri şi concomitent sunt identificaţi feromonii sexuali pentru majoritatea
speciilor de fitofagi. Un interes deosebit a fost acordat investigaţiilor referitoare la izomerii
feromonilor sexuali, stabilirea structurii şi componenţei lor. A fost demonstrat, că majoritatea
feromonilor sexuali au o structură, ce constă dintr-un lanţ liniar, neramificat, cu număr par sau
impar de atomi de carbon [64, 87, 88]. De asemenea, a fost stabilit, că cca 60% din componenţa
feromonilor sexuali ai speciilor de insecte fitofage revine acetaţilor, iar celelalte 40% –
hidrocarburilor, epoci-hidrocarbonaţilor, alcoolilor, aldehidelor, cetonelor şi izovaleriatelor.
Lungimea lanţului de atomi carbonici în structura feromonilor sexuali variază de la 10 până la 23
de unităţi structurale. După lungimea lanţului carbonic feromonii sunt divizaţi în două tipuri. La
primul tip de feromoni sexuali se atribuie cei, care au lungimea lanţului carbonic C10-C18, iar la
tipul doi – care au lungimea lanţului carbonic C17-C23 [88].
În prezent feromonii sexuali sunt studiaţi, determinaţi şi sintetizaţi pentru următoarele
grupuri taxonomice de insecte: Lepidoptera, Dictioptera, Diptera, Coleoptera, Hymenoptera,
Hemiptera şi Homoptera. Cel mai vădit interes pentru agricultură o reprezintă speciile de insecte
fitofage, care se atribuie la ordinul Lepidoptera, Diptera, şi Coleoptera, deoarece anume din ele
fac parte un număr destul de impunător de specii, care provoacă daune considerabile culturilor
agricole. Din ordinul Lepidoptera fac parte cca 500 specii de fitofagi pentru care au fost deja
identificaţi feromonii sexuali [89]. Elaborarea şi implementarea feromonilor sexuali în practica
protecţiei plantelor se efectuează după următoarea schemă: extragerea şi identificarea structurii
feromonului sexual; sinteza componenţilor analogi; estimarea atractivităţii şi a specificităţii
componenţilor feromonali; elaborarea procedeelor şi a metodelor de aplicare în practică;
aprecierea locului în sistemele de protecţie integrată a metodelor elaborate.
30
1.3. Organele insectelor responsabile de producerea feromonului sexual
1.3.1. Organele femelelor din ordinul Lepidoptera
A fost demonstrat, că feromonii sexuali ai speciilor de fitofagi, care fac parte din ordinul
Lepidoptera, sunt produşi de către celulele glandulare specializate, care au apărut pe parcursul
evoluţiei din celulele epidermice. Actualmente, la insecte sunt cunoscute mai multe forme de
producere a feromonilor sexuali:
a) celule secretoare solitare – sunt localizate în mod haotic pe întreg corpul insectei;
b) glanda feromonală – celule secretoare care formează un organ specializat de sinteză şi
emanare a feromonului sexual;
c) bacterii simbiotice – localizate pe întreg corpul insectei [90].
Necătând la existenţa diferitor forme de producere a feromonilor sexuali, majoritatea
speciilor de insecte posedă organe specializate cu secreţie – glandele feromonale. Expunerea
acestor glande are loc sub influenţa presiunii hemolimfei sau ale unor fibre musculare specializate.
Un interes deosebit prezintă obţinerea glandelor feromonale prin metoda in vitro [91].
A fost demonstrat, că în dependenţă de specia de insecte, glandele feromonale sunt
localizate pe aripi, mandibule, antene, picioare, dar cel mai des se întâlnesc pe abdomen. Astfel,
la femelele, care fac parte din familia Noctuidae glandele feromonale sunt situate intre
segmentele abdominale VIII şi IX. Femelele în perioada activităţii sexuale exercită mişcări de
presiune prin intermediul segmentului VIII asupra segmentului IX cu scopul de a expune cuta
intersegmentală în afară şi astfel, de a dezgoli glanda feromonală, care se află pe ea. S-a stabilit,
că forma, dimensiunile şi locul unde sunt situate glandele feromonale nu se deosebesc esenţial la
diferite specii de insecte, care fac parte din familia Noctuidae. Astfel, la femelele speciei Agrotis
segetum a fost evidenţiată glanda feromonală între segmentele abdominale VIII şi IX. Aceasta
are o formă elipsoidală cu o înălţime de 40-50 mm (Figura 1.2) [92].
Mai târziu, la femelele speciei fitofagului Mamestra brassicae a fost depistată glanda
feromonală, de asemenea, între segmentele abdominale VIII şi IX. La specia dată glanda
feromonală are formă inelară. S-a demonstrat, că sub epiteliul cuticulei se află celulele
glandulare cu o înălţime de cca 25 milimicroni. Epiteliul glandelor feromonale are o formă
cilindrică şi conţine un număr mare de vacuole (Figura 1.3) [39].
31
Fig. 1.2. Forma glandei feromonale a femelelor speciei Agrotis segetum
(după Steinbrecht R., 1964) [92]
Legendă: 1. Segmentul abdominal VIII; 2. Închizătorul din chitină; 3. Zona dorsală între
segmente; 4. Perişorii de contact; 5. Segmentul abdominal IX; 6. Zona ventrală între segmente;
7. Secţiunea epitelială a glandei feromonale.
Fig. 1.3. Forma glandei feromonale a femelelor speciei Mamestra brassicae
(după Szentesi A., et al., 1975) [39]
Legendă: 1. Segmentul VIII abdominal; 2. Închizătorul de chitină; 3. Perişorii de contact;
4. Segmentul IX abdominal; 5. Partea epitelică a glandei feromonale.
Glanda feromonală a femelelor unei alte specii de insecte din familia Noctuidae –
Spodoptera littoralis, de asemenea este situată între segmentele abdominale VIII şi IX şi are o
formă inelară (Figura 1.4) [93].
32
Fig. 1.4. Forma glandei feromonale la femelele speciei Spodoptera littoralis.
(După Piccardi P., 1978) [93]
Astfel, cele expuse mai sus ne confirmă faptul despre existenţa unei legităţi în ceea ce
priveşte localizarea glandelor feromonale la femelele speciilor de insecte din familia Noctuidae.
Investigaţiile efectuate la microscopul electronic au demonstrat, că celulele glandelor
feromonale sunt foarte diverse, dar după particularităţile principale luate în ansamblu structura
lor în toate cazurile este aproximativ identică [94]. Aceasta a fost stabilit de mulţi cercetători în
investigaţiile asupra structurii glandelor feromonale la femelele speciilor de insecte fitofage,
difuzia moleculelor de feromon în mediul ambiant, sesizarea componenţilor feromonali de către
antenele masculilor, structura sesilelor şi recepţia componenţilor feromonali de către diferite
celule senzoriale [63, 95, 96, 94, 75, 97]. Pentru emanarea feromonului sexual este foarte
important intervalul de timp din momentul eclozării adulţilor din pupe şi cel de primire a poziţiei
de chemare de către femele [98].
1.3.2. Organele masculilor din ordinul Lepidoptera
Glandele feromonale ale masculilor speciilor de insecte fitofage din familia Noctuidae sunt
constituite din două componente principale: glanda feromonală propriu-zisă şi partea adaptată
pentru difuzarea feromonului. Organele de difuzare a feromonilor la masculi sunt foarte variate
33
şi depind în mare măsură de specie. În exterior pot fi reprezentate de la forme fasciculare sau
solzi modificaţi până la structuri cu un mecanism complicat de difuzare – aşa numitele „periuţe
feromonale”. Aceste structuri au fost descrise sub denumirea de „solzi mirositori”.
Masculii speciilor de insecte fitofage sunt posesorii unui mecanism specializat pentru
expunerea organelor de difuzare a feromonilor la faza comportamentului sexual, care pe parcursul
fazei pasive sunt retrase într-o cavitate specială. Pentru masculii ai mai multor specii de insecte
fitofage este cunoscută o structură musculară specializată, iar pentru masculii altor specii este
cunoscut un sistem specializat de trahee prin care se dă drumul la aer comprimat, care influenţează
în mod direct la expunerea organelor de difuzare a feromonilor [99]. Feromonul difuzat de către
masculi (numit afrodiziac) serveşte în calitate de element de pregătire a partenerilor de sex opus
pentru iniţierea actelor de acuplare [100]. Investigaţiile efectuate în domeniul aprecierii rolului
feromonilor emanaţi de masculi sunt dificile, deoarece unicul element de recunoaştere a activităţii
lui este acordul femelelor pentru iniţierea actelor de acuplare [101]. Mai mulţi savanţi sunt de
părerea, că feromonul emanat de către masculii uneia şi aceleiaşi specii inhibă activitatea sexuală a
rivalilor şi în acelaşi timp stimulează femelele la executarea dansurilor nupţiale [102]. Unii savanţi
presupun, că atunci când antenele femelelor recepţionează semnalele feromonale emanate de către
masculii propriei specii, ele încetează de a mai emana feromonul sexual [103]. Alţi autori
presupuneau, că mirosul feromonului emanat de către masculi acţionează în calitate de stimulator
pentru emanarea feromonului sexual de către femele [104].
În unele investigaţii efectuate a fost demonstrat, că feromonul masculilor speciei
Pseudaletia unipuncta influenţează în aceiaşi măsură atât asupra antenelor masculilor, cât şi
asupra antenelor femelelor [105]. În alte cazuri a fost constatat, că masculii speciei fitofagului
Heliothis virescens înainte de a începe dansul nupţial îşi expun periuţele mirositoare asemănător
masculilor altor specii de insecte, care fac parte din familia Noctuidae [106]. S-a constatat, că
masculii speciei fitofagului Trichoplusia ni dispun de un feromon, care este compus din mai
mulţi componenţi – linaol, t-crezol, şi p-crezol [107]. Astfel, ca rezultat al investigaţiilor
efectuate în domeniul identificării feromonilor emanaţi de către masculi a fost demonstrat, că
pentru majoritatea speciilor din familia Noctuidae este caracteristic prezenţa componentului
„aldehid benzoic”.
Pentru masculii speciei fitofagului M. brassicae a fost demonstrat, că componentul „aldehid
benzoic” constituie circa 85% din tot amestecul feromonului emanat. Analiza feromonului emanat
de către masculii acestei specii a demonstrat prezenţa a trei componenţi. Astfel, a fost apreciat, că
feromonul emanat de către masculii speciei M. brassicae este compus din trei componenţi –
„aldehid benzoic” + „alcool fenilmetilic” + „alcool feniletilic” cu rata de 85:10:2 [99, 39]. Câţiva
34
ani mai târziu a fost demonstrat, că feromonul emanat de către masculii speciei M. brassicae este
compus numai din doi componenţi – „etanol fenilic”(96%) + „alcool benzoic”(4%) [108].
Identificarea şi stabilirea structurii feromonilor sexuali ai speciilor de fitofagi continuă. Astfel, prin
metoda de cromato-mass-spectrometrie a fost identificat feromonul sexual al masculilor speciei
fitofagului Eurygaster integriceps Put. (Hemiptera, Scutelleridae) [109]. Reieşind din cele expuse
constatăm, că până în prezent nu a fost dat răspuns la întrebările despre rolul funcţional al
feromonilor emanaţi de către masculi în perioada comportamentului sexual.
1.4. Producătorii feromonilor sexuali de origine sintetică
Investigaţiile în domeniul feromonilor sexuali sintetici au fost efectuate cu paşi vertiginoşi.
Pe parcursul unei scurte perioade de timp (cca 50 de ani) a fost efectuat un salt gigantic – de la
stabilirea structurii componenţei primilor feromoni, până la producerea în masă şi aplicarea lor
pe scară largă în protecţia integrată a plantelor. Astfel, în mai multe ţări ale lumii au fost fondate
companii şi filiale de producere la nivel industrial a feromonilor sexuali sintetici pentru reglarea
densităţii populaţiilor de fitofagi prin metoda de dezorientare a masculilor (tabelul 1.2).
Seturi de capcane feromonale pentru aplicare ca mijloc de monitorizare a dezvoltării celor
mai principale specii de fitofagi sunt produse în mai multe ţări ale lumii. Astfel, mai mult de 10
companii situate în SUA, Germania, Marea Britanie, Japonia, Franţa, Norvegia şi Italia produc
cea mai mare parte de seturi feromonale, care se aplică în protecţia plantelor. Numai în America
de Nord anual este produsă o cantitate de feromoni sexuali în sumă de cca 5 mld de dolari, iar în
lume – de cca 15 mld de dolari.
Compania „HERCKON” este producătorul seturilor feromonale pentru 14 specii de
fitofagi. Altă companie – „CONRELL” – produce seturi feromonale pentru cca 30 specii de
fitofagi, majorându-şi din an în an volumul producţiei. Compania „ZOECKON” produce seturi
feromonale sub denumirea comercială „Pherockon”, care conţin capcana propriu-zisă,
suplimente adezive şi forme preparative cu feromon sexual pentru cca 29 specii de fitofagi. În
Italia firma „MONTEDISON” produce seturi feromonale pentru cca 78 specii de fitofagi, care
dăunează culturilor agricole, pădurilor şi produselor stocate. În Japonia seturi feromonale sunt
produse de către două companii: „TACKEDA” – pentru combaterea unui complex întreg de
Noctuidae şi „MITSUBISHI” – pentru cca 36 specii de fitofagi. Seturi feromonale pentru mai
multe specii de fitofagi sunt produse de companiile „HOCHST” (Germania), „RHONE-
POULENC” (Franţa), „PROCIDA” (Elveţia), „BORREGAARD” (Norvegia). În ţările fostului
lagăr socialist, de asemenea se produc seturi feromonale pentru un complex întreg de fitofagi.
35
Astfel, în Ungaria şi România se produc seturi feromonale pentru un şir de fitofagi, care
provoacă daune considerabile culturilor pomicole şi viticole [71].
Tabelul 1.2. Companiile principale preocupate de producerea feromonilor sexuali sintetici pentru
aplicare la metoda de dezorientare a masculilor speciilor de insecte fitofage.
Localizarea Companie Numărul speciilor
de fitofagi
Statele Unite ale Americii
„SHIN-ETSU”
„CONSEP”
„HERCON”
„ECOGEN”
„BIOSYS”
16
Australia SHIN-ETSU 4
Japonia „SHIN-ETSU”
„NITTO-DENKO” 4
Africa de Sud
„SHIN-ETSU”
„CONSEP”
„HERCON”
„ECOGEN”
2
Cili „SHIN-ETSU”
„HERCON” 2
Argentina
„CONSEP”
„BIOSYS”
„3M”
1
Egipt
„BIOSYS”
„SHIN-ETSU”
„TROY-BIOSCIENCE”
„CONSEP”
„CIBA-GEIGY”
1
Europa
„SHIN-ETSU”
„BASF”
„ISARGO”
„CONSEP”
„BIOSYS”
8
În Republica Moldova producerea seturilor feromonale se efectuează de asemenea pe scară
largă. Întâietatea în acest domeniu o deţine Institutul de Protecţie a Plantelor şi Agricultură
Ecologică (Chişinău) – pentru cca 30 specii de fitofagi. Seturi feromonale pentru un număr mic
de specii de fitofagi se mai produc la Universitatea din or. Tartu (Estonia) şi Institutul de Chimie
(Ufa, Başkiria). Cu câţiva ani în urmă a purces la producerea seturilor feromonale (150-200 mii)
pentru un spectru larg de specii de fitofagi şi Institutul de Protecţie a Plantelor (Krasnodar,
Rusia) [110]. În anul 2009 a fost înregistrată compania «FEROMON» (Rusia) unde se produc de
asemenea seturi feromonale pentru 19 specii de insecte fitofage. În Rusia se mai produc seturi
36
feromonale pentru 25 specii de fitofagi de către ЗAO «Щелково Агрохим» (Moscova). În
Belarus au fost înregistrate de către Inspectoratul Principal de Stat pe problemele semincere,
carantină şi protecţie a plantelor, compoziţii feromonale pentru 19 specii de fitofagi.
În anul 2010 a avut loc Conferinţa ştiinţifică internaţională cu genericul „Feromonii:
practica şi perspectiva aplicării în protecţia plantelor”, unde una din hotărârile fixate în proiect a
fost de a activiza lucrările în domeniul identificării feromonilor sexuali şi elaborarea unor
standarde internaţionale şi regionale privind compoziţiile feromonale.
Feromonii sexuali se caracterizează printr-un grad înalt de specificitate, un spectru larg de
activitate biologică şi printr-o inofensivitate vădită faţă de mediul ambiant. Astfel, doza de
acţiune letală a feromonului sexual sintetic constituie aproximativ 31600 mg la 1 kg a masei
corpului [111]. Agenţia de Protecţie a Mediului Ambiant din SUA a inclus feromonii sexuali de
origine sintetică în categoria preparatelor „pesticide bioraţionale” [112]. Îmbinările compuşilor
chimici, din care fac parte majoritatea feromonilor sexuali, sunt substanţe de o toxicitate
neînsemnată. Astfel, pentru feromonul viermelui merelor DL50 constituie 15 g/kg pentru şoareci
şi 25 g/kg pentru şobolani. Din cauza volatilităţii foarte mari, feromonii sexuali nu se asimilează
de către plante pe o perioadă de lungă durată. Pozitivul acestor factori au servit ca un imbold în
cercetările intensive şi multilaterale ale feromonilor sexuali, iar rezultatele obţinute au servit
drept motiv pentru ca seturile feromonale să fie produse în cantităţi mari.
1.5. Aplicarea feromonilor sexuali sintetici în scopul diminuării densităţii populaţiilor
de insecte fitofage
Reieşind din caracteristica feromonilor sexuali, mai mulţi savanţi din diferite ţări au
apreciat căile principale de aplicare a lor în scopul diminuării densităţii populaţiilor de insecte
fitofage. Cele mai importante din ele sunt următoarele:
– captarea în masă a masculilor prin atragerea lor în capcanele feromonale înzestrate cu
suplimente prelucrate cu clei entomologic;
– dereglarea legăturilor de comunicare sexuală între genurile uneia şi aceleiaşi specii
(metoda de dezorientare a masculilor), prin crearea unui mediu saturat cu moleculele
feromonului sexual [73, 113, 114, 115, 116]. Conform analizei bibliografice, feromonii sexuali
sunt aplicaţi anual pe suprafeţe de cca 10 milioane de hectare [116].
Cea mai mare atenţie în studierea feromonilor sexuali a fost acordată speciilor de fitofagi
economic importante – Lobesia botrana, Eupoecilia ambiguella, Grapholitha funebrana,
Grapholitha molesta, Laspeyresia pomonella, Choristoneura rosaceana, Lymantria dispar, Ips
typographus şi un număr impunător de Noctuidae.
37
1.5.1. Metoda de captare în masă a masculilor speciilor de insecte fitofage
Aplicarea metodei de captare în masă a masculilor speciilor de insecte fitofage a fost
propusă pentru prima dată în anii 60 ai secolului XX [117]. Esenţa metodei constă în atragerea
masculilor în capcanele feromonale, unde ei sunt capturaţi pe stratul de clei entomologic. Prin
atragerea masculilor în capcanele feromonale şi, astfel, eliminarea lor din populaţie, se
majorează semnificativ rata femelelor, care nu au fost acuplate. Prin urmare, femelele, care nu au
fost acuplate corespunzător nu vor depune ouă fertile, iar metoda de eliminare a masculilor va
duce nemijlocit la diminuarea populaţiei speciei-ţintă. Aplicarea metodei date substituie tratările
cu insecticide sau reduce numărul acestora. Reducerea tratărilor chimice se reflectă asupra
păstrării faunei benefice şi a stării fitosanitare. Există argumente şi din punct de vedere
economic. Astfel, costul a 1000 de capcane feromonale este de cca 4500 lei. Cu această cantitate
de capcane poate fi asigurată o suprafaţă de aproximativ 100 ha (din calculul a câte 10 capcane
pe un hectar). Succesul aplicării metodei de captare în masă a masculilor în mare măsură depinde
de atractivitatea feromonului sexual, de concurenţa momelelor feromonale cu femelele care
emană feromonul sexual, de densitatea populaţiei, de relieful lotului experimental, de
configuraţia capcanelor, raza de acţiune a acestora şi de numărul lor pe o anumită suprafaţă. Este
foarte important şi momentul de izolare a populaţiilor de fitofagi pentru a evita migraţia
indivizilor de pe loturile adiacente [118, 119, 120, 121].
Pentru aplicarea metodei de captare în masă a masculilor speciilor de insecte fitofage au
fost elaborate diferite modele teoretice [122, 123]. Prin metodele modelării diferitor variante la
utilizarea programelor computerizate a fost demonstrată posibilitatea aplicării metodei de captare
în masă a masculilor la aşa specii de insecte ca Diparopsis castanea şi Spodoptera littoralis
[124]. Teoretic a fost demonstrat, că pentru a reduce nocivitatea speciilor de buhe cu 90% este
necesar de a fi capturaţi nu mai puţin de 80% din masculi activi pe întreg parcursul de dezvoltare
sezonieră. În mod empiric s-a stabilit, că aplicarea a 25 de capcane feromonale la un hectar, ar
permite de a captura 100% din masculii activi ai speciilor fitofage de insecte-ţintă. Aplicarea a 4-
9 capcane feromonale pe un hectar, ar permite capturarea a numai 68,2-33,3% din masculii
activi. Pentru captarea a 90% din masculii activi prezenţi pe sectorul dat sunt necesare 11-12
capcane feromonale pe un hectar [125].
Totodată, au fost înaintate şi asemenea ipoteze precum că captarea a cca 90% din masculii
activi nu va fi suficientă pentru a reduce semnificativ nocivitatea speciei date, deoarece cele 10%
din numărul masculilor necapturaţi sunt îndeajuns pentru a ridica nivelul densităţii populaţie
până la nivelul, care poate provoca daune esenţiale. Îndeosebi, aceasta este caracteristic pentru
speciile insectelor fitofage, care purced multiplu la iniţierea actelor de acuplare. După părerea
38
unor savanţi, o eficacitate înaltă în urma aplicării metodei de captare în masă a masculilor este
posibilă doar numai pentru speciile de insecte fitofage, la care masculii purced o singură dată la
iniţierea actului de acuplare [59]. Dar, necătând la toate aceste modele teoretice şi presupuneri
empirice metoda de captare în masă a masculilor a fost testată şi apreciată eficienţa ei la mai
multe specii de insecte fitofage. Concomitent, a fost demonstrat în mod experimental, că în urma
aplicării metodei date sunt posibile succese elocvente în procesul de diminuare a densităţii
populaţiilor insectelor fitofage şi minimalizarea gradului de atac al culturilor agricole. Au fost
formulate 5 teze, care demonstrează prioritatea aplicării metodei de captare în masă a masculilor
în comparaţie cu metodele de combatere chimică. Aceste teze sunt:
1. Momelele din capcane difuză feromon în cantităţi mari acoperind suprafeţele necesare.
2. Momelele feromonale sunt mai atractive ca feromonul emanat de către femele, ca
feromonul de agregaţie şi ca momelele nutritive.
3. Eficienţa capcanelor feromonale este percepută până la depunerea ouălor de către
speciile de insecte-ţintă şi apariţia fazelor dăunătoare.
4. Momelele feromonale sunt active pe întreaga perioadă de zbor şi comportament sexual
al speciilor de insecte-ţintă.
5. Costul metodei de captare în masă a masculilor este mai redus, decât costul altor metode
alternative de protecţie a plantelor [89].
Astfel, a fost demonstrat, că aplicarea metodei de captare în masă a masculilor speciei
fitofagului Grapholitha molesta, a permis de a reduce gradul de atac al fructelor de către larvele
speciei date până la 1-2% [126, 127]. În alt caz, aplicarea a câte 9 capcane feromonale la un
hectar (densitatea populaţiei joasă) şi a câte 18-22 capcane respectiv (densitatea populaţiei
mijlocie) a permis de a reduce gradul daunei provocat de către larvele speciei fitofagului Lobesia
botrana până la nivelul etalonului chimic. Autorii investigaţiilor afirmau, că metoda de captare
în masă a masculilor speciei date manifestă o eficienţă semnificativă doar în cazurile când se
aplică împotriva unei populaţiei cu o densitate joasă [128]. Aplicarea metodei de captare în masă
a masculilor speciei fitofagului Laspeyresia nigricana Steph. a permis de a reduce gradul de atac
al boabelor de mazăre cu 53-71% în comparaţie cu varianta martor [129].
Unii savanţi afirmau, că aplicarea a 30, 50, 400 sau 1400 de capcane feromonale la un
hectar nu permite de a reduce esenţial rata masculilor activi ai speciei fitofagului Grapholitha
funebrana şi în aşa mod nu va influenţa reducerea fertilităţii şi a nocivităţii populaţiei cu o
densitate înaltă. Totodată, testarea metodei date împotriva unei populaţii cu o densitate mai joasă
a permis obţinerea unei eficienţe semnificative [130]. Testarea metodei de captare în masă a
masculilor speciei G. funebrana în Belarus, prin aplicarea a câte 25 de capcane feromonale pe un
39
hectar în decursul a 4 ani, a permis reducerea densităţii populaţiei şi a fructelor atacate în livada
corespunzătoare cu cca 84%. Astfel, dacă în primul an de testare a metodei au fost capturaţi în
medie la o capcană câte 657 masculi, atunci în al doilea an – 586, în al treilea an – 309, iar după
patru ani – numai 76 masculi la o capcană feromonală [131, 49].
Metoda de captare în masă a masculilor a fost testată în SUA pe parcursul a doi ani
împotriva speciei fitofagului Lymantria dispar L. Au fost aplicate câte 610-4640 de capcane
feromonale pe 1 km2. Rezultatele obţinute au demonstrat, că aplicarea metodei date nu a permis
de a reduce semnificativ densitatea populaţiei fitofagului dat [132]. Mai târziu, în SUA (Arizona)
au fost aplicate cca 12 000 de capcane feromonale pentru captarea în masă a masculilor speciei
L. dispar. Ca rezultat al aplicării metodei de captare în masă a masculilor au fost obţinute date
semnificative în reducerea densităţii populaţiei acestui fitofag [34].
Un şir de testări a metodei de captare în masă a masculilor speciei fitofagului Laspeyresia
pomonella a demonstrat, că este posibil de a fi obţinută o eficienţă constantă prin aplicarea a 10-
120 de capcane feromonale la un hectar, doar numai în cazul când densitatea populaţiei este la un
nivel minim [133, 134, 135]. Pentru metoda de captare în masă a masculilor Cydia pomonella au
fost testate două tipuri de capcane – capcane de tip Delta şi capcane cu rezervor cu apă. În urma
testării s-a constatat, că capcanele de tip Delta au fost mai efective, decât cele cu rezervor cu apă de
2,8 ori [136]. În acelaşi timp a fost demonstrat, că aplicarea metodei date în una şi aceiaşi livadă pe
parcursul a 7 ani a redus considerabil densitatea populaţiei speciei fitofagului L. pomonella şi a
daunei provocate până la 0,2-0,5%. În alte cazuri se recomandă de aplicat capcane feromonale de
dimensiuni mai mari (asemănător celor pentru buhe). În asemenea cazuri a fost obţinută o reducere
de 1,9 ori a fructelor atacate, decât în cazul etalonului chimic [137, 138]. Aplicarea metodei de
captare în masă a masculilor speciei fitofagului Grapholitha molesta pe parcursul a mai multor ani,
de asemenea a demonstrat o reducere a daunei provocate cu 88-90% [139].
În Spania au fost efectuate testări ale metodei de captare în masă a masculilor speciei
Ceratitis capitata în şapte livezi. Au fost aplicate câte 80 de capcane pe un hectar. Datorită
eliminării a unui număr mare de masculi activi, a fost redus numărul femelelor acuplate cu cca
68% faţă de sectorul-martor [140].
Au fost obţinute unele rezultate pozitive pe parcursul testărilor metodei de captare în masă
a masculilor speciei fitofagului Ips typographus în pădurile Norvegiei, unde anual erau aplicate
aproximativ câte 600 mii de capcane feromonale [141]. Metoda de captare în masă a masculilor
speciilor Ips typographus şi Trypondendron lineatum a fost testată pe parcursul a 5 ani în
pădurile de molid cu vârsta mai mare de 60 ani pe suprafeţe de 5-15 ha în 6 sectoare silvice din
40
Germania. Din acest studiu rezultă, că densitatea populaţiilor de insecte fitofage nu poate fi
redusă în mod substanţial prin capturări masive şi continue [142].
Metoda de captare în masă a masculilor a fost testată în Egipt, India şi Japonia împotriva
unor specii de buhe (Spodoptera littoralis, Spodoptera litura), fiind obţinute rezultate afirmative
în comparaţie cu variantele-martor [143, 144]. În Israel aplicarea a câte 1-2 capcane feromonale
pe un hectar a asigurat reducerea densităţii populaţiei speciei fitofagului S. littoralis cu 30-40%
în comparaţie cu densitatea populaţiei de pe sectorul-martor [145]. În unele testări au fost
aplicate câte 3 capcane feromonale la un hectar, datorită cărora a fost obţinută o reducere
semnificativă a numărului de ouă depuse pe plante de către femelele acestui fitofag [146]. În alte
serii de testări au fost aplicate câte 5 capcane feromonale pe un hectar. Astfel, a fost obţinută o
eficienţă impunătoare (77%) în reducerea densităţii populaţiei speciei fitofagului S. littoralis
[147]. Aplicarea a câte 15 capcane feromonale pe un hectar împotriva speciei fitofagului S. litura
a contribuit la eliminarea unui număr considerabil de masculi activi, obţinându-se astfel o
reducere substanţială a numărului de femele acuplate [148]. În acelaşi timp, alţi autori
considerau, că aplicarea pe scară largă a metodei de captare în masă a masculilor speciei
fitofagului S. litura nu are perspectivă [149].
În scopul de a reduce daunele provocate de către larvele speciei fitofagului Heliothis
armigera, metoda de captare în masă a masculilor a fost testată la cultura de porumb. Astfel, a
fost demonstrat, că aplicarea a 9-16 capcane feromonale pe un hectar reduce dauna provocată
porumbului de către larvele acestui fitofag de 2-5 ori în comparaţie cu dauna provocată pe
sectorul-martor [150].
Metoda de captare în masă a masculilor s-a dovedit a fi foarte eficientă în combaterea
speciei fitofagului Panolis flammea Schiff., care provoacă daune semnificative culturilor silvice
în Polonia [151].
Testarea metodei de captare în masă a masculilor speciei Agriotes sputator L. pe o
suprafaţă de 15-100 ha a demonstrat, că aplicarea a 1-20 capcane feromonale pe un hectar a
înregistrat un grad înalt de eliminare a masculilor (80-100%), ce a dus la rândul său la o reducere
semnificativă (80%) a densităţii populaţiei în următoarea generaţie. De asemenea, a fost
demonstrat, că pe loturile unde a fost aplicată metoda de captare în masă are loc o creştere
numerică şi a diversităţii speciilor de insecte benefice [152].
Metoda de captare în masă a masculilor speciei fitofagului Pectinophora gossypiella
(Saunders) a fost testată în SUA (Arizona) pe suprafeţe mari timp de trei ani. Au fost aplicate
câte 11 capcane feromonale pe un hectar. Rezultatele obţinute au demonstrat, că eficienţa
metodei de captare în masă a masculilor a fost la acelaşi nivel cu etalonul chimic [153].
41
Testarea metodei date împotriva speciilor de insecte, care provoacă daune considerabile
produselor stocate (Ephestia kuehniella, Ephestia elutella, Plodia interpunctella) pe o perioadă
mai îndelungată de timp a dus la o reducere considerabilă a densităţii populaţiilor şi
corespunzător, la reducerea daunei provocate [154, 155, 156].
Reieşind din cele expuse referitor la metoda de eliminarea în masă a masculilor prin
intermediul capcanelor feromonale se constată, că până în prezent nu există o părere unică despre
eficienţa metodei date. Pentru a obţine un răspuns determinant, este necesar de a efectua
investigaţii mai profunde în acest domeniu. Cu toate acestea, în prezent, metoda de captare în
masă a masculilor speciilor de insecte fitofage este aplicată ca mijloc alternativ de protecţie a
plantelor pe suprafeţe de cca 10 milioane de hectare. Rezultatele corespunzătoare au fost
selectate din publicaţiile de specialitate editate în ţările cointeresate şi au fost expuse sub forma
următoarei tabele (tabelul 1.3) [116].
Tabelul 1.3. Aplicarea globală a capcanelor feromonale în metoda de captare în masă a
masculilor speciilor de insecte fitofage (după Witzgall P., et al., 2010) [210]
Domeniul de aplicare Numărul capcanelor feromonale
aplicate în medie pe 1 an
Agricultură 8.225.000
Silvicultură 1.050.000
Depozitele produselor stocate 4.500.000
Grădini 3.000.000
TOTAL 16.775.000
Prin cele expuse este demonstrat, că aplicarea capcanelor feromonale în tehnologiile de
protecţie a plantelor, ca mijloc de reducere a densităţii populaţiilor de insecte, poate avea sorţi de
izbândă de rând cu alte metode inofensive pentru mediul ambiant. Metoda eliminării masculilor
activi, poate contribui semnificativ la controlul dezvoltării populaţiilor de insecte dăunătoare şi,
astfel, de a fi una din pârghiile de menţinere a echilibrului natural în agrocenozele contemporane,
care necesită protecţie.
1.5.2. Metoda de dezorientare a masculilor speciilor de insecte fitofage
Ideea de aplicare a feromonilor sexuali în calitate de sursă pentru dezorientarea masculilor
speciilor de insecte fitofage a fost înaintată cu 50 ani în urmă [9]. Esenţa metodei constă în
saturarea mediului cu moleculele feromonilor sexuali pentru a bloca masculii de a recepţiona
feromonul sexual emanat de către femelele propriei specii. Astfel, va fi blocat procesul de
reproducere şi ca urmare – va avea loc scăderea densităţii populaţiei fitofagului speciei-ţintă şi
42
reducerea daunei provocate până la pragul economic admisibil. Până la momentul actual încă nu
este perceput mecanismul fenomenului de dezorientare a masculilor sub influenţa mediului
saturat cu moleculele feromonilor sexuali sintetici, însă, unii savanţi au înaintat o serie de
concepţii, care au avut drept scop interpretarea efectului acestuia.
Una dintre primele concepţii de interpretare a mecanismului de dezorientare a masculilor
presupunea, că în condiţiile prezenţei unei concentraţii mari de feromon sexual, organele de
recepţie ale masculilor se adaptează [157]. Mai târziu a fost expusă o altă ipoteză, care
presupunea, că efectul de dezorientare a masculilor apare în cazurile când:
1. Mediul ambiant este saturat cu moleculele feromonilor sexuali şi masculii sunt derutaţi
de abundenţa semnalelor.
2. Căile de pătrundere ale acestor semnale feromonale în organele de recepţie ale
masculilor sunt blocate de către o anumită substanţă cu proprietăţi inhibitoare [158].
Mai târziu au fost înaintate alte ipoteze de interpretare a acestui fenomen:
1. Întreţinerea continuă a speciilor de insecte fitofage-ţintă într-un mediu cu o concentraţie
înaltă a feromonilor sexuali duce la adaptarea receptorilor antenari ai masculilor şi la deprinderea
sistemului nervos central.
2. Pe fondalul unui nivel înalt al feromonilor sexuali distribuiţi, feromonul sexual emanat
de către femele este mascat şi din această cauză depistarea acestuia de către masculi este dificilă.
3. Saturarea mediului cu moleculele feromonilor sexuali, sustrag masculii de la femelele
propriei specii [159].
Esenţa mecanismului de dezorientare a masculilor, sub influenţa mediului saturat cu
moleculele feromonilor sexuali, a fost elucidată şi de alţi savanţi [160, 161, 162, 163]. Astfel, au
fost stabilite următoarele: urma falsă a feromonului; mascarea feromonului emanat de femele;
adaptarea masculilor faţă de acest mediu; dereglarea aparatului senzorial; combinarea tuturor
acestor factori.
Actualmente au fost formulate două ipoteze de explicare a modului de dezorientare a
masculilor sub influenţa mediului saturat cu feromon sexual:
1. Saturarea mediului cu feromon sexual creează o concurenţă feromonului emanat de
către femele, iar masculii reacţionează la sursa mai ademenitoare.
2. Masculii nu pot depista femelele din cauza saturării mediului cu feromonul sexual
sintetic şi pierderea urmei feromonului emanat de către femele [164].
Până în prezent mai mulţi savanţi din domeniu au efectuat investigaţii în scopul descifrării
mecanismului de recepţie a feromonilor sexuali şi a fenomenului de dezorientare a masculilor
speciilor de insecte fitofage la nivel citofiziologic, citochimic şi cu ajutorul microscopiei
43
electronice [165, 166, 167, 168]. Pentru aplicarea metodei de dezorientare a masculilor speciilor
de insecte fitofage au fost elaborate diferite modele teoretice [169, 170, 171, 172, 173, 174].
Receptorii situaţi pe antenele masculilor speciilor de fitofagi selectează din mediul ambiant cca
30% din moleculele feromonilor sexuali caracteristici speciei lor. A fost demonstrat, că
moleculele feromonilor sexuali trec prin formaţiunile antenelor spre membrana celulelor
nervoase, în urma căruia apare un impuls egal cu 200-300 mkv pe parcursul a 10 milisecunde.
Pragul de recepţionare a moleculelor de feromon sexual pentru majoritatea masculilor speciilor
de insecte fitofage este de 103-10
4 molecule/cm
3 de aer [175]. Unii autori consideră, că metoda
de dezorientare a masculilor se aplică pe suprafeţe limitate din considerentul lipsei unor
tehnologii performante de distribuire a formelor preparative şi din lipsa unor forme preparative
cu mecanism de reglare a emanării feromonului sexual [176]. Prin simularea unui model de
dezorientare a masculilor a fost demonstrat, că succesul metodei date depinde de o mulţime de
factori şi cu cât mai mulţi factori vor fi luaţi în consideraţie, cu atât va fi mai exact apreciat
rezultatul aplicării feromonilor sexuali [177].
Metoda de dezorientare a masculilor a fost testată pentru prima dată la specia fitofagului
Trichoplusia ni. A fost aplicată doza de 19,0 g feromon sexual sintetic pe un hectar [178].
Începând cu aceste investigaţii şi până în prezent au fost efectuate o serie mare de cercetări în
domeniul aprecierii gradului de eficacitate a metodei de dezorientare a masculilor diferitor specii
de insecte fitofage. Pentru testarea metodei de dezorientare a masculilor au fost elaborate trei
tipuri de dispensatoare (forme preparative feromonale):
– fibre tubulare [179];
– multistratală [180, 181];
– microcapsule [182].
În Australia a fost testată metoda de dezorientare a masculilor speciei fitofagului Cydia
molesta. Au fost aplicate câte 2 dispensatoare (microcapilare sub formă de fiole din polietilenă)
pe un pom. Aceste dispensatoare difuzau zilnic câte 240 mg de feromon sexual pe un hectar.
Rezultatele obţinute au demonstrat reducerea densităţii populaţiei speciei fitofagului dat până la
nivelul etalonului chimic [183].
Au fost obţinute rezultate pozitive şi în Elveţia la testarea metodei de dezorientare a
masculilor speciei fitofagului Grapholitha funebrana. Astfel, a fost demonstrat, că degajarea
zilnică a cca 380 mg de feromon sexual pe un hectar este suficientă pentru a reduce dauna
provocată de larvele speciei date până la nivelul etalonului chimic [76].
În scopul comabterii speciilor de insecte fitofage G. funebrana, G. molesta şi Laspeyresia
pomonella au fost efectuate cercetări şi obţinute unele rezultate pozitive în ceea ce priveşte
44
posibilitatea aplicării metodei de dezorientare a masculilor [184, 185, 186, 187, 188]. Aplicarea
dispensatoarelor sub formă de inele din cauciuc cu un conţinut de 18-20 g de feromon sexual la un
hectar împotriva speciilor de dăunători G. molesta şi G. funebrana a demonstrat, că rata fructelor
atacate a fost redusă cu 60,8-86,2% [189]. Rezultatele testării metodei de dezorientare a masculilor
speciei fitofagului L. pomonella au demonstrat o eficienţă semnificativă la reducerea densităţii
populaţiei şi protejarea recoltei [190].
În Romania, metoda de dezorientare a masculilor a fost testată pentru combaterea speciilor
de fitofagi G. molesta şi G. funebrana. Dispensatoarele (tub din polietilenă) conţineau câte 50
mg de feromon sexual. Ele au fost repartizate pe sectorul experimental reieşind din
considerentele a câte 250-300 pe un hectar. Numărul dat de dispensere difuzau zilnic câte 200-
270 mg de feromon sexual pe un hectar. Ca rezultat al testărilor efectuate a fost obţinută
următoarea eficacitate: pentru specia fitofagului G. molesta – dacă în varianta experimentală au
fost depistate doar 2% de fructe atacate, apoi în varianta martor gradul de atac era de 37,5%;
pentru specia fitofagului G. funebrana – în varianta experimentală erau atacate 2,12% din fructe,
pe când în varianta martor – 32,0%. La ambele specii a fost atins un grad înalt de suprimare a
capturărilor de masculi în capcanele feromonale [191]. În Italia a fost aplicată metoda de
dezorientare a speciei fitofagului G. molesta pe o suprafaţă de 232 ha. A fost demonstrat, că
aplicarea a câte 2000 dispensatoare pe un hectar, din considerente a câte 20 g de feromon, care
era înlocuit o dată la 40-45 de zile, a influenţat esenţial asupra reducerii densităţii populaţiei
acestui dăunător [192].
Metoda de dezorientare a masculilor speciei fitofagului G. funebrana a fost testată pe larg
în Suedia, Germania, România şi ţările ex-URSS. Feromonul sexual a fost aplicat cu următoarea
componenţă: – Z-acetat şi E-acetat în proporţii de 96 : 4 şi 98 : 2. La testarea metodei date au
fost folosite diferite doze feromonale – de la 50 până la 300 g/ha. Dispensatoarele erau înlocuite
cu altele noi de 1-5 ori pe sezon. Rezultatele obţinute de către mai mulţi savanţi din diferite ţări
au demonstrat, că metoda de dezorientare a masculilor speciei G. funebrana, poate fi eficientă
doar în cazul aplicării unei doze mari de feromon sexual împotriva populaţiilor cu densitatea
mică [193, 194, 195]. Pe lotul experimental, unde era aplicată metoda de dezorientare a
masculilor speciei G. funebrana, au fost depistate cca 20% de ouă parazitate de către
Trihogramma, pe când pe sectorul etalon – unde au fost efectuate 2 tratamente cu insecticide,
rata ouălor parazitate era de 10 ori mai mică [196].
În Franţa metoda de dezorientare a masculilor a fost testată împotriva a 6 specii de insecte
fitofage: Cydia pomonella L., Cydia molesta Busck., Adoxophyes orana F.V.R., Anarsia
lineatella Z., Synanthedon myopaeformis Borkh., Eupoccillia ambiguella Hb. În dependenţă de
45
specia fitofagului, împotriva căruia era aplicată metoda dată, cea mai eficace doză de feromon se
afla în limitele de 10-60 mg/ha/oră. Doza sezonieră de feromon sexual aplicat pentru
dezorientarea masculilor speciilor de insecte fitofage (indicate mai sus) constituia 40-200 g pe un
hectar [194]. Actualmente, metoda de dezorientare a masculilor speciei fitofagului Cydia molesta
este aplicată anual pe o suprafaţă de cca 50 000 ha de livezi [116].
Testarea metodei de dezorientare a masculilor speciei fitofagului Cydia pomonella a
demonstrat, că prezenţa zilnică a 200-550 mg de feromon sexual pe un hectar poate atinge o
eficienţă de 96-99% la protejarea recoltei şi de 90% la suprimarea captării masculilor în
capcanele feromonale [197].
Metoda de dezorientare a masculilor speciei Cydia pomonella prin aplicarea
dispensatoarelor „TNO” a fost testată pe o suprafaţă de 120 ha în mai multe ţări (Israel, Italia,
SUA, Ungaria, Africa de Sud). Pe un hectar au fost aplicate 500 de dispensatoare în care se
conţineau a câte 200-300 mg de feromon (E,E-8,10-dodecadien-1-ol – 97%). Ele erau valabile pe
o perioadă de 140 de zile. Rezultatele obţinute au demonstrat, că captarea masculilor în
capcanele feromonale a fost suprimată la 100%, iar rata fructelor atacate a fost redusă până la
0,1% [198, 164].
În Franţa, metoda de dezorientare a masculilor speciei fitofagului Cydia pomonella a fost
testată prin aplicarea a 300-400 de forme preparative la un hectar cu un conţinut de cca 175 g de
feromon sexual. Rezultatele obţinute au demonstrat, că pe sectorul supus testării numărul
fructelor atacate a fost doar de 0-0,2%, pe când sectorul-martor a fost supus la 17 tratări cu
insecticide, dintre care 9 – insecticide organofosforice [199]. A fost demonstrat, că o eficienţă
impunătoare a metodei de dezorientare a masculilor speciei fitofagului Cydia pomonella poate fi
atinsă doar în cazurile unor populaţii cu densitatea mică [200]. În acelaşi timp, alţi savanţi
menţionează, că este posibil de a obţine o eficienţă semnificativă şi prin aplicarea metodei de
dezorientare împotriva unor populaţii cu densitate mijlocie [201, 202]. În alte cazuri a fost
demonstrat, că în metoda de dezorientare a masculilor viermelui merelor poate fi aplicat nu
numai feromonul sexual standard, dar şi produsul tehnic al dienolului („lasperon”). Aplicarea
acestuia din considerentele a câte 30-60 g la un hectar reduce atacul fructelor cu 80-90% [137].
Metoda de dezorientare a masculilor speciei C. pomonella se aplică pe suprafeţe mari în SUA.
Astfel, dacă în 1991 metoda de dezorientare al masculilor speciei date se aplica pe o suprafaţă de
1000 ha de livadă, apoi în 1996 a crescut până la 9000 ha, iar în anul 2000 – la 45 000 ha [203,
204, 205]. A fost demonstrat experimental, că succese semnificative în diminuarea populaţiei
Cydia pomonella pot fi obţinute în cazul prezenţei a câte 10-100 mg de feromon în oră pe un
hectar. Această cantitate de feromon poate fi prezentă în cazul aplicării a câte 100 g/ha pe
46
parcursul unui sezon. Anual se produce cca 25 000 kg de feromon sintetic a speciei Cydia
pomonella (concernul Japonez – „Shin-Etsu Chemical Co.”, costul a 1 kg de feromon constituie
1000 dolari SUA), care este folosit pentru protecţia a cca 210 000 ha de livezi [206, 116].
Substituirea insecticidelor cu feromonii sexuali în combaterea dăunătorilor viţei-de-vie şi a
livezilor a contribuit semnificativ la restabilirea echilibrului natural în agrocenoze [207].
La combaterea speciei fitofagului Lobesia botrana Den. et Schiff. a fost aplicată doza de
20 g feromon sexual la un hectar. Rezultatele obţinute au demonstrat o suprimare a captării
masculilor în capcanele feromonale de 95,7-100% şi o reducere de 28-49% de struguri atacaţi de
către larvele acestui dăunător [114]. Alte testări ale metodei de dezorientare a masculilor speciei
L. botrana au fost efectuate pe suprafeţe mari cu aplicarea formelor preparative multistratale în
număr de 150-1000 de bucăţi la un hectar. Doza de feromon constituia cca 500 mg/ha.
Rezultatele obţinute au demonstrat, că aplicarea a câte 150 de forme preparative la un hectar
menţine eficienţa înaltă numai pe parcursul a 7 zile, iar aplicarea a 1000 de forme preparative –
pe parcursul a 21 de zile. Eficienţa obţinută constituia cca 80% în comparaţie cu varianta-martor
[208]. În Franţa, testarea metodei de dezorientare a masculilor speciei fitofagului L. botrana a
fost efectuată în decursul a 7 ani pe una şi aceiaşi plantaţie de 15 ha. Ca urmare, pe lotul dat a
crescut considerabil densitatea populaţiilor de specii benefice [209]. O eficienţă destul de
impunătoare a metodei de dezorientare al masculilor speciei L. botrana a fost obţinută în Israel.
Datorită aplicării acestei metode au fost practic excluse tratările cu insecticide [263]. În prezent
metoda de dezorientare a masculilor speciei fitofagului dat se aplică anual pe o suprafaţă de cca
100 000 ha de viţă-de-vie [116]. Totodată, unii autori menţionează, că metoda de dezorientare a
masculilor L. botrana poate fi aplicată numai în cazurile cănd densitatea populaţiei nu depăşeşte
pragul economic de dăunare [210].
Eficienţă înaltă a fost atinsă şi la testarea metodei de dezorientare a masculilor speciei
fitofagului Eupoecilia ambiguella Hb. Astfel, prin aplicarea a 25-50 g de feromon sexual la un
hectar a fost redus atacul strugurilor până la 1,0-2,4%. În Germania, metoda de dezorientare a
masculilor speciilor E. ambiguella şi L. botrana (generaţia a doua) a fost acceptată de către
Comisia de Stat ca metodă de protecţie a viţei-de-vie prin aplicarea formelor preparative „RAK-
1-PLUS” şi „RAK-1+2” [211, 212]. Viticultura este destul de dezvoltată în Germania şi ocupă o
suprafaţă de cca 100 000 ha. Anual, speciile de insecte fitofage E. ambiguella şi L. botrana
provoacă daune considerabile. Pentru reglarea densităţii populaţiilor acestor fitofagi se aplică
anual metoda de dezorientare pe suprafeţe de la 4000 până la 20 000 ha, ceea ce constituie cca
20% din toate suprafeţele ocupate de cultura viţei-de-vie. Ca rezultat, a fost redus numărul
masculilor capturaţi în capcanele feromonale cu 94-99% şi numărul de larve cu 96% pe fonul
47
unor populaţii cu densitatea destul de înaltă [213]. În ţările europene (Germania, Italia) metoda
de dezorientare a masculilor speciilor E. ambiguella şi L. botrana se aplică anual pe suprafeţe de
cca 30 000 ha, iar pentru specia Cydia pomonella – pe suprafaţa de cca 10 000 ha de livezi [214,
215]. Împotriva speciei fitofagului E. ambiguella anual se aplică metoda de dezorientare a
masculilor pe o suprafaţă de cca 45 000 ha de viţă-de-vie [116]. Aplicărea metodei de
dezorientare al masculilor speciilor E. ambiguella şi L. botrana în Croaţia, Grecia şi Italia pe
parcursul ultimilor 10 ani de asemenea s-a soldat cu rezultate pozitive [216, 217, 218, 219].
Compoziţia feromonului sexual (patru componenţi) al speciei fitofagului Choristoneura
rosaceana (Lepidoptera: Tortricidae) a fost testată în SUA pentru metoda de dezorientare a
masculilor. Au fost folosite dispensatoare fibrilare „Conrel®” cu doza de 10 mg la un hectar pe
oră reieşind din considerentul a câte 1000 dispensatoare pe un hectar. Efectul obţinut a fost cu
mult mai semnificativ, decât în cazul aplicării numai a unui singur component feromonal [220,
221]. Totodată, a fost demonstrat, că concentraţia mare a feromonului sexual nu a dus la
dezorientarea masculilor speciei Choristoneura fumiferana (90% din masculi au reacţionat la
feromonul emanat de către femele) [222].
Metoda de dezorientare a masculilor a fost testată pe suprafeţe mari împotriva speciei
fitofagului Agriotes gurgistanus. Dispensatoarele au fost aplicate cu ajutorul aviaţiei. Rezultatele
obţinute au demonstrat, că prin aplicarea metodei date a avut loc o reducere semnificativă a
densităţii populaţiei [223].
A fost efectuată o serie de investigaţii în domeniul elaborării metodei de dezorientare a
masculilor speciei fitofagului Lymantria dispar L., iar rezultatele obţinute sunt contradictorii
[224, 225]. Dar, cu toate acestea, numai în SUA pentru reglarea densităţii speciei fitofagului dat
anual se aplică metoda de dezorientare pe o suprafaţă de cca 230 000 ha de pădure [116].
Testarea metodei de dezorientare a masculilor speciei fitofagului Ostrinia nubilalis a
demonstrat, că în urma aplicării dispensatoarelor „MSTRS” (înzestrate cu sistem de reglare a
difuziei feromonului sexual sintetic) a fost suprimată captarea masculilor în capcanele
feromonale cu 98,0-99,2% [226].
În SUA au fost obţinute rezultate pozitive la aplicarea metodei de dezorientare a masculilor
speciei fitofagului Pectinophora gossypiella Saund. Suprafaţa supusă testărilor a fost de cca 150
mii ha [227]. În Bolivia metoda de dezorientare a masculilor speciei P. gossypiella a fost aplicată
pe 20% din toată suprafaţa ocupată de cultura bumbacului. De pe câmpurile, unde a fost aplicată
metoda dată s-a obţinut mai mult bumbac de prima categorie, decât de pe sectoarele-martor şi
etalon [228]. În SUA metoda de dezorientare a masculilor speciei fitofagului P. gossypiella a
fost aplicată pe o suprafaţă de cca 35 mii ha de bumbac [229]. Pentru dezorientarea masculilor
48
speciei fitofagului P. gossypiella, în Egipt a fost aplicat feromonul „GOSSIPLUR”, reieşind din
considerentul a câte 10 g/ha. După eficienţă metoda de dezorientare a marcat rezultate identice
cu cele obţinute pe loturile tratate cu insecticide [230]. Actualmente, metoda de dezorientare a
masculilor acestei specii de insecte fitofage este aplicată anual pe o suprafaţă de cca 50 000 ha de
bumbac [116].
Metoda de dezorientare a masculilor a fost testată pentru mai multe specii de buhe. Una din
primele testări a demonstrat, că prezenţa a 110-440 mg de feromon sexual pe oră la un hectar
provoacă suprimarea captării masculilor speciilor Diparopsis castanea şi Spodoptera littoralis în
capcanele feromonale cu 95-97%, faţă de capcanele de pe sectorul-martor [231].
Mai târziu, la testarea metodei de dezorientare a masculilor a fost apreciată eficienţa
feromonului sexual sintetic al speciei fitofagului D. castanea în doză de 38,7 g la un hectar.
Rezultatele obţinute au demonstrat, că datorită aplicării unei asemenea doze, a fost redusă
depunerea pontelor de către femele cu cca 75% faţă de sectorul-martor. În acelaşi timp a fost
menţionat, că aplicarea a unei doze egale cu 60 g nu a dus şi la suprimarea actelor de acuplare
[232]. În o altă serie de testări a metodei de dezorientare a fost demonstrat, că în pofida faptului
obţinerii unui nivel înalt de suprimare a captării masculilor speciilor D. castanea şi S. littoralis în
capcanele feromonale, numărul larvelor a fost redus doar cu 30% faţă de sectorul-martor [233].
Testările efectuate de către altă grupă de savanţi au arătat, că aplicarea a cca 21 g de feromon
sexual sintetic pe un hectar a dus la suprimarea captării masculilor speciei fitofagului S. littoralis
în capcanele feromonale, dar nu a dus şi la reducerea actelor de acuplare a femelelor [234].
Totodată, în testările metodei de către alţi savanţi a fost demonstrat, că aplicarea a cca 500
dispensatoare pe un hectar a dus la suprimarea actelor de acuplare a speciei S. littoralis doar cu
cca 20%, faţă de lotul-martor [235]. În pofida tuturor reuşitelor vedem, că rezultatele obţinute
sunt contradictorii.
În mod experimental a fost demonstrat, că componentul „Z-11-hexadecenil trifluorometil
keton” („Z11-16:TFMK”) se manifestă ca „anti-feromon”, deoarece blochează reacţia masculilor
speciei Mamestra brassicae la feromonul emanat de către femele [236].
În timpul testării metodei de dezorientare a masculilor împotriva altei specii de buhe –
Heliothis virescens, a fost aplicată o compoziţie feromonală compusă din patru componenţi.
Doza de feromon aplicată constituia circa 10 g la 0,4 ha. Rezultatele obţinute au demonstrat o
reducere substanţială a captării masculilor în capcanele feromonale (88-98%), în comparaţie cu
numărul masculilor capturaţi în capcanele feromonale amplasate în varianta-martor [237]. Un alt
grup de savanţi au testat metoda de dezorientare a masculilor speciei fitofagului H. virescens prin
aplicarea formelor preparative feromonale cu ajutorul aviaţiei, reieşind din doza de cca 33 g de
49
feromon sexual sintetic la un hectar. Rezultatele obţinute au demonstrat, că datorită procedeelor
metodologice aplicate, a fost suprimată reacţia masculilor la capcanele feromonale cu 72-98%,
faţă de varianta-martor [238].
Testarea metodei de dezorientare a masculilor speciei fitofagului Heliothis armigera pe un
lot cu suprafaţa de 1 ha a demonstrat, că captarea masculilor în capcanele feromonale a fost
suprimată cu 70-100%, iar numărul pontelor depuse a fost redus până la nivelul pragului
economic de dăunare. Aplicarea unei doze feromonale de 15-30 g pe un hectar a redus numărul
pontelor depuse pe plante de 2 ori, în comparaţie cu numărul celor depuse pe plantele din
varianta-martor în decursul de 30 de zile [239]. La testărea metodei de dezorientare a masculilor
speciei fitofagului H. armigera s-a stabilit, că efectul metodei se extinde şi în afara câmpului
experimental (la o distanţă de cca 25 m). Aplicarea unei doze de feromon sexual sintetic egale cu
50 g/ha a permis reducerea de 2 ori a numărului de ouă depuse pe plante de către femelele
speciei H. armigera [240]. Testarea metodei de dezorientare a masculilor H. armigera a fost
expusă pe câmpurile de bumbac din Pakistan. Formele preparative conţineau compoziţia
feromonală 9Z-checsadecenil + 11Z-cgecsadecenal (97:3). Au fost aplicate câte 250 de
dispensatoare pe un hectar din considerentul a câte 40 g/ha. Analiza femelelor capturate a
demonstrat, că 70% din ele erau acuplate [241]. În regiunea Stavropol (Rusia) au fost obţinute
rezultate semnificative datorită aplicării metodei de dezorientare a masculilor în protecţia
tomatelor de fitofagul H. armigera [242].
În condiţii de insectar (9x30m) a fost testată metoda de dezorientare a masculilor speciei
fitofagului Heliothis zea. A fost demonstrat, că o eficienţă semnificativă poate fi atinsă numai în
cazul testării metodei împotriva unei populaţii cu densitatea mică şi prin aplicarea unei doze enorme
de feromon sexual (370 g/ha). Este semnificativ faptul, că şi prin crearea unor asemenea condiţii nu a
fost depistată o reducere esenţială a numărului de femele acuplate [243]. Metoda dată a fost aplicată
pe suprafeţe mari de porumb zaharat pentru combaterea speciilor fitofagilor H. zea şi Spodoptera
frugiperda. În urma testărilor efectuate a fost suprimată captarea masculilor în capcanele feromonale,
iar afectarea porumbului de către larvele dăunătorilor a fost redusă cu 92% [244].
În unele investigaţii s-a demonstrat, că pe loturile unde a fost testată metoda de
dezorientare a masculilor, continuă să se păstreze efectul chiar şi după înlăturarea formelor
preparative feromonale. S-a presupus, că feromonul sexual de pe sectorul experimental se
absoarbe de către frunzele plantelor şi apoi se eliberează treptat din ele mărind astfel, în timp şi
spaţiu, perioada de activitate a metodei [245]. În condiţii de laborator (prin intermediul
aparatului de electoantenografie) a fost demonstrat, că componentul „Z11-16:TFMK” poate fi
aplicat ca blocator al componentului principal („Z11-16:Ac”) al feromonului femelelor speciei
50
Mamestra brassicae. Rezultatele preventive obţinute pot servi ca punct de reper al unor noi
posibilităţi strategice de reglare a densităţii organismelor dăunătoare [236].
Cele mai vaste aplicări ale metodei de dezorientare a masculilor au fost efectuate în Egipt
împotriva speciei fitofagului Pectinophora gossypiella (pe o suprafaţă de 200 000 ha s-a folosit
feromon sexual în sumă de 5,3 milioane dolari), în SUA – împotriva speciei fitofagului Cydia
pomonella (10 000 ha), în Germania – împotriva speciilor de Tortricidae la viţa-de-vie (14 000
ha), în Italia – împotriva speciei fitofagului Cydia pomonella (3000 ha), în Spania – împotriva
speciei fitofagului Eoreuma loftini (4000 ha) [246].
Concepţia aplicării feromonilor sexuali pentru dezorientarea masculilor speciilor de insecte
fitofage constă în modul aprecierii eficienţei până la faza în care se provoacă daune culturilor
agricole [247].
În ultimul timp au luat amploare investigaţiile ce se referă la reidentificarea multor
feromoni sexuali, la relaţiile intra- şi interspecifice, la analizele modificărilor fiziologo-chimice
şi biochimice, ce au loc în organismele insectelor-ţintă, precum şi alte cercetări de persepctivă în
această direcţie. Cele expuse pot fi confirmate prin apariţia unui număr impunător de lucrări
consacrate problemei feromonilor sexuali, publicate în cele mai prestigioase reviste ştiinţifice.
Astfel, efectuând analiza acestor 5 reviste ştiinţifice pe o perioadă de 15 ani (1994-2008) s-a
constatat, că în medie pe an au fost publicate câte 30,5 lucrări consacrate investigaţiilor asupra
feromonilor sexuali de origine sintetică (tabelul 1.4).
Tabelul 1.4. Lucrări ştiinţifice consacrate feromonilor sexuali ai speciilor de insecte
fitofage, publicate pe o perioadă de 15 ani (1994-2008)
N Denumirea revistelor ştiinţifice Numărul lucrărilor publicate pe perioadă
anilor 1994-2008 şi / în medie pe an
1 Journal of Economic Entomology 171 / 11,4
2 Environmental Entomology 83 / 5,5
3 Journal of Chemical Ecology 126 / 8,4
4 Chemioecology 7 / 0,5
5 Entomologia Experimentalis et Applicata 70 / 4,7
TOTAL 457/30,5
Aceasta ne marturiseşte despre interesul vădit faţă de feromonii sexuali atât în aspect
teoretic, cât şi aplicativ, necătând la perioada de cca 50 ani, de când au fost începute
51
investigaţiile în acest domeniu. Aplicarea feromonilor sexuali în protecţia plantelor este mai
progresivă în comparaţie cu alte mijloace, având următoarele avantaje:
– lipsa totală a riscului pentru persoana care aplică feromonul sexual;
– nu se acumulează în produse;
– reducerea la minim a operaţiilor legate de protecţia plantelor de specia-ţintă;
– nu se formează rezistenţă la speciile-ţintă;
– selectivitate majoră, datorită cărui fapt nu sunt afectate speciile aferente;
– nu sunt toxici pentru albine şi alte specii polenizatoare;
– nu sunt toxici pentru organismele acvatice şi mamifere;
– nu deţin proprietăţi de restabilire;
– reglarea densităţii populaţiei speciei-ţintă fără aplicarea insecticidelor [248].
Reieşind din cele expuse considerăm, că aplicarea metodei de dezorientare a masculilor
speciilor de insecte fitofage este foarte efectivă în reducerea daunei provocate culturilor agricole.
Însă, până în prezent rezultatele obţinute poartă un caracter divers, deoarece nu este descifrat
mecanismul de acţiune a mediului saturat cu moleculele feromonilor sexuali asupra speciilor de
insecte-ţintă. În continuare rămân un şir de alte întrebări şi probleme încă nerezolvate.
Concluzionând, putem deviza rezultatele obţinute până în prezent şi expuse în literatura de
specialitate în trei categorii. La prima categorie se atribuie acelea, care afirmau, că în urma
aplicării metodelor de captare în masă sau dezorientare a masculilor, a fost obţinută o diminuare
esenţială a densităţii populaţiilor de insecte fitofage şi o reducere semnificativă a daunei
provocate culturilor agricole. În a doua categorie sunt plasate acelea, care afirmau, că în
rezultatul aplicării metodelor de captare în masă sau dezorientare a masculilor a fost obţinută o
diminuare joasă sau mijlocie a densităţii populaţiilor de insecte fitofage şi o reducere neesenţială
a daunei provocate culturilor agricole. La a treia categorie se atribuie acelea, care afirmau, că în
urma aplicării metodelor de captare în masă sau de dezorientare a masculilor nu a fost obţinută
diminuarea densităţii populaţiilor de insecte fitofage şi, concomitent, nu a fost redusă dauna
provocată culturilor agricole.
52
1.6. Concluzii la capitolul 1
Reviul istoric asupra substanţelor feromonale şi etapelor principale ale investigaţiilor în
acest domeniu a demonstrat importanţa economică pentru culturile agricole a speciilor de insecte
cu modul ascuns de viaţă – Mamestra brassicae, Heliothis armigera, Agrotis segetum,
Grapholitha funebrana şi descris istoricul depistării feromonilor sexuali.
Au fost analizaţi şi enumeraţi cei mai importanţi în lume producători de seturi feromonale
pentru aplicare la diminuarea densităţii populaţiilor de insecte dăunătoare, precum şi evidenţiate
tendinţele mondiale cu privire la eficacitatea biologică a metodelor de captare în masă şi
dezorientare a masculilor.
Problema de cercetare, care reiese din analiza efectuată constă în evaluarea aspectelor
etologice şi fiziologice în descifrarea mecanismului acţiunii feromonilor sexuali asupra ciclului
de dezvoltare al speciilor de insecte-ţintă şi elaborarea strategiei de aplicare a lor pentru
diminuarea densităţii populaţiilor acestora, prin metodele de captare în masă şi dezorientare a
masculilor.
Soluţionarea problemelor evidenţiate este posibilă prin realizarea obiectivelor trasate:
- determinarea rolului reacţiei etologice, caracteristice ciclului de comportament sexual al
speciilor de insecte aflate în condiţii optimale şi sub acţiunea mediului saturat cu analogii
sintetici ai feromonilor sexuali;
- determinarea consecinţelor apărute la stadiile ontogenetice ale insectelor-ţintă sub
acţiunea mediului saturat cu analogii sintetici ai feromonilor sexuali;
- depistarea şi evaluarea rolului factorilor, care determină reducerea prolificităţii femelelor
aflate sub acţiunea mediului saturat cu analogii sintetici ai feromonilor sexuali;
- determinarea particularităţilor comportamentale ale masculilor faţă de feromonul
femelelor în comparaţie cu analogii sintetici ai feromonilor sexuali;
- aprecierea rolului feromonului afrodiziac al insectelor-ţintă aflate în condiţiile mediului
saturat cu analogii sintetici ai feromonilor sexuali;
- determinarea particularităţilor comportamentului sexual diurn şi sezonier al insectelor-ţintă;
- elaborarea strategiei de aplicare a analogilor sintetici ai feromonilor sexuali pentru
diminuarea densităţii populaţiilor de Mamestra brassicae, Heliothis armigera şi Grapholitha
funebrana;
- fundamentarea teoretică şi evaluarea impactului mediului saturat cu analogii sintetici ai
feromonilor sexuali asupra diminuării densităţii populaţiilor de insecte-ţintă.
53
2. CONTRIBUŢII METODICE
Rezultatele investigaţiilor prezentate în lucrarea de faţă au fost obţinute în laboratoarele
„Metode Biologice Noi de Protecţie a Plantelor”, „Chimia Substanţelor Biologic Active” şi
„Fitofarmacie şi Ecotoxcologie” din cadrul Institutului de Protecţie a Plantelor şi Agricultură
Ecologică al AŞM. Cercetările de câmp au fost efectuate în zonele geografice de Sud, Sud-vest,
Centru, şi Nord ale Republicii Moldova.
2.1. Obiectul de studiu
Pentru realizarea scopului propus, ca obiect de studiu au fost antrenate specii de insecte
fitofage, care au o importanţă economică majoră pentru agricultura Republicii Moldova: –
Mamestra brassicae, Heliothis armigera, Agrotis segetum, Euritoma shreineri şi Grapholitha
funebrana. Investigaţiile au fost efectuate asupra stadiilor ontogenetice al acestor specii de insecte –
ouă (ponte), larve, pupe imago.
Materialul biologic folosit în cercetare a fost obţinut prin înmulţire în condiţii de laborator şi
colectat în mod direct din condiţiile habitatului natural. În condiţii de laborator speciile de insecte
fitofage au fost întreţinute conform procedeelor metodologice cunoscute de înmulţire în masă a
fitofagilor [249]. Compoziţiile feromonilor sexuali sintetici au fost oferite de către colaboratorii
laboratorului „ Chimia substanţelor biologic active” din cadrul Institutului de Protecţie a Plantelor şi
Agricultură Ecologică al AŞM.
2.2. Caracteristica geo-climatică a regiunii efectuării investigaţiilor
Cercetările de câmp au fost efectuate în zonele geografice de Sud, Sud-Vest, Centru, şi Nord
al Republicii Moldova.
În zona de Sud experimentele au fost efectuate în gospodăriile agricole din satele Goteşti,
Rumeanţevo, Taraclia, Lingura, Cârpeşti, Tartaul, Cebalaccia – raionul Cantemir; or. Vulcăneşti, s.
Cişmichioi – raionul Vulcăneşti; satele Brânza, Giurgiuleşti, Vadul-lui-Isac, Găvănoasa – raionul
Cahul.
În zona de Sud-Vest experimentele au fost efectuate în gospodăriile agricole din satele
Crocmaz, Olăneşti, Tudora, Palanca – raionul Ştefan-Vodă.
În zona de Centru experimentele au fost efectuate în gospodăriile agricole din satele
Ghidighici, Băcioi – municipiul Chişinău; s. Bardar – raionul Hânceşti; s. Budăi, Cucuruzeni –
raionul Orhei.
54
În zona de Nord experimentele au fost efectuate în gospodăriile agricole din satele Leuşeni,
Chiştelniţa, Văsieni – raionul Teleneşti (Figura 2.1).
Fig. 2.1. Raioanele unde au fost efectuate investigaţiile la tema tezei
Suprafeţele pe care au fost expuse testările metodei de dezorientare a masculilor se extindeau
de la 1 la 3 ha – pentru specia dăunătorului Mamestra brassicae (la soiul de varză tardiv
“Zavadoskaia”) şi de la 1 la 3 ha – pentru specia dăunătorului Grapholitha funebrana (la soiurile de
prun – “Chişinevscaia raniaia”, “Stanley”). Suprafeţele pe care au fost expuse testările metodei de
captare în masă a masculilor se extindeau de la 1 până la 3 ha – pentru speciile dăunătorilor M.
brassicae şi H. armigera şi de la 1 până la 15 ha – pentru specia dăunătorului G. funebrana.
Teritoriul Republicii Moldova se extinde de la nord spre sud pe o lungime de 350 km şi de la
est spre vest – pe o lungime de cca 150 km. Suprafaţa teritoriului constituie 33843,5 km2. Zona
climatică este relativ continentală, aici sunt frecvente ierni de scurtă durată, relativ blânde şi veri
calde cu durată lungă. În majoritatea cazurilor pe teritoriul Republicii Moldova predomină vânturile
55
direcţionate de la nord spre est. Ele sunt caracteristice îndeosebi pe parcursul lunilor de vară. Pentru
lunile de iarnă, primăvară şi toamnă sunt şi vânturi nordice sau nord-vestice, care provoacă de
obicei temperaturi joase ale aerului. Deseori, asupra teritoriului Moldovei se mai abat şi mase de aer
din regiunea mediteraneană, care provoacă o încălzire relativă a aerului în perioada de iarnă şi ploi
abundente în perioada de vară. Temperatura medie multianuală a aerului în luna iulie este de
+19,50C – la nord şi +22,0
0C – la sudul ţării. Temperatura medie multianuală a aerului pentru luna
ianuarie este aproximativ de -3-50C. Temperatura maximă şi minimă a aerului, care a fost
înregistrată pe timp de vară a constituit +41,00C, iar pe timp de iarnă – -36,0
0C. Media multianuală
după cantitatea de precipitaţii înregistrată pe teritoriul Moldovei constituie 450-500 mm pentru
zonele de Nord şi Centru, iar pentru zona de Sud – 350-400 mm [257].
Reieşind din condiţiile climatice existente şi poziţia teritoriului Republicii Moldova la
intersecţia a trei zone geografice (Est-europeană, Vest-europeană, Balcanică), are loc un schimb
regular de specii dăunătoare, care nimerind într-o zonă nouă, sunt predispuse la aşa numitele
„erupţii ecologice” ale populaţiilor. În calitate de exemplu poate servi specia fitofagului H.
armigera, care în ultimii 10 ani a devenit un dăunător foarte important al mai multor culturi
agricole.
2.3. Materiale şi obiectele de cercetare
În cercetările efectuate au fost aplicate compoziţiile feromonilor sexuali, de origine sintetică,
al următoarelor specii de insecte cu modul ascuns de viaţă: Mamestra brassicae, Heliothis
armigera, Agrotis segetum şi Grapholitha funebrana. Compoziţiile feromonale ale speciilor de
insecte mai sus indicate au fost sintetizate şi propuse pentru testări şi aplicare în practică de către
laboratorul de Chimie a Substanţelor Biologic Active al Institutului de Protecţie a Plantelor şi
Agricultură Ecologică al AŞM. Pentru specia M. brassicae, mostre de feromon sexual sintetic au
mai fost oferite şi de colaboratorii Universităţii de Stat din or. Tartu (Estonia). În afară de
componenţii principali ai feromonilor sexuali caracteristici speciilor de fitofagi M. brassicae, H.
armigera, E. shreineri şi G. funebrana au mai fost testaţi şi unii componenţii minori ai feromonilor,
care aparţin acestor specii în scopul aprecierii rolului lor asupra comportamentului sexual al
masculilor.
În calitate de forme preparative pentru studiul comportamentului sexual diurn, sezonier şi de
aplicare în metoda de captare în masă a masculilor au fost utilizate următoarele dispensatoare
feromonale:
– tub din cauciuc medicinal, de culoare roşie (GOST 3399), cu lungimea de 15 mm,
diametrul – 5 mm, grosimea pereţilor – 2 mm;
56
– dopuri (adaptate pentru sticluţele cu penicilină) din cauciuc medicinal, de culoare gri.
În calitate de forme preparative pentru aprecierea eficienţei lor la testarea metodei de
dezorientare al masculilor au fost confecţionate în mod special următoarele dispensatoare
feromonale:
– plăcuţe din mucava presată, cu dimensiuni de 15 x 15 mm;
– plăcuţe din piele naturală, cu dimensiuni de 15 x 15 mm;
– plăcuţe multistratale, pe bază de polietilenă şi clorură de polivinil cu suprafaţa de 2, 4, 6, 8,
şi 10 cm2 (pentru prima generaţie, grosimea peliculei folosite a fost de 135 mkmm, iar pentru
generaţia a doua – grosimea peliculei era de 210 mkmm).
Pentru aprecierea reacţiei masculilor speciilor de fitofagi la diferite compoziţii feromonale, au
fost aplicate capcane de forma unui triunghi cu dimensiunile de 360 x 620 mm (pentru speciile de
buhe) şi cu dimensiunile de 425 x 240 mm (pentru specia G. funebrana), fabricate în secţia de
producere a Institutului de Protecţie a Plantelor şi Agricultură Ecologică al AŞM. Fiecare capcană
feromonală a fost înzestrată cu un suport acoperit cu clei entomologic “Pestifix”. Pentru fiecare
generaţie a speciilor de insecte fitofage indicate mai sus se folosea câte o capcană, o formă
preparativă feromonală şi 2-3 suporturi acoperite cu clei entomologic, care erau înlocuite periodic
(după fiecare 7-10 zile). În capcanele feromonale au fost utilizate, în calitate de momeală pentru
masculi, diferite dispensatoare (tuburi şi dopuri din cauciuc, mucava presată, piele naturală şi
plăcuţe multistratale), în care se injectau câte 1-2 mg de feromon sexual sintetic caracteristic
fiecărei specii de insecte supuse testărilor. Ca momeală în capcane serveau miniboxele
confecţionate din plasă metalică (sau capron), în care se plasau câte 2-3 femele virgine sau 2-3
masculi juvenili cu vârsta de 1-2 zile (în dependenţă de scopul urmărit). Pentru capturarea femelelor
în condiţii de câmp şi verificarea virginităţii lor sau a numărului de acuplări au fost utilizate vase
din sticlă (cu volum de 4 litri), în care se afla melasă în stare de fermentare. Melasa în stare de
fermentare dispune de calităţi atractive puternice pentru ambele genuri ale speciilor de buhe.
Capcanele feromonale erau amplasate pe suporturi din lemn la o înălţime de 1,2 m de la suprafaţa
solului, pe ramurile pomilor de prun (la înălţime de 1,0, 2,0, şi 3,0 m) şi pe sârmele întinse la viţa-
de-vie (la înălţime de 1,0 m), în dependenţă de specia dăunătorului şi scopul cercetărilor.
În experimentele desfăşurate în condiţii de laborator, pentru fixarea anumitor momente-cheie
în comportamentul sexual al speciilor de fitofagi în stadiu de imago au fost folosite vase din sticlă
cu volumul de 0,7, 1,0 şi 3,0 l, cristalizatoare şi exsicatoare – cu volumul de 1,0 şi 2,0 l.
Comportamentul sexual al speciilor de fitofagi în condiţii de laborator a fost apreciat, de asemenea,
şi în micro- şi macroolfactometru cu volumul de 3,0 m3 (confecţionat de autor) (Figura 2.2).
57
Fig. 2.2. Micro- şi macroolfactometru pentru determinarea comportamentului sexual
al speciilor de insecte fitofage şi a influenţei compoziţiilor feromonale asupra masculilor.
Comportamentul sexual al speciilor de insecte cu modul ascuns de viaţă a fost studiat şi în
boxe speciale, confecţionate din plasă metalică cu un volum de 1 m3. De asemenea, au fost
efectuate observaţii asupra comportamentului sexual al speciilor de insecte fitofage şi în volieră-
insectariu confecţionată din plasă metalică (mărimea celulelor în plasa metalică – 1 x 1 mm).
Mărimea unei voliere-insectariu constituie 30 m3 (3 x 5 x 2 m) (Figura 2.3).
Fig. 2.3. Volieră-insectariu (15 m2) şi boxe (1 m
3) pentru studiul comportamentului sexual al
speciilor de insecte cu modul ascuns de viaţă.
58
Pentru înmulţirea în masă a materialului biologic supus cercetărilor, a fost folosit termostatul
„Bruva”, cu reglarea factorilor de temperatură, umiditate relativă a aerului şi a perioadei de
iluminare (16 : 8) (Figura 2.4).
Fig. 2.4. Termostatul „Bruva” pentru înmulţirea în masă a speciilor de insecte fitofage.
Evaluarea reacţiei antenelor masculilor şi femelelor la torentul de aer saturat cu moleculele
feromonului sexual de origine sintetică s-a efectuat în condiţii de laborator la aparatul
electroantenografic (Figura 2.5).
Fig 2.5. Studiul reacţiei antenelor la torentul de aer saturat cu feromon sexual sintetic la aparatul
electroantenografic.
59
Evaluarea gradului de degajare a compoziţiilor feromonale din dispensatoarele testate a fost
studiată prin metoda cromatografiei gaz-lichefiate în laboratorul de Chimie Analitică al Institutului
de Protecţie a Plantelor şi Agricultură Ecologică al AŞM.
2.4. Metode de investigaţie
Metodele principale de studiu al influenţei feromonilor sexuali de origine sintetică asupra
speciilor-ţintă de insecte fitofage sunt cele electrofiziologice, de olfactometrie şi observările directe
în condiţii de laborator şi de câmp.
2.4.1. Pregătirea materialului biologic
Procesul de înmulţire în masă a materialului biologic în condiţii de laborator a fost efectuat în
scopul obţinerii numărului necesar de insecte, care apoi erau utilizate la evaluarea
comportamentului sexual şi la determinarea gradului de influenţă a mediului saturat cu moleculele
feromonilor sexuali asupra ciclului de dezvoltare al speciilor de insecte fitofage supuse testărilor.
Adulţilor speciilor de insecte fitofage supuse testărilor, în timpul investigaţiilor li se
administra în calitate de hrană sirop din zahăr cu concentraţia de 7%. După o perioadă de circa 48
de ore de la eclozare, fluturii au fost repartizaţi în perechi (1 mascul x 1 femelă) în borcane din
sticlă (volumul 0,7 sau 1,0 l). În calitate de substrat pentru depunerea pontelor, în borcane s-au
introdus panglici din hârtie de filtru (cu lăţimea de 7-8 cm). Pontele depuse pe panglicile de hârtie
afişate în borcane erau înlăturate zilnic. După determinarea numărului de ouă depuse în fiecare
pontă, ele au fost dezinfectate în exsicatoare sub acţiunea vaporilor de formol timp de 30 min. Apoi,
ouăle dezinfectate au fost plasate la incubare (câte 150-200) în paletele Petri, amplasate în
termostatul „Bruva” la temperatura de 23-240C, umiditatea relativă a aerului de 60-70% şi
iluminarea de 16 ore.
La stadiu de imago, de asemenea, a fost evaluată atât longevitatea, cât şi numărul de acte
copulative, conform numărului de spermatofori aflaţi în pungile copulative ale femelelor.
Pentru determinarea perioadei de dezvoltare a stadiului de larvă, de la fiecare pereche de
insecte au fost selectate câte 100 larve de vârsta I-a. Larvelor li se administra în calitate de hrană
mediul nutritiv sintetic, elaborat de către В. А. Старец [249]. Stratul nutritiv pentru larvele de
vârstele I-III era înlocuit odată în 48 de ore, iar pentru cele de vârstele III-VI – fiecare 24 de ore.
Viabilitatea larvelor se determina în momentul înlocuirii stratului nutritiv. Durata de dezvoltare a
fiecărei vârste a larvelor a fost stabilită după perioada între năpârliri. Larvele, care au atins vârsta
VI-a erau transferate în tava (45 x 33 x 7 cm) cu rumeguş de lemn călit, care preventiv a fost
dezinfectat prin călire şi umezit. În aceste tave, larvele continuau să fie hrănite până la momentul
60
când ele se transformau în pupe. Pupele, la rândul său, au fost divizate pe genuri, iat apoi
determinate dimensiunile şi masa corpului. Metoda de reproducere artificială a materialului biologic
necesar pentru investigaţii a fost aplicată pe măsura necesităţilor.
2.4.2. Investigaţii de ordin etologic în condiţii de laborator
Înregistrările efectuate asupra determinării etapelor comportamentului sexual diurn,
caracteristice speciilor de insecte fitofage supuse testărilor (M. brassicae, A. segetum, H. armigera
şi E. shreineri) au fost efectuate prin metodele observaţiilor directe pe parcursul duratei acestuia.
Adulţii eclozaţi din pupe, au fost întreţinuţi separat, după genuri timp de 48 de ore, până la
maturizarea lor sexuală. Pe parcursul acestei perioade ei primeau în calitate de hrană sirop din zahăr
cu concentraţia de 7%. După 48 ore de la momentul eclozării, adulţii au fost repartizaţi în vase din
sticlă (1 mascul + 1 femelă) pentru a fi continuate observările vizuale directe asupra tuturor
aspectelor etologice pe parcursul ciclului vital al fiecărei specii de insecte fitofage.
Insectele au fost întreţinute în condiţii controlate: temperatura 23-240C, umiditatea relativă a
aerului 60-70% şi a iluminării zi-noapte 16 : 8 ore. Pe timp de noapte observările vizuale asupra
comportamentului sexual al insectelor se efectuau la lumină roşie cu intensitatea 3-5 lucşi
(asemenea intensitate nu influenţează manifestarea comportamentului).
Comportamentul sexual diurn al insectelor a fost evaluat şi după reacţia masculilor şi
femelelor faţă de genul opus. Din punct de vedere metodologic, experimentele efectuate au fost
realizate pentru prima dată. În acest scop au fost confecţionate o serie de boxe din mucava, care
dispuneau de 3 încăperi fiecare. Insectele aveau posibilitatea de a se deplasa liber în boxe prin
găurile existente (câte una) în pereţii ce divizau camerele. Masculii, erau introduşi într-o cameră
laterală, iar femelele – în alta. Camera din mijloc rămânea liberă. Pe parcursul perioadei de evaluare
a etapelor comportamentului sexual, insectele aveau posibilitatea de a pătrunde liber din cameră în
cameră, în dependenţă de gradul de atracţie a feromonului emanat de către un gen sau altul.
Observări directe asupra comportamentului sexual diurn al insectelor se efectuau nu numai
asupra perechilor, care erau întreţinute în condiţii favorabile de existenţă (martor), dar şi asupra
celor, care erau întreţinute în condiţiile mediului saturat cu moleculele feromonilor sexuali sintetici.
Pentru saturarea mediului cu feromon sexual (în olfactometru), erau aplicate câte 3 dispensatoare
feromonale. Pentru menţinerea acestui fon înalt de feromoni sexuali pe parcursul cercetărilor,
formele preparative se înlocuiau cu altele noi o dată la 10-15 zile. Observările, care se efectuau pe
parcursul cercetărilor asupra insectelor plasate în olfactometru, de asemenea, se făceau şi asupra
celor, care erau plasate în vasele de sticlă. A fost demonstrat, că un dispensator, care conţine 1,0 mg
de feromon sexual sintetic, poate menţine concentraţia de cca 91 ng pentru 1 m3. Luând în
61
consideraţie faptul, că fiecare formă preparativă conţinea câte 2 mg de feromon, iar volumul
olfactometrului era de 3 m3, se primea, că în fiecare metru cub se conţinea câte 182 ng de feromon.
În varianta-martor, precum şi în varianta, unde mediul era saturat cu feromon sexual sintetic,
se efectuau observări vizuale directe asupra celorlalte faze caracteristice comportamentului sexual
la speciile de insecte fitofage. Din punct de vedere metodologic, observările vizuale directe asupra
celorlalte faze caracteristice comportamentului sexual la speciile de insecte cu modul ascuns de
viaţă au fost executate pentru prima dată. Rezultatele obţinute au fost înregistrate şi comparate cu
cele obţinute în varianta-martor. Pe parcursul cercetărilor se atrăgea o atenţie deosebită
următoarelor faze caracteristice comportamentului sexual al speciilor de insecte cu modul ascuns de
viaţă, care au fost supuse testărilor:
1. Faza pasivă.
2. Faza activă.
3. Faza comportamentului sexual.
4. Faza depunerii pontelor.
5. Caracterizarea pontelor: – ponte în care au fost depuse mai mult de 100 ouă;
– ponte în care au fost depuse un număr mai mic de 100 ouă;
– ponte în care predominau numai ouă fertile;
– ponte în care predominau numai ouă sterile;
– ponte în care erau depuse ouă fertile şi sterile.
6. Numărul de ouă depuse şi fertilitatea lor: – ouă fertile;
– ouă sterile.
7. Durata vieţii masculilor şi femelelor.
8. Numărul actelor de acuplare, care revin la o femelă în conformitate cu numărul de spermatofori
în bursele lor copulative:
– femele care au fost acuplate o singură dată;
– femele care au fost acuplate de două ori;
– femele care au fost acuplate de trei ori;
– femele care au fost acuplate mai mult de trei ori.
Prolificitatea femelelor a fost apreciată în dependenţă de numărul actelor de acuplare iniţiate
atât cu un mascul, cât şi cu mai mulţi. Astfel, masculilor cu vârsta cuprinsă între 48 de ore zilnic li
se oferea câte o femelă virgină (cu vârsta de cca 48 ore). După ce femela dată s-a aflat împreună
cu acest mascul pe parcursul a 24 de ore, ea se înlătura şi se transfera în alt vas de sticlă pentru a-şi
depune pontele. Numărul ouălor depuse de către fiecare femelă se înregistra regular. Totodată,
masculului dat i se oferea în continuare o altă femelă virgină. Procedeul se repeta până la pierirea
62
masculului. Astfel, se determina gradul posibilităţilor de acuplare a unui mascul şi se evalua
prolificitatea femelelor acuplate de el, în dependenţă de vârsta atinsă. Asemănător s-a procedat şi
la determinarea gradului de prolificitate a femelelor în dependenţă de numărul actelor de acuplare
– oferind zilnic câte un mascul cu vârsta de 24 de ore.
Pe parcursul investigaţiilor efectuate au fost evaluaţi factorii, care influenţează asupra
reducerii fecundităţii femelelor speciilor de insecte cu modul ascuns de viaţă, aflate sub acţiunea
mediului saturat cu feromon sexual sintetic. Pentru evaluarea fiecărui factor în parte au fost
modelate o serie de experimente speciale, care din punct de vedere metodologic sunt efectuate şi
descrise pentru prima dată.
1. Evaluarea reacţiei femelelor la propriul său feromon sexual a fost realizată metodologic
prin operaţia de amputare a antenelor cu ajutorul foarfecelor chirurgicale. Femelele astfel preparate
erau apoi împerecheate cu masculi normal dezvoltaţi. Pe parcursul experienţei se înregistrau mai
mulţi factori, dar principalii dintre ei erau cei ce demonstrau numărul actelor de acuplare iniţiate şi
numărul ouălor depuse de către aceste femele. Cercetările se efectuau atât cu perechile, care se
aflau în condiţii favorabile existenţei (martor), cât şi cu perechile, care se aflau în condiţiile
mediului saturat cu feromon sexual sintetic (în olfactometru).
2. Evaluarea prolificităţii femelelor în dependenţă de durata actului de acuplare a fost
efectuată prin aplicarea următoarelor procedee metodologice: indivizii împerecheaţi (în timpul
actului de acuplare), erau forţat decuplaţi după o perioadă de 0,5, 1,0, 2,0, 3,0, 4,0, 5,0, şi 6,0 ore
de la începutul actului de acuplare. Masculii apoi se înlăturau, iar femelele erau lăsate în
continuare pentru a-şi depune pontele. Rezultatele obţinute se înregistrau şi se comparau apoi cu
prolificitatea femelelor aflate în condiţii favorabile existenţei (martor), unde actul de acuplare al
insectelor decurgea în mod normal.
3. Evaluarea devierilor apărute în sistemele de reproducere ale speciilor de insecte cu modul
ascuns de viaţă sub acţiunea mediului saturat cu feromon sexual sintetic, a fost efectuată prin
aplicarea metodologiei biochimice (enzimologie), în comun cu colaboratorii laboratorului de
Biochimie al Institutului de Protecţie a Plantelor şi Agricultură Ecologică al AŞM. Reieşind din
procedeele metodologice aplicate au fost examinaţi fermenţii alaninaminotransferaza şi fosfataza
acidă, la femele – în variole şi spermatofori, iar la masculi – în gonade.
Totodată, reacţia femelelor la propriul său feromon sexual a fost apreciată şi prin metoda
electroantenografică. Astfel, antenele femelelor erau amputate şi preparate conform metodelor de
lucru la aparatul electroantenografic. Asupra antenelor se acţiona cu jet de aer pur şi cu jet de aer
saturat cu feromon sexual, caracteristic femelelor speciilor de insecte-ţintă. Antenele au fost luate
de la trei femele. Fiecare antenă a fost supusă testării până la 10 repetări.
63
Aprecierea influenţei mediului saturat cu feromon sexual sintetic asupra tuturor stadiilor de
dezvoltare ale speciilor de insecte supuse testărilor s-au efectuat în mini- şi macroolfactometru. În
miniolfactometru fiecare testare se efectua în 10 repetări (în fiecare repetare participau câte o
pereche de insecte). În macroolfactometru fiecare testare se efectua în trei repetări, iar în fiecare
repetare erau implicate câte 10 perechi de insecte. Pe parcursul ciclului de dezvoltare al unei
generaţii (stadiile imago, ou, larvă, pupă) în ambele tipuri de olfactometru se întreţinea un mediu
saturat cu feromon sexual sintetic, caracteristic fiecărei specii supuse testărilor. Pentru fiecare
specie au fost modelate câte IV variante:
1. Insectele se aflau în condiţii favorabile existenţei (martor).
2. Insectele se aflau în condiţiile mediului saturat cu feromon sexual sintetic.
3. Femelele, care au iniţiat actul de acuplare în condiţiile mediului saturat cu feromon
sexual sintetic erau transferate în varianta-martor, pentru a-şi depune pontele.
4. Femelele, care au iniţiat actul de acuplare în varianta-martor, erau transferate în condiţiile
mediului saturat cu feromon sexual sintetic, pentru a-şi depune pontele.
Pentru toate speciile supuse testărilor a fost apreciat modul de dezvoltare şi consecinţele,
care au avut loc pe parcursul dezvoltării ontogenetice a două generaţii în condiţiile mediului
saturat cu feromon sexual sintetic.
2.4.3. Investigaţii de ordin etologic în condiţii de câmp
Comportamentul sexual diurn al speciilor de insecte cu modul ascuns de viaţă în condiţii de
câmp a fost evaluat pe durata de dezvoltare a generaţiilor. Ca criteriu de evaluare a servit reacţia
sexuală a masculilor manifestată faţă de capcanele feromonale sau de cele cu câte 2 femele virgine
(vârsta de 48 ore).
Capcanele feromonale (10 pentru fiecare repetare), au fost amplasate la înălţimea de 1 m de la
suprafaţa solului. Distanţa între capcane era păstrată în limitele de cca 50 m. Evidenţa masculilor se
efectua din oră în oră. Perioada de expunere a capcanelor coincidea cu perioada de zbor în masă a
speciilor de insecte testate. La fiecare oră a evidenţei, masculii atraşi în capcane se înregistrau şi se
înlăturau. Concomitent, se înregistra umiditatea relativă şi temperatura aerului cu aparatul
barotermohigrograf. Pe parcursul investigaţiilor efectuate pe timp de noapte, ca sursă de iluminare
servea lanterna de buzunar cu o intensitate a luminii roşie de 2,5 W. Capcanele feromonale au fost
amplasate pe loturi cu diferite culturi agricole: varză, sfeclă de zahăr, viţă-de-vie. Cercetările s-au
efectuat pe parcursul a 72 de ore pentru fiecare generaţie. Rezultatele obţinute au fost comparate cu
cele obţinute în condiţii de laborator pe parcursul perioadei comportamentului sexual al speciilor de
insecte supuse testărilor.
64
Comportamentul sexual sezonier a fost studiat pe parcursul perioadei de dezvoltare a speciilor
de insecte-ţintă. Înregistrarea masculilor atraşi în capcanele feromonale se efectua o dată la 5-7 zile.
Pentru fiecare specie de insecte supuse testării erau amplasate câte 5 capcane feromonale. Conform
ratei masculilor capturaţi s-a determinat şi durata perioadei sexuale a speciei supuse testării. După
rezultatele obţinute se evalua activitatea sexuală a fiecărei specii de insecte în parte şi se stabilea
durata şi numărul generaţiilor pe perioada sezonieră.
2.4.4. Principii metodologice şi tehnologice de elaborare a metodei de dezorientare a
masculilor
Pentru testarea metodei de dezorientare a masculilor a fost necesar de a studia minuţios
etapele de bază fără de care eficacitatea biologică a metodei nu poate fi evaluată (Figura 2.6).
Fig. 2.6. Etapele de bază a principiilor metodologice şi tehnologice de elaborare a metodei de
dezorientare a masculilor speciilor de insecte fitofage.
METODA DE
DEZORIENTARE A
MASCULILOR
Optimizarea
compoziţiei
feromonului
sexual sintetic
Optimizarea
dispensa-
toarelor
feromonale
Optimizarea
dozei de
feromon în
dispensatoare
Determinarea
dozei de
feromon pe
1ha
Evaluarea
eficacităţii
biologice a
metodei
65
2.4.4.1. Optimizarea compoziţiei feromonului sexual sintetic
Evaluarea eficacităţii biologice a compoziţiilor feromonilor sexuali sintetici, caracteristici
speciilor de insecte supuse testărilor a fost efectuată în condiţii de câmp. Au fost testate compoziţii
feromonale, elaborate şi propuse de către Universitatea de Stat din or. Tartu (Estonia) şi de către
Laboratorul de Sinteză a Substanţelor Biologic Active al Institutului de Protecţie a Plantelor şi
Agricultură Ecologică al AŞM.
Variantele compoziţiilor feromonale au fost evaluate în trei repetări fiecare pe durata
dezvoltării sezoniere a speciilor de insecte supuse testărilor. Eficacitatea biologică a fiecărei
variante a fost determinată conform numărului de masculi, care au reacţionat la capcanele înzestrate
cu momelele corespunzătoare. Capcanele feromonale au fost amplasate la înălţimea de 1,2-2,0 m de
la suprafaţa solului (în dependenţă de specia insectelor). Distanţa dintre capcanele feromonale,
amplasate după schema randomizată, a fost nu mai mică de 50 m una faţă de alta. Evidenţa
masculilor, care reacţionau la capcanele feromonale se efectua cu o periodicitate de 3-5 zile.
Înlocuirea suportului cu clei entomologic se efectua o dată la 10-15 zile, iar a dispensatoarelor
feromonale – o dată pentru fiecare generaţie în parte. Indivizii altor specii de insecte fitofage, care
reacţionau la aceste compoziţii feromonale erau colectaţi, fixaţi şi apoi identificaţi în comun cu
colaboratorii Muzeului Zoologic de pe lângă Universitatea de Stat „M. Lomonosov” din Moscova.
Rezultatele obţinute au fost analizate şi comparate cu cele obţinute în varianta-martor [250].
2.4.4.2. Optimizarea dispensatoarelor feromonale
Pentru optimizarea dispensatoarelor feromonale, în scopul aplicării lor la testarea metodei
de dezorientare a masculilor speciilor de insecte cu modul ascuns de viaţă (M. brassicae şi G.
funebrana) au fost supuse analizei mai multe tipuri de material. Astfel, pentru specia M.
brassicae au fost testate dispensatoare confecţionate din trei tipuri de material:
– tub din cauciuc medicinal de culoare roşie (GOST 3399), cu lungimea de 15 mm,
diametrul – 5 mm, şi grosimea pereţilor – 2 mm;
– plăcuţe din mucava presată, cu dimensiunile de 15 x 15 mm;
– plăcuţe din piele naturală, cu dimensiunile de 15 x 15 mm.
În comun cu colaboratorii laboratorului de Chimie Analitică al Institutului de Protecţie a
Plantelor şi Agricultură Ecologică al AŞM a fost demonstrat, că cele mai optimale dispensatoare
feromonale sunt cele confecţionate din mucava şi piele naturală. Partea pozitivă a acestor
dispensatoare o constituia viteză mai rapidă şi uniformă de degajare a feromonului sexual sintetic
injectat în ele, decât din cele confecţionate din tub de cauciuc. Pentru demonstrarea acestor
proprietăţi au fost expuse în condiţii de câmp câte 50 de dispensatoare în fiecare variantă. În
66
dispensatoare se injecta câte 4 mg de feromon sexual sintetic. După 3 zile au fost supuse analizei, în
condiţii de laborator, câte 4 dispensatoare din fiecare variantă. În urma analizei s-a demonstrat, că
din cele 4 mg de feromon sexual sintetic, injectat în dispensatoarele confecţionate din piele naturală,
se degaja câte 0,296 mg timp de 24 ore. Dependenţa cantitativă a feromonului sexual sintetic
degajat faţă de o unitate de timp a fost constatată ca fiind liniară. Astfel, în testările metodei de
dezorientare a masculilor speciei M. brassicae a fost determinat, că dispensatoarele confecţionate
din piele naturală sunt cele mai optimale.
Pentru specia fitofagului G. funebrana au fost testate două variante de dispensatoare
confecţionate din diferite tipuri de material:
– dopuri din cauciuc medicinal, de culoare gri (adaptate pentru sticluţele cu penicilină);
– plăcuţe multistratale, confecţionate pe bază de polietilenă şi clorură de polivinil (pentru
prima generaţie – grosimea pereţilor o constituia 135 mkmm, iar pentru generaţia a doua –
210 mkmm).
În urma investigaţiilor de laborator s-a constatat, că dispensatoarele confecţionate din cauciuc,
nu degajă feromonul sexual sintetic cu o viteză constantă şi din aceste considerente ele pot fi
aplicate doar numai pentru metodele de monitorizare şi captare în masă a masculilor. La fel a fost
demonstrat, că dispensatoarele multistratale, confecţionate pe bază de polietilenă şi clorură de
polivinil, menţin o viteza constantă de degajare a feromonului (pe parcursul a 30 de zile se degajă
circa 94% din cantitatea iniţial injectată). Aceste dispensatoarele permit de a întreţine un fon înalt al
feromonului sexual sintetic pe lotul supus testării, pe durata de dezvoltare a unei generaţii.
2.4.4.3. Optimizarea dozei de feromon în dispensatoare
Determinarea dozei optime de feromon injectată în dispensatoarele elaborate (din piele
naturală – pentru specia M. brassicae şi multistratale – pentru specia G. funebrana) a fost efectuată
prin testare în condiţii de câmp. Cercetările de evaluare a vitezei de degajare a feromonului sexual
sintetic din dispensatoarele elaborate, în dependenţă de durata expunerii lor în câmp şi de cantitatea
de feromon care a fost injectată în ele, s-au efectuat în comun cu colaboratorii laboratorului de
Chimie Analitică al Institutului de Protecţie a Plantelor şi Agricultură Ecologică al AŞM.
Pentru specia M. brassicae au fost testate trei variante cu conţinutul a câte 1,0, 2,0, şi 4,0 mg
de feromon (Z11-hexadecenilacetat), injectat în dispensatoarele confecţionate din piele naturală.
Testările au fost efectuate în 4 voliere-insectariu (cu suprafaţa 15 m2 fiecare), acoperite cu plasă
metalică (mărimea celulelor 1 x 1 mm) şi aflate la o distanţă nu mai puţin de 100 m unul de altul. În
fiecare volieră-insectariu au fost cultivate plante de varză (câte 25 plantule). Aici se amplasau câte
două capcane (una cu feromon şi alta cu femele virgine). În interiorul fiecărui se introduceau câte
67
25 perechi de insecte (vârsta 48 ore). Materialul biologic a fost obţinut în condiţii de laborator.
După 3-4 ore de adaptare a insectelor la condiţiile din voliere, erau amplasate dispensatoarele din
piele naturală cu câte 1, 2, şi 4 mg feromon în fiecare. Cantitatea optimală a feromonului în
dispensatoare a fost considerată aceea, care pe parcursul unei perioade cât mai îndelungate de timp
bloca reacţia masculilor la capcanele instalate în volieră-insectariu. Astfel a fost determinat, că cea
mai optimală cantitate de feromon sexual sintetic injectată în dispensatoare, pentru aplicare la
testarea metodei de dezorientare a masculilor speciei M. brassicae este cea de 4 mg.
Pentru specia G. funebrana au fost testate cinci variante cu diferite doze de feromon. Prin
ivestigaţiile de laborator a fost demonstrat, că cea mai optimală cantitate de feromon, injectat pe 1
cm2 al dispensatoarului o constituie 5 mg. Au fost testate următoarele variante:
1. Suprafaţa dispenserului constituia 10 cm2 şi se injecta câte 50 mg de feromon.
2. Suprafaţa dispenserului constituia 8 cm2 şi se injecta câte 40 mg de feromon.
3. Suprafaţa dispenserului constituia 6 cm2 şi se injecta câte 30 mg de feromon.
4. Suprafaţa dispenserului constituia 4 cm2 şi se injecta câte 20 mg de feromon.
5. Suprafaţa dispenserului constituia 2 cm2 şi se injecta câte 10 mg de feromon.
Testările dozelor de feromon au fost efectuate în livezile de prun ale gospodăriei agricole din
s. Băcioi. Dispensatoarele au fost amplasate pe pomi la o înălţime de 2,0 m de la sol. Fiecare
variantă a fost testată pe suprafaţa de 1 ha. Evaluarea eficacităţii optimale a cantităţii feromonului
sexual sintetic, injectat în dispenserele multistratale, a fost determinat după gradul de blocare a
reacţiei masculilor speciei G. funebrana la capcanele feromonale.
2.4.4.4. Determinarea dozei optimale de feromon sexual sintetic pe suprafaţa unui
hectar
Pentru determinarea cantităţii optimale de feromon sexual sintetic pe suprafaţa unui hectar la
evaluarea metodei de dezorientare a masculilor speciei M. bressicae au fost testate trei variante în
condiţii de câmp:
1. Cantitatea de 10 g/ha (un dispensator cu câte 4 mg/4 m2 – adică câte 2500
dispensatoare/ha).
2. Cantitatea de 15 g/ha (un dispensator cu câte 4 mg/2,7 m2 – adică câte 3750
dispensatoare/ha).
3. Cantitatea de 30 g/ha (un dispensator cu câte 4 mg/1,3 m2 – adică câte 7500
dispensatoare/ha).
În comun cu colaboratorii laboratorului de Chimie Analitică al Institutului de Protecţie a Plantelor
şi Agricultură Ecologică al AŞM a fost demonstrat, că pe parcursul a 35 zile din fiecare dispensator
68
expus în câmp se emana în medie câte 0,1 mg de feromon timp de 24 ore. Astfel, s-a constatat, că prin
aplicarea a câte 10 g de feromon pe un hectar timp de 24 de ore în mediul ambiant se difuză o cantitate
egală cu cca 250 mg de feromon sexual sintetic. La aplicarea a câte 15 g – pe parcursul a 24 de ore se
difuza cca 375 mg de feromon pe un hectar. Prin aplicarea a câte 30 g – pe parcursul a 24 de ore se
difuza cca 750 mg de feromon pe un hectar. Reieşind din rezultatele cercetărilor s-a constatat, că cea
mai optimală cantitate de feromon sexual sintetic, necesară pentru dezorientarea masculilor speciei M.
brassicae, este de cca 30 g/ha, aplicată pentru fiecare generaţie în parte.
Testarea metodei de dezorientare în condiţii de producere a fost evaluată pe populaţii cu
diferite densităţi ale speciei date: densitate majoră – la 100 plante de varză le revenea mai mult de
5000 ouă; densitate medie – până la 3000 ouă; densitate redusă – la 100 plante le revenea până la
1000 ouă.
Pentru determinarea cantităţii optimale de feromon sexual sintetic, necesar pentru testarea
metodei de dezorientare a masculilor speciei fitofagului G. funebrana au fost testate în condiţii de
producere următoarele cinci variante constituite din diferite doze (compoziţia feromonului sexual
sintetic – „Z8-12Ac(65%) + E8-12Ac(3%) + H-12Ac(35%)”):
1. Cantitatea de feromon a câte 25 g/ha.
2. Cantitatea de feromon a câte 20 g/ha.
3. Cantitatea de feromon a câte 15 g/ha.
4. Cantitatea de feromon a câte 10 g/ha.
5. Cantitatea de feromon a câte 5 g/ha.
În toate variantele indicate mai sus au fost aplicate câte 500 de dispensatoare multistratale
(reieşind din considerentul a câte unul pe pom). După analizele chimice a fost demonstrat, că pe
parcursul a 35 zile, din dispensatoarele expuse s-a emanat în total (corespunzător variantelor)
următoarele cantităţi de feromon:
– prima variantă – 790 mg/ha/zi;
– a 2-a variantă – 630 mg/ha/zi;
– a 3-a variantă – 480 mg/ha/zi;
– a 4-a variantă – 320 mg/ha/zi;
– a 5-a variantă – 150 mg/ha/zi.
Testarea metodei de dezorientare în condiţii de producere a avut loc pe fonul diferit de
densitate a populaţiei speciei date: densitate majoră (> de 20,0 masculi/7 zile/capcană); densitate
medie (până la 20,0 masculi/7 zile/capcană); densitate redusă (< de 10,0 masculi/7 zile/capcană).
Odată cu compoziţia feromonală indicată a fost testată şi compoziţia feromonală, care se deosebea
de cea precedentă prin reducerea considerabilă a ratei componentului principal „Z8-12Ac” şi
69
înlocuirea lui cu componentul minor „H-12Ac”. Rata componenţilor în compoziţia testată era
următoarea: „Z8-12Ac(10%) + E8-12Ac(3%) + H-12Ac(90%)”. A fost demonstrat, că datorită
aplicării compoziţiei date se reduce considerabil costul feromonului. În cazul cînd costul a 5,0 g de
feromon cu compoziţia „Z8-12Ac(65%) + E8-12Ac(3%) + H-12Ac(35%)” constituia cca 100
dolari, atunci costul compoziţiei „Z8-12Ac(10%) + E8-12Ac(3%) + H-12Ac(90%)” este de numai 7
dolari. Reieşind din cele obţinute s-a constatat, că cea mai optimală cantitate de feromon sexual
sintetic, necesară pentru testarea metodei de dezorientare a masculilor speciei G. funebrana, este
cea de 5 g pe un hectar aplicată pentru fiecare generaţie în parte.
2.4.4.5. Evaluarea eficacităţii biologice a metodei de dezorientare a masculilor
Pentru determinarea gradului de eficacitate biologică a metodei de dezorientare, testată pentru
masculii speciilor M. brassicae şi G. funebrana, au fost instalate pe fiecare sector experimental câte
3 capcane feromonale şi 3 cu femele virgine. Prin intermediul acestora s-a determinat gradul
blocării reacţiei masculilor speciilor-ţintă. Rezultatele obţinute au fost comparate cu cele de pe
sectorul-martor.
Pentru specia M. brassicae eficacitatea biologică a metodei de dezorientare a masculilor s-a
determinat şi prin procedurile metodologice de evaluare a depunerii cantitative şi calitative a
pontelor de ouă pe plantele de varză. Pe fiecare lot testat se înregistrau datele de pe 5 miniparcele
(pe fiecare erau câte 25 plante de varză). Aranjarea miniparcelelor pe lotul testat a fost după
schema: 4 dintre ele se montau pe părţile laterale a lotului, iar 1 – în centrul lotului experimental.
Gradul de acuplare a femelelor de pe loturile experimentale a fost evaluat prin metoda de captare la
capcane nutritive (vase din sticlă cu melasă în stare de fermentare). Evidenţa şi înregistrarea
rezultatelor se efectua o dată la 5-7 zile.
Pentru specia G. funebrana eficacitatea biologică a metodei de dezorientare a masculilor s-a
determinat atât după criteriul suprimării reacţiei masculilor faţă de capcanele feromonale, cât şi
după diminuarea ratei fructelor atacate de către larve. De pe fiecare lot experimental au fost
analizate câte 100 de fructe de pe un pom în 10 repetări. Rezultatele au fost comparate cu cele
obţinute în varianta-martor.
2.4.5. Principii metodologice şi tehnologice de elaborare a metodei de captare în masă
a masculilor
Pentru testarea metodei de captare în masă a masculilor speciilor de insecte fitofage a fost
necesar de a studiat minuţios etapele de bază fără de care eficienţa metodei nu poate fi apreciată la
justa valoare (Figura 2.7).
70
Fig. 2.7. Etapele de bază ale principiilor metodologice şi tehnologice de elaborare a metodei de
captare în masă a masculilor speciilor de insecte fitofage.
2.4.5.1. Determinarea razei de acţiune a capcanelor feromonale
Raza de acţiune a unei capcane feromonale pentru specia M. brassicae a fost determinată
prin metoda de lansare a masculilor marcaţi cu luminofori (L-40 – roşu; L-15 – verde; FPK-03 –
galben). Capcanele feromonale au fost amplasate în cercuri la o distanţă de 15, 30, 45 şi 60 m de
la punctul de lansare a masculilor marcaţi. Au fost efectuate câte trei lansări a câte 50 de masculi
pentru fiecare luminofor. Evidenţa masculilor capturaţi în capcanele feromonale a fost efectuată
timp de trei zile, după fiecare lansare. Determinarea masculilor marcaţi cu luminofori a fost
efectuată cu ajutorul iluminatorului OI-18 cu raze ultraviolete.
Pentru speciile G. funebrana şi H. armigera raza de acţiune a capcanelor feromonale a fost
determinată prin metoda amplasării lor la distanţe diferite de la loturile experimentale (25, 50 şi
100 m). Evidenţa masculilor capturaţi a fost efectuată o dată la 3 zile. Numărul masculilor
capturaţi a fost comparat cu cel din capcanele feromonale amplasate pe loturile experimentale.
2.4.5.2. Determinarea înălţimii optime de amplasare a capcanelor feromonale
Determinarea înălţimii optime de amplasare a capcanelor feromonale pentru specia G.
funebrana a fost efectuată la diferite niveluri de la sol, în coroana pomilor de prun (1, 2 şi 3 m).
METODA DE
CAPTARE ÎN
MASĂ A
MASCULILOR
Determinarea
razei de
acţiune a
capcanelor
feromonale
Determinarea
înălţimii
optime de
amplasare a
capcanelor
Determinarea
numărului
optim de
capcane la 1ha
Evaluarea
eficacităţii
biologice a
metodei
71
Experimentul a fost efectuat în 10 repetări. Numărul masculilor capturaţi a fost comparat cu
numărul celor, care au reacţionat la capcanele feromonale, amplasate la înălţimea de 2,0 m de la
sol. Evidenţa a fost efectuată o dată la 3 zile.
Pentru speciile M. brassicae şi H. armigera înălţimea optimă pentru amplasarea capcanelor
feromonale a fost de 1,2 m de la suprafaţa solului.
2.4.5.3. Determinarea numărului optim de capcane feromonale pe un hectar
Pentru speciile de M. brassicae, H. armigera şi G. funebrana numărul optim de capcane
feromonale a fost evaluat prin metoda amplasării respective a acestora câte 9, 15, 18, 27 pe un
hectar. Evidenţa masculilor capturaţi s-a efectuat o dată la 3 zile. Masculii capturaţi au fost
înregistraţi şi apoi înlăturaţi pe parcursul fiecărei evidenţe.
2.4.5.4. Determinarea eficacităţii biologice a metodei de captare în masă a
masculilor
Eficacitatea biologică a metodei de captare în masă a masculilor a fost determinată după
numărul ouălor depuse pe 100 de plante (sau fructe). Evidenţă a fost efectuată o dată la 3-7 zile.
Eficacitatea biologică a fost evaluată, de asemenea şi după numărul femelelor acuplate.
Capturarea femelelor s-a efectuat cu ajutorul capcanelor nutritive (melasă în stare de fermentare).
Pe loturile-martor se amplasau câte trei capcane feromonale şi una cu melasă, pentru compararea
rezultatelor obţinute de pe loturile experimentale. De asemenea, rezultatele obţinute au fost
comparate cu cele de pe sectoarele-etalon. Masculii capturaţi în capcanele feromonale au fost
înregistraţi şi apoi eliminaţi o dată la 3-7 zile. Înlocuirea suportului adeziv din capcanele
feromonale a fost efectuată pe măsura necesităţii. Dispensatoarele au fost înlocuite de fiecare
dată pentru următoarea generaţie.
Prelucrarea matematică a rezultatelor obţinute, calculele statistice ale parametrilor,
elaborarea diagramelor şi a graficelor a fost efectuată conform analizelor de dispersie şi prin
aplicarea programelor de calculator Microsoft Excel [240].
72
2.5. Concluzii la capitolul 2
Ca obiect pentru investigaţii au fost antrenate specii de insecte cu modul ascuns de viaţă,
care au o importanţă economică majoră pentru agricultura Republicii Moldova: – M. brassicae,
H. armigera, A. segetum, E. shreineri şi G. funebrana.
Experimentele de câmp au fost efectuate în zonele geografice de Sud, Sud-vest, Centru, şi
Nord ale Republicii Moldova. În zona de Sud investigaţiile au fost efectuate în raioanele
Cantemir şi Vulcăneşti. În zona de Sud-vest –raionul Ştefan Vodă. În zona de Centru – raioanele
Ialoveni, Orhei şi Străşeni. În zona de Nord – raionul Teleneşti.
Terenurile pe care a fost testată metoda de dezorientare a masculilor se extindeau pe o
suprafaţă de 1-3 ha – pentru M. brassicae (la soiul de varză “Zavadoskaia”) şi G. funebrana (la
soiurile de prun “Chişinevscaia raniaia”, “Stanley”). Testarea metodei de captare în masă a
masculilor a fost efectuată pe o suprafaţă de 1-3 ha – pentru speciile M. brassicae şi H.
armigera şi de 1-15 ha – pentru G. funebrana.
Pentru determinarea acţiunii feromonilor sexuali asupra speciilor de insecte-ţintă au fost
utilizate metode electrofiziologice, olfactometrice, fiziologice, precum şi observările directe în
condiţii de laborator şi de câmp.
Experimentele, din punct de vedere metodologic au avut caracter de inovaţie. Un rol
determinant au avut investigaţiile asupra fazelor caracteristice comportamentului sexual al
insectelor. Comportamentul sexual sezonier al speciilor de insecte-ţintă a fost evaluat pe
parcursul perioadei de dezvoltare a lor.
Au fost evaluate etapele de bază pentru metoda de dezorientare a masculilor: optimizarea
compoziţiei feromonului sexual sintetic; optimizarea dispensatoarelor; optimizarea dozei de
feromon în dispensatoare; determinarea dozei optimale de feromon la un hectar; evaluarea
eficacităţii biologice.
Au fost evaluate etapele-cheie pentru elaborarea metodei de captare în masă a masculilor:
determinarea razei de acţiune a unei capcane feromonale; determinarea înălţimii optime de
amplasare a capcanelor feromonale; determinarea numărului optim de capcane feromonale pe un
hectar; evaluarea eficacităţii biologice.
Prelucrarea matematică a rezultatelor obţinute, calculele statistice ale parametrilor,
elaborarea diagramelor şi a graficelor a fost efectuată conform metodei analizelor disperse prin
aplicarea setului de programe Microsoft Excel la calculator.
73
3. PARTICULARITĂŢILE COMPORTAMENTULUI SEXUAL DIURN ŞI
SEZONIER AL SPECIILOR DE INSECTE CU MODUL ASCUNS DE VIAŢĂ
Argumentarea aplicării feromonilor sexuali sintetici în protecţia plantelor până la
investigaţiile actuale a avut la bază doar rezultatele obţinute în condiţii de câmp. Au fost folosite
criteriile de rezolvare în primul rând a problemelor tehnice: testarea dispensatoarelor,
compoziţiilor feromonale, formei capcanelor, adezivului entomologic etc. Aceste operaţii
necesită un volum mare de lucru, care este limitat de activitatea sezonieră a speciilor de fitofagi
în natură. Concomitent, problemele legate de fundamentarea biologică a aplicării feromonilor
sexuali sintetici, determinarea mecanismului de acţiune a feromonilor sexuali asupra populaţiilor
de insecte-ţintă au fost abordate superficial. Din aceste considerente, elaborarea elementelor
practice de aplicare a feromonilor sexuali sintetici s-a efectuat în majoritatea cazurilor prin
metoda încercării şi erorii.
Elaborarea mijloacelor de diminuare a populaţiilor speciilor de insecte fitofage, prin
aplicarea feromonilor sexuali sintetici, necesită investigaţii profunde asupra gradului de
specificitate şi a reacţiilor de comportament la stadiul de imago. Determinarea particularităţilor
comportamentului sexual al speciilor de insecte-ţintă este una dintre sarcinile-cheie a
metodologiei de depistare şi aplicare a feromonilor sexuali sintetici în sistemele de protecţie
integrată a culturilor agricole. Succesul aplicării feromonilor sexuali depinde în mare măsură de
profunzimea cunoaşterii integrale a tuturor verigilor lanţului comportamentului sexual al fiecărei
specii de insecte-ţintă, precum şi a fiecărei etape în parte. Depistarea tuturor verigilor lanţului
comportamentului sexual al insectelor-ţintă este un proces complex, deoarece necesită elaborarea
anumitor procedee metodologice şi tehnologice, caracteristice fiecărui caz în parte. Din aceste
considerente, determinarea comportamentului sexual al unor specii de insecte cu modul ascuns
de viaţă, destul de importante din punct de vedere economic (M. brassicae, E. schreineri, H.
armigera, A. segetum, G. funebrana), prezintă un interes deosebit atât teoretic, cât şi aplicativ. Pe
parcursul investigaţiilor o atenţie deosebită a fost acordată acestor specii, deoarece informaţia
obţinută poate fi aplicată în procesul de descifrare a mecanismului de acţiune a feromonilor
sexuali sintetici asupra fiecărui gen în parte şi de evaluare a eficacităţii biologice în urma
aplicării acestora în sistemele de protecţie integrată a plantelor.
Majoritatea speciilor de insecte au un anumit interval de timp diurn, destinat activităţii
sexuale. Comportamentul diurn constă dintr-un şir integru de acţiuni ce evoluează cu o exactitate
bine determinată, ce a fost şlefuită pe parcursul dezvoltării evoluţioniste a speciilor date. Acest
şir de acţiuni, ce evoluează pe parcursul comportamentului sexual, este caracteristic fiecărei
specii de insecte în parte, care se finalizează cu efectuarea actului de acuplare între sexe.
74
Considerăm, că aprecierea acestor elemente şi modul de evaluare a lor permit evidenţierea
verigilor-ţintă pentru a modifica (sau bloca) lanţul legăturilor sexuale între genuri. Blocarea sau
eliminarea unor verigi din lanţul comportamentului sexual pot provoca modificări fiziologice,
care ulterior pot provoca diminuarea densităţii populaţiei speciilor-ţintă, fără afectarea faunei
benefice şi poluarea mediului ambiant.
3.1. Comportamentul sexual diurn al speciilor de insecte cu modul ascuns de viaţă în
condiţii favorabile existenţei
Pentru determinarea corectă a modificărilor, care pot parveni în comportamentul insectelor-
ţintă sub acţiunea mediului saturat cu feromon sexual sintetic, este important de a cunoaşte toate
verigile acestui lanţ în condiţii favorabile de existenţă.
Pe parcursul investigaţiilor efectuate asupra particularităţilor activităţii diurne a speciei M.
brassicae au fost evidenţiate mai multe faze bine conturate, care se repetau cu o anumită
periodicitate de la o generaţie la alta [251, 252, 253]. Astfel, experimental a fost demonstrat, că
comportamentul diurn al speciei M. brassicae constă din 5 faze – faza relativ pasivă, faza activă,
faza activ sexuală, faza de curtare şi faza actului de acuplare (Figura 3.1).
Fig. 3.1. Fazele comportamentului diurn al insectelor speciei Mamestra brassicae în condiţii
favorabile existenţei.
75
Observările efectuate pe parcursul a mai multor ani au permis de a descifra comportamentul
diurn al fiecărui gen în parte şi de a caracteriza fazele delimitate.
Faza pasivă. A fost demonstrat, că în comportamentul diurn această fază se menţine cca
16 ore (între orele 600
şi 2200
), adică constituie 66,5% din timpul total. Faza corespunde
totalmente cu perioada luminoasă a zilei. Pe parcursul acestei fazei ambele genuri se află într-o
stare relativ pasivă şi nu manifestă nici reacţii de nutriţie, nici de comportament sexual.
Faza activă. Pe parcursul observărilor a fost stabilit, că această fază se începe odată cu
reducerea perioadei de iluminare a zilei până la nivelul de 2,0-1,5 luxi, care corespunde cu orelor
2200
(cu corecţie la timpul de vară). Faza activă se caracterizează prin reluarea activităţii de zbor
de către ambele genuri. Astfel a fost fixat, că pe parcursul întregii faze (circa 60 min), adică
aproximativ până la orele 2300
, fluturii manifestă unele elemente de activitate haotică cu mici
întreruperi (3-5 min) pentru aşi continua procesul de nutriţie. De asemenea, a fost evidenţiat
momentul, că ambele genuri se află doar într-o mişcare nedeterminată, fără a manifesta oarecare
elemente cu destinaţii sexuale.
Faza activismului sexual. A fost demonstrat, că această fază se începe după orele 2300
,
adică la un interval de 1-2 ore de la începutul perioadei de întuneric. Demararea fazei este
percepută datorită unor manifestări ale fluturilor, cum ar fi fixarea de către femele a poziţiei de
chemare şi excitare sexuală a masculilor. Astfel, începutul activismului sexual al fluturilor
speciei M. brassicae nu corespunde cu perioada caracteristică pentru alte specii de buhe. De
exemplu, pentru femelele speciei Spodoptera littoralis este caracteristic de a interpreta poziţia de
chemare după 2-3 ore de la începutul perioadei de întuneric, în timp ce femelele speciei
Autographa gamma – preiau poziţia de chemare doar după 5 ore de la începutul întunericului.
Din cele relatate mai sus reiese, că fiecare specie de insecte (aşa cum s-a demonstrat pentru M.
brassicae) îşi are perioada sa pur individuală de activism sexual, care a fost perfecţionată pe
parcursul evoluţiei insectelor.
Observările efectuate în continuare au relevat, că după orele 2300
femelele iniţiază faza
poziţiei de chemare. Această fază se caracterizează printr-o serie de etape consecutive. Astfel,
prima etapă se caracterizează printr-o desfacere largă a aripilor cu ridicarea lor sub un unghi de
45 . A doua etapă constă din ridicarea uşoară a femelelor pe picioruşe şi încovoierea
abdomenului cu orientarea în sus, iar ultimele segmentele (opt şi nouă) – în jos, dar fără a atinge
substratul. Glanda feromonală la femelele speciei M. brassicae este situată anume între
segmentele opt şi nouă ale abdomenului. La etapa a treia se mai adaugă mişcările pulsative ale
ovipozitorului şi vibraţiile intense ale aripilor. Rezultatele obţinute au demonstrat, că poziţia de
chemare a femelelor, reprezintă un bloc constituit din elemente fiziologice şi etologice. Vibraţia
76
intensă a aripilor este caracteristică în cazurile absenţei mişcării orientate a vântului. Cu cât
viteza vântului este mai mare, cu atât mai mici sunt eforturile femelelor. Cea mai optimală este
viteza direcţionată a fluxului de aer de cca 3 m/sec. În acest timp au loc şi mişcările pulsative ale
ovipozitorului.
După ce femelele au fixat poziţia de chemare, masculii trec treptat de la mişcări haotice la
acţiuni coordonate, ce se manifestă printr-un şir de elemente bine evidenţiate şi îndreptate spre
depistarea femelelor, aflate în poziţia de chemare. Poziţia masculilor în această perioadă se
caracterizează printr-o vibrare intensă a aripilor şi efectuarea unor mişcări pulsative ale ultimelor
segmente abdominale (închizând şi deschizând periuţele abdominale). Antenele în această
perioadă sunt orientate sub un unghi de circa 450
şi se află în continuă mişcare. Primind o astfel
de poziţie masculii depistează în mod rapid femelele în poziţia de chemare, rotindu-se în jurul
lor, astfel invitându-le la iniţierea dansului nupţial.
Faza de curtare. Pe parcursul observărilor s-a stabilit, că primele dansuri de curtare au
fost iniţiate după orele 2300
. S-a relevat, că femelele acceptă iniţierea dansului de curtare numai
în cazurile când masculii sunt suficient de excitaţi sexual. În timpul derulării dansului de curtare
ambele sexe se rotesc şi vibrează intens din aripi. Aceste mişcări se deosebesc de cele
manifestate în fazele precedente şi sunt caracteristice doar fazei date. Astfel, la vibraţiile intense
a aripilor se mai adaugă şi elementul în care abdomenul ambelor sexe este alungit şi suspendat
liber în jos. Concomitent, masculii efectuează mişcări caracteristice de încovoiere a abdomenului
cu scopul de a fixa abdomenul femelelor. S-a constatat, că durata primului dans de curtare poate
dura între 5 şi 15 minute şi în cazuri rare se încununează cu un act de acuplare. În cazurile când
nu a fost iniţiat actul de acuplare, ambele genuri îşi reduc treptat excitarea sexuală şi îşi reiau
procesul de nutriţie. S-a stabilit, că durata intervalului de timp între reluarea poziţiilor de
chemare de către femele şi iniţierea unor noi dansuri de curtare cu masculii excitaţi sexual, este
de 3-30 minute, iar uneori şi mai mult. Totoadtă s-a stabilit, că în cazul cînd femele de prima
dată i-au poziţia de chemare, atunci perioada de excitarea sexuală a masculilor şi cea de iniţiere a
dansului de curtare are loc într-un interval scurt de timp. La reluarea unor noi poziţii de chemare
de către femele, durata de timp în care masculii se excită sexual creşte considerabil.
Pe parcursul observărilor asupra fazei dansului nupţial au fost relevate unele elemente
specifice ale comportamentului sexual. Aceste elemente specifice de comportament sexual pot fi
manifestate doar în cazurile când masculii nu reacţionau la poziţiile de chemare ale femelelor şi
nu iniţiau dansul de curtare. În asemenea cazuri a fost stabilit, că femelele iniţiau de sine stătător
dansul de curtare, totodată manifestând unele elemente de agresiune faţă de asemenea masculi.
Pe parcursul unor asemenea dansuri de curtare femelele se străduiau ca să atingă cu antenele lor
77
periuţele abdominale şi antenele masculilor pasivi, provocând-ui şi excitând-ui sexual până când
aceştia acceptau dansul de curtare. Un asemenea comportament poate fi clasat ca element de
agresare sexuală din partea femelelor. Astfel s-a constatat, că manifestarea unor agresări sexuale
poate apărea doar în cazurile când unul dintre parteneri nu este satisfăcut, ceea ce a fost stabilit
pe parcursul observărilor noastre asupra comportamentului sexual al speciei M. brassicae.
Totodată a fost demonstrat, că majoritatea perechilor de fluturi, supuse investigaţiilor, au iniţiat
un act de acuplare doar după manifestarea a 6-8 dansuri de curtare (Figura 3.2).
Fig. 3.2. Iniţierea actelor de acuplare în dependenţă de numărul dansurilor de curtare, manifestate
de către aduţii speciei Mamestra brassicae L.
Faza actului de acuplare. Pe parcursul observărilor a fost stabilit, că în primele secunde
ale actului de acuplare, masculii se plasează la 180 faţă de femele rămânând împerecheaţi atât
pe suprafaţă orizontală, cât şi cea verticală. Abdomenul alungit al fluturilor treptat se contractă
până la mărime obişnuită şi perechile rămân în această poziţie până la finele actului de acuplare.
A fost demonstrat, că durata unui act de acuplare al speciei M. brassicae variază între 9-25 ore,
iar în medie constituie cca 19 ore (Figura 3.3).
Rezultatele expuse mai sus reprezintă lanţul elementelor de bază ale comportamentului
diurn caracteristic speciei M. brassicae. Astfel, în mod experimental a fost demonstrat, că
comportamentul diurn al speciei M. brassicae reprezintă un bloc integru constituit din mai multe
faze bine închegate, care se perindă rând pe rând respectând regularitatea dată în fiecare
generaţie, fără intervenirea unor devieri esenţiale.
1% 5%8%
10%
10%
15%20%
31%
1 dans de curtare 2 dansuri de curtare 3 dansuri de curtare 4 dansuri de curtare
5 dansuri de curtare 6 dansuri de curtare 7 dansuri de curtare 8 dansuri de curtare
78
Fig. 3.3. Variaţia duratei de acuplare ale speciei Mamestra brassicae în condiţii favorabile
existenţei comparativ cu ale celor întreţinute în condiţiile mediului saturat cu feromon.
Investigaţiile efectuate în continuare au demonstrat, că după finalizarea primului act de
acuplare unele femele preiau din nou poziţia de chemare pe parcursul aceleiaşi nopţi, iar altele –
în nopţile următoare. S-a stabilit, că intervalul între primul şi al doilea act de acuplare variază de
la 3 până la 15 ore, iar uneori nu mai este iniţiat până la finele vieţii fluturilor. De asemenea, a
fost demonstrat, că femelele iniţiază încă un act de acuplare pe parcursul uneia şi aceleiaşi nopţi
numai în cazurile când durata primului act de acuplare a fost mai mică de 5 ore.
Pe parcursul observărilor efectuate a fost stabilit, că fazele şi elementele comportamentului
sexual, necesare pentru iniţierea unui nou act de acuplare, nu se deosebesc de cele de la iniţierea
primului act, expus în detalii mai sus. S-a constatat, că durata medie a unui act de acuplare iniţiat
pentru a doua oară de una şi aceiaşi pereche este aproximativ identică cu durata primului act.
Reieşind din cele expuse putem confirma, că comportamentul diurn al speciei M. brassicae,
întreţinute în condiţii favorabile existenţei, poate fi privit ca o legitate, care constă din anumite
faze şi elemente caracteristice speciei date, fără de a lua în consideraţie numărul actelor de
acuplare iniţiate pe parcursul dezvoltării unei sau altei generaţii.
În pofida faptului că fluturii speciei M. brassicae purced la manifestarea comportamentului
sexual diurn începând cu orele 2300
, a fost demonstrat, că majoritatea actelor de acuplare (atât
primul, cât şi cele ulterioare) au fost iniţiate în intervalul orelor 300
şi 600
dimineaţa. A fost
0
5
10
15
20
25
30
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
Du
rata
actu
lui d
e a
cu
pla
re, o
re
Numărul repetărilor
79
stabilit, că în intervalul orelor 2300
şi 300
au fost iniţiate cca 30% de acte de acuplare, pe când în
intervalul orelor 300
şi 600
au fost iniţiate cca 70% din totalul actelor efectuate.
Pe parcursul investigaţiilor efectuate asupra comportamentului sexual diurn al speciei M.
brassicae pentru prima dată a fost descris un element care nu s-a înregistrat la nici o specie de
Noctuidae. În mod experimental s-a constatat, că ambele genuri sunt sexual active în perioada de
căutare a partenerului potenţial pentru iniţierea unui act de acuplare. Prezenţa unui astfel de
element în comportamentul sexual diurn a fost demonstrat prin modelarea unor experimente
acomodate cazului dat. Astfel, au fost construite o serie de boxe speciale, care constituiau din trei
camere separate una de alta prin pereţi cu câte o gaură de comunicare liberă a fluturilor dintr-o
cameră în alta. Masculii cu vârsta de 24-48 ore, erau amplasaţi în una dintre camerele laterale, iar
femelele virgine, cu vârsta de 24-48 ore, în alta, astfel încât camera din mijloc a boxei să rămână
liberă. Atâta timp cât ambele sexe se aflau în faza pasivă, nu au fost înregistrate cazuri de
migrare a fluturilor dintr-o cameră în alta. Însă cu începutul fazei activităţii sexuale, fluturii de
ambele sexe au început să se deplaseze atât într-o direcţie, cât şi în alta. Datorită acestui proces
de migrare, au fost înregistrate aproximativ câte 25% de acte de acuplare iniţiate în camerele
laterale şi 50% – în camera din mijloc a boxelor. Astfel a fost demonstrat pentru prima dată, că
nu numai feromonul emanat de către femele posedă proprietăţi atractive pentru masculi, dar şi
feromonul emanat de pe periuţele abdominale ale masculilor excitaţi sexual, posedă aceleaşi
proprietăţi atractive pentru femele. În cazul dat de asemenea au fost fixate momentele de iniţiere
a dansurilor nupţiale care s-au finalizat cu acte de acuplare.
În urma cercetărilor efectuate asupra fazelor şi elementelor comportamentului sexual diurn
al speciei M. brassicae au fost obţinute date informative valoroase. Lanţul din elementele
depistate pe parcursul evoluării comportamentului sexual diurn poate sta la baza cercetărilor
mecanismului de acţiune şi influenţă a feromonilor sexuali asupra metodelor de aplicare a lor în
protecţia integrată a culturilor agricole. Elaborările metodologice ale cercetărilor în acest
domeniu pot fi aplicate şi în investigaţiile referitoare la alte specii de insecte dăunătoare. Pentru a
demonstra că fazele depistate şi metodologia elaborată pentru specia M. brassicae sunt
caracteristice şi pentru comportamentul sexual diurn al altor specii de fitofagi, au fost iniţiate
studii similare asupra speciei Eurytoma schreineri Schr. [147]. Până în prezent încă n-a fost
confirmat faptul existenţei feromonului sexual la specia dată. Din aceste considerente cercetările
date vor depista legăturile sexuale, genul care emană feromonul sexual şi modul reacţionării la
feromonul sexual emanat.
Faza pasivă. Investigaţiile asupra fazelor şi modului de evoluare a comportamentului
sexual diurn al insectelor speciei date au fost efectuate în condiţii de laborator. Vârsta insectelor
80
supuse cercetărilor a fost de cca 24 ore. Observările vizuale asupra comportamentului sexual
diurn al insectelor au demonstrat, că pe parcursul nopţii (aproximativ până la orele 600
) duc un
mod de viaţă relativ pasiv.
Faza activă. Iinvestigaţiile efectuate în continuare au demonstrat, că începând cu orele 600
dimineaţa faza pasivă, în care s-au aflat insectele, s-a sfârşit. Concluzia dată a fost confirmată
prin faptul, că insectele treptat au trecut la un mod activ de viaţă efectuând salturi de zbor haotic
cu o durată mică de timp (până la 1min). A fost demonstrat, că faza dată se extinde aproximativ
până la orele 730
.
Faza activităţii sexuale. Începând cu ora 730
, în comportamentul diurn al insectelor speciei
E. schreineri derulează faza activităţii sexuale. Aceasta se caracterizează prin manifestarea unui
mod specific de activitate a insectelor, care demonstrează un lanţ din elemente caracteristice,
descrise în continuare pentru prima dată. Astfel, observările efectuate au demonstrat, că pe
parcursul perioadei începătoare a activităţii sexuale masculii execută un şir de elemente rituale.
Derularea acestor elemente se manifestă prin mişcările de curăţare (frecarea) a abdomenului,
aripilor şi antenelor cu picioruşele, însă fără oarecare reacţie vădită faţă de femelele care se aflau
în preajmă. Pentru femele în perioada dată este caracteristic, că după o perioadă scurtă de timp,
însoţită de mişcări rapide şi haotice, treptat trec la o poziţie foarte specifică. Astfel, ele îşi ridică
corpul pe picioruşe în aşa mod, încât abdomenul rămâne înclinat sub un unghi de cca 450 faţă de
substrat, iar ultimele segmente ale abdomenului sunt încovoiate brusc în jos. Concomitent, ele
vibrează din aripi, iar cu ajutorul picioruşelor îşi netezesc intens abdomenul pe toată lungimea
lui. Totodată efectuează mişcări pulsative cu ovipozitorul. De asemenea, a fost stabilit, că
femelele aflate într-o asemenea poziţie, prin mişcări lente trasează linii pe substrat cu
ovipozitorul, lăsând urme de feromon sexual. O asemenea poză demonstrată de către femele în
această perioadă este apreciată ca fiind starea de emanare a feromonului sexual.
Faza dansului de curtare. Ca dovadă, că un asemenea comportament al femelelor este
asociat de emanarea feromonului sexual, servesc elementele etologice manifestate de către
masculi. Astfel, masculii devin foarte activi şi apropiindu-se de către femele, ating cu antenele
lor consecutiv abdomenul şi antenele femelelor respective. Concomitent, ei prelungesc
efectuarea elementelor rituale de curăţare a abdomenului şi a propriilor antene, continuând
vibraţiile intense a aripilor. Pe parcursul acestei perioade, masculii purced la demonstrarea unor
asemenea elemente de comportament de mai multe ori. Reieşind din cele expuse considerăm, că
un asemenea mod de comportament al ambelor sexe poate fi atribuit la faza dansului de curtare.
Pe parcurs au fost depistate unele cazuri când masculii îşi întrerupeau dansul nupţial fără
de a-l relua în continuare. În asemenea cazuri femelele, care se aflau deja în poziţia de chemare,
81
manifestau unele elemente de agresiune faţă de asemenea masculi. Astfel, ele se apropiau de ei şi
îi provocau la o reluare a dansului de curtare prin manifestarea unor elemente, ca atingerea şi
excitarea directă a abdomenului acestora cu propriile antene.
Faza de acuplare. S-a constatat, că perechile de insecte la care procesul comportamentului
sexual a evoluat fără devieri, sunt capabile din nou să iniţieze actul de acuplare. Faza dată constă
dintr-un şir de elemente rituale specifice. Astfel, masculii excitaţi sexual se apropiau de către
femelele aflate în poziţia de chemare. Ei se deplasau din urma femelelor şi printr-un salt rapid se
ataşau pe spatele acestora fixându-se cu picioruşele. Concomitent, masculii apăsau capul femelelor în
jos, încovoindu-le sub o formă de curbă. Primind o astfel de poziţie, masculii îşi fixau ultimele
segmente ale abdomenului între segmentele abdominale şi toracele femelelor. Insectele împerecheate
astfel efectuau simultan o serie de mişcări balansatoare. Masculii, pe parcursul acestei faze vibrau
intensiv din aripi. Astfel, durata unui act de acuplare se extinde pe o perioadă de la 15 s până la 8 min
(cu o medie de circa 2 min).
Pe parcursul observărilor vizuale asupra activităţii diurne a speciei date a mai fost
demonstrat, că după efectuarea actului de acuplare, excitarea sexuală scade, iar către orele 1200
– se
reduce până la zero. Începând cu orele 1600
insectele îşi reluau din nou activitatea sexuală, care
dura aproximativ până la orele 1900
. Etapa a doua a comportamentului sexual diurn, care o
manifestau insectele speciei E. schreineri purta un caracter mult mai lent, decât cea manifestată în
orele de dimineaţă. Aceasta a fost confirmat şi de numărul actelor de acuplare iniţiate, care era cu
mult mai redus, decât al celor iniţiate pe parcursul primei etape diurne a comportamentului sexual.
Astfel, a fost demonstrat, că la prima etapă a activităţii sexuale diurne (de la orele 800
până la 1200
)
au fost iniţiate cca 81% din actele de acuplare, pe când la etapa a doua a activităţii sexuale diurne
(de la orele 1600
până la 1900
) – doar 19%.
Prin investigaţiile efectuate pentru prima dată a fost demonstrat, că femelele speciei E.
schreineri sunt purtătoare a glandelor feromonale, iar masculii reacţionează numai la femelele
care au iniţiat poziţia de chemare. S-a constatat, că fazele comportamentului sexual diurn
caracteristice pentru specia M. brassicae sunt identice cu cele manifestate şi de către alte specii
de insecte, ca şi in cazul cu specia E. schreineri. Dar necătând la aceasta, menţionăm, că pentru
fiecăre specie în parte sunt caracteristice unele elemente pur individuale de evoluare a
comportamentului sexual diurn, ceia ce s-a demonstrat în cadrul investigaţiilor efectuate.
Comportamentul sexual al masculilor E. schreineri a fost studiat şi în dependenţă de unii
componenţi extraşi din glandele feromonale ale femelelor. Pentru obţinerea extractului
feromonal au fost preparate 1290 de femele obţinute din sâmburii de prune. Extractul feromonal
a fost pregătit prin fixarea femelelor în CH2CI2. S-a demonstrat, că fracţia EAG-activă a
82
extractului feromonului sexual a viespii prunului conţine hidrocarburi saturate cu 20, 23 şi 25
atomi de carbon. În baza acestora au fost sintetizate şi supuse testărilor în condiţii de laborator 4
compoziţii active.
C23 nesaturat cu două legături duble (50%) + C25 nesaturat cu două legături duble
(50%).
Comportamentul masculilor faţă de compoziţia propusă nu se deosebea esenţial de cel
înregistrat în varianta-martor. Adică masculii cu acelaşi succes reacţionau atât la momeală
martor (fără prelucrare), cât şi la momeala prelucrată cu compoziţia dată. Reacţia masculilor
fixată în cazul dat ne permite de a considera, că compoziţia testată nu are nu are efect stimulator
pentru aceştia.
C23 nesaturat cu două legături duble (50%) + epoxid C25 nesaturat cu două legături
duble (50%).
Comportamentul masculilor faţă de compoziţia propusă, de asemenea nu se deosebea
esenţial de cel înregistrat în varianta-martor. Adică masculii cu acelaşi succes reacţionau la
momeală-martor (fără prelucrare) şi la cea prelucrată cu compoziţia dată. Acaesta ne permite să
considerăm, că compoziţia testată nu are nimic comun cu feromonul sexual.
C25 nesaturat cu două legături duble (50%) + epoxid C25 nesaturat cu două legături
duble (50%).
A fost stabilit, că comportamentul masculilor este mai activ în comparaţie cu reacţia la
compoziţiile precedente, însă şi în cazul dat nu au fost fixate oarecare elemente caracteristice
comportamentului sexual al masculilor. Astfel şi în cazul dat considerăm, că compoziţia testată
nu are nimic comun cu feromonul sexual.
C20 nesaturat cu două legături duble (50%) + C20 nesaturat cu o singură legătură
dublă (50%).
A fost înregistrat, că comportamentul masculilor este activ, însă şi în cazul dat nu au fost
stabilite elemente caracteristice comportamentului sexual al masculilor. Respectiv compoziţia
testată nu are nimic comun cu feromonul sexual.
Martor – extractul egal cu echivalentul a 25 de femele.
În cazul dat a fost stabilit, că masculii au manifestat o reacţie sexuală destul de intensivă,
asemănătoare celei manifestate faţă de femelele în poziţia de chemare. Masculii executau în mai
multe rânduri elementele caracteristice comportamentului lor sexual. Astfel a fost demonstrat, că
masculii au manifestat un comportament sexual veridic faţă de extractul obţinut din abdomenele
femelelor. Deci, a fost dovedită existenţa feromonului sexual la femelele speciei fitofagului E.
schreineri.
83
Presupuşii componenţi ai feromonului speciei fitofagului E. schreineri au fost testaţi şi în
condiţii de câmp. În urma testărilor a fost demonstrat, că nici una dintre presupusele compoziţii
feromonale nu că sunt componenţi ai feromonului sexual al viespii prunului. La capcana cu 5
femele virgine au reacţionat 7 masculi (tabelul 3.1).
Tabelul 3.1. Reacţia masculilor la compoziţiile active extrase din glanda feromonală a femelelor
speciei Euritoma shreineri în condiţii de câmp.
Variantele Numărul masculilor capturaţi
timp de 15 zile
Etalon (5♀♀) 7
C23 nesaturat cu două legături duble (100%) 0
C23 nesaturat cu două legături duble (50%) +
C25 nesaturat cu două legături duble (50%) 0
C25 nesaturat cu două legături duble (100%) 0
C25 nesaturat cu două legături duble (50%) +
epoxid C23 nesaturat cu două legături duble (100%) 0
C23 nesaturat cu două legături duble (50%) +
epoxid C25 nesaturat cu două legături duble (50%) 0
C20 nesaturat cu o singura legătură dublă (50%) +
epoxid C20 nesaturat cu o singura legătură dublă (50%) 0
C20 nesaturat cu două legături duble (50%) +
epoxid C20 nesaturat cu două legături duble (50%) 0
De asemenea, pentru prima dată a fost demonstrat, că în perioada comportamentului sexual
diurn al insectelor întreţinute în condiţii favorabile existenţei apar unele elemente de agresiune
sexuală numai în cazurile când masculii manifestă o pasivitate vădită faţă de femelele în poziţia
de chemare. Apariţia unor elemente de agresiune sexuală în comportamentul diurn al insectelor
influenţează pozitiv asupra majorării posibilităţilor de a iniţia un act de acuplare. Aceste
elemente au fost ameliorate pe parcursul evoluţiei speciilor şi au ca scop supravieţuirea speciei în
lupta pentru existenţă.
3.2. Comportamentul sexual diurn al speciilor de insecte cu modul ascuns de viaţă în
condiţii de câmp
Rezultatele obţinute în compartimentul precedent au demonstrat, că activitatea diurnă a
insectelor fitofage este un proces biologic complicat, care reflectă posibilităţile de adaptare a
fiecărei specii în parte la devierile periodice ce au loc în mediul ambiant şi care permit de a
supravieţui într-o perioadă de timp optimală. Fără cunoştinţe ample ale ritmului activităţii diurne
84
este dificil procesul de elaborare a măsurilor de diminuare a densităţii populaţiilor de fitofagi,
îndeosebi prin aplicarea substanţelor biologic active (feromoni sexuali sintetici).
Prin investigaţiile efectuate a fost demonstrat, că în comportamentul sexual diurn al
speciilor de fitofagi există unele elemente caracteristice fiecărei specii în parte. De asemenea, au
fost depistate şi descrise toate elementele caracteristice masculilor şi femelelor, ca etape a
comportamentului sexual diurn în condiţii de laborator. Investigaţiile iniţiate în continuare au
avut ca scop de a evalua fazele comportamentului sexual diurn al speciilor de fitofagi în
condiţiile habitatului natural şi concordanţa acestora cu cele depistate în condiţii de laborator.
Lipsa datelor în literatura ştiinţifică studiată complică considerabil investigaţiile în domeniul
descifrării mecanismului de acţiune a feromonilor sexuali asupra ambelor sexe şi elaborarea
metodelor de diminuare a densităţii populaţiilor de insecte fitofage prin aplicarea feromonilor
sexuali de origine sintetică.
În urma investigaţiilor efectuate a fost demonstrat, că în condiţiile habitatului natural al
speciei M. brassicae, masculii încep să reacţioneze la formele preparative cu feromon sexual
sintetic din capcane începând cu orele 2300
. Totodată, a fost fixat momentul, când la capcanele
cu femele virgine, masculii începeau să reacţioneze pe la orele 2400
, adică în perioada, când
femelele se află în poziţia de chemare şi emană feromonul sexual. Considerăm, că decalajul de
timp fixat între manifestarea reacţiei sexuale a masculilor faţă de capcanele feromonale şi faţă de
cele cu femele virgine are loc din cauză că femelele iniţiază poziţia de chemare doar după orele
2400
(confirmat experimental în condiţii de laborator), pe când feromonul sexual sintetic din
formele preparative se emană încontinuu. Diferenţa între timpul de startare a reacţiei masculilor
la feromonul sexual emanat de către femelele virgine şi feromonul sexual sintetic emanat din
formele preparative nu este semnificativă. Astfel, feromonul sexual de origine sintetică, emanat
din dispensatoare, provoacă masculii la iniţierea comportamentului sexual, concomitent cu
feromonul sexual emanat de către femelele virgine, adică în perioada de evaluare a
comportamentului sexual diurn caracteristic speciei date.
Reieşind din rezultatele obţinute a fost demonstrat, că piscul activităţii sexuale al
masculilor speciei M. brassicae în condiţiile habitatului natural are loc în intervalul orelor 300
şi
600
dimineaţa. În limitele acestui interval de timp a fost stabilit, că la capcanele cu feromon
sexual sintetic au reacţionat 95,0% din masculi, iar la cele înzestrate cu femele virgine – numai
72,0% din numărul total al masculilor capturaţi pe parcursul unui ciclu diurn. Ţinem să
menţionăm, că după divergenţa numărului masculilor care au reacţionat la capcanele cu feromon
sexual sintetic şi acelor care au reacţionat la capcanele cu femele virgine, este minimă. Totodată,
este semnificativ faptul, că aceste rezultate au confirmat rezultatele obţinute în condiţii de
85
laborator: activitatea sexuală diurnă a speciei M. brassicae manifestată în condiţiile de laborator
este identică cu cea manifestată în condiţiile habitatului natural (Figura 3.4).
Fig. 3.4. Comportamentul sexual diurn al speciei Mamestra brassicae în condiţiile climatice ale
Republicii Moldova.
-------- Capturarea masculilor în capcane cu feromon sexual sintetic;
-------- Capturarea masculilor în capcane cu femele virgine.
Pe parcursul investigaţiilor nu au fost depistate devieri esenţiale în timp între manifestările
reacţiei sexuale a masculilor faţă de capcanele cu feromon sexual sintetic şi cele cu femele
virgine. Totodată, a fost stabilit, că la capcanele cu feromon sexual sintetic au reacţionat cu
44,5% mai mulţi masculi, decât la cele cu femele virgine. Considerăm, că decalajul dat are loc
datorită faptului emanării continue în spaţiu şi timp a feromonului sexual sintetic din formele
preparative, pe când femelele emană feromonul sexual doar pe parcursul fazei sexuale.
Comparând ciclurile sexuale diurne manifestate în condiţiile de laborator cu cele
manifestate în habitatul natural s-a demonstrat, că majoritatea actelor de acuplare iniţiate coincid
cu ora, când numărul masculilor care au reacţionat la capcanele cu feromon sexual sintetic şi la
cele cu femele virgine a fost maximal. Analiza matematică a rezultatelor obţinute a confirmat
existenţa unei corelaţii bine evidenţiate între perioada de timp în care masculii reacţionează la
capcanele cu femele virgine şi numărul de masculi care au iniţiat acte de acuplare în condiţiile
0
10
20
30
40
50
60
0 22 23 24 1 2 3 4 5 6 7
Nu
măru
l m
asc
uli
olr
cap
tura
ţi
Orele înregistrărilor
86
mediului favorabil existenţei şi a mediului saturat cu moleculele feromonului sexual sintetic (r I,
III = 0,9 şi r I, IV = 0,7) (tabelul 3.2).
Tabelul 3.2. Corelaţia perioadei de timp în care masculii speciei Mamestra brassicae
reacţionează la feromonul sexual şi a celei în care au fost iniţiate actele de acuplare.
Variantele Intervalul orelor
22-23 23-24 24-1 1-2 2-3 3-4 4-5 5-6 6-7
Numărul masculilor care au reacţionat la capcane în condiţiile habitatului natural
(n = 10 capcane)
I. Capcane cu femele
virgine 0 0 0,1 0,4 1,9 1,5 2,1 4,0 0
II. Capcane cu
feromon sexual 0,5 1,3 1,2 0,9 1,8 2,1 3,4 5,5 1,0
Numărul actelor de acuplare iniţiate
(n = 50 perechi)
III. Numărul actelor de
acuplare iniţiate în
condiţiile mediului
favorabil existenţei
0 2,0 2,0 3,0 8,0 11,0 6,0 14,0 4,0
IV. Numărul actelor de
acuplare iniţiate în
condiţiile mediului
saturat cu feromon
0 0 3,0 3,0 10,0 12,0 10,0 8,0 4,0
r I, II = 0,9; r II, III = 0,8; r III, IV = 0,8; r I, III = 0,9; r II, IV = 0,6; r I, IV = 0,7;
r 0,05 = 0,7
În continuare a fost demonstrat, că între intervalul de timp în care masculii au reacţionat la
capcanele cu feromon sexual sintetic (habitatul natural) şi cel în care au fost iniţiate actele de
acuplare în condiţiile mediului favorabil existenţei (laborator) este o corelaţie bine evidenţiată (r
II, III = 0,8). Comparând intervalul de timp în care masculii au reacţionat la capcanele cu feromon
sexual sintetic (habitatul natural) şi cu cel în care au fost iniţiate actele de acuplare în condiţiile
mediului saturat cu moleculele feromonului sexual sintetic (laborator) a fost demonstrat că
corelaţia poartă un caracter cu indiciu mediu (r II, IV = 0,6). Astfel a fost demonstrat, că există o
corelaţie pozitivă între intervalul de timp în care masculii reacţionează la capcanele feromonale
şi la cele cu femele virgine (r I, II = 0,9) (habitatul natural), precum şi între intervalul de timp în
care au fost iniţiate actele de acuplare în condiţiile mediului favorabil existenţei şi a mediului
saturat cu moleculele feromonului sexual sintetic (r III, IV = 0,8) (laborator) (tabelul 3.2).
87
Rezumând cele menţionate mai sus conchidem, că nu există nici o diferenţă între intervalul
de timp în care masculii reacţionează la feromonul sexual sintetic din capcanele instalate în câmp
şi intervalul de timp în care sunt iniţiate actele de acuplare în condiţii de laborator. Astfel a fost
demonstrat, că ciclul diurn al activităţii sexuale a speciei M. brassicae în condiţiile habitatului
natural nu se deosebeşte de ciclul corespunzător, care derulează în condiţiile de laborator. Cu atât
mai mult, că ciclul sexual diurn derulează în unul şi acelaşi interval de timp, care este cuprins
între orele 300
şi 600
dimineaţa. Lanţul elementelor ciclului sexual diurn s-a format treptat timp de
milenii pe perioadă de evoluţie a speciei date şi chiar dacă feromonul sexual se emană încontinuu
din formele preparative, este imposibil de a bloca combinaţia tuturor elementelor
comportamentului sexual diurn. Elementele depistate şi descrise au o importanţă majoră în
interpretarea corectă şi deplină a mecanismului de acţiune a feromonilor sexuali de origine
sintetică şi la elaborarea metodelor de reglare a densităţii populaţiilor de insecte fitofage.
3.3. Comportamentul sexual diurn al speciilor de insecte cu modul ascuns de viaţă,
aflate sub acţiunea mediului saturat cu feromon sexual sintetic
Aplicarea feromonilor sexuali în protecţia plantelor (metoda de dezorientare) presupune, că
indivizii speciei-ţintă se vor afla sub influenţa mediului saturat cu moleculele feromonilor
sexuali sintetici pe parcursul întregii perioade de dezvoltare a unei generaţii. Reieşind din aceste
considerente devine extrem de important momentul de a cunoaşte mai profund comportamentul
diurn al speciilor ţintă, care sunt supuse influenţei mediului saturat cu moleculele feromonilor
sexuali sintetici. În acest context ţinem să menţionăm, că investigaţii de acest gen nu au fost
efectuate până în prezent nici pentru o specie de insecte.
În cazul dat, având deja cunoştinţe ample şi profunde în ce priveşte modul, fazele şi
elementele caracteristice comportamentului diurn al speciei M. brassicae întreţinute în condiţii
favorabile existenţei, ne vom referi în continuare la modul de comportament diurn al speciei date
întreţinute în condiţiile mediului saturat cu moleculele feromonului sexual sintetic.
Rezultatele investigaţiilor efectuate la acest capitol au demonstrat, că mediul saturat cu
moleculele feromonului sexual sintetic nu a influenţat negativ asupra perioadei de start a
activităţii diurne a speciei M. brassicae. Astfel, fluturii îşi reiau activitatea începând cu orele
2200
, adică fără oarecare devieri în timp comparativ cu perioada activităţii lor în condiţiile
favorabile existenţei. Procesul de nutriţie a fluturilor în această perioadă a decurs asemănător cu
a celor întreţinuţi în condiţiile favorabile existenţei. Au fost semnalate unele devieri doar după
timpul revenirii la etapa dată, care în condiţiile mediului saturat cu moleculele feromonului
sexual a fost cu cca 50% mai redus.
88
După observările efectuate în continuare, au fost depistate deosebiri esenţiale. Astfel s-a
constatat, că odată cu intrarea în faza activă masculii au devenit agitaţi şi excitaţi sexual. Acest
fenomen a fost confirmat prin apariţia elementelor caracteristice doar fazei activ sexuale –
extinderea abdomenului, vibrarea intensă a aripilor, mişcări pulsative ale periuţelor abdominale.
Semnificativ este şi faptul, că elementele comportamentale indicate mai sus au fost demonstrate
de către masculi în pofida stării, când femelele încă nu au purces la primirea poziţiei de chemare,
adică în lipsa moleculelor de feromon sexual eliminat de către femele. Aceasta confirmă faptul,
că excitarea sexuală a masculilor se datorează nu prezenţei feromonului sexual emanat de către
femele, dar mediului saturat cu moleculele feromonului sexual sintetic. Evidenţierea acestui
element este foarte importantă, deoarece pentru condiţiile mediului favorabil existenţei nu este
caracteristic asemenea mod de comportament al masculilor. La etapa dată se poate confirma, că
datorită mediului saturat cu moleculele feromonului sexual sintetic, în comportamentul diurn al
speciei date au intervenit unele devieri de la normă. Astfel, a fost neglijată „faza activă”
(caracteristică comportamentului speciei întreţinute în condiţiile mediului favorabil existenţei), şi
s-a trecut nemijlocit la „faza activ sexuală”.
Observările efectuate în continuare au demonstrat, că schimbările în comportamentul
sexual au devenit normă. Astfel s-a constatat, că în condiţiile mediului saturat cu moleculele
feromonului sexual sintetic femelele intră în faza poziţiei de chemare cu aproximativ o oră
înainte, decât cele aflate în condiţiile mediului favorabil existenţei. Faza dată se caracterizează
prin momentul, că femelele iniţiază poziţia de chemare cu cca 30 min întârziere, când masculii
au devenit excitaţi sexual. Totodată, s-a constatat că durata poziţiei de chemare a femelelor s-a
majorat de cca 10 ori, faţă de cea manifestată de către femelele întreţinute în condiţiile mediului
favorabil existenţei. Astfel, dacă durata poziţiei de chemare a femelelor, întreţinute în condiţii
favorabile existenţei, a fost de cel mult o minută, atunci această perioadă pentru femelele
întreţinute în condiţiile mediului saturat cu feromon varia în limitele de 3-10 min. Rezultatele
obţinute au confirmat conceptul, că mediul saturat cu moleculele feromonului sexual sintetic, îşi
extinde influenţa nu numai asupra masculilor, dar şi femelelor.
Investigaţiile noastre au demonstrat, că masculii excitaţi sexual în mediul saturat cu
moleculele feromonului sexual sintetic nu reacţionau la poziţiile de chemare ale femelelor. La
etapa dată masculii pot fi caracterizaţi ca fiind derutaţi sau dezorientaţi. Ei zburau haotic prin
boxele experimentale, străduindu-se să nimerească în olfactometru, unde erau amplasate
dispensatoarele cu feromon sexual sintetic. A fost stabilit, că masculii pătrunşi în olfactometru,
zburau haotic, iar unii din ei se străduiau să se acupleze cu formele preparative feromonale. Pe
parcursul acestei faze s-a observat, că chiar de la îneputul activităţii diurne a speciei date, aflate
89
sub influenţa mediului saturat cu moleculele feromonului sexual sintetic, a fost creat un haos
total în comportamentul sexual al masculilor şi al femelelor. Astfel, mediul saturat cu moleculele
feromonilor sexuali sintetici este calificat ca stresant, influenţând în mod direct comportamentul
diurn al speciilor de fitofagi.
Pe parcursul observărilor vizuale asupra comportamentului diurn al speciei M. brassicae
întreţinute într-un mediu saturat cu moleculele feromonului sexual sintetic au fost depistate mai
multe modificări necaracteristice comportamentului diurn în condiţiile mediului favorabil
existenţei. Astfel, aproximativ după două ore (în jurul orelor 2400
) de mişcări haotice şi o
discordanţă totală în comportamentul insectelor, intervine o fază de reducere relativă a
intensităţii manifestărilor sexuale. În decursul acestui repaos, masculii îşi reiau procesul de
nutriţie dar fără de a încetini vibrările intense ale aripilor şi demonstrarea periuţelor abdominale,
ceea ce ne demonstrează continuitatea excitării sexuale a lor. Femelele la rândul lor, revin la
poziţia de chemare. La etapa dată femelele includ un element al comportamentului deosebit – în
poziţia de chemare femelele se mişca lent, ţinând ultimele segmente abdominale (între care e
situată glanda feromonală) pe substrat, trasând urme, astfel mărind cu mult suprafaţa de pe care
se emană propriul feromon sexual. Durata unei asemenea poziţii de chemare, caracteristică
numai femelelor aflate în condiţiile mediului saturat cu moleculele feromonului sexual sintetic,
se extinde pe o perioadă de cca 2-3 min. Prin cercetările efectuate s-a depistat, că masculii ce se
aflau în apropierea acestor femele, reacţionau imediat sondând urmele feromonale cu antenele.
Ei se deplasau pe urma feromonală trasată pe substrat până la femelă. Odată cu contactarea
directă a femelei, masculii imediat efectuau actul de acuplare, fără de a întâlni oarecare opuneri
din partea femelelor. În cazul dat atât femelele, cât şi masculii nu iniţiau „dansul de curtare”,
omiţând astfel una din cele mai importante faze rituale a comportamentului sexual diurn.
Reieşind din rezultatele obţinute putem afirma, că astfel comportament sexual diurn al
speciei M. brassicae, este provocat de către mediul saturat cu moleculele feromonului sexual
sintetic. Aşadar, poate fi menţionat, că a fost descifrat completamente lanţul elementelor care
duc la iniţierea actului de acuplare a fitofagilor-ţintă şi în condiţiile mediului saturat cu
moleculele feromonului sexual sintetic. Considerăm, că în asemenea condiţii speciile de insecte-
ţintă iniţiază în mod rapid actul de acuplare doar din considerentul de a nu pierde legătura
sexuală cu partenerul potenţial, depistat în condiţiile mediului saturat cu moleculele feromonului
sexual sintetic. Observând aceste verigi importante, putem constata, că mediul saturat cu
moleculele feromonului sexual sintetic influenţează negativ asupra comportamentului sexual
diurn al insectelor, provocând un haos în legitatea perindării fazelor. Însă, datorită includerii
90
unor noi elemente şi omiterii altora din comportamentul diurn nu s-au blocat legăturile sexuale
între masculi şi femele.
În investigaţiile ulterioare a fost depistat un element nespecific comportamentului diurn în
condiţiile favorabile existenţei – a fost demonstrat, că în condiţiile mediului saturat cu
moleculele feromonului sexual sintetic, femelele manifestă un grad sporit de agresiune sexuală
faţă de masculi, provocând-ui la iniţierea unui act de acuplare. S-a constatat, că în asemenea
cazuri actele de acuplare s-au efectuat fără faza dansului nupţial.
În baza celor observate rezultă că insectele aflate sub influenţa mediului saturat cu
moleculele feromonului sexual sintetic, exclud din blocul comportamentului diurn două faze
rituale importante – „faza activă” şi „faza dansului nupţial”. Considerăm, că faza activă este
exclusă deoarece mediul saturat cu moleculele feromonului sexual sintetic provoacă apariţia
imediată a excitării sexuale a masculilor şi demonstrarea poziţiei de chemare de către femele – ca
factor de omitere a concurenţei. Ţinând cont, că faza dansului nupţial este un element de lungă
durată, care poate duce la scăderea gradului de excitare sexuală a masculilor până la momentul
iniţierii unui act de acuplare, el este omis din lanţul elementelor de comportament sexual.
Schematic comportamentul diurn al speciei M. brassicae în condiţiile mediului saturat cu
moleculele feromonului sexual sintetic este simplificat prin omiterea a două faze rituale
importante, în comparaţie cu comportamentul diurn al insectelor întreţinute în condiţiile
mediului favorabil existenţei (Figura 3.5).
Fig. 3.5. Fazele comportamentului sexual diurn al speciei Mamestra brassicae aflate sub
acţiunea mediului saturat cu feromon sexual sintetic.
91
În ipoteza teoretică a metodei de dezorientare a masculilor, existentă până la investigaţiile
noastre se accentua, că saturarea mediului cu moleculele feromonului sexual sintetic provoacă
blocarea legăturilor sexuale între masculi şi femele, făcând imposibilă iniţierea unui act de
acuplare. Reieşind din rezultatele investigaţiilor noastre, a fost demonstrat, că insectele aflate în
condiţiile mediului saturat cu feromon includ unele elemente noi şi omit altele pe parcursul
derulării comportamentului sexual diurn, datorită cărora devine posibilă iniţierea actului de
acuplare. Procesul derulării comportamentului diurn şi elementele depistate şi descrise mai sus
are o noutate deosebită atât din punct de vedere teoretic, cât şi aplicativ, deoarece defineşte
mecanismul influenţei mediului saturat cu moleculele feromonului sexual sintetic asupra
speciilor-ţintă de fitofagi.
În investigaţiile ulterioare a fost demonstrat, că necătând la faptul apariţiei unor devieri
esenţiale în comportamentul sexual diurn al ambelor sexe, provocat de influenţa mediului saturat
cu moleculele feromonului sexual sintetic, majoritatea actelor de acuplare (cca 80%) au fost
iniţiate în intervalul orelor 300
şi 600
dimineaţa. S-a constatat, că doar cca 20% din actele de
acuplare iniţiate au avut loc până la ora 300
. Astfel, rezultatele obţinute au confirmat, că
intervalul de timp în care au fost iniţiate majoritatea actelor de acuplare a insectelor, întreţinute
în condiţiile mediului saturat cu moleculele feromonului sexual sintetic, nu se deosebea esenţial
de insectele, aflate în condiţiile mediului favorabil existenţei.
Pe parcurs a fost evidenţiat încă un element de bază, care se referă la devierile în durata
actelor de acuplare iniţiate de către fluturii speciei M. brassicae în condiţiile mediului saturat cu
moleculele feromonului sexual. Astfel s-a constatat, că dacă în condiţiile mediului favorabil
existenţei durata unui act de acuplare a fluturilor constituia în medie cca 19 ore, apoi în condiţiile
mediului saturat cu moleculele feromonului sexual sintetic – doar numai 5 ore. Totodată, s-a
depistat o variaţie destul de mare între longevitatea actelor de acuplare – de la 25 minute până la
9 ore (Figura 3.3).
Aşadar, datorită investigaţiilor efectuate asupra elementelor ale comportamentului sexual
diurn al speciei M. brassicae, care se află sub influenţa mediului saturat cu moleculele
feromonului sexual sintetic, au fost evidenţiate un şir de devieri. Considerăm, că devierile în
comportamentul sexual diurn evidenţiate la specia M. brassicae sunt cauzate de concurenţă în
condiţiile mediului saturat cu moleculele feromonului sexual sintetic. În baza rezultatelor
obţinute putem confirma, că mediul saturat cu moleculele feromonului sexual sintetic provoacă
unele dereglări esenţiale în mecanismul comportamentului sexual diurn al speciei date, care
concomitent nu blocează legăturile sexuale între genuri. Experimental a fost demonstrat, că
92
datorită acestor modificări parvenite în comportamentul sexual diurn al ambelor sexe a avut loc
iniţierea actelor de acuplare.
Rezultatele descrise mai sus au fost obţinute pentru prima dată. Fără îndoială, ele vor avea
un impact semnificativ din punct de vedere practic în elaborarea metodelor de aplicare a
feromonilor sexuali sintetici, iar în plan teoretic – prin interpretarea corectă a mecanismului de
influenţă a mediului saturat cu moleculele feromonului sexual sintetic asupra comportamentul
sexual diurn al speciile de fitofagi.
3.4. Comportamentul sexual sezonier al speciilor de insecte cu modul ascuns de viaţă
în condiţii de câmp
Pentru estimarea activităţii biologice şi a eficacităţii feromonilor sexuali sintetici, cea mai
adecvată este metoda evaluării lor în condiţii de câmp, care se bazează pe captarea masculilor în
capcane cu momele atractive. Datorită cercetărilor efectuate în condiţii de câmp au fost obţinute
date impunătoare în domeniul chimiei feromonilor sexuali. A fost posibil de a determina
eficienţa componenţilor principali şi minori, rolul lor în perioada comportamentului sexual al
insectelor şi influenţa compoziţiilor feromonale asupra activităţii sexuale a insectelor-ţintă. Prin
intermediul capcanelor cu feromon sexual sintetic a fost evaluat ciclul sexual sezonier al unor
specii de fitofagi, economic importante pentru agricultura Republicii Moldova. Evaluarea
corectă a ciclului de dezvoltare a speciilor de fitofagi are o importanţă majoră pentru aplicarea
feromonilor sexuali în protecţia plantelor. Unul dintre elementele principale este determinarea
eficacităţii biologice a feromonilor sexuali sintetici. A fost demonstrat, că cu cât eficacitatea
biologică a feromonilor sexuali sintetici este mai aproape de eficacitatea feromonilor sexuali
emanaţi de către femele speciilor de fitofagi, cu atât mai precise şi efective sunt rezultatele
obţinute în urma aplicări lor. Pe parcursul mai multor ani şi în rezultatul multiplelor testări au
fost evaluate particularităţile comportamentului sexual sezonier al următoarelor specii de fitofagi
– Mamestra brassicae, Heliothis armigera, Mythimna albipuncta şi Grapholitha funebrana.
3.4.1. Evaluarea comportamentului sexual sezonier al speciei Mamestra brassicae
Pe parcursul mai multor ani au fost efectuate testări ale unui şir de componenţi minori şi
compoziţii feromonale pentru a determina cea mai optimală formă preparativă feromonală pentru
masculii speciei M. brassicae. Pentru elucidarea acestui fenomen în condiţii de câmp au fost
supuse testărilor 21 compoziţii feromonale elaborate în laboratorul de Chimie a Substanţelor
Biologic Active al Institutului de Protecţie a Plantelor şi Agricultură Ecologică al AŞM şi 17 –
de către Universitatea de Stat din Estonia (or. Tartu).
93
Rezultatele testărilor ale compoziţiilor feromonale propuse de către savanţii Universităţii
de Stat din or. Tartu au demonstrat, că variantele „MV-752” şi „R” (componentul principal al
feromonului sexual), au manifestat cea mai înaltă eficacitate biologică asupra reacţiei
masculilor. Celelalte compoziţii feromonale testate nu au manifestat proprietăţi sporite în
calitate de atractanţi pentru masculii speciei M. brassicae. Astfel, testările compoziţiilor
feromonale propuse au demonstrat, că cel mai atractiv pentru masculii speciei fitofagului M.
brassicae este componentul principal al feromonului sexual emanat de către femele – Z11-16Ac
(Figura 3.6).
Fig. 3.6. Activitatea biologică a compoziţiilor feromonale (sinteza Universităţii de Stat, or. Tartu,
Estonia), exprimată prin reacţia masculilor speciei Mamestra brassicae.
0
5
10
15
20
25
30
35
40
45
50
Nu
mă
rul
ma
scu
lilo
r ca
ptu
raţi
Compoziţiile feromonale testate
mv912
mv902
mv2
mv722
mv762
mv732
mv792
mv962
mv932
mv952
mv742
mv712
mv922
mv942
mv82
R
mv752
94
Analiza rezultatelor obţinute în urma testărilor compoziţiilor feromonale (sinteza IPPAE)
au demonstrat, că amestecul componentului minor „Z11-17Ac” în coraport diferit cu
componentul principal al feromonului sexual „Z11-16Ac” (variantele II-V) nu s-a manifestat în
calitate de sinergist asupra atracţiei masculilor în capcanele cu astfel de momele (tabelul 3.3).
Tabelul 3.3. Activitatea biologică a compoziţiilor feromonale (sinteza IPPAE), exprimată prin
reacţia masculilor speciei Mamestra brassicae.
Nr. Varianta
Capturarea
masculilor
în medie la o
capcană
Devierea
de la
martor
Grupul
1 Martor – Z11-16Ac (100%) 134,0 – –
2 Z11-16Ac(99,5%) + Z11-17Ac(0,5%) 96,0 -38,0 III
3 Z11-16Ac(99%) + Z11-17Ac(1%) 99,0 -35,0 III
4 Z11-16Ac(98%) + Z11-17Ac(5%) 105,0 -29,0 III
5 Z11-16Ac(90%) + Z11-17Ac(10%) 108,0 -26,0 III
6 Z11-16Ac(99%) + 16Ac(1%) 118,0 -16,0 III
7 Z11-16Ac(90%) + Z11-17Ac(5%) + 16Ac(5%) 120,0 -14,0 III
8 Z11-16Ac(99%) + 10Ac(1%) 113,0 -21,0 III
9 Z11-16Ac(95%) + 10Ac(5%) 143,0 +7,0 II
10 Z11-16Ac(99%) + 12Ac(1%) 122,0 -12,0 II
11 Z11-16Ac(99%) + Z,Z-5,17-decozadien(1%) 69,0 -65,0 III
12 Z11-16Ac(97%) + 10Ac(1%) + 12Ac(1%) + +
Z,Z-5,17-decozadien(1%) 143,0 +7,0 II
13 Z11-16Ac(96,5%) + E11-16Ac(0,5%) + 10Ac(1%)
+ 12Ac(1%) + + Z,Z-5,17-decozadien (1%) 83,0 -51,0 III
14 Z11-16Ac(99,5%) + E11-16Ac(0,5%) 53,0 -81,0 III
15 Z11-16Ac(99,7%) + E11-16Ac(0,3%) 80,0 -54,0 III
16 Z11-16Ac(99%) + Z11-16OH(1%) 71,0 -63,0 III
17 Z11-16Ac(95%) + Z11-16OH(5%) 45,0 -89,0 III
18 Z11-16Ac(90%) + Z11-16OH(10%) 11,0 -123,0 III
19 Z11-16Ac(99,5%) + Z11-16OH(0,5%) 80,0 -54,0 III
20 Z11-16Ac(99%) + Z11-16OH(1%) 112,0 -22,0 III
21 Z11-16Ac(98,5%) + Z11-16OH(1,5%) 106,0 -28,0 III
DEM0,05 = 12,5
95
În urma analizelor a fost demonstrat, că două compoziţii feromonale testate – „Z11-
16Ac(99%) + 16Ac(1%)” şi „Z11-16Ac(90%) + Z11-17Ac(5%) + 16Ac(5%)”, de asemenea n-
au asigurat majorarea activităţii biologice, manifestate prin atracţia masculilor speciei date în
capcanele cu adeziv. Totodată, a fost stabilit, că activitatea biologică a componentului minor
„10Ac(5%)” în amestec cu componentul principal (varianta 9) a avansat, dar nesemnificativ în
comparaţie cu componentul principal al feromonului sexual (varianta 1). Compoziţiile
feromonale, expuse în variantele 10-13 şi 9-21, n-au influenţat semnificativ atracţia masculilor
în capcanele corespunzătoare, comparativ cu acele ce conţineau doar componentul principal al
feromonului sexual.
Astfel a fost stabilit, că includerea treptată în compoziţia feromonală a componentului
minor „Z11-16OH” (variantele 15-18), provoacă o reducere semnificativă a eficacităţii biologice
a capcanelor în atracţia masculilor speciei date. Reieşind din aceste considerente, putem constata
că este necesar ca componenţa feromonului sexual sintetic să conţină acest component în doze
minime.
Pe parcursul testărilor a fost stabilit, că la capcanele cu feromonul de sinteză pentru M.
brassicae au reacţionat şi masculii altor specii de buhe, dar într-un număr nesemnificativ – până
la un 1% din numărul total. Masculii altor specii de buhe, care au reacţionat la compoziţia dată
au fost identificaţi de către specialiştii de la Universitatea de Stat „M. Lomonosov” din or.
Moscova. Astfel, la capcanele feromonale au reacţionat masculii speciilor Mamestra suasa Den.
et Schiff., Mamestra W-latinum Hufn., Scotogramma trifolii Hufn., şi Agrotis segetum Den. et
Schiff. Este necesar de menţionat, că feromonul sexual sintetic a fost testat şi în alte zone
geografice ale arealului acestei specie. Asfel de testări au fost efectuate la Institutul de Protecţie a
Plantelor din Kazahstan şi la Institutul de Protecţie a Plantelor din or. Ramoni (regiunea Voronej,
Rusia). Rezultatele obţinute de către colegi au demonstrat, că nu există o oarecare diferenţă
esenţială în atractivitatea feromonului sexual pentru masculii speciei M. brassicae, comparativ
cu atractivitatea lui manifestată în condiţiile Republicii Moldova. Deci, a fost confirmat faptul,
că atractivitatea feromonului sexual pentru masculii speciei M. brassicae este stabilă şi nu
depinde de zona geografică.
Aşadar, în urma efectuării multiplelor testări a diferitor compoziţii feromonale a fost
demonstrat, că ambianţa componenţilor minori (în diferite proporţii) cu componentul principal
al feromonului sexual al speciei M. brassicae, nu contribuie la majorarea activităţii lui biologice.
Deaceea, pentru investigaţiile viitoare şi elaborarea metodelor de control al densităţii populaţiei
acestei specii, este rezonabil să se aplice în calitate de feromon sexual doar componentul
principal „Z11-16Ac”.
96
După aprecierea compoziţiei feromonale efective pentru atracţia masculilor s-a purces la o
serie de investigaţii pentru stabilirea dinamicii sezoniere a speciei M. brassicae. Investigaţiile
efectuate au demonstrat, că în condiţiile naturale, caracteristice Republicii Moldova, ciclul
sexual sezonier al primei generaţii a speciei fitofagului M. brassicae se înscrie în limitele de la
16 mai până la 30 iunie, adică cu o durată de cca 1,5 luni. Perioada de vârf a ciclului sexual al
primei generaţii a fost fixată de la 25 mai şi până la 10 iunie, adică pe durata de 15 zile.
Generaţia a 2-a are un ciclu sexual sezonier cu mult mai extins, decât prima generaţie. Astfel a
fost demonstrat, că masculii din generaţia a doua reacţionează la capcanele cu feromon sexual în
intervalul de timp, care se înscrie între a 3-a decadă a lunii iulie şi prima decadă a lunii
septembrie. Perioada cea mai activă (sexual) a masculilor din generaţia a doua se extinde de la 1
până la 25 august (Figura 3.7).
Fig. 3.7. Ciclul sexual sezonier al masculilor speciei Mamestra brassicae, determinat în
condiţiile habitatului natural din Republica Moldova.
0
5
10
15
20
25
30
16 m
ai
23 m
ai
29 m
ai
5 i
un
ie
12 i
un
ie
18 i
un
ie
24 i
un
ie
30 i
un
ie
10 i
uli
e
24 i
uli
e
26 i
uli
e
1 a
ugu
st
6 a
ugu
st
12 a
ugu
st
18 a
ugu
st
24 a
ugu
st
30 a
ugu
st
5 s
ept.
10 s
ept.
Nu
mă
rul m
as
cu
lilo
r c
ap
tura
ţi
Data evidenţelor
97
Astfel, datorită reacţiei masculilor speciei M. brassicae faţă de capcanele cu feromon
sexual sintetic a fost stabilită durata activităţii sexuale pentru fiecare generaţie. De asemenea, a
fost stabilită existenţa intervalului bine evidenţiat între activitatea sexuală a masculilor din
ambele generaţii cu o durată de aproximativ 20 de zile. Aşadar, ciclul sexual sezonier al
masculilor speciei M. brassicae se extinde pe o perioadă de cca 110 zile. Rezumând cele
obţinute, putem afirma, că pentru elaborarea metodelor de diminuare a densităţii populaţiei
speciei date sunt necesare dispensatoare feromonale, care ar asigura activitatea feromonului pe
perioada de 30-40 de zile (pentru o generaţie), sau 110 zile (pentru ambele generaţii).
3.4.2. Evaluarea comportamentului sexual sezonier al speciei Heliothis armigera
Scopul investigaţiilor efectuate a fost de a determina compoziţiile optimale ale
feromonului sexual sintetic şi a stabili ciclul sexual sezonier al speciei H. armigera în condiţiile
habitatului natural al Republicii Moldova. Ţinem să menţionat, că pentru specia fitofagului dat
investigaţii, referitoare la habitatul natural al Republicii Moldova, au fost efectuate pentru prima
dată.
Specia fitofagului H. armigera a fost înmulţită în condiţii de laborator cu scopul obţinerii
unui număr mare de femele. Au fost colectate 200 de femele cu vârsta de 48 ore de la care apoi
au fost luate ultimele segmente abdominale pentru prepararea extractului feromonal şi
determinarea componenţilor şi a ratei lor în extractul obţinut. Extractul feromonal a fost
transmis în laboratorul de Chimie al Substanţelor Biologic Active al IPPAE al AŞM pentru
identificarea componenţilor, care ulterior au fost testaţi la aparatul electroantenografic pentru
selectarea celor, care vor provoca cea mai pronunţată reacţie asupra antenelor masculilor speciei
fitofagului H. armigera (tabelul 3.4).
Reieşind din rezultatele obţinute s-a constatat, că numai componentul principal al
feromonului sexual „Z11-16Al” (6), a provocat reacţia antenelor masculilor, asemănătoare cu
cea a extractului integral obţinut din glandele feromonale ale femelelor. Ceilalţi componenţi n-au
excitat semnificativ receptorii antenelor masculilor. În investigaţiile ulterioare a fost evaluată
reacţia antenelor masculilor, provocată de către componenţii feromonali extraşi din glandele
feromonale ale femelelor, în comparaţie cu compoziţia feromonului sexual sintetic standard
„Z11-16Al(97%) + Z9-16Al(3%)”, care se aplică cu succes în regiunile cultivării bumbacului din
ţările asiatice. Rezultatele testărilor la aparatul electroantenografic sunt reflectate în tabelul 3.5.
98
Tabelul 3.4. Evaluarea reacţiei antenelor masculilor speciei Heliothis armigera la aparatul
electroantenografic a componenţilor extraşi din glanda feromonală.
(Concentraţia feromonului = 10 micrograme; sensibilitatea oscilografului = 50; n = 15)
№ Varianta Reacţia antenelor
(mV x 100)
Diferenţa în
comparaţie cu St. Grupul
1 Extract (St.) 271,2 – –
2 Z9-16ОН 94,4 -176,8 III
3 Z11-16ОН 103,2 -168,0 III
4 Z11-16Aс 87,1 -184,1 III
5 Z11-16Al 267,9 -3,3 II
6 Z11-14Al 101,0 -170,2 III
7 Е11-16Aс 96,7 -174,5 III
8 Н-16Al 131,0 -140,2 III
9 Z11-14Aс 100,0 -171,2 III
10 Е11-14Aс 102,1 -169,1 III
11 Z11-14ОН 97,8 -173,4 III
12 Z9-14ОН 154,4 -116,8 III
13 Z9-14Aс 155,6 -115,6 III
14 Z9-16Al 165,4 -105,6 III
15 Z9-14Al 142,8 -128,4 III
16 Z9-16Aс 82,4 -188,8 III
DEM0,05 = 12,4
Analiza rezultatelor obţinute a demonstrat, că reacţia antenelor masculilor la componentul
principal al feromonului sexual „Z11-16Al”, extras din glanda feromonală a femelelor, se
deosebeşte esenţial de reacţia, provocată de către compoziţia feromonului sexual standard „Z11-
16Al(97%) + Z9-16Al(3%)”. De asemenea, s-a constatat că componenţi minori extraşi din glanda
feromonală a femelelor n-au provocat o reacţie semnificativă asupra antenelor masculilor. Astfel
testările efectuate au demonstrat, că după reacţia provocată antenelor feromonul sexual emanat de
către femelele populaţiei autohtone, nu se deosebeşte esenţial de cea, care este caracteristica
speciei în Asia Centrală. Reieşind din rezultatele testărilor ale componenţilor feromonali, în cadrul
laboratorului de Chimie a Substanţelor Biologic Active al Institutului de Protecţie a Plantelor şi
Agricultură Ecologică al AŞM au fost elaborate 8 noi compoziţii feromonale. Evaluarea reacţiei
99
sexuale a masculilor speciei fitofagului H. armigera, manifestată faţă de capcanele cu compoziţiile
feromonale elaborate au fost efectuate în condiţii de câmp (tabelul 3.6).
Tabelul 3.5. Evaluarea reacţiei antenelor masculilor Heliothis armigera la aparatul
electroantenografic a componenţilor extraşi din glanda feromonală în comparaţie cu compoziţia
standard „Z11-16Al(97%) + Z9-16Al(3%)” a feromonului.
(Concentraţia feromonului = 10 micrograme; sensibilitatea oscilografului = 50; n = 15)
№
Varianta
Reacţia
antenelor
(mV x 100)
Diferenţa
în comparaţie
cu St.
Grupul
1 Z11-16Al (97%) + Z9-16Al (3%) (St) 217,2 – –
2 Z9-16ОН 94,4 -122,8 III
3 Z11-16ОН 103,2 -114,0 III
4 Z11-16Aс 87,1 -130,1 III
5 Z11-16Al 267,9 +50,7 I
6 Z11-14Al 101,0 -106,2 III
7 E11-16Aс 96,7 -120,5 III
8 Н-16Al 131,0 -86,2 III
9 Z11-14Aс 100,0 -117,2 III
10 E11-14Aс 102,1 -115,1 III
11 Z11-14ОН 97,8 -119,4 III
12 Z9-14ОН 154,4 -62,8 III
13 Z9-14Aс 155,6 -61,6 III
14 Z9-16Al 165,4 -51,8 III
15 Z9-14Al 142,8 -74,4 III
16 Z9-16Aс 82,4 -134,8 III
DEM0,05 = 12,4
Analiza rezultatelor obţinute a demonstrat, că n-au fost semnalate deosebiri semnificative
în ceea ce priveşte reacţia manifestată de către masculi la compoziţiile investigate (în afară de
varianta IV). Reieşind din numărul masculilor capturaţi, este cert faptul, că compoziţia
feromonală „Z11-16Al(97%) + Z9-16Al(3%)” este optimală pentru atragerea masculilor speciei
fitofagului H. armigera. Astfel a fost demonstrat şi în condiţiile de câmp, că compoziţia
100
feromonului sexual sintetic elaborat este caracteristică atât pentru populaţia asiatică a fitofagului
H. armigera, cât şi pentru cea autohtonă.
Tabelul 3.6. Reacţia manifestată de către masculii speciei Heliothis armigera faţă de
capcanele feromonale în dependenţă de compoziţiile aplicate.
Varianta Compoziţia momelilor
feromonale
Raportul
procentual al
componenţilor,
(%)
Masculi
capturaţi
la o capcană
Devierea
de la St. Grupul
I (St.) Z11-16Al +
+ Z9-16Al
97
3 135,7 – –
II Z11-16Al +
+ Z9-16Al
95
5 98,3 -37,4 II
III Z11-16Al +
+ Z9-16Al
90
10 106,3 -29,4 II
IV
Z11-16Al +
+ Z9-16Al +
+ Z9-14Al
90
5
5
39,7 -96,0 III
V
Z11-16Al +
+ Z9-16Al – 1,9mg +
+ H-16Al – 0,1mg
95
–
5
96,0 -39,7 II
VI
Z11-16Al +
+ Z9-16Al – 1,8mg +
+ H-16Al – 0,2mg
90
–
10
96,7 -39,0 II
VII
Z11-16Al +
+ Z9-16Al – 1,6mg +
+ H-16Al – 0,4mg
80
–
20
140,3 +4,6 II
VIII
Z11-16Al +
+ Z9-16Al +
+ Z7-16Al +
+ H-16Al
87
3
2
8
107,7
-28,0 II
DEM0,05 = 57,5
Totodată, au fost efectuate investigaţii în scopul determinării compoziţiei optime a
feromonului sexual sintetic, determinată aria de răspândire şi densitatea populaţiei speciei
fitofagului H. armigera în 7 raioane administrative din zonele de Centru şi Sud ale Moldovei
(tabelul 3.7).
101
Tabelul 3.7. Densitatea populaţiei speciei Heliothis armigera în zonele de Centru şi Sud
ale Republicii Moldova (a. 2003).
Varianta
Raioanele
Teleneşti Ungheni Străşeni Hânceşti Anenii
Noi Căuşeni
Ciadâr-
Lunga
Media numărului
masculilor capturaţi
(capcană/generaţie)
13,3 16,0 18,5 20,0 18,3 17,0 19,0
Rezultatele prezentate în tabel demonstrează, că populaţia fitofagului H. armigera a fost
răspândită uniform în raioanele din zona Centrală şi Sud. Însă, reieşind din numărul masculilor
capturaţi la acea vreme densitatea populaţiei încă nu prezenta pericol pentru culturile agricole.
Numai în anul 2004 densitatea populaţiei fitofagului în zona de Centru a crescut considerabil, şi
numărul masculilor capturaţi în medie la o capcană pe generaţie constituia 135-140 de indivizi.
Densitatea înaltă a populaţiei persistă şi actualmente pe întreg teritoriul ţării, creând probleme
economic importante culturilor de legume şi porumb zaharat.
Cunoaşterea ciclului activităţii sexuale sezoniere a speciilor de lepidoptere, favorizează cu
mult aplicarea mijloacelor de diminuare a densităţii populaţiilor acestora. Analiza rezultatelor
obţinute a demonstrat, că specia fitofagului H. armigera se dezvoltă în condiţiile agroclimatice
ale Republicii Moldova în trei generaţii. Pe parcursul investigaţiilor a fost stabilit, că în prima
generaţie masculii sunt sexual activi de la 15 mai până la 27 iunie (40-45 zile). Piscul activităţii
sexuale a masculilor a fost înregistrat în perioada de la 30 mai până la 15 iunie. Intervalul între
prima şi a doua generaţie este bine delimitat şi constituie o perioadă de cca 15-18 zile.
Activitatea sexuală a masculilor generaţiei a doua a fost semnalată la sfârşitul decadei a doua a
lunii iulie (18 iulie), iar vârful activităţii sexuale – în perioada 28 iulie şi 12 august. Intervalul
între generaţiile a doua şi a treia este dificilt de a fi delimitat, deoarece (după capturările
masculilor la capcanele feromonale) ele se suprapun. Cu toate acestea, vârful activităţii sexuale a
masculilor generaţiei a treia se observă în prima jumătate a lunii septembrie (Figura 3.8).
Astfel, prin intermediul capcanelor feromonale a fost determinat ciclul activităţii sexuale
sezoniere a masculilor speciei H. armigera în condiţiile agroclimatice ale Republicii Moldova.
Rezultatele obţinute pot servi ca bază pentru prognozarea densităţii şi luarea deciziilor de
combatere a dăunătorului şi menţinerii populaţiei la nivelul pragului economic de dăunare.
102
Fig. 3.8. Ciclului sexual sezonier al masculilor speciei Heliothis armigera în condiţiile
habitatului natural din Republica Moldova.
3.4.3. Evaluarea comportamentului sexual sezonier al speciei Mythimna
albipuncta
Luând în consideraţie faptul, că larvele acestei specie de buhe se hrănesc cu plante din
genurile Galium, Plantago şi Taraxacum, nu este exclus, că odată cu procesul de încălzire a
climei pot să-şi extindă preferinţele şi asupra plantelor de cultură. Deaceea, lărgirea cunoştinţelor
referitoare la ciclul de dezvoltare a speciei M. albipuncta este un moment foarte actual. Cu atât
mai mult, că ciclul sezonier al activităţii sexuale a speciei date în condiţiile agroclimatice ale
Republicii Moldova până în prezent încă nu a fost descris. Ca componenţi de bază ai
feromonului sexual emanat de către femelele speciei fitofagului M. albipuncta au fost identificaţi
„Z11-16OH” şi „Z11-16Al”. În urma testărilor efectuate au fost depistaţi încă doi componenţi,
care influenţează pozitiv asupra atracţiei masculilor speciei fitofagului dat în capcanele
feromonale – „Z9-16Al” şi „Z9-14Al”.
0
50
100
150
200
250
300
350
400
450
500N
um
ăru
l m
asc
uli
lor
cap
tura
ţi
Data evidenţelor
103
Pentru evaluarea ciclului activităţii sexuale sezoniere a masculilor speciei fitofagului M.
albipuncta a fost aplicată pentru prima dată compoziţia feromonului sexual sintetic, care
constituia din următorii componenţi – Z11-16Al(90%) + Z9-16Al(5%) + Z9-14Al(5%).
Rezultatele obţinute pe parcursul testărilor sunt prezentate în figura 3.9.
Fig. 3.9. Ciclul sexual sezonier al masculilor speciei Mythimna albipuncta în condiţiile
habitatului natural din Republica Moldova.
Analiza rezultatelor obţinute pe parcursul testărilor a demonstrat, că specia fitofagului M.
albipuncta se dezvoltă în condiţiile agroclimatice ale Republicii Moldova în trei generaţii bine
evidenţiate. Activitatea sexuală a masculilor primei generaţii a fost stabilită în decada a doua a
lunii mai şi se extinde până la finele decadei a treia a lunii iunie. Activitatea sexuală a masculilor
din generaţia a doua se începe în decada a doua a lunii iulie şi se extinde până în decada a treia a
lunii august. Activitatea sexuală a masculilor din generaţia a treia începe în prima decadă a lunii
septembrie şi se extinde până la finele lunii. Pe parcurs a fost observat, că intervalul între
0
5
10
15
20
25
30
35
24.0
5.2
005
31.0
5.2
005
07.0
6.2
005
14.0
6.2
005
21.0
6.2
005
28.0
6.2
005
05.0
7.2
005
12.0
7.2
005
19.0
7.2
005
26.0
7.2
005
02.0
8.2
005
09.0
8.2
005
16.0
8.2
005
23.0
8.2
005
30.0
8.2
005
06.0
9.2
005
13.0
9.2
005
20.0
9.2
005
Nu
mă
rul
ma
scu
lilo
r ca
ptu
raţi
Data evidenţelor
104
generaţii se extinde pe o perioadă de cca 15 zile. Astfel, prin intermediul capcanelor feromonale
(cu compoziţia Z11-16Al(90%) + Z9-16Al(5%) + Z9-14Al(5%) a fost demonstrat, că în
condiţiile agroclimatice ale Republicii Moldova ciclul sexual sezonier al masculilor speciei
fitofagului M. albipuncta se extinde pe o perioadă de cca 120 de zile.
3.4.4. Evaluarea comportamentului sexual sezonier al speciei Grapholitha
funebrana
Investigaţiile efectuate la acest capitol au demonstrat, că feromonul sexual sintetic standard
al speciei G. funebrana consistă din doi componenţi – „Z8-12Ac(97%) + E8-12Ac(3%)”. Scopul
cercetărilor a fost de a determina rolul şi contribuţia ratei componentului „E8-12Ac” în
compoziţia feromonală existentă, asupra atractivităţii masculilor în capcanele feromonale. Pentru
aceasta au fost supuse testărilor patru compoziţii feromonale în care treptat a fost majorată rata
componentului minor „E8-12Ac” în compoziţia feromonului standard al speciei G. funebrana.
Rezultatele obţinute sunt prezentate în tabelul 3.8.
Tabelul 3.8. Reacţia manifestată de către masculii speciei Grapholitha funebrana la capcanele
feromonale în dependenţă de rata componentului minor „E8-12Ac” în compoziţia feromonală.
Variantele
Prima generaţie A doua generaţie
Numărul
masculilor
capturaţi în
medie la o
capcană
Devierea
de la
martor
Grupul
Numărul
masculilor
capturaţi în
medie la o
capcană
Devierea
de la
martor
Grupul
Martor
Z8-12Ac(97%)+
+ E8-12Ac(3%)
240,0 – – 394,0 – –
I
Z8-12Ac(95%)+
+ E8-12Ac(5%)
182,0 -58,0 III 206,0 -188,0 III
II
Z8-12Ac(90%)+
+ E8-12Ac(10%)
76,0 -164,0 III 192,0 -202,0 III
III
Z8-12Ac(85%)+
+ E8-12Ac(15%)
30,0 -210,0 III 100,0 -294,0 III
DEM0,05 = 44,0 DEM0,05 = 47,0
Testările au demonstrat, că odată cu majorarea ratei componentului feromonal minor „E8-
12Ac” în compoziţia feromonului sexual sintetic standard al speciei G. funebrana se reduce
105
substanţial eficacitatea biologică a lui, în comparaţie cu compoziţia standard „Z8-12Ac(97%) +
E8-12Ac(3%). Reieşind din rezultatele obţinute s-a constatat, că cu cât e mai mare rata
componentului minor „E8-12Ac” în compoziţia feromonului sexual sintetic, cu atât este mai
mics numărul masculilor, care reacţionează la capcanele înzestrate cu această momeală. Astfel a
fost demonstrat, că în compoziţia feromonului sexual sintetic a speciei fitofagului G. funebrana
rata componentului minor „E8-12Ac” nu trebuie să depăşească limita de 3%.
În continuare au fost supuse testărilor alte şapte compoziţii feromonale în care era
substituit treptat componentul principal al feromonului sexual al speciei fitofagului G. funebrana
„Z8-12Ac”, cu un alt component minor – „H-12Ac”. Eficacitatea biologică a celor şapte
compoziţii feromonale testate a fost apreciată în condiţii de câmp după numărul masculilor, care
au reacţionat la capcanele cu momelile corespunzătoare (tabelul 3.9).
Analiza rezultatelor obţinute a demonstrat, că substituirea totală a componentului principal
„Z8-12Ac” în compoziţia feromonală cu componentul minor „C-12Ac” (varianta II) provoacă
blocarea reacţiei sexuale a masculilor speciei G. funebrana la capcanele cu astfel de momeli.
Testarea următoarelor compoziţii feromonale a demonstrat, că la substituirea treptată a
componentului principal „Z8-12Ac” cu unul minor „C-12Ac” (variantele III-VI) n-a avut loc
reducerea reacţiei sexuale a masculilor, ci majorarea ei. Astfel s-a constatat, că substituirea
treptată a componentului principal („Z8-12Ac”), care este costisitor, cu unul minor („H-12Ac”) –
mai puţin costisitor, nu provoacă reducerea reacţiei sexuale a masculilor la capcanele
corespunzătoare, în comparaţie cu reacţia sexuală a masculilor manifestată faţă de capcanele cu
momelile feromonului sexual standard.
Concomitent, rezultatele obţinute au permis selectarea unei compoziţii feromonale
optimale după eficacitatea biologică şi costul acesteia. În investigaţiile ulterioare au fost selectate
următoarele două compoziţii feromonale a speciei fitofagului G. funebrana:
I. „Z8-12Ac(62%) + E8-12Ac(3%) + H-12Ac(35%)”;
II. „Z8-12Ac(7%) + E8-12Ac(3%) + H-12Ac(90%)”.
Astfel, dacă până la investigaţiile efectuate de noi, rata componentului principal în
compoziţia feromonală era la nivelul de 97%, ulterior s-a stabilit, că reducerea acestei cu 90%,
nu influenţează negativ asupra eficacităţii biologice. Aşadar, compoziţia feromonului sexual
sintetic „Z8-12Ac(7%) + E8-12Ac(3%)+H-12Ac(90%)” poate fi recomandată pentru aplicare, ca
fiind efectivă şi mai puţin costisitoare, decât feromonul standard aplicat până în prezent.
106
Tabelul 3.9. Reacţia sexuală a masculilor speciei Grapholitha funebrana la capcanele cu diferite
compoziţii ale feromonului sexual sintetic.
Variantele
Prima generaţie A doua generaţie
Numărul
masculilor
capturaţi în
medie la o
capcană
Deviere
de la
martor
Grupul
Numărul
masculilor
capturaţi în
medie la o
capcană
Deviere
de la
martor
Grupul
Martor
Z8-12Ac(97%) +
+ E8-12Ac(3%)
197,4 – – 97,0 – –
E8-12Ac(3%) +
+ H-12Ac(97%) 0 -197,4 III 0 -97,0 III
Z8-12Ac(62%) +
+ E8-12Ac(3%) +
+ H-12Ac(35%)
257,4 +59,6 I 124,0 +27,0 II
Z8-12Ac(47%) +
+E8-12:Ac(3%) +
+ H-12Ac(50%)
247,8 +50,4 II 67,3 -29,7 II
Z8-12Ac(32%) +
+E8-12Ac(3%) +
+ H-12Ac(65%)
205,4 +8,0 II 65,5 -31,5 II
Z8-12Ac(22%) +
+E8-12Ac(3%) +
+ H-12Ac(75%)
202,4 +5,0 II 84,0 -13,0 II
Z8-12Ac(7%) +
+E8-12Ac(3%) +
+ H-12Ac(90%)
250,0 +52,6 I 117,0 +20,0 II
DEM0,05 = 51,8 DEM0,05 = 57,8
Investigaţiile ulterioare au avut ca scop determinarea ciclului sexual sezonier al masculilor
speciei G. funebrana în condiţiile habitatului natural. În calitatea de momeală a fost aplicată
compoziţia feromonală „Z8-12Ac(62%) + E8-12Ac(3%) + H-12Ac(35%)”. Rezultatele obţinute
pe parcursul a mai multor ani au demonstrat, că specia fitofagului G. funebrana, în condiţiile
climatice ale Republicii Moldova se dezvoltă în două generaţii, care se suprapun şi este
complicat de a le distinge. Necătând la aceasta, s-a constatat, că masculii primei generaţii îşi
încep activitatea sexuală la finele decadei a treia a lunii aprilie şi se extinde până la prima decadă
a lunii iunie. Vârful activităţii sexuale a masculilor primei generaţii a fost observat la finele
decadei a doua – începutul decadei a treia a lunii mai. Activitatea sexuală a masculilor generaţiei
a doua se extinde pe o durată mult mai lungă comparativ cu a acelor din prima generaţie şi
cuprinde limitele primei decade a lunii iulie şi primei decade a lunii septembrie. Vârful activităţii
107
sexuale a masculilor din generaţia a doua a fost înregistrat de la finele primei decade a lunii iulie
şi până la finele decadei a treia a lunii iulie (Figura 3.10).
Fig. 3.10. Ciclul sexual sezonier al masculilor speciei Grapholitha funebrana în condiţiile
agroclimatice ale Republicii Moldova.
În urma investigaţiilor a fost demonstrat, că ciclul sezonier al activităţii sexuale a masculilor
speciei fitofagului G. funebrana se extinde pe o perioadă de cca 120 de zile (de la finele lunii
aprilie până la începutul lunii septembrie). Astfel, luând în consideraţie reacţia sexuală a
masculilor, manifestată faţă de capcanele feromonale, a fost apreciată perioada activităţii sexuale
sezoniere a speciei fitofagului G. funebrana în condiţiile agroclimatice ale Republicii Moldova.
Rezultatele obţinute pot servi ca suport aplicativ pentru crearea prognozelor şi reglementărilor ale
diferitor mijloace de diminuare a densităţii populaţiei speciei fitofagului G. funebrana.
0
10
20
30
40
50
60
70
80
Nu
măru
l m
asc
uli
lor
cap
tura
ţi
Dtaevidenţelor
108
3.5. Concluzii la capitolul 3
Comportamentul diurn al insectelor speciei Mamestra brassicae, întreţinute în condiţii
favorabile existenţei constă din 5 faze –relativ pasivă, activă, faza activismului sexual, de curtare
şi faza de acuplare, pe când al insectelor întreţinute în condiţiile mediului saturat cu moleculele
feromonului sexual din 3 faze - relativ pasivă, activismului sexual şi de acuplare. Fazele
comportamentului sexual diurn caracteristice pentru specia M. brassicae sunt identice cu cele
manifestate şi de către alte specii cercetate, dar modul de desfăşurare a lor este caracteristic
fiecărei specii în parte;
Durata unui act de acuplare a speciei M. brassicae, întreţinută în condiţii favorabile
existenţei, variază între 9 şi 25 ore, iar în medie constituie cca 19 ore, pe când a celor întreţinute
în condiţiile mediului saturat cu moleculele feromonului sexual – variază de la 25 minute până la
9 ore, ce în medie constituie cca 5 ore.
Majoritatea actelor de acuplare au fost iniţiate în intervalul orelor 300
şi 600
dimineaţa,
indiferent de condiţiile în care se află insectele. În intervalul orelor 23 şi 3 au fost iniţiate 30%
din actele de acuplare, pe când în intervalul orelor 3 şi 6 au fost iniţiate circa 70%.
Mediul saturat cu moleculele feromonilor sexuali sintetici provoacă dereglări esenţiale în
mecanismul comportamentului sexual diurn al speciilor cercetate. Includerea unor elemente noi
şi omiterea altora fac posibilă iniţierea actelor de acuplare, care exclud blocarea legăturilor
sexuale între genuri. S-a constatat, că nu numai feromonul emanat de către femele posedă de
proprietăţi atractive pentru masculi, dar şi feromonul emanat de pe periuţele abdominale ale
masculilor excitaţi sexual, posedă de proprietăţi atractive pentru femele.
Nu există o diferenţă esenţială între intervalul de timp în care masculii reacţionează la
feromonul sexual sintetic din capcanele instalate în câmp, şi intervalul de timp în care sunt
iniţiate actele de acuplare în condiţii de laborator. Ciclul diurn al activităţii sexuale a insectelor
în condiţiile habitatului natural nu se deosebeşte de ciclul, care derulează în condiţiile de
laborator.
Mecanismul descifrat al acţiunii mediului saturat cu moleculele feromonului sexual sintetic
asupra comportamentului sexual, demonstrează incomplectivitatea ipotezei existente, prin care se
considera că saturarea mediului cu moleculele feromonului sexual poate provoacă blocarea
legăturilor sexuale între genuri, făcând astfel imposibilă situaţia iniţierii unui act de acuplare.
Experimental au fost determinate compoziţiile optimale şi eficacitatea biologică a
feromonilor sexuali sintetici manifestată faţă de masculii, demonstrate particularităţile
comportamentului sexual sezonier al masculilor speciilor de fitofagi M. brassicae, H. armigera,
M. albipuncta, şi G. funebrana în condiţiile agroclimatice ale Republicii Moldova.
109
4. IMPACTUL MEDIULUI SATURAT CU ANALOGII FEROMONILOR SEXUALI
ASUPRA ONTOGENEZEI LA SPECIILE DE INSECTE CU MODUL
ASCUNS DE VIAŢĂ
Analiza rezultatelor referitoare la descifrarea mecanismului de acţiune a mediului saturat
cu feromon sexual sintetic asupra comportamentului sexual al unor specii de insecte cu modul
ascuns de viaţă a demonstrat existenţa unor noi aspecte valoroase. Ele sunt determinate de
acţiunea mediului saturat cu feromon sexual sintetic asupra fazelor ontogenetice de dezvoltare şi
consecinţele acestora asupra densităţii populaţiilor de insecte-ţintă. Scopul investigaţiilor în acest
capitol a fost de a evalua devierile în dezvoltarea ontogenetică a populaţiilor speciilor de insecte-
ţintă, aflate sub acţiunea mediului saturat cu feromon sexual sintetic.
4.1. Impactul mediului saturat cu analogii feromonilor sexuali asupra prolificităţii
femelelor şi fertilităţii ouălor depuse
Rezultatele investigaţiilor efectuate au servit ca punct de reper pentru extinderea
experimentelor în acest domeniu. Astfel, în continuare au fost efectuate experimente în scopul
elucidării impactului mediului saturat cu feromon sexual sintetic asupra tuturor fazelor de
dezvoltare ale speciilor de insecte fitofage cercetate.
Observările vizuale efectuate asupra indivizilor speciei M. brassicae, care deja au finalizat
actul de acuplare în condiţiile mediului favorabil existenţei, au demonstrat, că îşi reiau imediat
procesul de nutriţie, care durează cca 50-60 minute. Aceleaşi acţiuni efectuează şi insectele
întreţinute în condiţiile mediului saturat cu feromon sexual sintetic. Însă, a fost demonstrat, că pe
parcursul perioadei de nutriţie, masculii din ambele variante se află în diferite faze de
comportament. Astfel, dacă masculii aflaţi în condiţiile mediului favorabil existenţei se află în
faza activităţii obişnuite, când masculii întreţinuţi în condiţiile mediului saturat cu feromon
sexual sintetic continuă să se afle în faza activismului sexual. Dar, necătând la fazele diferite ale
comportamentului, în care se aflau masculii, femelele care au fost acuplate intrau în faza „de
pontare a ouălor”.
Iniţierea acestei fazei are loc prin demonstrarea unor elemente identice la femelele din
ambele variante. Astfel, pentru depunerea fiecărui ou în parte, ele efectuează mişcări peristaltice
ale abdomenului cu durata de cca 3-5 secunde. Pe parcursul observărilor s-a constatat, că unele
femele îşi depun ouăle într-o singură pontă mare (mai mult de 100 ouă), iar altele – în mai multe
ponte mici (până la 100 ouă).
110
Investigaţiile efectuate şi analiza rezultatelor obţinute au demonstrat, că sub influenţa
mediului saturat cu moleculele feromonului sexual sintetic apar devieri semnificative în
prolificitatea femelelor. Astfel a fost stabilit, că femelele acuplate şi întreţinute în condiţiile
mediului saturat cu moleculele feromonului sexual sintetic depun în medie cu 14,6% mai multe
ponte, decât cele care au fost acuplate şi întreţinute în condiţiile mediului favorabil existenţei.
Totodată, a fost depistat, că pontele depuse de către femelele întreţinute în mediul saturat cu
moleculele feromonului sexual sintetic nu sunt compacte şi mai mici după numărul de ouă
(tabelul 4.1).
Tabelul 4.1. Impactul mediului saturat cu feromon sexual sintetic asupra omogenităţii pontelor
depuse de către femelele speciei Mamestra brassicae.
Variantele
Ponte în care au fost depuse Ponte în care predomină
mai mult de
100 ouă în
fiecare
(%)
un număr mai
mic de 100
ouă în fiecare
(%)
ouă
fertile şi
sterile
(%)
numai
ouă
fertile
(%)
numai
ouă
sterile
(%)
Mediul favorabil existenţei
(martor) 23,6 76,4 32,9 65,7 1,4
Mediul saturat cu feromon
sexual sintetic 9,9 90,1 58,1 14,0 27,9
Pentru elucidarea acestui fenomen au fost divizate toate pontele depuse de către femelele
din ambele variante după numărul de ouă:
I. Ponte în care femelele au depus mai mult de 100 ouă.
II. Ponte în care femelele au depus până la 100 ouă.
Analiza rezultatelor obţinute în urma acestor divizări a demonstrat, că femelele întreţinute
în condiţiile mediului saturat cu moleculele feromonului sexual sintetic au depus numai 9,9%
ponte în care se conţineau mai mult de 100 ouă, pe când femelele întreţinute în condiţii
favorabile existenţei au depus cu 13,7% mai multe. Concomitent s-a stabilit, că femelele
întreţinute în condiţiile mediului saturat cu moleculele feromonului sexual sintetic au depus
90,1% ponte care se atribuie la grupul II (până la 100 de ouă), pe când cele întreţinute în mediul
favorabil existenţei – 76,4 % din numărul total al pontelor depuse. Astfel s-a constatat, că
femelele aflate sub influenţa mediului saturat cu moleculele feromonului sexual sintetic, depun
un număr mai mare de ponte, decât cele întreţinute în condiţiile mediului favorabil existenţei,
însă ele constau dintr-un număr mai mic de ouă aşezate haotic (necompact).
111
În investigaţiile ulterioare, toate pontele depuse de către femelele din ambele variante au
fost divizate conform omogenităţii lor în modul după cum urmează (Figura 3.6):
I – ponte, care consistau din ouă fertile şi sterile;
II – ponte, care consistau numai din ouă fertile;
III – ponte, care consistau numai din ouă sterile.
Fig. 4.1. Omogenitatea pontelor depuse de către femelele speciei Mamestra brassicae.
În urma divizărilor efectuate, de asemenea au fost observate devieri esenţiale de la normă.
Astfel, a fost depistat, că sub influenţa continuă a mediului saturat cu feromon sexual sintetic,
femelele au depus 58,1% de ponte constituite din ouă fertile şi sterile. Concomitent, a fost
stabilit, că femelele întreţinute în condiţiile mediului favorabil existenţei au depus doar 32,9% de
asemenea ponte şi 65,7% de ponte în care predominau doar numai ouă fertile. În acelaşi timp a
fost stabilit, că femele aflate în condiţiile mediului saturat cu feromon sexual sintetic au depus
27,9% din pontele care erau constituite doar din ouă sterile, pe când femelele aflate în condiţii
favorabile existenţei au depus doar 1,4% de asemenea ponte (tabelul 4.1).
112
Astfel, pentru prima dată a fost demonstrat, că mediul saturat cu feromon sexual sintetic
îşi extinde influenţa sa nu numai asupra comportamentului sexual diurn al insectelor-ţintă, dar în
mod indirect şi asupra omogenităţii pontelor depuse de către femelele acuplate în asemenea
condiţii. Reieşind din analiza rezultatelor obţinute considerăm, că mediul saturat cu feromon
sexual sintetic provoacă un şir de dereglări şi devieri esenţiale de la normă în ciclul ontogenetic
al insectelor-ţintă. Una dintre devierile apărute se exprimă atât cantitativă, după numărul de ouă
în ponte, cât şi calitativ, după fertilitatea acestora, depuse de către femelele acuplate şi întreţinute
încontinuu în asemenea condiţii.
Analizând toate pontele depuse de către femele, au fost depistate şi alte devieri de la
normă. Astfel a fost determinat, că dacă prolificitatea femelelor întreţinute în condiţii favorabile
existenţei a constituit în medie 963,6 ouă, cu rata celor sterile de 2,2%, apoi prolificitatea
femelelor aflate în condiţiile mediului saturat cu feromon sexual sintetic a constituit în medie
doar 464,9 ouă, cu rata celor sterile de 18,0%. Reieşind din cele expuse, poate fi constatat, că la
faza de ovipozitare are loc, în primul rând, o reducere numerică de 2,8 ori a ouălor depuse, iar în
al doilea rând, a avut loc o majorare semnificativă a ratei ouălor sterile, fiind de cca 8 ori mai
mare în comparaţie cu numărul celor depuse de către femelele întreţinute în condiţiile mediului
favorabil existenţei (tabelul 4.2).
Tabelul 4.2. Prolificitatea femelelor speciei Mamestra brassicae sub acţiunea mediului saturat cu
feromon sexual sintetic. (n = 60)
Variantele
Numărul
pontelor în
medie la o
femelă
Numărul ouălor depuse
în medie de o femelă
Durata medie a
vieţii Numărul de
spermatofori
în medie la o
femelă În total
Fertile
(%)
Sterile
(%)
Femele
(zile)
Masculi
(zile)
Mediul
favorabil
existenţei
(martor)
12,3 963,6 97,8 2,2 10,0 8,4 1,6
Mediul
saturat cu
feromon
sexual sintetic
14,4 464,9 82,0 18.0 9,2 8,0 1,4
Investigaţiile efectuate au demonstrat, că devierile de la normă, care au fost depistate şi
expuse mai sus nu s-au produs din cauza unor reduceri a duratei vieţii masculilor şi femelelor sau
în rezultatul unor reducerii numerice ale actelor de acuplare. Experimental a fost demonstrat, că
durata vieţii insectelor întreţinute în condiţiile mediului saturat cu moleculele feromonului sexual
113
sintetic nu se deosebea esenţial de a celor întreţinute în condiţiile mediului favorabil existenţei, şi
constituia în medie 8-10 zile. Concomitent, nu au fost depistate devieri semnificative de la normă
şi după numărul actelor de acuplare iniţiate în ambele variante. Astfel, la o femelă aflată sub
acţiunea mediului saturat cu feromon sexual sintetic revenea în medie câte 1,4 spermatofori, iar
la o femelă aflată în condiţiile mediului favorabil existenţei – câte 1,6 spermatofori.
Rezumând rezultatele obţinute până în prezent, se poate de constatat, că sub influenţa
mediului saturat cu feromon sexual sintetic în primul rând nu are loc blocarea legăturilor sexuale
între genurile speciilor de fitofagi. În afară de acesta, a fost depistat, că necătând la faptul
iniţierii actelor de acuplare în asemenea condiţii, au loc unele devieri esenţiale de la normă, care
duc nemijlocit la reducerea considerabilă a prolificităţii femelelor şi concomitent, la creşterea
semnificativă a ratei ouălor sterile în pontele depuse.
În contextul celor rezumate mai sus, s-a decis de a evalua devierile ce au loc în
prolificitatea femelelor speciei M. brassicae întreţinute în mediul saturat cu moleculele
feromonului sexual sintetic prin modelarea următoarelor patru variante experimentale:
I. Insectele sunt întreţinute în mediul favorabil existenţei.
II. Insectele sunt întreţinute în mediul saturat cu moleculele feromonului sexual sintetic.
III. Femelele sunt acuplate în mediul saturat cu moleculele feromonului sexual sintetic, iar
pentru depunerea pontelor sunt transferate în mediul cu condiţii favorabile existenţei.
IV. Femelele sunt acuplate în mediul cu condiţii favorabile existenţei, iar pentru depunerea
pontelor sunt transferate în condiţiile mediului saturat cu feromon sexual.
În investigaţiile ulterioare a fost elucidat modul influenţei mediului saturat cu feromon
sexual sintetic atât asupra femelelor care au fost acuplate în asemenea condiţii şi au migrat în
condiţiile unui mediu favorabil existenţei, cât şi asupra celor care au iniţiat un act de acuplare în
condiţiile mediului favorabil existenţei, iar depunerea pontelor a fost efectuată în mediul saturat
cu feromon sexual sintetic.
Analiza rezultatelor obţinute a permis de a concluziona, că mediul saturat cu feromon
sexual sintetic îşi extinde influenţa sa (în mod indirect) şi asupra reducerii prolificităţii femelelor.
Aceasta se referă atât la femelele care s-au aflat în condiţiile mediului saturat cu feromon sexual
sintetic, cât şi la cele care au fost acuplate în condiţiile mediului favorabil existenţei, iar pentru
depunerea pontelor au fost transferate în condiţiile mediului saturat cu feromon sexual sintetic.
Astfel, referindu-ne la rezultatele obţinute, menţionăm că femelele speciei M. brassicae au
prolificitatea redusă (cu aproximativ 50%) şi concomitent, are loc majorarea esenţială a ratei
ouălor sterile în pontele depuse (3-4 ori) în comparaţie cu femelele întreţinute în condiţiile
mediului favorabil existenţei. De asemenea, a fost demonstrat, că efectul dat se menţine
114
indiferent de condiţiile mediului unde a fost iniţiat actul de acuplare a femelelor – fiind suficientă
doar una dintre fazele comportamentului sexual sau actul de depunere a pontelor să deruleze sub
influenţa mediului saturat cu feromon sexual sintetic. Consecinţele influenţei mediului saturat cu
feromon sexual sintetic asupra fazelor ontogenetice ale speciilor de insecte-ţintă sunt determinate
şi descrise în premieră. Ele reprezintă o valoare importantă în procesul elaborării metodelor de
aplicare a feromonilor sexuali sintetici. Totodată, argumentează prezenţa femelelor acuplate pe
sectoarele de aplicare a feromonilor sexuali sintetici pentru saturarea mediului şi concomitent,
obţinând o diminuare considerabilă a densităţii populaţiilor de insecte-ţintă (tabelul 4.3).
Tabelul 4.3. Impactul acţiunii mediului saturat cu feromon sexual sintetic, asupra prolificităţii
femelelor speciei Mamestra brassicae, în dependenţă de locul iniţierii actului de acuplare.
(n = 100 perechi)
Variantele
Numărul de ouă
în medie la o
femelă
Devierea
de la
martor
Grupul
Insectele sunt întreţinute în condiţii favorabile
existenţei (martor) 852,0 – –
Insectele sunt întreţinute în condiţiile mediului
saturat cu feromon sexual sintetic 448,0 -404,0 III
Femelele sunt acuplate în mediul saturat cu
feromon sexual sintetic, iar pentru depunerea
pontelor sunt transferate în mediul cu condiţii
favorabile existenţei
507,0 -345,0 III
Femelele sunt acuplate în mediul cu condiţii
favorabile existenţei, iar pentru depunerea
pontelor sunt transferate în condiţiile mediului
saturat cu feromon sexual sintetic
479,0 -373,0 III
DEM0,05 = 160,0
4.2. Determinarea gradului de prolificitate a femelelor speciilor de insecte cu modul
ascuns de viaţă, în dependenţă de numărul actelor de acuplare
Speciile de insecte cu modul ascuns de viaţă, cum sunt M. brassicae, H. armigera şi A.
segetum fac parte din rândul celor care posedă capacitatea de acuplare multiplă, dar până în
prezent nu a fost determinat gradul de influenţă lor asupra prolificităţii femelelor, cu atât mai
mult, la influenţa mediului saturat cu feromon sexual sintetic. Investigaţiile efectuate au o
importanţă valoroasă pentru argumentarea elaborării metodelor de aplicare a feromonilor sexuali
sintetici. Până în prezent nu a fost clar, dacă iniţierea unui singur act de acuplare este suficient
pentru ca femelele speciilor de insecte testate, să-şi realizeze pe deplin capacitatea de
ovipozitare.
115
În experimentele efectuate au fost incluse câte 1000 de femele, care reprezintă speciile de
insecte numite mai sus. După analiza rezultatelor obţinute a fost demonstrat, că majoritatea
femelelor cercetate au fost acuplate o singură dată. Astfel, 59,1% din femelele întreţinute în
condiţiile mediului favorabil existenţei şi 65,8% din cele întreţinute sub influenţa mediului
saturat cu feromon sexual sintetic conţineau în bursa de acuplare câte un singur spermatofor.
Totodată, a fost stabilit, că nu există o diferenţă semnificativă între femelele aflate în condiţiile
mediului favorabil existenţei şi cele din condiţiile mediului saturat cu feromon sexual sintetic.
De asemenea, a fost stabilit, că între femelele din ambele variante nu există devieri esenţiale şi
prin compararea celor, care au iniţiat multiple acte de acuplare. Astfel, în experiment a fost
demonstrat, că 40,9-34,2% din numărul total de femele analizate, conţineau în bursele lor de
acuplare mai mult decât un singur spermatofor (Figura 4.2).
Fig. 4.2. Impactul mediului saturat cu feromon sexual sintetic asupra iniţierii numerice a actelor
de acuplare de către specia Mamestra brassicae (n = 1000 femele).
0
10
20
30
40
50
60
70
1 act de
acuplare
2 acte de
acuplare
3 acte de
acuplare
mai mult de
3 acte de
acuplare
Nu
mă
rul fe
me
lelo
r a
cu
pla
te, %
Numărul actelor de acuplare
În mediul
favorabil
existenâei
În mediul
saturat cu
moleculele
feromonului
sexual sintetic
116
Rezultatele obţinute au confirmat, că primele 3 acte de acuplare sunt iniţiate de către
femele până la atingerea vârstei de 5-6 zile, pe când femelele mai în vârstă treptat îşi reduc
atractivitatea sexuală pentru masculi. Astfel a fost demonstrat, că vârsta joacă un rol foarte
important în comportamentul sexual al femelelor.
În acelaşi timp s-a constatat, că activitatea sexuală a masculilor speciilor de fitofagi, este
mai puţin afectată de factorul vârstei, decât cea a femelelor. Examinarea sensibilităţii masculilor
faţă de feromonul sexual a fost efectuată la aparatul electroantenografic. Rezultatele obţinute au
demonstrat, că antenele preparate de la masculii cu vârsta cuprinsă între 1 şi 8 zile reacţionau cu
aceiaşi intensitate (de la 1,1 până la 7,5 microvolţi, în dependenţă de doza feromonului aplicat) la
semnalul feromonului sexual al femelelor.
Reieşind din cele expuse, poate fi constatat, că reacţia masculilor la semnalul feromonului
sexual depinde nu de vârsta lor, cât de doza aplicată. Investigaţiile efectuate ulterior au
demonstrat, că masculii speciei M. brassicae sunt capabili de a iniţia un act de acuplare cu
femele virgine (cu vârsta cuprinsă între 2-3 zile) în fiecare zi pe parcursul întregii lor vieţi. Dar
este necesar de menţionat, că în cazul dat doar prolificitatea primelor 6 femele acuplate de către
unul şi acelaşi mascul nu se deosebeşte esenţial. Astfel, s-a demonstrat, că rata ouălor sterile în
pontele depuse de către aceste femele este foarte redusă şi nu depăşeşte limita de 5%. Totodată, a
fost stabilit, că femelele, care au fost acuplate în continuare de acelaşi mascul (a 7-a şi a 8-a) îşi
reduc considerabil prolificitatea în comparaţie cu primele 6 femelele acuplate de el (tabelul 4.4).
Tabelul 4.4. Prolificitatea femelelor speciei Mamestra brassicae în dependenţă de numărul
actelor de acuplare iniţiate de către unul şi acelaşi mascul (n = 100 repetări).
Numărul femelelor virgine
acuplate de unul şi acelaşi
mascul
Numărul de ouă ce revin
în medie la o femelă
Devierea de la
standard Grupul
Prima femelă (St.) 771,0 – –
A doua femelă 1027,0 +256,0 II
A treia femelă 858,0 +87,0 II
A patra femelă 908,0 +137,0 II
A cincea femelă 608,0 -163,0 II
A şasea femelă 460,0 -311,0 II
A şaptea femelă 127,0 -644,0 III
A opta femelă 95,0 -676,0 III
DEM0,05 = 379,0
Analiza rezultatelor a demonstrat, că masculii speciei M. brassicae sunt capabili de a iniţia
acte de acuplare cu femele virgine (vârsta 2-3 zile) pe parcursul întregii lor vieţi, pe când
femelele sunt atractive pentru masculi pe o perioadă mult mai scurtă de timp (până la atingerea
117
vârstei de 5-6 zile). De asemenea, a fost stabilit, că majoritatea femelelor (cca 60%) sunt acuplate
pe parcursul vieţii doar o singură dată, ceea ce demonstrează, că pentru realizarea prolificităţii
este suficient şi un singur act de acuplare. Aceasta a confirmat faptul, că nu a existat o oarecare
diferenţă esenţială între prolificitatea femelelor care au fost acuplate o singură dată şi acele care
au fost acuplate de 2-3 ori. Astfel, s-a demonstrat, că este suficient şi un singur act de acuplare
pentru realizarea deplină a prolificităţii, iar iniţierea următoarelor acte de acuplare nu joacă rolul
de a majora prolificitatea femelelor corespunzătoare (tabelul 4.5).
Rezumând cele expuse poate fi constatat, că în prolificitatea femelelor nu există o oarecare
diferenţă esenţială în ce priveşte numărul actelor de acuplare, care au fost iniţiate de către
femelele întreţinute în mediul favorabil existenţei şi al celor întreţinute în mediul saturat cu
moleculele feromonului sexual sintetic. Astfel concluzionăm, că saturarea mediului cu feromon
sexual sintetic nu influenţează negativ asupra iniţierilor numerice ale actelor de acuplare, iar
numărul actelor de acuplare nu influenţează asupra majorării prolificităţii femelelor.
Tabelul 4.5. Impactul numărului de acuplări asupra prolificităţii femelelor speciei Mamestra
brassicae. (n = 100 repetări)
Numărul actelor de acuplare, care
revin la o femelă
Numărul de ouă, care
revine în medie la o
femelă
Devierea
de la
standard
Grupul
Un singur act de acuplare 990,0 – –
Două acte de acuplare 1045,0 +55,0 II
Trei acte de acuplare 910,0 -80,0 II
DEM0,05 = 396,0
4.3. Consecinţele apărute în dezvoltarea speciilor de insecte cu modul ascuns de viaţă,
sub acţiunea mediului saturat cu feromon sexual sintetic
Scopul investigaţiilor curente a fost de a determina gradul de influenţă a mediului saturat
cu feromon sexual sintetic şi consecinţele apărute în dezvoltarea speciei M. brassicae pe
parcursul a două generaţii (perioada de vegetaţie). Aceste investigaţii se datorează faptului, că în
condiţiile Republicii Moldova acest fitofag se dezvoltă în două generaţii pe an şi la aplicarea
metodei de dezorientare a masculilor, mediul saturat cu feromon sexual sintetic va fi menţinut pe
parcursul dezvoltării ambelor generaţii. Astfel de investigaţii pentru speciile din Lepidoptera n-
au fost efectuate până în prezent. Rezultatele acestor investigaţii vor servi ca o argumentare
teoretică şi aplicativă pentru interpretarea unor fenomene referitor la descifrarea mecanismului
118
de acţiune a feromonilor sexuali sintetici asupra speciilor de insecte-ţintă în timpul aplicării
metodei de saturare a mediului cu feromon sexual sintetic în cenozele agricole.
În compartimentele anterioare deja au fost demonstrate şirul de devieril care au loc în
comportamentul sexual al speciilor de insecte-ţintă şi impactul asupra prolificităţii femelelor al
mediului saturat cu feromon sexual sintetic. În continuare, pentru a fi evaluate şi consecinţele
apărute în dezvoltarea speciei M. brassicae, au fost selectate mai multe ponte, care ulterior au
fost amplasate în condiţiile mediului saturat cu feromon sexual sintetic pentru a fi analizat
caracterul dezvoltării stadiilor ontogenetice ale unei generaţii. Au fost înregistrate toate devierile
apărute şi comparate cu ciclul dezvoltării a unei generaţii întreţinute în condiţiile mediului
favorabil existenţei.
S-a constatat, că din pontele expuse influenţei mediului saturat cu feromon sexual sintetic
au fost înregistrate primele eclozări ale larvelor la a patra zi după depunerea lor, ce este similară
cu a celor întreţinute în condiţiile mediului favorabil existenţeiAstfel a fost demonstrat, că
mediul saturat cu feromon sexual sintetic nu influenţează asupra duratei de eclozare a larvelor
din pontele aflate în asemenea condiţii.
Observaţiile ulterioare au scos în evidenţă faptul, că deja pe parcursul dezvoltării larvelor
au apărut devieri semnificative, în comparaţie cu ciclul de dezvoltare a larvelor întreţinute în
condiţiile mediului favorabil existenţei. Astfel, sub influenţa mediului saturat cu moleculele
feromonului sexual sintetic, larvele se dezvoltă într-un ritm cu mult mai lent, decât cele
întreţinute în condiţiile mediului favorabil existenţei (cu o diferenţă de 4 zile). În afară de
aceasta, larvele obţinute în condiţiile mediului saturat cu feromon sexual sintetic sunt mai puţin
viabile decât cele obţinute în condiţiile mediului favorabil existenţei. Rata morbidităţii larvelor în
condiţiile mediului favorabil existenţei, până la atingerea vârstei a VI-a, a constituit doar 15,5%
din numărul iniţial de larve, pe când în condiţiile mediului saturat cu feromon sexual sintetic
aceasta a constituit 21,2% (tabelul 4.6 ).
Observările ulterioare au demonstrat, că sub influenţa mediului saturat cu feromon sexual
sintetic, pe parcursul fazei de impupare a larvelor, rata viabilităţii a scăzut cu 9,1% faţă de
condiţiile mediului favorabil existenţei. Astfel, în condiţiile mediului saturat cu feromon sexual
sintetic s-a obţinut un număr mai mic de pupe (cu cca 14,8%), decât în condiţiile mediului
favorabil existenţei. La etapa dată a fost demonstrat, că în condiţiile mediului saturat cu feromon
sexual sintetic, până la faza de pupă supravieţuesc doar 43,9% din numărul iniţial al larvelor, pe
când în condiţiile mediului favorabil existenţei – cca 58,7%.
119
Tabelul 4.6. Impactul asupra ciclului de dezvoltare a speciei Mamestra brassicae sub acţiunea
mediului saturat cu feromon sexual sintetic. (n = 1000 repetări)
Variantele
Durata de
dezvoltare a
stadiului de
larvă
(zile)
Morbiditatea Numărul de
pupe
obţinute
(%)
Indicele
de sexe
(♀ : ♂)
Greutatea
unei pupe
(g)
Larvă
(%)
Pupă
(%)
♀
♂
Condiţiile
mediului favorabil
existenţei
17,0 15,5 5,8 58,7 0,9 : 1,1 0,34 0,31
Condiţiile
mediului saturat
cu feromon sexual
sintetic (F1)
21,0 21,2 4,9 43,9 0,7 : 1,4 0,36 0,35
Condiţiile
mediului saturat
cu feromon sexual
sintetic (F2)
22,0 23,3 2,8 33,9 0,7 : 1,4 0,37 0,35
Divizarea pupelor obţinute după sex a demonstrat, că şi la etapa dată au avut loc devieri
esenţiale în ciclul de dezvoltare a insectelor, comparativ cu cele semnalate în condiţiile mediului
favorabil existenţei. Astfel, în condiţiile mediului saturat cu moleculele feromonului sexual
sintetic a fost înregistrat un număr mult mai redus de femele, decât masculi. În asemenea condiţii
de întreţinere a insectelor s-a produs o deviere esenţială de la normă a coraportului dintre sexe,
constituind 0,7♀ : 1,4♂, în loc de coraportul de 1,0 : 1,0, caracteristic pentru insectele întreţinute
în condiţiile mediului favorabil existenţei. Totodată, la efectuarea procedeului de comparare a
pupelor obţinute după greutate nu au fost depistate devieri semnificative în comparaţie cu
greutatea pupelor obţinute în condiţiile mediului favorabil existenţei (tabelul 4.6).
Astfel, rezultatele obţinute în urma investigaţiilor efectuate asupra unui ciclu de dezvoltare
a speciei M. brassicae, aflate sub influenţa mediului saturat cu moleculele feromonului sexual
sintetic, au evidenţiat apariţia unor devieri semnificative în comparaţie cu ciclul ontogenetic
desfăşurat în condiţiile mediului favorabil existenţei. S-a constatat, că aceste devieri în
consecinţă au un efect negativ asupra ciclului de dezvoltare, care la rândul său influenţează
esenţial asupra reducerii densităţii populaţiei speciei date.
Investigaţiile efectuate au fost extinse asupra ciclului de dezvoltare încă a unei generaţii.
Astfel, pupele obţinute în urma dezvoltării primei generaţii au fost plasate în condiţiile mediului
saturat cu moleculele feromonului sexual sintetic pentru a fi determinate consecinţele apărute pe
parcursul dezvoltării următoarei generaţii.
120
Rezultatele obţinute au demonstrat devieri esenţiale de la normă şi în ciclul de dezvoltare a
generaţiei ulterioare. În pofida faptului, că greutatea pupelor obţinute în condiţiile mediului
saturat cu moleculele feromonului sexual sintetic a fost aproximativ identică cu greutatea
pupelor obţinute în condiţiile mediului favorabil existenţei, eclozarea fluturilor din ele a fost
mult mai redusă. Astfel, din pupele de sex masculin au eclozat 72,9% fluturi în comparaţie cu
94,9% de fluturi ieşiţi din pupele obţinute în condiţiile mediului favorabil existenţei. Un
asemenea decalaj a fost stabilit şi în cazul pupelor de sex feminin. Astfel, din pupele obţinute în
condiţiile mediului saturat cu moleculele feromonului sexual sintetic au eclozat 78,8% femele, în
comparaţie cu 94,3% apărute din pupele obţinute în condiţiile mediului favorabil existenţei.
Concluzionând cele obţinute, afirmăm că din totalul pupelor obţinute în rezultatul dezvoltării
unei generaţii depline în condiţiile mediului saturat cu feromon sexual sintetic, au eclozat cu
37,5% mai puţini fluturi, decât din pupele obţinute în condiţiile mediului favorabil existenţei.
În continuarea investigaţiilor, fluturii care au eclozat din pupele primei generaţii (F1) au
fost împerecheaţi şi s-au prelungit observările asupra impactului provocat de condiţiile mediului
saturat cu moleculele feromonului sexual sintetic, asupra dezvoltării tuturor fazelor generaţiei
următoare (F2). Analiza rezultatelor obţinute ne-a demonstrat, că în asemenea condiţii de
dezvoltare a generaţiei F2 au avut loc devieri de la normă şi mai profunde. Astfel, la o femelă
întreţinută în condiţiile mediului saturat cu moleculele feromonului sexual sintetic, îi revine
aproximativ câte 15 ponte, ceea ce este mai mult comparativ cu ceea ce revine la o femelă
întreţinută în condiţii favorabile existenţei. A fost confirmat, că numărul dat de ponte este mai
mare, decât cel ce revenea la o femelă din generaţia F1 întreţinută în condiţiile mediului saturat
cu moleculele feromonului sexual sintetic. Totodată, pontele obţinute erau de dimensiuni mai
mici şi în componenţa lor predomina un număr mai mare de ouă sterile, decât în cele depuse de
către femelele întreţinute în condiţiile mediului favorabil existenţei. Astfel s-a constatat, că în
generaţia F2 la o femelă reveneau în medie cu 62,1% mai multe ouă sterile, decât la o femelă din
generaţia F1. Concomitent a fost fixat şi faptul, că rata ouălor sterile era cu 1,8% mai mică, decât
în generaţia F1 (tabelul 4.7).
Analiza rezultatelor referitoare la longevitatea insectelor şi a numărului actelor de acuplare
iniţiate de către ele în condiţiile mediului saturat cu moleculele feromonului sexual sintetic, nu
au marcat devieri semnificative în comparaţie cu cele depistate în generaţia F1. Astfel a fost
demonstrat, că numărul ouălor fertile depuse şi numărul actelor de acuplare iniţiate se menţine la
nivelul generaţiei F1. Generalizând rezultatele obţinute, poate fi constatat, că în cazul dat nu
apare efectul de acomodare a insectelor speciilor-ţintă de fitofagi, la condiţiile mediului saturat
cu moleculele feromonului sexual sintetic.
121
Tabelul 4.7. Consecinţele apărute în ciclul ontogenetic al două generaţii a speciei Mamestra
brassicae, sub acţiunea mediului saturat cu feromon sexual sintetic.
Variantele
Numărul
pontelor la o
femelă
Numărul ouălor
depuse de o femelă
Durata vieţii
(zile) Numărul de
spermatofori la o
femelă fertile sterile femele masculi
Condiţiile mediului
favorabil existenţei 12,3 942,0 21,6 10,0 8,4 1,6
Condiţiile mediului
saturat cu feromon
sexual sintetic (F1)
14,4 381,2 83,7 9,2 8,0 1,4
Condiţiile mediului
saturat cu feromon
sexual sintetic (F2)
15,0 374,4 221,1 9,2 8,0 1,5
Ulterior au fost efectuate investigaţii ce ţin de consecinţele apărute în dezvoltarea
generaţiei F2 aflate în condiţiile mediului saturat cu moleculele feromonului sexual sintetic. S-a
constatat, că are loc procesul de diminuare numerică a populaţiei speciei M. brassicae. În
generaţia F2 are loc reducerea numerică mai pronunţată, decât cea observată pe parcursul
dezvoltării fazelor de larvă şi pupă în generaţia F1. Astfel, experimental a fost demonstrat, că rata
larvelor şi pupelor moarte era în continuă creştere (cu 10,0%), comparativ cu generaţia F1.
Totodată, a fost confirmat, că şi în generaţia F2 indicele de sexe al pupelor obţinute a fost
asemănător cu cel obţinut în generaţia F1, adică în generaţia următoare femelele iarăşi vor fi în
minoritate (tabelul 4.6).
Totalizând rezultatele obţinute referitor la dezvoltarea celor două generaţii, putem afirma
că sub influenţa mediului saturat cu moleculele feromonului sexual sintetic are loc o reducere
substanţială a densităţii populaţiei speciei M. brassicae, fără o eventuală acomodare către factorii
condiţiilor habitatului. Astfel a fost demonstrat, că în condiţiile mediului favorabil existenţei, din
pontele depuse de către o femelă, la finele dezvoltării unei generaţi pot fi obţinute în medie cca
553 de pupe, pe când din pontele depuse de către o femelă întreţinută în condiţiile mediului
saturat cu moleculele feromonului sexual sintetic, pot fi obţinute în medie 167,7, iar în generaţia
F2 – doar numai 127 pupe (tabelul 4.8).
Extrapolarea rezultatelor obţinute ne demonstrează, că mediul saturat cu moleculele
feromonului sexual sintetic influenţează semnificativ asupra diminuării populaţiei fitofagului M.
brassicae. Astfel, datorită influenţei mediului saturat cu moleculele feromonului sexual sintetic
asupra dezvoltării generaţiei F1, are loc diminuarea numerică a populaţiei cu 73,5%. În generaţia F2
diminuarea populaţiei este mai mare şi atinge nivelul de 83,3%, în comparaţie cu populaţia speciei
date aflate în condiţiile mediului favorabil existenţei. Pe lângă aceasta a fost observat, că din
122
pupele obţinute în asemenea condiţii eclozează un număr mult mai redus de fluturi. Astfel, din
pupele obţinute în generaţia F1 au ieşit cu 73,6%, iar din cele obţinute în generaţia F2 – cu 81,2%
mai puţini fluturi, decât au eclozat din pupele obţinute în condiţiile mediului favorabil existenţei.
Tabelul 4.8. Diminuarea populaţiei speciei Mamestra brassicae, aflate sub acţiunea mediului
saturat cu feromon sexual sintetic, pe parcursul al două generaţii.
Variantele
Numărul de
ouă fertile ce
revin în medie
la o femelă
Diminuarea
stadiului
larvar până
la pupă
(%)
Numărul
total de
pupe
obţinute
Numărul
fluturilor
eclozaţi
Diminuarea
populaţiei
(%)
Condiţiile mediului
favorabil existenţei 942,0 41,3 553,0 493,3 0
Condiţiile mediului
saturat cu feromon
sexual sintetic (F1)
381,2 56,1 167,7 130,5 73,5
Condiţiile mediului
saturat cu feromon
sexual sintetic (F2)
374,4 66,1 127,0 92,6 83,3
Până la iniţierea investigaţiilor noastre se considera, că mediul saturat cu feromon sexual
sintetic îşi extinde influenţa doar numai asupra stadiului de imago. Rezultatele investigaţiilor
efectuate au fost demonstrat în premieră, că mediul saturat cu feromon sexual sintetic îşi extinde
acţiunea în mod indirect şi asupra celorlalte stadii de dezvoltare a speciilor de insecte-ţintă
(Figura 4.3).
Experimentele au demonstrat, că sub acţiunea mediului saturat cu moleculele feromonului
sexual sintetic nu are loc o blocare a legăturilor sexuale între genurile speciilor-ţintă. Însă,
datorită apariţiei devierilor de la normă, care se extind asupra întregului ciclu ontogenetic al unei
generaţii, are loc o diminuare considerabilă a populaţiei (70,0-80,0%).
Rezultatele obţinute prezintă atât o valoare teoretică, cât şi practică, deoarece sunt cheile
principale de tratare corectă a mecanismului de acţiune a mediului saturat cu moleculele
feromonilor sexuali sintetici asupra speciilor de insecte-ţintă pe parcursul aplicării metodei de
dezorientare a masculilor.
Investigaţii asemănătoare, care au avut ca scop aprecierea influenţei mediului saturat cu
moleculele feromonilor sexuali sintetici au fost efectuate şi asupra altor specii de insecte fitofage
– H. armigera şi A. segetum.
123
Fig. 4.3. Extinderea indirectă a acţiunii mediului saturat cu feromon sexual
sintetic asupra stadiilor de dezvoltare a speciilor de insecte-ţintă.
Rezultatele obţinute au demonstrat, că în condiţiile mediului saturat cu moleculele
feromonilor sexuali sintetici la speciile H. armigera şi A. segetum au loc aceleaşi devieri,
depistate şi descrise mai sus pentru specia M. brassicae [254]. Pentru confirmarea celor expuse
ne vom referi la următorii indici obţinuţi în urma efectuării experimentelor. Astfel, a fost
confirmat faptul, că dacă în condiţiile mediului favorabil existenţei, femelele speciei H. armigera
au depus în medie câte 331,5 ouă, apoi cele aflate sub influenţa mediului saturat cu moleculele
feromonului sexual sintetic au depus un număr mai mic de ouă – cca 47,4%. Din numărul ouălor
depuse, rata celor fertile constituia doar 65,1%, pe când rata celor sterile era de 34,9%. Totodată,
FEROMON
P
O
N
T
E
P
U
P
Ă
L A R V E
I M A G O
124
s-a constatat, că rata ouălor sterile depuse de către femelele aflate în condiţiile mediului favorabil
existenţei era cu mult mai redusă şi constituia doar 4,1%.
În mod identic a fost determinată influenţa şi asupra speciei A. segetum [255]. Astfel, în
condiţiile mediului saturat cu moleculele feromonului sexual sintetic, femelele au depus în medie
un număr mai redus de ouă (cca 37,5%), decât cele aflate în condiţiile mediului favorabil
existenţei. Concomitent, a fost demonstrat, că din numărul total a ouălor depuse, rata celor fertile
constituia doar 67,0%, pe când rata celor sterile – cca 33,0%. Totodată, a fost observat, că la o
femelă întreţinută în condiţiile mediului favorabil existenţei îi reveneau în medie doar 2,3% de
ouă sterile.
Analiza rezultatelor obţinute a stabilit, că sub acţiunea mediului saturat cu moleculele
feromonilor sexuali sintetici, are loc o reducere considerabilă a prolificităţii femelelor şi la speciile de
fitofagi H. armigera şi A. segetum. Concomitent, a fost semnalată şi o creştere considerabilă a ratei
ouălor sterile în pontele depuse. Astfel, rezultatele obţinute sunt asemănătoare cu cele expuse mai sus
în investigaţiile referitoare la specia fitofagului M. brassicae.
Analiza rezultatelor obţinute a demonstrat, că durata vieţii insectelor speciei H. armigera,
aflate sub acţiunea mediului saturat cu moleculele feromonului sexual sintetic, deviază de aceea
stabilită pentru insectele întreţinute în condiţiile mediului favorabil existenţei. Astfel, dacă durata
vieţii insectelor întreţinute în condiţiile mediului favorabil existenţei constituia cca 17 zile, apoi a
celor întreţinute în condiţiile mediului saturat cu moleculele feromonului sexual sintetic –
aproximativ 8 zile. Totodată, a fost demonstrat, că reducerea duratei vieţii adulţilor n-a influenţat
negativ asupra numărului iniţierilor ale actelor de acuplare. Ca confirmare a fost faptul, că în
pungile de acuplare a femelelor întreţinute în condiţiile mediului saturat cu moleculele feromonului
sexual sintetic şi a celor întreţinute în condiţiile mediului favorabil existenţei a fost depistat în
medie câte un spermatofor (tabelul 4.9).
Durata vieţii insectelor speciei A. segetum, nu se deosebea semnificativ de acelor
întreţinute în condiţiile mediului favorabil existenţei şi constituia în medie 6,1-6,8zile. Analiza
femelelor întreţinute sub influenţa mediului saturat cu moleculele feromonului sexual sintetic a
demonstrat, că în pungile copulative se conţineau în medie câte 1,1 spermatofori. Astfel s-a
constatat, că numărul actelor de acuplare iniţiate sub influenţa mediului saturat cu feromon
sexual sintetic nu devia esenţial de cel din condiţiile mediului favorabil existenţei, care constituia
circa 1,6 spermatofori la o femelă (tabelul 4.9).
125
Tabelul 4.9. Acţiunea mediului saturat cu feromon sexual sintetic asupra stadiului de imago al
speciilor Heliothis armigera şi Agrotis segetum.
(n = 100 perechi)
Variantele
Numărul ouălor depuse de o
femelă Durata vieţii
(zile)
Numărul
spermatoforilor
în medie la o
femelă În total
Din ele, (%)
Fertile Sterile Femele Masculi
HELIOTHIS ARMIGERA
Condiţiile mediului
favorabil existenţei 331,5 95,9 4,1 17,0 17,6 1,0
Condiţiile mediului
saturat cu feromon
sexual sintetic
177,4 65,1 34,9 7,7 8,0 1,0
AGROTIS SEGETUM
Condiţiile mediului
favorabil existenţei 272,7 97,7 2,3 7,1 6,9 1,6
Condiţiile mediului
saturat cu feromon
sexual sintetic
170,5 67,0 33,0 6,8 6,1 1,1
Astfel, rezultatele obţinute referitor la fazele de dezvoltare a speciilor H. armigera şi A.
segetum de asemenea au demonstrat, că nu au fost blocate legăturile sexuale. Fenomenul depistat
confirmă faptul, că iniţierea actelor de acuplare sub influenţa mediului saturat cu moleculele
feromonilor sexuali sintetici au loc cu acelaşi grad de intensitate ca şi în condiţiile habitatului
favorabil existenţei speciilor de fitofagi. De asemenea, a fost confirmat, că sub influenţa
mediului saturat cu moleculele feromonilor sexuali sintetici se produce şi o reducere esenţială a
fecundităţii femelelor. Rezumând cele expuse poate fi confirmat, că influenţa mediului saturat cu
feromonii sexuali sintetici asupra acestor două specii de fitofagi, evoluează cu aceleaşi devieri de
la normă care au fost depistate şi expuse mai sus pentru specia fitofagului M. brassicae.
Investigaţiile efectuate în continuare au avut ca scop determinarea gradului de influenţă a
mediului saturat cu moleculele feromonilor sexuali sintetici asupra dezvoltării stadiilor de larvă
şi pupă ale speciilor de fitofagi H. armigera şi A. segetum. Rezultatele obţinute au demonstrat, că
la a patra zi după depunerea pontelor a avut loc eclozarea larvelor, fără devieri esenţiale în
comparaţie cu termenul apariţiei larvelor din pontele depuse în condiţiile mediului favorabil
existenţei. Totodată, este necesar de menţionat, că sub influenţa mediului saturat cu moleculele
feromonilor sexuali sintetici, larvele se dezvoltă într-un ritm mai lent (cu aproximativ 4 zile),
decât larvele care se dezvoltă în condiţiile mediului favorabil existenţei. Ulterior a fost stabilit,
că larvele care se dezvoltau sub influenţa mediului saturat cu feromonii sexuali sintetici au fost
126
mai puţin viabile. Rezultatele obţinute până la stadiu dat sunt asemănătoare cu cele obţinute în
investigaţiile referitoare la specia fitofagului M. brassicae.
Analiza rezultatelor obţinute a demonstrat, că în condiţiile mediului favorabil existenţei, pe
parcursul dezvoltării speciei H. armigera până la atingerea stadiului de pupă au pierit 42,1% din
numărul iniţial al larvelor. Totodată, s-a constatat, că dezvoltarea acestei specie sub influenţa
mediului saturat cu moleculele feromonului sexual sintetic a provocat pieirea a cca 71,8% din
numărul iniţial al larvelor (tabelul 4.10).
Tabelul 4.10. Devierile survenite pe parcursul dezvoltării larvelor speciilor Heliothis armigera şi
Agrotis segetum sub acţiunea mediului saturat cu feromon sexual sintetic.
Variantele
Durata
dezvoltării
larvelor
(zile)
Morbiditatea
Numărul de pupe
obţinute
(%)
Indicele
de sexe
(♀ : ♂)
Greutatea
medie a unei
pupe
(mg) Larvă
(%)
Pupă
(%) Total
Din ele
♀ ♂ ♀ ♂
HELIOTHIS ARMIGERA
Condiţiile
mediului
favorabil
existenţei
17,0 21,3 20,8 57,9 50,4 49,6 1,0 : 1,0 0,24 0,21
Condiţiile
mediului
saturat cu
feromon
sexual sintetic
21,0 30,7 41,1 28,2 48,9 51,1 0,9 : 1,1 0,21 0,18
AGROTIS SEGETUM
Condiţiile
mediului
favorabil
existenţei
16,0 24,0 21,0 55,0 51,0 9,0 1,0 : 1,0 0,22 0,19
Condiţiile
mediului
saturat cu
feromon
sexual sintetic
20,0 36,0 43,0 21,0 52,4 7,6 1,1 : 0,9 0,18 0,16
În cadrul observărilor efectuate de asemenea a fost evidenţiat, că numărul larvelor care au
pierit pe parcursul dezvoltării speciei A. segetum a fost semnificativ. Astfel, dacă în condiţiile
mediului favorabil existenţei, până la atingerea stadiului de pupă au pierit cca 45% din numărul
iniţial de larve, apoi sub influenţa mediului saturat cu moleculele feromonului sexual sintetic,
rata larvelor pierite a fost cu cca 34% mai mare. Analiza rezultatelor obţinute la acest stadiu a
127
confirmat, că mediul saturat cu moleculele feromonilor sexuali sintetici îşi extind influenţa şi
asupra dezvoltării stadiului de larvă a speciilor de fitofagi H. armigera şi A. segetum. Ca rezultat
al acestor perturbări în dezvoltarea larvelor a fost obţinut un număr mult mai redus de pupe,
decât în cazul dezvoltării larvelor în condiţiile mediului favorabil existenţei.
Divizarea pupelor obţinute după sex nu a depistat devieri esenţiale în comparaţie cu pupele
obţinute în mediul favorabil existenţei. Indicele de sexe a constituit 1 : 1 pentru ambele specii.
Totodată, la determinarea greutăţii pupelor a fost depistat, că cele obţinute sub influenţa mediului
saturat cu feromon sexual sintetic, erau mai mici după mărime şi mai uşoare după greutate, decât
cele obţinute în condiţiile mediului favorabil existenţei cu cca 12,5-14,3% şi 18,2-15,8%,
corespunzător speciilor supuse investigaţiilor (tabelul 4.10).
Astfel, reieşind din rezultatele obţinute considerăm, că în următoarele generaţii va avea loc
o diminuare esenţială a densităţii populaţiilor speciilor H. armigera şi A. segetum, deoarece
fluturii eclozaţi din asemenea pupe nu vor face concurenţă celor obţinuţi în condiţiile mediului
favorabil existenţei.
Investigaţiile efectuate au demonstrat, că în condiţiile mediului favorabil existenţei,
femelele speciei H. armigera depun în medie 317,9 ouă fertile din care eclozarea larvelor este de
100%. Pe parcursul dezvoltării larvelor, până la atingerea stadiului de pupă, se reduce numărul
lor cu cca 42,1%. Astfel sunt obţinute în medie câte 184,1 pupe/pereche. Concomitent, s-a
constatat, că sub influenţa mediului saturat cu moleculele feromonului sexual sintetic, la o
femelă revine în medie doar 115,4 ouă fertile, din care eclozează 100% din larve. Pe parcursul
dezvoltării larvelor până la atingerea stadiului de pupă se reduce numărul lor cu cca 71,8%. În
asemenea condiţii sunt obţinute în medie doar 32,5 pupe de la o pereche de fluturi. Din pupele
obţinute de la o pereche de fluturi întreţinuţi în condiţiile mediului favorabil existenţei eclozează
173,2 fluturi, pe când din pupele obţinute de la o pereche de fluturi întreţinuţi sub influenţa
mediului saturat cu moleculele feromonului sexual sintetic au eclozat în medie doar 25,6 fluturi.
Astfel a fost demonstrat, că sub influenţa mediului saturat cu moleculele feromonului sexual
sintetic are loc diminuarea populaţiei speciei fitofagului H. armigera cu 85,2% (tabelul 4.11).
Rezultate similare au fost obţinute şi pentru specia A. segetum. Astfel, femelelor întreţinute
în condiţiile mediului favorabil existenţei le reveneau în medie câte 266,5 ouă fertile. Numărul
larvelor în perioada de creştere până la atingerea stadiului de pupă s-a redus cu cca 45,0%,
obţinându-se în medie 146,6 pupe. Totodată, s-a constatat, că femelelor întreţinute sub influenţa
mediului saturat cu moleculele feromonului sexual sintetic, le reveneau în medie doar 114,2 ouă
fertile. Până la atingerea stadiului de pupă, numărul lor s-a redus cu cca 79,0%, obţinându-se în
medie câte 30,8 pupe. Din pupele obţinute în condiţiile mediului favorabil existenţei, au eclozat
128
în medie cca 140,1 fluturi, pe când din cele obţinute sub influenţa mediului saturat cu moleculele
feromonului sexual sintetic, au eclozat doar 24,7 fluturi. Astfel rezultă, că sub influenţa mediului
saturat cu moleculele feromonului sexual sintetic va avea loc o diminuare a densităţii populaţiei
speciei fitofagului A. segetum cu cca 82,4% (tabelul 4.11).
Tabelul 4.11. Diminuarea densităţii populaţiei speciilor Heliothis armigera şi Agrotis segetum
sub acţiunea mediului saturat cu feromon sexual sintetic.
Variantele
Numărul
ouălor
fertile
depuse de
o femelă
Morbiditatea
larvelor până
la stadiul de
pupă
(%)
Numărul
pupelor
obţinute de
la o pereche
de fluturi
Numărul
fluturilor
eclozaţi
din pupele
obţinute
Diminuarea
populaţiei
în generaţia
următoare
(%)
HELIOTHIS ARMIGERA
Condiţiile mediului
favorabil existenţei 317,9 42,1 184,1 173,2 –
Condiţiile mediului
saturat cu feromon
sexual sintetic
115,4 71,8 32,5 25,6 85,2
AGROTIS SEGETUM
Condiţiile mediului
favorabil existenţei 266,5 45,0 146,6 140,1 –
Condiţiile mediului
saturat cu feromon
sexual sintetic
114,2 79,0 30,8 24,7 82,4
Astfel, rezumând cele expuse se poate afirma, că sub influenţa mediului saturat cu
moleculele feromonilor sexuali sintetici este posibilă o diminuare esenţială a densităţii
populaţiilor speciilor de fitofagi H. armigera şi A. segetum. Aşadar, este valabilă presupunerea
existenţei a unei legităţi în ceea ce priveşte perturbările apărute în comportamentul sexual şi
evoluarea consecinţelor asupra ciclului de dezvoltare a speciilor de fitofagi, aflate sub acţiunea
mediului saturat cu moleculele feromonilor sexuali sintetici. Concomitent, a fost demonstrat, că
această diminuare a densităţii populaţiilor de fitofagi în condiţiile mediului saturat cu moleculele
feromonilor sexuali sintetici are loc nu ca rezultat al blocării legăturilor sexuale între sexe, dar în
urma perturbărilor etologice şi fiziologice, care survin pe parcursul ciclului de dezvoltare a
speciilor de fitofagi-ţintă.
4.4. Factorii de reducere a prolificităţii femelelor speciilor de insecte cu modul ascuns
de viaţă, sub acţiunea mediului saturat cu feromon sexual sintetic
Rezultatele investigaţiilor referitoare la etologia speciilor de fitofagi au demonstrat, că
insectele îşi modifică substanţial comportamentul sub influenţa mediului saturat cu moleculele
129
feromonilor sexuali sintetici. S-a constatat, că modificările ce au loc pe parcursul evoluării
fazelor comportamentului sexual nu asigură blocarea legăturilor sexuale între sexe. Astfel de
stare contravine ipotezei existente, care susţine posibilitatea blocării legăturilor sexuale sub
influenţa mediului saturat cu feromon. Consecinţele parvenite sub influenţa mediului saturat cu
moleculele feromonilor sexuali sintetici, se răsfrâng în mod direct asupra ciclului de dezvoltare a
speciilor de fitofagi-ţintă. Toate aceste perturbări şi modificări, care nu sunt caracteristice
speciilor de fitofagi întreţinute în condiţiile mediului favorabil existenţei, duc la diminuarea
potenţialului de reproducere şi a densităţii populaţiilor speciilor-ţintă de fitofagi. Aceste
investigaţii au dezvăluit mecanismul de acţiune a feromonilor sexuali asupra ciclului de
dezvoltare a generaţiilor speciilor-ţintă de fitofagi. Experimentele ulterioare au avut ca scop
determinarea factorilor posibili ai diminuării numerice a populaţiilor speciilor de fitofagi, însă
fără de a fi blocate legăturile sexuale între genuri sub influenţa mediului saturat cu moleculele
feromonilor sexuali sintetici.
4.4.1. Factorul duratei actului de acuplare
În investigaţiile anterioare a fost demonstrat, că sub influenţa mediului saturat cu
moleculele feromonilor sexuali sintetici are loc o reducere considerabilă a duratei actelor de
acuplare. Pentru specia fitofagului M. brassicae s-a stabilit, că insectele rămân în starea poziţiei
de acuplare cca 5 ore, pe când insectele întreţinute în condiţiile mediului favorabil existenţei,
rămân acuplate pe o durată de cca 19 ore. Scopul investigaţiilor ulterioare a fost de a evidenţia
dacă divergenţele esenţiale a duratei actelor de acuplare pot fi unul dintre factorii reducerii
prolificităţii femelelor.
Pentru confirmarea ipotezei de lucru au fost efectuate o serie de experimente specifice.
Astfel, în experimente se întrerupea forţat actul de acuplare, iniţiat de către insectele întreţinute
în condiţii favorabile existenţei. În primele două ore, actele de acuplare erau forţat întrerupte
după fiecare 30 minute, iar ulterior – la fiecare 60 min. A fost demonstrat, că la începutul actului,
insectele sunt acuplate foarte strâns şi dacă perechea nu se decuplează de sine stătător, atunci în
primele 90 minute este imposibil de a întrerupe forţat actele de acuplare. Întreruperea forţată a
actelor de acuplare pe parcursul primelor 90 minute provoacă vătămarea abdomenului unuia din
indivizi. Pe parcursul acestei perioade a fost stabilit, că la început spermatoforii prezintă o masă
gelatinoasă, care ulterior se solidifică în forma unei spirale chitinoase. Procesul formării
spermatoforilor din masa gelatinoasă durează aproximativ 30-60 minute din momentul iniţierii
actelor de acuplare. După o perioadă de cca 2 ore de la iniţierea actelor de acuplare apare
posibilitatea de a întrerupe forţat procesul de acuplare, fără de a trauma insectele.
130
Rezultatele obţinute au demonstrat în primul rând, că formarea deplină a spermatoforilor
durează cca 2 ore, pe când procesul de completare a lui cu spermă – o perioadă mult mai
îndelungată. Într-al doilea rând, a fost demonstrat, că durata actului de acuplare are un rol
important la prolificitatea femelelor şi totodată serveşte ca un imbold pentru depunerea deplină a
pontelor. După procedeul de decuplare forţată a perechilor, femelele au fost transferate în
condiţii favorabile pentru depunerea pontelor.
În urma observărilor s-a constatat, că femelele din variantele unde au fost întrerupte forţat
actele de acuplare, au depus un număr cu mult mai mic de ouă, decât cele, care au avut un act de
acuplare deplin. Întreruperea forţată a actului de acuplare după 2-6 ore de la momentul iniţierii
lui, a provocat o reducere considerabilă a numărului de ouă depuse. Astfel, aceste femele au
depus de la 100 până la 600ouă, ceea ce se deosebeşte esenţial de numărul ouălor ce revin în
medie la o femelă care a avut un act de acuplare deplin (850). Numărul de ouă depuse în medie
de către o femelă, la care actul de acuplare a fost întrerupt forţat după 2-6 ore, corespunde
aproximativ cu cel depus de către femelele întreţinute sub influenţa mediului saturat cu
moleculele feromonului sexual sintetic, unde durata actului de acuplare constituia în medie 5 ore.
În afară de factorul dat a fost stabilit, că din numărul total al ouălor depuse de către aceste
femele, cca 10-15% erau sterile, pe când în pontele depuse de către femelele cu actul de acuplare
deplin, rata ouălor sterile constituia doar 2-4% (tabelul 4.12).
Tabelul 4.12. Gradul de prolificitate a femelelor speciei Mamestra brassicae în dependenţă de
durata actului de acuplare. (n = 100 repetări)
Variantele Numărul ouălor
în medie la o femelă
Devierea
de la martor Grupul
MARTOR - Actul de acuplare a
decurs de sine stătător (19 ore) 850,0 – –
Actul de acuplare a fost întrerupt
forţat după 2 ore 100,0 -750,0 III
Actul de acuplare a fost întrerupt
forţat după 3 ore 400,0 -450,0 III
Actul de acuplare a fost întrerupt
forţat după 4 ore 430,0 -420,0 III
Actul de acuplare a fost întrerupt
forţat după 5 ore 600,0 -250,0 III
Actul de acuplare a fost întrerupt
forţat după 6 ore 600,0 -250,0 III
DEM0,05 = 229,0
131
Astfel, experimental a fost demonstrat, că unul dintre factorii reducerii prolificităţii
femelelor speciei fitofagului M. brassicae, întreţinute sub influenţa mediului saturat cu
moleculele feromonului sexual sintetic, poate fi considerată reducerea duratei actelor de acuplare
în comparaţie cu a celor întreţinute în condiţiile mediului favorabil existenţei.
4.4.2. Factorul acţiunii mediului saturat cu feromon sexual sintetic în calitate de
concurent al feromonului sexual emanat de către femele
Scopul acestor investigaţii a fost de a stabili cauza reducerii prolificităţii femelelor din
punct de vedere a apariţiei factorului de concurenţă între mediul saturat cu moleculele
feromonului sexual sintetic şi feromonul sexual emanat de către femele, precum şi de a verifica
ipoteza înaintată precum că femelele speciilor de fitofagi îşi percep propriul feromon sexual.
Pentru aceasta au fost efectuate experimente specifice.
Astfel, în unele experimente femelele a fost lipsite de posibilitatea perceperii feromonului
sexual. Pentru aceasta la femelele au fost amputate antenele – organele principale de orientare a
insectelor prin recepţia semnalelor chimice din mediul ambiant. S-a presupus, că datorită
amputării antenelor, femelele nu vor capabile să perceapă atât semnalele feromonului sexual
eliminat de către ele însuşi, cât şi semnalele feromonului sexual sintetic eliminat din formele
preparative. S-a presupus, că femelele, având antenele amputate, vor începe depunerea pontelor
în condiţiile mediului saturat cu moleculele feromonului sexual sintetic asemănător cu modul
depunerii pontelor de către femelele cu antene, întreţinute în condiţiile mediului favorabil
existenţei. Pentru verificarea ipotezei date au fost modelate VI variante de experimentări.
Rezultatele obţinute sunt expuse în tabelul 4.13.
În urma investigaţiilor efectuate a fost demonstrat, că amputarea antenelor la femele nu a
influenţat negativ asupra procesului de iniţiere a actelor de acuplare, indiferent de condiţiile
mediului saturat cu moleculele feromonului sexual sintetic, sau condiţiile mediului favorabil
existenţei. S-a constatat, că femelele cu sau fără antene, întreţinute în condiţiile mediului
favorabil existenţei, au depus în medie 820 şi 777 de ouă corespunzător (variantele I-II).
Concomitent, a fost stabilit, că femelele aflate sub influenţa mediului saturat cu moleculele
feromonului sexual sintetic (variantele III şi IV) au manifestat prolificitatea redusă, comparativ
cu cele întreţinute în mediul favorabil existenţei, indiferent de prezenţa antenelor. Astfel a fost
demonstrat, că femelele percep în mediul ambiant atât propriul feromon sexual, cât şi feromonul
sexual sintetic. Ca dovadă a servit faptul, că femelele cu antenele amputate, sub influenţa
mediului saturat cu moleculele feromonului sexual sintetic, şi-au redus considerabil
132
prolificitatea comparativ cu femelele fără antene întreţinute în condiţiile mediului favorabil
existenţei (cu cca 50%) (tabelul 4.13).
Tabelul 4.13. Prolificitatea femelelor speciei Mamestra brassicae aflate sub acţiunea mediului
saturat cu feromon sexual sintetic, în dependenţă de absenţa sau prezenţa antenelor.
(n = 100 repetări)
Variantele
Numărul ouălor
în medie la o
femelă
Devierea
de la
martor
Grupul
I – Femelele cu antene
(Condiţiile mediului favorabil existenţei) Martor
820,0 – –
II – Femelele cu antenele amputate
(Condiţiile mediului favorabil existenţei)
777,0 -43,0 II
III – Femelele cu antene
(Actele de acuplare şi depunere a pontelor au fost
efectuate în condiţiile mediului saturat cu feromon
sexual sintetic)
382,0 -438,0 III
IV – Femelele cu antenele amputate
(Actele de acuplare şi depunere a pontelor au fost
efectuate în condiţiile mediului saturat cu feromon
sexual sintetic)
528,0 -292,0 III
V – Femelele cu antene
(Actele de acuplare au fost efectuate în condiţiile
mediului favorabil existenţei, iar depunerea pontelor
a fost efectuată în condiţiile mediului saturat cu
feromon sexual sintetic)
457,0 -363,0 III
VI – Femelele cu antenele amputate
(Actele de acuplare au fost efectuate în condiţiile
mediului favorabil existenţei, iar depunerea pontelor
a fost efectuată în condiţiile mediului saturat cu
feromon sexual sintetic)
543,0 -277,0 III
DEM0,05 = 183,0
Rezultatele obţinute în următoarele variante (V şi VI) au demonstrat, că şi în cazurile când
femelele erau acuplate în condiţiile mediului favorabil existenţei, iar depunerea pontelor a
decurs sub influenţa mediului saturat cu moleculele feromonului sexual sintetic manifestau o
prolificitate redusă faţă de cele întreţinute în condiţiile mediului favorabil existenţei. Cu toate
acestea, devierile n-au fost atât de semnificative comparativ cu rezultatele obţinute în variantele
133
III şi IV, adică, faţă de femelele care s-au aflat încontinuu sub influenţa mediului saturat cu
moleculele feromonului sexual sintetic. Astfel, experimental s-a demonstrat, că dacă în
variantele III şi IV reducerea prolificităţii femelelor se datora parţial inactivităţii masculilor,
apoi în variantele V şi VI, mediul saturat cu moleculele feromonului sexual sintetic a influenţat
în mod direct numai asupra femelelor şi prolificităţii lor.
Ulterior a fost demonstrat faptul, că femelele speciei M. brassicae reacţionează atât la
semnalele propriului feromon sexual, cât şi la feromonul sexual sintetic cu afutorul aparatului
electroantenografic. Rezultatele testărilor au relevat, că antenele femelelor reacţionau la fluxul
aerului curat cu o intensitatea de cca 1,5 mV, iar la aerul saturat cu moleculele feromonului
sexual sintetic, reacţionau cu o intensitate de cca 2,8 mV. Astfel experimental a fost demonstrat,
că reacţia manifestată de către antenele femelelor faţă de fluxul de aer saturat cu moleculele
feromonului sexual sintetic este destul de semnificativă (cca de 2 ori), în comparaţie cu reacţia
acestora faţă de aerul curat (tabelul 4.14).
Tabelul 4.14. Reacţia antenelor femelelor speciei Mamestra brassicae la semnalele feromonului
sexual, determinată cu aparatul electroantenografic. (n = 50 repetări)
Variantele
Gradul reacţiei
manifestat de
antenă
(mV.)
Devierea
de la
martor
Grupul
Martor
Reacţia antenei femelelor la fluxul de aer curat
1,5 – –
Reacţia antenei femelelor la fluxul de aer
saturat cu feromon sexual sintetic
2,8 +1,3 I
DEM0,01 = 0,2
Analiza rezultatelor obţinute a demonstrat, că antenele femelelor, întreţinute în condiţiile
mediului saturat cu moleculele feromonului sexual sintetic, manifestă o reacţie cu mult mai
pronunţată la fluxul de aer saturat cu feromon sexual, decât antenele femelelor întreţinute în
condiţiile mediului favorabil existenţei. Aceasta serveşte ca dovadă, că femelele ce se află sub
influenţa mediului saturat cu moleculele feromonului sexual sintetic, manifestă modificarea unor
elemente din comportamentul sexual (asemănător masculilor). Posibilitatea perceperii de către
femele a prezenţei concentraţiei majore de feromon sexual, caracteristic speciei sale, serveşte în
calitate de detector pentru a comunica întregii populaţii informaţia despre existenţa unei
concurenţe majore în spaţiul dat. Datorită aparenţei factorului dat, în organismul femelelor sunt
incluse unele mecanisme de ordin etologic şi fiziologic, care provoacă în continuare reducerea
134
prolificităţii femelelor pentru a menţine ciclul de dezvoltare a generaţiilor viitoare. Mecanismul
depistat şi descris în mici detalii, are conotaţie ereditară, care a fost obţinut pe cale evolutivă,
asigurând supravieţuirea speciilor-ţintă de fitofagi.
Aşadar, experimental a fost demonstrat, că femelele speciilor de fitofagi îşi percep în
aceiaşi măsură atât propriul feromon sexual, cât şi acel sintetic. În aşa mod a fost depistat încă
un factor de diminuare a prolificităţii femelelor speciilor de fitofagi, care se află sub influenţa
mediului saturat cu moleculele feromonilor sexuali sintetici – aşa numitul „efect de intimidare”
sau „auto securizare”. Adică, pentru ca populaţia speciei-ţintă de fitofagi să supravieţuiască în
condiţiile unei concurenţe dure, femelele depun un număr mai mic de ouă fertile. Cu alte cuvinte,
mediul saturat cu moleculele feromonilor sexuali sintetici influenţează în mod egal asupra
masculilor şi femelelor, iar în urma interacţiunii are loc o diminuare semnificativă a densităţii
populaţiilor speciilor-ţintă de fitofagi.
4.4.3. Factorul acţiunii mediului saturat cu feromon sexual sintetic asupra
prolificităţii femelelor prin perturbări fiziologice în organele de reproducere a
insectelor
Procesul de reproducere a insectelor este reglat de către hormonii celulelor neurosecretoare
(neurohormoni) şi a organului corpora allata (hormonul juvenil). Concentraţia acestor hormoni
în hemolimfa insectelor fitofage determină formarea şi dezvoltarea normală a ouălor în sistemul
de reproducere a femelelor. Dezvoltarea glandelor aferente şi gradul de activitate sexuală a
masculilor speciilor de fitofagi depinde în mare măsură tot de hormonii celulelor
neurosecretoare. Reieşind din rezultatele obţinute şi descrise mai sus s-a presupus, că sub
influenţa mediului saturat cu moleculele feromonilor sexuali sintetici pot avea loc unele
perturbări esenţiale şi în titrul hormonului juvenil, care se conţine în hemolimfa insectelor
speciilor de fitofagi. Din aceste considerente, în continuare au fost efectuate investigaţii în scopul
evidenţierii gradului devierilor de la normă, care se produc în organele de reproducere a speciei
M. brassicae, aflată sub influenţa mediului saturat cu moleculele feromonului sexual sintetic. La
selectarea marcatorilor biochimici, în primul rând, s-a acordat o prioritate enzimelor, care au o
acţiune directă asupra sistemului de reproducere a insectelor. Iar în rândul doi, enzimelor,
activitatea cărora se află sub controlul direct a hormonului juvenil. În urma acestei investigări au
fost selectate două enzime – alaninaminotransferaza şi fosfataza acidă, care corespund cerinţelor
înaintate. Alaninaminotransferaza este unul dintre cei mai importanţi fermenţi ai metabolismului
proteic, prezenţa acestuia fiind depistată atât în organele de reproducere ale femelelor, cât şi ale
masculilor. Enzima fosfataza acidă, de asemenea a fost depistată în toate organele de reproducere
135
ale insectelor fitofage şi serveşte ca un element activ al metabolismului proteic, lipidic şi cel al
acizilor nucleici. Activitatea fermenţilor selectaţi a fost determinată la femele (în variole şi
spermatofori) şi masculi (în gonade).
Rezultatele obţinute au demonstrat că mediului saturat cu moleculele feromonului sexual
sintetic nu influenţează metabolismul proteic la ambele genuri. Acest efectul dat a fost stabilit pe
parcursul dezvoltării a două generaţii de insecte întreţinute sub influenţa mediului saturat cu
moleculele feromonului sexual sintetic.
Concomitent, s-a determinat activitatea enzimelor alaninaminotransferaza şi fosfataza
acidă în gonadele masculilor întreţinuţi în condiţiile mediului saturat cu moleculele feromonului
sexual sintetic. Pe lîngă activitatea enzimelor s-a analizat conţinutul de proteine în spermatoforii
femelelor întreţinute în condiţiile mediului favorabil existenţei şi a celor aflate sub influenţa
mediului saturat cu moleculele feromonului sexual sintetic (tabelul 4.15).
Tabelul 4.15. Modificarea activităţii enzimelor şi a conţinutului de proteine în spermatoforii
speciei Mamestra brassicae, aflată sub acţiunea mediului saturat cu feromon.
( n = 50 repetări)
Variantele
Activitatea enzimelor
(unitate/min/mg proteine) Conţinutul
proteinelor
* (µkg) fosfataza acidă alaninaminotransferaza
Condiţiile mediului
favorabil existenţei 0,27 ± 0,06 1,00 ± 0,08 15,72 ± 1,9
Condiţiile mediului saturat
cu feromon sexual sintetic 1,99 ± 0,23 13,23 ± 2,06 25,78 ± 1,0
*– cantitatea de proteină, care se conţine în 5 µkl a preparatului din spermatofor.
Rezultatele obţinute au demonstrat, că activitatea fosfatazei acide în spermatoforii
insectelor întreţinute sub influenţa mediului saturat cu moleculele feromonului sexual sintetic,
este cu mult mai înaltă, decât activitatea acestei enzime în spermatoforii insectelor întreţinute în
condiţiile mediului favorabil existenţei. Concomitent, a fost constatat, că activitatea
alaninaminotransferazei în spermatoforii insectelor întreţinute sub influenţa mediului saturat cu
moleculele feromonului sexual sintetic, se menţine în limitele unor devieri destul de largi şi
corelează în întregime cu ritmul de depunere a pontelor de către femele. Ulterior a fost stabilit, că
la femelele întreţinute în condiţiile mediului favorabil existenţei, activitatea
alaninaminotransferazei în spermatofori era cu mult mai mică, decât în spermatoforii femelelor
întreţinute sub influenţa mediului saturat cu moleculele feromonului sexual sintetic. De
asemenea, a fost demonstrat că activitatea sporită a enzimelor în organele de reproducere a
136
provocat o majorare esenţială a conţinutului de proteine în spermatoforii femelelor, întreţinute
sub influenţa mediului saturat cu moleculele feromonului sexual sintetic.
Astfel, determinarea activităţii enzimelor alaninaminotransferaza şi a fosfataza acidă,
extrase din spermatoforii femelelor a demonstrat, că mediul saturat cu moleculele feromonului
sexual sintetic provoacă o destabilizare esenţială în procesul de fecundare a ouălor, şi anume, în
momentul trecerii lor prin spermatecă. Reieşind din cele expuse, se poate de constatat că sub
influenţa mediului saturat cu moleculele feromonului sexual sintetic, sperma se inactivează şi
este reţinută în spermatofori. Concluzia dată este confirmată de faptul prezenţei unei cantităţi
mai mari de proteină în spermatoforii femelelor întreţinute sub influenţa mediului saturat cu
moleculele feromonului sexual sintetic, comparativ cu spermatoforii femelelor întreţinute în
condiţiile mediului favorabil existenţei (tabelul 4.15).
Ca rezultat al investigaţiilor efectuate a fost demonstrat, că mediul saturat cu moleculele
feromonului sexual sintetic, provoacă perturbări hormonale în organismul insectelor-ţintă de
fitofagi, în special al hormonului juvenil de care depinde activitatea enzimelor care au o influenţă
directă asupra sistemului de reproducere a speciilor de insecte fitofage. Astfel, la speciile de
insecte fitofage întreţinute sub influenţa mediului saturat cu moleculele feromonilor sexuali
sintetici, viteza de activare a alaninaminotransferazei şi fosfatazei acide este cu mult mai mare,
decât la speciile de insecte fitofage întreţinute în condiţii favorabile existenţei. Datorită acestor
perturbări are loc inactivarea spermei şi reţinerea ei in spermatofori. Aceste perturbări duc la
rândul său la o reducere considerabilă a fecundităţii ouălor. În urma investigaţiilor efectuate s-a
demonstrat, că actele de acuplare, iniţiate sub influenţa mediului saturat cu moleculele
feromonilor sexuali sintetici, nu poate duce la o depunere deplină a pontelor din cauza inactivării
spermei. Astfel, femelele speciilor de insecte fitofage, aflate sub influenţa mediului saturat cu
moleculele feromonilor sexuali sintetici, depun un număr mai mic de ouă fertile şi un număr mai
mare de ouă sterile. Deci, experimental a fost demonstrat, că unul dintre principalii factori, care
reduc prolificitatea femelelor speciilor de insecte fitofage aflate sub influenţa mediului saturat cu
moleculele feromonilor sexuali sintetici, sunt perturbările în complexul enzimelor hormonului
juvenil.
137
4.5. Concluzii la capitolul 4
Sub acţiunea mediului saturat cu moleculele feromonilor sexuali sintetici au loc devieri
esenţiale în prolificitatea femelelor, iar pontele depuse nu sunt omogene. Astfel, are loc o
reducere de cca 2,8 ori a numărului de ouă depuse şi o majorare semnificativă a ratei ouălor
sterile în ponte, care este de cca 8 ori mai mare în comparaţie cu numărul celor depuse de către
femelele întreţinute în condiţiile mediului favorabil existenţei.
Majoritatea femelelor (59,1%), întreţinute în condiţiile mediului favorabil existenţei şi cca
65,8% din femelele întreţinute sub influenţa mediului saturat cu moleculele feromonului sexual
sintetic, conţineau în bursa lor de acuplare câte un singur spermatofor. Pentru femelele speciei
M. brassicae este suficient un singur act de acuplare pentru realizarea maximă a prolificităţii, iar
iniţierea următoarelor acte de acuplare nu influenţează asupra majorării prolificităţii femelelor.
Activitatea sexuală a masculilor, comparativ cu a femelelor este mai puţin afectată de
factorul vârstei. A fost stabilit, că femelele sunt acuplate până la atingerea vârstei de 5-6 zile, pe
când masculii iniţiază acte de acuplare cu femele virgine pe parcursul întregii vieţi.
Mediului saturat cu moleculele feromonului sexual sintetic influenţează semnificativ ciclul
de dezvoltare a speciilor de fitofagi, provocând reduceri considerabile ale densităţii populaţiilor
speciilor de fitofagi.
Mediul saturat cu moleculele feromonului sexual sintetic provoacă de asemenea
diminuarea populaţiei fitofagului M. brassicae în generaţia F1 cu cca 73,5%, iar în generaţia F2 –
cu cca 83,3%. Din pupele obţinute eclozează cu 73,6-81,2% mai puţini fluturi, decât din pupele
obţinute în condiţiile mediului favorabil existenţei.
Pentru prima dată experimental a fost demonstrat, că mediul saturat cu moleculele
feromonului sexual sintetic îşi extinde influenţa sa nu numai asupra stadiului de imago, dar şi
asupra stadiilor de larvă şi de pupă ale speciilor-ţintă de insecte fitofage.
Sub influenţa mediului saturat cu moleculele feromonilor sexuali are loc şi diminuarea
populaţiilor speciilor de fitofagi H. armigera şi A. segetum, confirmând existenţa unei legităţi
exprimate prin perturbările apărute în comportamentul sexual şi evoluarea consecinţelor
corespunzătoare asupra ciclului de dezvoltare. Diminuarea densităţii populaţiilor de fitofagi în
condiţiile mediului saturat cu moleculele feromonilor sexuali sintetici are loc nu în urma blocării
legăturilor de comunicare între sexe, dar ca rezultat al perturbărilor etologice şi fiziologice.
Astfel, cauzele de diminuare a prolificităţii femelelor speciilor de fitofagi sub influenţa
mediului saturat cu moleculele feromonilor sexuali sintetici sunt: reducerea duratei actelor de
acuplare; perceperea de către femele a feromonului sexual sintetic şi apariţia „efectului de
intimidare”; perturbările în complexul fermenţilor hormonului juvenil.
138
5. PROCEDEE METODOLOGICE ŞI TEHNOLOGICE AL DIMINUĂRII
DENSITĂŞII POPULAŢIILOR DE INSECTE CU MODUL ASCUNS DE VIAŢĂ, PRIN
APLICAREA FEROMONILOR SEXUALI SINTETICI
Pe parcursul mai multor ani a fost demonstrat, că feromonii sexuali ai speciilor de insecte
fitofage fac parte din arsenalul elementelor principale în elaborarea sistemelor de protecţie
integrată a culturilor agricole. Aceştea pot fi aplicaţi nu numai ca un mijloc sigur de monitorizare
a speciilor de fitofagi, dar şi ca un remediu efectiv de gestionare al acestor organisme
dăunătoare. Una dintre cele mai importante particularităţi ale aplicării feromonilor sexuali în
sistemele de protecţie a plantelor este specificitatea acţiunii acestora asupra speciilor de insecte
fitofage, împotriva cărora nu sunt suficient de efective mijloacele existente sau este necesară
efectuarea unor tratări multiple cu preparate-insecticide.
Reieşind din caracteristica feromonilor sexuali, drept scop al investigaţiilor iniţiate în acest
capitol a fost demonstrarea eficacităţii gestionării speciilor de insecte fitofage prin modul diferit
de aplicare a fermonilor sexuali. Astfel, au fost testate două metode de aplicare a feromonilor
sexuali în diminuarea densităţii speciilor de insecte fitofage:
1. Captarea în masă a masculilor prin metoda de atragere a lor în capcanele feromonale
înzestrate cu dispozitive acoperite cu clei entomologic.
2. Dereglarea legăturilor de comunicare sexuală între genurile uneia şi aceleiaşi specii
(metoda de dezorientare a masculilor), prin crearea condiţiilor de saturare a mediului cu
moleculele feromonilor sexuali sintetici.
Esenţa metodei de captare în masă constă în eliminarea din populaţiile speciilor de fitofagi
(pe cât este posibil) până la iniţierea actelor de acuplare a mai multor masculi activi. Eliminarea
masculilor activi din populaţiile de fitofagi pe întreg ciclul de dezvoltare va influenţa în mod
direct majorarea numărului de femele, care nu au iniţiat actul de acuplate [34, 35]. Femelele, care
nu au fost acuplate nu vor depune ouă fertile şi, astfel, densitatea populaţiilor fitofagilor
corespunzători va fi redusă [114, 215, 213]. Rezultatele obţinute de noi în investigaţiile efectuate
au demonstrat, că cu ajutorul capcanelor cu compoziţii efective de feromoni sexuali sintetici
poate fi atrasă majoritatea masculilor activi din populaţiile speciilor de fitofagi. Investigaţiile
efectuate în acest compartiment au fost destinate elaborării unor procedee metodologice şi
tehnologice, care vor permite obţinerea unor rezultate efective la aplicarea metodei de captare în
masă a masculilor pentru a diminua densitatea populaţiilor la asemenea specii de fitofagi ca M.
brassicae, H. armigera şi G. funebrana.
139
O altă metodă de gestionare a speciilor de insecte fitofage este metoda de dezorientare a
masculilor [43, 142]. Principiul acţiunii metodei de dezorientare asupra speciilor de insecte
fitofage este pe cât de simplu, pe atât şi de complicat, deoarece afectează legăturile sexuale între
genuri, care au fost obţinute şi cizelate pe parcursul evolutiv al fiecărei specii în parte [158, 159,
176]. Din aceste considerente, metoda de dezorientare a masculilor continuă să fie una dintre
cele mai efective (cu aplicarea feromonilor sexuali), dar, totodată, una dintre cele mai sofisticate,
din punct de vedere al elaborării. Astfel, după ce în investigaţiile efectuate de noi au fost
determinaţi, descrişi şi descifraţi indicii principali ai comportamentului sexual caracteristici
speciilor de insecte fitofage, s-a purces la elaborarea unor procedee metodologice şi tehnologice,
care vor permite obţinerea unor rezultate efective la aplicarea metodei de dezorientare al
masculilor speciilor M. brassicae şi G. funebrana.
Investigaţiile au fost efectuate pe parcursul a mai multor ani în unele populaţii de insecte
cu diferită densitate, ţinându-se cont totodată şi de rezultatele obţinute în condiţii de laborator.
5.1. Elaborarea procedeelor metodologice şi tehnologice ale metodei de captare în
masă a masculilor speciilor de insecte cu modul ascuns de viaţă
Testarea şi aplicarea metodei de captare în masă a masculilor a fost precedată de elaborarea
unor procedee metodologice şi tehnologice (Figura 2.7). Eficacitatea biologică a metodei aplicate
depinde în mare măsură atât de compoziţia feromonului sexual sintetic, cât şi de numărul
capcanelor feromonale amplasate. Aplicarea metodei de captare în masă a masculilor a fost
evaluată după rezultatele obţinute în urma elaborării procedeelor metodologice şi tehnologice de
diminuare a densităţii populaţiilor speciilor de insecte M. brassicae, H. armigera şi G.
funebrana.
5.1.1. Evaluarea procedeelor metodologice şi tehnologice ale metodei de captare
în masă a masculilor speciei Mamestra brassicae
Evaluarea metodei de captare în masă a masculilor speciei fitofagului M. brassicae a fost
precedată de investigaţii axate spre determinarea eficacităţii feromonului sexual sintetic şi
determinarea razei optime de acţiune a unei capcane feromonale. În urma testărilor a fost
demonstrat, că 50,4% din numărul iniţial al masculilor speciei date, marcaţi cu luminofori (L-40;
L-15; FPK-03K) şi apoi eliberaţi în habitatul natural, au fost atraşi de către capcanele feromonale
amplasate la distanţa de 15 m de la punctul lansării acestora. Concomitent, a fost stabilit, că
odată cu majorarea distanţei de la punctul lansării masculilor marcaţi, se reduce numărul acelor,
140
care reacţionează la capcanele feromonale. S-a constatat, că la distanţa de 60 m de la punctul
lansării masculilor marcaţi, au reacţionat la capcanele feromonale doar numai 8,6% dintre ei.
Analiza rezultatelor obţinute a demonstrat, că majoritatea masculilor lansaţi au reacţionat doar la
capcanele feromonale instalate la distanţa de 15 m de la punctul iniţial. Prin urmare, raza optimă
de atractivitate a unei capcane feromonale asupra masculilor speciei M. brassicae se află în
limitele de la 15 m până la 30 m. Astfel, cca 75,7% din numărul masculilor lansaţi, au fost atraşi
în capcanele feromonale amplasate în limitele acestei distanţe. Rezultatelor obţinute au relevat,
că pentru crearea condiţiilor optime de ademenire a cca 80% din masculii activi a speciei M.
brassicae, este necesar de a fi amplasate 15-18 capcane feromonale pe suprafaţa unui hectar
(tabelul 5.1).
Tabelul 5.1. Determinarea razei optime de acţiune a unei capcane feromonale asupra atractivităţii
masculilor speciei Mamestra brassicae în condiţiile habitatului natural. (n = 5 repetări)
Distanţa
de la locul lansării
masculilor marcaţi
(m)
Numărul masculilor marcaţi, capturaţi la o
capcană feromonală
(% ± m)
Captarea totală a
masculilor marcaţi
din numărul celor
iniţial lansaţi
(% ± m)
Tipul luminoforului
L-40 L-15 FPK-03K
15 21,2 ± 2,6 25,6 ± 3,8 18,4 ± 2,3 50,4 ± 8,2
30 12,1 ± 2,0 17,5 ± 1,4 14,2 ± 1,9 25,3 ± 2,6
45 7,8 ± 1,6 13,9 ± 2,0 12,3 ± 2,8 15,7 ± 1,8
60 4,6 ± 0,7 3,8 ± 1,1 3,6 ± 0,9 8,6 ± 0,9
La testarea metodei de captare în masă a masculilor speciei M. brassicae în condiţii de
câmp, au fost aplicate câte 15 capcane feromonale pe un hectar. Testarea a fost efectuată pe fonul
unei populaţii cu densitate medie (27,6 masculi/capcană pentru prima generaţie şi 67,8
masculi/capcană – pentru a doua generaţie). Pe parcurs s-a stabilit, că răspândirea speciei M.
brassicae pe loturile experimentale purta un caracter neuniform. Astfel a fost demonstrat, că în
capcanele feromonale amplasate la periferia loturilor experimentale, numărul masculilor depăşea
de cca 2 ori numărul celor care au reacţionat la capcanele amplasate în centrul loturilor (34,4 faţă
de 12,2 – pentru prima generaţie; 64,2 faţă de 23,5 – pentru a doua). Totodată, a fost stabilit, că
în ambele generaţii numărul masculilor, care au reacţionat la o capcană feromonală amplasată pe
lotul-martor a fost cu mult mai mare, comparativ cu masculii care au reacţionat la o capcană
instalată pe lotul experimental. Diferenţa dată se explică prin absenţa pe lotul-martor a unei
141
concurenţe între capcanele feromonale. Rezultatele referitoare la randamentul ademenirii în masă
a masculilor activi ai speciei M. brassicae de către capcanele feromonale amplasate uniform pe
lotul experimental sunt prezentate în tabelul 5.2.
Tabelul 5.2. Eficacitatea biologică a metodei de captare în masă a masculilor
speciei Mamestra brassicae la capcanele feromonale.
Variantele
Numărul masculilor ademeniţi
(masculi/capcană/7 zile) Femele
acuplate
(%)
Eficacitatea
biologică
(%)
În total
În medie
la o
capcană
La
periferia
lotului
La
mijlocul
lotului
Prima generaţie
Lotul-martor
(1 ha) 83,0 27,6 48,8 28,2 86,0
–
Lotul
experimental
(1,5 ha)
366,0 16,9 34,3 12,2 47,0 60,0
A doua generaţie
Lotul-martor
(1 ha) 203,0 67,8 73,6 58,4 92,0
–
Lotul
experimental
(3 ha)
2223,0 49,4 64,2 23,5 58,0 70,0
Eficacitatea biologică a metodei de captare în masă a masculilor speciei fitofagului M.
brassicae a fost determinată atât după numărul femelelor acuplate, cât şi după reducerea pontelor
depuse pe plantele de varză. Analiza femelelor capturate în capcanele nutritive pe parcursul
dezvoltării fiecărei generaţii a demonstrat, că există o diferenţă statistică bine definită între
numărul femelelor capturate pe lotul-martor şi cel experimental. Astfel, pe lotul unde a fost
aplicată metoda de captare în masă a masculilor, procentul femelelor acuplate în prima generaţie
constituia 53%, pe când al celor neacuplate de pe lotul-martor o constituiau doar 14%. În
generaţia a doua, numărul femelelor neacuplate de pe lotul experimental o constituia 42%, pe
când numărul celor neacuplate de pe lotul-martor, o constituia doar numai 8%.
Rezultate semnificative au fost obţinute şi după criteriul depunerii pontelor pe plantele de
varză, pe parcursul dezvoltării ambelor generaţii. Astfel, numărul ouălor depuse pe plantele de
varză de pe lotul experimental s-a dovedit a fi mai mai mic cu cca 60% în prima generaţie şi cu
70% în a doua generaţie, comparativ cu numărul celor depuse pe plantele de pe lotul-martor.
142
Totodată, a fost demonstrat, că în urma amplasării a 15 capcane feromonale pe un hectar
au fost ademeniţi şi eliminaţi un număr impunător de masculi activi, datorită căruia s-a redus cu
74% numărul femelelor acuplate în prima generaţie şi cu 81% – în a doua generaţie. Ca rezultat
al eliminării masculilor activi şi a reducerii considerabile a numărului de femele acuplate pe lotul
experimental au fost excluse tratările chimice folosite la reducerea daunei provocate, pe când
lotul-martor a fost tratat de două ori cu insecticide. Luând în consideraţie eficacitatea biologică
obţinută în rezultatul aplicării metodei de captare în masă a masculilor concluzionăm, că această
metodă poate fi aplicată ca un element de reglare a densităţii populaţiei fitofagului M. brassicae
în sistemul de protecţie integrată a culturii de varză.
5.1.2. Evaluarea procedeelor metodologice şi tehnologice ale metodei de captare
în masă a masculilor speciei Heliothis armigera
Scopul investigaţiilor a fost de a evalua metoda de captare în masă a masculilor speciei H.
armigera pe un lot de tomate (suprafaţa 2,5 ha) (Figura 5.1). Pentru determinarea eficacităţii
biologice a metodei au fost amplasate câte 15 capcane feromonale pe un hectar. Eficacitatea
biologică a metodei de captare în masă a masculilor speciei H. armigera a fost determinată atât
după numărul masculilor activi eliminaţi din populaţie, cât şi după gradul de atac al tomatelor de
către larvele speciei date (Figura 5.2; tabelul 5.3).
Fig. 5.1. Amplasarea capcanelor feromonale pe lotul de tomate pentru evaluarea metodei de
captare în masă a masculilor speciei Heliothis armigera.
(Câmpul experimental al Institutului de Protecţie al Plantelor şi Agricultură Ecologică al AŞM)
143
Fig. 5.2. Masculii speciei Heliothis armigera capturaţi în capcanele feromonale, amplasate pe
lotul testării metodei de captare în masă.
Analiza rezultatelor obţinute a demonstrat, că prin utilizarea capcanelor feromonale
amplasate pe lotul experimental din populaţia speciei H. armigera au fost eliminaţi 6048 de
masculi activi. Pe parcursul dezvoltării primei generaţii au fost eliminaţi de pe lotul experimental
1226 de masculi, generaţiei a doua – 2921 şi generaţiei a treia – 1901 de masculi. Amplasarea a
câte 3 capcane feromonale pe loturile-martor şi etalon, pentru monitorizarea dezvoltării
populaţiei dăunătorului dat a demonstrat, că densitatea era la un nivel înalt. Astfel, la o capcană
în lotul-martor revenea în medie câte 170 demasculi, la cele de pe lotul-etalon – câte 158, iar la
cele de pe lotul experimental – câte 159 de masculi. Prin aceasta s-a demonstrat, că densitatea
populaţiei era uniformă în toate variantele (tabelul 5.3).
Tabelul 5.3. Determinarea eficacităţii biologice a metodei de captare în masă a masculilor
speciei fitofagului Heliothis armigera la cultura de tomate.
(Câmpul experimental al Institutului de Protecţie a Plantelor şi Agricultură Ecologică al AŞM)
Variantele
Numărul
masculilor
capturaţi în total
Tomate
atacate
(%)
Eficienţa
biologică
(%)
Numărul
tratărilor
chimice
Martor 510 65,4 – 0
Etalon 475 4,3 93,4 2
Lotul experimental 6048 4,6 93,0 1
Analiza femelelor capturate în capcanele nutritive a relevat, că cca 60% de femele în prima
generaţie şi 53% în generaţia a doua nu au fost acuplate. Aceasta a influenţat nemijlocit asupra
144
reducerii daunei provocate tomatelor. Astfel, dacă pe lotul-martor au fost atacate 65,4% din
tomate, apoi pe lotul experimental – numai 4,6%. Eficacitatea biologică a metodei de captare în
masă a masculilor speciei H. armigera a constituit 93,0%, ceea ce este aproximativ egal cu
eficacitatea obţinută în varianta-etalon (93,4%). În aşa mod a fost demonstrat, că aplicarea
metodei de captare în masă a masculilor speciei H. armigera, prin amplasarea a 15 capcane
feromonale pe un hectar, reduce numărul tratărilor chimice, păstrând eficacitatea biologică la
acelaşi nivel [256].
5.1.3. Evaluarea procedeelor metodologice şi tehnologice ale metodei de captare
în masă a masculilor speciei Grapholitha funebrana
Testarea metodei de captare în masă a masculilor speciei fitofagului G. funebrana a fost
precedată de determinarea capacităţilor migratoare şi determinarea razei de acţiune a unei
capcane feromonale. Aceşti factorii au o importanţă majoră la evaluarea corectă a eficacităţii
biologice a metodei date.
În urma testărilor a fost stabilit, că în livada experimentală (s. Băcioi), densitatea populaţiei
speciei fitofagului G. funebrana în ambele generaţii a fost înaltă (capturarea a 49,0-101,3
masculi la o capcană feromonală timp de 7 zile). Pragul economic de dăunare al speciei date,
după numărul de masculi capturaţi, constituie 13 masculi la o capcană feromonală timp de 7 zile
[234]. Densitatea înaltă a populaţiei a permis obţinerea unor rezultate obiective. Totodată, ţinem
să menţionăm, că în raza de 1 km de la livada experimentală nu se aflau alte livezi de prun.
Astfel, pentru determinarea capacităţilor migratoare ale masculilor acestei specie, au fost
amplasate capcane feromonale conform direcţiei dominante a vântului la distanţa de 25, 50 şi
100 de metri de la livada de prun. Numărul masculilor capturaţi în capcanele feromonale a fost
comparat cu cel al masculilor capturaţi la capcanele amplasate în interiorul livezii de prun.
Rezultatele obţinute au demonstrat, că numărul masculilor speciei G. funebrana, care au
reacţionat la capcanele feromonale amplasate în afara livezii de prun a fost cu mult mai mic, decât
al celor, care au reacţionat la capcanele amplasate în interiorul livezii de prun. Astfel, în capcanele
feromonale amplasate la distanţă de 25,0 m de la livada de prun, au fost capturaţi cu 85,1% mai
puţini masculi, decât în capcanele amplasate în interiorul livezii de prun (7,3-31,0 după generaţii,
în comparaţie cu 49,0-101,3 masculi într-o capcană timp de 7 zile). În capcanele feromonale
amplasate la distanţa de 50 şi 100 m de la livada de prun, au fost capturaţi un număr şi mai mic de
masculi (4,0-2,0 – prima generaţie şi 23,0-17,0 – a doua generaţie, în comparaţie cu 49,0-101,3
masculi într-o capcană timp de 7 zile). Analiza dispersă a rezultatelor a demonstrat, că numărul
145
masculilor capturaţi în capcanele feromonale amplasate în afara livezii de prun se deosebeşte
esenţial de cel din capcanele amplasate în interiorul livezii de prun (tabelul 5.4).
Tabelul 5.4. Captarea masculilor speciei Grapholitha funebrana în dependenţă de distanţa
amplasării capcanelor feromonale de la livada de prun.
Variantele
Prima generaţie A doua generaţie
Numărul
masculilor
capturaţi în
capcană timp
de 7 zile
Deviere
de la
martor
Grupul
Numărul
masculilor
capturaţi în
capcană timp
de 7 zile
Deviere
de la
martor
Grupul
Martorul
(capcanele
amplasate în livada
de prun)
49,0 – – 101,3 – –
Capcanele
amplasate la 25 m
de la livada de prun
7,3 -41,7 III 31,0 -70,3 III
Capcanele
amplasate la 50,0
m de la livada de
prun
4,0 -45,0 III 23,0 -78,3 III
Capcanele
amplasate la 100 m
de la livada de prun
2,0 -47,0 III 17,0 -84,3 III
DEM0,05 = 10,1 DEM0,05 = 26,8
Astfel a fost demonstrat, că specia fitofagului G. funebrana nu face parte din rândul celor
cu capacităţi majore de migraţie. S-a constatat, că este redusă probabilitatea pătrunderii
masculilor apartenenţi altor populaţii a speciei G. funebrana în livada de prun, dacă în apropiere
(până la 100 m) nu se află o altă livadă.
Investigaţiile ulterioare au fost axate spre determinarea înălţimii optime la care imago
speciei G funebrana preferă de a-şi desfăşura modul activ de viaţă – adică în partea de jos, medie
sau cea de sus a coroanei pomilor de prun. În calitate de criteriu a servit numărul masculilor
speciei G. funebrana capturaţi în capcanele feromonale. Capcanele feromonale au fost amplasate
în coroana pomilor de prun reieşind din nivelul de jos – 1 m de la suprafaţa solului, mediu – 2 m
şi de sus – 3 m. Numărul masculilor capturaţi în capcanele feromonale amplasate la înălţimea de
1 şi 3 m, a fost comparat cu numărul celor capturaţi în capcanele amplasate la înălţimea de 2 m
de la sol (în calitate de standard) (tabelul 5.5.).
146
Tabelul 5.5. Captarea masculilor speciei Grapholitha funebrana în dependenţă de înălţimea
amplasării capcanelor feromonale în coroana pomilor de prun.
Variantele
Prima generaţie A doua generaţie
Numărul
masculilor
capturaţi în
capcană timp
de 7 zile
Deviere
de la
standard
Grupul
Numărul
masculilor
capturaţi în
capcană timp
de 7 zile
Deviere
de la
standard
Grupul
Standard
(capcanele
amplasate la 2 m
de la sol)
32,8 – – 23,5 – –
Capcanele
amplasate la 1 m
de la sol
26,2 -6,6 II 15,5 -8,0 II
Capcanele
amplasate la 3 m
de la sol
33,4 +0,6 II 20,5 -30,0 II
DEM0,05 = 7,2 DEM0,05 = 13,6
Analiza rezultatelor obţinute a demonstrat, că nu există o diferenţă semnificativă între
numărul masculilor capturaţi în capcanele feromonale amplasate la toate trei nivele ale pomilor
de prun. În capcanele amplasate la înălţimile de 1 şi 3 m au fost capturaţi 26-33 de masculi la o
capcană timp de 7 zile pentru prima generaţie şi 15-20 – pentru a doua generaţie. Totodată, s-a
constatat, că în capcanele amplasate la înălţimea de 2 m de la sol, au fost capturaţi 32-23 de
masculi, corespunzător generaţiilor (tabelul 5.5). Astfel, s-a constatat, că pentru adulţii speciei G.
funebrana nu este caracteristic o anumită altitudine la care au loc stadiile de dezvoltare diurnă şi
sezonieră. Reieşind din cele expuse considerăm, că imago speciei date îşi duc un mod activ de
viaţă în întreaga coroană a pomilor de prun, fără o oarecare preferinţă la înălţime. Rezultatele
obţinute prezintă un element important metodologic în elaborarea metodei de captare în masă,
sau dezorientare a masculilor speciei G. funebrana. Totodată, s-a constat, că cea mai optimă
înălţime de amplasare a capcanelor feromonale pentru metoda de captare în masă a masculilor
(atât din punct de vedere aplicativ, cât şi a eficacităţii biologice), este egală cu 2 m de la
suprafaţa solului (Figura 5.3; 5.4).
147
Fig. 5.3. Determinarea înălţimii optime de amplasare a capcanelor feromonale pentru testarea
metodei de captare în masă a masculilor speciei Grapholitha funebrana.
Fig. 5.4. Modul de amplasare a capcanelor feromonale pentru testarea metodei
de captare în masă a masculilor speciei Grapholitha funebrana.
Investigaţiile ulterioare au avut ca scop determinarea numărul optim de capcane
feromonale pe suprafaţa unui hectar, necesar pentru captarea majorităţii masculilor activi a
speciei G. funebrana. Pentru soluţionarea scopului înaintat au fost efectuate experimente în trei
variante cu suprafaţa a câte 1 hectar, pe care au fost amplasate respectiv câte 9, 18, şi 27 capcane
feromonale. Din literatura de specialitate este cunoscut faptul, că pentru captarea a cca 90% din
masculii activi prezenţi pe sector cu suprafaţa de un hectar sunt necesare 11-12 capcane
feromonale [125]. În urma investigaţiilor efectuate a fost demonstrat, că amplasarea a 18 şi 27
148
capcane feromonale pe un hectar nu a influenţat esenţial asupra majorării eficacităţii biologice a
metodei de captare în masă a masculilor după rata fructelor atacate. Astfel, în variantele cu
amplasarea a 18 şi 27 capcane feromonale au fost atacate în medie 7% de prune, ceea ce este
egal cu rata prunelor atacate din varianta cu aplicare a 9 capcane pe un hectar. Totodată, s-a
constatat, că în varianta-martor, rata prunelor atacate a fost de cca 35%. Datorită eliminării din
populaţia dăunătorului a unui număr impunător de masculi s-a obţinut o reducere considerabilă a
fructelor atacate de larvele speciei G. funebrana. Aşadar, majorarea numărului de capcane
feromonale pe un hectar, duce la reducerea numărului de masculi capturaţi în fiecare capcană
feromonală.
La fel a fost demonstrat, că în varianta cu amplasarea a 9 capcane feromonale pe un hectar,
revenea în medie 80 de masculi la o capcană, pe când în variantele cu amplasarea a 18 şi 27
capcane – doar câte 56-48 de masculi la o capcană. Aceasta are loc din cauza apariţiei
concurenţei între capcane. Cu toate acestea s-a constatat, că numărul total de masculi capturaţi în
variantele cu amplasarea a 18 şi 27 capcane feromonale pe un hectar este mai mare, decât în
varianta cu amplasarea numai a 9 capcane (tabelul 5.6). Dar, luând în consideraţie eficacitatea
biologică (după rata prunelor atacate de larve) considerăm, că în testările ulterioare a metodei de
captare în masă a masculilor speciei G. funebrana este necesar de a fi aplicate câte 9-10 capcane
feromonale pe un hectar.
Tabelul 5.6. Determinarea eficacităţii biologice a metodei de captare în masă a masculilor speciei
Grapholitha funebrana în dependenţă de numărul capcanelor feromonale aplicate.
Variantele
Numărul
capcanelor
feromonale
amplasate
(la 1 ha)
Numărul masculilor
capturaţi Prune
atacate
(%) În total
În medie la
o capcană
(X±m)
Martor 3 227 75,7±4,3 35,0
Lotul experimental 1 9 726 80,7±5,2 7,0
Lotul experimental 2 18 1020 56,7±11,1 7,0
Lotul experimental 3 27 1315 48,7±5,8 6,0
Ulterior, metoda de captare în masă a masculilor speciei G. funebrana a fost testată în
diferite zone a Moldovei (de sud şi centru) pe fon diferit al densităţii populaţiei. Astfel în livezile
de prun din raionul Orhei (10 ha) şi raionul Vulcăneşti (15 ha) a fost testată metoda de captare în
masă a masculilor speciei date pe fonul unor populaţii cu densitatea medie şi mare [257].
149
Capcanele feromonale au fost amplasate câte 10 pe un hectar, reieşind din raza optimă a
atractivităţii masculilor de o capcană feromonală. În variantele-martor şi etalon au fost amplasate
câte 3 capcane feromonale pentru monitorizarea dezvoltării acestei specie. Rezultatele obţinute
sunt prezentate în tabelele 5.7. şi 5.8.
Tabelul 5.7. Eficacitatea biologică a metodei de captare în masă a masculilor
speciei Grapholitha funebrana pe fonul densităţii medie a populaţiei.
(s = 10 ha, gospodăria agricolă „Moldova”, raionul Orhei)
Variantele
Numărul
capcanelor
feromonale
amplasate
Numărul masculilor
capturaţi
Prune
atacate
(%)
Eficacitatea
biologică
(%)
Numărul
tratărilor
chimice În total
În medie la
o capcană
timp de 7
zile
(X ± m)
Martor 3 549 30,5 ± 3,3 35,0 – –
Etalon 3 528 29,3 ± 4,2 4,0 96,0 3
Metoda de captare
în masă a
masculilor
100 14040 23,4 ± 6,3 6,0 94,0 1
Tabelul 5.8. Eficacitatea biologică a metodei de captare în masă a masculilor
speciei Grapholitha funebrana pe fonul densităţii mare a populaţiei.
(s = 15 ha, raionul Vulcăneşti)
Variantele
Numărul
capcanelor
feromonale
amplasate
Numărul masculilor
capturaţi Prune
atacate
(%)
Eficacitatea
biologică
(%)
Numărul
tratărilor
chimice În total
În medie la o
capcană timp
de 7 zile
(X ± m)
Etalon 3 1113 61,8 ± 5,7 2,0 98,0 3
Metoda de captare
în masă a
masculilor
150 26550 32,5 ± 2,3 0,3 99,7 2
Analiza rezultatelor obţinute a demonstrat, că aplicarea metodei de captare în masă a
masculilor G. funebrana influenţează asupra reducerii gradului de dăunare a fructelor şi a reducerii
tratărilor chimice. În cazul aplicării acestei metode asupra populaţiei speciei G. funebrana cu
densitatea medie, eficacitatea biologică a constituit 94% (la o capcană feromonală revin câte 30 de
masculi în 7 zile, când pragul economic de dăunare este de 13 masculi la o capcană).
150
Eliminarea unui număr semnificativ de masculi din populaţia dăunătorului dat duce la
reducerea esenţială a densităţii populaţiei în livada de prun. S-a constatat, că aplicarea metodei
de captare în masă a masculilor speciei G. funebrana a fost efectivă şi în cazul densităţii mare a
dăunătorului. Monitorizarea dezvoltării populaţiei în condiţiile livezii experimentale a
demonstrat, că la o capcană feromonală revenea în medie câte 61 de masculi timp de 7 zile, pe
când pragul economic de dăunare este considerat 13 masculi la o capcană timp de 7 zile [234].
Pe parcursul testării metodei de captare în masă a masculilor speciei G. funebrana s-a constatat,
că unei capcane feromonale amplasată în varianta experimentală revine un număr mult mai mic
de masculi, decât în varianta-etalon (32 de masculi la capcană faţă de 62 în etalon). Cu toate
acestea s-a dovedit, că şi în cazul densităţii mare a populaţiei, aplicarea metodei date, duce la
eliminarea unui număr enorm de masculi activi din populaţie. Pe parcursul dezvoltării ambelor
generaţii au fost eliminaţi 26 550 de masculi activi. În urma eliminării masculilor activi din
populaţie s-a redus considerabil numărul femelelor acuplate şi respectiv dauna provocată
prunelor. Eficacitatea biologică a metodei de captare în masă a masculilor, plus două tratamente
chimice (câte una pentru fiecare generaţie) au fost la nivelul etalonului chimic (99%), unde au
fost efectuate 3 tratamente (2 împotriva primei generaţii şi una împotriva generaţiei a doua).
Astfel, aplicarea metodei de captare în masă a masculilor, împotriva speciei G. funebrana cu
densitatea mare a populaţiei, a permis obţinerea unei eficacităţi egale cu cea obţinută în varianta-
etalon, dar cu excluderea unui tratament chimic.
Investigaţiile efectuate au permis, totodată, de a constata, că în livezile de prun amplasate
în zona de Sud a Moldovei, densitatea populaţiei speciei G. funebrana este cu mult mai mare,
decât cea din livezile amplasate în zona de Centru a ţării. Din aceste considerente, în zona de Sud
a Republicii Moldova sunt necesare măsuri permanente de menţinere a populaţiei G. funebrana
la un nivel redus, inclusiv şi prin aplicarea metodei de captare în masă a masculilor.
Testările ulterioare ale metodei de captare în masă a masculilor speciei G. funebrana au
avut ca scop aprecierea eficacităţii biologice pe parcursul a trei ani (2008-2010), în una şi aceiaşi
livadă de prun. Livada de prun era amplasată în zona de Centru a Moldovei şi se extindea pe o
suprafaţa de cca 11 ha (s. Băcioi). S-a constatat, că până la testarea metodei de captare în masă a
masculilor speciei G. funebrana, în această livadă se efectuau anual câte 3-4 tratări chimice.
Densitatea populaţiei speciei G. funebrana în livada de prune a fost medie. Astfel, pe parcursul a
trei ani de investigaţii în capcanele feromonale au fost capturaţi săptămânal în medie câte 18-25
de masculi, pe când pragul economic de dăunare constituie 13 masculi la o capcană timp de 7
zile [234]. Capcanele feromonale au fost amplasate la înălţimea de 2 m de la sol, reieşind din
considerentul a câte 10 capcane pe un hectar (tabelul 5.9.).
151
Tabelul 5.9. Eficacitatea biologică a metodei de captare în masă a masculilor
speciei Grapholitha funebrana în dependenţă de durata aplicării.
(s = 11 ha, s. Băcioi)
Variantele
Numărul
capcanelor
feromonale
amplasate
Numărul masculilor
capturaţi Prune
atacate
(%)
Eficacita
tea
biologică
(%)
Numărul
tratărilor
chimice În total
În medie la o
capcană timp
de 7 zile
(X ± m)
Anul 2008
Etalon 3 23,6 ± 4,5 2,0 98,0 3
Metoda de captare
în masă a masculilor 160 18326 19,1 ± 7,8 2,8 97,2 1
Anul 2009
Etalon 3 25,1 ± 3,6 2,0 98,0 2
Metoda de captare
în masă a masculilor 160 14518 15,2 ± 4,3 2,4 97,6 1
Anul 2010
Etalon 3 18,7 ± 2,9 1,6 98,4 2
Metoda de captare
în masă a masculilor 160 2479 3,6 ± 1,4 2,0 98,0 0
Analiza rezultatelor a confirmat datele obţinute în investigaţiile precedente, că la o capcană
feromonală amplasată în varianta experimentală revine un număr de masculi cu mult mai mic,
decât în varianta-etalon. Datorită amplasării capcanelor feromonale s-au eliminat din populaţia
dăunătorului în primul an 18 326 de masculi, în anul doi – 14 518, iar în anul trei – 2479 de
masculi. Astfel, numărul masculilor capturaţi treptat s-a redus la un număr minim pe parcursul al
trei ani de testare a metodei date. Eliminarea masculilor din populaţie a avut consecinţe benefice
asupra reducerii daunei provocate şi a numărului de tratamente chimice. Dacă în primul an de
testare a metodei de captare în masă a masculilor speciei G. funebrana, pe sectorul livezii
experimentale a fost aplicată o singură tratare chimică (în varianta etalon – 3 tratări), apoi în anul
trei de testare a metodei – au fost excluse toate tratările chimice. Totodată, s-a constatat, că
eficacitatea biologică a metodei de captare în masă a masculilşor la reducerea daunei provocate a
fost la nivelul etalonului chimic.
Astfel, experimental a fost demonstrat, că prin aplicarea metodei de captare în masă a
masculilor, pe o durată de timp mai îndelungată (nu mai mică de 3 ani), este posibil de a reduce
152
considerabil gradul de nocivitate a populaţiei speciei G. funebrana, păstrând totodată recolta
neafectată şi reducerea numărului de tratări chimice (Figura 5.5).
Fig. 5.5. Rezultatul aplicării multianuale a metodei de captare în masă a masculilor speciei
Grapholitha funebrana în una şi aceiaşi livadă de prun.
5.2. Elaborarea procedeelor metodologice şi tehnologice ale metodei de dezorientare a
masculilor speciilor de insecte cu modul ascuns de viaţă
Investigaţiile axate asupra elaborării şi testării metodei de dezorientare a masculilor au
necesitat cunoaşterea etapelor de bază, fără de care eficacitatea biologică a metodei nu poate fi
apreciată la justa valoare (Figura 2.6).
Testarea metodei de dezorientare a masculilor este dificilă fără elaborarea dispensatoarelor
feromonale corespunzătoare. Dacă în cazul metodei de captare în masă a masculilor sunt
necesare dispensatoare, care degajă feromonul sexual sintetic cu viteză mică, apoi pentru metoda
de dezorientare a masculilor sunt necesare dispensatoare cu capacităţi majore de degajare a
feromonului sexual sintetic. Pentru testarea metodei de dezorientare a masculilor până în prezent
sunt aplicate trei tipuri de dispensatoare (forme preparative feromonale): fibre tubulare [179,
258]; multistratală [180, 181]; microcapsule [182].
Tipurile de dispensatoare feromonale autohtone, propuse până în prezent pentru aplicare
(tuburi şi dopuri din cauciuc), nu sunt valabile pentru testarea metodei de dezorientare a
masculilor, deoarece nu permit difuzia feromonului sexual sintetic cu o viteză constantă. În afară
de aceasta, 30-40% din cantitatea feromonului sexual sintetic, injectat în dispensatoare, este
153
reţinut şi nu difuză în mediul ambiant. Reieşind din aceste considerente, în investigaţiile noastre
au fost testate o serie de materiale, care corespund cerinţelor înaintate, pentru elaborarea şi
optimizarea dispensatoarelor feromonale cu aplicarea lor ulterioară în metoda de dezorientare a
masculilor speciilor M. brassicae şi G. funebrana.
5.2.1. Evaluarea procedeelor metodologice şi tehnologice ale metodei de
dezorientare a masculilor speciei Mamestra brassicae
Una dintre problemele principale în extinderea suprafeţelor de aplicare a metodei de
dezorientare a masculilor sunt dispensatoarele feromonale, care necesită de aşa calităţi cum ar fi
menţinerea vitezei constante de difuzie a substanţelor biologic active în mediul ambiant pe o
durată definită de timp. Totodată, este necesar de a avea proprietăţile necesare, care nu vor
permite dezagregarea feromonilor sexuali sintetici sub influenţa factorilor climatici pe de o parte,
iar pe de altă parte – de a nu fi costisitoare şi de a nu polua mediul ambiant [258]. În
investigaţiile efectuate, pentru elaborarea şi optimizarea dispensatoarelor feromonale în scopul
aplicării lor la testarea metodei de dezorientare a masculilor speciei M. brassicae, au fost
selectate trei tipuri de materiale – tub din cauciuc medicinal, mucava şi piele naturală (deşeuri al
fabricii de piele). Din materialele selectate au fost confecţionate dispensatoare feromonale în
care se injecta câte 2 mg de feromon sexual sintetic. Pentru determinarea vitezei de difuzie a
feromonului din dispensatoare, acestea au fost expuse în condiţii de câmp pe o durată definită de
timp. După un anumit interval de timp ele au fost transferate în laborator şi supuse analizei de
determinare a vitezei de difuzie a feromonului în spaţiu şi timp.
Rezultatele obţinute au demonstrat, că difuzia feromonului din dispensatoarele
confecţionate din tub de cauciuc medicinal (culoare roşie – GOST 3399, cu lungimea de 15 mm,
diametrul – 5 mm, grosimea pereţilor – 2 mm), a decurs în timp şi spaţiu cu o viteză destul de
lentă. Astfel, după primele 7 zile de expunere a lor în câmp s-a emanat cca 10%, iar după 21 zile
– în ele s-a depistat cca 80% din cantitatea de feromon iniţial injectată. Analiza rezultatelor
obţinute au confirmat faptul, că dispensatoarele confecţionate din tub de cauciuc medicinal nu
deţin proprietăţile necesare pentru a fi aplicate în testarea metodei de dezorientare a masculilor,
deoarece feromonul sexual injectat în ele, difuzează în timp şi spaţiu cu o viteză destul de lentă
(tabelul 5.10).
Investigaţiile ulterioare au demonstrat, că cantitatea de feromon injectat în dispensatoarele
confecţionate din mucava presată (plăcuţe cu mărimea de 15 x 15 mm) a difuzat în spaţiu şi timp
cu o viteză mult mai mare, decât din cele confecţionate din cauciuc medicinal. Astfel, după
primele 7 zile de expunere a lor în câmp, au difuzat cca 20% din cantitatea iniţială de feromon.
154
Însă şi în cazul dat s-a constatat, că după 21 de zile de expunere a lor în câmp, a rămas încă o
cantitate de feromon destul de mare (cca 45%). Analiza rezultatelor a demonstrat, că nici
dispensatoarele confecţionate din mucava presată, după viteza şi cantitatea de feromon sexual
difuzată în timp şi spaţiu, nu corespund cerinţelor înaintate (tabelul 5.10.).
Tabelul 5.10. Vite difuziei feromonului sexual sintetic al speciei Mamestra brassicae,
din dispensatoare confecţionate din diferite materiale, în dependenţă de durata
expunerii lor în câmp.
Durata expunerii
dispensatoarelor în
câmp
(zile)
Cantitatea feromonului sexual
sintetic, reţinută în dispensatoare
(mg)
Diferenţa între variante
determinată după criteriul Student
(t)
Tub din
cauciuc Mucava
Piele
naturală
Între
cauciuc şi
mucava
Între
cauciuc şi
piele
Între
mucava
şi piele
0 2,0 ± 0,1 2,0 ± 0,13 2,0 ± 0,1 – – –
3 1,9 ± 0,07 1,9 ± 0,06 1,5 ± 0,11 0,2 3,4 3,4
7 1,8 ± 0,08 1,6 ± 0,07 1,3 ± 0,09 1,7 4,7 3,4
10 1,7 ± 0,06 1,4 ± 0,06 1,1 ± 0,05 3,8 7,3 3,2
14 1,7 ± 0,03 1,2 ± 0,02 0,7 ± 0,03 14,1 24,3 14,4
21 1,6 ± 0,06 0,9 ± 0,01 0,3 ± 0,07 11,0 18,7 16,5
t tabelar = 2,5
Investigaţiile ulterioare au demonstrat, că viteza de difuzie a feromonului sexual sintetic
din dispensatoarele confecţionate din piele naturală (plăcuţe cu mărimea de 15 x 15 mm), a fost
cu mult mai mare, decât cea din dispensoatoarele din cauciuc medicinal şi mucava presată. S-a
constatat, că după primele 7 zile de expunere a lor în câmp, a difuzat cca 35% din cantitatea
iniţială de feromon, iar după 21 de zile conţinutul feromonului în ele s-a redus cu cca 85%.
Analiza rezultatelor obţinute a demonstrat, că dispensatoarele confecţionate din piele naturală
posedă calităţile necesare, care permit difuzia maximală a feromonului injectat în spaţiu şi timp.
Aplicarea acestui tip de dispensatoare, la testarea metodei de dezorientare a masculilor speciei
M. brassicae este benefică, deoarece va fi posibilă menţinerea unei concentraţii majore a
feromonului sexual sintetic în mediul agrocenozei câmpului de varză, pe durata timpului egală
cu ciclul de dezvoltare a unei generaţii. Analiza rezultatelor obţinute a demonstrat, că există o
diferenţă semnificativă între viteza difuziei feromonului sexual sintetic din dispensatoarele
confecţionate din cauciuc medicinal şi mucava presată, şi a celor confecţionate din piele naturală.
Astfel s-a constatat, că dispensatoarele confecţionate din piele naturală, posedă proprietăţile şi
calităţile necesare pentru aplicare la testarea metodei de dezorientare a masculilor speciei M.
brassicae.
155
Ulterior s-a constatat, că injectarea doar a câte 2 mg de feromon sexual sintetic într-un
dispensator din piele naturală, nu este suficient la testarea metodei de dezorientare a masculilor
speciei M. brassicae. Cele expuse au fost confirmate prin analizele chimice în laborator. Astfel s-a
depistat, că după 21 de zile de la expunerea în câmp a dispensatoarelor cu conţinutul de 2 mg de
feromon, din ele a difuzat aproximativ 100% din cantitatea iniţială. Dar, după cum deja a fost
demonstrat mai sus, pentru testarea metodei de dezorientare a masculilor speciei M. brassicae este
necesară de o asemenea cantitate de feromon sexual injectat în ele, care va difuza uniform pe
parcursul dezvoltării unei generaţii (cca 35-40 de zile). Reieşind din aceste considerente, s-au
efectuat o serie de investigaţii în scopul determinării dozei optimale de feromon sexual sintetic
injectat în dispensatoare, care vor difuza în spaţiu pe durata de cca 35 de zile. În condiţii de câmp au
fost expuse dispensatoare din piele naturală, care aveau un conţinut de câte 4 mg de feromon sexual
sintetic în fiecare. Viteza de difuzie în timp a feromonului sexual sintetic din aceste dispensatoare a
fost analizată şi rezultatele obţinute au fost expuse sub formă de grafic (Figura 5.6).
Fig. 5.6. Dinamica difuziei în spaţiu şi timp a feromonului sexual sintetic al speciei Mamestra
brassicae din dispensatoarele confecţionate din piele naturală (doza iniţială – 4 mg feromon).
Analiza rezultatelor obţinute a demonstrat, că cantitatea de feromon injectată în
dispensatoarele din piele naturală a difuzat în spaţiu şi timp cu o viteză uniformă. Cantitatea de
feromon (4 mg) injectată în ele a difuzat în spaţiu pe parcursul a cca 35-40 de zile, timpul care
0
10
20
30
40
50
60
70
80
90
100
după
3
zile
după
7
zile
după
10
zile
după
15
zile
după
20
zile
după
27
zile
după
35
zile
Dif
uzi
a ca
nti
tati
vă
a fe
rom
onulu
i, %
cantitatea de
feromon (%)
eliminată din
formele
preparative
din piele în
condiţii de
cîmp pe
parcursul a
35 zile
156
este egal cu ciclul de dezvoltare a generaţiei speciei M. brassicae. Astfel, pentru metoda de
dezorientare a masculilor speciei M. Brassicae, experimental a fost selectat materialul necesar,
confecţionat şi testat în condiţii de câmp dispensatorul potrivit şi determinată doza optimă de
feromon sexual injectată în ele,
În investigaţiile ulterioare a fost determinată cantitatea necesară de feromon sexual sintetic
pe unitatea de un hectar, pentru dezorientarea masculilor speciei M. brassicae. Pentru realizarea
acestei sarcini, au fost montate o serie de experimente în condiţiile unui câmp de varză. Reieşind
din sarcina trasată, au fost supuse testărilor 3 variante pe o suprafaţa de câte un hectar, iar
eficacitatea biologică a metodei aplicate a fost evaluată prin compararea rezultatelor obţinute cu
cele din varianta-martor [259].
Prima variantă a fost expusă testării reieşind din considerentul aplicării a câte 10 g de
feromon sexual sintetic la un hectar. În fiecare dispensator aplicat se conţinea cca 4 mg de
feromon. Dispensatoarele feromonale erau repartizate câte unul pe suprafaţa de 4 m2. Astfel,
datorită aplicării acestui procedeu metodologic de repartizare, unui hectar de varză reveneau cca
2500 de dispensere. Având deja rezultatele vitezei de difuzie a feromonului sexual sintetic dintr-
un dispensator (0,1 mg/zi), s-a constatat, că pe parcursul dezvoltării unei generaţii a speciei M.
brassicae (cca 35 de zile), unui hectar revenea în medie câte 250 mg de feromon sexual sintetic
pe zi (tabelul 5.11).
Tabelul 5.11. Cantitatea de feromon sexual sintetic la un hectar, în dependenţă de numărul
dispensatoarelor aplicate pentru dezorientarea masculilor speciei Mamestra brassicae.
(4 mg feromon/dispensator)
Numărul
dispensatoarelor
aplicate
(1 ha)
Cantitatea
feromonului
distribuit pe 1 ha
(g)
Suprafaţa pe care
revenea un
dispensator
(m2)
Cantitatea
feromonului
sexual sintetic
(mg/zi/ha)
2500 10,0 4,0 250,0
3750 15,0 2,7 375,0
7500 30,0 1,3 750,0
Analiza rezultatelor obţinute a demonstrat, că în cazul difuziei zilnice a unei concentraţii
de cca 250 mg de feromon sexual sintetic pe un hectar, nu au fost obţinute condiţiile necesare
pentru a suprima reacţia masculilor faţă de capcanele feromonale. Numărul masculilor capturaţi
în capcanele feromonale amplasate pe lotul experimental nu se deosebea de cel din capcanele
feromonale amplasate pe lotul-martor (20,7 masculi/capcană/7zile faţă de 21,7
157
masculi/capcană/7 zile). De asemenea, s-a constatat, că nu a fost redus numărul ouălor depuse pe
plantele de varză. Numărul ouălor depuse pe plantele de varză de pe lotul experimental nu se
deosebea esenţial de numărul celor depuse pe plantele de pe lotul-martor (760 ouă/100 plante
faţă de 1240 ouă/100 plante) (tabelul 5.12).
Tabelul 5.12. Gradul de suprimare a reacţiei masculilor speciei Mamestra brassicae la capcanele
feromonale şi de depunere a ouălor de către femele pe plantele de varză, în dependenţă de
cantitatea feromonului sexual sintetic aplicat şi numărul dispensatoarelor feromonale.
(4 mg feromon/dispensator)
Variantele
Numărul de
dispensatoare/
1ha
Masculi
capturaţi
(capcană/
7 zile)
Diferenţa
faţă de
martor
Grupul
Numărul
ouălor/
100
plante
Diferenţa
faţă de
martor
Grupul
Martor – 21,7 – – 1240,0 – –
10 g/ha 2500 20,7 -1,0 II 760,0 -480,0 II
15 g/ha 3750 10,0 -11,7 II 500,0 -740,0 III
30 g/ha 7500 0 -21,7 III 150,0 -1090,0 III
DEM0,05 = 16,0 DEM0,05 = 537,0
Astfel experimental a fost demonstrat, că aplicarea unei cantităţi de feromon sexual sintetic
egale cu 10,0 g pe un hectar de varză, nu este suficientă pentru crearea condiţiilor necesare de
suprimare a reacţiei masculilor speciei M. brassicae la capcanele feromonale şi de reducere
numerice a ouălor depuse pe plantele de varză.
În investigaţiile ulterioare a fost testată cantitatea de 15 g de feromon sexual sintetic la un
hectar al culturii de varză. Fiecare dispensator, ca şi în investigaţiile din varianta precedentă,
conţinea câte 4 mg de feromon. În varianta dată, dispensatoarele feromonale au fost repartizate
câte unul pe o suprafaţă de cca 2,7 m2. Datorită acestor manipulări metodologice, unui hectar de
varză, reveneau câte 3750 de dispensatoare feromonale. În urma analizelor efectuate s-a
constatat, că pe parcursul dezvoltării unei generaţii (aproximativ 35 de zile) unui hectar reveneau
în medie circa 375 mg de feromon sexual sintetic pe zi. Însă şi în varianta dată, necătând la
crearea unui fon înalt a feromonului sexual sintetic, nu au fost create condiţiile necesare pentru
suprimarea reacţiei masculilor faţă de capcanele feromonale (10 masculi/capcană/7 zile). În ceea
ce priveşte numărul ouălor depuse pe plantele de varză de către femele, s-a obţinut o reducere
158
esenţială (cu 60%), comparativ cu numărul celor depuse pe plante în varianta-martor. Astfel a
fost demonstrat, că şi în cazul aplicării unei cantităţi de 15 g de feromon sexual sintetic pe un
hectar de varză, n-a fost obţinută concentraţia suficientă pentru suprimarea reacţiei masculilor
speciei M. brassicae faţă de capcanele feromonale şi reducerea depunerii pontelor de către
femele (tabelul 5.12).
Ulterior a fost testată doza de feromon sexual sintetic egală cu 30 g pe un hectar pentru
metoda de dezorientare a masculilor speciei M. brassicae. Ca şi în variantele precedente, în
fiecare dispensator se conţinea 4 mg de feromon sexual sintetic. Pentru varianta dată a fost
caracteristic repartizarea uniformă a acestora pe un hectar, reieşind din considerentul a câte un
dispensator pe suprafaţa de 1,3 m2. Datorită aplicării acestor operaţiuni metodologice, pe
suprafaţa unui hectar a culturii de varză reveneau 7500 de dispensatoare feromonale. S-a
constatat, că pe parcursul dezvoltării generaţiei speciei M. brassicae (aproximativ 35 zile),
acestui hectar revenea în medie 750 mg de feromon sexual sintetic pe zi. Analiza rezultatelor
obţinute a demonstrat, că crearea unor asemenea condiţii, a provocat suprimarea reacţiei
masculilor speciei M. brassicae la capcanele feromonale de pe lotul experimental. Concomitent
s-a constatat, că datorită condiţiilor create, în varianta dată a fost obţinută şi suprimarea
semnificativă a procesului de depunere a pontelor de către femele pe plantele de varză. Astfel a
fost demonstrat, că în această varianta, prin aplicarea dozei de feromon egale cu 30 g pe
suprafaţa unui hectar, s-au creat condiţiile necesare, ce au influenţat asupra unei suprimări
semnificative (100%) a reacţiei masculilor speciei M. brassicae faţă de capcanele feromonale
amplasate pe lotul experimental şi a reducerii numărului de ouă depus pe plantele de varză (150
ouă/100 plante fază de 1240 ouă/100 plante martor) (tabelul 5.12). Totodată pe parcursul
investigaţiilor s-a constatat, că majoritatea femelelor (circa 90,0%), din cele capturate în
capcanele nutritive (cu melasă în stare de fermentare), conţineau spermatofori în pungile lor de
acuplare. Aceasta reprezintă indicatorul de bază, care demonstrează absenţa unei blocări a
legăturilor sexuale între genurile speciei M. brassicae. Indicatorul dat a fost depistat necătând la
factorul prezenţei pe suprafaţa experimentală a cca 750 mg de feromon sexual sintetic pe zi.
Rezultatele obţinute au demonstrat, că numai prin aplicarea a 30 g de feromon sexual
sintetic la un hectar se obţine suprimarea reacţiei masculilor speciei M. brassicae la capcanele
feromonale şi se reduce semnificativ numărul de ouă depus pe plantele de varză. Totodată au
fost confirmate rezultatele obţinute în condiţii de laborator, care au demonstrat lipsa blocării
legăturilor sexuale între genurile speciei corespunzătoare, aflate în mediul saturat cu feromon
sexual sintetic. Concomitent s-a constatat, că necătând la absenţa blocării legăturilor sexuale
159
între sexe, concentraţia mare a feromonului sexual sintetic pe suprafaţa unui hectar de varză,
influenţează semnificativ asupra reducerii numărului de ouă pe plante.
Odată cu evaluarea elementelor metodologice pentru metoda de dezorientarea masculilor
M. brassicae, s-a determinat eficacitatea biologică a acesteia în diminuarea densităţii populaţiei
în condiţii de producere [260]. Evaluarea eficacităţii biologice a metodei de dezorientare a
masculilor speciei M. brassicae a fost efectuată pe un câmp de varză cu suprafaţa de cca 50 ha (s.
Crocmaz, r. Ştefan-Vodă). Monitorizarea densităţii populaţiei speciei M. brassicae pe câmpul de
varză înainte de începerea experimentului a stabilit că aceasta avea un grad înalt (109,7
masculi/capcană/generaţie). Evidenţa densităţii ouălor depuse pe plantele de varză a relevat, că la
100 plante de varză reveneau în medie mai mult de 5000 de ouă. Varianta-martor a fost montată
în acelaşi câmp de varză, la distanţă de 100 m de la lotul experimental. Dispensatoarele din piele
(cca 7500), cu un conţinut de câte 4 mg de feromon sexual sintetic „Z-11-16Ac” în fiecare, au
fost repartizate uniform (1/1,3 m2) pe un hectar. În total unui hectar revenea cca 30 g de feromon
sexual sintetic. Eficacitatea biologică a metodei de dezorientare a masculilor speciei M.
brassicae a fost evaluată după următoarele patru criterii:
– de suprimare a reacţiei masculilor faţă de capcanele feromonale;
– de suprimare a reacţiei masculilor faţă de capcanele înzestrate cu femele virgine;
– de suprimare a depunerii pontelor pe plantele experimentale (n = 100);
– de determinare numerică a spermatoforilor la femelele capturate în capcanele nutritive.
Evaluarea eficacităţii biologice a metodei de dezorientare a masculilor, după aceste 4
criterii, a fost aplicată pentru prima. Până la investigaţiile noastre, eficacitatea biologică a
metodei de dezorientare a masculilor a fost evaluată doar după unul dintre criteriile enumerate
(suprimarea reacţiei masculilor faţă de capcanele feromonale) sau după două ( suprimarea
depunerii pontelor pe plante). Neglijarea acestor criterii ducea la denaturarea rezultatelor
obţinute în urma aplicării metodei de dezorientare a masculilor speciilor de fitofagi.
Investigaţiile efectuate au demonstrat, că pe lotul experimental, în rezultatul difuziei unei
cantităţi enorme de feromon sexual sintetic din dispensatoare (cca 750 mg/zi/ha), a fost obţinută
o suprimare semnificativă a reacţiei masculilor atât la capcanele feromonale (5,3
masculi/capcană/generaţie, faţă de 109,7 în martor), cât şi la cele înzestrate cu femele virgine
(35,3 masculi/capcană/generaţie, faţă de 179,6 în martor). De asemenea,a fost demonstrat, că
eficacitatea biologică a metodei de dezorientare a masculilor speciei M. brassicae, aplicată în
condiţiile unei densităţi mari a populaţiei, calculată numai după două criterii, constituia 95,1-
80,3%, în comparaţie cu criteriile corespunzătoare din varianta-martor (tabelul 5.13).
160
Tabelul 5.13. Eficacitatea biologică a metodei de dezorientare a speciei Mamestra brassicae
după criteriile de suprimare a reacţiei masculilor la capcane cu diferite momeli.
(s = 1 ha) (densitatea populaţiei majoră) V
aria
nte
le În capcane feromonale În capcane cu femele virgine
Numărul
masculilor
/ capcană
Devierea
de la
martor
Gru-
pul
Eficaci-
tatea
biologică
(%)
Numărul
masculilor
/ capcană
Devierea
de la
martor
Gru-
pul
Eficaci-
tatea
biologică
(%)
Martor 109,7 – – – 179,6 – – –
Lotul
experi
mental
5,3 -104,4 III 95,1 35,3 -144,3 III 80,3
DEM0,05 = 33,2 DEM0,05 = 47,4
Analiza rezultatelor obţinute a demonstrat, că datorită aplicării a 30 g de feromon sexual
sintetic la un hectar s-au creat premize reale de suprimare a reacţiei masculilor faţă de capcanele
feromonale şi cele cu femele virgine. Cu toate aceste, luând în consideraţie rezultatele obţinute în
investigaţiile precedente, s-a constatat, că şi în condiţii de câmp insectele speciei M. brassicae,
aflate sub influenţa mediului saturat cu feromon sexual sintetic, îşi modifică comportamentul
sexual. Datorită modificărilor în comportamentul sexual al insectelor, a avut loc iniţierea actelor de
acuplare şi în condiţiile mediului saturat cu feromon sexual sintetic pe unitatea de măsură a
hectarului experimental. Pentru a confirma cele expuse, în ambele variante au fost amplasate
capcane nutritive (melasă în stare de fermentare) în scopul captării şi analizei femelelor speciei M.
brassicae. Utilizarea capcanelor nutritive a permis captarea a cca 150 insecte/noapte, dintre care
70% constituiau femelele. Analiza femelelor capturate în capcanele nutritive a demonstrat, că în
ambele variante majoritatea dintre ele (92%) conţineau în pungile copulative spermatofori. Acest
criteriu este indicatorul de bază care demonstrează, că nu a avut loc blocarea legăturilor sexuale şi
femelele aflate sub influenţa mediului saturat cu feromon sexual sintetic au fost acuplate.
Astfel s-a constatat, că intenţia de a bloca legăturile sexuale între insectele aflate sub
influenţa mediului saturat cu feromon sexual sintetic, a devenit imposibilă şi în condiţiile
habitatului natural al speciei M. brassicae. Totodată, reieşind din numărul spermatoforilor care
au fost depistaţi în pungile copulative ale femelelor capturate în capcanele nutritive de pe lotul
experimental s-a constatat, că majoritatea lor (64%) au fost acuplate doar o singură dată (cum a
fost deja demonstrat mai sus în condiţiile de laborator). De semenea, analiza rezultatelor obţinute
a demonstrat, că nu au existat deosebiri esenţiale şi în ceea ce priveşte numărul actelor de
161
acuplare iniţiate în ambele variante (martor şi lotul experimental), adică între ele există o
corelaţie bine determinată (r = 0,862) (tabelul 5.14).
Tabelul 5.14. Determinarea raportului de corelaţie între femelele speciei Mamestra brassicae,
acuplate pe lotul-martor şi cel supus acţiunii mediului saturat cu feromon sexual sintetic.
(n = 1000)
Variantele
Femele acuplate Numărul de
spermatofori
la o femelă
(X ± m)
Virgine
(%)
O singură dată
(%)
De două ori
(%)
De trei ori
(%)
Lotul-martor 0 52,0 44,0 4,0 1,52 ± 0,13
Lotul experimental 8,0 64,0 24,0 4,0 1,24 ± 0,11
t real = 1,64; t tabelar = 2,01; r = 0,862; t real < t tabelar
Astfel, a fost demonstrat, că sub influenţa mediului saturat cu feromon sexual sintetic, în
condiţiile unei densităţi majore a populaţiei, are loc suprimarea esenţială a reacţiei masculilor
speciei M. brassicae atât la capcanele feromonale, cât şi la cele cu femele virgine. Însă, necătând
la aceasta, nu a avut loc blocarea legăturilor sexuale între genurile acestei specii. Astfel, în baza
rezultatelor obţinute, s-a stabilit că determinarea corectă a eficacităţii biologice a metodei de
dezorientare a masculilor nu trebuie să se bazeze doar pe criteriile de suprimare a reacţiei
masculilor la capcane cu diferite momeli atractive.
Analiza minuţioasă a rezultatelor obţinute şi observărilor efectuate pe parcursul testărilor
metodei de dezorientare a masculilor, a scos în evidenţă şi unele elemente noi în comportamentul
insectelor speciei M. brassicae. Astfel, a fost stabilit, că atât la capcanele feromonale, cât şi la
cele cu femele virgine, au reacţionat nu numai insectele de gen masculin, dar şi cele de gen
feminin. Aceste reacţii manifestate în condiţiile habitatului natural de către insectele speciei M.
brassicae, confirmă rezultatele obţinute şi descrise în condiţii de laborator. În investigaţiile
anterioare a fost demonstrat, că feromonul emanat de către masculi poate acţiona şi în calitate de
atractant asupra femelelor. Pentru verificarea acestor rezultate în condiţiile habitatului natural al
speciei date au fost montate o serie de testări speciale.
Astfel, pe parcursul testărilor metodei de dezorientare a masculilor s-a presupus, că
femelele au reacţionat la capcanele înzestrate cu feromon sexual caracteristic doar femelelor,
datorită masculilor capturaţi în aceste capcane, care au fost excitaţi sexual şi au emanat de pe
periuţele abdominale feromonul atractiv pentru femelele propriei specii. Pentru confirmarea
acestei versiunii, în ambele variante au fost amplasate câte 5 capcane, în care în calitate de
162
momelili atractive serveau 2-3 masculi tineri (vârsta cuprinsă între 24 şi 48 ore). Rezultatele
obţinute au demonstrat, că femelele speciei M. brassicae au reacţionat şi au fost capturate în
capcanele înzestrate cu masculi, doar datorită emanării feromonului de pe periuţele abdominale
ale masculilor, în timpul excitării lor sexuale. S-a constatat, că la capcanele, cu masculi în
calitate de momeală şi amplasate pe lotul-martor, a reacţionat un număr mult mai mic de femele
comparativ cu capcanele amplasate pe lotul supus influenţei mediului saturat cu feromon sexual
sintetic. Astfel, dacă în capcanele cu masculi, care au fost amplasate pe lotul-martor au fost
capturate în medie câte 7,0 femele pe parcursul a 7 zile, apoi în cele amplasate pe lotul
experimental au fost capturate cu cca 71% mai multe femele în aceiaşi perioadă de timp.
Astfel, rezultatele obţinute în urma testării metodei de dezorientare a masculilor speciei M.
brassicae în condiţii de câmp, au confirmat rezultatele obţinute în condiţii de laborator. S-a
demonstrat, că sub influenţa mediului saturat cu feromon sexual sintetic (fie în condiţii de
laborator sau de câmp), femelele devin mult mai active în procesul căutărilor partenerilor de sex
opus, decât cele aflate în condiţii favorabile existenţei. Adică, sub influenţa mediului saturat cu
feromon sexual sintetic se intensifică activitatea sexuală a insectelor-ţintă datorită mecanismului
de concurenţă. Această verigă importantă din lanţul elementelor comportamentului sexual al
speciilor de insecte fitofage, este observată şi descrisă pentru prima dată. Aceasta are o
importanţă atât teoretică, cât şi aplicativă pentru explicarea şi interpretarea corectă a rezultatelor
obţinute în urma aplicării metodei de dezorientare a masculilor. Includerea acestui element în
comportamentul sexual al speciilor de insecte-ţintă, se explică, de asemenea, şi prin faptul, că
sub influenţa mediului saturat cu feromon sexual sintetic, masculii se află în faza excitării
sexuale o perioadă de timp mult mai îndelungată decât cei aflaţi în condiţiile mediului favorabil
existenţei. Pe parcursul perioadei de excitare sexuală, masculii îşi extind periuţele abdominale de
pe care se şi emană feromonul, care este atractiv pentru femelele speciei date. Luând în
consideraţie cele expuse considerăm, că datorită includerii acestui element în ciclul
comportamentului diurn al speciilor de insecte fitofage au loc actele de acuplare şi în condiţiile
mediului saturat cu moleculele feromonilor sexuali sintetici.
Până la investigaţiile efectuate de către noi, existau diferite puncte de vedere în ceea ce
priveşte rolul feromonului emanat de pe periuţele abdominale ale masculilor în perioada
comportamentului sexual al speciilor de insecte-ţintă de fitofagi [33, 163, 191, 88, 89, 25].
Rezultatele obţinute au demonstrat, că atât în condiţii de laborator, cât şi în condiţii de câmp,
feromonul emanat de pe periuţele abdominale ale masculilor speciei M. brassicae, joacă un rol
important pe durata ciclului diurn al comportamentului sexual. Feromonul masculilor are rolul de
menţinere a legăturilor sexuale între genurile fiecărei specii de insecte în parte (în special în
163
cazurile influenţei mediului saturat cu feromon sexual sintetic). Veriga dată din comportamentul
sexual al insectelor influenţează pozitiv asupra fazei de căutare a partenerilor de sex opus în
condiţiile apariţiei factorilor nefavorabili pentru dezvoltarea ciclică a speciilor de insecte-ţintă.
Astfel, investigaţiile efectuate au demonstrat, că în perioada evoluării ciclului diurn al
comportamentului sexual al insectelor speciilor de fitofagi, are un rol important nu numai
feromonul sexual emanat de către femele, dar şi cel emanat de pe periuţele abdominale ale
masculilor excitaţi sexual. După părerea noastră, factorul dat reprezintă una dintre piedicile, care
nu permit blocarea legăturilor sexuale între genurile speciilor de insecte fitofage, în timpul
aplicării metodei de saturare a mediului cu feromon sexual sintetic.
Analiza ulterioară a rezultatelor obţinute în timpul testării metodei de dezorientare a
masculilor speciei M. brassicae, pe fonul unei densităţi mari a populaţiei a demonstrat, că pe
lotul experimental a fost suprimat esenţial procesul de depunere a pontelor pe plantele de varză.
S-a constatat, că n-a existat o oarecare diferenţă între mărimea numerică a pontelor depuse de
către femelele de pe lotul-martor, şi cea de pe lotul aflat sub influenţa mediului saturat cu
feromon sexual sintetic (34 ouă/pontă, faţă de 44,8 ouă/pontă din martor) (tabelul 5.15).
Tabelul 5.15. Eficacitatea biologică a metodei de dezorientare a masculilor speciei Mamestra
brassicae după criteriul de suprimare a depunerii ouălor pe plantele de varză.
(s = 1 ha) (densitatea populaţiei majoră)
Variantele Ouă/pontă
(n = 100)
Devierea
de la
martor Grupul
Ouă/plantă
(n = 25) Devierea
de la
martor
Grupul
Eficacitatea
biologică
(%)
Lotul-martor 44,8 – – 40,7 – – –
Lotul
experimental 34,0 -10,8 II 9,2 -31,5 III 77,4
DEM0,05 = 14,8 DEM0,05 = 11,8
Analiza ulterioară a rezultatelor obţinute a demonstrat, că în varianta experimentală, sub
influenţa mediului saturat cu feromon sexual sintetic, a avut loc o reducere considerabilă a
numărului de ouă depuse pe plantele de varză. Astfel, dacă la 25 de plante de pe lotul-martor
reveneau în medie câte 1017 ouă, apoi pe lotul experimental, numărul ouălor depuse era mai mic
cu cca 77% şi constituia 229 ouă (tabelul 5.15).
Astfel, testarea metodei de dezorientare a masculilor pe fonul mare a densităţii populaţiei
M. brassicae a demonstrat, că saturarea mediului cu feromon sexual sintetic, n-a provocat
blocarea legăturilor sexuale între insectele speciei date, necătând la faptul că a fost suprimată
esenţial reacţia masculilor atât la capcanele feromonale, cât şi la cele cu femele virgine (95,1-
80,3%). Acest factoru, după cum s-a stabilit, n-a influenţat negativ şi asupra suprimării iniţierii
164
actelor de acuplare şi a depunerii pontelor pe plantele de varză de pe lotul experimental.
Totodată, a fost stabilit, că necătând la prezenţa pe lotul experimental a circa 92% din femele
acuplate, numărul ouălor depuse pe plantele de varză a fost cu mult mai mic (cu 77,0%),
comparatic cu cel depus pe plantele de pe lotul-martor. Astfel experimental a fost demonstrat, că
saturarea mediului cu feromon sexual sintetic (cca 750 mg/zi/ha) (metoda de dezorientare a
masculilor), pe fonul unei densităţi mari a populaţiei speciei fitofagului M. brassicae (109,7
masculi/capcană/generaţie), duce la obţinerea unei eficacităţi biologice semnificative (77,4%) în
diminuarea populaţiei dăunătorului dat.
Investigaţiile ulterioare au avut ca scop testarea şi aprecierea eficacităţii biologice a metodei
de dezorientare a masculilor speciei M. brassicae pe fonul unei populaţii cu densitatea medie (72,3
masculi/capcană/generaţie şi la 100 plante de varză până la 3000 ouă). Testarea metodei de
dezorientare a masculilor a fost efectuată pe un lot de varză cu suprafaţa de un hectar (s.
Chiştelniţa, r. Teleneşti). Lotul variantei-martor era situat pe acelaşi câmp, în aceleaşi condiţii, la o
distanţă de cca 100 m de la lotul supus testării metodei de dezorientare a masculilor. Cantitatea de
feromon sexual (30 g), a fost injectată în 7500 de dispensatoare din piele naturală (câte 4 mg în
fiecare), repartizate apoi uniform (câte 1 la 1,3 m2) pe întreaga suprafaţă a lotului experimental.
Rezultatele obţinute în urma testării metodei de dezorientare a masculilor speciei M.
brassicae, pe fonul unei densităţi medii a populaţiei au demonstrat, că sub influenţa mediului
saturat cu feromon sexual sintetic (cca 750,0 mg/zi/ha), a fost obţinută o suprimare esenţială
(91,0%) a reacţiei masculilor atât la capcanele feromonale, cât şi la cele cu femele virgine în
calitate de momeală (tabelul 5.16).
Tabelul 5.16. Eficacitatea biologică a metodei de dezorientare a masculilor speciei Mamestra
brassicae după criteriile de suprimare a reacţiei masculilor la capcane cu diferite momeli.
(s = 1 ha) (densitatea populaţiei medie)
Variantele Reacţia masculilor la capcanele (X ± x) Eficacitatea
biologică
(%) feromonale cu femele virgine
Lotul-martor 72,3 ± 3,0 21,3 ± 4,5 –
Lotul experimental 6,7 ± 1,5 2,0 ± 1,2 90,7
t real = 19,56
t tabelar = 2,05
t tabelar < t real
t real = 4,14
t tabelar = 2,05
t tabelar < t real
165
De asemenea, experimental a fost stabilit, că necătând la o suprimare esenţială a reacţiei
masculilor faţă de ambele tipuri de capcane, majoritatea femelelor (92%), capturate în capcanele
nutritive amplasate pe loturile ambelor variante, au fost acuplate. Astfel, nici în cazul aplicării
metodei de dezorientare a masculilor pe fonul unei densităţi medii a populaţie nu a fost depistată
blocarea legăturilor sexuale între genurile speciei M. brassicae.
Analiza rezultatelor efectuate îu scopul determinării eficacităţii biologice a metodei de
dezorientare a masculilor după numărul pontelor depuse de către femele pe plantele de varză de
pe lotul experimental au demonstrat, că a avut loc o suprimare esenţială (cu 66,4%) a procesului
de depunere a pontelor, comparativ cu cel de pe lotul-martor (tabelul 5.17).
Tabelul 5.17 Eficacitatea biologică a metodei de dezorientare a masculilor speciei Mamestra
brassicae după criteriul de suprimare a depunerii ouălor pe plantele de varză.
(s = 1 ha) (densitatea populaţiei medie)
Variantele
Ponte Ouă
Ouă/plantă
(X ± x)
Eficaci-
tatea
biologică
(%) Ponte/
plantă
Deviere
de la
martor
Grupul Ouă/
pontă
Deviere
de la
martor
Grupul
Martor 14,0 – – 45,3 – – 320,0±105,7 –
Experienţă 4,7 -9,3 III 26,1 -19,2 III 47,5±13,0 85,2
DEM0,05 = 5,2 DEM0,05 = 15,5 t real = 2,54
t tabelar = 2,1
t tabelar < t real
Concomitent, a fost demonstrat, că în pontele depuse pe plantele din varianta
experimentală, se conţineau un număr mai mic de ouă, decât în cele depuse de către femele pe
plantele din varianta-martor (cu cca 42,4%). Evaluarea eficacităţii biologice a metodei de
dezorientare a masculilor speciei M. brassicae a demonstrat, că a avut loc o suprimare
semnificativă a procesului de depunere a ouălor pe plantele de varză. Astfel s-a constatat, că
femelele aflate pe lotul experimental, au depus pe plantele de varză un număr de ouă cu cca
85,2% mai mic, comparativ cu femelele de pe lotul-martor (tabelul 5.17).
Astfel a fost demonstrat, că aplicarea metodei de dezorientare a masculilor, pe fonul unei
densităţi medie a populaţiei (72,3 masculi/capcană/generaţie şi la 100 plante de varză până la
3000 ouă), de asemenea, n-a provocat blocarea legăturilor sexuale între genurile speciei
fitofagului M. brassicae. Totuşi, s-a constatat, că mediul saturat cu feromon sexual sintetic (cca
166
750 mg/zi/ha), a influenţat negativ ciclul de dezvoltare a speciei date şi ca rezultat, avut loc o
diminuare considerabilă a populaţiei (cu cca 85,2%).
Investigaţiile ulterioare au fost efectuate şi pentru testărea metodei de dezorientare a
masculilor speciei M. brassicae pe fonul unei populaţii cu densitatea mică (9,6
masculi/capcană/generaţie şi la 100 plante de varză revin mai puţin de 1000 ouă). Testarea
metodei de dezorientare s-a efectuat pe o suprafaţă de 3 ha (s. Bardar, r. Hânceşti).
Dispensatoarele din piele naturală (cca 22 500 de bucăţi), ce conţineau 90 g de feromon sexual
sintetic injectat (câte 4 mg în fiecare), au fost repartizate uniform pe suprafaţa lotului
experimental (1/1,3 m2). Lotul-martor a fost amplasat în aceleaşi condiţii şi pe acelaşi câmp
(suprafaţa totală a câmpului de varză constituia cca 15 ha), la o distanţă de 300 m de varianta
experimentală.
Testarea metodei de dezorientare a masculilor speciei M. brassicae, asupra unei populaţii
cu densitatea redusă, a relevat o suprimare totală (100%) a reacţiei masculilor atât la capcanele
feromonale, cât şi la cele cu femele virgine (tabelul 5.18).
Tabelul 5.18. Eficacitatea biologică a metodei de dezorientare a masculilor speciei Mamestra
brassicae după criteriile de suprimare a reacţiei masculilor la capcanele feromonale.
(s = 3ha) (densitatea populaţiei redusă)
Variantele Numărul masculilor
capturaţi într-o capcană
Devierea
de la martor Grupul
Eficacitatea
biologică
(%)
Lotul-martor 9,6 – – –
Lotul experimental 0 -9,6 III 100
DEM0,05 = 4,0
Totodată a fost stabilit, că necătând la suprimarea reacţiei masculilor la capcanele
feromonale, majoritatea femelelor capturate pe lotul experimental (circa 92%) conţineau în
bursele copulative câte 1-2 spermatofori, ca şi femelele capturate pe lotul-martor. Aceasta ne
mărturiseşte despre faptul, că sub influenţa mediului saturat cu feromon sexual sintetic (cca 750
mg/zi/ha), chiar şi pe fonul unei densităţi mici a populaţiei dăunătorului dat, nu are loc blocarea
legăturilor sexuale între genuri. Evaluarea eficacităţii biologice a metodei de dezorientare a
masculilor speciei M. brassicae, după numărul de ouă pe plantele de varză a relevat, că pe lotul
experimental depunerea pontelor a fost redusă până la zero (tabelul 5.19).
167
Tabelul 5.19. Eficacitatea biologică a metodei de dezorientare a masculilor speciei Mamestra
brassicae după criteriul de suprimare a depunerii ouălor pe plantele de varză.
(s = 3ha) (densitatea populaţiei redusă)
Variantele Numărul de ouă
pe o plantă
Devierea de
la martor Grupul
Eficacitatea
biologică
(%)
Lotul-martor 54,8 – – –
Lotul experimental 0 -54,8 III 100
DEM0,05 = 8,1
Astfel a fost demonstrat, că la testarea metodei de dezorientare a masculilor speciei M.
brassicae pe fonul unei densităţi mici a populaţiei (9,6 masculi/capcană generaţie şi la 100 plante
de varză revin mai puţin de 1000 ouă), de asemenea nu s-a stabilit blocarea legăturilor sexuale
între genuri. Dar, ca şi în investigaţiile precedente (densitatea populaţiei mare şi medie), are loc
diminuarea semnificativă a populaţiei speciei fitofagului M. Brassicae.
În rezultatul investigaţiilor efectuate, în condiţii de producere a fost demonstrat pentru
prima dată, că lipsa blocării legăturilor sexuale între genuri, nu înseamnă şi lipsa eficacităţii
biologice a metodei de dezorientare a masculilor. În rezultatul saturării cu feromon sexual
sintetic a mediului cu suprafaţa de un hectar, au loc o serie de perturbări în ciclul
comportamentului sexual atât al masculilor, cât şi al femelelor speciei-ţintă de fitofag. Datorită
acestor perturbări în comportament, ulterior au loc şi unele schimbări fiziologice în organismul
insectelor-ţintă. Toate aceste perturbări şi devieri de la normă luate în ansamblu, provoacă o
reducere semnificativă a fertilităţii femelelor acuplate. Ca rezultat se obţine o diminuare
substanţială a densităţii populaţiilor speciilor de insecte-ţintă. Astfel a fost demonstrat, că
aplicarea metodei de dezorientare a masculilor până la urmă îşi atinge scopul – diminuarea
populaţiilor speciilor-ţintă şi reducerea esenţială a daunei provocate. Însă, după cum s-a
constatat, lipseşte momentul cheie, şi anume, blocarea legăturilor sexuale între genurile
speciilor-ţintă.
5.2.2. Evaluarea procedeelor metodologice şi tehnologice ale metodei de
dezorientare a masculilor speciei Grapholitha funebrana
Scopul investigaţiilor în acest compartiment a fost descifrarea mecanismul influenţei mediului
saturat cu feromon sexual sintetic asupra insectelor speciei G. funebrana în condiţii de producere şi
demonstrarea faptului, că în asemenea condiţii nu are loc blocarea legăturilor sexuale între sexe (ceea
ce a fost demonstrat mai sus pentru speciile M. brassicae, H. armigera, şi A. segetum).
168
În rezultatul investigaţiilor efectuate anterior au fost deja elaborate unele elemente
tehnologice pentru a fi aplicate în metoda de dezorientare a masculilor speciei G. funebrana:
înălţimea optimă de amplasare a formelor preparative – 2 m de la sol; compoziţia optimă a
feromonului sexual sintetic – „Z8-12Ac(65%) + E8-12Ac(3%) + H-12Ac(35%)”. Ulterior s-a
purces la elaborarea dispensatoarelor feromonale, care ar corespunde cerinţelor înaintate pentru
testarea metodei de dezorientare a masculilor speciei G. funebrana.
Dispensatoarele feromonale au fost confecţionate din materia primă livrată de firma
“ASCHIM” (Chişinău). Pe baza materialelor din clorură polivinilică au fost elaborate dispensatoare
multistratale, în care se injecta compoziţia feromonului sexual sintetic a speciei G. funebrana „Z8-
12Ac(65%) + E8-12Ac(3%) + H-12Ac(35%)”. Compoziţia feromonală a fost injectată în stratul din
mijloc a dispensatoarelor, care avea din ambele părţi peliculă din clorură polivinilică. Luând în
consideraţie devierile factorilor climatici, care au loc în natură pe parcursul ciclului de dezvoltare al
ambelor generaţii a speciei G. funebrana, a fost folosită peliculă cu diferită grosime: pentru prima
generaţie – cu grosimea de 135 mkm, iar pentru generaţia a doua – cu grosimea de 210 mkm. Dacă
în a doua generaţie ar fi fost folosite dispensatoare feromonale cu aceiaşi grosime a peliculei ca şi
pentru dispensatoarele elaborate pentru prima generaţie, s-ar fi majorat considerabil viteza de difuzie
a feromonului sexual din ele. Aceasta ar fi redus considerabil durata timpului în care difuză
feromonul sexual sintetic injectat în aceste dispensatoare. Pentru determinarea vitezei de emanare a
componenţilor din compoziţia feromonului sexual sintetic şi a longevităţii perioadei de acţiune a
dispensatoarelor peliculare multistratale, au fost aplicate următoarele două formule: lnY = lnY0-mτ
(pentru componentul „Z8-12Ac”) şi lnX = lnX0-kτ (pentru componentul „H-12Ac”). Rezultatele
obţinute sunt prezentate în tabelul 5.20.
Tabelul 5.20. Determinarea vitezei de difuzie a componenţilor feromonului sexual sintetic a
speciei Grapholitha funebrana din dispensatoarele peliculare multistratale în condiţii de câmp.
(n = 10, Compoziţia feromonului „Z8-12Ac(65%) + E8-12Ac(3%) + H-12Ac (35%)”)
Variantele
Componentul „Z8-12Ac” Componentul „H-12Ac”
lnY = lnY0-mτ lnX = lnX0-kτ
lnY0 m / r / lnX0 k / r /
Generaţia I 0,78 9,6 x 10-2
0,90 0,27 8,6 x 10-2
0,99
Generaţia II 1,04 1,1 x 10-1
0,99 0,34 9,4 x 10-1
0,99
Legenda: Y, X – concentraţia componenţilor în stratul din mijloc (mg/cm2);
τ – durata de timp a expunerii dispenserelor;
/r/ – coeficientul de corelaţie.
169
Determinarea vitezei de emanare în timp a feromonului sexual sintetic din dispensatoare
prin metoda cromatografică a demonstrat, că după 30 de zile de la expunerea lor în câmp a rămas
doar 3-5% din cantitatea de feromon iniţial injectată (Figura 5.7).
Fig. 5.7. Dinamica de difuzie a componenţilor feromonali a speciei Grapholitha funebrana
„Z8-12Ac” şi „H-12Ac” din dispensatoarele multistratale.
Viteza difuziei componenţilor feromonului sexual sintetic („Z8-12Ac” şi „H-12Ac”) din
dispensatoarele multistratale, calculate după formulele „lnY = lnY0-mτ” şi „lnX = lnX0-kτ”
pentru ambele generaţii, practic a fost identică doar datorită faptului că acestea au fost
confecţionate din peliculă cu diferită grosime pentru fiecare generaţie în parte (pentru I generaţie
– 135mkm; pentru a II generaţie – 210 mkm). Astfel, datorită procedeelor metodologice aplicate
a fost demonstrat, că nu a existat o oarecare deosebire esenţială între viteza emanării
componentului principal al feromonului sexual „Z8-12Ac” şi cel minor „H-12Ac” din
dispensatoarele multistratale. De asemenea s-a constatat, că datorită folosirii peliculei cu diferite
grosimi la confecţionarea dispensatoarelor multistratale, a existat o corelaţie bine determinată
între viteza de difuzie a compoziţiei feromonului sexual sintetic din ele pentru ambele generaţii.
Reieşind din rezultatele obţinute s-a constatat, că dispensatoarele peliculare multistratale,
0
10
20
30
40
50
60
70
80
90
100
prima zi a 7 a 14 a 21 a 28
Dif
uzi
a c
an
tita
tiv
ă a
fer
om
on
ulu
i, %
Durata activităţii dispensatoarelor
primul component (Z8-12:Ac);
componentul doi (C-12-Ac).
170
elaborate şi confecţionate de noi, posedă proprietăţile necesare şi pot fi aplicate în condiţii de
producere la testarea metodei de dezorientare a masculilor speciei G. funebrana.
Dispunând de dispensatoarele feromonale necesare, ulterior s-a efectuat testarea metodei
de dezorientare a masculilor speciei G. funebrana în condiţii de producere, pe fonul diferitor
densităţi ale populaţiei [261]. A fost demonstrat, că cea mai optimală şi efectivă doză de feromon
sexual sintetic este injectarea a câte 5 mg pe un centimetru pătrat al dispensatoarelor
multistratale. În variantele preliminare de testare a metodei de dezorientare, în dispensatoarele
multistratale a fost injectată compoziţia feromonală „Z8-12Ac(65%) + E8-12Ac(3%) + H-
12Ac(35%)”. Eficacitatea biologică a metodei de dezorientare a masculilor speciei G. funebrana
a fost evaluată prin expunerea a 5 variante pe suprafaţa de 1 ha (tabelul 5.21).
Tabelul 5.21. Variaţia dozelor de feromon sexual sintetic la testarea metodei de dezorientare a
masculilor speciei Grapholitha funebrana în condiţii de producere.
Variantele
(s = 1ha)
Cantitatea de
feromon pe
1cm2 a
dispensa-
torului
(mg)
Suprafaţa
dispensa-
toarelor
(cm2)
Cantitatea
feromonului
într-un
dispensator
(mg)
Numărul
dispensa-
toarelor/ha
Cantitatea
feromonului
aplicat
(g/ha)
I 5,0 10 50 500 25,0
II 5,0 8 40 500 20,0
III 5,0 6 30 500 15,0
IV 5,0 4 20 500 10,0
V 5,0 2 10 500 5,0
În fiecare variantă au fost aplicate câte 500 dispensatoare multistratale, care erau amplasate
pe ramurile pomilor de prun la înălţimea de 2 m de la sol (câte un dispensator pe fiecare pom).
Dispensatoarele feromonale se deosebeau atât după suprafaţa lor, cât şi după conţinutul de
feromon sexual sintetic injectat în ele. În dependenţă de dispensatoarele feromonale aplicate, în
fiecare variantă revenea corespunzător câte 25, 20, 15, 10 şi 5 g de feromon sexual sintetic.
Eficacitatea biologică a metodei de dezorientare a masculilor speciei G. funebrana a fost
evaluată pentru fiecare variantă în parte prin fixarea indicilor de reprimare a reacţiei masculilor
la capcanele feromonale, de suprimare a iniţierii actelor de acuplare şi de reducere a ratei
fructelor afectate de către larvele dăunătorului dat. Analiza rezultatelor obţinute a demonstrat, că
sub influenţa mediului saturat cu feromon sexual sintetic (790-150 mg/ha/zi), a fost suprimată
171
esenţial (97,3-99,6%) reacţia masculilor la capcanele feromonale în toate variantele expuse
testărilor, fără o oarecare deosebire pe generaţii (tabelul 5.22).
Tabelul 5.22. Eficacitatea biologică a metodei de dezorientare a masculilor speciei Grapholitha
funebrana în dependenţă de doza feromonului sexual sintetic aplicat.
(Compoziţia feromonului: „Z8-12Ac(65%) + E8-12Ac(3%) + H-12Ac(35%)”)
Varianta
(s=1 ha)
Doza de
feromon
aplicată
(g/ha)
I generaţie II generaţie Viteza
difuziei
feromonu-
lui
(mg/ha/zi)
Eficacitatea
biologică
după
factorul
reprimării
capturării
masculilor
(%)
Eficacitatea
biologică
după rata
prunelor
afectate de
larve
(%)
Eficacitatea
biologică
după
factorul
reprimării
capturării
masculilor
(%)
Eficacitatea
biologică
după rata
prunelor
afectate de
larve
(%)
Martor – – 13,0 – 15,6 –
I 25,0 99,1 100 99,6 99,0 790,0
II 20,0 99,1 100 99,0 99,0 630,0
III 15,0 99,1 100 99,0 99,0 480,0
IV 10,0 98,8 99,0 99,2 98,6 320,0
V 5,0 97,3 99,0 97,3 98,0 150,0
Rezultatele obţinute în urma analizei fructelor de asemenea au relevat, că datorită
influenţei mediului saturat cu feromon sexual sintetic (790-150 mg/ha/zi), a avut loc o diminuare
semnificativă a daunei provocate recoltei. Astfel, pe loturile experimentale, rata fructelor afectate
de către larvele dăunătorului dat se afla în limitele de cca 2%, ceea ce nu depăşea pragul
economic de daunare. De asemenea a fost stabilit, că pe lotul-martor, rata prunelor afectate de
larve, se afla în limitele de 13,0-15,6%. Eficacitatea biologică calculată după rata prunelor
afectate de larve a constituit 98-100%. Astfel, şi în cazul testărilor date a fost demonstrat, că
legăturile sexuale între genuri nu a fost blocate, necătând la prezenţa unei concentraţii enorme de
feromon pe loturile experimentale (790-150 mg/ha/zi). Rezultatele obţinute au demonstrat (ca şi
în cazul cu speciile M. brassicae, H. armigera şi A. segetum), că sub influenţa mediului saturat
cu feromon, are loc o diminuare semnificativă a densităţii populaţiei speciei G. funebrana, fără
ca legăturile sexuale între genuri să fie blocate (tabelul 5.22).
172
În urma analizei gradului de difuzie a feromonului sexual sintetic din dispensatoarele
multistratale, a fost calculată cantitatea totală de feromon, care difuză zilnic din toate
dispensatoarele amplasate pe sectoarele experimentale. S-a constatat, că în urma aplicării dozei
de 25 g de feromon sexual sintetic la 1 hectar, zilnic din dispensatoare difuză cca 790 mg de
feromon. Prin aplicarea dozei de 5 g/ha – din dispensatoare difuză cca 150 mg de feromon pe un
hectar. Necătând la acestă diferenţă în cantitatea totală de feromon, care difuză zilnic din
dispensatoare, nu a fost înregistrată o oarecare diferenţă esenţială atât după gradul de reprimare a
reacţiei masculilor la capcanele feromonale, cât şi după rata fructelor afectate de către larvele
acestui fitofag. Reieşind din rezultatele obţinute s-a constatat, că în urma aplicării cantităţi de
5,0-10,0 g de feromon sexual sintetic la 1 hectar, se poate obţine aceeaşi eficacitate biologică a
metodei de dezorientare a masculilor speciei G. funebrana, ca şi în cazul aplicării dozei de 25
g/ha (tabelul 5.22).
După ce au fost evaluate toate elementele tehnologice s-a purces la testarea metodei de
dezorientare a masculilor speciei fitofagului G. funebrana în condiţii de producere. Pe parcursul
testărilor au fost montate două variante, care constau din aplicarea dozelor de 10 şi 5 g de
feromon sexual sintetic pe un hectar. Investigaţiile au fost efectuate în livezile de prun din
raionul Cantemir (densitatea populaţiei mare), municipiul Chişinău (densitatea populaţiei medie),
şi raionul Teleneşti (densitatea populaţiei mică).
Testarea metodei de dezorientare a masculilor speciei G. funebrana în condiţii de
producere, pe fonul unei densităţi mari a populaţiei (captarea mai mult de 20 masculi/capcană/7
zile) a demonstrat, că sub influenţa mediului saturat cu feromon sexual sintetic (320-150
mg/ha/zi), a avut loc o suprimare substanţială a reacţiei masculilor faţă de capcanele feromonale
(97,3-99,2%). Concomitent a fost redusă esenţial rata fructelor afectate de către larve. Astfel s-a
constatat, că în variantele 1 şi 2, eficacitatea biologică (după rata prunelor atacate de către larve)
constituia 98,6-99,0%, fără deosebiri esenţiale după generaţii (tabelul 5.23). În varianta-martor,
rata prunelor atacate de către larvele dăunătorului dat constituia cca 13%.
Rezultatele obţinute în investigaţiile ulterioare au relevat, că testarea metodei de dezorientare
a masculilor speciei G. funebrana (320-150 mg feromon/ha/zi), pe fondalul populaţiei cu
densitatea populaţiei medie (captarea de la 10,0 până la 20,0 masculi/capcană/7 zile), a provocat o
reprimare substanţială a reacţiei masculilor faţă de capcanele feromonale (99,0-98,8%). În
capcanele din varianta-martor au fost capturaţi în medie 16 masculi/capcană/7zile. De asemenea, s-
a constatat, că cantitatea de feromon aplicată a fost suficientă pentru a reduce substanţial şi rata
fructelor afectate de către larvele dăunătorului dat. Astfel, eficacitatea biologică a metodei de
173
dezorientare în cazul dat a fost de cca 99-100%. În varianta-martor, au fost afectată circa 5% din
recolta de prune de către larvele dăunătorului dat (tabelul 5.23).
Tabelul 5.23. Eficacitatea biologică a metodei de dezorientare a masculilor speciei Grapholitha
funebrana în dependenţă de cantitatea feromonului sexual şi densitatea populaţiei.
(Compoziţia feromonului: „Z8-12Ac(65%) + E8-12Ac(3%) + H-12Ac(35%)”)
Variantele
(s = 1 ha)
Cantitatea
de feromon
aplicată,
(g/ha)
Prima generaţie A doua generaţie
Eficacitatea
biologică
după factorul
reprimării
capturării
masculilor,
(%)
Eficacitatea
biologică
după rata
prunelor
afectate de
larve,
(%)
Eficacitatea
biologică
după factorul
reprimării
capturării
masculilor,
(%)
Eficacitatea
biologică
după rata
prunelor
afectate de
larve,
(%)
Densitatea populaţiei mare (> de 20,0 masculi/7 zile/capcană)
Martor – 0 0 0 0
I 10,0 98,8 99,0 99,2 98,6
II 5,0 97,3 99,0 97,3 98,0
Densitate populaţiei medie (până la 20,0 masculi/7 zile/capcană)
Martor – 0 0 – 0
I 10,0 98,8 99,0 99,0 100
II 5,0 99,0 99,0 99,0 99,0
Densitate populaţiei mică(< de 10,0 masculi/7 zile/capcană)
Martor – 0 0 0 0
I 10,0 100 100 100 100
II 5,0 100 100 100 100
Investigaţiile ulterioare au demonstrat, că testarea metodei de dezorientare a masculilor
speciei G. funebrana, pe fonul populaţii cu densitatea mică (capturarea mai puţină decât
10masculi/capcană/7 zile) a provocat reprimarea cu 100% a reacţiei masculilor faţă de capcanele
feromonale, în comparaţie cu capcanele din varianta-martor (7 masculi/capcană/7 zile). Totodată
s-a constatat, că eficacitatea biologică a metodei de dezorientare a masculilor, după rata prunelor
afectate de către larvele dăunătorului dat, constituia cca 100%. În varianta-martor, rata prunelor
afectate de către larve constituia cca 2,5% (tabelul 5.23).
Rezultatele obţinute au demonstrat, că aplicarea unei cantităţi de 10-5 g de feromon sexual pe
suprafaţa unui hectar a livezii de prun creează condiţiile necesare pentru reducerea densităţii
populaţiei speciei G. funebrana cu cca 98-100%. S-a constatat, că aplicarea a câte 5-10 g de feromon
174
sexual sintetic, asigură prezenţa a circa 150-320 mg/ha/zi. Totodată a fost demonstrat, că aplicarea
metodei de dezorientare a masculilor speciei G. funebrana este destul de eficientă şi împotriva
densităţii mari a populaţiei. Consecutiv s-a constatat, că aplicarea cantităţii de 5,0g de feromon
sexual sintetic cu compoziţia „Z8-12Ac(65%) + E8-12Ac(3%) + H-12Ac(35%)” nu reduce
substanţial eficacitatea biologică a metodei date, în comparaţie cu aplicarea cantităţii de 10 g/ha.
Investigaţiile efectuate au demonstrat, că la sudul Moldovei (raionul Cantemir), densitatea populaţiei
speciei G. Funebrana este mai numeroasă decât cea din centul Republicii, pe când densitatea
populaţiei speciei date în zona de Nord a Republicii (raionul Teleneşti), este mică.
Luând în consideraţie faptul, că în investigaţiile descrise mai sus, a fost evidenţiată încă o
compoziţie feromonală „Z8-12Ac(10%) + E8-12Ac(3%) + H-12Ac(90%)”, care se caracterizează
printr-o atractivitate impunătoare a masculilor speciei G. funebrana, s-a decis de a fi testată şi
apreciată eficacitatea biologică prin aplicarea acestei compoziţii în metoda de dezorientare a
masculilor. Compoziţia feromonală corespunzătoare după cost este cu mult mai ieftină, decât cea
testată în experienţele descrise mai sus „Z8-12Ac(65%) + E8-12Ac(3%) + H-12Ac(35%)”,
deoarece componentul principal „Z8-12Ac” în compoziţie a fost redus cu 90% din contul
componentului „H-12Ac”, costul căruia este cu mult mai mic. În testările efectuate, s-a evaluat şi
eficacitatea biologică a metodei de dezorientare a masculilor speciei G. funebrana prin aplicarea
unui număr mai mic de dispensatoare (250/ha – câte unul la doi pomi), dar fără de a micşora
cantitatea feromonului sexual sintetic aplicat (5 g/ha).
În condiţii de producere au fost montate 4 variante pe suprafaţa de câte un hectar fiecare.
În primele două variante a fost investigată eficacitatea biologică obţinută prin aplicarea
compoziţiei feromonale „Z8-12Ac(65%) + E8-12Ac(3%) + H-12Ac(35%)”, iar variantele 3 şi 4
– prin aplicarea compoziţiei „Z8-12Ac(10%) + E8-12Ac(3%) + H-12Ac(90%)”. Analiza
rezultatelor obţinute a demonstrat, că nu a existat o oarecare diferenţă în ceea ce priveşte
eficacitatea biologică a metodei de dezorientare a masculilor speciei G. funebrana, evaluată
conform numărului de dispensatoare feromonale aplicate (500-250/ha). Prin aplicarea cantităţii
de 5 g de feromon sexual sintetic pe un hectar, a fost obţinută o eficacitate biologică a metodei
atât după gradul suprimării reacţiei masculilor faţă de capcanele feromonale, cât şi după gradul
de reducere a ratei prunelor afectate de către larvele fitofagului dat. Astfel, în variantele 1 (500
dispensatoare/ha) şi 2 (250 dispensatoare/ha) cu aplicarea compoziţiei feromonale „Z8-
12Ac(65%) + E8-12Ac(3%) + H-12Ac(35%)” (5 g/ha), eficacitatea biologică a metodei după
rata prunelor afectate de către larve constituia 97,3-99,9%. Totodată s-a constatat, că în varianta-
martor, rata prunelor afectate de către larvele speciei G. funebrana a constituit 13,0-15,6%, iar în
varianta-etalon – 1,6-2,5% (3 tratări chimice/sezon) (tabelul 5.24).
175
Tabelul 5.24. Eficacitatea biologică a metodei de dezorientare a masculilor speciei Grapholitha
funebrana în dependenţă de compoziţia feromonului şi numărul dispensatoarelor aplicate.
Densitatea populaţiei medie (15,0 masculi/7 zile/capcană) (s = 1ha)
Varianta
(cantitatea
feromonul
ui 5g/ha)
Dispe
nsa-
toare/
ha
Prima generaţie A doua generaţie
Numărul
tratamente
lor
chimice
Eficacitatea
biologică
după
factorul
reprimării
capturării
masculilor,
(%)
Eficacitatea
biologică
după rata
prunelor
afectate de
către larve,
(%)
Eficacitatea
biologică
după
factorul
reprimării
capturării
masculilor,
(%)
Eficacitatea
biologică
după rata
prunelor
afectate de
către larve,
(%)
Martor – – 0 – 0 0
Etalon – – 97,5 – 98,4 3
Compoziţia feromonului sexual „ Z8-12Ac(65%) + E8-12Ac(3%) + H-12Ac(35%)”
1 500 97,3 99,0 97,3 99,9 0
2 250 97,3 99,0 97,3 99,8 0
Compoziţia feromonului sexual „Z8-12Ac(10%) + E8-12Ac(3%) + H-12Ac(90%)”
3 500 100 100 100 100 0
4 250 100 100 100 100 0
Rezultatele obţinute în variantele 3 (500 dispensatoare/ha) şi 4 (250 dispensatoare/ha) au
relevat, că la aplicarea compoziţiei feromonale „Z8-12Ac(10%) + E8-12Ac(3%) + H-
12Ac(90%)”(5 g/ha), eficacitatea biologică a metodei după rata prunelor afectate de către larve
constituia 100%. Totodată s-a constatat, că în varianta-martor, rata prunelor afectate de către
larvele speciei date a constituit 13,0-15,6%, iar în varianta-etalon 1,6-2,5% (3 tratări chimice
/sezon) (tabelul 5.24).
Astfel, rezultatele obţinute au demonstrat posibilitatea obţinerii unei eficacităţi biologice
semnificative de reducere a daunei provocate prunelor de către larvele speciei G. funebrana în
urma aplicării compoziţiei feromonale „Z8-12Ac(10%) + E8-12Ac(3%) + H-12Ac(90%)”, care
are un cost cu mult mai mic, decât compoziţia feromonală-standard, aplicată până în prezent
„Z8-12Ac(97%) + E8-12Ac(3%)”. S-a constatat, că dacă costul a 5 g de feromonul sexual
standard „Z8-12:Ac(97%) + E8-12:Ac(3%)” este de cca 100 dolari, apoi costul a 5 g a
compoziţiei feromonale elaborată de noi „Z8-12Ac(10%) + E8-12Ac(3%) + H-12Ac(90%)” este
doar de 7 dolari. Suma dată este cu mult mai mică şi în comparaţie cu costul unui singur
tratament chimic. Datorită evaluărilor metodologice elaborate de către noi s-a demonstrat, că
metoda de saturare a mediului cu feromon sexual sintetic (150 mg/ha/zi), are o eficacitate
176
biologică cu un grad înalt de reducere a densităţii populaţiei speciei G. funebrana, care se
egalează cu eficacitatea biologică a 2-3 tratări chimice efectuate.
Rezumând rezultatele obţinute putem să afirmăm, că metoda de dezorientare a masculilor
poate fi aplicată în sistema de protecţie integrată a culturilor agricole, ca o metodă alternativă de
reducere a daunei provocate de către speciile de fitofagi. Totodată a fost demonstrat, că saturarea
mediului cu feromonul sexual sintetic, nu duce la blocarea legăturilor sexuale între genurile
speciilor-ţintă. Datorită faptului, că în comportamentul sexual diurn al insectelor-ţintă, sub
acţiunea mediului saturat cu feromon, au loc perturbări de ordin etologic şi fiziologic, actele de
acuplare sunt iniţiate, dar are loc o reducere substanţială a fecundităţi femelelor şi fertilităţii
pontelor depuse. În rezultatul intervenţiei acestor perturbări etologice şi fiziologice, are loc o
reducere semnificativă a densităţii populaţiei speciilor-ţintă. Reducerea densităţii populaţiilor de
insecte-ţintă duce nemijlocit la reducerea daunei provocate culturilor agricole. Astfel, se atinge
scopul pus faţa de metoda de dezorientare a masculilor speciei-ţintă. Investigaţiile efectuate în
această lucrare au permis de a descifra mecanismul de acţiune a feromonilor sexuali sintetici
asupra ciclului ontogenetic al speciilor de insecte-ţintă şi de a interpreta corect rezultatele
obţinute în urma aplicării metodei de dezorientare a masculilor prin saturarea mediului cu
feromon sexual sintetic.
5.3 Descifrarea mecanismului de acţiune a feromonilor sexuali sintetici asupra
insectelor-ţintă
Evaluările efectuate au constatat, că mecanismul de acţiune mediului saturat cu feromoni
sexuali sintetici asupra insectelor-ţintă de fitofagi este foarte sofisticat şi depinde de o mulţime de
factori. Din aceste considerente, rezultatele obţinute au depins în mare măsură de scopul înaintat.
Dacă în cazul aplicării feromonilor sexuali sintetici la metoda de captare în masă a masculilor,
mecanismul de acţiune a feromonilor sexuali sintetici asupra insectelor-ţintă poartă un caracter mai
simplu, apoi în cazul aplicării metodei de dezorientare a masculilor, mecanismul de acţiune a
feromonilor sexuali sintetici asupra speciilor de insecte-ţintă este cu mult mai sofisticat. Rezultatele
obţinute pe parcursul multiplelor investigaţii în cadrul acestei lucrări au permis de a descifra şi
sistematiza mecanismul de acţiune a feromonilor sexuali sintetici atât asupra comportamentului
sexual diurn şi sezonier al unor specii de insecte fitofage, cât şi asupra ciclului ontogenetic de
dezvoltare a populaţiei sub influenţa mediului saturat cu analogii feromonilor sexuali. Astfel modul
ipotetic de orientare a masculilor în spaţiu în conformitate cu primele ipoteze înaintate, precum şi
în corespundere cu scopul depistării femelelor, care se află în faza emanării feromonului sexual ar
putea fi reprezentată schematic după cum urmează figura 5.8.
177
♀ ♂
Fig. 5.8. Modul ipotetic de orientare al masculilor după urma feromonală pentru depistarea
femelelor, care au primit poziţia de chemare.
– Direcţia vântului; – Orientarea masculilor; – Urma feromonală.
Astfel, modul ipotetic de reprezentare a orientării masculilor în spaţiu în scopul
determinării femelelor aflate în faza de emanare a feromonului sexual presupunea, că atât
mişcarea feromonul sexual în spaţiu, cât şi orientarea masculilor după acest semnal, au loc într-
un mod liniar. Masculii, aflaţi în faza de căutare a femelelor, se orientau după semnalele
feromonului sexual din mediul ambiant şi se deplasau împotriva direcţiei vântului. Primele
ipoteze înaintate în scopul de a răspunde la întrebările referitoare la orientarea masculilor în
mediul înconjurător nu luau în consideraţie difuzia feromonului sexual în masele de aer,
mişcarea maselor de aer şi concurenţa.
Ulterior au fost înaintate alte ipoteze, care deja au luat în consideraţie atât factorii de
difuzie a feromonului sexual, cât şi mişcarea maselor de aer. Modul schematic de orientare al
masculilor în căutarea femelelor aflate în faza de emanare feromonului sexual, conform
ipotezelor înaintate, poate fi reprezentat conform figurii 5.9.
♀ ♂
Fig. 5.9. Modul real de orientare al masculilor după urma feromonală pentru depistarea
femelelor, care au primit poziţia de chemare.
– Direcţia vântului; – Orientarea masculilor; – Urma feromonală.
Orientarea masculilor în spaţiu, după semnalele feromonale, conform schemei de mai sus,
după părerea noastră, se desfăşoară doar în cazurile când sunt aplicate capcanele feromonale. În
ceea ce priveşte orientarea masculilor în spaţiu după feromonul sexual emanat de către femele,
178
schema dată nu poate fi aplicată. În investigaţiile noastre a fost demonstrat, că femelele, de
asemenea se află în stare activă de căutare a partenerului de sex opus. Orientarea masculilor după
schema dată poate avea loc doar în cazurile când femelele speciilor de insecte corespunzătoare, în
faza emanării feromonului sexual sunt în stare de mişcare. Din aceste considerente putem să
afirmăm, că un asemenea mod de orientare în spaţiu al masculilor, după semnalul feromonilor
sexuali, ar putea să aibă loc în cazul aplicării capcanelor feromonale, datorită difuziei continue a
feromonului din dispensatoare. Dar şi în aceste cazuri apare concurenţa între capcanele
feromonale, care sunt fixate, şi femelele speciilor corespunzătoare, care aflându-se în faza de
emanare a feromonului sexual, se află totodată şi în activă de căutare a partenerului de sex opus.
Luând în consideraţie cele expuse considerăm, că aplicarea capcanelor feromonale în scopul
captărilor în masă al masculilor, nu va fi în stare de a elimina 100% de masculi activi din populaţia
speciei corespunzătoare. Astfel considerăm, că schema corespunzătoare de orientare al masculilor
în spaţiu în scopul depistării femelelor aflate în poziţia de emanare a feromonului sexual, poartă un
caracter mai mult teoretic, deoarece nu ia în consideraţie factorul concurenţei, caracteristic
speciilor de insecte în habitatul natural.
În cazul aplicării analogilor feromonilor sexuali în scopul dezorientării insectelor-ţintă,
orientarea masculilor în spaţiu după urma feromonului sexual emanat de către femele, poartă un
alt caracter. Reieşind din ipotezele înaintate se consideră, că masculii vor fi derutaţi în mediul
saturat cu analogii feromonilor sexuali, care difuza din numărul mare al dispensatoarelor aplicate
şi astfel, nu vor fi în stare să depisteze urma feromonului sexual, emanat de către femelele
propriei specii. În mod schematic, procesul descris ar putea să se desfăşoare după cum urmează
în figura 5.10.
♀ ♂
Fig. 5.10. Modul de orientare al masculilor după urma feromonală al femelelor în condiţiile
mediului saturat cu feromon sexual sintetic.
– Direcţia vântului; – Orientarea masculilor; – Urma feromonală.
– Forme preparative cu feromon sexual sintetic.
Conform acestei scheme de orientare a masculilor în spaţiul mediului saturat cu analogii
feromonului sexual, ei nu vor fi capabili de a depista femelele ce au primit poziţia de chemare,
179
deoarece urma feromonului natural va fi mascată de semnalul analogului feromonului sexual.
Principiului dat de orientare a masculilor în spaţiul mediului saturat cu analogii feromonilor
sexuali, până la apariţia rezultatelor obţinute de noi, pe parcursul a circa 50 de ani, a stat la baza
multiplelor testări a metodei de dezorientare pentru majoritatea speciilor de fitofagi.
Investigaţiile efectuate şi rezultatele obţinute în lucrarea de faţă au demonstrat cu certitudine, că
datorită perturbărilor şi modificărilor etologice apărute în comportamentul sexual al insectelor-
ţintă, aflate în condiţiile mediului saturat cu analogii feromonilor sexuali, masculii depistează
femelele şi iniţiază actele de acuplare. S-a constatat, că unul dintre factorii ce influenţează asupra
procesului de întâlnire a ambelor sexe în timpul comportamentului sexual diurn a insectelor-
ţintă, aflate în condiţiile mediului saturat cu analogii feromonilor sexuali, are loc datorită
faptului, că masculii fiind excitaţi sexual, emană feromonul-afrodiziac de pe periuţele
abdominale, care posedă proprietăţi atractive pentru femelele aflate în căutarea partenerului de
sex opus. Alt factor, care influenţează asupra procesului de întâlnire a ambelor sexe aflate în
condiţiile mediului saturat cu analogii feromonilor sexuali, este modul specific de emanare a
feromonului sexual de către femele în timpul primirii de către ele a poziţiei de chemare. Astfel a
fost demonstrat, că actele de acuplare a insectelor-ţintă, aflate în condiţiile mediului saturat cu
analogii feromonilor sexuali, au loc datorită schimbărilor etologice, survenite în comportamentul
sexual al ambelor sexe. În mod grafic, cele menţionate şi demonstrate în timpul investigaţiilor
efectuate, sunt prezentate în figura 5.11.
♀♂
Fig. 5.11. Modul real de orientare a masculilor şi femelelor în condiţiile mediului
saturat cu feromon sexual sintetic.
– Direcţia vântului; – Orientarea masculilor; – Urma feromonală.
– Forme preparative cu feromon sexual sintetic; – Urma feromonului emanat
de către masculi.
Datorită rezultatelor obţinute de către noi în domeniul orientării sexuale a insectelor-ţintă,
aflate în condiţiile mediului saturat cu analogii feromonilor sexuali sintetici, este necesar ca
metoda de dezorientare al masculilor să fie evaluată sub un alt aspect. Astfel considerăm, că în
180
determinarea eficacităţii biologice a metodei de dezorientare al masculilor, este necesar să fie
efectuate unele corecţii din punct de vedere metodologic [262].
1. Nu va fi corect de a determina eficacitatea biologică a metodei de dezorientare numai
după factorul suprimării reacţiei masculilor faţă de capcanele feromonale, sau faţă de
cele cu femele;
2. Luând în consideraţie faptul, că în habitatul natural al insectelor-ţintă, aflate în
condiţiile mediului saturat cu analogii feromonilor sexuali, ambele sexe sunt în fază de
căutare a partenerului de sex opus, nu are loc blocarea legăturilor sexuale.
Investigaţiile efectuate în acest domeniu au depistat un schimbări etologice şi fiziologice,
care până la urmă provoacă o reducere semnificativă a densităţii populaţiei insectelor-ţintă, aflate
sub influenţa mediului saturat cu feromon sexual sintetic [253, 261].
Fig. 5.12. Modificările apărute în ciclul ontogenetic de dezvoltare a insectelor-ţintă, aflate sub
influenţa mediului saturat cu analogii feromonilor sexuali.
A fost demonstrat atât în condiţii de laborator, cât şi de producere, că schimbările parvenite
pe parcursul ciclului de dezvoltare a insectelor-ţintă (reducerea prolificităţii femelelor şi a
numărului de ouă fertile depuse, majorarea numărului de ouă sterile în pontele depuse,
morbiditatea majoră pe parcursul dezvoltării unei generaţii), au avut loc doar în cazul aflării lor
sub influenţa mediului saturat cu analogii feromonilor sexuali. În mod schematic, modificările
181
apărute în ciclul ontogenetic al insectelor-ţintă, aflate sub influenţa mediului saturat cu analogii
feromonilor sexuali sunt prezentate în figura 5.12.
Astfel, rezultatele obţinute şi expuse în lucrarea de faţă, dau un răspuns la modul de acţiune a
mediului saturat cu analogii feromonilor sexuali sintetici asupra ciclului de dezvoltare a insectelor-
ţintă şi explică reducerea densităţii populaţiei corespunzătoare, necătând la faptul că nu are loc
blocarea legăturilor sexuale între sexele speciei-ţintă. Deci, constatăm, că metoda de saturare a
mediului cu analogii feromonilor sexuali (metoda de dezorientare a masculilor), poate fi aplicată cu
succes în sistemele de protecţie integrată a culturilor agricole, ca metodă alternativă celor chimice.
5.3. Concluzii la capitolul 5
A fost stabilită raza de acţiune a unei capcane feromonale asupra masculilor speciei M.
Brassicae, ce se află în limitele de 15-30 m. Pentru metoda de captare în masă a masculilor speciei
date sunt necesare 15-18 capcane feromonale pe un hectar. Totodată s-a stabilit, că în rezultatul
aplicării metodei de captare în masă a masculilor a fost redus numărul femelelor acuplate cu 42-53%
şi de circa 2-3 ori a numărului de ouă depuse pe plante, evitând astfel tratările chimice;
Aplicarea metodei de captare în masă a masculilor speciei H. armigera prin amplasarea a
15 capcane feromonale pe un hectar a redus numărul de femelele acuplate cu cca 60% , iar a
tomatelor afectate de către larvele fitofagului dat – cu 95,4%.
Specia G. funebrana nu face parte din rândul fitofagilor cu proprietăţi majore de migraţie.
Raza de acţiune a unei capcane feromonale pentru această specie este de 25-30 m. Cea mai optimă
înălţime de instalare a formelor preparative pentru metoda de dezorientare a masculilor, sau a
capcanelor feromonale pentru metoda de captare în masă, este de 2 m de la suprafaţa solului.
Aplicarea metodei de captare în masă a masculilor speciei G. funebrana pe parcursul a mai
multor ani în una şi aceiaşi livadă, a provocat majorarea eficacităţii biologice: se reduce treptat
densitatea populaţiei, precum şi rata prunelor afectate de către larvele acestui fitofag.
Formele preparative (dispensatoarele) confecţionate din piele naturală, au proprietăţile şi
calităţile, care sunt necesare pentru aplicare la testarea metodei de dezorientare a masculilor
speciei fitofagului M. brassicae. Pe parcursul primelor 7 zile după expunerea lor în câmp s-a
emanat cca 35% din cantitatea iniţială de feromon, iar după 21 zile – 85%. S-a stabilit, că 4 mg
de feromon injectată în ele se emană pe parcursul a cca 35-40 zile.
Aplicarea a 30g de feromon pe un hectar, creează condiţii benefice pentru suprimarea
semnificativă a reacţiei masculilor speciei M. brassicae faţă de capcanele feromonale şi a
depunerii pontelor pe plantele de varză.
182
Aplicarea a 30 g de feromon pe un hectar provoacă blocarea reacţiei masculilor M.
brassicae faţă de capcanele feromonale, dar nu şi blocarea legăturilor sexuale între genuri. Astfel
cca 80% din femelele capturate de pe loturile experimentale erau acuplate.
Metoda de dezorientare a masculilor fitofagului M. brassicae reduce dauna provocată de
către insecte cu 77,0% la densitate mare a populaţiei, cu 84,6% – la o densitate medie, şi cu
100% – la o densitate mică;
A fost elaborată o formă preparativă multistratală (dispensator) pe baza materialelor din
clorură polivinilică pentru dezorientarea masculilor G. funebrana. Feromonul injectat în stratul
din mijloc este apărat din ambele părţi de pelicula din clorură polivinilică cu grosime diferită:
pentru prima generaţie – 135 mkm, iar pentru a doua generaţie – 210 mkm. Determinarea vitezei
de emanare a feromonului din formele preparative a demonstrat, că după 30 de zile au rămas 3-
5% din cantitatea de feromon iniţial injectată. S-a constatat, că cea mai optimă şi efectivă doză
de feromon constituie injectarea a câte 5 mg pe 1 cm2 al formei preparative multistratale.
În rezultatul testării metodei de dezorientare a masculilor speciei G. funebrana, s-a obţinut
o suprimare esenţială (97,3-100%) a reacţiei masculilor faţă de capcanele feromonale şi o
reducere semnificativă a ratei fructelor afectate (1,0-2,0%), fără oarecare deosebiri esenţiale după
generaţii, densitatea populaţiei, şi prezenţa a 80-90% de femele acuplate. Metoda de dezorientare
este egală cu eficienţa a 2-3 tratări chimice;
Compoziţia feromonului sexual sintetic a speciei G. funebrana „Z8-12Ac(10%) + E8-
12Ac(3%) + H-12Ac(90%)” a manifestat aceiaşi eficacitate biologică ca şi „Z8-12Ac(65%) +
E8-12Ac(3%) + H-12Ac(35%)” în timpul testării metodei de dezorientare a masculilor.
Totodată, costul compoziţiei noi testate este mai mic comparativ cu costul compoţiei-standart.
Dacă costul a 5 g de feromon sexual sintetic „Z8-12Ac(65%) + E8-12Ac(3%) + H-12Ac(35%)”
este de cca 100 dolari, apoi costul compoziţiei „Z8-12Ac(10%) + E8-12Ac(3%) + H-
12Ac(90%)” este de 7 dolari;
Lipsa blocării legăturilor sexuale între genuri, nu înseamnă şi lipsa eficacităţii biologice a
metodei de dezorientare. În rezultatul saturării mediului cu analogii feromonilor sexuali, se produc o
serie de perturbări în ciclul diurn al comportamentului sexual al insectelor-ţintă. Datorită acestor
perturbări au loc schimbări de ordin fiziologic în organismul lor. Aceste perturbări provoacă o
reducere considerabilă a prolificităţii femelelor. Ca rezultat se obţine o diminuare substanţială a
densităţii populaţiilor insectelor-ţintă. Astfel a fost demonstrat, că aplicarea metodei de dezorientare
îşi atinge scopul, însă lipseşte momentul cheie – blocarea legăturilor sexuale a fitofagilor-ţintă.
183
SINTEZA REZULTATELOR OBŢINUTE
Rezultatele obţinute în perioada anilor 1990-2011, prezintă un studiu amplu şi original al
fazelor comportamentului sexual diurn şi sezonier, ale speciilor de insecte cu modul ascuns de
viaţă (Mamestra brassicae, Heliothis armigera, Agrotis segetum, Grapholitha funebrana,
Euritoma shreineri).
Cercetările efectuate au permis de a descifra mecanismul de acţiune a feromonilor sexuali
sintetici atât asupra masculilor şi femelelor, cât şi asupra ciclului ontogenetic de dezvoltare a
speciilor de insecte-ţintă, şi de a argumenta teoretic şi aplicativ metodele de dezorientare şi
captare în masă al masculilor.
A fost argumentată atât din punct de vedere teoretic, cât şi aplicativ ipoteza referitot la modul
influenţei mediului saturat cu feromon sexual sintetic asupra tuturor fazelor de dezvoltare a
insectelor pe exemplul speciilor M. brassicae, H. armigera, A. segetum, şi G. funebrana.
Experimental a fost demonstrat, că mediul saturat cu feromon sexual sintetic, nu provoacă blocarea
legăturilor sexuale între sexe (astfel cum era considerat până la investigaţiile de faţă). Dar, datorită
perturbărilor (stabilite de către noi pentru prima dată) apărute în comportamentul sexual al
insectelor-ţintă, aflate sub influenţa mediului saturat cu feromon sexual sintetic, au loc unele
modificări esenţiale de ordin etologic şi fiziologic. Aceste modificări la rândul lor cauzează
reducerea esenţială a prolificităţii femelelor şi fertilităţii pontelor depuse. Astfel, modificările
depistate în comportamentul sexual al femelelor, care au loc sub influenţa mediului saturat cu
feromon, provoacă iniţierea unui act de acuplare. A fost demonstrat, că în asemenea condiţii,
femelele includ unele elemente etologice noi în comportamentul său sexual – trasarea urmelor de
feromon sexual pe substrat sau manifestarea agresivităţii faţă de masculii pasivi, provocând-ui la
iniţierea actelor de acuplare. De asemenea s-a stabilit semnificaţia feromonului afrodiziac emanat
de pe periuţele abdominale ale masculilor în iniţierea actelor de acuplare. Totodată a fost relevat,
că actele de acuplare iniţiate în asemenea condiţii, sunt de o durată mult mai mică decât cele, care
au fost iniţiate în condiţiile favorabile de existenţă a speciei date. Ulterior a fost demonstrat, că
mediul saturat cu feromon sexual sintetic, îşi extinde influenţa atât asupra reducerii fecundităţii
femelelor, cât şi asupra majorării sterilităţii pontelor depuse. Astfel, la femelele aflate în asemenea
condiţii prolificitatea se reduce cu 51%, şi mai mult, iar numărul ouălor sterile depuse în aceste
ponte creşte cu 62%, şi mai mult, în comparaţie cu femelele aflate în condiţiile favorabile
existenţei. S-a constatat, că în condiţiile mediului saturat cu feromon, la femelele, care au fost
acuplate numărul pontelor scade de 2,8 ori, iar numărul de ouă sterile în aceste ponte creşte de cca
8 ori. Observările efectuate au relevat, că aceste reduceri şi modificări în comportamentul sexual au
loc fără provocarea unor devieri de la normă de la aşa parametri, ca durata vieţii şi numărul de
184
spermatofori în bursele copulative ale femelelor. Nu au fost depistate devieri în ceea ce priveşte
numărul actelor de acuplare, care au fost iniţiate în condiţii favorabile existenţei, şi în condiţiile
mediului saturat cu feromon sexual sintetic. De asemenea a fost demonstrat, că mediul saturat cu
feromon sexual sintetic, are influenţă şi asupra femelelor, care au fost acuplate în condiţii
favorabile existenţei. În rezultatul observărilor efectuate s-a constatat, că mediul saturat cu
feromon, modifică în continuare rata masculilor şi femelelor obţinute în generaţia următoare. În
investigaţiile noastre a fost stabilit în premieră şi momentul, că mediul saturat cu feromon sexual
sintetic, îşi extinde influenţa asupra tuturor fazelor ciclului de dezvoltare a speciei-ţintă, dar nu
numai asupra fazei imago – aşa cum era considerat până în prezent.
A fost demonstrat, că femelele speciei E. şhreineri sunt purtătoare a glandelor feromonale,
iar masculii reacţionează la acest feromon numai în cazurile când femelele îşi demonstrează
poziţia de chemare. Majoritatea elementelor comportamentului sexual sunt asemănătoare cu cele
depistate la specia M. brassicae, însă unele sunt caracteristice numai speciei corespunzătoare.
Experimental a fost demonstrat, că toate elementele şi modificările depistate în timpul
comportamentului sexual, sub influenţa mediului saturat cu feromon sexual sintetic, sunt
caracteristice şi pentru alte specii (H. armigera, A. segetum). Astfel, a fost confirmat, că există o
particulariate în comportamentul sexual, caracteristică pentru toate speciile de insecte-ţintă, care
se află în condiţiile mediului saturat cu feromon sexual sintetic.
Au fost determinaţi şi descrişi factorii, care provoca reducerea considerabilă a densităţii
populaţiilor de insecte fitofage, aflate sub influenţa mediului saturat cu feromon sexual sintetic,
chiar şi în absenţa blocării legăturilor sexuale între sexele speciilor-ţintă. A fost demonstrat, că
femelele îşi percep propriul feromon şi astfel ele pot evalua densitatea propriei populaţii în
spaţiul habitatului natural. Până în prezent se considera, că feromonii sexuali, emanaţi de către
femele (sau cei sintetici), sunt percepuţi doar de către masculi. Comparând activitatea enzimelor
alaninaminotransferaza şi fosfataza acidă, extrase din spermatoforii ce se aflau în bursele de
acuplare a femelelor întreţinute în mediul saturat cu feromon şi a celor din varianta-martor, a fost
demonstrat, că există o destabilizare esenţială în procesul de fecundare a ouălor, şi anume, în
momentul trecerii lor prin spermatecă. Astfel, în mediul saturat cu feromon sexual sintetic,
sperma se inactivează şi se reţine în interiorul spermatoforilor. Aceasta s-a confirmat prin
prezenţa unei cantităţi mult mai mari de proteină în spermatoforii femelelor întreţinute în mediul
saturat cu feromon sexual sintetic, decât în spermatoforii femelelor întreţinute în mediul
favorabil existenţei. A fost demonstrat experimental, că mediul saturat cu feromon sexual
sintetic, provoacă unele perturbări hormonale în organismul insectelor, şi anume a hormonului
juvenil, de care depinde conţinutul şi activitatea enzimelor alaninaminotransferaza şi fosfataza
185
acidă, care influenţează direct asupra sistemului de reproducere a insectelor. Astfel a fost stabilit,
că la insectele menţinute în condiţiile mediului saturat cu feromon sexual sintetic, activitatea
alaninaminotransferazei şi fosfatazei este cu mult mai mare. Din această cauză are loc o
inactivare a spermei şi o reţinere a ei in spermatofori. Aceasta, la rândul său duce nemijlocit la o
reducere considerabilă a fecundităţii ouălor. Aşadar, a fost demonstrat, că actele de acuplare
iniţiate în mediul saturat cu feromon sexual sintetic, fiziologic nu realizează pe deplin
productivitatea sexuală, din cauza inactivării spermei. Astfel, femelele speciei M. brassicae,
întreţinute în condiţiile mediului saturat cu feromon sexual, depun un număr mai mic de ouă
fertile şi un număr mai mare de ouă sterile. Deci, în mod experimental s-a demonstrat, că unul
dintre factorii de bază, care provoacă reducerea prolificităţii femelelor întreţinute în condiţiile
mediului saturat cu feromon sexual sintetic, sunt unele perturbări apărute în complexul hormonal
al speciilor de insecte-ţintă.
De asemenea a fost demonstrat, că activitatea sexuală diurnă a speciei M. brassicae, în
condiţiile habitatului natural, nu se deosebeşte de cea manifestată în condiţii de laborator, şi se
desfăşoară în unul şi acelaşi interval de timp, care este cuprins între orele 300
şi 600
dimineaţa.
Totodată a fost demonstrat, că feromonul sexual sintetic, nu provoacă o astfel de perturbare în
activitatea sexuală a insectelor speciei M. brassicae, care ar putea bloca legăturile sexuale între
sexe. Elementele comportamentului sexual s-au format treptat, timp de milenii pe perioadă de
evoluţie a speciei date, şi dacă chiar feromonul sexual sintetic difuză încontinuu din
dispensatoare, este imposibil de a reduce la zero elementele etologice, obţinute pe cale evolutivă.
Factorii stabiliţi au o semnificaţie mare pentru înţelegerea corectă şi deplină a mecanismului de
acţiune a feromonilor sexuali sintetici asupra speciilor de insecte-ţintă şi elaborarea metodelor de
dezorientare a masculilor.
Experimental a fost demonstrat, că activitatea sexuală sezonieră a speciei M. brassicae se
extinde pe o perioadă de aproximativ 1,0-1,5 luni pentru fiecare generaţie, cu un interval bine
evidenţiat între generaţii de cca 20 de zile. Pentru aplicarea metodei de dezorientare a masculilor
speciei date, sunt necesare dispensatoare feromonale, care pot să-şi extindă activitatea pe o
perioadă de cca 30-40 de zile.
De asemenea, a fost demonstrat, că la capcanele cu compoziţia feromonală „Z11-
16Al(90%) + Z9-16Al(5%) + Z9-14Al(5%)” sunt capturaţi masculii speciei Mythimna
(Leucania) albipuncta. A fost descrisă pentru prima dată dinamica sexuală sezonieră a speciei
date pe teritoriul Republicii Moldova.
În urma testării compoziţiilor feromonale, de asemenea, a fost demonstrat, că la
respectarea metodologică a instalării şi întreţinerii capcanelor cu compoziţia feromonală „Z11-
186
16Al(97%) + Z9-16Al(3%)” pot fi obţinute rezultate, care reflectă corect dinamica sezonieră
sexuală a speciei H. armigera. Analiza rezultatelor obţinute a reelvat elocvent, că populaţia
speciei H. armigera se dezvoltă în condiţiile geografice a Moldovei în trei generaţii.
În rezultatul multiplelor testări a fost demonstrat, că adaosul componenţilor minori în
compoziţia feromonului sexual al speciei M. brassicae, nu influenţează semnificativ asupra unei
majorării eficacităţii biologice a acestuia. Astfel s-a constatat, că pentru aplicare este optimă
compoziţia „Z11-16Ac”. A fost demonstrat, că compoziţia feromonală „Z8-12Ac (10%) + E8-
12Ac(3%) + H-12Ac(90%)” este cea mai optimală pentru specia G. funebrana. Investigaţiile
efectuate au relevat (pentru prima dată), că este posibil de a reduce cota componentului principal
până la 10% în compoziţia feromonului sexual al speciei G. funebrana, care până în prezent
constituia cca 97%, fără de a reduce eficacitatea biologică. Astfel, compoziţia feromonului sexual
al speciei G. funebrana, elaborată de către noi, poate fi aplicată cu succes în protecţia plantelor,
deoarece este efectivă, şi cu mult mai ieftină comparativ cu standardul aplicat până în prezent.
Au fost elaborate şi confecţionate dispensatoare din piele naturală (rebut al fabricii de
încălţăminte), care dispuneau proprietăţile şi calităţile, necesare pentru a fi aplicate în testarea
metodei de dezorientare a masculilor speciei M. brassicae. Cercetările privind selectarea
dispensatoarelor au relevat, că injectarea numai a câte 2 mg de feromon sexual într-un
dispensator din piele naturală, nu este suficientă din motivul, că deja după 21 de zile de expunere
a lor în câmp, feromonul injectat în ele difuză total. Pentru testarea metodei de dezorientare a
masculilor speciei M. brassicae este necesar de acea cantitate de feromon, care va difuza din
dispensatoare, pe parcursul de dezvoltare a unei generaţii (35-40 de zile). Astfel a fost
demonstrat, că doza de 4 mg de feromon sexual, injectată într-un dispensator din piele naturală, a
difuzat în mediul ambiant pe parcursul a 35-40 de zile, care este egală cu perioada de dezvoltare
a unei generaţii a speciei M. brassicae. În ceea ce priveşte dispensatoarele confecţionate din tub
de cauciuc s-a demonstrat, că ele pot fi aplicate cu succes la elaborarea metodei de captare în
masă a masculilor speciei date. Astfel, aplicarea a 15 capcane feromonale pe un hectar, a permis
de a reduce densitatea populaţiei speciei M. brassicae până la nivelul pragului economic de
daunare. Analiza femelelor capturate în capcanele nutritive pe parcursul fiecărei generaţii a
demonstrat, că există o diferenţă statistică definită între numărul de femele acuplate în varianta-
martor şi cea experimentală. Astfel, în prima generaţie numărul femelelor, care nu au fost
acuplate constituia 53% în varianta experimentală şi 14% în varianta-martor. Pentru generaţia a
doua aceşti indici constituiau 42% şi 8% respectiv. Au prezentat interes şi rezultatele privitor la
depunerea pontelor pe parcursul ambelor generaţii. Astfel, numărul de ouă depuse în varianta
experimentală s-a redus de cca 2-3 ori în comparaţie cu numărul de ouă, care au fost depuse pe
187
plantele din varianta-martor. Ca rezultat, pe loturile experimentale au fost excluse tratările
chimice, pe când lotul din varianta-martor a fost tratat chimic de două ori.
A fost demonstrat, că repartizarea în condiţii de câmp a câte 7500 dispensatoare (1/1,3 m2),
din considerentele a câte 30 g de feromon sexual pe un hectar, este suficientă pentru suprimarea
dezvoltării populaţiei speciei M. brassicae. Crearea pe sectorul experimental a unei concentraţii
feromonale de 750 mg/ha/zi, permite de a suprima reacţia masculilor la capcanele feromonale şi
depunerea pontelor pe plante de către femele. Eficacitatea biologică a metodei de dezorientare a
masculilor speciei M. brassicae a fost evaluată pe fonul diferit a densităţii populaţiei (mari,
medie şi mică). În toate variantele a fost relevat, că datorită influenţei mediului saturat cu
feromon sexual are loc o suprimare esenţială a populaţiei (77,0-100%).
Experimental a fost demonstrat, că adulţii speciei G. funebrana nu fac parte din rândul
celor cu proprietăţi mari de migraţie. A fost elaborat un nou tip de dispensator, confecţionat din
materia primă (rebut) livrată de către firma “ASCHIM” (Chişinău). Pe baza materialelor din
clorură polivinilică au şi fost confecţionate compoziţii multistratale în care s-a injectat feromonul
sexual sintetic a speciei G. funebrana cu următoarea componenţă „Z8-12Ac(10%) + E8-
12Ac(3%) + H-12Ac(90%)”. Feromonul sexual era injectat în stratul din mijloc, care era apărat
din ambele părţi de pelicula din clorură polivinilică. Determinarea emanării substanţelor biologic
active şi longevitatea activităţii acestor dispensatoare prin metoda cromatografică a demonstrat,
că după 30 de zile de expunere a lor în câmp, în ele rămân numai 3-5% din cantitatea iniţială de
feromon, ceea ce este un avantaj comparativ cu formele preparative din cauciuc (în care rămâne
30-40%). A fost demonstrat, că aplicarea dozei de 5 g de feromon pe un hectar duce la
suprimarea esenţială (97,3-99,6%) a reacţiei masculilor la capcanele feromonale şi la reducerea
semnificativă a numărului de fructe atacate (1-2%).
Datorită rezultatelor obţinute de către noi în domeniul orientării sexuale a speciilor de
insecte-ţintă, aflate în condiţiile mediului saturat cu feromon sexual sintetic, metoda de
dezorientare al masculilor trebuie evaluată sub un alt aspect. Astfel considerăm, că în
determinarea eficacităţii biologice a metodei de dezorientare al masculilor, este necesar de a fi
efectuate unele corecţii din punct de vedere metodologic [146].
- Nu va fi corect de a fi apreciată eficacitatea biologică a metodei de dezorientare a
masculilor, numai după factorul suprimării reacţiei masculilor faţă de capcanele
feromonale, sau cele cu femele;
- Luând în consideraţie faptul, că în habitatul natural al speciilor de insecte-ţintă, aflate în
condiţiile mediului saturat cu feromon sexual sintetic, ambele sexe sunt în fază de căutare
a partenerului de sex opus, nu are loc blocarea legăturilor sexuale.
188
Investigaţiile efectuate au depistat un şir de schimbări etologice şi fiziologice, care până la
urmă provoacă o reducere semnificativă a densităţii populaţiei speciei de insecte-ţintă, aflate sub
influenţa mediului saturat cu feromon sexual sintetic [144, 261, 265]. A fost demonstrat atât în
condiţii de laborator, cât şi de producere, că schimbările depistate pe parcursul ciclului
ontogenetic al speciilor de insecte-ţintă (reducerea fertilităţii femelelor, reducerea numărului de
ouă fertile depuse, majorarea numărului de ouă sterile în pontele depuse, morbiditatea majoră pe
parcursul dezvoltării unei generaţii) au avut loc doar în cazul aflării lor sub influenţa mediului
saturat cu feromon sexual sintetic.
Astfel, rezultatele obţinute şi expuse în lucrarea de faţă, explică modul de acţiune a mediului
saturat cu feromon sexual sintetic asupra ciclului de dezvoltare a speciilor de insecte-ţintă şi faptul
reducerii densităţii populaţiei corespunzătoare, necătând la absenţa blocării legăturilor sexuale între
sexele speciei insectelor-ţintă. Deci, constatăm, că metoda de saturare a mediului cu feromon
sexual sintetic (metoda de dezorientare a masculilor) poate fi aplicată cu succes în sistemele de
protecţie integrată a culturilor agricole, ca metodă alternativă celor chimice.
189
CONCLUZII GENERALE ŞI RECOMANDĂRI
Problema ştiinţifică importantă rezolvată constă în stabilirea mecanismului de acţine a
analogilor feromonilor sexuali asupra ciclului de dezvoltare a speciilor de insecte cu modul
ascuns de viaţă; evidenţierea şi determinarea fazelor etologice ale comportamentului sexual;
determinarea factorilor şi a modificărilor fiziologice, care asigură reducerea prolificităţii
femelelor aflate sub acţiunea mediului saturat cu analogii feromonilor sexuali; determinarea
rolului feromonului afrodiziac în cadrul procesului etologic al insectelor-ţintă; determinarea
criteriilor principale de evaluare a eficacităţii biologice a metodelor de captare în masă şi
dezorientare a masculilor.
Aportul personal. Ideea investigaţiilor, pecum şi design-ul cercetărilor aparţine autorului.
Rezultatele obţinute, analiza lor, generalizările şi concluziile aparţin în exlusivitate autorului.
Pentru realizarea obiectivelor trasate a fost necesar de a perfecta suportul metodologic
existent, iar în cazurile determinării comportamentului sexual în condiţiile nediului saturat cu
analogii feromonilor sexuali, de a elabora noi procedee metodologice. Experimentele, din punct
de vedere metodologic, au avut caracter de inovaţie. Un rol determinant al cercetărilor au avut
investigaţiile asupra fazelor caracteristice comportamentului sexual al insectelor-ţintă. Din punct
de vedere metodologic, modalitatea determinării fazelor caracteristice comportamentului sexual
al insectelor-ţintă a fost executat pentru prima dată.
Pe parcursul investigaţiilor efectuate au fost evaluaţi factorii, ce influenţează asupra reducerii
fecundităţii femelelor insectelor-ţintă, aflate sub acţiunea mediului saturat cu analogii feromonilor
sexuali. Pentru determinarea fiecărui factor în parte au fost modelate o serie de experimente speciale,
care, din punct de vedere metodologic, sunt descrise şi efectuate pentru prima dată.
– Determinarea reacţiei femelelor la propriul său feromon sexual a fost determinată
metodologic prin operaţia de amputare a antenelor cu ajutorul foarfecelor chirurgicale.
Femelele, astfel preparate, au fost apoi împerecheate cu masculi normal dezvoltaţi. Pe
parcursul experimentului se înregistrau mai mulţi factori, dar principalii dintre ei au fost cei
ce demonstrau numărul actelor de acuplare iniţiate şi numărul de ouăl depuse de către
aceste femele. Cercetările au fost efectuau atât cu perechile insectelor, care se aflau în
condiţii favorabile existenţei (martor), câz şi cu perechile, care se aflau în condiţiile
mediului saturat cu analogii feromonilor sexuali (în olfactometru).
– Determinarea prolificităţii femelelor în dependenţă de durata actului de acuplare a fost
efectuată prin aplicarea unor procedee metodologice. Astfel, indivizii împerecheaţi (în
190
timpul actului de acuplare), au fost forţat decuplaţi după o perioadă de 0,5; 1; 2; 3; 4; 5 şi 6
ore de la începutul actului de acuplare. Masculii au fost apoi înlăturaţi, iar femelele lăsate
în continuare pentru a-şi depune pontele. Rezultatele obţinute au fost înregistrate şi
comparate cu prolificitatea femelelor aflate în condiţii favorabile existenţei (martor), unde
actul de acuplare decurgea în mod normal.
– Determinarea devierilor apărute în sistemele de reproducere a insectelor-ţintă sub acţiunea
mediului saturat cu analogii feromonilor sexuali a fost efectuată prin aplicarea metodelor
biochimice (enzimologice). Reieşind din procedeele metodologice aplicate au fost analizate
enzimele alaninaminotransferaza şi fosfataza acidă – la femele în variole şi spermatofori,
iar la masculi în gonade.
– Comportamentul sexual sezonier al insectelor-ţintă a fost determinat prin înregistrarea
activităţii pe întreg ciclul ontogenetic. Au fost determinate etapele de bază pentru metoda
de dezorientare a masculilor: optimizarea compoziţiei analogilor feromonilor sexuali;
optimizarea dispensatoarelor feromonale; optimizarea dozei de feromon în diferite tipuri
de dispensatoare; determinarea dozei optimale de feromon sexual pe suprafaţa unui
hectar; evaluarea eficacităţii biologice a metodei. De asemenea au fost evaluate şi
etapele-cheie pentru elaborarea metodei de captare în masă a masculilor: determinată raza
de acţiune a unei capcane feromonale asupra masculilor insectelor-ţintă; stabilită
înălţimea optimă de amplasare a capcanelor feromonale; determinat numărul optim de
capcane feromonale pe suprafaţa unui hectar; evaluată eficacitatea biologică a metodei.
Aspectele elucidate pe parcursul realizării tezei de doctor habilitat „Fundamentarea
mecanismelor acţiunii feromonilor sexuali pentru diminuarea populaţiilor insectelor
dăunătoare culturilor agricole” pot fi exprimate prin următoarele concluzii generale:
1. A fost soluţionată o importantă problemă ştiinţifică privind fundamentarea teoretică şi
aplicativă a mecanismelor de acţiune a analogilor feromonilor sexuali asupra ciclului
ontogenetic al insectelor fitofage şi determinată eficacitatea biologică a metodelor de
dezorientare şi captare în masă a masculilor pentru reglarea densităţii populaţiilor de insecte cu
modul ascuns de viaţă.
2. Au fost determinate particularităţile etologice ale comportamentului sexual al speciilor de
insecte Mamestra brassicae, Heliothis armigera, Agrotis segetum, Eurytoma schreineri şi
Grapholitha funebrana, evidenţiind 5 faze − pasivă, activă, activi sexuală, de curtare şi de
acuplare, stabilind totodată că mediul saturat cu feromon acţionează asupra insectelor-ţintă,
provocînd modificări esenţiale asupra comportamentului sexual, omiţînd fazele „activă” şi „de
191
curtare”, fără blocarea legăturilor sexuale dintre genurile insectelor-ţintă, reducînd prolificitatea
femelelor şi a fertilităţii ouălor, majorînd numărul de ouă sterile şi a morbilităţii la stadiile de
larvă şi cristalidă.
3. A fost stabilit rolul factorilor dominanţi, care determină reducerea prolificităţii femelelor
insectelor-ţintă, manifestate prin reducerea duratei actelor de acuplare, perceperea de către
femele a feromonului sexual şi apariţia „efectului de intimidare” sau „ de concurenţă”,
modificarea conţinutului şi activităţii enzimelor cuplate cu hormonul juvenil
(alaninaminotransferaza şi fosfataza acidă).
4. Cu ajutorul capcanelor fermonale au fost determinate particularităţile comportamentului
sexual diurn şi sezonier al speciilor M. brassicae, G. funebrana şi H. armigera în condiţiile
agroclimatice ale Republicii Moldova.
5. A fost fundamentată metodologia şi elaborate procedeele tehnologice de aplicare a analogilor
feromonilor sexuali pentru captarea în masă a masculilor de M. brassicae, H. armigera şi G.
funebrana utilizînd 10-15 capcane feromonale pe suprafaţa unui hectar, amplasate la înălţimea
de 1,2-2,0 m de la sol, iar pentru metoda de dezorientare a masculilor M. brassicae – 7500 de
dispensatoare cu 30 g/feromon/ha/generaţie, iar pentru masculii G. funebrana – 250-500
decdispensatoare cu 5 g/feromon/ha/generaţie.
6. Au fost elaborate dispensatoare din piele naturală şi din clorură polivinilică, care asigură
difuzia uniformă a analogilor feromonilor sexuali, fiind utilizaţi pentru metoda de dezorientare
al masculilor de M. brassicae – 750 mg feromon/ha/zi, şi de G. funebrana – 150 mg
feromon/ha/zi.
7. A fost elaborată şi implementată metoda de captare în masă a masculilor de M. brassicae cu
eficacitatea biologică de 60-70%, iar a speciei G. funebrana – 94-98%, în funcţie de densitatea
populaţiei dăunătorilor.
8. A fost elaborată şi implementată metoda de dezorientare a masculilor de M. brassicae cu
eficacitatea biologică de 77-100%, iar a speciei G. funebrana de 97,3-100%, în funcţie de
densitatea populaţiei dăunătorilor.
9. S-a demonstrat, că mediul saturat cu analogii feromonilor sexuali nu provoacă blocarea
legăturilor sexuale între genurile speciilor de insecte-ţintă, ci induc modificări etologice şi
fiziologice apărute la anumite stadii ontogenetice, cea ce asigură diminuarea substanţială a
densităţii populaţiilor de dăunători.
192
Recomandări practice
Elaborările etologice ce ţin de elementele comportării sexuale a diferitor specii de fitofagi
pot servi ca bază teoretică şi practică în argumentarea aplicării feromonilor sexuali sintetici
în sistemele de protecţie integrată a culturilor agricole ca metode alternative celor chimice.
Pentru interpretarea corectă a rezultatelor aplicării metodei de dezorientare a masculilor
este necesar de luaîn consideraţie următorii indici:
Suprimarea captării masculilor în capcanele feromonale;
Suprimarea captării masculilor în capcanele cu femele;
Reducerea ratei de atac a recoltei în comparaţie cu martorul;
Reducerea numărului de femele acuplate.
Se propune de a fi aplicate câte 10-15 capcane feromonale/ha, pentru eliminarea a cca 80-
90% din masculii activi ai insectelor-ţintă. Eficacitatea biologică a metodei de captare în
masă a masculilor M. brassicae, H. armigera şi G. funebrana se află în limitele de 90-98%.
Se propune pentru aplicare o nouă compoziţie feromonală specifică speciei G. funebrana –
„Z8-12Ac(10%)+E8-12Ac(3%)+H-12Ac(90%)”, care este mai ieftină cu cca 93% decât
compoziţia aplicată până în prezent – „Z8-12Ac(97%)+E8-12Ac(3%)”.
A fost elaborată şi se propune pentru aplicare metoda de dezorientare a masculilor M.
brassicae şi H. armigera.
Pentru M. brassicae – se propune pentru aplicare 30 g/feromon/ha (7500 de
dispensatoare a câte 4 mg în fiecare, a analogului feromonului sexual „Z11-16Ac”);
Pentru G. funebrana – se propune pentru aplicare 5 g/feromon/ha (500 de
dispensatoare a câte 10 mg în fiecare a analogului feromonului sexual „Z8-
12Ac(10%)+E8-12Ac(3%)+H-12Ac(90%)”);
Eficacitatea biologică a metodei de dezorientare al acestor două specii de insecte se
află în limitele de 77-100% (în dependenţă de densitatea populaţiilor).
Se recomandă, ca în cadrul strategic de elaborare a agriculturii durabile şi planificării
măsurilor de protecţie pentru obţinerea producţiei ecologice să fie incluse şi metodele de
dezorientare şi eliminare în masă a masculilor pentru a ameliorarea stării fitosanitare în
agrobiocenoze.
193
BIBLIOGRAFIE
1. Berca M. Ecologie generală şi protecţia mediului. Bucureşti: Ceres., 2000, 435 p.
2. Volosciuc L. Biological Means as Natural Products for Sustainable Agriculture. Advanced
Biological Technologies and their Impact on Economy under agenda "Natural Products:
Technologies for their Capitalization in Agriculture, Medicine, and Food Industry”.
Chişinău, 2005, p.51-58.
3. Voloşciuc L. Protecţia plantelor: problem şi perspective. În: Ştiimţa agricolă. 2009, n.1,
p.33-38. ISSN 1857-0003.
4. Voloşciuc L. Biotehnologia producerii şi aplicării preparatelor baculovirale în agricultura
ecologică. Chişinău. 2009. 234p.
5. Andrieş S. et al. Cod de Bune Practici Agricole. Chişinău: Mediul ambiant, 2007, 116 p.
6. Leşanu M., Lozan A. Biotehnologii clasice şi moderne. Editerra Prim. Chişinău, 2010. 166 p.
7. Strategia naţională şi planul de acţiune în domeniul conservării diversităţii biologice.
Chişinău: Ştiinţa, 2002. 104 p.
8. Cadrul Naţional în Domeniul Securităţii Biologice. Ministerul Ecologiei şi Resurselor Naturale.
Programul Naţiunilor Unite Pentru Mediu/Fondul Global Pentru Mediu. Chişinău. 2004. 47 p.
9. Lozan A., Galitschi I., Scorpan O. Biodiversitatea Cadrul Instituţional-Legislativ. Chişinău:
Elan poligraf, 2008. 252 p.
10. Duca Gh. Contribuţii la societatea bazată pe cunoaştere. Ştiinţa. Chişinău. 2007. 288p.
11. Gaina B. Produse ecologice vitivinicole. Chişinău: Litera, 2002. 136 p.
12. Legea cu privire la producţia agroalimentară ecologică, HG nr.149 din 15.02.06. Nr. 115-
XVI din 09.06.05 În: Monitorul oficial al Republicii Moldova, 15.08.2005, n.095.
13. Senic I., Murahovschi A. Producţia agroalimentară ecologică. Chişinău, 2006. 36 p.
14. Чернiй А. Бiологiчне обгрунтування застосування регуляторiв життедiяльностi комах
для обмеження iх чисельностi. Автореф. дисерт. на здобуття наукового ступеня
доктора сiльськ. Наук. Киiв, 2004. 43 с.
15. Гричанов И., Овсянникова Е. Феромоны для фитосанитарного мониторинга вредных
чешуекрылых. В: Приложение к Вестнику Защиты Растений. Санкт-Петербург,
Пушкин, 2005, 244 с.
16. Elzen G., Hardee D. United States Department of Agriculture-Agricultural Research Service
research on managing insect resistance to insecticides. In J. Pest Manag. Sci., 2003, v.59, p.770-776.
17. Oerke E. Crop losses to pests. In J. Agric. Sci., 2006, v.144, p.31-43.
194
18. Cox P. Potential for using semiochemicals to protect stored products from insect
infestation. În J.: Stored prod. Res., 2004, v.40, p.1-25.
19. Gengotti S., Censi D. Il controllo delle nottue fogliari su lattuga in colitivazione biologica.
In J. L,Inf. Agrar., 2004, v.23, p.49-52.
20. Одиноков В. и др. Семиохемики в защите зерна и продуктов его переработки от
вредных насекомых. Отв. Редактор Галин Ф., Уфа: Гилем, 2005. 232 с.
21. Лебедева К., Вендило Н., Плетнев В. Феромоны вредных насекомых. В: Защита и
карантин растений. Москва, 2006, №4, с.40-41.
22. Mondor E. et al. Divergent pheromone-mediated insect behaviour under global atmospheric
change. In J. Global Change Biology, 2004, v.10, p.1821-1824
23. Jacquin-Joly E., Merlin C. Insect olfactory receptors: contributions of molecular biology to
chemical ecology. J. Chem. Ecol., 2004, v.30, p.2359-2397.
24. Jefferis G. et al. Comprehensive maps of Drosophila higher olfactory centers: Spatially
segregated fruit and pheromone representation. In J. Cell, 2007, v.128, p.1187-1203
25. Xue B. et al. Novel sex pheromone desaturases borers generated through gene duplication
and retroposon fusion. In: J.: Proc. Natl. Acad. Sc., USA, 2007, v.104,p.4467-4472.
26. Carde R., Willis M. Navigational strategies used by insects to fiind distant, wind-borne
sources of odor. In J. Chem. Ecol., 2008, v.34, p.854-866.
27. De Bruyne M., Baker T. Odor detection in insects: volatile codes. J. Chem. Ecol., 2008,
v.34, p.882-897.
28. Ткач М. Совки и меры борьбы с ними. Кишинев: Картеа молдовеняскэ, 1977., 102 с.
29. Pollini A. Manuale di entomologia applicata. 1 edizione. Milano, Edagricole. 2006. 1462 p.
30. Călin M. et al. The stady of sexual traps for pest monitoring, cabbage moth – Mamestra
brassicae L. Lucrări ştiinţifice, Universitata de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară „Ion
Ionescu de la Brad”, Iaşi, Seria Horticultură, 2009, v.52, p.1115-1118.
31. INRA. 2008. http://www.inra.fr/hyppz/RAVAGEUR/6mambra.htm (vizitat 07.09.2010).
32. Devetak M., Vidrih M., Trdan S. Cabbage moth (Mamestra brassicae L.) and bright-line
brown-eyes moth (Mamestra oleraceae L.) - prezentation of the species, their monitoring
and control measures. In: J. Acta agriculturae Slovenica, 2010, 95(2), p.149-156.
33. Guclu S. et al. Some biological observations on Mamestra brassicae (Linnaeus, 1758)
(Lepidoptera: Noctuidae), an important cabbage pest in Erzurum, Turkey. In J.: Ataturk
University Ziraat Fak. Derg., 2006, v.37(1), p.17-20.
195
34. Rojas J., Wyatt T., Birch M. Oviposition by Mamestra brassicae (L.) (Lepidoptera,
Noctuidae) in relation to age, time of day and host plant. In: J. of Applied Entomology,
2001, v.125, p.161-163.
35. Metspalu L., Jogar K., Hiiesaar K., Grishacova M. Food plant preference of the cabbage
moth, Mamestra brassicae (L.). Latv. J. Agron., 2004, v.7, p.15-19.
36. Ulland S. Functional characterization of olfactory receptor neurons in the Cabage moth
Mamestra brassicae L. (Lepidoptera, Noctuidae). Doctoral thesis. Trondheim. NTNU.
2007, p.15-32.
37. Sannino L. Danni da insetti al tabaco. In: J. Inf. Fitopatol. 2005, nr.2, p.7-10.
38. Vacchi A., Cioni F. Lepidoptteri dannosi alla barbabietola da zucchero. In: J. Inf. Fitopatol.
2006, n.10, p.9-15.
39. Szentesi A., Toth M., Dobrovolszky A. Evidence and preliminary investigations on a male
aphrodisiac and a female sex pheromone in Mamestra brassicae (L.). In: J. Acta Phytopat.
Academ. Scien. Hung., 1975, v.10, n.3-4, p.425-429.
40. Attygalle A. et al. Technique for injecting intact glands for analysis of pheromones of
Lepidoptera by capillary gas chromatography: Reinvestigation of pheromone complex of
Mamestra brassicae. In: J. of Chem. Ecol., 1987, v.13, n.5, p.1299-1311.
41. Сурендер Пал Сингх. О правильном наименовании хлопковой совки Heliothis
armigera Huebner (Lepidoptera, Noctuidae). В: Энтомологическое обозрение,
Ленинград, 1971, №1, c.160-161.
42. Сухарева И. Совки. В кн.: Насекомые и клещи - вредители сельского хозяйства,
Чешуекрылые. Санкт-Петербург: Наука,1999, т.3, ч.2, с.332-378
43. Ковалев Б., Конюхов В., Шолль А. Два компонента аттрактанта хлопковой совки
(Heliothis armigera Hbn.), выделение и идентификация. В: Уч. зап. Тартуского гос. ун-
та, Труды по химии, Исслед. по феромонам. Тарту, т.545, 1980, с.7-9.
44. Center M. The analysis of chemical communication in Heliothis armigera. Prac. IV,
Entomol. Congr. Yohannesburg, 6-8 Sept., Pretoria, 1983, p.39-40.
45. Елисовецкая Д. и др. Уточнение состава полового феромона Heliothis armigera. В:
матер. межд. науч. Симпозиума. Chişinău: Universitatea Agricolă de Stat, 2007, с.308-312.
46. Кононенко В. Совки. В кн.: Определитель насекомых Дального Востока, Веерокрылые
и бабочки (под ред. Лер П.). Владивосток: Дальнаука, 2003, т.5, вып.4, 688 с.
47. Lofstedt C. et al. Pheromone dialects in European turnip moths Agrotis segetum. In J.
Oikos, 1986, n.46, p.250-257.
196
48. Wu W., Hansson B., Lofstedt C. Electophysiological and behavioural evidence for a fourth
sex pheromone component in the turnip moth, Agrotis segetum. În: J. Physiological
Entomol., 2008, v.20, n.1, p.81-92.
49. Koltun N., Yarchakovskaza S. Mass trapping of Synanthedon tipilifornis on blackurrants
and Grapholitha funebrana on plums with pheromone glue traps in Belarus. In J. of Fruit
and Ornamental Plant Research, 2006, v.14 (suppl. 3), p.175-180.
50. Поляков И., Копанева Л., Дорохова Г. Численность и распространение вредителей и
энтомофагов, плодовых и ягодных культур в различных сельскохозяйственных зонах
СССР (по многолетним данным). В Кн.: Определитель вредных и полезных
насекомых и клещей, плодовых и ягодных культур в СССР (сост. Копанева Л.М.).
Ленинград: Колос, 1984. с.6-45
51. Методические указания по регистрационным испытаниям инсектицидов и
роденцидов в сельском хозяйстве, Ред. Долженко В.И., СПб.: ВИЗР, 2004. 363с.
52. Сундукова Н., Сазонов А., Барякина И. Возможности применения синтетических
половых феромонов в борьбе со сливовой плодожоркой. В кн.: Феромоны насекомых
и разработка путей их практ. использования. Ленинград, 1988, с.87-94.
53. Granges J., Baggiolini M. A synthetic sex-attractant pheromone for the plum moth
Grapholitha funebrana Tr. (Lep. Tortricidae). Revue Suisse, de Viticulture, Arboricculture
et Horticulture, 1971, v.3, n.3, p.93-94.
54. Guerin P. et al. Sex pheromone of Grapholita funebrana. Occurrence of Z-8- and Z-10-
tetradecenyl acetate as secondary components. In J. Chem. Ecol., 1986, v.12, p.1361-1368.
55. Hari K., Penzes B. Selectivity of the oriental fruit moth sex pheromone trap in peach and
apricot orchards. International Journal of Horticultural Science. Agroinform Publishing
House, Budapest, 2010, v.16(2), p.17-20.
56. Grichanov I. Male Pheromones in relation to the origin of the pheromone system in
Lepidoptera. http://www.fortunecity.com/greenfield/porton/875/PHEROMON.htm,
03.05.2004. (vizitat 16.05.2011)
57. Киршенблат Я. Классификация некоторых биологически активных веществ,
вырабатываемых животными. В: Тр. Ленинградского о-ва естествоиспытателей. 1957,
т.73, вып. 4, с.225-228.
58. Karlson P., Luscher M. Pheromones: A new term for a class of biologically active
substances. In J. Nature, 1959, v.183, p.53-56.
59. Sahu R., Hameed S. Pheromones in insect control - Areriew. In: J. Pesticides., 1983, v.17,
n.12, p.18-20.
197
60. Iacobson M. Insect sex Pheromones. Acad. Press., New York and London, 1972, 391 p.
61. Beroza M. Chemicals Controling Insect Behaviour. In: Academic Press, N.Y., 1970, 170 p.
62. Shorey H., Mckelvey J. Chemical control of insect behaviour: theory and application. New
York: John Wiley and Sons., Inc., 1977. 414 p.
63. Елизаров Ю. Хеморецерция насекомых. Изд. Московского Универс., 1978, 231с.
64. Ritter R. Chemical ecology: odour communication in animals. Amsterdam: Elsevier/North-
Holland Biomedical Press, 1979, 427p.
65. Roelofs W. Establishing efficacy of sex attractants and disruptants for insect control. In: J.
College Park., 1979, 97 p.
66. Nordlund D., Jones R., Lewis W. Semiochemicals, their role in pest control. New York:
Wiley, 1981, 306 p.
67. Mitchell E. Management of insect pests with semiochemicals. Concepts and practice. New
York; London: Plenum, 1981, 514 p.
68. Kydonieus A., Beroza M. Insect suppression with controlled release pheromone systems.
CRC Press, Boca Raton, Florida, 1982, v.1, 274 p.
69. Kydonieus A., Beroza M. Insect suppression with controlled release pheromone systems.
CRC Press, Boca Raton, Florida, 1982, v.2, 312 p.
70. Birch M., Haynes K. Insect pheromones. In J. Studies in Biol., London, 1982, n.147, 82p.
71. Лебедева К., Миняйло В., Пятнова Ю. Феромоны насекомых. Москва: Наука, 1984, 268 с.
72. Aoki K., Ishii S., Morita H. Animal behavior. Neurophysiologicaland ethological
approaches. Tokyo; New York, 1984, 274 p.
73. Бедный В. Технология применения диспарлюра в лесозащите. Кишинев: Штиинца,
1984., 168 с.
74. Bell W., Carde R. Chemical ecology of insects (I). London: Chapman & Hall, 1984, 524 p.
75. Скиркявичюс А. Феромонная коммуникация насекомых. Вильнюс: Мокслас, 1986. 289 с.
76. Arn H., Toth M., Priesner E. List of sex pheromones of Lepidoptera and related attractants.
In:Use of pheromones and other semi chemicals in integrated control. 1986, 123 p.
77. Буров В., Сазонов А. Биологически активные вещества в защите растений. Москва,
Агропромиздат, 1987, 199с.
78. Carde R., Bell W. Cemical ecology of insects(II). New York: Chapman & Hall, 1995, 433 p.
79. Siebold C. Die spermatozoen wirbellosen Tiere. IV. Die spermatozoen in dem berfruchteten
insektenweibehen. In: J. Arch. Anat. Physiol., 1837, p.381.
80. Muller F. Notes on Brazilian entomology. In J. Trans. Roy. Entomol. Soc., London, 1878, 211 p.
81. Fobuch E ., Fernald C. The Gypsy Moth. Boston-Mass, 1896. 35 p.
198
82. Mayer A. On the mathing instinct in moth. In J. Psyche., 1900, v.9, p.15-67.
83. Fabre J. Hochheitsfluge der Nachtphauenaugen. Kosmos, 1906, Bd.3, 45 p.
84. Collins C., Potts S. Attractants for the flyinng gypsy moth as an aid in locating new
infectations. U.S. Dep. Agr. Tech. Bull., 1932, v.336, p.1-44.
85. Butenandt A. Untersuchungen uber wirkstoffe aus dem insektenreich. In J. Angew. Chem.,
1941, v.54, 89 p.
86. Butenandt A. et al. Uber den Sexuallockstoff des Seidenspinners Bombyx mori.
Reindarstellung und Konstitution. In Z. Naturforsch., Teil B., 1959, v.14, n.4, p.283-384.
87. Steck W., Underhill E., Chisholm M. Structure - activity, relationships in sex attractants of
north american noctuid moths. In: J. Chem. Ecol., 1982, v.8, n.4, p.731-754.
88. Ando T. Bioorganic chemistry on sex pheromones secreted by Lepidopteram insects and
their application for plant protection. In: New Discoveries in Agrochemicals. Japan, Tokyo,
Koganei, Chapter 21, 2005, p.226-238.
89. El-Sayed A. et al. Potential of mass trapping for long-term pest management and
eradication of invasive species. In J. Econ. Entomol., 2006, v.99(5), p.1550-1564.
90. Скиркявичюс А., Татьянскайте Л. Выделение феромона самками бабочки яблонной
плодожорки (Carpocapsa pomonella L.). В: Хеморецепция насекомых, Вильньюс,
1975, №2, c.135-141.
91. Srinivasan A., Coffelt J., Oberlander H. In vitro maintenance of sex pheromone gland of the
female Indian meal moth, Plodia interpunctella. J. Chem. Ecol., 1979, v.5, n.5, p.653-662.
92. Steinbrecht R. Feinstruktur und Histochemie der Sexualduftdruse des Seidenspinners
Bombyx mori L. In: Z. Zellforsch. Mikrosk. Anat., 1964, v.64, p.227-261.
93. Piccardi P. Recent advances in the investigation and use of sex pheromones in lepidoptera
species. In J. Frustula Entomol., 1978, v.1, p.161-177.
94. Татьянскайте Л. Электронно-микроскопические исследования структуры клеток
феромонной железы самок яблонной плодожорки (Laspeyresia pomonella). В кн.:
Хеморецерция насекомых. Вильньюс, 1984, №8, с.19-44.
95. Буда В., Скиркявичюс А. Пространственная структура пахучего облака феромонов,
выделяемых насекомым. В кн.: Пространственная ориентация насекомых и клещей,
Томск, 1979, с.16-18.
96. 96 Събчев М., Станимирова Л. Антенальный сенсорный аппарат капустной совки
Mamestra brassicae L. (Lepidoptera, Noctuidae). В: Acta Zoologica Bulgarica, София,
1980, №16, с.3-15.
199
97. Boeckh J., Ernst K. Contribution of single unit analysis in insect to an understanding of
olfactory function. In J. Comp. Physiol., 1987, v.161, n.4, p.549-565.
98. Баранчиков Ю. и др. Динамика половой привлекательности разновозрастных самок
сибирского шелкопряда. B: Энтомологические исследования в Сибири. Красноярск:
КФ РЭО, 2002, вып.2, с.99-111.
99. Birch M. Aphrodisiac pheromones in insect. In: (Birch M. C. ed.): Pheromones. Frontiers
of biology 32, North. Holland, Amsterdam, 1974, p.116-134.
100. Butler C. Insect pheromones. In J. Biol. Rev., Cambridge Phil. Soc., 1967, v.42, p.42-87.
101. Roelofs W., Carde R. Responses of Lepidoptera to synthetic sex pheromone chemicals and
their analogues. In: J. Ann. Rev. Entomol., 1977, v.22, p.377-405.
102. Teal P., Tumlinson J. Insolation, identification, and biosynthesis of compounds produced
by male hairpencil glands of Heliothis virescens (F.) (Lepidoptera: Noctuidae). In: J. Chem.
Ecol., 1989, v.15, n.1, p.413-427.
103. Hendricks D., Shaver T. Tobacco budworm: male pheromone suppressed emission of sex
pheromone by the female. In J. Environ. Entomol., 1975, v.4, p.555-558.
104. Birch M. Pre-courtship use of abdominal brushes by the nocturnal moth Phlogophora
meticulosa (L.) (Lepidoptera: Noctuidae). In J. Anim. Behav., 1970, v.18, p.310-315.
105. Grant G., Brady E., Brand J. Male armyworm scent brush secretion: Identification and
electroantennogram study of major components. In J. Annal. Entomol. Soci. Amer., 1972,
v.65, n.5, p.1224-1227.
106. Hendricks D., Tumlinson J. A field cage bioassay system for testing candidate sex
pheromones of the tobacco budworm. In J. Ibid., 1974, v.67, p.547-552.
107. Landolt P., Heath R. Sexual role reversal in mate-finding strategies of the cabbage looper
moth. In J. Science, 1990, v.249, n.4972, p.1026-1028.
108. Bestmann H., Vostrowsky O., Platz H. Male sex pheromones of noctuides. In J.
Experientia, 1977, v.33, p.874-875.
109. Яцынин В., Рубанова Е. Изучение абдоминальных кутикулярных углеводородов и
несвязанных органических кислот клопа-черепашки Eurygaster integriceps Put.
(Hemiptera, Scutelleridae). В: Агрохимия, 2006, №10, с.64-73.
110. Исмаилов В., Надыкта В. Регуляция численности фитофагов с помощью
синтетических половых феромонов. В: Защита растений, Москва, 2002, №5, с.16-18.
111. Jacobson M., Beroza M. Insect attractants. In J. Sci. Amer., 1964, v.211, n.2, p.20-21.
112. Plimmer J. Pheromones in insect pest management - a perspective. In: J. FAO/Pres., 1983, p.22-26.
200
113. Baker T., Heath J. Pheromones – function an duse in insect control. In:Molecular insect
science, Elsevier, eds. Gilbert L., Iatro K., Gill S., 2004, v.6, p.407-460.
114. Войняк В. и др. Итоги и перспективы применения БАВ в системах интегрированной
защиты растений. В: Информ. Бюл. ВПРС МОББ. Кишинев, 2009. с. 212-217.
115. Witzgall P., Kirsch Ph., Corck A. Sex pheromones and their impact on pest management.
In.: J. Chem. Ecol., 2009, v.1, p.33-40.
116. Witzgall P., Kirsch P., Cork A. Sex pheromones and their impact on pest management. In.:
J. Chem. Ecol., 2010, v.36(1), p.80-100.
117. Knipling E., Macguire J. Population models to test theoretical effects of sex attractants
used for insect control. US Dep. Agr. Inform. Bull., 1966, v.308, p.1-20.
118. Ymanaka T. et al. Mass-trapping trials of the fall webworm, Hyphantria cunea (Drury)
(Lepidoptera: Arctiidae), with synthetic sex pheromone in urban street trees. In: Jpn. J.
Environ. Entomol. Zool., 2001, v.12, p.175-183.
119. Ymanaka T. Mating disruption or mass trapping? Numerical simulation analysis of a
control strategy for lepidopteran pests. In J. Popul. Ecol., 2007, v.49, p.75-86.
120. Zhang G. et al. Chinese tortrix Cydia trasias (Lepidoptera: Olethreutidae): suppresion on
street-planting trees by mass trapping with sex pheromone traps. In: J. Environ. Entomol.,
2002, v.31, p.602-607.
121. Byers J., Castle S. Areawide models comparing synchronous versus asynchronous
treatmen. for control of dipersing ins. pests. In J. Econ. Entomol., 2005, v.98, p.1763-1773.
122. Byers J. Simulation of mating disruption and mass trapping with competitive attraction and
camouflage. In J. Econ. Entomol., 2007, v.36, n.6, p.1328-1338.
123. Knipling E. The basic principles of insect population suppression and management.
Washington, 1979, 659 p.
124. Symmons P., Rosenberg L. A model simulating mating behavior of Spodoptera littoralis.
In: J. Appl. Ecology., 1978, v.15, p.423-437.
125. Гричанов И. Биологическое обоснование применения половых феромонов хлопковой и
озимой совок в защите растений. Автореферат дис. к.б.н., Ленинград, 1984. 24с.
126. Willson H., Trammel K. Sex pheromone trapping for control of codling moth, oriental fruit
moth, lesser appleworm and three tortricid leafrollers in a New York apple orchard. In: J.
Econ. Entomol., 1980, v.73, n.2, p.291-295.
127. Буров В. и др. Использование биологически активных веществ. В кн.:
Интегрированная защита растений. Москва: Мир, 1981. с.188-208.
201
128. Voineac V. Tehnologii de aplicare a mijloacelor bioraţionale în protecţia plantelor.
Chişinău: Chişinău-Prim ÎM, 2011. 108 p. ISBN 978-9975-925-08-2.
129. Колесова Д. и др. Практическое применение синтетических половых феромонов в
защите сельскохозяйственных культур от вредителей. В: Информ. Бюл. ВПС МОББ,
Ленинград, №20, 1987, с.46-53.
130. Рябчинская Т. Перспектива использования отечественного синтетического полового
аттрактанта в борьбе со сливовой плодожоркой. В кн.: Феромоны и поведение,
Москва, 1982, с.283-284.
131. Yarchakovskaya S., Koltun N., Mikhnevich R. Attractiveness of pheromones synthesized
in Belarus. In: Mater. of the V Congress of Plant Protection, Zlatibor, 2004, p.231.
132. Granett J. A pheromone for managing gypsy moth populations. In.: J. Anderson and H.
Kaya (eds.), Percpectiv. in forest entomol, Acad. Press, New-York, 1976, p.137-148.
133. Roehrich R., Charles J. Essais en vignoble de pheromones de synthese pour la capture des
males de l,eudemis. In: J. Ann. Zool. Ecol. Anim., 1976, v.4, n.8, p.473-480.
134. Аникина З., Гонтаренко М., Войняк В. Изучение возможности массового вылова
самцов яблонной плодожорки феромонными ловушками. В кн.: Новые методы в
защите растений, Кишинев: Штиинца, 1982, ч.4. с.26-30.
135. Shi L., Chen M., Luo J. Efficiency of three types of pheromone traps in capturing adult
codling moth, Laspeyresia pomonella, and it,s development. In: Journal of Gansu
Agricultural University. China, 2009, v.1, p.15-17.
136. Du Lei et al. Efficiency of two types of pheromone traps in capturing adult codling moth,
Cydia pomonella, and influences by ground vegetation cover plants. In J.: Chinese Bulletin
of Entomology, 2007, v.2, p.13-15.
137. Петрова М. Оптимизация синтетического полового аттрактанта яблонной
плодожорки с целью усовершенствования приемов снижения численности данного
вредителя. Автореф. канд. биол. наук. Санкт-Петербург, 2002. 24 с.
138. Биотехнические мероприятия. 2008, http://garden-city.narod.ru/pages/bm.html. (vizitat
10.10.2010).
139. Пятнова Ю. Феромоны насекомых – настоящее и будущее. 2008.
http://www.betaren.ru/information/articles/id/1/ (vizitat 08.12.2011).
140. Leza M. et al. Female-biased mass trapping vs. bait application techniques against the
Mediterranean fruit fly, Ceratitis capitata (Dipt., Tephritidae). In J. Appl. Entomol., 2008,
v.132, p.753-761.
202
141. Bakke A. The use of aggregation pheromone in the control of Ips typographus
(Coleoptera: Scolytydae) in Norway. Abstr. In: EPRS/WPRS IOBS conference on attractant
pheromones, Hungary, 1984, 86 p.
142. Dimitiri L. et al. Influence of mass trapping on the population dynamic and damage-affect
of bark beetles. In: J. Appl. Entomol., 1992, v.114, p.103-109.
143. Tamaki Y. Insect sex pheromones and pest management: recent advances in Japan. In: J.
Jap. Pest. Inform., 1980, n.37, p.22-25.
144. Campion D., Nesbitt B. Lepidopteran sex pheromones and pest management in developing
countries. In J. Trop. Pest Management., 1981, v.27, n.1, p.53-61.
145. Teich I. et al. Mass-trapping of males Egyptian cotton leaworm Spodoptera littoralis and large
scale synthesis of Prodlure. In.: J. Chemical Ecology, Odour Communication in Animals, Ed.
by F. Ritter, Amsterdam, Elsevier, North Holland Biomedical Press, 1979, p.343-350.
146. Hosny M. et al. Mass-trapping for the control of Egyptian cotton leafworm Spodoptera
littoralis (Boisd.) in Egypt. In.: Proceedings, British Crop Protection Conference – Pests
and Diseases, 1979, n.2, p.395-400.
147. Haskell P., Campion D., Nesbitt B. Behaviour modifying chemicals in tropical pest
management. In J. Mededelingen van de Faculteit Landbouwwetenschappen
Rijksuniversiteit Gent., 1981, n.46, p.28-38.
148. Wall C., Perry J. Effects of spacing and trap number on interactions between pea moth
pheromone traps. In: J. Entomol. Exper. et Appl., 1980, v.28, p. 313-321.
149. Kitamura C., Kobayahi M. Comparison between communication disruption and mass
trapping methods in mating supression effect of a synthetic sex pheromone to Spodoptera
litura F. (Lepidoptera: Noctuidae). In J. Appl. Ent. Zool., 1985, v.20, n.2, p.222-224.
150. Мамедов З. Применение феромонов в интегрированной системе защиты кукурузы от
хлопковой совки. В: матер. конф. Экологические проблемы защиты растений.
Ленинград, 1990, с.180-181.
151. Burzinki J., Koek A., Rodziewski A. O doswiadczeniach ze stoswaniem feromonov w
ochronie naszych lasow. In J. Las Pol., 1981, v.55, n.10, p.853-866.
152. Надыкта В., Исмаилов В. Биологическая защита растений и экологическая
безопасность. 2007. http://www.agroxxi.ru/docs/101999/101999006.htm (vizitat
12.05.2011).
153. Huber R., Moore L., Hoffmann M. Feasibility study of area-wide pheromone trapping of
male pink bollworm moth in a cotton insect pest managment program. In J. Econ. Entomol.,
1979, v.72, n.2, p.222-227.
203
154. Тодираш В. и др. Применение половых и агрегационных феромонов для мониторинга и
массового отлова вредителей продовольственных запасов. В: матер. конф. „Protecţia
Plantelor de Dăunători, Boli şi Burueni în Republica Moldova”. Chişinău, 1998, c.90-91.
155. Буров В. и др. Вредители запасов и меры борьбы с ними. 2008,
http://pestkiller.ru/lovushki_dlya_ognevki1.shtml (vizitat 03.11.2011).
156. Селицкая О. Биологическое обоснование применения половых феромонов для
борьбы с мельничной огневкой. Автореферат дис. кандидата биол. наук. Санкт-
Петербург, 2008. 18 с.
157. Shorey H., Gaston L., Saario C. Sex pheromones of noctuid moth. XIY. Feasibility of
behavioral control by disrupting pheromone communication in cabbage loopers. In: J. Econ.
Entomol., 1967, v.60, p.1541.
158. Шумаков Е., Буров В., Сметник А. Феромоны и гормоноподобные вещества в США.
Москва: Агропром издат, 1976, с.3-46.
159. Renou M. Utilisation des pheromones dans la lutte contre les insectes: les bases
physiologiques de la confusion: (Rapp.) Colloq. „Anim. ravageurs inter. econ.”: Journees
anu. Soc. Zool. Er., Paris, 2-4 juill. 1990. Bull. Soc. Zool. Fr., 1991, n.3-4, p.339-344.
160. Trimble R. et al. Comparison of a spayable pheromone formulation and two hand-applied
pheromone dispensers for use in the integrated control of oriental fruit moth (Lepidoptera:
Tortricidae). In: J. Econ. Entomol., 2004, v.97, p.482-489.
161. Gut L. et al. Behaviour-modifying chemicals: prospects and constraints in IPM. In Koul O.,
Dhaliwal G. Cuperus G. (eds.). Integrated pest management: potential, constraints, and
challenges. CABI Publishing, Cambridge, MA, 2004, p.73-121.
162. Miller J. et al. Differentiation of competitive vs. non-competitive mechanisms mediating
disruption of moth sexual communication by point sources of sex pheromone (part 1).
Theory. J. Chem. Ecol., 2006, v.32, p.2089-2114.
163. Miller J. et al. Differentiation of competitive vs. non-competitive mechanisms mediating
disruption of moth sexual communication by point sources of sex pheromone (part 2). Case
studies. J. Chem. Ecol., 2006, v.32, p.2115-2143.
164. Murray M., Alston D. Codling moth mating disruption. Published by Utah State University
Extension and Utah Plant Pest Diagnostic Laboratory. USA, April 2010, 5 p.
165. Flower N., Helson G. Variation in antennal sensilla of some hepialid moths; a scanning
electron micriscope study. In J. Zool., New Zel., 1976, v.3, n.4, p.327-331.
166. Муминов Б. Исследование морфо-физиологии хеморецепторов и полового поведения
хлопковой совки Heliothis armigera Hubn. Автореферат дис. к.б.н. Москва, 1984. 25 с.
204
167. Остроумов С. Введение в биохимическую экологию. Москва: Агропромиздат, 1986,
с.87-121.
168. Жуковская М. Аминергическая регуляция активности феромонных сенсилл у
таракана Periplaneta americana. В: Эволюционной биохимии и физиологии. Санкт-
Петербург: Наука, 2007, т.43, №3, с.265-271.
169. Томилин Ф. и др. Теоретический анализ устойчивости молекул феромонов к
факторам внешней среды. В кн: Сложные системы в экстремальных условиях.
Москва. 2008, с.96-97.
170. Овчиникова Т. и др. Моделирование системы феромонного поиска у лесных
чешуекрылых: анализ свойств канала коммуникации и трансформации сигнала в
шум. В кн.: Математическое моделирование в экологии. Пущино. 2009, с.195-196.
171. Волкова П., Овчиникова Т., Суховольский В. Системный анализ механизмов
феромонного поиска у лесных чешуекрылых. В: Хвойные бореальной зоны.
Красноярск, 2009, т.26, №2, с.197-202.
172. Lilienthal A., Reimann D., Zell A. Gas source tracing with a mobile robot using an adapted
moth strategy. Proc. Of the AMS, 2003, p.150-160.
173. Rutkowski A. et al. A robotic platform for testing moth-inspired plume tracking strategies. In: Proc.
Of IEEE International Conference on Robotics and Automation (ICRA 2004), 2004, p.53-61.
174. Ishida H. et al. Mobile robot navigation using vision and olfaction to search for a gas/odor
source. In J. Auton. Robot, 2006, n.20, p.231-238.
175. Priesner E. Pheromone als Sinnesreize. Inf. und Kommun. naturwiss., med. und techn.
Aspekte: Verh. Ges. Dtsch. Naturforsch. und Arzte: 113 Versamml., Nurnberg, 22 sept.,
1984, Stuttgart, 1985, p.207-226.
176. Witzgall P. Pheromones – future techniques for insect control? In: IOBS wprs Bulletin.
2001, v.24(2), p.114-122.
177. Byers J. Simulation of mating disruption and mass trapping with competitive attraction and
camouflage. În J. Environ. Entomol., 2007, v.36(6), p.1328-1338.
178. Gaston L., Shorey H., Saario C. Insect population control by the use of sex pheromones to
inhibit orientation between the sexes. In J. Nature, London, 1967, n.213, p.1155-1156.
179. Brooks T., Doane C., Haworts J. Suppression of Pectinophora gossypiella with sex
pheromone. In: Proceedings, 1979 British Crop Protection Conference – Pests and Diseases
3, Croydon: BCPC. 1979, p.853-866.
205
180. Kudonieus A., Beroza M. The Herocon dispenser formulation and recent test results. In:
Management of insect pests with semiochemicals, concepts and practice, Ed. by Mitchell
E., New-York and London: Plenum Press, 1981, p.445-453.
181. Stelinski L. et al. Season long mating disruption of Grapholita molesta (Lepidoptera:
Tortricidae) by one machine application of pheromone in wax drops (SPLAT-OFM). In: J.
Pest Science, 2007, v.80, p.109-117.
182. Campion D. et al. Communication disruption of adult Egyptian cotton leafworm Spodoptera
littoralis (Boisd) (Lepidoptera, Noctuidae) in Crete using synthetic pheromones applied by
microencapsulation and dispenser techniques. In Bul. Ent. Res., 1976, n.66, p.335-344.
183. Rothschild G. Control of oriental fruit moth Cydia molesta Busck. (Lepidoptera,
Tortricidae) with synthetic female pheromone. Bull. Entomol. Res., 1975, v.65, p.473-490.
184. Рябчинская Т., Ликвентов А. Суточный ритм активности бабочек сливовой
плодожорки Grapholitha funebrana Tr. В: Бюл. ВНИИ ЗР, 1978, №44, c.68-72.
185. Кипиани А. Дезориентация самцов – надежный метод в борьбе с плодожорками. В
кн.: Проблемы практического применения феромонов в защите с/х культур. Тарту,
1981. с.68-69.
186. Розинская Е. Опыт применения метода дезориентации в борьбе с восточной
плодожоркой. В: Защита растений, Москва, 1982, №5, с.36.
187. Быховец А. Применение Е,Е-8,10-додекадиен-1-ола для нарушения
коммуникационной связи между полами яблонной плодожорки. В: Химия в сельском
хозяйстве, 1984, т.22, №3, с.31-35.
188. Гонтаренко М., Ковалев Б., Вылегжанина Г. Эффективность дезориентации самцов в
борьбе с яблонной плодожоркой. В кн.: Новые методы в защите растений. Кишинев:
Штиинца, 1985. с.20-26.
189. Кипиани А., Мачавариани Э., Сихарулидзе Э. Половые феромоны чешуекрылых и
использование их в интегрированных системах защиты плодовых культур. В кн.:
Биолог. защита плод. культур в Грузии. Тбилиси, 1986. с.140-151.
190. Богданова Т., Филимонов Г. Некоторые механизмы нарушения феромонной связи
бабочек яблонной плодожорки. В Рефератах IV Всесоюз. симпозю по хеморецепции
насекомых, Вильнюс, 1988, с.46.
191. Iacob M. Combaterea dăunătorilor Grapholitha molesta Busck. şi Grapholitha funebrana
Tr. prin metoda dezorientării masculilor cu feromoni sexuali de sinteză. Anal. Inst. de
Cercet. pentru Prot. Plant., Bucureşti, 1979, v.14, p.107-114.
206
192. Rama F. et al. The control of Cydia molesta in stone-and pome-fruit orchards by false-trail
followin. In IOBS wprs Bulletin, Use of pheromones and other semiochemicals in
integrated production, 2002, v.25, p.10-14.
193. Iacob M., Iacob N. Control of Grapholitha funebrana, Grapholitha molesta and Cydia
pomonella by the male disruption method. In Bull. SROP., 1981, v.10, n.3, p.23-24.
194. Audemard H. Mating disruption control in stone fruit orchards. In: IOBC/WPRS Bulletin,
1992, v.15, n.5, p.43-51.
195. Тертышный А., Сундукова Н. Борьба со сливовой плодожоркой способом
дезориентации самцов половыми аттрактантами. В: матер. III Съезда Укр. энтомол.
общ., Киев, 1987, с.197-198.
196. Мирзоев А., Барякина И., Барякин А. Дезориентация - безопасный метод борьбы со
сливовой плодожоркой. В кн.: Полезные насекомые и их охрана в Азербайджанской
ССР. Баку, 1983, с.47-48.
197. Charmillot P. Reduction des captures de carpocapse (Laspeyresia pomonella L.) par
inhibition des due a la diffusion d,attractif synthetique en verger. In J. Mitt. Schweiz.
Entomol. Ges., 1978, v.51, n.1, p.5-12.
198. Klijnstra J., Vlioger J. Codling moth mathing disruption field trials with TNO dispensers.
In Technol. Transfer in Mating Disruption IOBS wprs Bulletin, 1997, v.20, p.163-168.
199. Becid P. Mating disruption of codling moth Cydia pomonella: experiences from the
U.N.C.A.A. Arboretech Poo. In: Technology Transfer in Mating Disruption IOBS WPRS
Bulletin, 1997, v.20, p.79-82.
200. Рябчинская Т. Экологические основы защиты яблоневого сада от вредных
организмов в условиях ЦЧР. Автореферат дис. докт. биол. наук. Воронеж, 2002. 46 с.
201. Войняк В. Некоторые методические вопросы работы с феромонами. В кн.:
Проблемы химической коммуникации животных. Москва, 1991, с.185-193.
202. Емельянов В., Булыгинская М. Использование феромонов для борьбы с яблонной
плодожоркой Laspeyresia pomonella L. (Lepidoptera, Tortricidae) методами элиминации и
дезориентации самцов. В Ж. Энтомологическое обозрение, 1999, т.78, вып.3, с.555-564.
203. Thomson D. Confusion amongst codling moth fellows continues: a commercial perspective
on the implementation of codling moth mating disruption in North America. In: IOBC wprs
Bulletin. 1997, n.20(1), p.57-63.
204. Doerr M., Brunner J. Update on codling moth mating disruption. Washington State
University, Tree Fruit Research and Extension Center, 2010.
http://entomology.tfrec.wsu.edu/jtbhome/growerarticles/CMMD2001.pdf. 2001. (vizitat 12.04.2010).
207
205. Brunner J. et al. Mating disruption of codling moth: a perspective from the Western United
States. In: IOBS wprs Bulletin, Montfavet, 2002, v.25, p.15-20.
206. Witzgall P. et al. Codling moth management and chemical ecology. In: J. Annu. Rev.
Entomol., 2008, v.53, p.503-522.
207. Jones V. et al. Tree fruit IPM programs in the western United States: The challenge of enhancing
biological control through intensive management. In J. Pest Manag. Sci., 2009, v.65, p.1305-1310.
208. Krieg W. et al. Biological activity of Z,9-dodecenylacetate for mating disruption of
Lobesia botrana. Working group „Use of pheromones and other semiochemicals in integr.
control”, Edit.: H. Arn, 1987, nr.10, p.42-43.
209. Stockel P. et al. Effects de la confusion sexuelle contre l,Eudemis Lobesia botrana sur les
populations d,autres ravageurs et d
,axiliaires dans le vignnoble Bordelais. In: Technol.
Transfer in Mating Disruption IOBS wprs Bulletin, 1997, v.20, p.89-94.
210. Вендило Н., Плетнев В., Лебедева К. Применение феромонов для защиты
виноградников от вредных насекомых. В: Агрохимия. Москва, 2008, №11, с.43-50.
211. Englert W. Mating disruption in field populations of the grape berry moth Eupoecilia ambiguella
Hbn. (Lepidoptera, Tortricidae, Cochilini) with Z-9-dodecenyl acetat. Working group „Use of
pheromones and other semiochemicals in integr. control”, Edit.: H. Arn, 1987, p.7-8.
212. Louis F., Schirra K., Feldhege M. Mating disruption in vineyards: determination of
population densites and effects on beneficials. Technology Transfer in Mating Disruption,
IOBS wprs Bulletin, 1997, v.20, p.95-99.
213. Louis F., Schirra K. Mating disruption of Lobesia botrana (Lepidoptera: Tortricidae) in
vineyards with very high population densities. Pheromone for insect control in orchards and
vineyards, IOBC wprs Bulletin, 2001, v.24(2), p.75-79.
214. IOBC WPRS Working Group Meeting. Pheromones for insect control in orchards and
vineyards. Hohenheim, 1999. http://www.phero.net/iobc/hohenheim/announc2.html.
(vizitat 04.10.2010).
215. Ioriatti C., Lucchi A., Bagnoli B. Grape areawide pest management in Italy. In Koul O.,
Cuperus G., Elliott N. (eds.), Areawide Pest Management: Theory and Implementation.
CAB International, Wallingford, UK, 2008, p.208-225.
216. Ciglar I. et al. Control of grape berry moths (Eupoecilia ambiguella Hb., Lobesia botrana
Den. & Schiff; Lepidoptera: Tortricidae) by mating disruption technique. În J. Frag.
Phytomed. Herbolog, 2002, v.27, p.31-37.
217. Kapothanassi V. et al. Control of the European grapevine moth Lobesia botrana in Greece
by the mating disruption technique - year survey. In J. Phytoparasitica, 2004, v.32, p.83-96.
208
218. Varner M. et al. Mating disruption in viticulture: xperiences in Trentino. In: J. Inf.
Fitopatol., 2001, v. 51, p.23-29.
219. Emery S., Schmid A. Control of grape moth in areas with a high initial population: mating
disruption combined with a growth regulator treatment. In J. Rev. Suisse Vitic. Arboric.,
2001, v.33, p.101-105.
220. Evenden M., Judd G., Borden J. Pheromone-mediated mating disruption of choristoneura
rosaceana: is the most attractive blend really the most effective? In J. Entomol. Exper. Et
Applicata, 1999, v.90, n.1, p.37-47.
221. Evenden M., Judd G., Borden J. Investigations of mechanisms of pheromone
communication disruption of Choristoneura rosaceana (Harris) in wind tunnel. În J. of
insect behavior. 2000, v.13, n.4, p.499-510. ISSN 0892-7553.
222. Sanders C. Disruption of male spruce budworm orientation tj female moth by pheromone and
pheromone analogues in a wind tunnel. În J. Physiological Entomol., 2008, v.20, n.1, p.71-80.
223. Исмаилов В. и др. Регулирование численности жуков-щелкунов методом нарушения
химической коммуникации. В: Рефератах IV Всесоюз. симпозю по хеморец.
Насекомых. Вильнюс, 1988, с.49.
224. Бедный В. Применение диспарлюра для половой дезориентации самцов непарного
щелкопряда. В: мат. Всесоюз. конфер., Москва, 1987, с.12-13.
225. Liebhold A., Tobin P. Population ecology of insect invasions and their management. In J.
Annu. Rev. Entomol., 2008, v.53, p.387-408.
226. Baker T. et al. A novel controlled – release device for disripting sex pheromone
communications in moths. Technology Transfer in Mating Disruption. In: IOBS WPRS
Bulletin, 1997, v.20, p.141-149.
227. McDonald D. Pheromones – their role in insect pest control. In J. Intern. Pest Control.,
1983, v.25, p.56-57.
228. Doane C., Haworth J., Dougherty D. Normale PBW, a syntheic pheromone formulation for wide
area control of the pink bollworm. In: 10th Intern. Congr. Plant Prot. Brighton., 1983, v.1, 265 p.
229. Silverstein R., Cassidy R. Percetion by Trogoderma species of chirality and methyl
brancing at a site far removed from a functional group in a pheromone component. In: J.
Chem. Ecol., 1980, v.6, n.5, p.911-918.
230. Critchley B., Campion D., Mcveigh L. Control of pink bollworm, Pectinophora gossypiella
(Saunders) (Lepidoptera, Gelechidae), in Egypt by mating disruption using an aerially applied
microencapsulated pheromone formulation. In Bull. Entomol. Res., 1983, v.73, n.2, p.289-299.
209
231. Campion D. Sex pheromones for the control of lepidopterous pests using
microencapsulation and dispenser techniques. In J. Pesticide Sc., 1976, v.7, n.6, p.631-641.
232. Marks R. et al. Further studie son mating disruption on the red bollworm, Diparopsis
castanea Hamp. (Lepidoptera: Noctuidae), with a microencapsulated mating inhibitor. In J.
Bull. Entomol. Res., 1981, v.71, n.3, p.403-418.
233. Campion D. et al. Sex pheromones in the control of Egyptian cotton leafworm Spodoptera
littoralis (Boisd.) in Crete. Report for 1976, Centre for Overseas Pest Research, London:
COPR, 1981, 57 p.
234. Kehat M. et al. Mating disruption of the Egyptian cotton leafworm, Spodoptera littoralis
(Lepidoptera: Noctuidae), in cotton with a polymeric aerosol formulation containing (Z,E)-
9,11-tetradecadienyl acetate. In J. Econ. Entomol., 1986, v.79, n.6, p.1641-1644.
235. Dunkelblum E., Kehat M., Gothilf S. Mating disruption of the cotton leafworm,
Spodoptera littoralis, monitored by direct night observations. Working group „Use of
pheromones and other semiochemicals in integr. control”, Edit.: H. Arn, 1987, p.27-29.
236. Renou M., Berthier A., Guerrero A. Disruption of responses to pheromone by (Z)-11-
hexadecenyl trifluoromethyl ketone, an analogue of the pheromone, in the cabbage
armyworm Mamestra brassicae. In J.: Pest management science, 2002, v.58, p.839-844.
237. Tingle F., Mitchell E. Disruption of pheromone communication of the tobacco budworm in
tobacco fields treated with pheromone components. In: J. Econ. Entomol., 1982, v.75, n.1, p. 50-56.
238. Zvirgzdins A. et al. Mating disruption of a wild population of tobacco budworm
(Lepidoptera, Noctuidae) with virelure. In: J. Econ. Entomol., 1984, v.77, n.6, p.1464-1469.
239. Гричанов И. Нарушение химической коммуникации бабочек хлопковой совки
(Heliothis armigera Hbn.) компонентами полового феромона самок и
антиферомонами. В кн: Хим. коммуникация животных. Москва, 1986. с.73-79.
240. Шамшев И. Биологическое обоснование применения синтетических феромонов для
нарушения феромонной ориентации хлопковой совки. Автореферат дис. к.б.н.
Ленинград, 1991. 18 с.
241. Chamberlain D. et al. Field evaluation of a slow pheromone formulation to control the
American bollworm, Helicoverpa armigera (Lepidoptera: Noctuidae) in Pakistan. In Bul. Jf
Entomol. Research, 2000, v.90, p.183-190.
242. Черногребель В., Шутко А. Эффективность синтетических половых феромонов при
защите томата посевного от хлопковой совки. В кн.: Аграрная наука – сельскому
хозяйству. Барнаул: Алт. Гос. Аграр. Ун-т., 2010, Кн.2, с.400-402.
210
243. Carpenter J., Sparks A., Gueldner R. Effects of moth population density and pheromone
concentration on mating disruption of the corn earworm in large screened cages. In J. Econ.
Entomol., 1995, v.75, n.2, p.333-336.
244. Mitchell E., Mclaughlin J. Suppression of mating and oviposition by fall armyworm and
mating by corn earworm in corn, using the air permeation technique. J. Econ. Entomol.,
1982, v.75, n.2, p.270-274.
245. Suckling D., Karg G. The role of foliage in mating disruption in apple orchards. In:
Technol. Transfer in Mating Disruption IOBS wprs Bulletin, 1997, v.20, p.169-173.
246. Kirsch Ph. Amazing daze: confusion brings change. In Technology Transfer in Mating
Disruption IOBS wprs Bulletin, 1997, v.20, p.249-256.
247. Weddle P., Welter S., Thomson D. History of IPM in California pears-50 years of pesticide use
and the transition to biologically intensive IPM. In: J. Pest Manag. Sci., 2009, v.65, p.1287-1292.
248. Pheromones for mating disruption: how does it work? 2011. http://www.sumiagro.fr/uk-
pheromones-mating-disruption.php (vizitat 06.10.2011).
249. Старец В. Методические указания по массовому лабораторному разведению озимой и
капустной совок на искусственных питательных средах. Кишинев: Штиинца, 1976. 26 с.
250. Доспехов Б. Методика полевого опыта. Москва: Колос, 1979. 416 с.
251. Настасе Т. Действие половых феромонов на онтогенез вредителей. В: матр. межд.
науч. конф. «Realizări şi perspective în horticultură, viticultură şi silvicultură». Кишинэу:
Universitatea Agrară de Stat din Moldova, 2005, v.14, p.442-445.
252. Настасе Т. Половые феромоны и их действие на фазы развития вредителей. В: матер.
междун. научной конф. «Стратегия и тактика защиты растений». Минск, 2006,
вып.30, ч.1, с.487-491.
253. Nastas T. Particularităţile etologice a insectelor în dependenţă de mediul saturat cu
moleculele feromonului sexual de origine sintetică. În revista ştiinţifică „Studia
Universitatis”. Universitatea de Stat din Moldova, 2009, n.1(21), p.64-78.
254. Настас Т. Действие половых феромонов на развитие фитофагов. В: Матер. межд.
научно-практ. конф. «Интегрированная защита растений: стратегия и тактика». Минск:
Институт Защиты Растений, 2011, с.304-308.
255. Настасе Т. и др. Механизм действия высоких доз феромона на онтогенез некоторых видов
вредителей. В: Вестник Защиты Растений. Санкт-Петербург – Пушкин, 2008, №3, с. 71-72.
256. Nastas T., Elisoveţcaia D., Roşca G. Reducerea densităţii populaţiei Heliothis armigera
Hbn. Prin intermediul aplicării capcanelor feromonale. В: Информационный Бюллетень
ВПРС МОББ, Кишинев, 2009, №40, p.355-356.
211
257. Настасе Т., Рошка Г. Половые феромоны – эффективное средство для подавления
численности сливовой плодожорки. В: матр. межд. науч.-практ. конф. в рамках ВПРС
МОББ «Интегрированная защита садов и виноградников», Одесса: Институт защиты
растений УААН, 2008, c157-163.
258. Roşca G et al. Eficientizarea formelor preparative a feromonului sexual al buhei
fructificaţiilor. În: mater. Confer. Intern. „Agricultura durabilă, inclusiv ecologică-realizări,
probleme, perspective”. Bălţi, 2007, p.152-154.
259. Nastase T. Optimizarea cantităţii de feromon necesară pentru dezorientarea masculilor
speciei Mamestra brassicae L. Materialele simpozionului ştiinţific internaţional „Realizări
şi perspective în horticultură, viticultură, vinificaţie şi silvicultură” Universitatea Agricolă
de Stat. Chişinău, 2007, p.345-348.
260. Настасе Т. Дезориентация самцов капустной совки как элемент в системе
интегрированной защиты капусты. В: матр. межд. науч. конф. „Agricultura durabilă,
inclusiv ecologică-realizări, probleme, perspective”. Bălţi, 2007. с.136-137.
261. Настас Т., Рошка Г. Подавление численности вредителя Grapholitha funebrana Tr. с
использованием половых феромонов. В: матр. межд. науч. конф. «Фитосанитарная
безопасность агроэкосистeм». Новосибирск, 2010, с. 187-190.
262. Nastas T. Descifrarea mecanismului de acţiune a feromonilor sexuali sintetici asupra
speciilor de fitofagi. În Materialele conf. ştiinţifice internaţionale „Creşterea impactului
cercetării şi dezvoltarea capacităţii de inovare” consacrată aniversării a 65-a a USM,
Chişinău: Centrul editorial-poligrafic a USM, 2011, p.147-151.
263. Harari A. et al. Pest management programmes in vineyards using male mating disruption.
In: J. Pest Manag. Sci., n.63(8), 2007, p.769-775.
264. Rogg H. ODA begins gypsy moth insect trapping statewide. Oregon Department of Agriculture.
2010, http://extension.oregonstate.edu/ODA/docs/pdf/news/100519gm_traps.pdf., (vizitat
19.05.2010).
265. Nastas T., Elisoveţcaia, D. Particularităţile comportamentului sexual diurn al speciei de insecte
fitofage Euritoma schreineri Schr. În: „Rezervaţia “Codrii” 40 ani”. Mater. Simpoz. ştiinţific-
internaţional. REZERVAŢIA “CODRII”. Agenţia “Moldsilva”, Chişinău: Ştiinţa, 2011, p.288-
291. ISBN 978-9975-67-799-8.
212
ANEXE
213
Anexa 1
Acte de implementare în condiţii de producere
214
215
216
Anexa 2
Daunele provocate de către speciile de insecte cercetate
Figura A 2.1. Ponta, larvele şi dauna provocată la cultura de varză de specia Mamestra brassicae
(Imagine Nastas T.)
Figura A 2.2. Ponta depusă pe tomate de către specia Heliothis armigera
(Imagine Nastas T.)
217
Figura A 2.3. Tomate atacate de către larvele speciei Heliothis armigera
(Imagine Nastas T.)
Figura A 2.4. Pontă depusă pe prune de către specia Grapholitha funebrana
(Imagine Nastas T.)
218
Figura A 2.5. Fructul prunelor atacat de către larva speciei Grapholitha funebrana
(Imagine Nastas T.)
Figura A 2.6. Prune protejate prin aplicarea metodelor de captare în masă şi dezorientare a
masculilor speciei Grapholitha funebrana (Imagine Nastas T.)
219
DECLARAŢIA PRIVIND ASUMAREA RĂSPUNDERII
Subsemnatul, declar pe răspundere personală că materialele prezentate în teza de doctorat
sunt rezultatul propriilor cercetări şi realizări ştiinţifice. Conştientizez că, în caz contrar, urmează
să suport consecinţele în conformitate cu legislaţia în vigoare.
NASTAS Tudor __________________________
„____”_____________________ 2012
220
CURRICULUM VITAE
Numele şi prenumele: NASTAS Tudor
Data şi locul naşterii: 19.07.1956, s. Cojuşna, r-nul Străşeni
Cetăţenia: Republica Moldova
Studii: 1973-1978 – Universitatea de Stat din Moldova,
Facultatea de Biologie şi Pedologie;
1990 – susţinerea tezei de doctor în biologie
(specialitatea: 06.01.11– protecţia plantelor)
Stagii: 1986 – Universitatea de Stat „M. Lomonosov” din or. Moscova, Federaţia Rusă
(specialitatea –entomologie);
Domeniile de interes ştiinţific:
– Elaborarea metodelor de aplicare a feromonilor sexuali;
– Determinarea activităţii etologice a speciilor de insecte fitofage;
– Implementarea în practică a metodelor de diminuare a speciilor de insecte dăunătoare prin
intermediul SBA;
– Evaluarea proprietăţilor fizico-chimice a dispensatoarelor;
– Evaluarea acţiunii SBA de origine vegetală asupra speciilor de insecte dăunătoare;
Activitatea profesională:
1978-1981 – Grădina Botanică (Institut) a AŞM (laborant superior);
1981-1983 – Uzina „Signal” (inginer-tehnolog);
1983-Prezent – Institutul de Protecţie a Plantelor şi Agricultură Ecologică al AŞM:
1983-1986 – laborant superior;
1986-1989 – cercetător ştiinţific inferior;
1989-1992 – cercetător ştiinţific;
1992-1995 – cercetător ştiinţific superior;
1995-2003 – cercetător ştiinţific coordonator;
2003-Prezent – şef de laborator.
221
Participări la foruri ştiinţifice (naţionale şi internaţionale):
– Congresul Internaţional de biologie „Emil Racoviţă” (Iaşi, 1992);
– Congresul XVIII-lea şi XIX-lea al Academiei Româno-Americane de Ştiinţe şi Arte
(Chişinău,1993; 1994);
– Simpozionul Internaţional „Omul şi mediul înconjurător” (Iaşi, 1993; 1995);
– Международный симпозиум «Коммуникация животных» (Харьков, 1994);
– Международная научная конференция«Производство и применение биологоческих
средств защиты растений» и «Интегрированная защита садов и виноградников»
(Одесса, 1994; 2008);
– Simpozionul Jubiliar de 125 ani a Universităţii de Ştiinţe Agricole (Cluj-Napoca, 1994);
– XIII Internation. Plant Protection Congres the Hague (The Nethelands, 1995);
– Научно-производственная конференция посвященной 25-летию БЕЛНИИЗР
(Минск, Прилуки, 1996);
– Международная конференция «Защита овоще-бахчевых культур и картофеля от
вредителей и болезней» (Тирасполь, 1996);
– Международный семинар EPT/MOLDOVA, ONG BIOS (Кишинев, 1996);
– Conferinţa ştiinţifică Internaţională la UASM „Realizări şi perspective în horticultură,
viticultură şi silvicultură” (Chişinău, 1998; 2005; 2007);
– Simpozionul Jubiliar a Universităţii Agrare Române (Bucureşti, 1998);
– Conferinţa Internaţională AŞM „Diversitatea, valorificarea raţională şi protecţia lumii
animale” (Chişinău, 1999);
– Simpozionul Internaţional „Protecţia integrată a plantelor: realizări şi probleme”
(Chişinău 2000);
– Simpozionul Internaţional IOBC/EPRS (Poznan, 2001);
– Международная конференция «Экохим», AŞM (Кишинэу, 2005; 2012);
– Международная научная конференция «Стратегия и тактика защиты растений»
(Минск, 2006);
– Conferinţa ştiinţifică Internaţională„Agricultura durabilă, inclusiv ecologică –realizări,
probleme, perspective” (Bălţi, 2007);
– Simpozionul ştiinţific Internaţional „Protecţia plantelor – realizări şi perspective”
(Chişinău, 2009);
– Международная научная конференция «Фитосанитарная безопасность
агроэкосистeм». (Новосибирск, 2010);
222
– Международная научная конференция «Биологическая защита растений – основа
стабилизации агроэкосистем» (Краснодар, 2010);
– Conferinţa ştiinţifică Internaţională USM „Creşterea impactului cercetării şi dezvoltarea
capacităţii de inovare” (Chişinău, 2011);
– Международная научная конференция «Вопросы экологии лесных экосистем»
(Сочи, 2011);
– Международная научная конференция «Интегрированная защита растений:
стратегия и тактика» (Минск, 2011);
– Conferinţa ştiinţifică Internaţională „Rezervaţia „Codrii” 40 ani” (Rezervaţia „Codrii”, 2011);
– Simpozionul ştiinţifico-practic «Бiологiчний захист рослин на шляху iнновацiй»
(Ucraina, Чернiвцi – Бояни, 2012).
Lucrări ştiinţifice şi ştiinţifico-metodice publicate:
Monografii – 1;
Articole în reviste naţionale recenzate – 7;
Articole în reviste internaţionale recenzate – 6;
Articole în culegeri internaţionale – 41;
Articole în culegeri naţionale – 8.
Cunoaşterea limbilor:
– Limba de stat – maternă;
– Rusă – perfect;
– Engleză – satisfăcător;
– Franceză – satisfăcător;
Date de contact: MD 2002, Chişinău, str. Pădurii, 26/1,
tel. 022-77-96-55, mob. 079285100, e-mail: [email protected]
Top Related