1
El Mahdy Cristina
UNIVERSITATEA DE ŞTIINŢE AGRICOLE ŞI MEDICINĂ VETERINARĂ CLUJ-NAPOCA
DEPARTAMENTUL PENTRU EDUCAŢIE CONŢINUĂ, ÎNVĂŢĂMÂNT LA DISTANŢĂ ŞI FRECVENŢĂ REDUSĂ
FACULTATEA DE ZOOTEHNIE ŞI BIOTEHNOLOGII SPECIALIZAREA: ZOOTEHNIE
Str. Mănăştur Nr.3-5, 400372 Cluj-Napoca, România tel.+ 40-264-596.384/int. 283; fax + 40-264-593.792
2
Editura AcademicPres
str. Calea Mănăştur nr. 3-5 Cluj-Napoca 3400
E-mail contact: [email protected] tel: 0264-596384 int. 205
fax:0264-593792
El Mahdy Cristina
Ergonomia şi Protecţia Muncii. Manual didactic
Învăţământ la Distanţă
Bibliogr
e-ISBN 978-973-744-448-6
Director Editura: Prof. dr. Carmen Socaciu
Editura AcademicPres
Cluj-Napoca,2015
3
Pag.
Introducere
Unitate de învăţare I.Ergonomia –ştiinţă multidisciplinară privind relaţiile
om – producţie
1.1.Capacitatea de muncă
1.1.1.Metabolismul energetic şi evaluarea consumului de energie
dependent de dificultatea muncii
Rezumat
Lucrare de verificare
Autoevaluare
Bibliografie
Unitate de învăţare II. Igiena locului de muncă şi igiena muncii
2.1. Ordinea şi curăţenia la locul de muncă
2.2. Igiena muncii
2.3. Ergonomia în sprijinul organizatorului de sănătate
2.3.1.Antropometria, topoergonomia, bioergonomia
2.3.2. Organizarea muncii
2.3.3.Implicaţii juridice ale ergonomiei şi cadrul legislativ
2.4. Fiziologia muncii
2.4.1.Oboseala musculară
2.4.2.Activitatea intelectuală şi oboseala mentală
2.4.3. Timpul alocat activităţilor desfăşurate la locul de muncă
Rezumat
Lucrare de verificare
Autoevaluare
Bibliografie
Unitate de învăţare III. Noxe si boli profesionale
3.1. Tulburări ale sistemului musculo-scheletic, cauze, modalităţi de
prevenire
3.1.1.2. Măsuri de prevenire a tulburărilor musculo-scheletice
3.1.4. Poziţia adoptată în timpul muncii. Poziţii vicioase. Poziţia ortostatică
3.1.5. Poziţia şezândă
3.1.6. Suprasolicitarea unor organe şi sisteme în timpul muncii
3.1.7.Macroclimatul locului de muncă şi influenţa lui asupra organismului
3.1.7.1.Temperatura
3.1.7.1.1. Acţiunea temperaturii scăzute
3.1.7.1.2.Acţiunea temperaturii ridicate
3.1.7.1.3 Drepturile angajaţilor care lucrează la temperaturi extreme
3.1.7.2. Presiunea atmosferică
3.1.7.3. Zgomotul
3.1.7.3.1 Măsuri de prevenire
3.1.7.4. Nocivităţi provocate de vibraţii, trepidaţii
3.1.7.5. Gazele nocive şi pulberile
3.1.7.5.1.Gazele nocive
7
8
13
14
16
17
18
18
19
20
22
23
24
25
26
27
28
29
31
32
35
36
38
39
42
43
44
44
46
46
46
46
47
48
49
49
51
53
55
55
4
3.1.7.5.2. Pulberile şi acţiunea lor
3.1.7.6. Radiaţiile ionizante
3.1.7.7. Electricitatea şi efectele ei
3.1.7.7.1. Primul ajutor în caz de electrocutare
Rezumat
Lucrare de verificare
Autoevaluare
Bibliografie
Unitate de învăţare IV. Noxe chimice şi biologice
4.Noxe chimice şi biologice
4.2.2. Pesticidele şi acţiunea asupra organismului
4.2.2.1. Intoxicaţia cu săruri ale metalelor grele
4.2.2.2.Intoxicaţia cu Insecticide
4.2.2.2.1. Intoxicaţia pe bază de insecticide organofosforice
4.2.2.2.2. Intoxicaţia pe bază de Piretrine (derivaţi din Chrysanthemum)
Piretroide, Carbamaţi
4.2.2.2.3. Intoxicaţii pe bază de insecticide organo-clorurate
4.2.2.3. Intoxicaţii cu ierbicide
4.2.2.4. Intoxicaţii pe bază de rodenticide (raticide)
4.2.2.6. Toxice respiratorii
4.2.3. Norme de igienă şi protecţia muncii în folosirea pesticidelor
4.2.4. Primele măsuri care trebuiesc luate în cazul accidentelor rezultate
din desfăşurarea activităţilor D.D.D?
4.3 Bolile profesionale
4.3.1.Profilaxia bolilor profesionale
4.4. Noxe biologice (zoonoze)
4.4.1. Bolile profesionale de natură infecto - contagioasă şi parazitară (zoonoze
profesionale )
4.4.2. Zoonoze
4.4.2.1.Bacterioze
4.4.2.2.Viroze, rickettsioze şi pararickettsioze
4.4.2.3.Parazitoze
4.4.2.4. Micoze
4.4.3. Măsuri de prevenire a zoonozelor. Măsuri de prevenire angajatori,
angajaţi
Obligaţiile angajaţilor
Dictionar
Rezumat
Lucrare de verificare
Autoevaluare
Bibliografie
Unitate de învăţare V Accidentele de muncă şi instructajul de protecţie a muncii
5.1.Cauze ale producerii accidentelor
56
58
58
60
61
64
65
68
70
71
75
75
76
76
78
79
80
81
81
82
83
86
87
88
89
89
89
93
94
96
98
99
102
105
106
112
114
117
5
5.2. Factorii care participă la producerea accidentelor
5.3. Clasificarea accidentelor de muncă
5.4. Accidentele în agricultură, zootehnie
5. 5. Instructajul de protectie a muncii
5.5.1. Instructajul introductiv general
5.5.2. Instructajul la locul de muncă
5.5.3. Instructajul periodic
Rezumat
Lucrare de verificare
Autoevaluare
Bibliografie
Unitate de învăţare VI. Norme specifice de securitate a muncii pentru
sectorul creşterii animalelor
Norme specifice de securitate a muncii în fermele de cabaline (art.266-316
NSSM 50)
Norme specifice de securitate a muncii în încărcarea, descărcarea şi
transportul cailor (art.328-352 NSSM 50
6.3. Norme specifice de securitate a muncii în fermele şi complexele de
taurine (art.205-256 NSSM 50)
6.3.1.Facilităţi de manipulare a taurilor
6.3.2. Fătarea şi înţărcarea
6.3.3.Incărcarea, descărcarea şi transportul taurinelor (art.317- 327 NSSM
50)
6.4.Norme specifice de securitate a muncii în fermele şi complexele de
porcine (art.257-262 NSSM 50)
6.5.Norme specifice de securitate a muncii în fermele de ovine (art.197-
204 NSSM 50)
6.6.Norme specifice de securitate a muncii în fermele şi combinatele
avicole (art.166-196 NSSM 50)
6.7. Norme specifice de securitate a muncii în apicultură (art.420-423
NTS)
6.8.Norme specifice de securitate a muncii în sericicultură (art.424-435
NSSM 50)
6.9.Norme specifice de securitate a muncii în piscicultură (NSPM 64)
6.10.Norme specifice de securitate a muncii în sectorul animale de blană
(art.397-407 NSSM 50)
6.11.Norme specifice de securitate a muncii în abatoare (art.551-568
NSSM 50)
6.12.Norme specifice de securitate a muncii în sectorul sanitar-veterinar
(art.436-464 NSSM 50)
6.13.Utilaje şi instalaţii pentru pregătirea furajelor grosiere şi suculente şi
pregătirea furajelor (art.67-art.68 NSSM 50)
6.14.Norme specifice de securitate a muncii în vederea amonizării paielor
117
118
119
124
126
127
128
129
133
133
137
138
140
142
143
145
147
148
149
150
150
152
152
152
153
154
155
155
6
în şiră (art.69-art.87 NSSM 50)
6.15.Norme specifice de securitate a muncii în vederea folosirii utilajelor
sau agregatelor criogenice (art.238-256 NSSM 50)
6.16.Prevenirea zoonozelor în timpul manipulării germenilor patogeni,
materialelor patologice şi a animalelor inoculate experimetal (art.465-480
NSSM 50)
Rezumat
Lucrare de verificare
Autoevaluare A
Autoevaluare B
Bibliografie
Unitate de învăţare VII Norme generale de P.S.I.
Instructajul introductiv general
Instructajul periodic
Instructajul specific locului de muncă
Categorii de incendiu
7.1.Tipuri de stingătoare
7.2 Clasificarea incendiilor după natura surselor de aprindere şi evaluarea
riscului de apariţie a unui incendiu
7.3.Cauze ale incendiului în ferme de creştere a animalelor şi depozitelor
de furaje
Rezumat
Lucrare de verificare
Autoevaluare
Bibliografie
Răspunsuri corecte/unitate de învăţare
Bibliografie facultativă
156
158
159
159
161
162
165
168
169
170
171
171
171
172
173
175
176
178
178
180
181
195
7
Importanţa teoretică şi practică acestui manual rezidă din cumulul
de date adunate cu referire la categoriile de risc, mijloacelor de prevenire
a afecţiunilor şi îmbolnăvirilor precum şi din descrierea formelor de
manifestare a acestora în cazul aplicării defectuoase a normelor de
conduită protectivă la locul de muncă.
Sunt multe probleme căror nu le dăm importanţă deşi sunt reale.
Este adevărat că tindem să credem în steaua norocoasă a fiecăruia dintre
noi, însă este suficient să se întâmple un accident nefericit o singură dată.
Prin tematica abordată cartea se dovedeşte a fi un ghid cu
aplicabilitate practică pentru sectorul zootehnic, veterinar, agricol, prin
expunerea tururor categoriilor de pericolele existente într-o fermă. Dar nu
numai atât! Ci şi a pericolelor care rezidă din aplicarea defectuoasă a
principiilor ergonomice în activitatea desfăşurată de studenţi pe
parcursul anilor de studii.
Cât de importantă este păstrarea igienei personale sau a locului
de muncă, care sunt elementele ce întregesc sfera ergonomiei şi ce
importanţă au în menţinerea conforului şi capacităţii de muncă optime,
fiziologia muncii şi a efectelor cu repercursiuni negative asupra instalării
oboselii musculare sau mentale sunt explicate într-o manieră uşor
înţeleasă de către cititori.
Descrierea noxelor profesionale, acţiunea factorilor şi efectele
exercitate asupra sănătăţii dependent de mediul de desfăşurare a
activităţii : exterior sau într-unul controlat, trage semnale de alarmă şi
atenţionare asupra riscurilor şi măsurilor de prevenire, coroborate cu
cerinţele implementate în Legislaţia românească: Codul Muncii,
Constituţia Romaniei, Norme generale şi speciale de Protecţie a muncii,
norme departamentale
Apropierea de animale, modul de abodare, contenţie mai ales
prevenirea zoonozelor sunt subiecte de un real interes care nu trebuie să
lipsească din tematica instructajului de protecţie a muncii.
Modalităţile de prevenire a accidentelor, evaluarea riscurilor, pot
reduce mult din procentul accidentelor care nu sunt deloc puţine în aceste
sectoare datorită multitudinii de factori: fizici, chimici, biologici.
Acumularea cunoştinţelor şi a deprinderilor necesare pentru prevenirea
unui incendiu sunt etape ale pregătirii profesionale şi aplicate în toate
domemniile, însă cunoaşterea cauzelor de producere a incendiilor sau
stingere a incendiilor sunt dependente de domeniu de activitate.
Manualul: ˝ ERGONOMIA ŞI PROTECŢIA MUNCII ˝,
reprezintă un ghid complet de prevenire a pericolelor şi în acelaş timp de
formare specifică în domeniul agricol cu privire la sănătate și siguranță,
cu normele specifice în vigoare
–
–
8
Cuprins
1.Ergonomia –ştiinţă multidisciplinară privind relaţiile om – producţie
1.1.Capacitatea de muncă
1.1.1.Metabolismul energetic şi evaluarea consumului de energie dependent de
dificultatea muncii
Rezumat
Lucrare de verificare
Autoevaluare
Bibliografie
Număr de ore alocat: 1 oră
Ergonomia –ştiinţă multidisciplinară privind relaţiile om – producţie
Ergonomia este definită ca ştiinţa care se ocupă cu relaţiile directe şi reciproce
dintre om şi munca sa, ştiinţa care cuprinde principiile anatomice, fiziologice,
mecanice; pe baza cărora sunt menţinute sau afectate capacitatea de muncă şi
integritatea statusului de sănătate a omului.
Cuvântul "ergonomie" provine din limba greacă (ergos = muncă şi nomos =
lege, normă), cuvânt introdus de biologul polonez Wojciech Jastrzebowski
(1875), care foloseşte pentru întâia dată termenul în studiul său "Perspectivele
ergonomiei ca ştiinţă a muncii" (www.wikipedia.com).
Fiind mai mult decât o simplă ştiinţă, în sensul în care ştiinţe multiple se îmbină
Obiective: la terminarea studiului acestui capitol vei fi capabil să :
rezumi principalele obiective ale ergonomiei şi implicaţiile ştiinţelor
care participă pentru întregirea acestei ştiinţe
descri principalele domenii de cercetare ale ergonomiei
explici ce implicaţii are ergonomia în vederea menţinerii capacităţii
de muncă şi a performanţelor productive în activitatea depusă corelat cu
integritatea statusului de sănătate a angajaţilor.
testezi consumul de energie cheltuit de tine dependent de munca pe
care o prestezi
–
–
9
pentru închega şi întregii obiectul ergonomiei, a avut de-a lungul anilor numeroase
denumiri: ştiinţa muncii, psihologia muncii, psihologie inginerească.
De-a lungul anilor, conceptul om-maşină a fost considerat incomplet
datorită numeroşilor şi variaţilor factori precum: mediul de muncă, condiţiile
tehnice ale muncii, motivaţia pentru muncă, relaţiile reciproce dintre colegi,
relaţiile dintre angajaţi şi persoanele din conducere, preocupările personale;
factori care influenţează buna desfăşurare a muncii, de unde apare ideea
interdisciplinarităţii acestei ştiinţe şi integrarea celei de a treia componentă:
mediul şi perfecţionarea acestor legături în scopul ameliorării relaţiilor dintre
actorii implicaţi în activitatea muncii.
Ergonomia ca ştiinţă inter şi multidisciplinară, oferă prin conţinutul său
înţelegerea teoretică a interacţiunilor dintre om – sisteme tehnologice şi mai apoi
aplicarea în vederea proiectării lor. In acest sens rolul ergonomiei este de două ori
mai mare deoarece implică omul pe de o parte şi tehnologia pe de altă parte, însă
acestea adunate constituie un tot unitar. In cadrul ergonomiei se urmăreşte
interacţiunea dintre om şi obiecte, maşini, dispozitive, utilaje, unelte luându-se în
considerare: capacităţile, nevoile, dorinţele, abilităţile cognitive şi limitările
oamenilor în faţa acestor instrumente.
Cel de-al doilea rol major al ergonomiei constă în contribuţia pe care o
aduce în proiectarea sistemelor cu care oamenii interacţionează, maximizarea
performanţelor, minimizarea limitărilor şi încercarea de a satisface nevoile şi
dorinţele omenirii.
Aşadar, ergonomia este o ştiinţă complexă, un domeniu multidisciplinar unde
îşi au locul ştiinţele medicale, economice, tehnice, inginereşti, proiectare industrială,
biomecanice, antropometria, psihologia (de la psihologia muncii la psihologia
cognitivă: memorie, atenţie, percepţie, învăţare; psiho fiziologie: vigilenţă, poziţia
corpului), condiţiile de muncă şi sociologia muncii (repartizarea sarcinilor,
organizarea muncii pe trepte ierarhice, funcţionalitatea tuturor verigilor din procesul
muncii); lingvistică. Se iau în considerare toate ştiinţele referitoare la om, în vederea
îmbunătăţirii condiţiilor la locul de muncă prin aplicarea cunoştinţelor necesare
pentru proiectarea de echipamente, unelte, mobilier, în scopul păstrării capacităţii şi
randamentului în muncă a executantului.
Există o serie întreagă de documente emise de Organizaţia Internaţională a
Muncii în care se arată că: "Ergonomia înseamnă aplicarea ştiinţelor biologice,
–
–
10
umane, în relaţie strânsă cu stiinţele tehnice, pentru a ajunge la adaptarea
reciprocă optimă între om şi munca sa, rezultatele fiind măsurate în indici de
eficienţă şi bunăstare a omului".
In acest context, apare conceptul om-solicitări, care exprimă ideea de
menţinere a echilibrului întregului organismul uman în procesul muncii.
Ergonomia îşi structurează mereu conţinutul până în zilele noastre. Noua ştiinţă se
bazează pe umanismul social, omul fiind considerat "măsura tuturor lucrurilor"
deoarece el este creatorul producţiei, organizatorul ei, aşadar nu poate şi nu
trebuie situat în urma maşinilor, instalaţiilor şi a materialelor construite de el,
acest lucru fiind susţinut şi de filozofia marxistă care afirmă că "omul este cel mai
preţios capital ".
Starea de sănătate, confortul şi performanţele productive maxime sunt
dependente de proiectarea corespunzătoare a echipamentelor, locului de muncă şi
introducerea unor metode de lucru dependente de capacitatea angajaţilor şi a
limitărilor la care sunt supuşi (Kaczmarczyk Stanley F., şi col. 2006).
In sistemul ergonomic, omul face parte integrantă din sistem: modificarea
specificaţiilor de proiectare sunt consecinţa luării în considerare a abilităţilor
angajaţilor în ceea ce priveşte aspectele cognitive, fizice şi psihice ( Joke H. Grady-
van den Nieuwboer, 1998).
Domeniile de cercetare ale ergonomiei constau în: ergonomia fizică,
cognitivă şi ergonomia organizaţională. Sunt însă multe alte câmpuri de cercetare
motiv pentru care specialiştii, alături de ergonomia fizică introduc ergonomia
vizuală, iar o altă categorie care lărgeşte sfera ergonomiei include ergonomia
mediului cu referire la interacţiunea dintre om cu mediul în care îşi desfăşoară
activitatea, din punct de vedere a micro sau macroclimatului la locul de muncă:
temperatura, presiunea, vibraţiile, lumina (www.environmental - ergonomics.org.,
2012).
Tendinţele actuale ale ergonomiei se îndreaptă spre ergonomia cognitivă,
ergonomia fizică (musculo-scheletică),ergonomia socială la care se adaugă
ergonomia de recuperare şi ergonomia medico-legală.
1. Preocuparea principală a ergonomiei fizice face referire la anatomia omului
în relaţie cu caracteristicile antropometrice, fiziologice şi biomecanice care sunt
analizate din prisma activităţii fizice desfăşurate de om. Ergonomia fizică se
întrepătrunde cu domeniul medical deoarece sunt diagnosticate anumite boli şi
–
–
11
tulburări legate de activităţile prestate (ex. artrita sau sindromul tunelului carpian).
2. Ergonomia cognitivă se referă la procesele mentale: percepţia, memoria,
gândirea, răspunsul motor, deoarece toate acestea afectează relaţiile dintre oameni.
Competenţele cognitive includ: percepţia care constă în recunoaşterea şi
interpretarea stimulilor senzoriali (miros, atingere, auz); atenţia:posibilitatea de
menţinere a capacităţii de concentrare asupra unui obiect, acţiune sau gândire;
memoria: de scurtă durată (lucrarea memoriei - depozitare limitată a
informaţiilor), lungă durată (depozitare nelimitată a informaţiilor), abilităţi
motorii: posibilitatea de a mobiliza muşchii şi corpul; limba – abilitatea care
permite traducerea sunetelor în cuvinte şi a întreţine o conversaţie; prelucrare
vizuală şi spaţială (abilitatea de a procesa stimulii vizuali şi abilitatea de a
înţelege relaţia spaţială dintre obiecte) (Carrol J. B.,1993).
Funcţia executivă face parte tot din categoria competenţelor cognitive având
ca principale caracteristici: flexibilitatea (capacitatea de gândire rapidă şi luarea
celor mai bune decizii dependente de situaţia dată ), capacitatea de a stabili o
ţintă şi de a adopta un comportament orientat spre planificarea şi executarea
planului propus, anticiparea (predicţia bazată pe recunoaşterea modelului);
rezolvarea problemelor (identificarea problemelor, generarea soluţiilor şi alegerea
soluţiei corecte); luarea deciziilor bazate pe rezolvarea problemelor, chiar dacă
informaţiile sunt incomplete sau sunt implicate emoţiile; lucrarea memoriei:
capacitatea de a reţine şi manipula informaţiile în timp real; auto-reglare
emoţională: abilitatea de a identifica şi a gestiona propriile emoţii pentru
obţinerea unor bune performanţe; inhibiţia: capacitatea de a putea rezista la factori
sau acţiuni de distragere şi a menţine sub control impulsurile interioare.
3. Ergonomia organizaţională este preocupată de optimizarea sistemelor
socio-tehnice: organizarea structurilor, politica implementată în cadrul unui
sistem şi procesele tehnologice, integrate fiind într-un complex de măsuri
care vizează: managementul resurselor umane, comunicarea, proiectarea
locului de muncă, sistemul de lucru, timpul alocat muncii (regim, ritm, pauze
interpuse) dependent de gradul de dificultate a activităţii prestate, munca în
echipă, participarea tuturor grupurilor la proiectare, implementarea unor noi
programe de lucru, calitatea managementului.
Principalul obiectiv a ergonomiei este acela de a asigura armonia dintre
munca prestată şi activitatea angajatului. Factorul uman este flexibil şi se
–
–
12
adaptează prin învăţare continuă deşi există diferenţe individuale mari .Unele
dintre acestea precum: dimensiunea fizică, forţa, sunt evidente, însă alţi parametrii
precum diferenţele culturale, diferenţele de stil şi nivel de calificare sunt mult
mai greu de identificat (Singleton W.T,1998).
Traseul iniţial a ergonomiei a pornit de la aplicarea unor măsuri de
standardizare a locului de muncă având ca scop prevenirea şi protecţia oferită
angajaţilor împotriva efectelor adverse a numeroşilor factori disturbatori care ar
duce la alterarea sănătăţii, instalarea stării de boală chiar dacă recuperarea
angajaţilor este posibilă în timp (Nachreiner F.,1998). După Mikell P. Groover
(2007) obiectivele principale ale ergonomiei constau în:
uşurinţa de interacţiune dintre executant şi maşină; evitarea erorilor şi a
greşelilor; confort şi satisfacţie în utilizarea echipamentului; reducerea
stresului şi a oboselii; creşterea eficienţei în muncă şi a productivităţii;
siguranţă în funcţionarea maşinilor, aparatelor, dispozitivelor, uneltelor;
evitarea accidentelor şi vătămărilor corporale.
In esenţă ergonomia studiază majoritatea elementelor şi influenţele lor asupra
omului în procesul muncii şi care îşi propune să rezolve probleme referitoare la:
activitatea productivă a omului (regim de muncă odihnă, eforturi, solicitări);
corelaţia dintre mijloacele de muncă, obiectele muncii şi omul;
influenţa factorilor externi precum: lumina, culoarea, zgomotul, climatul psiho-social;
rezultatele sistemului: rezultatul muncii, productivitatea, satisfacţii
profesionale, oboseala, conservarea capacităţii de muncă.
Rezumativ, cei trei factori implicaţi: om- maşină- mediu, fiecare cu
particularităţile lor conduc la întregirea triunghiului ergonomic al muncii: (fig.1)
Fig.1 Componentele şi triunghiul ergonomic
–
–
13
Intre componentele care întregesc triunghiul ergonomiei există un feed-back în
sensul în care deteriorarea uneia dintre ele duce la scăderea randamentului în muncă
a executantului cu toate repercursiunile negative care se răsfrâng nu numai asupra
celor implicaţi ci şi a întregului cortegiu de activităţi integrate în procesul muncii.
1.1.Capacitatea de muncă
In cadrul Conferinţei Internaţionale de Ergonomie din 1972, ergonomia este
privită ca ştiinţa muncii care studiază relaţiile dintre om şi producţie, luând în
considerare toţi factorii care concură la realizarea ei: factorul uman în primul rând,
factorii tehnici, economici şi cei sociali, fiind introdusă o nouă noţiune, cea de
capacitate de muncă.O relaţie care vine să marcheze puternic caracterul umanist
de necontestat al ergonomiei, constă în faptul că omul realizează producţia prin
intermediul capacităţii sale de muncă, care poate fi de: creaţie, manuală sau
mecanizată (Man C., 2000).
Capacitatea de muncă exprimă disponibilitatea organismului de a presta
anumite lucrări la nivel maxim şi care se poate aprecia prin eforul depus.La bază
stau factorii de influenţă a capacităţii de muncă (biologici, psihologici, economici,
sociali, tehnici).
Factorii biologici: capacitatea de muncă este influenţată din interior (vârsta,
conţinut şi organizare a alimentaţiei, stare de sănătate, etc.);
Factori psihologici –capacitatea de muncă este privită din punct de vedere a
laturii personalităţii umane (aptitudini, temperament, caracter);
Factori economico-sociali – influenţează capacitatea de muncă din exterior,
înglobând condiţiile în care se valorifică posibilităţile organismului.
Capacitatea de muncă influenţată de factorii dependenţi de muncă se
bazează pe valori, competenţe, stare de sănătate, şi sunt structuraţi pe: mediul la
locul de muncă, conţinut şi cerinţe faţă de munca prestată, condiţie fizică,
comunitate şi organizare, management şi spirit de conducere, stil de viaţă.
Promovarea capacităţii în muncă constă în cunoaşterea tuturor factorilor care
participă la menţinerea acesteia luând în considerare toţi factorii legaţi de activitatea
prestă, în cadrul cărora se analizează munca, angajarea, flexibilitatea, spiritul de
conducere, angajarea în muncă, suportul, sprijinul acordat.
Aşadar, capacitatea de muncă reprezintă cumulul de acţiuni simultane a mai
multor factori care se concretizează şi exteriorizează prin potenţialul funcţional al
–
–
14
organismului de a presta la un nivel maxim o activitate utilă din punct de vedere
social.Capacitatea de muncă este strict dependentă de capacitatea cognitivă şi
fizică a organismului.
1.1.1.Metabolismul energetic şi evaluarea consumului de energie dependent
de dificultatea muncii
Pentru îndeplinirea sarcinilor de serviciu cu randament maxim, organismul
uman funcţionează prin producere şi consum de energie, motiv pentru care
cunoaşterea metabolismului energetic în linii extrem de mari are o importanţă
covârşitoare. De ce?
Deoarece, la necesarul energetic pentru satisfacerea unor necesităţi fiziologice
a organismului precum: sinteza de substanţe necesare creşterii şi dezvoltării;
activitate respiratorie (muşchi respiratori), cardiacă (muşchiul inimii), activitate
musculară necesară în contracţiile voluntare şi involuntare a musculaturii netede şi
striate; activitate de secreţie, excreţie, menţinerea temperaturii corporale
constante; repararea uzurilor organismului; cunoaşterea consumului de energie
dependent de activitatea muncii prestate are ca scop principal eficientizarea
muncii pe principii ergonomici, identificându-se gradul de dificultate a muncii în
funcţie de care se acordă pauzele şi se impune ritmul de lucru, regimul alimentar,
organizarea locului de muncă, selecţia şi orientarea profesională.
Sub aspectul consumului de energie se disting trei componente (Drăghici
Anca 2009):
consumul de energie în stare de repaus absolut care se suprapune peste
metabolismul bazal. Valorile energiei calorice corespunzătoare metabolismului
bazal este de aproximativ 1700 Kcal/24 ore în cazul unui individ cu o greutate
medie de 70 Kg şi de 1400 Kcal/24 ore pentru o femeie cu o greutate de 60 Kg.
Consumul de energie se exprimă în Kj sau Kcal (1 Kj=4,1681 Kcal);
consumul de energie pentru desfăşurarea unor activităţi extraprofesionale;
consumul de energie necesar în desfăşurarea activităţilor profesionale care se
suprapune peste metabolismul de efort.
Pe baza cumulului de date canalizate pe consumul de energie necesar
efectării diferitelor munci a căror grade de dificultate este variabilă s-au putut
emite criterii de clasificare a muncilor dependent de care se raţionalizează
pauzele (durata şi frecvenţa), se recomandă un regim alimentar adecvat şi
–
–
15
organizarea locului de muncă.La bază stă însă selecţia în funcţie de care se
stabileşte orientarea profesională şi categoria de muncă prestată. In acest context
Lehmann G. (1962) clasifică muncile în:
munci uşoare în poziţie şezând: < 2 kcal/min;
munci uşoare în poziţie ortostatică:1-3 kcal/min;
muncă medie: 3-6 kcal/min;
muncă grea:6 – 8 kcal/min;
Normele de protecţie a muncii prevăd un consum de energie dependent de
dificultatea activităţilor prestate în: uşoară, medie sau grea, în care limitele sunt
apropiate de cele propuse de Lehmann G:
muncă uşoară: < 3 kcal/min;
muncă medie: 3- 5 kcal/min;
muncă grea: > 5kcal/min.
Există numeroase metode de analizare a consumului de energie dintre care
Drăghici A. (2009) indică teoria celor 3 opturi, care constă în divizarea celor 24
de ore a unei zile în 3 părţi egale, fiecărei părţi fiindu-i atribuite activităţi
specifice şi consum de energie diferit:
8 ore de somn – schimburile energetice aparţin metabolismului bazal;
8 ore alocate unor activităţi diverse, altele decât cele petrecute la locul de
muncă sau prin somn, în cadrul cărora consumul energetic este mai mare
decât a metabolismului bazal (dublarea consumului);
8 ore alocate desfăşurării activităţilor profesionale, unde consumul de energie
este dependent de gradul de dificultate a muncii prestate şi a efortului depus.
Prin însumarea consumului de energie a celor 3 reprize se determină
consumul de energie necesar organismului pe o perioadă de 24 de ore.
Factorii implicaţi în menţinerea capacităţii de muncă sunt multiplii după cum s-
a remarcat. Dependent de rolul şi participarea acestora, capacitatea de muncă
îmbracă trei forme:
capacitatea potenţială, dependentă de rezervele de energie ale organismului la
care se adaugă dispoziţia şi voinţa în muncă care fac parte din categoria factorilor
psihologici. Orice abatere sau influenţă negativă din exterior şi chiar
nemulţumirile vizavi de rezultatele muncii depuse duc la diminuarea capacităţii
potenţiale de muncă;
capacitatea funcţională se referă strict la cea folosită în cadrul muncii desfăşurate.
–
–
16
In decursul timpului alocat muncii (8 ore) capacitatea de muncă nu are aceeaşi
constanţă ci evolutivă şi pronunţat caracter regresiv spre sfârşitul zilei de lucru. Faza
de adaptare a angajatului la locul de muncă pentru îndeplinirea sarcinilor care îi intră
în atribuţie constituie prima fază: cea de acomodare a organismului şi îmbunătăţire a
parametrilor psiho-fiziologici.
Durata de timp necesară variază de la câteva minute la o oră şi uneori mai
mult. Perioada de adaptare este precedată de capacitatea optimă de muncă în care
performanţele muncii sunt maxime atât în ceea ce priveşte productivitatea cât şi
obţinerea unui număr redus de rebuturi.Timpul alocat acestei faze este de 1-3 ore,
după care datorită epuizării rezervelor organismului se instalează oboseala
treptată care are ca rezultat încetinirea ritmului de lucru, efectuarea unor comenzi
greşite şi creşte numărul de rebuturi.
capacitatea de rezervă - este alocată pentru desfăşurarea activităţilor
extraprofesionale: timpul petrecut alături de familie, rude, diverse activităţi
sociale, culturale.
Rezumat
Ergonomia este o ştiintă complexă care sintetizează principiile integrate în mai
multe ştiinte precum: ştiinţele medicale, economice, tehnice, antropometrie,
psihologia muncii, sociologia muncii. Scopul principal al ergonomiei îl constituie
aplicarea principiilor necesare în proiectarea echipamentelor, uneltelor, mobilierului
şi la găsirea măsurilor celor mai adecvate care să conducă la îmbunătăţirea condiţiilor
de muncă.Sfera ergonomiei vizează mai multe aspect dintre care: ergonomia fizică
(musculo-scheletică) alături de care este introdusă ergonomia vizuală; cognitivă şi
ergonomia organizaţională.
O altă categorie care lărgeşte sfera ergonomiei include ergonomia mediului
cu referire la interacţiunea dintre om şi mediul în care îşi desfăşoară activitatea,
din punct de vedere a micro sau macroclimatului la locul de muncă: temperatura,
presiunea, vibraţiile, lumina.
Ergonomia fizică se întrepătrunde cu domeniul medical deoarece, prin
domeniul de desfăşurare a cercetărilor sunt diagnosticate anumite boli şi tulburări
legate de activităţile prestate.
Ergonomia cognitivă se referă la procesele mentale care afectează relaţiile
dintre oameni; ergonomia organizaţională este preocupată de optimizarea
–
–
17
sistemelor socio-tehnice. In cadrul ergonomiei se studiază atât relaţiile dintre om-
maşină-mediu cât şi capacitatea de muncă, care implică disponibilitatea organismului
de a presta la nivel maxim anumite lucrări, apreciată fiind din prisma eforului depus
şi influenţat de cumulul de acţiuni simultane a mai multor factori care se
concretizează şi exteriorizează prin potenţialul funcţional al organismului de a
presta la un nivel maxim o activitate utilă din punct de vedere social.
Factorii implicaţi în menţinerea capacităţii de muncă optime sunt
divizaţi în: biologici, psihologici, economici, sociali, tehnici. Capacitatea de
muncă este strict dependentă de Capacitatea cognitivă şi fizică a
organismului. Cunoaşterea consumului de energie dependent de activitatea
muncii prestate are ca scop principal eficientizarea muncii pe principii
ergonomici, identificându-se gradul de dificultate a muncii în funcţie de
care se acordă pauzele şi se impune ritmul de lucru, regimul alimentar,
organizarea locului de muncă, selecţia şi orientarea profesională.
Lucrare de verificare
1.Care este definiţia dată de Metz ergonomiei şi cum o interpretaţi
.................................................................................................................. 2. Ergonomia are ca principal obiectiv:..................................................
.................................................................................................................. 3. Factorii care influenţează capacitatea de muncă sunt:....................... ..................................................................................................................
4.De ce se studiază capacitatea fizică şi cognitivă a angajatului corelat cu capacitatea de muncă?
.................................................................................................................. 5.Care sunt domeniile prioritare ale ergonomiei?
6.Cu ce alte domenii de cercetare se întrepătrund principalele ramuri ale
ergonomiei?
.................................................................................................................. 7. Care sunt componentele de bază pentru fiecare dintre factorii implicaţi
în ergonomia muncii: om-maşină- mediu şi cum se interpretează
triunghiul ergonomic?
..................................................................................................................
–
–
18
Bibliografie
1. CARROL JOHN B. (1993)- Human cognitive ability.A survey of factor- analityc
studies. Cambrige University Press Joke H. Grady-van den Nieuwboer, 1998
2. KACZMARCZYK STANLEY F., GLENN S. HUNTER, ROBERT OBENREDER,
MICHAEL KAIJA TUOMI, JUHANI ILMARINEN, ANTTI JAHKOLA, LEA
KATAJARINNE, ARTO TULKKI (2003)-Work Ability Index (WAI). Juhani
Ilmarinen Consulting, pag.15-22
Autoevaluare
1. Ergonomia este o ştiinţă singulară?
a. Da
b. Nu
2. Care sunt ştiinţele implicate?
a. medicale
b. b. sociale
c. tehnice
d. psihologice
3.. Prin ergonomie se înţelege ştiinţa care se ocupă cu studiul:
a. om – masină
b. om – maşină-mediu
c. om-mediu
4. De unde provine denumirea de ergonomie?
a. greacă
b. latină
5. Ce înţelegeţi prin capacitate de muncă şi care sunt factorii
implicaţi?
a. uman
b. Tehnici
c. Sociali
d. economici
6. După teoria celor 3 opturi calculaţi cheltuiala de energie
necesară pentru o persoană cu o greutate de 60 Kg (60 Kcal/h)
care desfăşoară muncă de birou în poziţie şezândă (2 Kcal/min)
a) 2120 Kcal/zi
b) 2400 kcal/zi
c) 2410 kcal/zi
d) 2380 kcal/zi
19
Cuprins
Număr de ore alocat: 2 ore
2.Igiena locului de muncă şi igiena muncii
2.1. Ordinea şi curăţenia la locul de muncă
2.2. Igiena muncii
2.3. Ergonomia în sprijinul organizatorului de sănătate
2.3.1.Antropometria, topoergonomia, bioergonomia
2.3.2. Organizarea muncii
2.3.3.Implicaţii juridice ale ergonomiei şi cadrul legislativ
2.4. Fiziologia muncii
2.4.1.Oboseala musculară
2.4.2.Activitatea intelectuală şi oboseala mentală
2.4.3. Timpul alocat activităţilor desfăşurate la locul de muncă
Rezumat
Lucrare de verificare
Autoevaluare
Bibliografie
Obiective: la terminarea studiului acestui capitol vei fi capabil să :
-explici rolul pe care menţinerea, păstrarea curăţeniei la locul de muncă
îl are în vederea evitării accidentelor
- prezinţi principale obiective ale antropometriei, biorgonomiei în
cadrul ergonomiei
-identifici semnele de obligativitate, avertizare, interzicere, salvare
stipulate în HG 971/2006 şi obligaţiile angajaţilor în a le respecta
-descri modificările morfo fiziologice care apar pe parcursul
desfăşurării unei activităţi fizice sau intelectuale de durată,
modalitatea de a evita oboseala musculară sau intelectuală
-dezvolţi aptitudini corecte în vederea păstrării statusului de sănătate
integru, evitarea surmenajului şi instalarea stresului, boală
contemporană cu noi
20
Igiena locului de muncă şi igiena muncii
2.1. Ordinea şi curăţenia la locul de muncă
In organizarea muncii, un aspect deosebit de important îl constituie
menţinerea ordinii, curăţeniei şi a regulilor de păstrare a acestora la locul de
muncă. Aceste aspecte sunt încadrate în managementul vizual, parte integrantă a
procesului muncii.
Managementul vizual utilizează ca instrument de identificare a păstrării
curăţeniei, ordinii şi disciplinei la locul de muncă, modelul celor 5 S divizaţi în 5
etape: Seiri, Seiton, Seiso, Seiketsu şi Shitsuke (cuvinte de provenienţă japoneză).
Pentru a evita orice neplăcere care se răsfrânge asupra performanţelor productive
prin scăderea capacităţii de muncă, instalarea stresului şi deteriorare a integrităţii
funcţionale a tuturor celor angrenaţi în procesul muncii, programul structurat pe
cei 5 S face referire la organizarea, curăţenia şi standardizarea locului de muncă
(Chaneski W., 2001).
Pe scurt: Seiri (sortare) constă în menţinerea spaţiului necesar desfăşurării în
bune condiţiuni a activităţii muncii fără a-l aglomera cu materiale şi obiecte care
nu sunt necesare.
Seiton (stabilizare, ordine). În funcţie de munca desfăşurată, angajatul
trebuie să aibă acces direct şi imediat la echipamentele necesare în procesul
muncii, motiv pentru care acestea se vor depozita în încăperi apropiate, aşezate în
ordinea necesităţilor. Se vor stabili locaţii fixe, unde depozitarea se va face pe:
rafturi modularizate, dulapuri cu uşi transparente sau panouri. Marcajele vizibile
la nivelul pardoselii vor indica căile de acces tuturor celor implicaţi într-o anumită
etapă a fluxului tehnologic la: containere sau tomberoanele necesare pentru
depozitarea materialelor, dispozitivelor, aparatelor, sculelor uzuale. In acest fel
fluxul tehnologic nu va fi întrerupt şi creşte eficienţa în muncă.
A treia etapă integrată în modelul 5 S: Seiso (strălucire); se referă la
menţinerea curăţeniei la locul de muncă aplicat tuturor angajaţilor, fiecare dintre
aceştia având responsabilitatea păstrării unui loc de muncă cât mai curat, astfel
încât, orice abatere a celei de-a doua etape să fie imediat observată şi remediată.
Seiketsu (standardizare) include: aplicarea unor reguli, obiceiuri; conceperea
şi integrarea procedurilor standard în cadrul activităţilor defăşurate. Pentru
standardizarea fiecărei etape din procesul munci, codificat, se aleg culori care
21
permite observarea oricăror anomalii prezente la locul de muncă.
A cincea etapă: Shitsuke (susţinerea schimbării), face referire la disciplina
şi respectarea celor 4 S anteriori. Acest management vizual nu este uşor de
integrat chiar într-o comunitate restrânsă, însă permite în final menţinerea calităţii
muncii, siguranţa muncitorilor şi o mai bună organizare a procesului muncii. De
cele mai multe ori este introdus şi un al şaselea S "Siguranţa şi securitatea la
locul de muncă".
Siguranţa şi securitatea la locul de muncă.
Se referă la folosirea instrumentelor, dispozitivelor, aparatelor adecvate
procesului tehnologic în care angajatul este implicat, obligativitatea purtării
echipamentului de protecţie în zonele de risc sau dacă activitatea în care angajatul
este angrenat o cere (salopete, mănuşi, ochelari de protecţie, măşti, căşti, etc.);
menţinerea liberă a culoarelor de acces; marcarea zonelor corespunzătoare şi
amplasarea semnelor de avertizare (obligativitate, interzicere, avertizare, căi de
acces, prim ajutor, fig.2, ), depozitarea echipamentului de protecţie în locaţii pre-
determinate şi uşor de accesat.
Fig.2 Semne de obligativitate, interzicere, avertizare
22
2.2. Igiena muncii
Munca reprezintă activitatea conştientă a omului îndreptată spre un anumit
scop, în procesul căruia el modifică şi adaptează lucrurile din natură pentru
satisfacerea nevoilor sale.
Munca a apărut ca o necesitate naturală în urma unor deprinderi;
deprinderile au apărut şi apar în urma unor exerciţii repetate ale aceloraşi mişcări,
luând naştere un lanţ de reflexe condiţionate şi necondiţionate care se aranjează şi
prin repetare alcătuiesc un stereotip dinamic. Odată cu formarea stereotipului
mişcările devin automate, în procesul muncii atenţia este mai puţin solicitată şi
oboseala fizică dispare (Man C., 2000).
Perfecţionarea mişcărilor şi mărirea capacităţii de muncă se realizează prin
exerciţii şi antrenament. Exerciţiile în vederea antrenamentului trebuiesc efectuate
gradual ca intensitate şi desfăşurate pe o perioadă lungă de timp. In cadrul
antrenamentului se produc modificări morfo– fiziologice de o importanţă
excepţională pentru economia întregului organism, dintre care menţionăm:
Dezvoltarea musculaturii în volum şi putere de contracţie;
Dezvoltarea sistemului cardio – circulator;
Adaptarea aparatului respirator la efort;
Modificarea aparatului digestiv şi excretor;
Modificări ale sistemului nervos central şi sistemului endocrin
Munca este un proces între om şi natură, în cadrul căruia acesta mijloceşte,
reglementează şi controlează schimbul cu natura. In procesul muncii, omul a
imaginat şi inventat cele mai variate mijloace de uşurare a muncii; în acest proces
s-a dezvoltat şi se dezvoltă creativitatea, ingeniozitatea, flexibilitatea. Prin aceste
însuşiri omul este superior oricărei maşini automatizate, pentru că el poate face
faţă situaţiilor neprevăzute, poate îmbunătăţi sau schimba programul operaţiilor.
Preocuparea principală a ergonomiei o constituie prevenirea oboselii şi a
supraîncordării nervoase bazată pe studierea relaţiei dintre om şi propria sa
activitate în vederea stabilirii regimului optim de muncă şi odihnă, optimizarea
efortului fizic sau intelectual; dar şi studierea sistemului propriu zis al locului de
muncă, în cadrul căruia se studiază corelaţia dintre om şi obiectele înconjurătoare.
Obiectul muncii şi mijloacele de muncă pot crea o serie de probleme începând cu
cele structurale, informaţionale, incluzând chiar şi aspecte psihologice (culori şi
muzică funcţională) şi probleme ale activităţii de grup, de unde rezidă implicaţiile
cercetărilor sociologice şi includerea ştiinţelor sociologice în mănunchiul de
23
ştiinţe care întregesc obiectul ergonomiei. Locul de muncă trebuie să ofere
angajatului condiţii optime necesare desfăşurării normale a activităţii productive.
Compromiterea sănătăţii unui om care face parte dintr-o diviziune a muncii
într-un anumit domeniu, absenteismul de orice natură generat îndeosebi de
surmenaj, dereglează întreg proces de muncă. De aceea profilaxia oboselii începe
încă din faza de proiectare a construcţiei. In ceea ce priveşte instruirea angajaţilor
trebuie să fie cât mai completă, pauzele se vor intercala în raport cu gradul şi
natura solicitărilor iar ritmul de muncă dependent de intensitatea şi greutate a
activităţii.
Din ritmul muncii se va evita monotonia dar şi suprasolicitarea cauzată de
complexitatea prea mare a activităţilor prestate. Controlul medical periodic este
chemat să sesizeze primele perturbări, ce ar putea să apară.
Ergonomiei îi revin atribuţii de organizare a vieţii angajatului şi în afara
procesului de muncă: combaterea sedentarismului, cauză a supraponderabilităţii şi
bolilor degenerative vasculare, prin construirea de terenuri de sport şi organizarea de
activităţi sportive, limitarea consumului de cofeinice care reduc necesitatea de somn şi
generează surmenaj. Alcoolul, fumatul datorită nocivităţilor cunoscute astăzi se cer
combătute iar alimentaţia omului reconsiderată pe baze ştiinţifice cu recomandarea
reducerii grăsimilor, zaharurilor rafinate inclusiv pâinea albă şi orezul şi mărirea
consumului de preparate din carne, lactate şi vegetale bogate în proteine precum şi
fructe şi legume.
2.3. Ergonomia în sprijinul organizatorului de sănătate
Datorită numărului mare de factori care nu pot fi cuantificaţi cu precizie şi a
multitudinii de ştiinţe care se întrepătrund, ergonomia se axează pe factorii: uman,
tehnologici sau ai mediului ambiant dependent de profesia fiecărui specialist
implicat în elaborarea unor proceduri bazate pe principii ergonomice. O
contribuţie esenţială revine medicinei şi a ştiinţelor biomedicale: morfologia,
biofizica, biochimia, fiziologia şi psihologia care are ca principal studiu, relaţia
om-maşină. Cei care acordă o importanţă majoră omului din prisma specializării
lor şi secundar maşinii sunt de formaţie medici, psihologi sau sociologi.
Medicina muncii vine în sprijinul ergonomiei prin urmărirea adaptării
personalului la locul de muncă în funcţie de cerinţele muncii, depistare precoce a
schimbărilor morfo-fiziologice ale organismului şi de comportament sub influenţa
factorilor de mediu, analizarea gradului de adaptabilitate şi factorii care induc
24
cazurile de morbiditate, identificarea condiţiilor de muncă deficitare. Psihologia
muncii este preocupată de identificarea abilităţilor mentale în relaţie cu toţi
factorii locului de muncă, a comportamentului şi oferă răspunsuri asupra limitelor
psihice umane. (Popescu M., 2010).
O altă categorie de specialişti fixează ca obiectiv al ergonomiei mediul
ambiant căruia îi acordă rol principal, iar tehnicienii, subiectivi din acest punct de
vedere, sunt înclinaţi să acorde o importanţă mai mare maşinilor.
In cadrul acestei ştiinţe se poate vorbi despre ergonomia preventivă, unde,
omul-utilajul-mediul, acţionează în aceeaşi măsură şi nu se adresează
preponderent, unuia sau altuia dintre componente.
Suprasolicitarea de orice natură a organismului determină oboseala care se
însumează cronic generând surmenajul cu tot cortegiul de efecte negative
cunoscute. Implicaţiile directe se răsfrâng asupra pierderii de durată sau
temporară a capacităţii de muncă, instalarea monotoniei, scăderea productivităţii
şi inhibiţie nervoasă. Toate aceste efecte duc în final la pierderea interesului
pentru viaţă.
In cadrul ergonomiei se studiază antropometria, bioergonomia,
topoergonomia.
2.3.1.Antropometria, topoergonomia, bioergonomia
Componentele genetice şi cele de mediu sunt considerate variabile în cadrul
antropometriei, folosite fiind pentru a defini variabilitatea indivizilor sau a unei
populaţii. Mai mult de 2.200 de variabile au fost descrise doar pentru corpul uman
(Masali M., 1998).
Alegerea variabilelor la locul de muncă trebuiesc corelate cu specificul
domeniului de cercetat, însă, datorită numărului extrem de mare a acestora,
standardizarea locului de muncă nu va satisface pe deplin nevoile unui singur
individ.
Antropometria se bazează pe măsurători liniare: înălţimi, lungimi, distanţe
între diferite repere şi subiecţii aflaţi în poziţie ortostatică sau şezândă.
Topoergonomia – face referire la componentele locului de muncă.
Bioergonomia. Principala ţintă a biomecanicii constă în studierea modului
prin care corpul uman produce forţă şi generează mişcare. Biomecanica ajută la
înţelegerea unor probleme generate de modul în care anumite sarcini produc
leziuni şi degradează starea de sănătate.Este disciplina care studiază corpul uman
25
ca şi cum acesta ar fi un sistem mecanic în care toate părţile corpului sunt
asemănate cu structuri mecanice şi studiate ca atare. Există câteva analogii între
corp şi sistemele mecanice dintre care: oasele sunt asociate cu pârghii, carnea cu
volume şi masă (greutate), articulaţiile sunt asemuite cu suprafeţe de sprijin şi
articulaţii, muşchii identificaţi cu motoare şi arcuri, nervii cu feedback-ul
mecanismelor de control, organele ca surse de alimentare, tendoanele cu frânghii,
ţesuturile cu arcuri, iar cavităţile corpului cu baloane.
Ergonomia şi bioergonomia conlucrează în scopul de a reduce apariţia
leziunilor repetative precum sindromul tunelului carpian, tendinita sau durerile de
spate. Repercursiunile negative a unui loc de muncă neorganizat pe principii
ergonomice se traduc prin senzaţia de discomfort şi durere, întindere musculară,
probleme articulare, durere de spate şi instalarea senzaţiei de oboseală (Darby
Frank , 1998).
2.3.2. Organizarea muncii
Îmbunătăţirea proceselor de muncă implică investiţii care nu întotdeauna
sunt disponibile datorită multitudinii de motive, argumente de natură tehnologică
dintre care organizarea locului de muncă şi calificarea angajaţilor constituie cauze
principale. Problemele de ordin tehnologic constau în folosirea unei tehnologii
insuficient de performante pentru a preveni riscul îmbolnăvirilor sau a
accidentelor, tehnologii neadecvate sau extrem de complexe (Ulich E. şi
col.1998).
Există o serie de variabile ergonomice legate de sarcina musculo-scheletică
care trebuiesc luate în considerare ca factor prioritar în procesul muncii pentru a
elimina riscul dintre munca depusă şi instalarea acestor tulburări. Variabilele
esenţiale luate în considerare după Corlett (1988) sunt: cerinţele faţă de forţa
musculară, postura adoptată şi timpul alocat desfăşurării unei activităţi.
Fiecare dintre cerinţe are la bază cercetări şi prelucrări ale datelor pentru a
se ajunge la un numitor comun. Referitor la forţa musculară se iau în considerare
criterii combinate, rezultat a factorilor biomecanici, fiziologici şi psihologici.
Manipularea unor obiecte a căror greutate este mai mică de 1 Kg sunt considerate
ca aparţinând activităţilor cu grad de dificultate redus, iar manipularea unui obiect
a cărui greutate este mai mare de 3 Kg face parte din categoria de activităţi cu
grad mare de dificultate.
Cerinţele faţă de poziţia adoptată în timpul desfăşurării activităţilor sunt
26
evaluate prin cartografierea situaţiilor în care: articulaţiile sunt alungite dincolo de
aria de extindere naturală a mişcărilor sau situaţii deosebit de incomode: răsucire,
aplecare, desfăşurare a unor activităţi unde mâinile sunt plasate deasupra nivelului
umerilor sau poziţia îngenunchiată.
Poziţia ortostatică corespunzătoare (verticală) sau cea şezândă în care
mâinile sunt plasate în zona optimă de lucru necesită cel mai mic efort. Din punct
de vedere a ergonomiei, la variabilele de bază sunt luate în considerare o serie de
alte variabile şi factori de mediu specifici dependent de condiţiile locului de
muncă: zgomot, iluminare, ventilaţie; factori climatici; expunere la vibraţii, şi
uşurinţa cu care se menţine productivitatea şi calitatea muncii la standarde
ridicate.
2.3.3.Implicaţii juridice ale ergonomiei şi cadrul legislativ
Ergonomia nu poate să rămână în afara ştiinţelor juridice. Implicaţiile juridice
se pot grupa dependent de punctul de vedere din care ergonomia este privită:
(Drăghici A., 2009)
După scop:
adaptarea muncii la om (asigurarea condiţiilor de muncă). Etapa adaptării
omului la munca sa. In această etapă rolul principal revine managementului
resurselor umane, personalul fiind angajat pe bază de selecţie, orientare şi
formare profesională.
adaptarea omului la muncă. Etapa adaptării muncii la om este apanajul
ştiinţelor inginereşti prin excelenţă, prin care are loc transformarea locului de
muncă dependent de nevoile şi posibilităţile factorului uman.
microclimatul vicios în care angajatul este obligat să lucreze duce la
suprasolicitare, litigii, fluctuaţii de personal.
In acest sens angajatul este protejat prin: Constituţia României, Codul
Muncii.
După fază:
Ergonomia de concepţie, constă în adaptarea mijloacelor de muncă la
capacităţile umane, adaptarea condiţiilor de muncă pentru obţinerea
randamentului maxim cu efort minim din partea angajaţilor
Ergonomia de corecţie vine în sprijinul ergonomiei de concepţie prin
remedierea unor lipsuri care se constată pe parcursul desfăşurării procesului de
muncă.Cadrul legislativ: Norme republicane şi departamentale de protecţie a
27
muncii.
După obiectivul preocupărilor:
ergonomia de producţie
ergonomia produsului
După conţinutul preponderent al preocupărilor
Ergonomia activităţilor, studiază munca din punct de vedere antropologic,
cu referire la constituţia fizică şi fiziologică a angajatului în vederea adaptării la
efort, microclimat, iluminat, factori nocivi.
Topoergonomia- studiază componentele locului de muncă
Ergonomia euristică constă în analizarea proceselor mentale în cursul
dezvoltării sarcinilor de muncă
Cadrul legislativ: Codul Muncii, Norme departamentale de protecţia muncii.
În ergonomia informaţională intervine psihologia muncii care ajută la
stabilirea puterii de percepere, gândire, decizie, luate de angajat; informaţii care
sunt obţinute pe baza unor teste, studii, statistici şi care reprezintă fundamentul în
alegerea meseriei pentru care o persoană este sau nu compatibilă, dependent de
aptitudinile pe care le deţine. Cadrul legislativ: Codul muncii; Norme tehnice de
securitate a muncii, Codul penal
2.4. Fiziologia muncii
Activitatea organismului în timpul muncii este extrem de complexă, ea
înglobând activitatea musculară, circulatorie, respiratorie, digestivă, de excreţie şi
o anumită stare funcţională a sistemului nervos central, sub al cărui control se
desfăşoară toate procesele fiziologice.
În urma solicitărilor la care organismul uman este supus apare starea de
oboseală care se manifestă datorită consumului de energie cheltuit în timpul
desfăşurării unei activităţi, urmând ca aceasta stare să fie compensată prin
alimentaţie şi odihnă. Starea de oboseală îndeplineşte funcţie protectivă
semnalând atingerea limitelor de solicitare pe care organismul nu le poate depăşi.
Formele oboselii sunt multiple: musculară, senzorială, vizuală, auditivă,
oboseala generală, nervoasă, mintală, cronică. Oboseala denotă condiţii foarte
diferite dar care indiferent de tip: musculară sau generală are ca rezultat final
reducerea capacităţii de muncă şi a rezistenţei organismului.In oboseala musculară
durerea acută localizată la nivel de muşchi reprezintă primul semn, iar cea
generală se manifestă prin sentimentul şi dorinţă de reducere sau încetare a
28
activităţii prestate. Oboseala generală poate fi definită ca oboseală psihică sau
nervoasă (Étienne Grandjean, 1998). Aşadar, indiferent de activitate sunt
solicitate două sisteme: muscular şi nervos în proporţii diferite, de unde oboseala
se reduce la 2 forme: musculară şi nervoasă.
2.4.1.Oboseala musculară
Fiecarea manifestare exterioară a omului (deplasarea, menţinerea corpului
într-o anumită poziţie, aplecarea, ridicarea, apropierea sau îndepărtarea de corp
a anumitor obiecte) sunt asigurate prin funcţia musculară. Manifestările
activităţii musculare pot fi statice fie dinamice. La baza activităţii musculare
stă contracţia, care are loc datorită configuraţiei, compoziţiei chimice şi
proprietăţilor specifice miofibrilelor.
In corpul uman există trei tipuri de muşchi: muşchiul cardiac, muşchii netezi
(de la nivelul vaselor de sânge ) şi muşchii scheletici sau striaţi, ataşati oaselor.
Febra musculară afectează doar muşchii scheletici şi rezultă în urma unei activităţi
dinamice sau statice repetative ale aceleaşi mişcări.
In munca dinamică, musculatura scheletică activă se contractă şi relaxează
ritmic, cu creşterea concomitentă a fluxului sangvin la nivel de muşchi în paralel
cu descreştea fluxului la nivelul zonelor inactive: rinichi, ficat. Bătăile inimii,
presiunea sangvină şi consumul de oxigen din muşchi creşte proporţional cu
intensitatea muncii. Intensificarea ventilaţiei pulmonare se datorează profunzimii
respiraţiei şi a frecvenţei respiratorii mai crescute. Activarea întregului sistem
cardio-respirator are ca scop, sporirea necesarului de oxigen către muşchi. Nivelul
consumului de oxigen măsurat în timpul desfăşurării muncilor grele dinamice
indică intensitatea muncii prestate. Valoarea consumului de oxigen se exprimă
prin consum de energie (1 litru oxigen/minut care corespunde la aproximativ 5
Kcal/minut sau 21 Kj/minut).
Recomandările pentru frecvenţa cardiacă maxim admisă dependent de volumul
de lucru, corelat cu greutatea dinamică a activităţii musculare poate fi exprimată în
valori absolute sau, cu ale ritmului cardiac din perioada de repaus. Valorile absolute la
bărbaţi şi femei sunt cuprinse între 90-112 bătăi pe minut la manipularea manuală
continuă a obiectelor, creşterea frecvenţei cardiace fiind cu 30-35 bătăi pe minut mai
mare decât al nivelului în repaus.
Prevenirea suprasolicitărilor musculare constă în efectuarea unor exerciţii
graduale, desfăşurate în cadrul antrenamentelor a căror menire este de a
29
îmbunătăţii abilităţile de lucru, reducerea solicitărilor musculare concomitent cu
creşterea capacităţii musculare şi cardio-respiratorii.
Pe parcursul unei zile efortul fizic corelat cu micşorarea forţei şi rezistenţei
musculare are dinamică descrescătoare dependent de activitatea prestată.
Activităţile se pot împărţi în funcţie de greutatea muncii prestate în 4 categorii (I-
IV). Pentru fiecare dintre aceste categorii forţa şi rezistenţa musculară la finele
zile faţă de nivelul de început scade cu: 1-9%, caz în care gradul de oboseală este
nesemnificativ. Cu cât procentul creşte, organismul se resimte prin oboseala acută
acumulată:10-17% (oboseală medie); 18-39% (oboseală evidentă); > 40%
(oboseală pronunţată) (Mesina V., 2013).
In munca statică, nu se pot observa mişcări vizibile a contracţiei
musculare (ca de exemplu în picioare). Munca statică creşte presiunea în
interiorul muşchiului care împreună cu compresia mecanică împiedică
circulaţia sangvină total sau parţial. Furnizarea de substanţe nutritive şi oxigen
la nivel de muşchi şi eliminarea produşilor metabolici finali de la nivelul
acestora sunt împiedicate. In acest fel, în munca statică, muşchii devin obosiţi
mult mai rapid decât în cazul prestării unei activităţi dinamice.
2.4.2.Activitatea intelectuală şi oboseala mentală
In munca intelectuală predomină activitatea centrilor nervoşi superiori care
trebuie adaptată la posibilităţile fiziologice ale organismului. In acest fel se evită
suprasolicitările intelectuale, faţă de care encefalul nu se poate adapta. Rezultatele
muncii obţinute pot fi pozitive prin învăţare, motivare; sau negative. Oboseala
mentală este consecinţă a îndeplinirii unor îndatoriri cu grad ridicat de dificultate
care implică procesarea informaţiilor o lungă perioadă de timp. Aceleaşi
repercursiuni sunt manifestate atunci când: monotonia, insatisfacţia, saturaţia se
instalează faţă de activitatea pe care un individ o desfăşoară (Richter P., 2011). O
situaţie poate deveni stresantă în urma unor solicitări numeroase, când subiectul se
simte ameninţat, izolat sau împiedicat să-şi desfăşoare activitatea. In contrast cu
monotonia unde, după îmbunătăţirea condiţiilor se constată revenirea la
performanţele iniţiale, recuperarea în cazul oboselii mentale se face în timp şi nu
dispare imediat după schimbarea condiţiilor de lucru. Componentele procesului
care stau la baza relaţiei efort-consecinţe cu efecte asupra performanţelor muncii
constau în: mediul de la locul de muncă şi condiţiile de îndeplinire a îndatoririlor,
condiţiile de mediu;resursele puse la dispoziţie pentru îndeplinirea îndatoririlor. În
30
îndeplinirea sarcinilor: dorinţa individuală de performanţă, perceperea
problemelor şi conştientizarea efortului necesar în vederea finalizării
obiectivului,constituie condiţii prioritare. Indeplinirea sarcinilor sunt dependente
de rezultatul impus.
Microclimatul, iluminatul, mediul sonor, vibraţii, condiţiile de design
industrial şi aspectul estetic, sunt principalele condiţii de mediu care participă la
instalarea şi acutizarea senzaţiei de oboseală.
Forţarea organismului peste limitele fiziologice, induce senzaţia de oboseală
alarmantă şi în final copleşitoare. Oboseala acumulată zi după zi poate conduce la
oboseală accentuată, cronică, senzaţie care durează permanent.
O stare generală rea însoţeşte oboseala cronică.Persoanele care suferă de
oboseală sunt mai emotive, au psihic labil tradus prin comportament antisocial,
tendinţă de depresie (anxietate nemotivată), lipsă de energie şi imposibilitate de a
lua decizii coerente sau prompte (Gerry Lisa M., 2013). Aceste efecte psihice de
multe ori sunt însoţite de simptome psihosomatice: durere de cap, ameţeli,
tulburări cardiace şi respiratorii, pierderea apetitului, tulburări digestive, insomnii.
Scăderea performanţelor productive, creşterea erorilor sau variabilitate mare
a performanţelor sunt simptome comportamentale de exteriorizare a oboselii.
Consecinţele solicitărilor psihice şi psiho-fiziologice a efortului mental
depus în orice tip de activitate a muncii se va urmări încă din stadiu incipient
luând în considerare toţi factorii: profesionali, individuali, extraprofesionali şi
interacţiunea dintre ei (art. 172/NGPM, 2002).
Cercetările fiziologice au condus la cunoaşterea interacţiunilor complexe
dintre organism şi munca profesională. S-au determinat limitele efortului energetic
în condiţiile echilibrului biologic, toleranţă, deficitul metabolic, posibilităţile de
efort, limitele în apariţia oboselii şi a surmenajului fizic şi nervos. S-a cercetat
starea funcţională a SNC şi endocrin la efectuarea diferitelor categorii de munci,
aducându-se date importante în privinţa raţionalizării muncii. Pe aceste date de
fiziologie se bazează normele de igienă şi protecţie a muncii în toate sectoarele de
activitate.
Strategiile de prevenire şi control sunt îndreptate în direcţia reducerii
supraîncărcării psihice şi a stresului prin: alocarea sarcinilor de serviciu adecvate
fiecărui angajat, îmbunătăţirea mediului la locul de muncă, intercalarea
perioadelor de repaus din timpul muncii în funcţie de gradul de dificultate a
activităţilor prestate şi alocarea orelor de somn necesare organismului pentru
31
recuperare, organizarea muncii, a muncii în echipă, instruire şi educaţie,
introducerea unor metode de management a stresului la persoanele cu risc şi
sprijin psihologic din partea colegilor, dreptul şi acordarea serviciilor medicale de
specialitate.
Îmbinarea armonioasă a factorului uman cu factorii tehnologici se realizează
prin: orientarea şi selecţia riguroasă a factorului uman, reorientarea profesională;
proiectarea echipamentelor în concordanţă cu posibilităţile umane; crearea unei
ambianţe care să asigure securitate şi confort; repartizarea raţională a
sarcinilor;economia energetică a organismului uman.
2.4.3. Timpul alocat activităţilor desfăşurate la locul de muncă
Directiva 93/104/EC, completată cu Directiva 2003/88/EC transpusă în
Normele generale de protecţia muncii prevăd timpul alocat desfăşurării
activităţilor şi organizării timpului la locul de muncă, în vederea asigurării şi
protejării sănătăţii şi siguranţei angajaţilor.
Condiţiile de muncă fac referire la: durata zilei de muncă. In acest sens
standardele minime aplicate la nivelul ţărilor europeane vizează timpul alocat
desfăşurării activităţilor la locul de muncă. Acesta nu va depăşi 8 ore/zi (40
ore/săptămână) sau 48 de ore/săptămână cu tot cu orele suplimentare. Asigurarea
unei pauze de odihnă de cel puţin 11 ore consecutive pe perioada unei zile (24
ore) şi alocare a cel puţin unei pauze în timpul orelor de serviciu în cazul în care
timpul de muncă depăşeşte 6 ore, dependent de intensitatea, regimul, gradul de
dificultate a muncii. O pauză de 24 de ore neîntreruptă se va acorda angajaţilor
pentru fiecare 7 zile lucrătoare.
Asigurarea concediului de odihnă plătit de cel puţin 4 săptămâni pe
parcursul anului. Se vor acorda îngrijiri suplimentare angajaţilor care lucrează în
turele de noapte. Aceştia nu ar trebui să desfăşoare munci grele sau periculoase o
perioadă mai lungă de 8 ore din cele 24 de ore. In urma evaluărilor de sănătate,
personalul de noapte poate cere transferul pentru desfăşurarea unei activităţi de zi.
Regimul de muncă presupune organizarea activităţilor în mai multe
schimburi, dacă activitatea într-un anumit domeniu se desfăşoară neîntrerupt 24
din 24 de ore; gradul de intensificare a muncii se reglementează în funcţie de
normele de producţie sau timp şi vor corespunde nivelului organizatoric, tipului
de producţie, etc. Experienţa în muncă şi cerinţele tehnice precum şi nivelul
organizatoric sunt alte condiţii majore care au ca menire: prevenirea oboselii.
32
Rezumat
Managementul vizual funcţionează pe modelul celor 5 S: Seiri (sortare),
Seiton (stabilizare, ordine), Seiso (strălucire), Seiketsu (standardizare), Shitsuke
(susţinerea schimbării), la care se adaugă un al şaselea S-Siguranţa şi securitatea
la locul de muncă.
Rolul principal al managementului vizual îl constituie menţinerea ordinii,
curăţeniei şi disciplinei la locul de muncă în vederea evitării oricăror accidente în
care dezordinea joacă rol esenţial în producerea evenimentelor cu caracter nedorit.
Locul de muncă trebuie să ofere angajatului condiţii optime necesare desfăşurării
normale a activităţii productive.
Igiena muncii are ca obiectiv principal prevenirea oboselii fizice şi a
supraîncordării nervoase bazată pe studierea relaţiei dintre om şi propria sa
activitate în vederea stabilirii regimului optim de muncă şi odihnă, optimizarea
efortului fizic sau intelectual; dar şi studierea sistemului propriu zis al locului de
muncă, în cadrul căruia se studiază relaţia dintre om şi obiectele înconjurătoare.
In cadrul ergonomiei se studiază antropometria, bioergonomia,
topoergonomia.
Indiferent de munca prestată: fizică sau intelectuală, ergonomia joacă rol
esenţial în prevenirea tulburărilor musculo-scheletice, având ca punct de pornire
trei variabile esenţiale: cerinţele faţă de forţa musculară, postura adoptată şi
timpul alocat desfăşurării unei activităţi.
Şi pentru că ergonomia este o ştiinţă care are obiect de studiu,scop,
obiective, metode de cercetare nu poate să rămână în afara ştiinţelor juridice. In
apărarea angajaţilor există legi, norme, hotărâri integrate în: Legea 319/2006 a
securităţii şi sănătăţii în muncă,Constituţia României, Codul Muncii, Norme
republicane şi departamentale de protecţie a muncii, Norme speciale (tabel 1).
Tabel 1
Directive Europene legate de sănătatea securitatea şi siguranţa în muncă transpuse pe plan Naţional în Legi, Hotărâri Guvernamentale
Directiva Act normativ
transpus în România Directiva 89/391/CEE a Consiliului Comunităţii Europene din 12 iunie 1989 pentru promovarea îmbunătăţirii sănătăţii şi securităţii lucrătorilor la locul de muncă – Directiva-cadru.
Legea securităţii şi sănătăţii în muncă
nr.319/2006
Directiva 89/654/CEE a Consiliului Comunităţii Europene din 30 noiembrie 1989 privind cerinţele minime de sănătate şi securitate pentru locul de muncă (prima directivă particulară în sensul articolului 16, paragraful 1 al directivei 89/391/CEE)
H.G.nr.1091/2006
Loc de muncă
33
Continuare tabel 1 Directiva 89/655/CEE a Consiliului Comunităţii Europene din 30 noiembrie 1989 privind cerinţele minime de sănătate şi securitate pentru folosirea de către lucrători a echipamentului de lucru la locul de muncă (a doua directivă particulară în sensul articolului 16, paragraful 1 al directivei 89/391/CEE)
H.G.nr.1146/2006 Echipamente de muncă
Directiva 95/63/CE a Consiliului din 5 decembrie 1995 de modificare a Directivei 89/655/CEE privind cerinţele minime de securitate şi sănătate pentru folosirea de către lucrători a echipamentului de lucru la locul de muncă (a doua directivă individuală în sensul articolului 16 paragraful 1 din Directiva 89/391/CEE). Directiva 2001/45/CE a Consiliului din 27 Iunie 2001 care amendează directiva Consiliului nr. 89/655/CEE cu privire la cerinţele minime de securitate şi sănătate pentru utilizarea de către lucrători a echipamentelor de lucru la locul de muncă. Directiva 89/656/CEE a Consiliului Comunităţii Europene din 30 noiembrie 1989 privind cerinţele minime de securitate şi sănătate pentru utilizarea de către lucrători a echipamentelor individuale de protecţie la locul de muncă (a treia directivă particulară în sensul articolului 16, paragraful 1 al directivei 89/391/CEE)
H.G.nr.1048/2006 Echipamente
individuale de protecţie (E.I.P.)
Directiva 90/269/CEE a Consiliului Comunităţii Europene din 29 mai 1990 privind condiţiile minime de sănătate şi securitate pentru manipularea manuală a încărcăturilor în situaţiile în care există un risc pentru lucrători, în special de afecţiuni ale spatelui (a patra directivă particulară în sensul articolului 16, paragraful 1 al directivei 89/391/CEE)
H.G.nr.1051/2006
Manipularea manuală a încărcăturilor
Directiva 90/270/CEE a Consiliului Comunităţii Europene 29 mai privind cerinţele minime de securitate şi sănătate referitoare la utilizarea echipamentelor cu ecran de vizualizare (a cincea directivă în sensul articolului 16, paragraful 1 al directivei 89/391/CEE)
H.G.nr.1028/2006
Ecrane de vizualizare
Directiva 91/322/CEE a Comisiei din 29 mai 1991 asupra stabilirii valorilor limită indicative prin implementarea directivei Consiliului 80/1107/CEE asupra protecţiei lucrătorilor împotriva riscurilor legate de expunerea la agenţi chimici, fizici şi biologici la locul de muncă
H.G.nr.1218/2006 Agenţi chimici
sănătăţii şi securităţii lucrătorilor împotriva riscurilor legate de agenţii chimici la locul de muncă (a 14-a directivă particulară în sensul articolului 16, paragraful 1 al directivei 89/391/CEE) (a paisprezecea directivă particulară în sensul articolului 16, paragraful 1 al directivei 89/391/CEE)
Directiva 2000/39/CE a Comisiei din 8 iunie 2000 pentru stabilirea primei liste a valorilor limită indicative de expunere la locul de muncă pentru implementarea directivei 98/24/CE privind protecţia sănătăţii şi securităţii lucrătorilor împotriva riscurilor legate de agenţi chimici la locul de muncă.
Directiva 2006/15/CE a Comisiei din 7 februarie 2006 pentru stabilirea celei de a doua liste a valorilor limită indicative de expunere la locul de muncă, în aplicarea directivei 98/24/CE a Consiliului şi pentru amendarea directivelor 91/322/CEE şi 2000/39/CE
Directiva 92/58/CEE a C.C.E nr. 58 din 24 iunie 1992 privind cerinţele minime pentru semnalizarea de securitate şi/sau sănătate la locul de muncă (a noua directivă particulară în sensul articolului 16, paragraful 1 al Directivei 89/391/CEE).
H.G.nr.971/2006
Semnalizare
34
Continuare tabel 1 Directiva 2000/54/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 18 septembrie 2000 privind protecţia lucrătorilor contra riscurilor legate de expunerea la agenţi biologi la locul de muncă (a şaptea directivă particulară în sensul articolului 16, paragraful 1 al directivei 89/391/CEE).
H.G.nr.1092/2006 Agenţi biologici
Directiva 2004/37/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind protecţia lucrătorilor împotriva riscurilor legate de expunerea la agenţi cancerigeni sau mutageni la locul de muncă (a şasea directivă individuală în sensul articolului 16 paragraful 1 din directiva 89/391/CEE)
H.G.nr.1093/2006
Agenţi cancerigeni şi mutageni
Directiva 2003/10/CE a Parlamentului European si a Consiliului din 6 februarie 2003 privind cerinţele minime de securitate şi sănătate referitoare la expunerea lucrătorilor la riscuri generate de agenţi fizici (zgomot) (a şaptesprezecea directivă individuală în sensul art. 16 paragraful 1 din directiva 89/391/CEE)
H.G.nr.493/2006
- Zgomot
Directiva 2002/44/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 25 iunie 2002 privind cerinţele minime de sănătate şi securitate referitoare la riscurile ce decurg din expunerea lucrătorilor la agenţi fizici (vibraţii) (a şaisprezecea directivă particulară în sensul articolului 16, paragraful 1 al directivei 89/391/CEE).
H.G.nr.1876/2005
- Vibraţii
Studiul principalelor modificări morfo- fiziologice ale organismului
care au loc în procesul muncii este necesar, întrucât pe baza cunoaşterii se
fundamentează ştiinţific şi se elaborează măsuri a cărui rezultat final îl
constituie menţinerea capacităţii de muncă optima şi prevenire a
surmenajului. Activitatea organismului în timpul muncii este extrem de
complexă, ea înglobând activitatea musculată, activitatea circulaţiei,
respiraţiei, digestiei, excreţiei şi o anumită stare funcţională a sistemului
nervos central, sub al cărui control se desfăşoară toate procesele fiziologice.
Activitatea musculară. Fiecarea manifestare exterioară a omului (deplasarea,
menţinerea corpului într-o anumită poziţie, aplecarea ridicarea, apropierea sau
îndepărtarea de corp a anumitor obiecte sunt asigurate prin funcţia musculară;
manifestările activităţii musculare fiind fie statice fie dinamice). La baza activităţii
musculare stă contracţia. Forţa şi rezistenţa musculară dependent de gradul de
dificultate a muncii prestate scade de la ‹ 1% până la › 40%, moment în care
organismul se resimte printr-o oboseală pronunţată. Munca statică induce oboseala
musculară mult mai rapid decât în cazul unei activităţi dinamice prestate.
In munca intelectuală predomină activitatea centrilor nervoşi superiori,
suprasolicitarea intelectuală trebuind adaptată la posibilităţile fiziologice ale
organismului. Efortul intens şi de lungă durată, dăunează sănătăţii, scade
capacitatea de muncă, duce la oboseală nervoasă. Suprasolicitarea de orice natură
35
a organismului determină oboseala. Oboseala musculară este rezultatul muncilor
fizice depuse având ca rezultat instalarea febrei musculare iar oboseala mentală se
însumează cronic generând surmenajul cu implicaţii a căror consecinţe se măsoară
în pierderea de durată sau temporară a capacităţii de muncă, instalarea
monotoniei, scăderea productivităţii şi inhibiţie nervoasă.
Lucrare de verificare
1.Ce rol joacă igiena muncii în cadrul ergonomiei...............................
..............................................................................................................
2. De ce se acordă importanţă organizării muncii şi cu ce se ocupă
antropometria, topoergonomia, bioergonomia
..............................................................................................................
3. Care sunt principalele modificări care se produc în cadrul
desfăşurării unei activităţi fizice sau intelectuale?............
..............................................................................................................
..............................................................................................................
4. Care sunt consecinţele desfăşurării unei activităţi fizice intense şi
cum se manifestă
..............................................................................................................
5.Care sunt consecinţele desfăşurării unei activităţi intelectuale
susţinute şi cum se manifestă
..............................................................................................................
..............................................................................................................
6. Cum se pot evita neplăcerile cauzate de oboseală?................
..............................................................................................................
..............................................................................................................
7.Care sunt principalele norme, Legi, hotărâri, norme departamentale
care vin în sprijinul angajatului?
..............................................................................................................
..............................................................................................................
8. Definiţi noţiunea de muncă
..............................................................................................................
..............................................................................................................
36
1.Semnele de obligativitate sunt încadrate în chenar a cărui formă este:
a. Triunghiulară
b. Rotundă
c. Dreptunghiulară
d. Pătrată
2.Fondul semnelor de obligativitate este:
a. Verde
b. Roşu
c. Albastru
d. Galben
3.Semnele de avertizare sunt încadrate în chenar a cărui formă este:
a. Triunghiulară
b. Dreptunghiulară
c. Pătrată
d. Rotundă
4.Fondul caracteristic semnelor de avertizare este:
a. Roşu
b. Albastru
c. Verde
d. Galben
5. Semnele de interzicere sunt încadrate în chenar a cărui formă este:
a. Pătrată
b. Triunghiulară
c. Rotundă
d. Dreptunghiulară
6. Care sunt caracteristicile semnelor de salvare sau prim ajutor din punct de
vedere a încadrării în chenar şi fond?
7. Care sunt principalele modificări morfo – fiziologice principale care apar în
activitatea fizică?
a. Modificarea aparatului digestiv şi excretor
b. Adaptarea aparatului respirator la efort;
c. Dezvoltarea musculaturii în volum şi putere de contracţie;
Autoevaluare
37
d. Modificări ale sistemului nervos central şi sistemului endocrin
e. Dezvoltarea sistemului cardio – circulator;
8.Care sunt principalele modificări morfo-fiziologice care apar în desfăşurarea
unei munci intelectuale?
a. Modificări ale sistemului nervos central şi sistemului endocrin
b. Dezvoltarea musculaturii în volum şi putere de contracţie;
c. Dezvoltarea sistemului cardio – circulator;
d. Modificarea aparatului digestiv şi excretor
e. Adaptarea aparatului respirator la efort;
9.O activitate este considerate a avea grad redus de dificultate când?
a. Obiectul manipulat are o greutate de peste 1 Kg
b. Obiectul de manipulat are o greutate de 3 Kg
c. Obiectul de manipulat are o greutate sub 3 Kg
d. Obiectul de manipulat are o greutate sub 1 Kg
10.In munca dinamică musculatura scheletică activă influenţează şi activitatea
altor sisteme ale organismului?
a. Da
b. Nu
11.Ce alte modificări survin în activitatea dinamică musculară?
a. Creşte presiunea sangvină
b. Scade presiunea sangvină
c. Creşte consumul de oxigen din muşchi
d. Scade fluxul sangvin la nivelul zonelor inactive
e. Creşte frecvenţa bătăilor inimii
f. Se intensifică profunzimea respiraţiei
g. Scade frecvenţa respiratorie
h. Creşte frecvenţa respiratorie
12. Care sunt consecinţele în cazul depunerii unui efort fizic de lungă durată,
suprasolicitant?
a.oboseala mentală
b.Febra musculară
13.Care sunt repercursiunile în cazul suprasolicitării activităţii intelectuale?
a. Oboseala mentală
b. febra musculară
c. Oboseala cronică
38
Bibliografie
1. MESINA VICTOR (2013)- Metode de cercetare şi evaluare a stării funcţionale
a organismului uman în timpul lucrului cu efort fizic. Universitatea de Stat de
Medicină şi Farmacie Nicolae Testemiţanu, Chisinău, pag. 1-23
2. X X X Directiva cadru 93/104 (1993) - Working Conditions - Working Time
Directive http://eur- lex.europa.eu
3. X X X Directiva Cadru 88/2003/EC (2003)- Working Time Directive.
http://ec.europa.eu
4. CHANESKI WAYNE (2001)- Organizing Your Workplace With The
"Five S" Process.www.mmsonline.com
5. CORLETT N. (1988) - The investigation and evaluation of work and
workplaces. Ergonomics vol. 31, pag. 727-734Darby Frank, 1998
6. DRĂGHICI ANCA (2009)- Ergonomie. Editura Politehnica, Timişoara,
www.biblioteca.regielive.ro
7. MAN C. (2000)-Ergonomia şi protecţia muncii. Curs lito
8. MASALI MELCHIORRE (1998) – Anthropometry. 3rd edition of the
Encyclopaedia of Occupational Health and Safety
9. POPESCU MIHAELA (2010)-A welding ergomics-elements.Annal of daam
&Procedings Publisher
10. ULICH EBERHARD, GUDELA GROTE (1998)- Encyclopaedia of
occupational health and safety. Four Edition Chaptel 29.Ergonomics. Postures
at work Work organization
11. X X X HG 971/2006 .Semne de obligativitate - Cerinţe minime pentru
semnalizarea de securitate şi/sau de sănătate la locul de muncă sau prim ajutor
-www.protectiamuncii.ro.
39
Cuprins
3.1. Tulburări ale sistemului musculo-scheletic, cauze, modalităţi de prevenire
3.1.1.2. Măsuri de prevenire a tulburărilor musculo-scheletice
3.1.4. Poziţia adoptată în timpul muncii. Poziţii vicioase. Poziţia ortostatică
3.1.5. Poziţia şezândă
3.1.6. Suprasolicitarea unor organe şi sisteme în timpul muncii
3.1.7.Macroclimatul locului de muncă şi influenţa lui asupra organismului
3.1.7.1.Temperatura
3.1.7.1.1. Acţiunea temperaturii scăzute
3.1.7.1.2.Acţiunea temperaturii ridicate
3.1.7.1.3 Drepturile angajaţilor care lucrează la temperaturi extreme
3.1.7.2. Presiunea atmosferică
3.1.7.3. Zgomotul
3.1.7.3.1 Măsuri de prevenire
3.1.7.4. Nocivităţi provocate de vibraţii, trepidaţii
3.1.7.5. Gazele nocive şi pulberile
3.1.7.5.1.Gazele nocive
3.1.7.5.2. Pulberile şi acţiunea lor
3.1.7.6. Radiaţiile ionizante
3.1.7.7. Electricitatea şi efectele ei
3.1.7.7.1. Primul ajutor în caz de electrocutare
Rezumat
Lucrare de verificare
Autoevaluare
Bibliografie
Număr ore alocate: 2 ore
Obiective: la terminarea studiului acestui capitol vei fi capabil să :
- explici de ce noxele sunt considerate ca avînd acţiune adversă faţă de
integritatatea morfofuncţională a organismului
- redai care sunt principalele cauze ale producerii noxelor la locul de
muncă
- recunoşti simptomele, măsurile de prevenire şi prevederile
legislative cu referire la acţiunea factorilor de mediu pe care o pot
exercita la nivelul organismului
- înţelegi rolul măsurilor de prevenire în lupta cu zgomotul, vibraţiile,
electricitatea şi măsurile de acordare a primului ajutor
40
Noxe şi boli profesionale
Prin noxe profesionale, se înţeleg acei factori legaţi de procesele de muncă
care au influenţă negativă asupra stării de sănătate, manifestate prin fenomene
patologice, oboseală, reducerea capacităţii de muncă fizică şi intelectuală. Întrucât
munca în sine nu numai că nu este nocivă, ci constituie condiţie a dezvoltării
armonioase a organismului, rezultă că nocivităţile profesionale pot fi generate
numai de condiţiile de muncă.
Noxele profesionale reprezinta acei factori legaţi de procesele de muncă
care influenţeză negativ starea de sănătate manifestate prin stări patologice,
oboseală, determinând sau favorizând starea de boală sau scăderea capacităţii de
muncă fizică ori intelectuală.
După Cadariu Gh. (1967) citat de Man C. (2000), noxele profesionale pot
să apară ca urmare a trei categorii de factori :
1. Noxe datorate organizării neraţionale a proceselor de muncă raportat la
conţinutul solicitărilor locului de muncă, manifestate prin intensificarea proceselor
de muncă peste limitele fiziologice sunt resimţite în special la nivelul sistemului
musculo-osteo-articular (efortul fizic - munca fizică grea, ridicarea şi manevrarea
de greutăţi) sau celui neuro-psiho-senzorial (intelectual). Ritmul prea intens de
desfăşurare a unei activităţi pe o perioadă lungă de timp, poziţiile nefiziologice în
timpul muncii (poziţii vicioase sau forţate prelungite), efortul static prelungit al
anumitor grupe musculare, suprasolicitarea unor organe şi sisteme şi mai ales a
analizatorilor şi S.N.C, folosirea neraţională a timpului de muncă şi de odihnă;
munca monotonă, sunt cauze care fac parte din această categorie de noxe.
2. Nocivităţi reprezentând factori dăunători din mediul de muncă:
factori fizici: temperatura prea scăzută sau prea ridicată, curenţi de aer,
presiune atmosferică, zgomot, radiaţii, ultrasunete;
factori chimici: substanţe toxice sub formă de gaze, vapori sau pulberi;
factori biologici: bacterii, virusuri patogene, ciuperci, paraziţi, hormoni.
3. Nocivităţi datorate unor deficienţe de construcţie şi amenajare a locului
de muncă: zone de lucru subdimensionate, deficienţe de microclimat (deficienţe
ale sistemului de ventilaţie, de încălzire, iluminat, insuficienţa volumului de aer),
condiţii neigienice la locul de muncă.
Bolile profesionale sunt cauzate de: factori fizici, chimici, biologici,
caracteristici exercitării unei profesii sau meserii precum şi cele cauzate de
suprasolicitarea diferitelor organe sau sisteme în timpul procesului de muncă.
41
Aceste boli se clasifică după factorul cauzal.
Deteriorarea stării de sănătate cu implicaţii asupra sistemului cardiovascular,
musculo-scheletic şi leziunile traumatice pot fi consecinţă a suprasolicitărilor.
Mulţi dintre factorii care acţionează negativ asupra sănătăţii pot fi eliminaţi
prin proiectarea unor maşini şi instrumente adecvate; automatizare a lucrărilor;
mecanizare; îmbunătăţire ergonomică a locului de muncă, a maşinilor,
dispozitivelor, uneltelor; buna organizare a muncii; instruire adecvată în cadrul
practicilor de pregătire.
Incidenţa cea mai mare a unor boli profesionale precum: astmul şi plămânul
fermierului, febra morarilor produse de inhalarea prafului biologic rezultat din
manipularea fânului mucegăit sau măcinarea cerealelor administrate în hrana
animalelor precum şi bolile de piele (dermatita) se înregistrează în rândul
angajaţilor implicaţi în activităţile desfăşurate în sectorul zootehnic (Mónica
Águila Martínez-Casariego şi col. 2010). Efectele nefavorabile sunt cauzate de
multitudinea mare a variabilelor cu caracter nosogen: peste 100.000 de substanţe
chimice, peste 50 de factori fizici, 200 factori biologici şi peste 20 de condiţii
ergonomice necorespunzătoare, la care se adaugă suprasolicitarea unor organe şi
sisteme în activităţile fizice prestate.
Personalul poate fi expus la acţiunea substanţelor chimice, precum
pesticidele utilizate în agricultură, zootehnie, medicamente de uz veterinar,
solvenţi, oleiuri care pe termen lung produc astm, boli ale pielii, afectează
sistemul nervos sau sunt precursori ai cancerului.
Personalul poate suferi de boli şi infecţii de natură bacteriană, virotică, boli
parazitare rezultat a unei igiene precare şi grad de curăţenie redus. Alte cauze:
malnutriţie, problemele de ordin psihologic sau social cu care se confruntă
angajaţii. Interacţiunea acestor factori generează condiţii bune pentru creşterea
riscului de producere a accidentelor sau creerea unor condiţii de disconfort la
locul de muncă.
Condiţiile de lucru, tipul de muncă depus, vocaţia şi statutul profesional
precum şi locaţia geografică a locului de muncă, cerinţele angajatorului, sunt
factori care pot avea impact profund negativ asupra statutului social şi a bunăstării
sociale a persoanelor implicate în diverse activităţi.
Poziţiile obositoare sau dureroase, transportul sau deplasarea unor obiecte
grele, poziţia ortostatică adoptată sau mersul timp îndelungat şi mişcările
repetative ale mâinilor sau braţelor crează o multitudine de probleme de natură
42
musculo-sheletică şi apariţie a bolilor profesionale, boli cu o răspândire foarte
largă.Orele de muncă prelungite, fără aplicarea unor metode de lucru standardizate
mai ales în perioada campaniilor agricole, întreprinderea unor acţiuni în cadrul
fermelor de: populare-depopulare a halelor de păsări sau porci, popularea-
depopularea unor bazine piscicole, sunt probleme tipice cu care persoanele din
sectorul zootehnic, piscicultură se confruntă, în special când aceştia desfăşoară
activităţi independente. Cu toate că multitudinea cauzelor expuse succint este
covârşitoare angajaţii sunt expuşi de cele mai multe ori pericolelor de ordin
ergonomic.
3.1. Tulburări ale sistemului musculo-scheletic, cauze,
modalităţi de prevenire
Cele mai frecvente cauze de instalare a unor afecţiuni cu precădere la nivel
de spate constau în solicitări fizice care presupun: ridicare, încărcare sau
descărcare a unor obiecte grele, posturi incomode adoptate şi mişcări repetative.
Anumite tipuri de tulburări sunt asociate în principal cu sarcina obiectelor
manipulate sau ocupaţia.
Prin manipulare manuală se înţeleg acele activităţi efectuate de către angajaţi
care implică ridicare, susţinere, aşezare, împingere, tragere, purtare sau deplasare
a unui obiect care poate fi animat (animal sau altă persoană implicată) sau ne-
animat. Manipularea manuală presupune în multe cazuri instalarea unor tulburări
care afectează sistemul musculo-scheletic prin activitatea cumulativă, repetată a
unor mişcări (European Agency for Safety and Health at Work, 2007).
Dintre activităţile care participă la apariţia leziunilor la nivel de spate
amintim:
- cauzele fizice: manipulare manuală, încărcare, posturi incomode şi mişcări
stângace, mişcări repetative, acţiunea presiunii mecanice directe asupra
ţesuturilor, vibraţia şi temperatura scăzută
- cauze determinate de organizarea muncii: ritmul de muncă, munca repetativă,
munca monotonă, factori de natură psiho-socială, şi chiar remunerarea.
Munca prea intensă sau manipularea repetativă ori de lungă durată a unor
obiecte a căror greutate este mare, precum şi adoptarea unor poziţii sau mişcările
incomode (trunchi aplecat, şi/sau răsucit), braţe ridicate, încheieturi îndoite sunt
alţi factori implicaţi în apariţia bolilor la nivel de spate.
Alte cauze care ar putea conduce la creşterea accidentelor şi în special a
43
leziunilor la nivel de spate sunt dependente de dimensionarea locului de muncă,
deficienţele de microclimat în care angajatul trebuie să îşi desfăşoare activitatea.
Spaţiul subdimensionat pentru manipularea manuală a obiectelor duce la
adoptarea unor posturi incomode, ceea ce face nesigură deplasarea; pardoseaua
instabilă, neuniformă, alunecoasă induce creşterea posibilităţilor de accidentare;
căldura excesivă la locul de muncă afectează mecanismul de termoliză cu
creşterea activităţii glandelor sudoripare, astfel încât cel implicat necesită o forţă
mult mai mare în manipularea uneltelor sau dispozitivelor folosite pentru a nu le
scăpa din mâna transpirată; temperaturile prea scăzute se materializează prin
senzaţia de amorţire a mâinilor şi nesiguranţă în manipularea obiectelor.
Iluminatul necorespunzător forţează angajaţii să adopte poziţii incomode pentru o
vizibilitate mai bună în timpul activităţii desfăşurate.
La aceste cauze se vor adăuga şi câteva particulare, în care categorie se
încadrează: lipsa de experienţă, antrenament şi ne-familiarizarea cu munca
prestată.Leziunile se instalează odată cu înaintarea în vârstă şi vechime la locul de
muncă, la care se adaugă antecedentele anterioare angajării cu referire la bolile de
spate de care cel angajat a suferit în trecut.
3.1.1.2. Măsuri de prevenire a tulburărilor musculo-scheletice
Măsurile de prevenire constau în eliminarea cauzelor prin mecanizarea
lucrărilor, folosirea echipamentelor de manipulare cu motor sau mecanice cum ar
fi transportoarele sau motostivuitoare. Măsurile tehnice constau în echiparea cu
cărucioare, dispozitive de ridicare în cazul locurilor de muncă unde manipularea
manuală nu poate fi evitată sau mobilier adecvat în cazul muncii de birou. Rotaţia
locurilor de muncă, acordarea unor pauze suficient de lungi, fac parte din măsurile
organizatorice care au menirea de reduce incidenţa bolilor de spate. Şi nu în
ultimul rând, ca şi metodă preventivă, furnizarea tuturor informaţiilor privind
riscurile şi efectele negative asupra sănătăţii la manipularea unor obiecte grele,
instruirea şi conştientizarea angajaţilor cu privire la importanţa utilizării
echipamentelor de lucru şi a tehnicilor corecte de manipulare. Persoanele cu
vârsta de peste 45 ani vor depune efort fizic ridicat numai cu avizul medicului (art
166, din NGPM 2002). Pentru celălalte categorii de vârstă greutatea manipulată
prin ridicare, împingere, tragere, variază: 20-35 Kg dependent de intensitatea
efortului depus la categoria 16-19 ani; 25-55 Kg -19-45 ani şi 20-50 Kg (peste 45
ani) dacă obiectele sunt ridicate. Pentru obiectele purtate greutatea manipulată:15-
44
30 Kg pentru categoria 16-19 ani, 20 Kg (foarte frecvent)-50 Kg (rar) şi 15-40 Kg
pentru cei cu vârste de peste 45 Kg. In cazul obiectelor trase greutatea admisă este
de 10-15 Kg dependent de frecvenţa cu care se desfăşoară activitatea în cazul
bărbaţilor şi 7 kg (frecvent)-10 Kg (rar) la categoria femei. Valori destul de
apropiate sunt normate şi pentru situaţia în care manipularea obiectelor se face
prin împingere: 11-16 Kg bărbaţi şi 7,5- 11 Kg femei.(art. 168, alin.1).
3.1.4. Poziţia adoptată în timpul muncii.Poziţii vicioase. Poziţia ortostatică
In agricultură, zootehnie, piscicultură, poziţia ortostatică impune
suprasolicitarea unor grupe de muşchi în raport cu munca efectuată (coasă, sapă,
secerat manual, plivit, recoltarea peştilor, transvazarea puietului sau a peştelui din
bazine în bazinele de iernat, mulsul în condiţii necorespunzătoare).
Neconcordanţa între activitatea desfăşurată în poziţie ortostatică şi perioada
de repaus duce la debutul şi instalarea tulburărilor osteo-articulare (picior plat,
deformarea membrelor, devieri ale coloanei vertebrale), hernii abdominale, varice,
disfuncţii ovariene şi metroragii la femei (Man C., 2000).
Alte efecte cu acţiune nefavorabilă, implică modificări la nivelul:
sistemului circulator prin îngreunarea circulaţiei sanguine în întreg organismul
şi în special la nivelul membrelor inferioare; sistemului nervos datorită
efortului cerebral amplificat în vederea menţinerii echilibrului întregului
organism în poziţie verticală. Baza de susţinere a organismului este redusă iar
greutatea corpului este repartizată pe o suprafaţă mică, caz în care menţinerea
echilibrului este dificilă (Anca Draghici, 2009). Instalarea oboselii, scăderea
capacităţii de muncă au ca rezultat final scăderea preciziei şi încetinirii
mişcărilor mai cu seamă a membrelor superioare.
3.1.5. Poziţia şezândă
Pentru persoanele a căror activitate este mai mult statică, poziţia sezândă
deşi pare confortabilă şi prezintă avantaje nu este benefică. Prin poziţia adoptată
se menţine stabilitatea şi echilibrul corpului, oferă posibilitatea membrelor
inferioare de a acţiona simultan şi/sau succesiv în vederea executării anumitor
comenzi iar membrelor superioare precizie în coordonarea mişcărilor.Pe de altă
parte, timpul îndelungat petrecut în această poziţie provoacă afecţiuni şi declin
asupra statusului de sănătate. Măreşte riscul afecţiunilor cardio-vasculare, a
perturbărilor şi afecţiunilor musculo-scheletice.
45
Aplecarea corpului în faţă opus situaţiei în care spatele este sprijinit de
spătarul scaunului comprimă coloana vertebrală ceea atrage după sine senzaţia de
durerea de spate. Poziţia capului este dezechilibrată ceea ce contribuie la apariţia
problemelor la nivel de gât şi umeri. Poziţia şezândă adoptată în timpul orelor de
serviciu sau chiar în timpul liber prin staţionarea timp îndelungat în faţa
televizorului are ca rezultat oprirea activităţii electrice a muşchilor de la picioare,
scade nivelul caloriilor pierdute la o calorie/minut, enzimele care participă la
arderea grăsimilor îşi reduc activitatea în proporţie de 90%, iar colesterolul bun,
cel care distruge depozitele de grăsimi de pe vasele de sânge se reduce cu
aproximativ 20%, eficienţa insulinei se diminuează cu 24% (Meze D., 2012).
Incetinirea circulaţiei venoase la nivelul membrelor inferioare crează
disfuncţionalităţi circulatorii: umflarea picioarelor, furnicături, varice (Drăghici
A., 2009), creşte incidenţa bolilor cardiovasculare, afecţiunilor musculare de la
nivelul umărului, membrelor superioare (atrofiere), slăbirea muşchilor
abdomenului.
Alte repercursiuni negative se traduc prin: afecţiuni şi deformări ale
coloanei vertebrale: cifoză (provine de la cuvântul grecesc cyfos – curbat, sinonim
cu spinare de crap adică încovoierea dorsală a coloanei vertebrale), scolioza
(provine de la grecescul skolios- strâmb, care nu este altceva decât încovoierea
laterală a coloanei vertebrale), tulburări digestive, creştere a riscului de obezitate,
apariţia hemoroizilor (Man C., 2000) . Persoanele la care incidenţa problemelor de
ordin medical sus amintite este ridicată sunt cele care prin natura activităţilor
desfăşurate îşi petrec cea mai mare parte a timpului în faţa calculatorului.
Recomandări: menţinerea unei poziţii corecte, spatele drept, umerii căzuţi şi
braţele pe lânga corp. Înălţimea planului de lucru trebuie să fie apropiat de nivelul
coatelor, indiferent dacă este vorba de activităţi efectuate în picioare sau poziţie
şezândă.
Orice tip de activitate manuală trebuie alternată cu pauze sau alte munci
mai puţin solicitante pentru ca muşchii şi încheieturile să-şi poată recăpăta forţa.
Poziţii bizare. In desfăşurarea unor activităţi precum: plivitul, diferite
reparaţii în locuri strâmte, duce la adoptarea unor poziţii bizare, incomode care
produc leziuni ale articulaţiilor şi oaselor, mialgii şi nevralgii.
46
3.1.6. Suprasolicitarea unor organe şi sisteme în timpul muncii
De regulă în agricultură acest tip de noxe este rar întâlnit, dar pot să se
instaleze la începutul campaniilor în cazul persoanelor lipsite de antrenament mai
cu seamă în rândul tinerilor şi femei. In această situaţie se remarcă prezenţa
bătăturilor în palme sau a bursitelor. In alte cazuri se poate instala nevroza
profesională, suprasolicitarea analizatorului vizual sau a celui acustic.
Ca şi profilaxie de combatere a acestor noxe, organizarea raţională a muncii
joacă un rol extrem de important, alături de modernizarea şi mecanizarea unor
lucrări dificile. O altă măsură de prevenire constă în interzicerea desfăşurării unor
activităţi cu grad de dificultate ridicat la femei şi tineri. In munca de birou însă,
suprasolicitarea acustică şi/sau vizuală reprezintă una din noxele de care se va ţine
cont la proiectarea şi menţinerea unui microclimat optim de confort.
3.1.7.Macroclimatul locului de muncă şi influenţa lui asupra organismului
Prin macroclimat se înţelege ansamblul factorilor fizici, chimici şi biologici
a unei regiuni, a căror acţiune exercitată poate fi benefică sau nosogenă asupra
organismului, iar prin microclimat totalitatea factorilor fizici,chimici, biologici de
la locul de muncă (spaţii închise).
Un microclimat necorespunzător duce la scăderea capacităţii de muncă,
contribuie la sporirea riscului de îmbolnăvire având ca rezultat final reducerea
productivităţii muncii.
3.1.7.1.Temperatura
3.1.7.1.1. Acţiunea temperaturii scăzute
In cazul activităţilor în care majoritatea timpului lucrat se desfăşoară
sub directa influenţă a parametrilor fizici a aerului, se va ţine seama de
valorile de temperatură pentru a evita suprasolicitarea mecanismului de
termoreglare. In condiţii extreme: valorile scăzute de temperatură exercită o
acţiune locală, manifestată prin tulburări vasculare urmate de degerături
(Drăghici C., 1996), iar acţiunea generală se traduce prin periclitarea
sănătăţii, contactarea bolilor afrigore iar în cazuri mai grave instalarea
hipotermiei.
47
3.1.7.1.2.Acţiunea temperaturii ridicate
La extemitatea opusă, valorile ridicate de temperatură, duce la ridicarea
temperaturii corporale şi cutanate, suprasolicitarea procesului de termoliză,
instalarea sincopei de căldură, edemului caloric, şocului caloric, deshidratării
organismului concomitent cu apariţia unui dezechilibru mineral.
O acţiune prelungită a temperaturilor ridicate asupra angajaţilor duce la
instalarea şocului caloric, cea mai gravă consecinţă a supraîncălzirii care
evoluează cu intensitate şi brutal.
Acţiunea simultană a mai multor factori dintre care: depunerea unui efort
fizic mărit, temperatura şi umiditatea mediului crescută, lipsa curenţilor de aer,
sunt principalele cauze de apariţie a şocului termic, care practic dereglează
mecanismul de termoreglare, oboseşte activitatea glandelor sudoripare datorită
imposibilităţii de evaporare a transpiraţiei şi eliminare a surplusului de căldură din
organism.
Angajaţii expuşi la condiţii de umiditate şi valori de temperatură excesivă
prezintă un risc mare de îmbolnăvire mai ales dacă depun o muncă grea sau
folosesc echipamente de protecţie neadecvate. Noii angajaţi prezintă un risc mult
mai mare decât cei experimentaţi deoarece nu sunt adaptaţi şi nu manifestă
toleranţă faţă de aceste condiţii. Prevenirea acestor neplăceri constă în aplicarea
"A.O.U" (apă, odihnă, umbră). Se va consuma apă la fiecare 15 minute chiar dacă
nu se instalează senzaţia de sete. O altă condiţie necesară prevenirii şocului
caloric: acoperirea capului iar hainele vor fi de culoare deschisă, deoarece reflectă
căldura pe când cele de culoare închisă absorb căldura. Odihna la umbră constituie
o altă modalitate de prevenţie.
Insolaţia. Agentul etiologic preponderent incriminat în manifestarea
insolaţiei (acţiune locală-cap) sunt radiaţiile infraroşii care se manifestă cu:
cefalee, senzaţie de greaţă, vomă, tulburări de vedere, iritabilitate, nelinişte
(datorate congestiei locale), hiperpirexie, pierderea cunoştinţei, hipotensiune
(colaps) şi chiar moarte în forme mai grave.
Efectul caloric a radiaţiilor infraroşii se manifestă şi prin arsură la nivel de
piele (combustio).Afectează epidermul unde se remarcă o zonă eritematoasă,
sensibilă, dureroasă uşor edemaţiată, care este inclusă în arsură de gradul 1.
48
3.1.7.1.3 Drepturile angajaţilor care lucrează la temperaturi extreme
Potrivit Ordonanţei de urgenţă nr. 99/2000 legate de drepturile
angajaţilor care îşi desfăşoară activitatea de muncă în aer liber, la temperaturi
extreme (scăzute), acestora li va asigura până la un litru de ceai
fierbinte/schimb.In acelaş timp se vor acorda pauze pentru refacerea capacităţii
de termoreglare şi se vor distribui echipamentele de protecţie individuale,
impuse de condiţiile meteorologice. La valori de temperatură sub -200C sau
timp nefavorabil, (temperaturi scăzute corelate cu vânt puternic), angajatorii
trebuie să asigure personalului aceleaşi condiţii minimale pentru menţinerea
integrităţii stării de sănătate. Se vor acorda pauze şi caza personalul în spaţii
fixe sau mobile în care se va menţine microclimatul de confort. In cazul în care
nu se dispune de aceste condiţii minimale, iar temperaturile extreme se menţin
pe o perioada de cel puţin două zile consecutiv, angajatorul va lua decizia
reducerii duratei de lucru sau chiar întreruperea acestuia cu asigurarea
continuităţii activităţilor în punctele cheie unde lucrul nu poate fi întrerupt
potrivit prevederilor legale. Inspecţia muncii va fi informată de reducerea
duratei de lucru, până în ultima zi a săptămânii lucrătoare (vineri).
In NGPM/2002 sunt stipulate condiţii speciale în cazul angajaţilor care îşi
desfăşoară activitatea o perioadă prelungită la valori mai mari de 300C şi efort
fizic ridicat, dintre care: administrare obligatorie de apă carbogazoasă salină cu
un conţinut de 1-2 g/l NaCl (2-4 litri/schimb) şi temperatură de 16-180C necesară
pentru menţinerea regimului hidrosalin a organismului. La stres termic moderat se
recomandă a fi consumată apă potabilă a cărei valoare de temperatură este
cuprinsă între 14-160C (250 ml/repriză) şi 4-6 litri apă în cazul stresului ridicat.
Din punct de vedere a regimului alimentar se recomandă suplinirea
vitaminelor şi mineralelor prin consum de fructe, legume, sucuri nefermentate.
Pentru categoria de angajaţi care îşi desfăşoară activitatea la valori de
temperatură ridicată educaţia sanitară va pune accent pe regimul de muncă şi
odihnă, regimul hidrosalin şi alimentaţie. Şocul, colapsul caloric, crampele
calorice fac parte din categoria bolilor profesionale declarabile iar hipertensiunea
arterială provocată de temperatura crescută şi acţiunea radiaţiilor calorice,
afecţiunile digestive a căror agent etiologic este temperatura ridicată sunt
considerate boli legate de profesie care vor fi în permanenţă monitorizate.
Prin Ordinul MMSSF nr.706/26.09.2006 sunt fixate valori pentru
radiaţiile optice, ultraviolete, radiaţiile luminoase (vizibil), radiaţii infraroşii
49
apropiate, radiaţii laser în acord cu cerinţele minime de securitate şi sănătate în
muncă (Popa Ghe., 2012).
3.1.7.2. Presiunea atmosferică
Presiunea atmosferică nu influenţează personale care lucrează în instituţii, în
locuri închise cu microclimat controlat, dar poate deveni un factor nociv pentru
persoanele care se deplasează cu animalele la altitudini mari, pe păşunile alpine,
fără acomodare treptată, care duce la instalarea anoxemiei, boala fiind denumită
generic "boală de munte". Debutul manifestărilor constă în: cefalee, vertij, nosee,
emeză, edem periferic, oboseală, apatie.
In cazuri grave se instalează edemul pulmonar de altitudine sau edemul
cerebral (Chirilă Andreea, 2013). Ambele situaţii pot fi cauză a decesului în cazul
în care se întârzie în acordarea primului ajutor.
O primă condiţie în evitarea accidentelor neplăcute constă în selecţia
personalului şi a controlului medical riguros efectuat. Se vor elimina persoanele
suferinde de boli cardiace sau pulmonare severe (www.sfatulmedicului.ro, 2010).
3.1.7.3. Zgomotul
Acţiunea locală a zgomotului se manifestă asupra analizatorului auditiv,
producând acoperirea sau mascarea sunetelor, oboseala auditivă, traumatismul de
zgomot, hipoacuzie surditate profesională, stresul psihic care are ca şi consecinţă
mărirea cheltuielii de energie concomitent cu instalarea nevrozelor şi a oboselii
rapide, reducerea capacităţii de muncă, tulburarea somnului şi instalarea
tulburărilor cardiovasculare.
Dependent de intensitatea sunetelor, acestea pot cauza leziuni la nivelul
urechii medii, interne, timpanului, provoacă hemoragii labirintice, cofoză, iar
efectele cele mai resimţite se traduc prin tensiune arterială mărită, diminuare
atenţiei şi afectarea funcţiilor circulatorii care sunt rezultat a prezenţei unui
zgomot prelungit şi permanent ( Şchiopu Niculina, Bardac D.I, 2012). Nocivitatea
zgomotelor depinde de spectrul acestora (infrasunete – sub 20 Hz, sunete şi
ultrasunete- peste 20 000 Hz). Infrasunetele nu sunt percepute de urechea umană,
iar ultrasunetele depăşesc nivelul de percepţie a urechii umane. Dar şi în aceste
condiţii, aceste sunete se răsfrâng negativ asupra organismului prin provocarea
unei senzaţii de agitaţie, frică, stare de greaţă, deranjament gastric, dezorientare.
Infrasunetele se răsfrâng şi asupra capacităţii de menţinere a echilibrului, prin
50
afectarea urechii medii şi pot induce aritmia cardiacă. Alte manifestări:
accelerarea pulsului, epistaxis, senzaţie de ameţeală, stare de vomă, tulburări de
vedere, dereglarea coordonării musculaturii, hipersalivaţie, cefalee, hiperemie
cutanată, furnicături, anxietate, oboseală accentuată, tuse, dureri abdominale, fals
efect de euforie (www.referate.com). Infrasunetele cu intensitate medie dereglează
statusul de sănătate a persoanelor afectate iar cele cu intensitate mare provoacă
moartea. Ultrasunetele folosite ca mijloc de combatere a microorganismelor sau
insectelor, dependent de locul de pătrundere, duce la deteriorarea stării de sănătate
manifestate prin încălzirea, deteriorarea epidermei şi chiar afectarea oaselor dacă
poarta de intrare o constituie pielea iar timpul de expunere este prelungit. Astenia,
senzaţia de greaţă, emeză, efecte psihologice sunt manifestări ale ultrasunetelor a
căror poartă de intrare o constituie aparatul respirator. Alte modificări patologice
survenite asupra organismului se răsfrânge la nivelul tabloului hematologic prin
scăderea numărului de eritrocite şi a unui disconfort resimţit prin migrene, greaţă,
şi chiar pierderea echilibrului, ameţeli, dureri, lezarea aparatului auditiv şi chiar
ruperea timpanului; - scăderi in greutate, nervozitate, tahicardie, tulburări ale
somnului, deficienţă în recunoaşterea culorilor; surditate la perceperea sunetelor
de înaltă frecvenţă ( http://www.sanatatesiviata.ro).
Urechea umană are sensibilitate diferită faţă de frecvenţele zgomotului. Nu
doar intensitatea zgomotului este aceea care face din acest parametru un factor
periculos ci: durata expunerii reprezintă un alt factor implicat, dependent de care
se calculează intensitatea zgomotului la 8 ore/zi.
Zgomotele foarte puternice a căror nivel de intensitate depăşesc pragul de
audibilitate (85-90 dB), pe lângă faptul că pot reduce la zero inteligibilitatea
vorbirii, cauzează o pierdere treptată, până la surditate, a sensibilităţii auditive.
Surditatea permanentă poate să apară după numai 4-5 ani de activitate în mediu cu
zgomot deosebit de intens. Intensităţi mai mari de 110 dB situează zgomotele
dincolo de limitele suportabile (http://www.newparts.info, 2012).
Expunerea îndelungată la intensitate mai mare de 80 dB duce la
deteriorarea auzului.
Dintre persoanele angajate în diversele sectoare de activitate, personalul
care trăieşte şi lucrează într-o fermă au cea mai mare rată de pierdere a auzului
(Ehlers J.J şi col. 2011). După Sliwinska-Kowalska M şi col. (2012) agricultura
este domeniul în care riscul de pierdere a auzului este cel mai ridicat în rândul
personalului. Tractoarele, combinele, suflantele de însilozare, fierăstraiele cu lanţ,
51
motostivuitoarele, uscătoarele de cereale, zgomotele produse de animale mai ales
într-o fermă de porci sunt surse tipice de zgomot într-o fermă. Zgomotul dintr-o
fermă de porci atinge valori de 115 dB.
3.1.7.3.1 Măsuri de prevenire
Conform NGPM/2002 evaluarea zgomotului ia în calcul toate variabilele:
intensitatea, durata, expunerea zilnică a angajaţilor la sursele de zgomot, media
săptămânală calculată pe baza valorilor zilnice.
Verificarea auzului începe încă din fază incipientă, adică înainte sau
începutul expunerii la zgomot şi mai apoi prin examen regulat în funcţie de gradul
de risc pe care zgomotul îl poate avea asupra personalului angajat.
Examinarea iniţială constă în anamneză, otoscopie şi testul audiometric
după SR ISO 6198. Condiţiile de lucru impun perioada la care exemenul va fi
efectuat. Pentru angajaţii care îşi desfăşoară activitatea într-un mediu unde nivelul
fonic este sub 85 dB, examinarea regulată se va efectua la cel puţin la 5 ani.
Angajatorii au datoria legală de a proteja sănătatea şi siguranţa angajaţilor la
locul de muncă prin evaluarea riscului realizat pe baza măsurării nivelului de
zgomot luând în considerare toate riscurile potenţiale în care zgomotul este
implicat. Pe baza evaluării riscului se vor întreprinde activităţi de eliminare a
surselor de zgomot acolo unde este posibil, controlul surselor de zgomot,
reducerea expunerii angajaţilor prin organizarea munci, măsuri de prevenire,
marcarea şi restricţionarea accesului în zonele în care angajaţii sunt expuşi la
nivele de zgomot care depăşesc 85 dB. Alte măsuri protective constau în:
furnizarea echipamentului individual de protecţie, informarea, consultarea şi
instruirea angajaţilor cu privire la riscurile la care sunt supuşi precum şi modul de
utilizare a echipamentelelor de protecţie împotriva zgomotelor, monitorizarea
riscurilor, revizuirea măsurilor de prevenire, supravegherea stării de sănătate. La
nivel european legislaţia vine în sprijinul angajaţilor. In acest sens Directiva
98/37/EC impune reglementări de proiectare şi construcţie a maşinilor, utilajelor,
dispozitivelor cu nivel fonic scăzut, iar în Directiva 2003/10/ EU s-au adoptat
cerinţele minime de sănătate şi siguranţă a angajaţilor expuşi la diferite nivele de
zgomot care mai apoi au fost transpuse în Legea 319/2006.
Art. 5 (1) a Directivei face referire la minimizarea nivelului de expunere a
angajaţilor la zgomot prin introducerea unor tehnologii moderne; măsurarea şi
controlul surselor de risc. Directiva stabileşte o valoare limită a expunerii de 87
52
dB (A). Măsurile care pot fi luate pentru a preveni expunerea la zgomot se referă
la utilizarea echipamentelor individuale de protecţie auditivă. In funcţie de
intensitatea zgomotelor angajatul este sau nu obligat să utilizeze echipamentul
aflat în dotarea fiecăruia după cum urmează (art.608, 609 NGPM/2002):
Dacă expunerea la zgomot depăşeşte intensitatea de 80 dB, considerată limita
inferioară, angajatorul este obligat să pună la dispoziţia angajatului mijloace
individuale de protecţie auditivă, fără ca aceştia să fie obligaţi să le poarte.
Dacă expunerea la zgomot atinge sau depăşeşte limita superioară a
intensităţii zgomotelor de 85 dB(A), nu numai că se vor pune la dispoziţia
mijloace individuale de protecţie auditivă de către angajatori, iar angajaţii vor
avea obligaţia de a le purta.
Principalele măsuri de protecţie colectivă în lupta cu zgomotul se traduc
prin: implementarea unor programe de lucru prin care se ţine sub control
expunerea la zgomot, îmbunătăţirea procesului tehnologic, regim de lucru
specific, izolarea fonică; selecţionarea, supravegherea medicală şi protecţia
muncitorilor, dotarea cu echipament de protecţie individual corespunzător
dependent de durata, intensitatea, frecvenţa zgomotului; căşti de protecţie sau
cabine antifonice (tractor).
Legislaţia României prevede hotărâri, STAS-uri, SR-uri şi măsuri de
prevenire a zgomotelor în domeniile cele mai supuse acestui factor nociv
(http://apmbt.anpm.ro).
"H.G. nr. 321/2005 privind evaluarea şi gestionarea zgomotului
ambiental";
"Ordinul nr. 536/97 al ministrului sănătăţii pentru aprobarea Normelor de
igienă şi a recomandărilor privind mediul de viaţă al populaţiei";
"H.G. nr.1756/2006 privind limitarea nivelului emisiilor de zgomot în
mediu produs de echipamente destinate utilizarii în exteriorul clădirilor".
"STAS 6156 - 86 Protectia impotriva zgomotului în construcţii civile şi
social-culturale. Limite admisibile şi parametrii de izolare acustică";
"SR ISO 1996/1,2,3:1995 Acustica. Caracterizarea si masurarea
zgomotului din mediul înconjurator";
"SR ISO 9613/2:2006 Acustica. Atenuarea sunetului propagat în aer liber.
Metoda generală de calcul";
"SR ISO 8297 - 1999 Acustica. Determinarea nivelurilor de putere
acustică ale instalaţiilor cu multe surse pentru evaluarea nivelurilor de
53
presiune acustică din mediul inconjurător. Metoda tehnică";
STAS 12025-1:81 Acustica în construcţii. Efectele vibraţiilor produse de
traficul rutier asupra clădirilor sau părţilor de clădiri. Metode de măsurare;
"SR 12025-2:94 Acustica în constructii. Efectele vibraţiilor asupra
clădirilor sau părţilor de clădiri. Limite admisibile".
3.1.7.4. Nocivităţi provocate de vibraţii, trepidaţii
Definiţia vibraţiilor: orice factor cu acţiune externă sau internă resimţit de
corp prin trepidare. După Platon S.N (2013), vibraţiile constituie factor de
agresiune biologică asupra organismului uman cu efect nefavorabil asupra
capacităţii de muncă şi a performanţelor obţinute.
Frecvenţa vibraţiilor este percepută ca numărul de oscilaţii complete
efectuate într-o secundă de un corp provocate de diferitele maşini, utilaje,
instalaţii, aparate.
Persoanele angrenate în activităţi în care vibraţiile de frecvenţă joasă (1-20
Hz) produse de maşini, instalaţii sau cele produse de mijloace de deplasare sunt
resimţite de întreg organismul provoacă lombagii, hernii de disc, degenerare
precoce a coloanei vertebrale. Aceste simptome sunt resimţite în timp. Vibraţiile
de foarte joasă frecvenţă (sub 1 Hz) provoacă dezechilibrare a organismului şi
stare de emeză, datorită acţiunii predominante asupra labirintului urechii interne.
Dar cele mai intense acţiuni nefavorabile sunt provocate de vibraţiile de frecvenţă
apropiată cu cea a organismului uman: 6-9 Hz.
Organismal contaatacă prin mijloacele proprii reducând sau din contră
intensificând acţiunea vibraţiilor. In acest sens articulaţiile membrelor amortizează
acţiunea vibraţiilor mai cu seamă a celor cu o frecvenţă sub 40 Hz, pe când,
poziţia rigidă adoptată sau antrenarea musculaturii prin încordare favorizează
propagarea lor în organism, acestea fiind resimţite mai ales la nivel de ţesut
muscular şi osos.
Vibraţiile au acţiune negativă care se reflectă diferit. Gradul de percepere a
vibraţiilor poate fi de trei tipuri: percepere, neplăcere sau intoleranţă. La nivelul
psihicului scade rezistenţa organismului şi se instalează starea de oboseală
precoce. Acţiunea mecanică este preponderentă vibraţiilor a căror acceleraţie este
mare şi constă în fracturi ale oaselor, deteriorarea plămânilor, leziuni ale peretelui
interior a intestinului, leziuni ale craniului sau deteriorări mecanice. Efectele
subiective sunt exteriorizate prin discomfortul pe care persoanele angrenate îl
54
resimt, manifestate prin durere în regiunea abdominală, coşul pieptului. S-au
semnalat chiar dureri testiculare, de cap, respiraţie îngreunată. Boala vibraţiilor
are formă evolutivă în cadrul căreia se constată trei stadii: primul stadiu în care se
instalează tulburările vasomotorii şi creşte sensibilitatea zonelor afectate, în cea de
a două treaptă alături de tulburări vasomotorii sunt implicate şi tulburări trofice la
nivelul degetelor. In final se constată tulburări care afectează muşchii şi oasele.
Cum ajung vibraţiile să constituie cauză de discomfort şi degradare a
statusului de sănătate? Omul percepe vibraţiile a căror frecvenţă este cuprinsă
între 1-1500 Hz însă reacţionează subiectiv prin receptori localizaţi la
suprafaţa pielii a părţii din organism care i-a contact cu suprafaţa vibrantă (40-
60Hz), sisteme şi centri receptori din diferite ţesuturi care implică resimţirea
vibraţiilor în interiorul corpului. Receptorii din profunzime sunt sensibili la
frecvenţe de până la 250 Hz.
Aparatul auditiv poate fi afectat când vibraţiile acţionează asupra
întregului corp, iar ochiul, fereastra către lume poate fi afectat de către vibraţii
prin degradarea acuităţii vizuale manifestate prin mişcări mici ale unei
imagini pe retina ochiului.
Factorii cu acţiune nefavorabilă exercitate de vibraţii cu localizare la nivelul
sistemului mână-braţ sunt multiplii, dintre care: timpul de lucru alocat, frecvenţa
şi intercalarea pauzelor de lucru direcţia vibraţiei, mărimea şi direcţia forţei
aplicate de angajat, suprafaţa şi partea mâinilor/braţelor expuse la vibraţii, starea
tehnică a utilajelor folosite, gradul de calificare.
Diminuarea acţiunii negative a vibraţiilor cu acţiune generală se axează pe
reducerea acestora prin aplicarea măsurilor direct pe căile de transmisie a
acestora: scaune speciale, platforme vibroizolante sau mijloace de protecţie
individuală (art.626 NGPM, 2002). Menţinerea securităţii şi sănătăţii sunt condiţii
impuse prin măsurarea vibraţiilor, integrate în SR EN ISO 2631:2001.
Măsurile concrete întreprinse în cazul acţiunii locale a vibraţiilor au caracter
preventiv, tehnic, medical incluse în SR EN ISO 5349:2003. In HG 1876/2005 se
stipulează ca şi valori limită a vibraţiilor în cazul celor angrenaţi în activităţi care
presupune acţiunea vibraţiilor asupra sistemului brat-mână pe parcursul a 8 ore de
muncă de 5 m/s2 cu specificarea că:2.5 m/s2. este valoarea de declanşare a acţiunii
nosogene. Când acţiunea se răsfrânge asupra întregului organism, acţiunea
nosogenă poate fi declanşată la 0.5 m/s2, iar valoarea limită calculată pentru o
perioadă de 8 ore lucrătoare de 1.15m/s2
55
Profilaxia nocivităţilor produse de oscilaţiile mecanice (vibraţii, trepidaţii)
vizează măsuri specifice: utilajele care produc vibraţii puternice vor fi instalate la
parter sau la subsol, îmbunătăţirea procesului tehnologic şi instalarea unor
amortizoare elastice speciale, regim de lucru specific,selecţionarea, supravegherea
medicală şi protecţia muncitorilor, echipament de protecţie.
3.1.7.5. Gazele nocive şi pulberile
Pericolele frecvent întâlnite se adresează persoanelor implicate în activităţile
desfăşurate în interiorul adăposturilor,cei care manipulează gunoiul, desfăşoară
activităţi în prezenţa unor utilaje sau în silozuri, unde aerul este viciat şi care
induce detresa respiratorie. Cele mai frecvente pericole sunt puse pe seama
bioaerosolilor precum: praful organic, microorganisme, endotoxine şi substanţele
chimice folosite în activităţile integrate în complexul de măsuri D.D.D.
3.1.7.5.1. Gazele nocive. In industrie, prezenţa gazelor nocive este asociată cu o
variată patologie profesională. In agricultură, muncitorii lucrează în aer curat,
sănătos, beneficiază de mişcare şi efectul benefic al radiaţiilor solare. Cu toate
acestea, în sectorul zootehnic specialiştii şi îngrijitorii de animale îşi petrec o
mare parte din timp în adăposturi.
Aici, în funcţie de gradul de curăţenie, tipul de pardosea şi modul de
colectare, evacuare a dejecţiilor, aerul este mai viciat.
Când tehnologia de creştere a animalelor se axează pe creşterea pe pardosea
tip grătar şi evacuare a dejecţiile semilichide, pe pernă de apă, pericolele pot să
apară în urma agitării, evacuării dejecţiilor,cu eliberare de hidrogen sulfurat, gaz
extrem de toxic, care poate provoca inconştienţă chiar şi numai după o singură
inspiraţie.
Pentru evaluarea pericolelor rezultate în urma întreprinderii unor acţiuni în
interiorul camerelor de vizitare se iau în considerare următoarele aspect: gazele
care se pot acumula în spaţiile închise, condiţiile în care aceste gaze pot rezulta,
factorii adiacenţi din afara spaţiului închis care pot participa şi afecta sănătatea
personalului care desfăşoară o activitate în aceste spaţii. Este de preferat, ca în
prealabil să se efectueze o "anamneză" a spaţiului de lucru pe baza cunoştinţelor
cumulate. Intrebările la care se aşteaptă un răspuns fac referire la pericole la care
personalul ar fi expus, datele de proiectare, concentraţia oxigenului, calitatea
aerului în spaţiile respective, temperatura, umiditatea, vizibilitatea, tipul gazelor
care se acumulează şi dacă prezenţa lor sunt asociate în vreun fel sau altul cu
56
vreun pericol ce ar putea atenta la integritatea sănătăţii. Gazele eliberate, rezultat
al descompunerilor chimice sau biologice, exemplu: metanul sau hidrogenul
sulfurat obţinut din descompunerea materiei organice, dioxidul de carbon obţinut
din fermentarea materiei, pot provoca incidente neplăcute uneori soldate cu deces
(http://www.hsa.ie, 2010). Aceleaşi efecte o au şi gazele intermediare (captan,
metan, mercaptan, scatol, indol, acizi graşi volatili) (Man C., 1985, 2000).
3.1.7.5.2. Pulberile şi acţiunea lor
Praful constituie o noxă frecventă în mediul industrial cât şi în agricultură.
Praful şi sporii sunt surse ale unor îmbolnăviri grave. Sursele principale de
producere a prafului şi sporilor: manipularea paielor, fânului sau cerealelor
infestate cu ciuperci, compostul folosit în cultivarea ciupercilor, pene, excremente
şi praf prezent în adăposturile de creştere intensivă a animalelor. Cantităţi mari de
praf sunt produse în timpul muncilor agricole: arat, semănat, săpat, transportul
furajelor, igienizarea corporală a animalelor, introducerea aşternutului.
Expunerea la aceşti factori pot cauza efecte pe termen scurt (iritaţii, bronşite,
dispnee) şi termen lung (astm bronşic, bronşită cronică, dificultăţi în respiraţie,
pierdere în greutate, plămânul fermierului şi sensibilizarea).
Calea principală de pătrundere a pulberilor în organism este cea respiratorie,
urmată de calea orală, însă o importantă cantitate se depune pe piele, ochi, fose
nazale, urechi.
Acţiunea specifică a pulberilor se numeşte conioză, care împrumută
denumirea organului afectat: pneumoconioză la nivelul pulmonilor, rinoconioze la
nivelul foselor nazale, dermatoconioze (la nivel de piele) (Man C., 1986).
La muncitorii în agricultură se cunosc câteva pneumoconioze produse de
pulberi organice de natură vegetală precum: plămânul fermierului, boală produsă
de ciperci termofile (Termoactynomicetes vulgaris şi alte mucegaiuri) cu afinitate
mare de dezvoltare în fânul umed. Boala poate fi însă prezentă şi în cadrul unui
microclimat controlat unde parametrii şi în special umiditatea creşte astfel că
prezenţa aerului umed din încăperi asociate cu aparatele de aer condiţionat precar
întreţinute conduc la dezvoltarea microorganismelor: ciperci şi mucegaiuri,
bacterii sau alge. Simptomele caracteristice bolii se traduc prin apariţia reacţiilor
bronho-pulmonare în decurs de 4-10 ore de la expunere, manifestate prin
probleme de respiraţie, tuse.
Organismul se resimte şi manifestă simptomatologie similară gripei, tradusă
57
prin: febră, transpiraţie, dureri articulare.
Febra morarului este o boală produsă nu numai în condiţiile expunerii
permanente la praf ci şi în cazul expunerii accidentale a unei persoane o singură
dată la cantităţi mari de praf. Această denumire este doar sugestivă căci
implicaţiile şi bolile sunt mult mai multe şi mai complexe. Dintre acestea: febra
cerealelor, micotoxicoza pulmonară, sindromul lucrătorului în siloz, febra
inhalării, febra morii, au o frecvenţă de apariţie ridicată în rîndul angajaţilor.
Simptomatologia este similară cu cea a gripei manifestată prin stare generală
precară, creşterea temperaturii corporale, dureri de cap, frisoane, tuse. Alte
pneumoconioze recunoscute ca boli profesionale: bissinoza, astmul cerealelor,
febra de: in, cânepă, paprică,etc. Dintre pulberile cu efect alergizant, menţionăm:
alergia la polen, pene, păr de iepure, sericină.
In afară de pulmoni în care pătrund numai pulberile cu diametrul mai mic de
5 microni, restul pulberilor cu diametre mai mari afectează alte organe precum:
ochii (blefarite, conjunctivite), nasul (rinite), urechea (obstruarea urechii medii),
pielea.
Praful reprezintă unul dintre componentele prezente în halele de creştere a
păsărilor unde riscul de apariţie a diverselor boli respiratorii este crescut. Praful
provine din mucegaiuri, excretă uscată, pene, fiind considerat biologic activ
deoarece are un conţinut mare în microorganisme. Expunerea la praf provoacă o
varietate de răspunsuri clinice: astm, bronşită cronică, obstrucţionarea cronică a
căilor respiratorii, alveolita alergică şi sindromul toxic a prafului organic. Viegas
V.M şi col (2013) citează rezultatele obţinute de Comisia de sănătate Europenă în
anchetele de sănătate desfăşurate în fermele de păsări. S-a constatat faptul că
prevalenţa bolilor respiratorii şi a simptomelor clinice asociate cu astmul şi bolile
alergice este mai mare în cadrul personalului care îşi desfăşoară activitatea în
acest sector precum şi rata tulburărilor pulmonare indiferent de categoria de
personal:fumător sau ne-fumător.
Profilaxia bolilor produse de pulberi se face prin luarea unor măsuri: de
ordin tehnic (prevenirea formării prafului, îmbunătăţirea procesului tehnologic,
zone verzi pentru autopurificarea atmosferei, ventilaţia spaţiilor de lucru);
medical: selecţionarea atentă a persoanelor care vor lucra în mediu cu mult praf,
examen medical periodic, limitarea duratei de lucru şi prin mijloace colective şi
individuale de protecţie. Praful anorganic rezultat în urma desfăşurării
activităţilor: arat, recoltat, este foarte răspândit dar mai puţin semnificativ ca
58
acţiune nefavorabilă asupra organismului (Kirkhorn S.R şi col. 2000). Metodele
de prevenire a acestor neplăceri constau în ventilaţia activă din interiorul cabinei
(tractor), aplicarea unei mici cantităţi de apă pe materialele friabile şi purtarea
măştilor respiratorii.
Sensibilizarea reprezintă o problemă foarte serioasă deoarece orice
expunere a angajaţiilor pe viitor pot produce perturbări cu mult mai grave
asupra sănătăţii.
Aceste aspecte au ca şi concluzie finală: obligativitatea purtării
echipamentelor de protecţie adecvate dependent de munca prestată. Limita admisă
pentru diferite categorii de pulberi la locul de muncă fac parte integrantă din
măsurile de prevenire a îmbolnăvirilor şi incluse în NGPM/2002 (extras anexa 32-
Valori limită admisibile pentru pulberi).
3.1.7.6. Radiaţiile ionizante. Principalele radiaţii ionizante sunt cele de tip:
ά, β, γ, neutronii şi razele Röngen, iar sursele de iradiere pot fi naturale (radiaţia
solară, cosmică, ultraviolete, fondul natural al unei zone) sau artificiale (folosirea
radiaţiilor în medicină, uzine termo nucleare). Efectul biologic al radiaţiilor
ionizante se manifestă la nivel molecular, celular, tisular, organe, organism şi
populaţii de organisme, interesând în mod special efectul biologic asupra
întregului organism: efect genetic (mutaţii, malformaţii) şi efect somatic
(manifestat prin boala de iradiere şi scurtarea duratei de viaţă).
Protecţia împotriva radiaţiilor ionizante se bazează pe luarea unor măsuri
protective severe, dintre care: izolarea şi ecranizarea totală a surselor radioactive,
reducerea la minimum a timpului de expunere, dozimetria raţională a persoanelor
expuse profesional la radiaţii, nedepăşirea dozei maxime admise (50-60
Röngen/an), reducerea iradierii prin mărirea distanţei dintre operator şi sursă,
utilizarea ecranelor de protecţie, echipament individual de protecţie.
3.1.7.7. Electricitatea şi efectele ei
Curentul electric poate produce accidente uşoare sau foarte grave, atunci
când utilizarea instalaţiilor electrice se face necorespunzător sau dacă acestea sunt
defecte.Trecerea unui curent prin organismul uman poartă numele de electrocutare
şi aceasta se poate produce la o tensiune mai mare de 24 V
(http://www.electrician-bucuresti.com.ro/). Curentul electric cu intensitate sub
1mA provoacă uşoare senzaţii de furnicătură, la 10 – 16 mA contactul cu curentul
nu poate fi întrerupt voluntar; la 18 - 20 mA are loc oprirea respiraţiei prin
59
paralizia musculaturii toracelui; la peste 50 - 60 mA apar tulburări grave de ritm
cardiac (fibrilaţie), iar la peste 100 mA este letal.
Cele mai periculoase căi de traversare a organismului sunt: de la un membru
anterior la celălalt şi de la membrul anterior stâng către oricare din membrele
posterioare (partea stângă afectată este periculoasă deoarece include pe traiectul
de deplasare cordul şi alte organe vitale).
Trecerea curentului maxim admis prin organismul uman considerat
nepericulos este de 10 mA pentru curentul alternativ şi 50 mA pentru curentul
continuu. Curenţii peste 100 mA la frecvenţa de 50 Hz sunt letali. Curenţii cu
frecvenţa cuprinsă între 40-60 Hz sunt cei mai periculoşi, la o durată a trecerii
curentului de peste 0,2 secunde prin organism. Traseul curentului vizează în
ordine: inima, cap, baza toracelui, abdomen. In cazuri grave, electrocutarea se
soldează cu deces.Pericolul de electrocutare este mai mare în cazul persoanelor a
căror stare psiho-fiziologică este redusă: obosite, nervoase, deprimate, bolnave
sau care au consumat băuturi alcoolice (rezistenţa lor electrică este mai mică) ori
în cazul persoanelor aflate în medii umede.
Gradul de periculozitate a mediului în care personalul îşi desfăşoară
activitatea impune măsuri de protecţie împotriva electrocutării, ţinându-se seama
de valorile parametrilor fizici ai aerului: umiditate relativă şi temperatura la care
se desfăşoară activităţile precum şi condiţiile speciale de la locul de muncă
(http://www.scrigroup.com).
Locurile de muncă prevăzute cu pardosea izolatoare unde nu există elemente
conductoare în contact electric cu pământul UR% max. 70%, temperatura
cuprinsă între 15-300C, sunt considerate a fi medii de muncă cu periculozitate
minimă.
Locurile de muncă unde valoarea de umiditate oscilează între 75-95%,
temperatura variază între 30-350C şi existenţa obiectelor conductoare în
legătură cu pământul sau a pulberilor conductoare sunt considerate medii de
muncă periculoase.
Locurile de muncă în care umiditatea depăşeşte 97%, temperatura este mai
mare de 350C sunt considerate medii de muncă cu periculozitate maximă.
60
3.1.7.7.1. Primul ajutor în caz de electrocutare
Trecând prin corp, curentul electric poate determina oprirea funcţionării inimii sau
a respiraţiei; persoana electrocutată poate fi aruncată violent, ceea ce duce la
fracturi sau luxaţii. Prima măsură vizează întreruperea imediată a circuitului sau a
instalaţiei electrice care a produs accidentul. Se scoate victima de sub acţiunea
curentului electric într-un spaţiu aerisit (se vor folosi mănuşi, pânză uscată, ziare,
pătură pentru izolarea salvatorului);se controlează respiraţia şi se aplică manevre
de resuscitare prin respiraţie artificială sau resuscitare cardio-respiratorie dacă
pulsul nu este sesizabil (caz în care vor interveni persoane instruite, cu cunoştinţe
de specialitate în vederea reanimării, fig.3).
In caz de asfixie gravă se recomandă venisecţie abundentă (600-700 ml
sânge), urmată de administrarea serului glucozat.După ce marile funcţii:respiraţia
şi circulaţia sunt reluate, se acordă atenţie şi prim ajutor arsurilor produse de
curentul electric care pot fi mai serioase decât par la prima vedere. Se acoperă cu
un pansament curat şi uscat zonele afectate, se imobilizează fracturile şi luxaţiile.
Un fenomen natural cu consecinţe din cele mai grave asupra organismului îl
constituie trăsnetul. In trecerea lui spre pământ trăznetul este atras de
îmbrăcămintea umedă sau transpiraţia celor mai ne-norocoşi, ori a celor care au
asupra lor unelte metalice. In cazul în care nu survine decesul, efectele resimţite se
traduc prin: arsuri de diferite grade, pareze, paralizii,cofoză. Acordarea primului
ajutor este similară electrocutării.Măsurile de prevenire constau în: adăpostirea la
lizieră de pădure sau văi adânci, niciodată sub copaci singuratici chiar dacă au
coroană bogată şi instalarea paratrăsnetelor.Toate aceste norme igienice şi de
protecţie trebuiesc însuşite şi respectate.Cunoaşterea cauzelor, efectelor, acordarea
primului ajutor sunt obligatoriu de cunoscut la locul de muncă pentru a veni în
Fig. 3 Acordarea primului ajutor în caz de electrocutare www.glogster.com, www.consultatii-medicale.ro, www.sfatulmedicului.ro
61
preîntâmpinarea şi evitarea accidentelor, îmbolnăvirilor (noxe) de natură
profesională.
Rezumat
Studiul principalelor modificări morfo- fiziologice ale organismului care au
loc în procesul muncii este necesar, întrucât pe baza cunoaşterii se fundamentează
ştiinţific şi se elaborează măsuri a cărui rezultat final îl constituie menţinerea
capacităţii de muncă optima şi prevenire a surmenajului. Activitatea organismului
în timpul muncii este extrem de complexă, ea înglobând activitatea musculată,
activitatea circulaţiei, respiraţiei, digestiei, excreţiei şi o anumită stare funcţională
a sistemului nervos central, sub al cărui control se desfăşoară toate procesele
fiziologice.
Activitatea musculară. Fiecarea manifestare exterioară a omului (deplasarea,
menţinerea corpului într-o anumită poziţie, aplecarea ridicarea, apropierea sau
îndepărtarea de corp a anumitor obiecte sunt asigurate prin funcţia musculară;
manifestările activităţii musculare fiind fie statice fie dinamice). La baza activităţii
musculare stă contracţia. Forţa şi rezistenţa musculară dependent de gradul de
dificultate a muncii prestate scade de la ‹ 1% până la › 40%, moment în care
organismul se resimte printr-o oboseală pronunţată. Munca statică induce oboseala
musculară mult mai rapid decât în cazul unei activităţi dinamice prestate.
In munca intelectuală predomină activitatea centrilor nervoşi superiori,
suprasolicitarea intelectuală trebuind adaptată la posibilităţile fiziologice ale
organismului. Efortul intens şi de lungă durată, dăunează sănătăţii, scade
capacitatea de muncă, duce la oboseală nervoasă. Suprasolicitarea de orice natură
a organismului determină oboseala. Oboseala musculară este rezultatul muncilor
fizice depuse având ca rezultat instalarea febrei musculare iar oboseala mentală se
însumează cronic generând surmenajul cu implicaţii a căror consecinţe se măsoară
în pierderea de durată sau temporară a capacităţii de muncă, instalarea
monotoniei, scăderea productivităţii şi inhibiţie nervoasă.
Prin noxe profesionale se înţeleg acei factori legaţi de procesele de muncă
care au influenţă negativă asupra stării de sănătate, manifestate prin fenomene
patologice, oboseală, reducerea capacităţii de muncă fizică şi intelectuală.
Noxele profesionale sunt rezultatul organizării nefiziologice, neraţionale a
muncii şi exteriorizate din cauza: intensificării efortului musculo-osteo-articular
sau a celui neuro-psiho-senzorial; durata exagerată a muncii peste cea normală a
62
zilei de lucru; ritm de muncă nefiziologic, prea rapid; regim de muncă
necorespunzător; efort static prelungit al anumitor grupe musculare; alternanţa
necorespunzătoare din punct de vedere fiziologic a celor trei schimburi de muncă;
poziţii vicioase sau forţate prelungite; munca monotonă. Toţi aceşti factori induc
fenomenul de oboseală.
Solicitările fizice care presupun: ridicare, încărcare sau descărcare a
unor obiecte grele, posturi incomode adoptate şi mişcările repetative au ca
repercursiuni deteriorarea statusului de sănătate şi instalarea leziunilor
musculo-scheletice. Cauzele implicate în apariţia acestor tulburări sunt
multiple dintre care: cele fizice şi cele determinate de organizarea muncii
sunt predominante. Starea de sănătate poate fi afectată şi de desfăşurarea
activităţilor într-un spaţiu subdimensionat. Dintre cauzele particulare care
acţionează nosogen amintim: vârsta, vechimea, lipsa de experienţă a celor
implicaţi în acţiunile de manipulare a obiectelor.
Poziţia ortostatică impune suprasolicitarea unor grupe de muşchi în
raport cu munca efectuată (coasă, sapă, secerat manual, plivit, recoltarea
peştilor, transvazarea puietului sau a peştelui din bazinele de creştere în
bazinele de iernat, mulsul în condiţii necorespunzătoare),concomitent cu
instalarea tulburărilor osteo-articulare (picior plat, deformarea
membrelor,devieri ale coloanei vertebrale), hernii abdominale, varice,
disfuncţii ovariene şi metroragii la femei.
Repercursiunile negative în cazul adoptării poziţiei şezânde timp
îndelungat se traduc prin: afecţiuni şi deformări ale coloanei vertebrale:
cifoză, tulburări digestive, creşterea riscului de obezitate, apariţia
hemoroizilor.
Activităţile în aer liber sub acţiunea directă a factorilor de mediu pot
fi consideraţi duşmani ai organismului şi a stării de sănătate, datorită acţiunii
nosogene pe care o exercită, motiv pentru care; şocul, colapsul caloric,
crampele calorice fac parte din categoria bolilor profesionale declarabile iar
hipertensiunea arterială provocată de temperatura crescută şi acţiunea
radiaţiilor calorice, afecţiunile digestive a căror agent etiologic este
temperatura ridicată sunt considerate boli legate de profesie care vor fi în
permanenţă monitorizate.
Presiunea atmosferică este incriminată în apariţia aşa-zisei "boală de
munte sau boală de altitudine" care în cazuri mai grave duce la instalarea
63
edemului pulmonar de altitudine sau a edemului cerebral, care poate avea
efect letal .
Expunerea îndelungată la zgomot cu o intensitate mai mare de 80 dB
duce în timp la deteriorarea auzului. Chiar şi valori mai scăzute însă a căror
durată este de lungă şi permanentă afectează organismul, mai întâi prin
instalarea fenomenelor de oboseală, tulburări ale somnului, care în final duc
la instalarea oboselii cronice cu tot cortegiul de acţiuni negative.
Vibraţiile constituie factor de agresiune biologică asupra organismului
uman, a căror acţiune poate fi generală sau locală preponderent la nivelul
sistemului mână-braţ. Factorii: zgomot, vibraţii, trepidaţii sunt normate prin
lege.
Sursele principale de producere a prafului şi sporilor: manipularea
paielor, fânului sau cerealelor infestate cu ciuperci, compostul folosit în
cultivarea ciupercilor, pene, excremente şi praf prezent în adăposturile de
creştere intensivă a animalelor. Calea principală de pătrundere a pulberilor în
organism este cea respiratore iar acţiunea specifică a pulberilor se numeşte
conioză.
Principalele pneumoconioze produse de pulberi organice de natură
vegetală: plămânul fermierului, febra morarului, bissinoza, astmul
cerealelor, febra de: in, cânepă, paprică. Efectul pulberilor poate fi însă şi
alergizant (alergii la polen, pene, păr de iepure, sericină). Măsurile de
prevenire constau în măsurile de ordin tehnic pentru reducerea cantităţii de
praf şi obligativitatea purtării echipamentelor de protecţie adecvate
dependent de munca prestată
In cazuri de electrocutare se întreprind următoarele măsuri de prim
ajutor: scoaterea din funcţiune a surselor de curent, scoaterea victimei de sub
incidenţa curentului, manevre de resuscitare în cazul în care funcţiile vitale
nu sunt sesizate, acordarea primului ajutor în cazul arsurilor, venisecţie în
cazuri mai grave, administrarea serului glucozat. Trăsnetul, fenomen natural,
este atras în principal în cazul persoanelor transpirate, a căror îmbrăcăminte
este umedă sau poartă asupra lor unelte din metal. Acordarea primului ajutor
este similar cu acţiunile întreprinse în caz de electrocutare.
64
Lucrare de verificare
1.Ce înţelegeţi prin poziţii vicioase şi care sunt repercursiunile poziţiei
ortostatice prelungite în timpul desfăşurării activităţilor din cadrul
muncii ?
……………………..……………………..……………………..………
2. Care sunt repercursiunile poziţiei şezânde adoptate în timpul
desfăşurării activităţilor în cadrul procesului muncii ?
……………………..……………………..……………………..………
3.Care sunt principalii parametrii de micro sau macroclimat care
afectează starea de sănătate a angajaţilor ?
……………………..……………………..……………………..………
……………………..……………………..……………………..………
4.Care sunt principalele măsuri legislative care vin în apărarea
angajatului în condiţiile în care îşi desfăşoară activitatea la temperaturi
extreme (ridicate sau joase)
……………………..……………………..……………………..………
5.Afectează zgomotul starea de sănătate a angajaţilor ? In ce fel ?
……………………..……………………..……………………..………
6.Care sunt măsurile protective pentru a nu fi deteriorată starea de
sănătate, performanţele productive şi capacitatea de muncă a angajaţilor
care lucrează într-un mediu zgomotos ?
……………………..……………………..……………………..………
7.Cum afectează vibraţiile organismul şi care sunt măsurile legislative
care se impun ?
……………………..……………………..……………………..………
8. Cum acţionează curentul electric asupra organismului şi care sunt
măsurile de prin ajutor acordate accidentatului ?
……………………..……………………..……………………..………
9..Care sunt principalele surse de producere a prafului şi sporilor în
agricultură şi zootehnie?
……………………..……………………..……………………..………
10. Care sunt principalele pneumoconioze întîlnite în agricultură?
……………………..……………………..……………………..………
11.Ce alte efecte ale pulberilor cunoaşteţi?
……………………..……………………..……………………..………
12. Ce înţelegi prin noţiunea de boală profesională?
65
1.In munca dinamică musculatura scheletică activă influenţează şi activitatea altor
sisteme ale organismului?
c. Da
d. Nu
2.Ce alte modificări survin în activitatea dinamică musculară?
i. Creşte presiunea sangvină
j. Scade presiunea sangvină
k. Creşte consumul de oxigen din muşchi
l. Scade fluxul sangvin la nivelul zonelor inactive
m. Creşte frecvenţa bătăilor inimii
n. Se intensifică profunzimea respiraţiei
o. Scade frecvenţa respiratorie
p. Creşte frecvenţa respiratorie
3.Care sunt consecinţele în cazul depunerii unui efort fizic de lungă durată,
suprasolicitant?
a. febra musculară
b. oboseala mentală
4.Care sunt repercursiunile în cazul suprasolicitării activităţii intelectuale?
a. febra musculară
b. oboseala mentală
c. oboseala cronică
5. Ce înţelegeţi prin noxe profesionale ?
a. Desfăşurarea în bune condiţiuni a procesului muncii
b. Factori legaţi de procesele de muncă care au influenţă negativă asupra stării
de sănătate
c. Factorii de microclimat de la locul de muncă
6.Care sunt principalele cauze fizice de instalare a leziunilor musculo-scheletice în
activităţi ce presupun manipularea manuală?
a. posturi incomode şi mişcări stângace manipulare manuală, încărcare, vibraţia şi
temperatura scăzută, mişcări repetative, acţiunea presiunii mecanice directe
asupra ţesuturilor
b. manipulare manuală, încărcare, posturi incomode şi mişcări stângace, mişcări
Autoevaluare
66
repetative, munca repetativă, munca monotonă,vibraţia şi temperatura scăzută
c. ritmul de muncă, munca repetativă, munca monotonă, factori de natură psiho-
socială, remunerare
7.Acţiunea locală a temperaturii scăzute asupra organismului se traduce prin:
a. cofoză
b. boli afrigore
c. sincopă de căldură
d. degerături
8. Acţiunea generală a temperaturii ridicate asupra organismului se traduce prin:
a. insolaţie
b. hipotermie
c. hipertermie
d. şoc caloric
9.Care dintre efectele provocate de presiunea atmosferică poate provoca
sucombarea organismului?
a. nosee
b. boala de munte
c. edemul pulmonar
d. cefalee
e. boala de altitudine
f. edem cerebral
10.Care este limita zgomotului la care angajaţii sunt obligaţi să poarte căştile de
protecţie fonică din dotare?
a. peste 115 db
b. peste 85 db
c. sub 50 db
d. peste 60 db
11. Dintre categoriile de sunete care nu sunt percepute de urechea umană care pot
produce disfuncţii la nivel de organism
a. ultrasunetele
b. sunetele
c. intrasunetele
12.In care dintre următoarele domenii de activitate auzul poate fi afectat în timp?
a. silvicultura
b. munca de birou
67
c. agricultura
d. pescuitul
13. Vibraţiile de joasă frecvenţă provoacă:
a. lombagii
b. hernii de disc
c. dezechilibrare a organismului
d. degenerare precoce a coloanei vertebrale
e. afectarea labirintului urechii interne
14.Valorile limită ale vibraţiilor asupra sistemului braţ-umăr prevăzută în HG
1876/2005 este de:
a. 1.15 m/s2
b. 2.5 m/s2
c. 0.5 m/s2
d. 5 m/s2
15. Repercursiunile nosogene ale pulberilor pe termen scurt se reflectă prin:
a. bronşite, dispnee, pierdere în greutate
b. iritaţii, pierdere în greutate, pulmonul fermierului,
c. iritaţii, bronşite, dispnee
d. pulmonul fermierului, sensibilizare, bronşite,
e. astm bronşic, bronşită cronică, dificultăţi în respiraţie
16. Praful din halele de păsări:
a. Afectează sănătatea doar a personalului fumător
b. Afectează sănătatea tuturor categoriilor de personal: fumător sau nefumător
c. Provoacă: astm, bronşită cronică, alveolita alergică
d. Provoacă: obstrucţionarea cronică a căilor respiratorii, se instalează
sindromul toxic a prafului organic
17. Trecerea unui curent prin organismul uman poartă denumirea de:
a. boală de iradiere
b. electrocutare
c. intoxicaţie
18. In care dintre situaţii efectul trecerii curentului prin organism provoacă
fibrilaţie?
a. curentul electric are o intensitate de 10 – 16 mA
b. curentul electric are o intensitate de 50 - 60 mA
c. curentul electric are o intensitate de 8 - 20 mA
68
d. curentul electric are o intensitate de 100 mA
e. curentul electric are o intensitate sub 1mA
19. Locurile de muncă considerate cu risc scăzut din punct de vedere a electrocutării
au ca valori de temperatură şi umiditate a aerului:
a. UR% max.70%, - 30-350C
b. UR% max.70%, - 15-300C
c. UR% 75-95% - 30-350C
d. UR% max.70%, - 30-350C
Bibliografie
1.MAN C. (1985) – Curs de igienă, Legislaţia şi protecţia muncii. Ediţia a II-a.
Ed. Tipo Agronomia, Cluj – Napoca
2.MAN C. (2000)-Ergonomia şi protecţia muncii. Curs lito
3.MESINA VICTOR (2013)- Metode de cercetare şi evaluare a stării funcţionale
a organismului uman în timpul lucrului cu efort fizic. Universitatea de Stat
de Medicină şi Farmacie Nicolae Testemiţanu, Chisinău, pag. 1-23
4.X X X Codul muncii (2014)
5.X X X Normele generale de protecţia muncii (2002)
6. X X X H.G 1876/2005 privind normele minime de securitate şi sănătate
referitoare la expunerea lucrătorilor la riscurile generate de vibraţii.
7. X X X Directiva 98/37/EC impune reglementări de proiectare şi
construcţie a maşinilor, utilajelor, dispozitivelor cu nivel fonic scăzut
8.X X X Directiva Cadru 88/2003/EC (2003)- Working Time Directive.
http://ec.europa.eu
9.X X X Directiva cadru 93/104 (1993) - Working Conditions - Working Time
Directive http://eur- lex.europa.eu
10. X X X European Agency for Safety and Health at Work (2007) - Facts 73.
Hazards and risks associated with manual handling of loads in the
workplace http://osha.eu.int
11.X X X H.G. nr. 1048/2006, publicată în M.Of. nr. 722, din 23.08.2006. privind
cerinţele minime de securitate şi sănătate pentru utilizarea de către
lucrători a echipamentelor individuale de protective la locul de muncă
12. X X X HG nr. 955/ 08.10.2010 pentru modificarea si completarea
Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii securitatii si
sanatatii in munca nr. 319/2006
13.X X X HG nr.1048/2006 privind cerinţele minime de securitate şi sănătate
69
pentru utilizarea de către lucrători a echipamentelor individuale de
protective la locul de muncă;
14. X X X Hotărâre nr. 1425 pentru aprobarea Normelor metodologice de
aplicare a prevederilor Legii securităţii şi sănătăţii în munca nr. 319/2006
publicată în MO nr. 713 din 21/08/2006.
15. X X X Legea 319/2006 (Legea Securităţii şi Sănătăţii în Muncă).
16. X X X Norme Generale De Protecţie a Muncii, NGPM/2002
17. X X X Ordonanţa de urgenţă nr.99/2000 legate de drepturile angajaţilor
care îşi desfăşoară activitatea de muncă în aer liber, la temperaturi extreme
18. X X X SR EN ISO 2631:2001. Vibraţii şi şocuri mecanice. Evaluarea
expunerii umane la vibraţii globale.
19. X X X SR EN ISO 5349:2003, Partea 1 şi 2. Vibraţii mecanice. Măsurarea
şi evaluarea expunerii umane la vibraţii transmise prin mână.
Noxe chimice şi biologice
70
Cuprins
4..Noxe chimice
4.2.1. Pesticidele şi acţiunea asupra organismului
4.2.1.1. Intoxicaţia cu săruri ale metalelor grele
4.2.1.2.Intoxicaţia cu Insecticide
4.2.1.2.1. Intoxicaţia pe bază de insecticide organofosforice
4.2.1.2.2. Intoxicaţia pe bază de Piretrine (derivaţi din Chrysanthemum)
Piretroide, Carbamaţi
4.2.1.2.3. Intoxicaţii pe bază de insecticide organo-clorurate
4.2.1.3. Intoxicaţii cu ierbicide
4.2.1.4. Intoxicaţii pe bază de rodenticide (raticide)
4.2.1.5. Toxice respiratorii
4.2.2. Norme de igienă şi protecţia muncii în folosirea pesticidelor
4.2.3. Primele măsuri care trebuiesc luate în cazul accidentelor rezultate din
desfăşurarea activităţilor D.D.D?
4.3 Bolile profesionale
4.3.1.Profilaxia bolilor profesionale
4.4. Noxe biologice (zoonoze)
4.4.1. Bolile profesionale de natură infecto - contagioasă şi parazitară (zoonoze
profesionale )
4.4.2. Zoonoze
4.4.2.1.Bacterioze
4.4.2.2.Viroze, rickettsioze şi pararickettsioze
4.4.2.3.Parazitoze
4.4.2.4. Micoze
4.4.3. Măsuri de prevenire a zoonozelor. Măsuri de prevenire angajatori, angajaţi
Obligaţiile angajaţilor
Dicţionar
Rezumat
Lucrare de verificare
Autoevaluare
Bibliografie
Noxe chimice şi biologice
71
Număr ore alocat: 3 ore
4 Noxe chimice
Prin toxice se înţeleg acele substanţe, care pătrunse în organism chiar şi în
cantităţi mici produc disfuncţii organice şi funcţionale grave, numite intoxicaţii.
Acţiunea generală a toxicelor asupra organismului. Majoritatea substanţelor
chimice acţionează la nivel molecular şi la nivelul întregului organism, iar
modificările funcţionale se adresează sistemului nervos care controlează nervii şi
muşchii, aparatului respirator, circulator, digestiv, renal.
Trei categorii de efecte pot fi evidenţiate la expunerea persoanelor angrenate în
activităţile integrate în complexul de măsuri D.D.D (Dezinfecţie, Dezinsecţie,
Deratizare): efect alergic, acut şi întârziat (http://www.aapcc.org/ 1996 ).
Pătrunderea toxicelor în organism. Toxicele pătrund în organism pe toate căile
naturale: respiratorie (toxicele gazoase, lichide sau solide sub formă de aerosoli);
cutanată accesibilă toxicelor liposolubile (benzen, toluen, xilen, eter de carbon,
hidrocarburi clorurate, fenoli, etc.); digestivă; oculară (mucoase oculare, căi
lăcrimale), dependent de mai mulţi factori: starea fizică a substanţei, concentraţia ei
în mediu, timpul de expunere, măsurile de igienă generală şi specială.
Care este calea de pătrundere cea mai frecventă a substanţelor în organism?
După WHO (2001) calea de pătrundere a pesticidelor cea mai frecventă este
prin piele, datorită echipamentului de protecţie neadecvat şi a regiunilor mai puţin
protejate sau neacoperite precum: faţa ori mâinile. Cel mai mare risc de
Obiective: la terminarea studiului acestui capitol vei fi capabil să :
- prezinţi principalele grupe de substanţe folosite în cadrul măsurilor
D.D.D
- conştientizezi importanţa acordată normelor de protecţie a muncii în
raport cu substanţele utilizate în cadrul desfăşurării acţiunilor D.D.D
întreprinse în fermă şi în afara acesteia.
- recunoşti principalele zoonoze şi modul de prevenire a îmbolnăvirilor
- explici rolul pe care obligaţiile angajaţilor şi angajatorului îl au în
raport cu activitatea prestată.
Noxe chimice şi biologice
72
intoxicaţie prin inhalare apare când acţiunile întreprinse se desfăşoară în interior
în absenţa unei ventilaţii active. Pesticidele pot pătrunde în organism şi prin
ingestie dar sunt cazuri mai rar întâlnite, considerată fiind cale de pătrundere
accidentală rezultat a consumului de alimente contaminate.
Transformările în organism. Compuşii toxici pătrunşi în organism se
comportă diferit în funcţie de structura lor: unii sunt eliminaţi fără a suferi
modificări, alţii suportă complexe transformări în care ficatul are rol primordial
(oxidare, reducere, hidroliză, reacţii de conjugare, neutralizarea toxicelor prin
sistemele tampon).
Eliminarea toxicelor. Substanţele chimice nemodificate sau produsele lor de
biotransfomare sunt eliminate din organism prin următoarele căi: respiratorie (cea
mai rapidă); renală, digestivă, fecale, produse animaliere: lapte şi alte produse de
origine animală.
Profilaxia intoxicaţiilor profesionale. Intoxicaţiile pot fi prevenite prin
aplicarea unui complex de măsuri:
măsuri tehnice de igienă a muncii: utilizarea pe cât posibil a substanţelor cu
toxicitate mai scăzută, automatizarea şi mecanizarea proceselor tehnologice,
ventilaţia locului de muncă, semnalizarea automată a pericolului de intoxicare;
igiena locului de muncă: îndepărtarea toxicelor, revizuirea periodică a
instalaţiilor şi utilajelor;
standardizarea concentraţiilor maxim admise pentru fiecare substanţă toxică;
măsuri medicale: examen periodic, selecţie profesională;
igiena individuală severă;
echipament individual de protecţie;
educaţie sanitară
Prin HG 92/2003 (art. 16 – 18), completată şi modificate în H.G 597/2007
la nivel naţional sunt introduse normele metodologice privind clasificarea,
etichetarea şi ambalarea produselor chimice periculoase, iar prin L. 349/2007 sunt
adoptate măsurile de reorganizare a cadrului institutional în domeniul
managementului substanţelor chimice (http://www.mmediu.ro). Regulamentul
E.U 1272/2008 introduce noi condiţii şi termeni cu referire la clasificarea şi
etichetarea substanţelor periculoase care se aplică la nivelul tuturor ţărilor membre
ale Comunităţii Europene şi care întotdeauna sunt însoţite de "fraze de risc" (R) şi
"fraze de precauţie" (S) (tabel 2).
Noxe chimice şi biologice
73
Tabel 2
Fraze de risc şi fraze de precauţie [(Directiva 67/548/EEC, anexa III şi IV, https://osha.europa.eu/en/sector/agriculture (2000)]
Directiva 67/548/EEC, anexa III, fraze de risc (R)
1. R 20 Nociv prin inhalare 17. R 40 Posibil risc de efecte ireversibile
2. R 21 Nociv în contact cu pielea 18. R 41 Risc serios de vătămare a ochilor
3. R 22 Nociv dacă este înghiţit 19. R 42 Poate cauzua sensibilitate prin inhalare
4. R 23 Toxic prin inhalare 20. R 43 Poate provoca sensibilizare în contact cu pielea
5. R 24 Toxic în contact cu pielea 21. R44 Risc de explozie dacă este încălzit în spaţii
închise
6. R 25 Toxic dacă este înghiţit 22. R 45 Poate provoca cancer
7. R 26 Foarte toxic dacă este
inhalat
23. R 46 Poate provoca anomalii genetice ereditare
8. R 27 Foarte toxic în contact cu
pielea
24. R 47 Poate cauza malformaţii congenitale
9. R 28 Foarte toxic dacă este
înghiţit
25. R 48
Pericol de efecte grave asupra sănătăţii la
expunerea prelungită
10. R 33 Pericol de efecte
cumulate
26. R 49 Poate cauza cancer prin inhalare
11. R 34 Cauzează arsuri 27. R 60 Poate afecta fertilitatea
12. R 35 Cauzează arsuri severe 28. R 61 Poate cauza efecte adverse asupra copilului în
timpul sarcinii
13. R 36 Iritant pentru ochi 29. R 62 Risc posibil de afectare a fertilităţii
14. R37 Iritant pentru sistemul
respirator
30. R 63 Posibil risc de efecte adverse asupra copilului
în timpul sarcinii
15. R 38 Iritant pentru piele 31. R 64 Poate fi dăunător copiilor alăptaţi
16. R 39 Pericol de efecte
ireversibile foarte grave
32. R 65 Nociv. Poate provoca afecţiuni pulmonare în caz
de înghiţire
Directiva 67/548/EEC Anexa 4. http://ec.europa.eu , fraze de precauţie (S)
1. S1 Ţineţi sub cheie 12. S24 Evitaţi contactul cu pielea
2. S2 Tineţi departe de copii 13. S25 Evitaţi contactul cu ochii
3. S3 Tineţi la rece 14. S26 În cazul contactului cu ochii, clătiţi imediat cu
multă apă şi consultaţi medicul
4. S7 Tineţi recipientul bine
închis (etanş)
15. S27 Îndepărtaţi imediat toate hainele contaminate
5. S13 ţineţi recipientul departe
de mâncare, apa sau locul
de administrare a
furajelor pentru animale
16. S28 În cazul contactului cu pielea, clătiţi imediat cu
multă apă şi consultaţi medicul
6. S15 Tineţi departe de căldură 17. S38 In cazul unei ventilaţii insuficiente purtaţi
echipament de protecţie adecvat
7. S16 A se păstra departe de
sursele de aprindere. Nu
fumaţi
18. S39 Purtaţi echipament pentru protecţia ochilor şi a
feţei
8. S20 Când folosiţi produsul nu
consumaţi alimente sau
nu beţi
19. S42 In timpul fumigaţiilor/ pulverizărilor purtaţi
echipament de protecţie adecvat
9. S21 Când folosiţi produsul nu
fumaţi
20. S46 Dacă inghiţiţi din produs, cereţi sfatul medicului
imediat şi arătaţi recipientul sau eticheta
produsului
10. S22 A nu se imspira praful 21. S47 Păstraţi la temperaturi care nu depăşesc (vedeţi
specificaţia de de etichetă)
11. S23 A nu se inspira gazul /
fumul / vaporii / aerosolii
22. S62 Dacă produsul este ingerat nu induceţi starea de
vomă ci cereţi sfatul medicului imediat şi arătaţi
recipientul sau eticheta produsului
Chiar şi produsele folosite în gospodărie, mai ales cele de dezinfecţie au pe
etichetă inscripţionat obligatoriu cerinţele amintite anterior. Pictogramele de pe
etichete vor suferi modificări. Până cel târziu la începutul anului 2015 în Europa vor
Noxe chimice şi biologice
74
intra în vigoare noile pictograme aliniate sistemului Global de Clasificare şi
Etichetare a substanţelor chimice (GHS) conceput de Statele Unite pentru
identificarea substanţelor periculoase cu risc mare de toxicitate (tabel 3).
Tabel 3 Clasificarea şi etichetarea substanţelor în acord cu G.H.S
( http://eur-lex.europa.eu, 2013 )
H 200, H 201, H 202, H 203, H 204,H 205,H 240, H 241 (bombă explozivă) - instabil-exploziv (peroxizi organici tip A şi B)
H 220, H 221,H 222, H 223,H 224,H 225,H 226,H 228,H 241, H 242, H 250, H 251, H 252, H 260, H261 (flacără) - gaz inflamabil, produse sub formă de aerosoli, lichide, solide inflamabile
H 270, H 271, H 272 (flacără deasupra unui cerc)- gaze, produse lichide solide oxidante
H 280, H 281 (cilindru cu gaz)-gaze sub presiune, gaze comprimate, gaze lichefiate, gaze lichefiate refrigerate,gaze dizolvate
H 290,H 314,H 318, iritant, (coroziv)-coroziv pentru metale, piele, vătămare serioasă a ochilor
H 301, H 300, H 310, H 330 H 311, H 332, H (craniu şi oase încrucişate)- toxicitate acută (oral, piele, inhalare)
înlocuieşte
înlocuieşte
H 302, H 313, H 315, H 317, H 319, H 332, H 335 (semnul exclamării)- toxicitate acută( oral, derm, inhalare). Produce iritaţii la nivel de piele şi ochi sensibilizează pielea.Irită tractul respirator, efect narcotic. Toxicitate specifică asupra unui organ ţintă, expunere singulară
H 304, H 334, H 340, H 341, H 350, H351,H 360, H 361, H 362, H 370, H371, H 373, H 372, (pericol la adresa sănătăţii)- sensibilitate respiratorie, efect mutagen asupra celulelor embrionare, şi cancerigen, toxic pentru sfera reproductivă, pericol prin aspirare. Toxicitate specifică asupra unui organ ţintă prin expunere singulară, sau repetată
H 400, H 410,H411, H 412, H413 (mediu) – periculos pentru mediu acvatic, acut şi cronic
Noxe chimice şi biologice
75
4.2.1. Pesticidele şi acţiunea asupra organismului
Substanţele chimice organice sau anorganice utilizate în scopul prevenirii,
îndepărtării sau reducerii dăunătorilor de orice fel (microorganisme, paraziţi
insecte, rozătoare) poartă denumirea generică de pesticide (pest=dăunător).
Dependent de substanţa activă pesticidele se împart în 4 mari clase fiecare
având incluse alte subclase împărţite după acelş criteriu (substanţa activă, s.a).
Clasele de pesticide în acord cu criteriile de împărţire după WHO (2001) sunt:
clasa insecticide: organofosforice, carbamaţi, organoclorurare, piretrine şi
piretroide, compuşi ai arsenicului;
clasa fungicide care cuprind substanţe pe bază de substituienţi benzoici,
tricarbamaţi, etilen bisditiocarbamaţi, tioftalimide, compuşi, organo-metalici;
clasa rodenticide sau raticide: anorganice, cumarin/indandionă, convulsanţi,
colecalciferol;
clasa ierbicide: compuşi clorofenoxici; pentaclorofen; compuşi nitrofenolici
/crezolici, Paraquat, Diquat; compuşi ai arsenului.
Intoxicaţia pe bază de pesticide are la baza producerii trei mari categorii de
factori şi anume:
Factori etologici principali dependenţi de produs şi substanţa activă,
Factori etologici favorizanţi dependenţi de organismul uman şi mediul de
la locul de muncă. Factorii corelaţi cu organismul uman fac referire la afecţiunile
de care angajatul suferă: cutanate, neurologice, hepatice, renale, pulmonare,
subnutriţie sau alcoolism. Temperatura ridicată, ventilaţia insuficientă, prezenţa
curenţilor de aer sau a vântului fac parte tot din categoria factorilor favorizanţi
dar, dependenţi de mediu
Nu trebuie exclusă nici cea de a treia categorie de factori care face referire
la timpul de expunere până la apariţia intoxicaţiei: minute, ore, zile
4.2.1.1. Intoxicaţia cu săruri ale metalelor grele
Sărurile de cupru (CuSO4 – piatra vânătă): efect bactericid, germicid,
fungicid, foarte frecvent utilizat în agricultură, viticultură, zootehnie (dezinfecţia
roţilor utilajelor ce intră şi ies din fermă, a copitelor şi ongloanelor la animale).
Poate constitui factor de intoxicaţie la om si animale în cazul neglijenţelor în
utilizare. Are acţiune astringentă şi iritativă, ceea ce poate conduce la tulburări
gastro-intestinale grave.In doze moderate simptomatologia cauzată de intoxicaţia
Noxe chimice şi biologice
76
cu CuSO4 se manifestă cu: vărsături, arsuri pe traiectul digestiv, crampe, diaree,
cefalee, transpiraţie rece. In cazul dozelor mari se instalează ciroza hepatică
însoţită de icter, deoarece ficatul constituie principalul punct de acumulare şi
concentrare. Mai sensibile sunt animalele, la care intoxicaţiile acute se traduc prin
pierderi însemnate (mortalităţi sau tăieri de necesitate).
Carnea provenită din tăierile de necesitate nu poate fi valorificată în consum
uman, dacă depăşeşte limitele maximale stabilite de norme: 3 mg Cu/Kg pentru
carne şi 5 mg Cu/Kg pentru organe.
Acordarea primului ajutor constă în administare de apă sau lapte amestecat
cu 1-2 albuşuri de ouă.
4.2.1.2.Intoxicaţia cu Insecticide
Categoriile de insecticide dependent de substanţa activă se împart în:
insecticide anorganice şi organice. Cele organice dependent de substanţa activă se
divid în: organofosforice, organoclorganoclorurate, carbamaţi, piretrine şi
piretroide, DEET - N,N-dietiltoluamide.
4.2.1.2.1. Intoxicaţia pe bază de insecticide organofosforice
Deoarece, organofosforicele au un timp de descompunere relativ scurt mai
ales în prezenţa aerului şi a luminii au fost considerate ca fiind pesticide relativ
sigure pentru consumatori. După Vohra R.(2012), reziduri ale insecticidelor
organofosforice pot persista în fructe şi vegetale, motiv pentru care unele dintre
aceste produse sunt interzise în anumite culturi.
Intoxicaţia cu organofosforice poate avea ca şi cale de pătrundere: inhalare,
ingestie sau contact direct cu pielea, iar ca efect asupra organismului,
organofosforicele leagă acetilcolinesteraza cu acumulare de acetilcolină. Unele
dintre substanţe sunt supuse biotransformării (ex: Parathion în Paraoxon).Toate
semnele şi simptomele provocate în intoxicaţia cu organofosforice sunt
colinergice afectând receptorii muscarinici, nicotinici şi sistemul nervos central.
Debutul efectului toxic este de obicei rapid, de la câteva minute la ore.
Puţine dintre substanţe sunt puternic liposolubile.
Suprastimularea receptorilor muscarinici cauzat de excesul de acetilcolină se
manifestă prin hiperexcitabilitate şi paralizie urmate de manifestări ale
simptomelor nicotinice: salivaţie abundentă, emeză, tulburări de vedere,
lăcrimare, mioză care reprezintă un important semn în intoxicaţia cu
organofosforice, midriază, senzaţie de apăsare în piept, respiraţie şuierătoare,
Noxe chimice şi biologice
77
bronhoconstricţie, bronhoree, spasm bronşic, edem pulmonar, dispnee, tahicardie,
hipertensiune, diaforeză, dureri în mâini şi în picioare, diaree, urinare frecventă
[Leibson T. şi col. (2008), Eskenazi B. şi col. (1999), Moore C. (2009)].
Acumularea acetilcolinei la nivelul nervilor motori, suprastimulează
receptorii nicotinici, cu manifestări de: slăbiciune musculară, oboseală, crampe
musculare, paralizii.
Alte simptome asociate cu intoxicaţia pe bază de organofosforice:
hipertensiune şi hipoglicemie.
Sindromul colinergic în intoxicaţia acută cu organofosforice este direct
legată de activitatea nivelului de acetilcolinesterază. Simptomele includ: mioză,
transpiraţie, lăcrimare, simptome gastrointestinale, deficienţă respiratorie, dispnee,
bradicardie, cianoză, stare de vomă, diaree, insuficienţă respiratorie, convulsii,
comă. Persoanele care supravieţuiesc primei zile de intoxicare vor manifesta un
comportament schimbat prin inducerea stărilor de agresivitate, psihoză, tulburări
şi deficienţe de memorie şi atenţie. Moartea survine datorită deficienţei
respiratorii, paralizia muşchilor respiratori dată de depresia centrului respirator.
Persoanelor afectate de sindromul colinergic li se va administra sulfatul de
atropină combinat cu oxonime pentru a combate efectul acut al intoxicaţiei (Vohra
R. 2012).Diazepam-ul este uneori administrat în combinaţie cu atropina şi
oxonimele (Jokanovic M. şi col., 2010).
Antidoturi:
Administrare de 2- PAM (iodura N-metil-piridin-2- aldoxima). Efectele nu
pot fi combătute cu atropină în primă fază deoarece este inhibitor competitiv de
acetilcolină la nivelul receptorilor muscarinici şi sistem nervos central (Walker C.,
2001).
Alte antidoturi: Pralidoxima, Obidoxima si alte Oxime
Pralidoxima: are rol în regenererea acetilcolinesterazei, reversează efectele
blocajului receptorilor muscarinici şi nicotinici, dar afectează negativ SNC.
Eficacitatea sporită se constată în administrarea precoce. Tratamentul şi
administrarea antidotului va dura cel puţin 24-48 ore după debutul şi începerea
tratamentului.
Oximele. Autori precum Rahimi R. şi col (2006), Peter J.V. şi col., (2006)
sugerează faptul că oximele s-au dovedit a nu aduce îmbunătăţiri asupra stării de
sănătate şi au efect posibil nociv.
In caz de convulsii se vor administra benzodiazepine Dacă trusa de prim
Noxe chimice şi biologice
78
ajutor este incompletă la primele simptome de intoxicaţie se administrează
bicarbonat de sodiu 10% pentru neutralizarea toxicului.
Este de reţinut faptul că: deşi aceste antidoturi sunt eficiente şi previn
moartea, tratamentele curente nu dispun de capacitatea de a preveni manifestările
post-expunere a persoanelor traduse prin performanţe scăzute sau leziuni
permanente ale creierului (Doctor B, şi col., 2005).
4.2.1.2.2. Intoxicaţia pe bază de Piretrine (derivaţi din Chrysanthemum)
Piretroide, Carbamaţi
Piretroidele sunt insecticide sintetice obţinute pe cale industrială a căror
întrebuinţare este extrem de variată.Cele mai comune preparate conţin: ciflutrin,
cipermertrină sau permertrină; forma de prezentare a produselor: pulbere, spray
soluţii. Piretroidele sunt considerate insecticide relativ sigure din cauza toxicităţii
selective asupra sistemului nervos a insectelor, toxicitate redusă la mamifere,
absorţie cutanată minimă şi metabolizare rapidă cu acumulare redusă în ţesuturi.
Prin inhalare sau în contact cu pielea toxicitatea acestor substanţe este
redusă deoarece piretroidele sunt cu promptitudine eliminate prin urină.
Expunerea pielii la aceste substanţe se traduce de obicei prin reacţii de tip
inflamatoriu şi apar în decurs de 1-2 ore.
Simtomatologia intoxicaţiei: salivaţie, transpiraţie, bradicardie, emeză, stare
de greaţă, dureri abdominale, incontineţă urinară, tulburări de vedere, mioză,
anxietate, tremor, fasciculaţii, hiperreflexie, comă.
Acordarea primului ajutor: decontaminare tegumentară, inducerea emezei,
decontaminare internă prin spălături gastrice urmat de administrare intravenoasă
de atropină şi prolidoximă (Eddleston M. şi col. 2002). In cazuri de intoxicaţie
severă tratamentul este suplimentat cu Diazepan injectabil, Ceftriaxonă 2 g
(Thunga G. şi col, 2008).
Produsele pe bază de carbamaţi (derivaţi alchilici ai acidului carbamic) sunt
utilizate ca insecticide sau ascaricide, cu o răspândire largă: acasă, în grădini sau
în agricultură în scopul de a distruge insectele invazionale, dăunătoare culturilor.
Exemple comune de carbamaţi: aldicarb, carbaryl, carbofuran, propoxur
(Baygon), şi bendiocarb (Ficam). Sunt inhibitori reversibili ai acetilcolinesterazei
şi ca urmare efectele şi simptomele sunt similare intoxicaţiei cu organofosforice
(Fishel F. şi col., 2002). Tratamentul se bazează pe administrare de atropină cu
efect antagonist asupra receptorilor muscarinici. Folosirea Pralidoximei în
intoxicaţiile cu carbamaţi este controversată. In general nu este necesară, deşi, de
Noxe chimice şi biologice
79
regulă este administrată în combinaţie cu atropina.
4.2.1.2.3. Intoxicaţii pe bază de insecticide organo-clorurate
Din categoria insecticidelor organoclorurate fac parte: D.D.T. (diclor-difenil-
tricloretan), H.C.H (hexaclorciclohexan) şi clasa ciclodiene: Clordan, Heptaclor,
Endrin, Aldrin, Dieldrin, Toxafen, care la rândul lor, în funcţie de gradul se
toxicitate se împart în:
- toxicitate înaltă : Endrin, Dieldrin, Aldrin, Endosulfan
- toxicitate moderată:Clordecon, Heptaclor, Toxafen, DDT, Hexaclorobenzen
(Lindan)
- toxicitate scăzută: Metoxiclor, Pertan, Keltan, Clorobenzilat, Mirex
Absorţia organocloruratelor la nivel de piele este variabilă: HCH (Lindanul)
şi produsele din clasa ciclodiene penetrează pielea excelent în procent de 100% în
special zonele cu piele fină (scrot, perineu), în timp ce D.D.T şi Toxafen-ul sunt
produse foarte slab absorbite prin piele.
Simptomele în intoxicaţia cu organoclorurate pot varia de la: parestezii la
convulsii. In intoxicaţiile severe viaţa pacientului va fi periclitată, moartea
survenind din cauza crizelor epileptice şi insuficienţei respiratorii. In plus starea
generală a pacientului este precară, constatându-se simptome nervoase non-
specifice precum: greaţă, vărsături, dureri de cap şi ameţeli.
Alteori, intoxicaţia, dependent de produs se manifestă prin convulsii bruşte
care apar la 1-6 ore de la expunere fără alte simptome, iar durata lor se va extinde
pe parcursul a câtorva zile în şir. În această categorie intră: HCH
(hexaclorciclohexan), produsele din clasa ciclodiene şi Toxafen-ul.
Tratament. O atenţie deosebită se acordă pacienţilor care invocă dureri
localizate la nivelul căilor respiratorii şi respiraţiei. Când intoxicaţia are loc prin
penetrare transdermică (la nivel de piele fără ca aceasta să fie lezată) este necesar
îndepărtarea echipamentului şi introducerea în pungi bine închise. După expunere,
pielea victimei trebuie supusă decontaminării prin spălare cu apă şi săpun din
abundenţă.
Decontaminarea internă şi eliminarea organo-cloruratelor sistemice constă
în utilizare de răşini sau compuşi lipofilici care pot izola toxina la nivelul tractului
gastro-intestinal. Colestiramina şi Olestra (non-absorbant substituent a grăsimii)
pot fi utilizate ca decontaminatori interni (Vohra R. 2010).
Administrarea Colestiraminei duce la înjumătăţirea timpului de toxicitate a
Noxe chimice şi biologice
80
Clordeconului. Utilizarea produsului Olestra la animale acţionează ca adjuvant
pentru eliminarea toxicelor. Eficienţa utilizării celor două produse s-a constatat în
tratarea intoxicaţiilor cronice dar nu şi a celor acute.
Administrarea anticonvulsivelor (benzodiazepine) vor fi utilizate când
victima manifestă criză epileptică. Fenotioina utilizată în cazuri de convulsii
produse de alte toxine, în cazul organocloruratelor este ineficientă.
Nu se va administra lapte ca antidot, decât total degresat. Datorită
conţinutului în grăsime şi caracterului liposolubil al organocloruratelor, laptele
administrat ca atare va accentua absorţia organocloruratelor în organism.
4.2.2.3. Intoxicaţii cu ierbicide
Ierbicidele sunt utilizate în scopul stârpirii buruienilor. Agenţii cei mai
comuni: Paraquat, Diquat, 2,4D, 2,4,5T, glifosat (Roundup), cloraţi, atrazine.
Formele de prezentare a Paraquat-ului 20-40% s.a.: lichid, gel, granule,
comercializat sub denumirea de: Gramoxone, Cyclone, Surefire, Prelude.
Intoxicaţiile cu bipiridii (Gramoxone, Reglone).Produsele nu pătrund prin
piele aşadar nu prezintă toxicitatea dermică, însă acţiunea asupra organismului
este de cele mai multe ori letală în cazul inhalării. In prima fază a intoxicaţiei se
instalează edemul pulmonar.Inhalarea unor cantităţi mai mari de 40 mg/Kg induc
manifestări clinice vizibile, de cele mai multe ori cu sfârşit letal la câteva ore sau
zile de la expunere. In scurta perioadă de timp se constată multi-insuficienţă
organică asociată cu detresa respiratorie de tip adult, edem cerebral, necroză
miocardică, insuficienţă renală, insuficienţă hepatică, hemoragii gastrointestinale.
Paraquat-ul şi Diaquat -ul nu provoacă apariţia tumorilor sau a mutaţiilor
genetice, în schimb, studiile dovedesc că sunt factori incriminatori în apariţia bolii
Parkinson.
Factorii de prognostic: se pun pe baza nomogramei şi a prezenţei ulceraţiilor
la nivel de esofag şi stomac în primele 24 de ore, manifestările amplificându-se cu
insuficienţa renală.Ingestia ierbicidelor bipiridinice este periculoasă, deşi resorbţia
intestinală este slabă.
Acordarea primului ajutor: decontaminare gastrointestinală precoce:
administrare de pământ Fuller, carbune activat sau bentonită cu rol de fixare a
ierbicidului, care împiedică pătrunderea lui în circulaţia sangvină şi sânge;
decontaminare tegumentară, oxigenare minimă. Tratamentul medical de urgenţă,
constă în efectuarea spălăturilor gastrice, administrarea de arginină şi odihnă. Se
Noxe chimice şi biologice
81
recomandă hemoperfuzia precoce.
Periodic, la interval de 5-10 zile se va efectua radioscopie pulmonară şi în
cazul primelor semne de edem se va administra medicamentaţia necesară.
4.2.1.4. Intoxicaţii pe bază de rodenticide (raticide)
Rodenticidele sau raticidele fac parte din categoria pesticidelor cu rol de a
reduce numărul de rozătoare, însă, afectează în aceeaşi măsură animalele şi
oamenii. Cele mai periculoase rodenticide fac parte din categoria raticidelor
anorganice: thallium, 1080, 1081, fosfiţii de zinc si aluminiu, fosfor elementar,
arsenic, bariu, Vacor, urmate de raticidele organice de sinteză : organoclorurate de
tipul: alfa-naftil thiourea (ANTU), anticoagulante sau cele organice naturale:
stricnina. Anticoagulantele de sinteză (Warfarina) necesită 3-15 ingestii înainte de
a atinge doza letală şi acţionează prin inhibarea protrombinei (sinteză hepatică)
răspunzătoare de coagularea sângelui (Cristina Hegedűs, 2006).
La ora actuală există compuşi similari Warfarinei dar cu acţiune mult mai
rapidă: brodifanacum (Ratak, Talon, Havoc, Klerat), bromodiolone (Boot Hill,
Maki, Super-Caid, Just One Bite brand, Bromone, Contrac), difetidialone
(Hombre, Generation, D- Cease) (Baker R. O. şi col 2006).
Eficienţa‗‘Superwarfarinelor‘‘brodifacoum, difenacoum, bromadiolone,
diphacinone, Valone, este mult sporită, necesitând doar o singură ingerare pentru a
avea efectul scontat. Simptomele clinice manifestate în intoxicaţia cu
raticide:sângerări, echimoze, gingivoragii, epistaxis, hematurie, hemoragie
pulmonară şi uneori hemoragie cerebrală. Prima măsură de prim ajutor acordată
constă în administrarea cărbunelui activ, iar în cazuri severe de sângerare
administrare de plasmă şi suplimentarea vitaminei K1 (fitomenadiona): 2-5 mg/kg
corp/zi administrată în mai multe reprize.
4.2.1.5. Toxice respiratorii
Substanţele fumigante, trebuiesc mânuite cu mare băgare de seamă datorită
riscului ridicat pe care îl exercită asupra organismului. Fumigenele difuzează
rapid, unele dintre ele pot pătrunde prin echipamentul de protecţie chiar dacă sunt
din cauciuc sau neopren, şi prin piele. Chiar dacă se introduc absorbante speciale
în masca respiratorie acestea nu furnizează protecţie completă când concentraţia
fumigaţiei din aer este mare.
Acordarea primului ajutor constă în scoaterea victimei la aer curat care se va
menţine într-o poziţie semi-înclinată.Persoanele salvatoare vor purta echipament
Noxe chimice şi biologice
82
de protecţie inclusiv aparat de respirat autonom. Se vor minimiza activităţii fizice
ale accidentatului pentru a limita riscul de instalare a edemului pulmonar. Pielea
contaminată se va spăla cu apă timp de cel puţin 15 minute şi se va cere
intervenţia medicală de specialitate.
4.2.2. Norme de igienă şi protecţia muncii în folosirea pesticidelor
1.Măsuri organizatorice generale.Echipamentul individual de protecţie este
obligatoriu, dependent de: gravitatea riscului, frecvenţa expunerii la risc,
performanţele echipamentului individual de protecţie.
2. Igiena personală este foarte importantă în cazul persoanelor care lucrează în
acest domeniu.
3.Intreţinerea aparaturii: personalul trebuie să cunoască perfect aparatura cu
care lucrează, să o menţină în condiţii tehnice de funcţionare, să ştie să verifice şi
să repare aparatele.Aparatele care lucrează sub presiune vor fi dotate cu
manometru.
4.Depozitarea pesticidelor.
Este de preferat ca aceste substanţe să fie menţinute în recipientul iniţial în
condiţii de maximă siguranţă dependent de indicaţiile de pe etichetă.
Culorile de pe etichete sunt diferite nu pentru design ci pentru a indica
vizual gradul de toxicitate a substanţelor din recipient. Etichetele de culoare roşie
desemnează grupa substanţelor extrem de toxice (grupa I de toxicitate); cele
marcate cu etichete de culoare verde semnalează acţiunea puternic toxică a
substanţelor (grupa a II-a de toxicitate). Culoare albastră a etichetelor indică
substanţe a căror toxicitate este moderată (grupa a III-a de toxicitate), iar grupa a
IV-a de toxicitate, redusă, sunt marcate prin etichete de culoare neagră (Bolcu C.,
2012).
Pesticidele vor fi depozitate în încăperi speciale prevăzute cu cântar, maşini
de dozare, pâlnii şi vase, pichet contra incendiilor. Încăperile vor fi bine ventilate,
aerisite, reci şi întunecate evitându-se temperaturile prea ridicate (pot distruge
recipientul şi degrada pesticidul); îngheţul, sau acţiunea directă a radiaţiilor solare;
iar produsele vor fi aşezate pe rafuri rezistente.Pe uşa de la intrare se va lipi un
semn de avertizare asupra produselor depozitate, nu se va permite intrarea
personalului neautorizat. Este interzisă depozitarea hranei, apei potabile, furajelor,
uneltelor sau a harnaşamentelor alături de pesticide (WHO, 2001).
5. Manipularea pesticidelor se va face numai de către personal autorizat şi după
un prealabil training (instruire) a acestora.
Noxe chimice şi biologice
83
6. Transportul pesticidelor
Transportului de pesticide se acordă o maximă atenţie. Vehiculele ar trebui
adaptate acestui tip de transport. In cazul unui accident rutier în care vehiculul
este implicat se va anunţa poliţia, se vor da relaţiile necesare despre produs
poliţiei sau organizaţiilor de sănătate şi se va încerca pe cât posibil a menţine
ceilalţi participanţi la trafic departe de accident (Fait Antonella şi col.2001). In
multe dintre ţări transportul pesticidelor este reglementat prin lege.
Recipientele goale rezultate după folosirea produsului se vor distruge,
returna sau se va cere sfatul autorităţile locale competente. Inainte de a fi
depozitate într-un loc sigur se vor spăla dar niciodată nu se vor re-utiliza deoarece,
chiar şi goale şi spălate pot conţine urme de pesticid.
Recipientele nu se vor arde deoarece o mare parte din pesticide sunt
foarte inflamabile. In multe ţări recipientele sunt considerate a avea grad de
toxicitate foarte mare sau mare şi periculozitate ridicată, motiv pentru care
există spaţii special amenajate pentru colectarea şi depozitarea deşeurilor
periculoase (WHO, 2001).
7. Angajarea muncitorilor. Angajarea muncitorilor care fac parte din
echipele de lucru cu pesticide, se va face pe baza respectării condiţiilor prevăzute
de lege: examen medical sever în urma căruia se exclud persoanele care nu
corespund locului de muncă: tineri sub 18 ani, femeile gravide sau care alăptează,
bătrâni sau suferinzi de boli cronice; instruire individuală asupra riscurilor de
intoxicaţie, norme de tehnică a securităţii muncii, măsuri de protecţie individuală;
asigurarea echipamentului de protecţie, folosirea angajaţilor permanenţi şi nu
zilieri, controlul medical periodic.
4.2.3. Primele măsuri care trebuiesc luate în cazul accidentelor
rezultate din desfăşurarea activităţilor D.D.D?
Cunoaşterea substanţelor şi acţiunea pe care o poate induce este extrem de
importantă. Angajatorii şi toţi cei implicaţi în acţiunile de dezinfecţie, dezinsecţie,
deratizare trebuiesc să înveţe a recunoaşte simptomele intoxicaţiei pentru a acorda
primul ajutor în caz de necesitate. Disponibilitatea duşurilor, spălarea ochilor,
săpunul, apa şi trusa de prim ajutor care să conţină antidotul dependent de
substanţele folosite sunt obligatorii în orice unitate.
Este de preferat ca cei implicaţi în acţiunile integrate în complexul D.D.D
să participe la activităţi de instruire în acordarea primului ajutor şi cunoaşterea
Noxe chimice şi biologice
84
locaţiilor cele mai apropiate pentru acordarea asistenţei medicale de specialitate.
Monitorizarea continuă a stării de sănătate a accidentatului. Indepărtarea
accidentatului de lânga sursa de expune. In cazul în care victima nu respiră se va
acorda primul ajutor care constă în efectuarea respiraţiei artificiale. Foarte multe
pesticide se absorb prin piele, inclusiv buze şi gură, aşadar atenţie se va acorda şi
protejării salvatorului.
Protecţia salvatorului constă în purtarea echipamentului de protecţie
adecvat: haine sau echipamente de protecţie: mănuşi în cazul în care muncitorul a
căzut victimă unui pesticid care se absorbe prin piele.
Contactul pesticidelor cu ochii. Este important a se spăla ochii, cât mai
rapid şi delicat. Pleopele se vor menţine deschise şi se vor spăla ochii cu un flux
continuu de apă a cărei temperatură este de preferat a fi foarte apropiată de
temperatura corpului. Spălarea continuă durează circa 15 minute şi chiar mai mult.
Nu se vor utiliza substanţe chimice sau medicamente în apa de spălat, deoarece
există posibilitatea de interacţiune a substanţelor care va creşte potenţialul de
apariţie a unor leziuni. Este important ca: în apropierea zonelor în care se
amestecă pesticidele să se înfiinţeze o staţie pentru spălarea ochilor prevăzută cu
apă curată sau lucrătorii vor avea acces la cel puţin o sticlă de apă curată în trusa
de prim ajutor.
Primul ajutor acordat în cazul în care pesticidele vin în contact cu pielea.
Decontaminarea pielii. Mâinile şi fruntea sunt de regulă mai expuse la pesticide,
expunere rezultată din stropirea sau împrăştierea pesticidului în timpul
operaţiunilor de amestecare a lui. Măsurile luate în cazul persoanelor afectate
constau în îndepărtarea hainelor sau a echipamentului contaminat şi spălarea cu
cantităţi generoase de apă şi săpun a zonelor afectate, timp de 15-20 minute.Dacă
o mare parte din suprafaţa corpului a fost expusă victima va fi introdusă sub jet de
apă (duş 15-20 minute).In cazul unor pesticide a căror efect este coroziv spălarea
sau clătirea va dura cel puţin 30 minute.
Persoanele care au participat la acordarea primului ajutor vor evita contactul direct
cu îmbrăcămintea contaminată a victimei şi vor purta mănuşi rezistente la acţiunea
substanţelor chimice în timp ce spală victima.
În cazul arsurilor pielii de natură chimică decontaminarea pielii se va face cu
apă rece din abundenţă. Se vor evita utilizarea unguentelor, grăsimilor, pulberilor
sau a altor medicamente ca tratament.
Ingestia de pesticide necesită intervenţie imediată: clătirea cavităţii bucale cu
Noxe chimice şi biologice
85
cantităţi mari de apă şi citirea prospectului şi a avertismentelor de pe eticheta
produsului, verificarea posibilităţilor de inducere a stării de vomă, aşezarea
victimei în genunchi pentru a preveni sufocarea. Se va administra siropul de ipeca
(rizomii şi rădăcinile uscate ale plantei Ipecacuanha- otravă) cu efect vomitiv, sau
se va induce emeza forţată prin introducerea degetelor în gura victimei şi
atingerea părţii din spate a gâtului.Nu se va utiliza apa sărată pentru a provoca
emeza şi nu se va induce starea de vomă dacă victima este inconştientă, din cauza
posibilităţii de sufocare a victimei.
Primul ajutor acordat: administrarea cărbunelui activ după ce s-a produs
golirea tubului digestiv. Acest material are capacitatea de a absorbi multe
substanţe chimice şi este disponibil fără reţetă.Se găseşte sub forma unui praf care
va fi amestecat cu apă şi oferit victimei pentru a-l bea.Este recomandat a nu se
administra în acelaş timp cu siropul de ipeca deoarece cărbunele absoarbe siropul
anulând efectele benefice ale acestuia. Este de preferat menţinerea stării de calm a
victimei şi contactarea serviciului medical sau transportarea victimei la spital
împreună cu eticheta produsului.
Expunerea respiratorie. Victima va fi mutată într-un areal cu aer proaspăt.
Dacă victima prezintă convulsii, se va monitoriza respiraţia şi proteja persoana să
nu cadă. Căderile ar putea produce eventuale leziuni la nivelul capului. Se trage
bărbia victimei în faţă pentru ca limba să nu blocheze circulaţia aerului. Posibilele
afecţiuni neurologice necesită suplimentarea de oxigen. Dacă funcţia respiratorie a
încetat, se va proceda la măsurile de resuscitare a funcţiei până la reluarea acesteia
sau până când se ajunge la cel mai apropiat centru medical.
După decontaminarea completă victima va fi transportată la cel mai apropiat
spital sau centru de urgenţe dacă simptomele persistă, însoţiţi fiind de eticheta
produsului care a cauzat accidentul.
Nu se vor refolosi echipamentele contaminate doar după ce ele au fost
spălate, iar cei implicaţi în această activitate vor fi avertizaţi asupra pericolelor.
Dependent de recomandările oferite de furnizorul de echipamente acestea vor fi
aruncate sau nu.
Noxe chimice şi biologice
86
4.3.Bolile profesionale
Bolile profesionale sunt afecţiuni ale organismului, dobândite ca urmare a
participării la acţiuni integrate în desfăşurarea unui proces legat de locul muncă.
In Legea securităţii şi sănătăţii în muncă nr.319/2006, prin „boala
profesională‖ este descrisă afecţiunea care se produce ca urmare a exercitării unei
meserii sau profesii, cauzată de factori nocivi (fizici, chimici sau biologici),
caracteristici locului de muncă, precum şi de suprasolicitare a diferitelor organe
sau sisteme ale organismului în procesul de muncă (Popa Ghe.2012.)
Pentru ca o boală să fie declarată de profesională trebuiesc îndeplinite nişte
condiţii: boala să apară ca urmare a exercitării unei profesii; să fie provocată de
factori dependenţi de locul de muncă (fizici, chimici, biologici, suprasolicitări), iar
acţiunea factorilor să fie de lungă durată.
Prevederile legislative care fac referire la bolile profesionale sunt
transpuse în: Norme metodologice pentru aplicarea Legii securităţii şi sănătăţii în
muncă aprobate prin HG nr. 1425/ 11.10.2006 actualizată în 2010, modificată şi
completată cu HG nr. 955/ 08.10.2010 si HG nr. 1242/ 14.12.2011, care stabileşte
şi nominalizează bolile profesionale dependent de natura factorului, timpul de
expunere şi mod de acţiune a factorului incriminat.
Pe baza acestor normative, bolile declanşate în urma desfăşurării unei
activităţi se împart în (http://www.avocatnet.ro, 2012):
boli profesionale cu declarare obligatorie care se cercetează şi se i-a în
evidenţă (anexa 22),
bolile legate de profesie, au cauze multifactoriale, parte din factorii implicaţi
fiind determinanţi, dependent de natura profesională. Bolile nu se vor declara dar
se urmăreşte evoluţia în permanenţă (anexa 23).
După natura factorului nociv care generează bolile profesionale se clasifică
în: intoxicaţii provocate de inhalarea, ingerarea sau contactul epidermei cu
substanţe toxice; pneumoconioze provocate de inhalarea pulberilor minerale
netoxice; boli prin expunere la: energie radiantă, temperaturi înalte sau scăzute,
zgomote şi vibraţii, presiune ridicată sau scăzută; alergii profesionale; dermatoze
profesionale; cancer profesional; boli infecţioase şi boli parazitare, boli rezultate
în urma suprasolicitării unor organe sau sisteme, etc
(http://muncaprotejata.wordpress.com, 2012). Dependent de acţiunea asupra
organismului bolile pot afecta întregul organism (boli cu acţiune generală) sau o
Noxe chimice şi biologice
87
parte a organismului (boli cu acţiune locală).
Un rol deosebit de important se va acorda examenului medical la angajare şi
mai ales la componentele sistemului musculo-scheletic (muşchi, articulaţii, oase)
implicate în profesiunile exercitate, prin ulterioara lor suprasolicitare.
Dependent de natura noxelor sau a solicitărilor conform NGPM/2002
examenul medical la angajare se axează pe: examinarea clinică a aparatelor şi
sistemelor organismului (respirator, cardio-vascular, digestiv, renal, ORL,
oftalmologic, dermatologic, osteoarticular, neuropsihic), examinare radiologică
pulmonară (MRF sau RPS), examen de laborator al sângelui (examen serologic
pentru lues), examen IDR pentru tuberculină la tinerii în vârstă de până la 24 de
ani, precizarea stării fiziologice a femeii (graviditate, alaptare).
Examenul periodic efectuat alături de cele clinice şi de laborator vin în
sprijinul prevenirii apariţiei bolilor de natură profesională, dar indică şi
periodicitatea cu care se vor efectua examinările.
4.3.1.Profilaxia bolilor profesionale
Măsurile tehnico-organizatorice întreprinse de angajator sau de către
personalul cu funcţii de conducere implicat în organizarea, securitatea şi
păstrarea sănătăţii angajaţilor în muncă constituie factor decisiv în profilaxia
bolilor. Aceste măsuri constau în: eliminarea sau reducerea factorilor de risc
prin înlocuirea tehnologiilor cu unele mai puţin nocive sau inofensive,
reducerea sau chiar îndepărtarea surselor de zgomot (automatizare, cabine
speciale, fonoizolare); utilizarea unor substanţe mai puţin dăunătoare
organismului; diminuarea efortului fizic prin reducerea efortului, a duratei de
muncă, regim de muncă corespunzător, condiţii adecvate de odihnă în timpul
pauzelor, folosirea echipamentului de protecţie adecvat.
Cerinţele minime de securitate a muncii şi păstrare a stării de sănătate a
persoanelor implicate în activităţi din cadrul procesului muncii care necesită
echipamente de protecţie individuale la locul de muncă au fost stabilite prin H.G.
nr. 1 048/2006, publicată în M.Of. nr. 722, din 23.08.2006 (www.lege5.ro).
Noxe chimice şi biologice
88
4.4. Noxe biologice (zoonoze)
Organizaţia Mondială a Sănătăţii (WHO, 1959) citată de Dhup V. (2011)
defineşte zoonoza ca fiind "boala sau infecţia care se transmite pe cale naturală
între animalele vertebrate şi om".
Personalul cel mai expus riscului de contaminare biologică sunt cei care vin
în contact cu: materiale organice naturale precum: sol, argilă, fân, paie, bumbac;
materiale de origine animală: lână, păr; furaje, praf organic: făină, praf de
animale, deşeuri; ape reziduale, sânge şi alte fluide biologice. Ocupaţiile şi
personalul expus unui grad mare de îmbolnăvire sunt cei din industria alimentară
(procesare brânză, iaurt, salam); producere de aditivi alimentari, brutari. In aceste
situaţii, mucegaiurile, drojdiile, bacteriile şi acarienii pot produce alergii. Alţi
factori predispozanţi:praful organic din cereale, laptele praf, condimente sau făina
contaminată cu agenţi biologici; toxine precum: toxina botulinică şi aflatoxina,
întregesc tabloul riscurilor la care personalul este expus.
Alte sectoare cu grad ridicat de risc: agricultura, silvicultura, horticultura,
zootehnia şi sectorul de producere a nutreţului. Bacteriile, acarienii, fungiile şi
virusurile sunt transmise de animale, de asemenea paraziţii şi căpuşele.
Transmiterea agenţilor biologici se poate efectua în mod direct de la
lucrătorii infectaţi, animalele bolnave din fermele zootehnice, animale de
laborator, sau indirect prin obiectele contaminate cu produse biologice (sânge,
urină, materii fecale) sau patologice (ex. pustule cu puroi) provenite de la
animale bolnave.
De asemenea, sunt consideraţi agenţi biologici,substanţele sau produsele
biologice, care prin manipulare pot produce efecte nefavorabile asupra sănătăţii
organismului uman, precum: hormonii sau toxinele produse de animale şi păsări.
Studii efectuate în cadrul Comisiei de Securitate şi Sănătate din cadrul Uniunii
Europene (2003) au identificat substanţe biologice non-infecţioase care prezintă
totuşi un real pericol la adresa sănătăţii: endotoxine, mucegaiuri, fungi, bacterii,
drojdii, enzime şi praful organic.
Agenţii organici de natură biologică sunt reprezentaţi de aproximativ 3000
de substanţe alergene şi peste 200 de specii de viruşi, bacterii, miceţi şi paraziţi
care afectează sănătatea (Ionac Nicoleta., 2003).
Noxe chimice şi biologice
89
4.4.1. Bolile profesionale de natură infecto - contagioasă şi parazitară
(zoonoze profesionale )
Căile de pătrunde a microorganismelor în organismul uman şi animal sunt
multiple, însă pielea lezată şi mucoasele constituie o poartă de intrare prielnică a
acestora. De asemenea pot fi inhalaţi sau înghiţiţi, caz în care provoacă infecţii la
nivelul tractului respirator superior sau a tubului digestiv. Expunerea poate fi şi
accidentală prin muşcătura provocată de un animal sau prin înţepare cu acul
(HPA, 2009). Bolile produse de aceşti agenţi patogeni au, de obicei, evoluţii
subclinice ceea ce le face greu de depistat şi izolat, dar cum acestea afectează
numai anumite specii de animale, în aceste situaţii, angajatorii pot preveni
producerea acestor boli, prin măsuri ferme de securitate şi sănătate în muncă. Cu
toate că sunt întreprinse măsuri de securitate şi sănătate în muncă, acest lucru este
însă mai greu de realizat în cazul unor ocupaţii specifice (măcelar) în care
frecvenţa foarte mare a contactelor cu animalele potenţial infestate nu poate anula
şansele de contaminare, motiv pentru care boli precum antraxul, bruceloza şi febra
Q specifice bovinelor şi ovinelor, morva cabalinelor şi trichineloza obişnuită în
rândul porcilor dobândesc automat şi caracter de boli profesionale. În H.G
nr.1092/16.08.2006 sunt nominalizaţi agenţii biologici şi grupa de periculozitate
în scopul protejării angajaţilor (Popa Ghe., 2012).
4.4.2. Zoonoze
4.4.2.1.Bacterioze
Antraxul, dalacul sau cărbunele negru produs de Bacillus anthracis (bacil
aerob, sporulat) este o bacterioză cunoscută din cele mai vechi timpuri.
Boala se întâlneşte îndeosebi la bovine, cabaline, porci, iar răspândirea în
mediu se face prin cadavre neîngropate, piei, lână. Dintre animale, foarte sensibile
la antrax sunt rumegătoarele mici (oi, capre). Animale la care infecţia rămâne
localizată şi care nu este urmată de septicemie: porcii şi carnivorele. Se cunosc
mai multe forme de antrax dependent de localizare: cutanat, pulmonar şi digestiv.
Sporii bacilului rezistă la uscăciune, însă atât formele sporulate cât şi cele
vegetative sunt distruse sub acţiunea sublimatului coroziv 1%0, acid fenolic 5%,
soda caustică 2-4% soluţie fierbinte, lapte de var 10% (bălegar, adăposturi).
Pasteureloza are ca agenţi etiologici bacterii din genul Pasteurella: P.
multocida, P.haemolitic; Yersinia:Y .pestis,Y. pseudotuberculosis; Francisella: F.
tularensis. Toate animalele domestice pot contacta boala, dar preponderent:
Noxe chimice şi biologice
90
păsările (găini, raţe, curci gâşte, pasteureloza păsărilor sau holera aviară), bovinele
(pasteurela bovină similară cu septicemia hemoragică a bovinelor, guşter sau
barbone), bubalinele, suinele, ovine (pneumometrita ovină similară cu septicemia
hemoragică), iepurii (septicemie) câinele şi pisica.
Infecţia poate avea ca şi cale de pătrundere: poarta respiratorie sau digestivă.
Dezinfecţia constă în folosirea sodei caustice 1%, formol 2%, fenol 5%.
Tuberculoaza are ca agent etiologic Mycobacterium tuberculosis sau bacilul
Koch. Se cunosc mai multe tipuri ale bacilului tuberculozei: bovin, aviar, uman,
peşti. De obicei tipul bovin transmite boala, dar tuberculoza umană poate avea şi
origine porcină, ovină, caprină, canină, felină şi foarte rar aviară. Calea de
pătrundere în organismul animal este multiplă: digestivă, respiratorie, cutanată,
sexuală transplacentară iar la păsări chiar şi prin ouă.
Carnivorele se pot infecta prin consumul de organe provenite de la bovine
sau alte specii bolnave (Chiurciu V., 2010).
Transmiterea bolii de la animal la om se datorează consumului de lapte
crud sau insuficient fiert provenit de la vaci bolnave de tuberculoză care
reprezintă principala sursă de infecţie. Alte surse de infecţie: zer, apă furaj,
aşternut, alte obiecte contaminate. Supravieţuieşte circa 4 săptămâni în unt, brânză
fermentată 4-5 luni, sub acţiunea radiaţiilor solare, uscăciune, temperaturi de 15-
200C sau frig (Ghiţescu N., 1966).
TBC are localizare preponderent pulmonară (75% din cazuri), dar poate
afecta şi alte părţi ale organismului (pleură, uger, ganglionii limfatici toracici,
cervicali, organele cavităţii abdominale, în special ficatul). In acest caz
tuberculoza poate fi ganglionară, osoasă, nervoasă (meningită tuberculoasă) sau
generalizată (Man C., 1985).
Dezinfecţia sputelor şi a produselor patologice cu crezol 5% poate avea
acţiune distructivă asupra bacilului. Obiectele fără valoare pot fi incinerate.
Bruceloza are ca agent etiologic bacterii din genul Brucella. Cele mai
cunoscute dependent de specia afectată: B. abortus (bovine), B. melitensis
(rumegătoarele de talie mică); B.ovis (oi), B. suis (porcii) şi B. canis ( câini).
Această boală prezintă simptomele unei gripe, manifestată după o perioada
de incubaţie de 8-21 de zile, cu febră şi dureri. Boala afectează orice organ a
lucrătorului din fermele zootehnice (inimă, plămâni, articulaţii, etc.). O altă formă
a bolii (cronică), debutează fără febră şi se manifestă prin oboseală pronunţată şi
dureri osteo-articulare.
Noxe chimice şi biologice
91
Bruceloza denumită şi febra ondulantă sau febra de Malta la oameni
(B.mellitensis), este o boală extrem de contagioasă răspândită prin contactul cu
animale infectate (cale digestivă, cutanată- tegument lezat, cale respiratorie sub
formă de aerosoli rezultaţi în urma igienizării adăposturilor, prelucrare a lânii şi
pielicelelor, îngrijire şi igienizare a animalelor) şi consumul de carne crudă,
brânză nepasteurizată, iaurt, sau lapte infectat mai ales cu B.abortus sau
B.melitensis (Gălăţanu D., 2014). Poate supravieţui timp de 40 de zile în lapte,
brânză proaspătă, unt păstrat la + 80C, 15-40 zile, carne congelată, 30 zile-3 luni,
în cea sărată 30 zile. Brânza provenită din lapte colectat de la animale bolnave
poate fi consumată după o prealabilă saramurare timp de cel puţin 2 luni într-o
soluţie de saramură cu 20% sare. La fel se va proceda cu carnea.
Leptospiroza este boală produsă de bacterii din genul Leptospira, cu formă
ondulată, spiralată,la ora actuală cunoscându-se pe glob peste 100 de tulpini.
Leptospirele pătrund în organismul uman prin diverse leziuni tegumentare sau
prin mucoasele nazale, bucale şi conjunctivale, având o afinitate deosebită pentru
ţesutul hepatic şi renal, unde se localizează şi multiplică, sau pentru sistemul
nervos central, căruia îi provoacă congestie meningiană. În produsele animaliere
infectate leptospirele au timp de supravieţuire aproximativ identic: 3 zile în lapte,
72 ore în carne (Niţescu N. şi col., 1966). Principalul rezervor de infecţie pentru
om îl constituie: şobolanii, pisicile, câinii, bovinele, suinele, cabalinele, vulpile şi
aricii. Leptospirele sunt sensibile la antibiotice (Ghiţescu N. şi col, 1966).
Terenurile infestate sunt supuse dezinfecţiei cu: fenol 3%, var 10-20%s.a, sodă
caustică 2%. Folosirea echipamentului de protecţie constituie o condiţii mai mult
decât necesară; la fel şi deratizarea sistematică (Andreescu N., 2014).
Metodele de prevenire constau în: controlul animalelor, igienizare,
imunizare, reducerea contactului cu animalele infectate, evitarea contactului cu
apa, solul, vegetaţia a zonelor cu potenţial infectant, evitarea înotului sau a
îmbăierilor în ape care pot fi contaminate cu urină animală (CDC, 2012).
Carnea şi produsele lactate se sterilizează prin fierbere. Bălegarul va fi supus
biosterilizării termice (compostare aerobă).
Salmoneloza. Are ca agent etiologic Salmonella sp..Perioada de
supravieţuire a Salmonellei este de: 2 luni în laptele păstrat la rece sau la
temperatura camerei, 20-30 zile pe metale (Ghiţescu N., 1966). Bacteriile
patogene se transmit la om fie prin contact direct cu sursa: animal bolnav sau
Noxe chimice şi biologice
92
purtător de salmonele, fie prin contact indirect consumând alimente contaminate
(carne, lapte, ouă, mezeluri, conserve, apă, etc.); evoluţia şi gravitatea bolii fiind
condiţionate de cantitatea de germeni ingeraţi şi rezistenţa organismului.
Principalele specii de animale care pot transmite boala la om: suine, bovine,
cabaline, feline, rozătoare sălbatice, iar dintre păsări: raţele şi gâştele.
Simptomatologia bolii se traduce prin: hipertermie, inapetenţă, abatere,
tahicardie, tahipnee, tulburări digestive, constipaţie urmată de diaree fluidă cu
miros fetid de culoare galbenă consistenţă spumoasă amestecată cu fibrină şi strii
sangvine, tulburări pulmonare, simptome care apar la 8-24 de ore de la ingestia de
alimente infectate. Uneori boala este însoţită de manifestări de artrită acută
exudativă la nivelul articulaţiei: genunchi, jaret. Se observă mişcări necoordonate,
rigiditatea membrelor, gât, cap, mişcări convulsive. In cazul animalelor acestea
suferă de un grad mare de deshidratare, musculatura se emaciază.
Rujetul (brânca porcului) produs de Erysipelothrix rhusiopathiae are ca
principală sursă de infecţie solul (Hasegan N.). La nivelul organismului, se
localizează şi trăieşte în amigdale sau ţesutul limfatic din tubul intestinal al
porcilor aparent sănătoşi. Prin excreta lichidă sau solidă aceştia pot contamina
solul. Insectele hematofage pot transmite boala în rândul populaţiei de suine.
Sursele de contaminare la om: contact direct cu animalele infectate (îndeosebi
porci), consum de carne provenită de la animale bolnave. Oaia şi curca pot
reprezenta surse de infecţie (Chiurciu V. 2008). Prin marinare, saramurare
congelare, uscare a cărnii bacilul rămâne viabil perioade îndelungate (câteva luni),
dar este sensibil la tratament termic. Temperatura de 550C distruge germenul în 5
minute.Agenţii chimici precum: fenolul 1% sau formolul 0.5-1‰ omoară bacilul
în 4-7.5 ore de la tratament.
Boala se manifestă prin leziuni cutanate, articulare sau de tip septicemic.
La om se manifestă cu precădere forma cutanată a rujetului (erizipeloidul lui
Rosenbach), forma articulară şi cea generalizată fiind mai puţin frecvente.
Tratamentul constă în administrarea antibioticelor.
Noxe chimice şi biologice
93
4.4.2.2.Viroze, rickettsioze şi pararickettsioze
Turbarea cunoscută sub denumirea populară de rabie, este o zoonoză
periculoasă şi chiar letală. Rezervorul principal de virus: animalele sălbatice:
vulpile, pisicile sălbatice, dihorii, bursucii, jderii, lupii, liliecii, sconcşii, ratonii,
coioţii. Dintre animalele domestice, pisica şi mai apoi câinele, vacile, caprele,
suinele şi mai rar cabalinele pot manifesta boala dacă au fost muşcate. Nu sunt
expuse îmbolnăvirii: păsările, peştii reptilele, amfibienii.
Deşi există metode de prevenire multe persoane care nu apelează la ajutor de
specialitate îşi găsesc sfârşitul. La om perioada de incubaţie este de 16-60 zile iar
evoluţia durează 3-4 zile.
Fiind stat membru a U.E, România a emis prin Hotărârea Guvernamentală
55/2008 programul strategic pentru supravegherea, controlul şi eradicarea turbării la
vulpe, pe o perioadă de 10 ani.
Febra aftoasă, boală virotică contagioasă specifică paracopitatelor care se
manifestă prin febră şi erupţii veziculare la nivelul mucoaselor, pielii, ugerului şi
extremităţile membrelor. Modul de transmitere a bolii la om prin contact direct,
consum de lapte nefiert sau indirect prin materialele patologice. Sursele principale de
transmitere a bolii: bovine, ovine, suine.
Ornitoza (Psittacoza) este o boală infecţioasă şi contagioasă, determinată de
un microorganism care face trecerea de la virusuri la bacterii din grupul
Chlamydia (Chlamidya Psittaci) şi care are ca principală sursă de transmitere la
om, păsările. De cele mai multe ori purtătoare sunt raţele, curcile (în proporţie de
40-80%), găinile, păsările sălbatice (vrăbiile, piţigoii, porumbeii), păsările exotice
(papagalii, canarii) dar, chiar şi simpla manipulare a cuştilor infectate poate
provoca boala. Dintre animale: pisicile, oile, viţeii, caprele şi porcii pot reprezenta
sursă de infecţie cu transmitere la om.Manifestările bolii la om sunt similare
gripei, însă în cazuri mai grave apar complicaţii: pneumonie şi în cazuri mai
severe endocardită, hepatită şi moarte.
Ornitoza are un pronunţat caracter de zoonoză profesională deoarece
procentul de infecţii este mult mai mare în rândul persoanelor din sectorul
zootehnic (fermele de păsări).Păsările trecute prin boală sunt purtătoare şi
eliminatoare de Chlamydia timp îndelungat. Măsurile de prevenire constau în
respectarea normelor de biosecuritate prin menţinerea păsărilor nou introduse în
ferme indemne timp de 3 luni în carantină. Ouăle provenite de la păsări bolnave se
Noxe chimice şi biologice
94
pot incuba sau da către consum numai după o prealabilă dezinfecţie a cojii cu
formol gazos.
Febra Q (tifosul pulmonar) este o zoonoză cu areal larg de răspândire
produsă de Coxiella burnetti.. Personalul cel mai expus riscului de
contaminare şi contactare a bolii sunt cei care lucrează în măcelării şi abatoare.
Febra Q, produsă de specia Coxiella burnetti produce următoarele simptome:
gripă (febră şi tuse), risc de avort pentru femeile însărcinate, iar în cazul
formelor cronice apar complicaţii cardiace ale persoanelor care prezintă leziuni
la nivel valvular. Purtătoare sunt: păsările de apartament, iar dintre animale ca
surse de infecţie: bovine, ovine, caprine mai rar cabalinele şi porcii (Man C.,
1985). (Kazar J., 2005).
Se transmite prin: contactul direct cu animalele şi produsele lor, lapte crud,
inhalarea prafului contaminat cu urină, bălegar sau placentă. In natură infecţia este
menţinută şi transmisă de căpuşe care reprezintă vectorul şi rezervorul principal.
Coxiella burnetti este rezistentă la acţiunea dezinfectantelor. Mijloacele
de prevenire în apariţia şi răspândirea bolii sunt de natură profilactică care
constau în distrugerea căpuşelor şi a altor insecte cu rol în transmiterea febrei
Q, curăţarea păşunilor şi aplicarea insecticidelor, distrugerea membranelor
fetale şi dezinfecţia riguroasă.
4.4.2.3.Parazitoze
Trichineloza are ca agent etiologic Trichinella spiralis, parazit a cărui
localizare preponderentă se întâlneşte la nivelul muşchilor puternic vascularizaţi:
diafragmă, psoaşi, musculatura ochiului, a cefei şi la nivelul muşchilor
intercostali. Rezervorul natural de infecţie în rândul animalelor: şobolani, şoareci,
vulpi, lupi, jderi, câini,pisici, iar omul se îmbolnăveşte consumând carne de porc,
porc mistreţ, urs, infestată cu Trichinella spiralis. Evoluţia bolii la om este gravă,
iar miocardita trichinelazică este letală (Man C., 1985). Măsurile de prevenire
generală a infestaţiei cu Trichinella constau în: distrugerea rozătoarelor
principalul rezervor în transmiterea şi întreţinerea infestaţiei la suine, circulaţia
limitată a porcilor pentru a evita contactul cu diverse cadavre infestate, evitarea
tăierilor clandestine şi consumul de carne fără efectuarea în prealabil a unui
examen trichineloscopic, consumul de carne parţial fiartă sau prăjită. Examenul
trichineloscopic este obligatoriu şi pentru carnea de vânat.
Noxe chimice şi biologice
95
Echinococcoza (Hidatidoza) boală parazitară produsă de Echinococcus
granulosum cu localizare la nivelul ficatului, pulmonului sau alte organe. In formă
adultă parazitul se întâlneşte la câine, lup, pisică, iar ovinele, bovinele, suinele
constituie gazde intermediare şi surse de infestaţie a omului (Man C., 1985).
Hidatidoza şi cisticercoza sunt boli parazitare ale suinelor ale căror
manifestări clinice în timpul vieţii sunt şterse, aproape invizibile, deşi sunt boli
parazitare deosebit de grave.
Modalităţi de infestare: consumul de fructe, legume nespălate, igienizarea
necorespunzătoare a mâinilor care se vor duce la gură după efectuarea diverselor
lucrări ale solului sau prin mângâierea unui căţel, sol, apă contaminată, fecale
câine. Simptomele generale ale bolii la om se manifestă prin: prurit, urticarie,
edeme, greţuri,vărsături, tendinţe de astm, agitaţie. Localizarea chistului hidatic şi
forma clinică se evidenţiază prin examen radiologic.
Măsurile de prevenire constau în: acţiuni de dehelmintizare a câinilor,
sacrificările animalelor în abator vor fi supravegheate iar organele afectate (ficat,
splină,etc) vor fi denaturate, îndepărtate, sterilizate prin fierbere.
Igiena personală constituie cea mai bună măsură de prevenire. Spălarea pe
mîini, spălarea fructelor şi a zarzavaturilor înainte de a fi consumate constituie
măsuri profilactice esenţiale.
Toxoplasmoza. Agentul etiologic: Toxoplasma gondii, protozoar de origine
coccidiană care are ca şi gazdă definitivă pisica. Calea de infecţie la om este
directă şi indirectă (excretă lichidă, solidă, salivă, lapte) sau insecte hematofage
(acarieni). De regulă toxoplasmoza nu este periculoasă la om şi se vindecă de la
sine, indivizii care au suferit de această boală odată şi vindecaţi nu se mai pot
infecta ulterior datorită anticorpilor produşi capabili să distrugă parazitul în cazul
unei noi infestaţii. Consumul de carne care nu a fost congelată sau tratată termic
corespunzător provenită de animale bolnave poate induce boala, dar şi consumul
de fructe, legume, apă contaminată, igienizare necorespunzătoare a mâinilor după
defăşurarea unor activităţi precum grădinăritul, inspiraţia prafului provenit de la
nisipul din cutia pisicii.
Parazitul poate supravieţui câteva luni în sol.
Boala este periculoasă în cazul femeilor însărcinate care au contactat boala
în această perioadă, deşi procentul femeilor infectate este mic.
Noxe chimice şi biologice
96
4.4.2.4. Micoze
Tricofiţia, dermatomicoză produsă de ciuperci din grupul Trichophiton pe
care omul le contactează de la bovine, cabaline, câini şi rozătoare, îmbolnăvind
pielea şi firul de păr (cădere). Este considerată o boală provocată de condiţiile de
igienă necorespunzătoare din adăposturi, umede, murdare, prost ventilate.
Tratamentul: produse pe bază de iod, unguente antitricofitice, tablete cu
griscofulvină. Un tratament necorespunzător poate duce la alopecie sau poate
evolua cronic cu apariţia unor puncte negre pe feţele laterale şi dosale ale
membrelor inferioare, gambe, palme, antebraţ, faţă, sub forma unor pete roşii.
4.4.3. Măsuri de prevenire a zoonozelor. Măsuri de prevenire angajatori, angajaţi
In Directiva 2000/54/EU transpuse în H.G.nr.1092/2006 sunt stipulate
cerinţele minime în cazul expunerii personalului la agenţii biologici,
microorganisme, culturi de celule.
Pentru personalul din agricultură, zootehnie, măsurile de prevenire constau
în reducerea prafului şi aerosolilor, evitarea contactului cu animale şi echipamente
contaminate, protecţia împotriva muşcăturilor şi înţepăturilor, conservarea
furajelor, menţinerea şi întreţinerea curăţeniei, separarea zonelor de lucru
contaminate, aplicarea unor măsuri de igienă adecvată (European Agency for
Safety and Health at Work, 2003).
O primă măsură generală în profilaxia zoonozelor constă în amplasarea
corespunzătoare a fermelor atât în ceea ce priveşte locaţia dar şi cele care ţin se
separarea în spaţiu a sectoarelor de activitate din incinta fermei.
Distanţele dintre ferme şi zonele locuibile au menirea de a evita influenţele
nocive prin împiedecarea difuzării zoonozelor.
Intreţinerea igienică a adăposturilor este esenţială şi se acordă o
importanţă deosebită celor care îşi desfăşoară activitatea zilnică în interiorul
adăposturilor şi mai ales în perioada fătărilor când, se elimină o cantitate
mare de germeni patogeni proveniţi de la bovine, suine şi alte animale
infectate de bruceloză sau febra Q.
Gunoiul de grajd, resturile de nutreţ, placenta, membranele fetale, avortonii
sunt îndepărtaţi din adăpost imediat după fătare. Dezinfecţia boxei de fătare sau a
întregului adăpost unde au avut loc fătări cu probleme este obligatorie, folosindu-
se în acest scop dezinfectantele: cloramină 5%, clorură de var, soluţie 2%,
sublimat coroziv 1‰, permanganat de potasiu soluţie 2%.
Noxe chimice şi biologice
97
Multe dintre zoonoze sunt transmise în perioada de igienizare zilnică a
adăposturilor prin intermediul sputei, picăturilor de salivă sau praf rezultat din
uscarea salivei (bruceloza,ornitoza, febra Q).
Praful din fermele zootehnice este de cele mai multe ori infectant.
Prin tunsul oilor, prelucrarea blănurilor murdărite cu bălegar provenit de la
animale bolnave de antrax se poate inhala bacilul.
Măsurile de prevenire generală a apariţiei zoonozelor constau în
îndepărtarea regulată a deşeurilor şi reziduurilor provenită din fermă, lupta
împotriva generării de praf prin ventilaţie activă, utilizare de uleiuri fixatoare care
împiedică formarea prafului, măturatul umed.
Descoperirea şi izolarea animalelor bolnave constituie alte măsuri venite
în sprijinul evitării zoonozelor. Animalele bolnave vor fi izolate imediat de
restul efectivului, se vor adăposti separat. Sursele de adăpare se vor diferenţia
de cele ale animalelor sănătoase, la fel şi suprafeţele de păşune. Controlul
regulat a efectivului de animale vine în preîntâmpinarea problemelor de ordin
sanitar veterinar. Animalele nou introduse într-o exploataţie indiferent de
mărime vor fi menţinute în carantină profilactică cel puţin 30 de zile. Mişcarea
efectivelor de animale dintr-o fermă în alta se efectueazaă numai după un
prealabil control sanitar-veterinar.
In perioada fătărilor pentru prevenirea leptospirozei şi mai ales a febrei Q şi
brucelozei se va limita deplasarea turmelor contaminate.
Acţiuni care includ protecţia personală: igiena mâinilor şi folosirea
echipamentului de protecţie: mănuşi, protecţie facială şi respiratorie. Controlul
mediului prin curăţarea şi dezinfecţia suprafeţelor şi a echipamentelor,
vaccinarea animalelor sănătoase şi izolarea celor bolnave, eliminarea
ţesuturilor infectate sau a animalelor moarte în mod corespunzător pentru a
evita răspândirea microorganismelor, controlul infestaţiei cu dăunători care pot
duce la răspândirea bolilor. Persoanalul angrenat în activităţi care necesită
apropierea, tratarea animalelor vor fi vaccinaţi şi se va asigura instruirea
corespunzătoare (Langley R. şi col. 2010).
evitarea consumului de produse şi subproduse de origine animală
necontrolate sanitar veterinar sau nepreparate termic,
igiena corporală pentru animalele de companie şi mediului acestora, în
special al locului unde acestea îsi fac nevoile,
deparazitările periodice interne şi externe, vaccinările anuale, dezinfecţiile
Noxe chimice şi biologice
98
periodice si deratizările,
Măsurile de control trebuiesc adaptate la activitatea muncii prestate, iar
personalul trebuie bine instruit pentru a urma protocoalele de lucru în condiţii de
siguranţă. Paşii urmăriţi în eliminarea sau reducerea riscului este strict legat de
pericolul biologic la care aceştia sunt expuşi, dar există un număr de acţiuni
comune care pot fi aplicate:
Mulţi dintre agenţii patogeni se răspândesc pe calea aerului: bacteriile sau
toxinele produse de cerealele mucegăite. Se recomandă evitarea formării de
aerosoli sau praf chiar şi în cazul etapelor de igienizare întreprinse;
Limitarea personalului şi a timpului de expunere
Menţinerea unei igiene corespunzătoare, folosirea unor proceduri de lucru
igienice, utilizarea unor semne de avertizare relevante, sunt modalităţi de
menţinere a condiţiilor de sănătate.
Multe dintre microorganisme dezvoltă mecanisme de adaptare şi supravieţuire
sau devin rezistente la căldură, deshidratare sau radiaţii, prin producerea de spori
de exemplu, caz în care se vor introduce măsuri de decontaminare a deşeurilor,
echipamentelor şi îmbrăcăminţii şi se vor adopta măsuri de igienă
corespunzătoare angajaţilor. Vor fi introduse instrucţiuni stricte legate la
modalităţile de îndepărtare în siguranţă a deşeurilor, se vor impune proceduri de
urgenţă şi măsuri de prim ajutor (H.P.A. 2009)
In unele cazuri se vor lua măsuri preventive prin vaccinarea personalului.
Obligaţiile angajaţilor
Pentru îndeplinirea acestor deziderate, obligaţiile nu aparţin doar
angajatorului ci şi angajatului. Obligaţiile angajaţilor din sectorul zootehnic
constau în însuşirea şi respectarea prevederilor din domeniul securităţii şi sănătăţii
în muncă, să aplice cunoştinţele dobândite pentru a asigura siguranţă în
desfăşurarea activităţilor fără a implica riscuri. Insuşirea teoretică este completată
de punerea în practică a cunoştinţelor prin folosirea echipamentului individual de
protecţie a muncii sau înapoierea, aşezarea în spaţiile stabilite, utilizarea corectă a
maşinilor, dispozitivelor uneltelor, substanţelor periculoase. Nu vor întreprinde
măsuri de înlocuire, schimbare, modificare sau înlăturare arbitrară a unor
componente care fac parte integrantă dintr-o maşină, aparat, dispozitiv, instalaţii
tehnice. La cel mai mic semnal cum că, o activitate implică un posibil pericol la
adresa securităţii şi sănătăţii în muncă, angajatul sesizează angajatorul sau
Noxe chimice şi biologice
99
angajaţii desemnaţi şi aduce la cunoştinţă accidentele de muncă în care a fost
implicat (art.23 Protecţia Muncii, Norme specifice de securitate a muncii pentru
sectorul creşterii animalelor, 2002).
Dicţionar (www.dexx.ro, dexonline.ro, dictionar.romedic.ro,
www.sfatulmedicului.ro, www.webdex.ro, www.dictionarmedicalonline.ro, www.dictio.ro, www.dexro.ro/, www.studymode.com, www.medilexicon.com,
www.dictionar.1web.ro, www.dexonline.news20.ro, www.exploremedicinetv.ro, www.csid.ro, ro.wikipedia.org)
acut = evoluţie rapidă, cu caracter de criză
anamneza = cuprinde informaţii cu privire la sursa de infecţie,contactul
infectant, starea de receptivitate, precum şi la eventualii factori epidemiologici
secundari favorabili îmbolnăvirii.
artrită (artron greacă-articulaţie, sufixul ită afecţiune manifestată prin
inflamaţie = afecţiuni inflamatorii acute sau cronice ale articulaţiilor acompaniate
în mod vizibil de cele 5 semne celsiene: durere, tumefacţie, temperature locală
crescută, înroşirea tegumentelor periarticulare şi limitarea funcţiei articulaţiei
implicate
bissinoza = boală profesională care apare consecutiv inhalarii scamelor de
bumbac, in sau cânepă
blefarită = inflamaţie a pleoapelor
bronşite = afecţiune a căilor respiratorii care constă în inflamarea mucoasei
bronhiilor şi care se manifestă prin tuse
cronică = evoluţie lentă cu caracter de durată care nu poate fi îndepărtat uşor
deshidratare = pierdere anormală a apei din ţesuturile organice prin
transpiraţie, vărsături repetate sau scaune diareice
detresa respiratorie de tip adult = insuficieţă respiratorie acută, determinată de
alterarea microcirculaţiei pulmonare (membranei alveolo-capilară) indusă de o
agresiune directă sau sistemică, având ca rezultat apariţia hipoxemei cu consecinţe
grave asupra întregului organism.
detresa respiratorie de tip adult = insuficieţă respiratorie acută, determinată de
alterarea microcirculaţiei pulmonare (membranei alveolo-capilară) indusă de o
agresiune directă sau sistemică, având ca rezultat apariţia hipoxemei cu consecinţe
grave asupra întregului organism.
diaforeză = hipertranspiraţie
dispnee = înecăciune; stare patologică constând în tulburări respiratorii
cauzate de insuficienţă cardiacă sau de stări nervoase; năduf
Noxe chimice şi biologice
100
echimoză = pată de culoare roşi-vineţie, evoluând până la galben, apărută pe
piele prin ieşirea sângelui la suprafaţă în urma unui traumatism; vânătaie
edem pulmonar = acumulare de lichid seros în spaţiile intercelulare ale
organelor şi ţesuturilor, în acest caz afecţiunea este dată de trecerea plasmei
sangvine în alveolele pulmonare
emeză = vărsătură, vomă
endocardita = boală care constă în inflamarea endocardului datorită unor
agenţi virotici sau microbieni.
fasciculaţie = contracţii foarte scurte ale fasciculelor care constituie muşchii,
manifestâdu-se prin mişcări uşoare ale suprafeţei pielii în regiunile respective.
gingivoragie = sângerare a gingiilor.
hiperemie = aflux de sânge într-un organ sau într-o regiune a corpului;
congestie.
hiperpirexie = hipertermie exagerată
hiperreflexie (hiperreflectivitate) = exagerare a reflexelor;
hipertensiune = creştere trecătoare sau constantă a presiunii sângelui în
sistemul arterial sau în cel venos, datorită unor stări nervoase, boli renale,
cardiovasculare, endocrine etc.; hipertonie
hipertermie = temperatura corpului peste cea normal
hipoacuzie = diminuare mai mult sau mai puţin accentuată a acuităţii auditive.
hipoglicemie = scădere sub valorile normale a concentraţiei de glucoză din
sânge.
hipotensiune = scădere anormală a tensiunii arteriale (hipotonie)
icter = piele de culoare galbenă, a scleroticii (albul ochiului) şi mucoaselor,
din cauza acumulării, în sânge, a bilirubinei (pigment derivat din hemoglobină).
incontinenţa urinară= eliminare involuntară de urină.
liposolubil = solubil în grăsimi sau în uleiuri
metroragie = hemoragie uterină survenită în afara menstruaţiei
mialgie = dureri musculare ( provine din cuvintele greceşti: myos= muşchi,
algos=durere)
midriază = dilataţie a pupilei
mioză = contracţie permanentă a pupilei care apare în timpul expunerii la
lumină, la efortul de acomodare
necroză = distrugere a unor ţesuturi sau organe vii ale plantelor sau ale
animalelor, provocată de întreruperea circulaţiei sangvine, de infecţii, arsuri etc
Noxe chimice şi biologice
101
nevralgie= durere pe traiactul unui nerv (provine din cuvintele greceşti: nerv=
neuron, algos-durere)
nevroza = este o afecţiune psihogenă unde simptomele sunt expresia simbolică
a unui conflict psihic ce-şi are rădăcinile în istoria infantilă a subiectului şi
constituie compromisuri între dorinţă şi apărare-Laplanche
pneumonie = inflamaţie a unui lob sau a unui segment pulmonar, provocată în
mod obişnuit de pneumococ sau de virusuri şi manifestată prin febră, tuse,
junghiuri, frisoane, expectoraţii
prurit = mâncărime
psihoză = boală mintală caracterizată prin tulburări ale comportamentului,
gândirii sau afectivităţii bolnavului şi de care acesta nu este conştient
receptori muscarinici = prezenţi la nivelul terminaţiilor nervoase, sinapsele
colinergice din SNC, muşchi netezi şi glande. AntagonistuI acestor receptori este
atropina. Efectele se traduc prin acţiuni depolarizante: contracţia muşchilor netezi,
efectele secretorii la nivelul unor glande, stări de hiperexcitaţie şi acţiune
hiperpolarizantă inhibitoare (muşchi cardiac, muşchi neted vascular, sfincterele
digestive şi urinare)
rinită = inflamaţie acută sau cronică a mucoasei nasului; coriză, guturai
sincopă = încetare subită (momentană sau definitivă) a funcţiei inimii, cu
întreruperea respiraţie şi pierderea sensibilităţii şi a mişcărilor voluntare.
tahicardie = accelerare anormală a bătăilor inimii datorită unui efort fizic, unei
emoţii, afecţiuni cardiace etc.
tahipnee = accelerare a ritmului de respira ie datorată unor boli ale aparatului
respirator, cardiac, în nevroze etc
tremor (tremur, tremurare) = mişcare uşoară involuntară, rapidă, repetată a
corpului sau a unei părţi a acestuia;
urticarie = boală care se manifestă prin apariţia pe piele a unor băşicuţe de
culoare roşie, însoţite de mâncărime
vertij = senzaţie de lipsă de echilibru în spaţiu, ameţeală
Noxe chimice şi biologice
102
Rezumat
Intoxicaţiile sunt produse de către substanţele toxice care ajung pe diferite
căi în organism: cutanată, cale respiratorie, digestivă, mucoase, unde, suferă sau
nu transformări, sunt eliminate prin excreta solidă sau lichidă sau se
cumulează la nivelul diverselor organe, substanţele având afinitate diferită pentru
un organ sau altul. In intoxicaţii grave întârzierea în acordarea primului ajutor
poate cauza decesul personalului implicat.
Dependent de acţiunea pe care pesticidele o exercită acestea se împart
în: fungicide, insecticide, raticide, ierbicide. Metodele de prevenire constau în
asigurarea şi obligativitatea purtării echipamentului de protecţie adecvat şi
asigurarea trusei de prim ajutor care să conţină antidoturile necesare dependent
de substanţa activă cu care se lucrează: administare de apă sau lapte amestecat
cu 1-2 albuşuri de ouă în cazul intoxicaţiei cu CuSO4; Pralidoximă, Oxime,
benzodiazepine, atropine (organofosforice); atropine, pralidoxima, Diazepan
injectabil, Ceftriaxonă 2 g (Piretroide), atropină când produsele folosite au ca
substanţă activă carbamaţi; utilizare de răşini sau compuşi lipofilici,
Colestiramina,Olestra, benzodiazepine în cazul intoxicaţiei cu organo-
clorurate; decontaminare gastrointestinală precoce: administrare de pământ
Fuller, carbune activat sau bentonită cu rol de fixare a ierbicidului când
intoxicaţia este provocată ierbicide. Nici o trusă nu va fi lipsită de cărbune
activ sau vitamina K1 în acţiunile de deratizare.
In munca cu pesticidele se va ţine cont de toate normele de igienă şi
protecţia muncii pentru prevenirea intoxicaţiilor în care sunt incluse: măsuri
organizatorice generale, igiena personalului, întreţinerea aparaturii, depozitarea
pesticidelor, manipulare, transportul şi cerinţele minime obligatorii la angajarea
muncitorilor care fac parte din echipele de lucru.
Este important de cunoscut şi însuşit normele de protecţie a muncii, modul
de acordare a primului ajutor dependent de zona afectată: ochi, decontaminarea
pielii, expunere respiratorie.
Bolile profesionale sunt afecţiuni ale organismului, dobândite ca urmare a
participării la realizarea unui proces de muncă. Legea 319/2006 şi NTPG/2002
stipulează categoriile de boli: profesionale cu declarare obligatorie; bolile legate de
profesie. În categoria bolilor profesionale sunt incluse: intoxicaţiile, bolile prin
expunere la energie radiantă, temperaturi înalte sau scăzute, zgomote şi vibraţii,
presiune ridicată sau scăzută; alergii profesionale; dermatoze profesionale; cancer
Noxe chimice şi biologice
103
profesional; boli infecţioase şi boli parazitare, boli rezultate în urma
suprasolicitării unor organe sau sisteme (tabel 4).
Un rol esenţial în menţinerea stării de sănătate a angajaţilor îl constituie
examenul medical la angajare şi cel periodic, a cărui periodicitate care se va hotărî
dependent de locul de muncă.
Tabel 4 Bolile profesionale declarate obligatoriu şi cele legate de profesie
(reproducere anexa 22-23 HG nr. 955/ 08.10.2010 si HG nr. 1242/ 14.12.2011) Boli produse la nivelul ochiului Factorii favorizanţi
Nistagmus iluminat inadecvat
Cataractă microunde:radiaţii infraroşii; radiaţii ionizante
Conjuctvita alergeni şi iritanţi profesionali
Astenopatie acomodativă, agravarea miopiei preexistente suprasolicitări vizuale
Boli produse la nivel de ureche
Hipoacuzie, surditate Zgomote peste limita maximă admisă
Boli ale sistemului circulator
Sindromul Raynaud vibraţii cu acţiune la nivelul membrelor superioare
Varice ale membrelor inferioare poziţie ortostatică prelungită
Boli ale sistemului respirator
Fibroză pulmonară Gaze şi vapori iritanţi
Pneumoconioze Pulberi de natură anorganică
Rinite alergice Alergeni profesionali
Astm bronşic alergic şi astm bronşic non alergic Alergeni şi iritanţi respiratorii profesionali
Bissinoză Bumbac, in, cânepă
Bronhoalveolită alergică extrinsecă Fân mucegăit, dejecţii de animale, maţ, ciuperci
Pneumonia cauzată de sistemele de aer
condiţionat şi umidifiere a aerului
Agenţi vehiculanţi prin sistemele de aer
condiţionat şi de umidifiere a aerului
Inflamaţia acută şi cronică a căilor respiratorii
superioare, bronşita acută, pneumonia
chimică,edemul pulmonar acut, emfizem
pulmonar, bronhiolită, fibroză pulmonară
substanţe chimice (gaze, vapori, fum)
Boli ale pielii şi ţesutului subcutanat FACTORI FAVORIZANŢ I
Dermită alergică
de contact
antibiotice, conservanţi, antiseptice, arbori şi plante, cauciuc, vopsele,
cosmetice
Urticarie Produse alimentare (făină, fructe, legume), epitelii animale, temperaturi
extreme.
Boli ale sistemului osteo-musculo-articular şi a sistemului conjunctiv
Sinovite,
tenosinovite, bursite,
epicondilite
Mişcări repetative; poziţii extreme, forţate ale articulaţiilor;
suprasolicitarea şi presiuni prelungite asupra articulaţiilor;
supraîncordarea şi traumatizarea articiulaţiilor
Artroze
cronice,
periartrite
Mişcări repetative; poziţii extreme, forţate ale articulaţiilor; suprasolicitarea şi
presiuni prelungite asupra articulaţiilor; supraîncorarea şi traumatizarea
articiulaţiilor; vibraţii, microclimat necorespunzător
Intoxicaţii FACTORI FAVORIZANŢ I
Intoxicaţii acute, subacute, cronice profesionale Expunerea profesională la agenţi chimici
Boli cauzate la expunerea factorilor fizici ai aerului şi vibraţii
Şoc caloric, colaps caloric, crampe calorice Macro şi microclimat cald
Hipotermie, degerături Macro şi microclimat rece
Imbolnăviri cauzate de compresia şi decompresia
aerului
Presiune atmosferică scăzută sau ridicată
Sindrom osteo-musculo-articular; sindrom digestiv,
sindrom Raynauld, sindrom nervos
Vibraţii
Boala de iradiere (acută, cronică) Radiaţii ionizante
Boli legate de profesie FACTORI FAVORIZANŢ I
Hipertensiune arterială zgomot, vibraţii, temperatura şi radiaţiile calorice ridicate, distres
Cardiopatia ischemică Solicitări fizice şi psihice crescute
Afecţiuni respiratorii cronice nespecifice Pulberi, gaze iritante
Noxe chimice şi biologice
104
Continuare Tabel 4
Afecţiuni digestive Temperatură ridicată, zgomote, noxe chimice
Afecţiuni osteo-musculo-articulare
(lombalgii, cervico-scapulalgie)
Microclimat nefavorabil, vibraţii, efort fizic mărit, poziţii
incomode, efect traumatic mecanic
Nevroze şi alte afecţiuni neuropsihice Zgomot, vibraţii, distres, noxe chimice
Activitatea cu animalele nu este lipsită de pericolele de îmbolnăvire cu agenţi
biotici patogeni. Zoonozele sunt boli transmisibile de la animale la om si invers.
Principalele zoonoze împărţite din punct de vedere a agentului etiologic
incriminat în declanşarea bolii se împart în:
Zoonoze bacteriene: antrax, tuberculoza, salmoneloza, bruceloza,
leptospiroza, brânca porcului (rujetul), pasterureloza, morva,
campilobacterioza, infecţii colibacilare, stafilococi, clostridii
Zoonoze virale în categoria cărora intră: gripa, turbarea, variola, febra
aftoasă
Zoonoze produse de prioni care au ca şi rezultat manifestarea
encefalopatiilor spongiforme transmisibile;
Zoonoze produse de ricketsii şi chlamydii (febra Q, febra butunoasă)
Zoonoze parazitare: giardioza, ascaridioza, teniaza, trichineloza,
cisticercoza, hidatidoza, toxoplasmoza, toxocaroza, fascioloza,
sarcocistoza, cenurozele
In funcţie de specie principalele boli cu caracter zoonotic sunt :
Bruceloza, leptospiroza, tuberculoza, antraxul, salmoneloza, febra aftoasă,
febra Q, tricofiţia ; boli transmise de la bovine.
Personalul care îşi desfăşoară activitatea în sectorul suin este expus bolilor
precum: rujet, boala lui Aujeszky, leptospiroza, trichineloza, toxoplasmoza.
De la ovine se pot transmite : antraxul, listerioza, rickettsioza.
Prietenul de nădejde a omului, calul, poate transmite : morva, antraxul.
De la păsări : tuberculoza, salmoneloza, rickettsioza, psitacoza, ornitoza,
etc.Tuberculoza, febra Q, leptospiroza, leismanioza, toxoplasmoza,
echinococoza sunt boli cu caracter transmisibil de la carnasierele bolnave la om
Noxe chimice şi biologice
105
Lucrare de verificare
1.Ce înţelegeţi prin intoxicaţie şi care sunt modificările survenite la
nivelul organismului ?
…………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………
2.Care dintre substanţele folosite sunt folosite ca raticide ?
…………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………
3.Care substanţe fac parte din categoria ierbicidelor şi cum acţionează
organocloruratele asupra organismului în caz de intoxicaţie ?
…………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………
4.Cum acţionează organofosforicele asupra organismului în caz de
intoxicaţie ?
…………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………
5.Enumeraţi principalele măsuri de prevenire a intoxicaţiei
…………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………
6.Ce înţelegeţi prin boală profesională ? Detailaţi !
…………………………………………………………………………
7.Enumeraţi grupele de microorganisme care pot produce îmbolnăvirea
organismului uman (zoonoze)
…………………………………………………………………………
8.Care sunt principalele bacterioze ? Dar viroze ?
…………………………………………………………………………
9. Ricketsiozele au acţiune nosogenă asupra organismului? Care dintre
grupurile de muncitori sunt mai frecvent afectaţi ?
…………………………………………………………………………
10. Dintre viroze, turbarea poate fi considerată o zoonoză ? Detailaţi
…………………………………………………………………………
Noxe chimice şi biologice
106
1. Intoxicaţiile sunt produse de:
a. pulberi toxice
b. substanţe toxice
c. radiaţii ionizante
2.Toxicele pătrunse în organism sunt eliminate pe cale:
a. digestivă
b. ficat
c. renală respiratorie
d. excretă solidă
e. excretă lichidă
3.Insecticidele organofosforice, indiferent de substanţa activă sunt sau nu toxice
pentru organism?
a. da
b. nu
c. uneori
4.Antidotul folosit pentru contracarea sindromului colinergic în intoxicaţia cu
organofosforice:
a. Atropină
b. P.A.M
c. Ulei de ipeca
d. Oxonime
e. Diazepam
5.Convulsiile provocate de intoxicaţia cu organofosforice vor fi combătute cu:
a. Oxime
b. Pralidoximă
c. Benzodiazepine
d. Atropina
6.Carbamaţii sunt folosiţi pentru:
a. Distrugerea puricilor
b. Distrugerea dăunătorilor din cultura mare
c. Combaterea hipodermozei la ovine
d. Distrugerea insectelor dăunătoare
Autoevaluare
Noxe chimice şi biologice
107
7.Care dintre următoarele organoclorate au grad de absorţie redus prin piele?
a. Keltan
b.Toxafen
c. H.C.H
d.Mirex
e. D.D.T
f. Organoclorurate din clasa ciclodiene
8.Crizele epileptice apărute în intoxicaţiile severe cu organoclorurate se tratează
cu:
a. colestiramina şi olestra
b. benzodiazepine
c. fenotioina
d. lapte
9.Intoxicaţiile cu ierbicide provoacă:
a. detresa respiratorie de tip adult ,midriază, greaţă, vărsături, edemul
pulmonar, deficienţă respiratorie, dispnee, insuficienţă hepatică
b. detresa respiratorie de tip adult ,bradicardie, cianoză, stare de vomă,
diaree, insuficienţă respiratorie, convulsii, insuficienţă renală, comă
c. detresa respiratorie de tip adult, hemoragii gastrointestinale,necroză
miocardică, insuficienţă renală, edem cerebral insuficienţă hepatică
10. Primul ajutor acordat în intoxicaţia cu raticide constă în
a. suplimentarea vitaminei K1
b. administrarea cărbunelui activ
c. administrare de plasmă
11.Măsurile organizatorice generale în folosirea pesticidelor se fac în funcţie de:
a. modul de depozitare a pesticidelor
b. gravitatea riscului
c. modul de transport a pesticidelor
d. frecvenţa expunerii la risc
e. performanţele echipamentului individual de protecţie
f. vârsta angajaţilor
12.Depozitarea pesticidelor se face:
a. aleatoriu
b. încăperi destinate depozitării lor
c. indiferent de locaţie chiar şi în prezenţa uneltelor sau a harnaşamentelor
Noxe chimice şi biologice
108
13.Transportul pesticidelor se face cu:
a. vehicole speciale
b. indiferent de vehicol
c. nu există nici o restricţie cu referire la transportl acestor substanţe
14.Există obligativitatea existenţei duşurilor, dispozitivelor de spălare a ochilor,
săpunul, apa şi trusa de prim ajutor în unităţile în care se practică activităţi
integrate în complexul de măsuri D.D.D?
a. da
b. nu
c. depinde de substanţele folosite
15.In acordarea primului ajutor accidentatului se iau măsuri de:
a. îndepărtarea celui implicat de lângă sursa care a provocat incidentul
b. monitorizare continuă a stării de sănătate a accidentatului
c. repunerea în funcţiune a principalelor funcţii (respiraţia)
16.Etichetele de pe recipientele de pesticide a căror culoare este roşie indică:
a. acţiunea puternic toxică a substanţelor
b. substanţe extrem de toxic
c. toxicitate redusă
d. toxicitate moderată
17.Etichetele de pe recipientele de pesticide a căror culoare este neagră indică
a. acţiune puternic toxică a substanţelor
b. substanţe extrem de toxic
c. toxicitate redusă
d. toxicitate moderată
18.Primele măsuri de prim ajutor acordate accidentatului în intoxicaţia cu
pesticide sunt întreprinse de către:
a. angajator
b. personal specializat
c. seful unităţii
d. personalul care face parte din echipele de lucru care trebuie să recunoască
simptomele şi să acorde primul ajutor
19.Acordarea primului ajutor în caz de ingerare a pesticidelor constă în:
a. administrarea siropului de ipeca
b. administrarea cărbunelui concomitent cu siropul de ipeca
c. administrare de apă sărată
Noxe chimice şi biologice
109
d. administrarea cărbunelui activ
e. îndepărtarea hainelor sau a echipamentului contaminat
20.Condiţiile pentru ca o boală să fie considerată de natură profesională sunt:
a. factorii implicaţi să fie dependenţi de locul de muncă
b. factorii implicaţi să se lege de orice activitate a unei persoane pe parcursul
a 24 de ore
c. boala să apară ca urmare a exercitării unei profesii
d. boala instalată să apară datorită exercitării unei profesii dar şi în timpul
liber
e. acţiunea factorilor să fie de lungă durată
f. acţiunea factorilor să fie de scurtă durată
21.Boala declarată de natură profesională
a. se i-a în evidenţă
b. nu se va declara dar se urmăreşte evoluţia în permanenţă
22.Examenul medical la angajare
a. este obligatoriu
b. este opţional
23.Care sunt principalele căi de pătrundere a microorganismelor în organismal
uman?
a. muşcare
b. pielea lezată
c. mucoase
d. inhalare
e. înţepare cu acul
f. înghiţire
24.La care dintre speciile de animale de fermă antraxul se localizează dar boala nu
este urmată de septicemie?
a. bovine
b. cabaline
c. porci
d. oi
25.Pasteureloza afectează în principal:
a. iepurii
b. bovinele
c. păsări
Noxe chimice şi biologice
110
d. câinele
e. pisica
f. suinele
g. ovinele
26.Principala cale de transmitere a tuberculozei de la animal la om este:
a. apa
b. aşternutul
c. consumul de lapte crud
d. furajul
e. lapte insuficient fiert
27.Brucella sp. poate supravieţii în produse de origine animală?
a. Da, indiferent de condiţii
b. Nu. Este distrusă chiar şi printr-o procesare minimală
c. Da.Dependent de condiţiile de păstrare
d. Nu. Dependent de concentraţia sării din saramură
e. Da. Dependent de concentraţia sării din saramură
28.Odată pătrunsă în organism Leptospira sp. are afinitate pentru:
a. ţesutul muscular
b.ţesutul hepatic
c. ţesutul nervos
d. ţesutul renal
29.Salmoneloza este o bacterioză care:
a. afectează integritatea statusul de sănătate a personalui
b. nu afectează integritatea statusul de sănătate a personalui
c. se tratează prin odihnă
d. nu este o boală periculoasă
e. nu se manifestă evident
30.Agentul etiologic al rujetului Erysipelothrix rhusiopathiae este distrus prin:
a. marinare
b. tratament termic
c. uscare
d. saramurare
e. diverse substanţe chimice
f. congelare
31.Forma cea mai frecventă a rujetului la om este:
Noxe chimice şi biologice
111
a. articulară
b. cutanată
c. de tip septicemic
32.Turbarea este o viroză
a. fără grad ridicat de periculozitate
b. periculoasă
c. în anumite situaţii letală
33.Febra aftoasă se transmite la om:
a. pe cale aerogenă
b. consum de lapte nefiert
c. tuşit
d. intrare în contact cu materiale patologice
34.Principala sursă de transmitere a Chlamidyei Psittaci sunt:
a. oile
b. porcii
c. păsările
d. bovinele
35.Ornitoza, este considerată zoonoză profesioală cu precădere în fermele de:
a. suine
b. bubaline
c. ovine
d. păsări
e. ovine
f. animale de blană
36.Căpuşele reprezintă vectorul şi rezervorul principal pentru:
a. Turbare
b. Ornitoză
c. Febra aftoasă
d. Febra Q
37.Trichineloza este boală specifică:
a. bubalinelor
b. păsărilor
c. bovinelor
d. ovinelor
e. nici uneia dintre specii
Noxe chimice şi biologice
112
38.Echinococcus granulosum are localizare preponderentă la nivelul:
a. rinichilor
b. ficatului
c. pulmonului
d. sistemului nervos
e. splinei
39.Tricofiţia este considerată boală provocată de:
a. igiena necorespunzătoare din adăposturi
b. ventilaţia precară a adăposturilor
c. luminozitatea insuficientă a adăposturilor
Bibliografie
1. DHUP VARUM (2011)- Review of Public Health Importance of
Zoonotic Diseases. http://drvarundhup.wordpress.com
2. IONAC NICOLETA (2003) – Mic tratat de geografie medicală.
http://ebooks.unibuc.ro
3. KAZAR J. (2005)- Coxiella burnetii infection. Ann.N.Y Acad. Sci.,
vol 1063, pag.105-114
4. LANGLEY R., MORGAN W.E. (2010) - Livestock Handling-
Minimizing Worker Injuries.Journal of Agromedicine, vol. 15(3),
pag.226-235.
5. X X X - Guidelines for the Investigation of Zoonotic Disease (2009),
http://www.hpa.org.uk
6. X X X H.G 1876/2005 privind normele minime de securitate şi
sănătate referitoare la expunerea lucrătorilor la riscurile generate de
vibraţii.
7. X X X HG nr. 1092/ 16.08.2006 - Cerinţele minime de securitate si
sanatate in munca privind protectia lucratorilor impotriva riscurilor
legate de expunerea la agenti biologici in munca
8. X X X Directiva 98/37/EC impune reglementări de proiectare şi
construcţie a maşinilor, utilajelor, dispozitivelor cu nivel fonic scăzut
9. X X X Directive 54/2000EC (2000) – Protecţia angajaţilor faţă de
riscurile expunerii la agenţi biologici la locul de muncă- Biological
agents at work (agenţii biologici la locul de muncă
Noxe chimice şi biologice
113
10. X X X Guidelines for the Investigation of Zoonotic Disease (2009),
http://www.hpa.org.uk
11. X X X H.G. 55/2008 programul strategic pentru supravegherea,
controlul şi eradicarea turbării la vulpe
12. X X X H.G.nr.1218/2006 Hotărârea Guvernului nr. 1.218/2006 privind
stabilirea cerinţelor minime de securitate şi sănătate în muncă pentru
asigurarea protecţiei lucrătorilor împotriva riscurilor legate de prezenţa
agenţilor chimici,
13. X X X HG nr.1048/2006 privind cerinţele minime de securitate şi
sănătate pentru utilizarea de către lucrători a echipamentelor
individuale de protective la locul de muncă;
14. X X X Legea 319/2006 (Legea Securităţii şi Sănătăţii în Muncă).
15. X X X Norme Generale De Protecţie a Muncii, NGPM/2002
16. X X X Regulamentul (CE) nr. 1272/2008 al Parlamentului European şi
al Consiliului din 16 decembrie 2008 privind clasificarea, etichetarea şi
ambalarea substanţelor şi a amestecurilor
Unitate de învăţare V. Accidentele de muncă
şi instructajul de protecţie a muncii
114
Cuprins
5.Accidentele de muncă şi instructajul de protecţie a muncii
5.1.Cauze ale producerii accidentelor
5.2. Factorii care participă la producerea accidentelor
5.3. Clasificarea accidentelor de muncă
5.4. Accidentele în agricultură, zootehnie
5.5 Instructajul de protectie a muncii
5.5.1. Instructajul introductiv general
5.5.2. Instructajul la locul de muncă
5.5.3. Instructajul periodic
Rezumat
Lucrare de verificare
Autoevaluare
Bibliografie
Număr ore alocate: 2 ore
5.Accidentele de muncă
În Legea.319/2006 (art.5,lit.g) accidentul de muncă se defineşte ca:"vătămarea
violentă a organismului, precum şi intoxicaţia acută profesională, care are loc în
timpul procesului de muncă sau în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu, indiferent
de natura juridică a contractului în baza căruia se desfăşoară activitatea, şi care
provoacă incapacitate temporară de muncă de cel puţin trei zile calendaristice,
confirmată prin certificat medical sau, după caz, prin alte documente medicale,
potrivit prevederilor legale, invaliditate sau deces" (www.osha.europa.eu,
Obiective: la terminarea studiului acestui capitol vei fi capabil să:
- prezinţi principale cauze, factori şi clasificare a accidentelor de
muncă
- explici rolul măsurilor de prevenire în lupta accidentele care pot
surveni în activităţi din sectorul agricol şi zootehnic
- identifici eventualele pericole cu care se pot confrunta angajaţii
- conştientizezi importanţa acordată instruirii
- explici rolul fiecărei etape a instructajului
Unitate de învăţare V. Accidentele de muncă
şi instructajul de protecţie a muncii
115
http://www.iprotectiamuncii.ro).
Pentru ca un accident să fie considerat accident de muncă trebuiesc întrunite mai
multe condiţii (factori determinaţi): vătămarea violentă a organismului,timpul şi locul
producerii accidentului; calitatea celui accidentat.
In raport cu acest criteriu se consideră accident de muncă vătămarea corporală a
angajatului/angajaţilor petrecută în timpul participării la activităţile specifice locului de
muncă. Există însă şi excepţii (http://www.itmarges.ro, 2014).
Accidentul este considerat de muncă şi în cazul în care: persoane din afara
unei instituţii/întreprinderi vizitează locaţiile cu acordul angajatorului; persoanele
care îndeplinesc "sarcini de stat sau de interes public, inclusiv cele desfăşurate în
cadrul unor activităţi culturale, sportive, în ţară sau în afara graniţelor ţării în
timpul şi din cauza îndeplinirii acestor sarcini"; (art. 5 lit b); persoanele care
desfăşoară activităţi cultural-sportive (art.5.lit c). Alte categorii: orice persoană
fizică care din proprie iniţiativă participă la salvarea altei persoane (art.5.lit d); sau
care din proprie iniţiativă participă la prevenirea sau înlăturarea unui pericol care
ameninţă avutul public sau privat (art.5.lit.e).
De asemenea sunt considerate accidente de muncă: "accidentul petrecut pe
traseu, dacă deplasarea persoanei s-a făcut în timpul şi pe traseul normal de la
domiciliu la locul de muncă organizat de angajator şi invers (art.5.lit g);
"deplasarea personalului în diferite locaţii pentru îndeplinirea unor sarcini de
serviciu, în timpul orelor de program. Pentru conducătorii mijloacelor de transport
şi mecanicii agricoli, locul de muncă desemnează locaţia unde s-a petrecut
accidentul chiar dacă acesta nu a avut loc în incinta unităţii la care sunt încadraţi,
incluzând şi mijlocul de transport pe care lucrează (Darabonţ A.şi col, 1996).
"Accidentul suferit înainte sau după încetarea lucrului, dacă victima prelua
sau preda uneltele de lucru, locul de muncă, utilajul ori materialele, dacă îşi
schimba îmbrăcămintea personală, echipamentul individual de protecţie sau orice
alt echipament pus la dispoziţie de angajator; dacă se afla în baie ori în spălător
sau dacă se deplasa de la locul de muncă la ieşirea din întreprindere sau unitate şi
invers (art.5.lit j); accidentul suferit de cei care urmează cursuri de calificare,
recalificare sau perfecţionare a pregătirii profesionale, în timpul şi din cauza
efectuării activităţilor aferente stagiului de practică" (art.5.lit n); accidentul
determinat de fenomene sau calamităţi naturale: furtună, viscol, cutremur,
inundaţii, alunecări de teren, trăznet (electrocutare), dacă victima a fost surprinsă
Unitate de învăţare V. Accidentele de muncă
şi instructajul de protecţie a muncii
116
în timpul desfăşurării procesului de muncă sau în timpul îndeplinirii îndatoririlor
de serviciu (art.5.lit o); "dispariţia unei persoane, în condiţiile unui accident de
muncă şi în împrejurări care îndreptăţesc presupunerea decesului acesteia (art.5.lit
p); accidentul suferit de o persoana aflată în îndeplinirea atribuţiilor de serviciu, ca
urmare a unei agresiuni (art.5.lit q)".
Efectele accidentului de muncă asupra victimei. Accidentul de muncă poate
provoca victimei: incapacitate temporară de muncă, invaliditate sau deces.
Prin incapacitate temporară de muncă se înţelege imposibilitatea
temporară a victimei de a-şi desfăşura activitatea ca urmare a tulburării unei stări
funcţionale (de cel puţin trei zile calendaristice). Dependent de gravitatea
accidentului incapacitatea de muncă se împarte în (legislatiamuncii.manager.ro,
2011):
Incapacitate de muncă cu o durată de 3-45 zile a căror efecte sunt
reversibile, perioadă în care victima necesită tratament medical;
Incapacitate de muncă cu o durată de 45-180 zile în cadrul cărora sunt
incluse accidente cu consecinţe medii, dar efecte reversibile asupra organismului;
victima necesitând tratament medical şi spitalizare.
Prin invaliditate se înţelege accidentul care are ca urmare pierderea unui
simţ, a unui organ, încetarea funcţionalităţii acestuia sau infirmitate permanentă,
fizică sau psihică, care implică pierderea totală sau parţială a capacităţii de muncă
(confirmată prin decizie de încadrare temporară sau permanentă într-un grad de
invaliditate emisă de organele medicale în drept).
Conform criteriilor de clasificare accidentele de muncă urmate de
invaliditate se apreciază ca având consecinţe negative mari (gradul III), grave
(gradul II) şi foarte grave (gradul I).
gradul I: persoana afectată şi-a pierdut total capacitatea de muncă şi nu are
posibilitatea de a se autoserviri;
gradul II:persoana afectată şi-a pierdut total capacitatea de muncă, dar se poate
autoservi;
gradul III: persoana afectată şi-a pierdut parţial capacitatea de muncă, dar
îşi poate continua activitatea la acelaşi loc de muncă în condiţiile unui
program redus.
Decesul. Spre deosebire de primele două situaţii, în cazul decesului este afectată
nu numai integritatea organismului şi capacitatea de muncă, ci însăşi viaţa.
Unitate de învăţare V. Accidentele de muncă
şi instructajul de protecţie a muncii
117
Prin accident mortal se înţelege accidentul care cauzează decesul imediat
sau după un interval de timp, dacă acesta a fost confirmat în baza unui act medico-
legal, ca urmare a accidentului de muncă suferit.
5.1.Cauze ale producerii accidentelor
Cauzele se pot împărţi în determinante, favorizante, declanşante sau:
imediate ori contributive. Cauzele imediate sunt dependente de acţiunile nesigure
întreprinse de angajat sau de condiţiile nesigure de muncă. Cauzele care
contribuie la apariţia accidentelor sunt legate de: management, mediu, starea
fizică şi mentală a lucrătorului. Combinaţia de factori converg spre accident
(Raouf A., 2011).Cele mai multe cauze ale accidentelor sunt de natură tehnico-
organizatorică rezultatul unor proiectări defectuoase 40-60%, urmate de erori de
fabricaţie a căror pondere în apariţia accidentelor este de 25-30%. Alte cauze:
defecte de material (10-15%) şi întreţinere defectuoasă a aparaturii (5-
10%)(Ciobanu O., 2011).
Cu toate acestea factorul uman reprezintă o componentă majoră a cauzelor
de producere a accidentelor la locul de muncă.
De cele mai multe ori accidentul este pus pe seama erorii operatorului
fiind ca singur factor participant la accident. Faţă de modelele tradiţionale care
indiferent de cauză avea ca scuză "victima este de vină" la ora actuală
investigarea accidentelor se concentrează asupra tuturor factorilor implicaţi:
eroare de operare, proiectare defectuoasă a sistemului, eşec mecanic, eşec de
procedură, instruire neadecvată, mediu (inclusiv organizarea managerială).
(Feyer Anne-Marie şi col. 2011).
5.2. Factorii care participă la producerea accidentelor
Elementele de evaluare a riscurilor oferă indicaţii asupra pericolului la care
angajatul poate fi expus la locul de muncă, dar analizează şi alţi factori cu caracter
potenţial negativ care ar putea fi implicaţi şi pot reprezenta cauză de accidentare
(Jørgensen Kristen, 2011).
De exemplu: munca desfăşurată la înălţime va implica un risc de cădere prin
alunecare, împiedecare; riscurile de tăiere sunt crescute în activităţile care
presupun folosirea unor instrumente ascuţite, sau deteriorare a auzului în cazul
Unitate de învăţare V. Accidentele de muncă
şi instructajul de protecţie a muncii
118
angajaţilor care lucrează într-un mediu zgomotos. Toate aceste cauze aduc
prejudiciu grav asupra sănătăţii.
Multe dintre riscuri sunt însă trecute cu vederea, motiv pentru care
personalul ar trebui informat cu privire la cele potenţiale (zgomotul poate
deteriora auzul, unii solvenţi chimici pot provoca leziuni ale creierului iar unele
substanţe inhalate pot provoca intoxicaţii acute prin inhalare).
Factorii implicaţi în producerea unor întâmplări nedorite:lezarea sau
accidentarea personalului sunt de obicei legate de diferitele forme de energie,
dependent de activitate:
- energetice: implică tăierea, rindeluirea, de obicei legate de tipurile de unelte,
dipozitive: cuţite, fierăstraie, unelte tăioase; presare şi comprimare (prese,
instrumente de fixare folosite ca mijloace de modelare); conversie a energiei
cinetice în energie potenţială (angajatul este lovit de un obiect în cădere);
transformarea conversiei cinetice într-una potenţială (căderea unui individ de la un
etaj la altul), căldura sau frigul, electricitatea, luminozitatea, radiaţiile şi vibraţia;
substanţele toxice sau corozive, expunerea organismului unui consum de energie
crescut prin manipularea, ridicare a unor obiecte grele sau răsucire a corpului;
solicitările mentale şi psihologice.
5.3. Clasificarea accidentelor de muncă
După numărul persoanelor afectate, accidentele pot fi:
individuale, când este afectată o singură persoană;
colective, când sunt afectate cel puţin trei persoane;
După urmările (efectele) asupra victimei, accidentele pot fi împărţite în:
accidente a căror urmări induc incapacitatea temporară de muncă a celui
implicat;
accidente a căror urmări se traduc prin invaliditate;
accidente a căror urmări sunt mortale (H.G 955/2010, www.avocatnet.ro).
După natura leziunilor provocate asupra organismului, accidentele de
muncă se împart în: insolaţie, contuzii, plăgi, înţepături, tăieturi, striviri, arsuri,
entorse, fracturi, amputări, leziuni ale organelor interne, intoxicaţii acute,
asfixiere, electrocutare, leziuni multiple
( www.muncaprotejată.wordpress.com).
După natura cauzelor directe care provoacă vătămarea (www.upm.ro):
Unitate de învăţare V. Accidentele de muncă
şi instructajul de protecţie a muncii
119
accidente mecanice;
accidente electrice;
accidente chimice;
accidente termice;
accidente prin iradiere;
accidente complexe (datorate unor cauze directe combinate).
După locul leziunii: cap, trunchi, membre superioare, membre interioare, sau
localizări multiple (ca urmare a intoxicaţiei, electrocutării, asfixiei, etc.).
După momentul în care se resimt efectele, accidentele de muncă se împart în:
accidente cu efect imediat; accidente cu efect ulterior (Darabonţ A.şi col., 1996).
5.4. Accidentele în agricultură, zootehnie
Agricultura, silvicultura şi pescuitul reprezintă sectoare în care pericolele
sunt nenumărate, din cauza multitudinii de activităţi pe care angajaţii le prestează.
Munca desfăşurată în aceste domenii implică: utilizarea unei game variate de
maşini, dispozitive, agregate, vehicule periculoase; manipulare a substanţelor
chimice, ori implicare directă în activitatea cu animalele (O‘Brien Brenda, 2012).
Din cauza numărului mare de sarcini pe care personalul le desfăşoară pericolele
sunt extrem de variate: termice, mecanice, electrice, chimice, incendii sau
explozii, pericole biologice.
Pericolele produse de autovehicule (tractor)
Incidentele în care sunt implicate autovehicolele au repercursiuni grave şi
întrerup şirul activităţilor dintr-o fermă.
Este de preferat ca înainte de începerea lucrului personalul angrenat în
muncile desfăşurate cu tractorul să inspecteze suprafeţele pentru a se familiariza
cu terenul prin urcarea într-o plimbare până în vârf. Vor fi folosite tractoare cu
tracţiune integrată, se va alege viteza de derulare şi se va evita trecerea dintr-o
viteză în alta pe pantă, se va folosi frâna de motor. Se vor evita întoarcerile rapide
sau în unghi drept (ascuţite) (Shengli Niu, şi col., 2014). Se va evita săritura din
tractor când acesta este pe cale de a se răsturna. Indicat ar fi rămânerea în cabină
şi ţinerea strânsă a volanului (http://www.hsa.ie, 2010).
Echipamente şi utilaje periculoase.
Angajaţii în agricultură folosesc o gamă largă de unelte. De la cuţite, sape şi
alte instrumente de tăiere, scări pentru accesul la înălţimi sau diverse alte utilaje.
Unitate de învăţare V. Accidentele de muncă
şi instructajul de protecţie a muncii
120
Deşi am spune că sunt doar simple instrumente, pot fi deosebit de periculoase iar
riscul de a provoca leziuni grave în condiţiile în care nu sunt întreţinute
corespunzător este extrem de mare, motiv pentru care este necesar ca toate
utilajele, instrumentele, aparatele, dispozitivele să fie menţinute în bună stare de
funcţionare şi folosite după instrucţiunile date de către producător. Echipamentele
electrice trebuiesc prevăzute cu împământare sau dublu izolate, iar echipamentele
şi ecranele de protecţie se vor aşeza în ordine şi la locul lor. Fiecare angajat va
avea propriul echipament de protecţie, adecvat activităţilor prestate.
Ehipamentele vor fi integre, fără a prezenta părţi descusute sau rupte care ar
putea fi o cauză de prindere a acestora la maşini. Cei a căror podoabă capilară este
lungă îşi vor prinde părul în coamă pe parcursul desfăşurării activităţii în incinta
unităţii pentru a preveni incidentele cu caracter nedorit.
Magaziile şi clădirile în care se lucrează trebuiesc bine luminate iar
trotuarele curăţate şi cu aderenţă pentru a nu permite alunecările, împiedecările
sau căderile.
Evaluarea riscurilor este necesară pentru a preîntâmpina pericolele care ar
putea rezulta în urma folosirii unor echipamente, dispozitive, aparate sau utilaje în
activitatea muncii prestate. Riscurile inacceptate sunt cele care rezultă în urma
nerespectării normelor de protecţie, a condiţiilor la locul de muncă; organizării
defectuoase a procesului de muncă.
Spaţiile din incinta fermei şi clădirile aferente pot reprezenta un potenţial
factor de risc în producerea accidentelor dependent de activităţile desfăşurate în
aceste locaţii.
Menţinerea unui spaţiu adecvat între clădiri permite deplasarea şi
întoarcerea maşinilor cu uşurinţă; punctele oarbe sau colţurile care pot constitui
posibile zone cu risc vor fi identificate şi aplicate măsuri de siguranţă şi securitate.
Zonele folosite pentru parcarea autovehicolelor sau echipamentelor mobile
vor fi nivelate şi drepte, deoarece deplasarea acestora fără şofer reprezintă unul
dintre cauzele majore ale accidentelor petrecute în curtea fermei. Asigurarea
ordinii şi disciplinei precum şi asigurarea unor suprafeţe ne-alunecoase sunt
deziderate majore în prevenirea accidentelor. Camerele de vizitare se vor acoperi
şi se vor elimina suprafeţele denivelate. Asigurarea porţilor mobile de acces în
fermă cu deschidere largă. Montarea balustradelor şi barierelor în zonele
neprotejate sunt alte măsuri întreprinse pentru a se evita producerea de accidente.
Unitate de învăţare V. Accidentele de muncă
şi instructajul de protecţie a muncii
121
Bazinele deschise de depozitate a dejecţiilor semilichide şi rezervoarele de apă
trebuiesc securizate prin împrejmuirea lor cu gard a căror înălţime să fie de cel
puţin 1,8 m., iar punctul de acces la rezervoare va fi prevăzut cu grătare.
Deplasarea animalelor se va face pe căi de acces destinate doar circulaţiei
animalelor.
In proiectarea sau amenajarea interioară a unei ferme se va ţine seama de
specificitatea animalelor cazate, suprafaţa de cazare, luminozitate, ventilaţie.
Balotarea, stivuirea la înălţime. Căderea baloţilor din stive sau încărcarea
acestora reprezintă una dintre cele mai frecvente cauze de producere a
accidentelor. Prevenirea constă în construirea unor stive sigure, legarea şi
încărcarea lor.
O atenţie deosebită se acordă la mutarea baloţilor din stivă, când mai multe
persoane participă la eliberarea baloţilor blocaţi, situaţie în care baloţii de pe
margininea stivei sau chiar de pe stivă cad, imobilizând şi accidentând persoanele
aflate sub ele.
Regula de aur pentru prevenirea accidentelor: se vor manipula, îndepărta
mai întâi baloţii din vârful stivei niciodată pe cei aflaţi la baza acesteia deoarece
lasă sarcina supraîncărcată fără suport.
Desfăşurarea activităţii la înălţime. Pentru munca desfăşurată pe acoperiş
se va asigura zona prin aşezarea unor plăci sub forma unei scări întreţinute
corespunzător, amplaste în unchi drept şi legate pentru siguranţă. Acoperişurile
pot fi fragile de aceea se acordă o atenţie deosebită acestui aspect, folosindu-se
scări adecvate. Marginea acoperişului v-a fi prevăzută cu o barieră pentru a evita
alunecarea şi prevenii căderile. Dacă este necesar se vor consulta specialişti şi vor
fi angrenaţi oameni competenţi pentru lucrul la înălţime.
Accesul la înălţimi
Condiţiile care se impun:
Scările nu vor avea unghi excesiv şi fiecare treaptă este construită identic
având aceeaşi înălţime şi lăţime. Părţile laterale ale scărilor vor fi protejate de un
perete sau parapet rezistent.
Tancurile de colectare a dejecţiilor semilichide, buncărele de cereale sau
făină trebuiesc prevăzute cu platformă de lucru sigură protejată cu bariere de
protecţie, căi sigure de acces precum o scară înconjurată de bare de protecţie de
Unitate de învăţare V. Accidentele de muncă
şi instructajul de protecţie a muncii
122
sus până jos. Suprafaţa scărilor şi cea a platformelor trebuiesc bine prinse iar
suprafeţele nu trebuiesc să fie alunecoase.
In muncile de scurtă durată şi înălţimi nu foarte mari care nu necesită schele
se vor utiliza scările. Dar chiar şi în aceste situaţii este necesar a se securiza scara.
Baza scării trebuie plasată ferm pe sol pe suprafaţă nivelată şi sigură. Scările
folosite trebuiesc să fie solide şi bine întreţinute, nu deteriorate sau improvizate.
Scările proptite de partea laterală a clădirii vor avea un unghi de 75 de grade faţă
de suprafaţa orizontală (câte un metru pentru fiecare 4 m.).
Schelele şi platforma
Munca la înălţime necesită folosirea unei schele sau platforme proiectată
corespunzător. Schelele ar trebui să fie ridicate numai de persoane cu instruire şi
experienţă în acest sens. Deşi sunt uşoare, ele reprezintă un potenţial de risc în
apariţia accidentelor motiv pentru care se va lucra cu grijă. Există riscul ca cei
care lucrează pe schele, scări, rampe mobile să fie accidentaţi de alţi angajaţi care
îşi desfăşoară activitatea la nivelele superioare, prin căderea unor obiecte.
De cele mai multe ori problemele de securitate din jurul grânarelor,
buncărelor sau silozurilor sunt omise, deşi lucrătorii sunt expuşi la numeroase
riscuri dintre care sufocarea sau "înghiţirea" de masele imense de grâne antrenate
sunt cele mai importante. Intrarea într-un buncăr de cereale în timpul evacuării,
este extrem de periculoasă deoarece, prinde angajatul în masa de cereale care pur
şi simplu îl înghite.
Potrivit documentaţiei efectuate de Gardisser D. (2010), timpul de răspuns a
persoanei aflate în siloz după începerea funcţionării dispozitivului de evacuare a
cerealelor este de circa 2-3 secunde. Perioada de staţionare cuprinsă între 4-5
secunde este fatală, deoarece persoana este antrenată de tonele de cereale în
mişcarea lor iar după 11 secunde este înghiţită de masa de cereale. Scările
interioare, exterioare şi lucrul în echipă constituie principalele mijloace de
prevenire a accidentelor. Persoana care coboară în buncăr va fi asigurată cu
centură şi frânghie susţinută de o a doua persoană aflată în afara buncărului
(fig.5).
Unitate de învăţare V. Accidentele de muncă
şi instructajul de protecţie a muncii
123
Nici o fermă nu poate funcţiona fără reţea de electricitate care reprezintă
centrul de comandă a tuturor activităţilor desfăşurate.
Condiţiile neigienice se referă la: lipsa apei potabile, facilităţi sanitare
inadecvate, imposibilitatea de spălare a mâinilor, care pot duce la o multitudine
de acţiuni nefavorabile cu repercursiuni asupra deteriorării stării de sănătate a
angajaţilor. Din această categorie fac parte: persoanele care suferă de insolaţie sau
epuizare de căldură din cauza lipsei de apă, persoane care reclamă afecţiuni şi
infecţii ale tractului urinar datorită retenţiei urinare rezultat a disponibilităţii
precare a toaletelor, intoxicaţia cu pesticide rezultat a lipsei facilităţilor sanitare
care să permită spălarea mâinilor, bolile infecţioase transmisibile cauzate de
expunerea la microorganisme patogene sau paraziţi.
Detresa respiratorie. Pericolele frecvent întâlnite se adresează
persoanelor implicate în activităţi desfăşurate în interiorul adăposturilor, în
preajma unor utilaje sau în interiorul silozurilor, celor care manipulează
gunoiul, unde aerul este contaminat. Bioaerosolii precum: praful organic,
microorganisme, endotoxine şi substanţele chimice folosite în activităţile
integrate ale complexului de măsuri D.D.D, sunt cauze de producere a
îmbolnăvirilor. Praful anorganic rezultat în urma desfăşurării activităţilor de
arat, recoltat, este foarte răspândit dar mai puţin inofensiv asupra organismului
(Kirkhorn S.R şi col. 2000). Metodele de prevenire a acestor neplăceri constau
în ventilaţia activă din interiorul cabinei (tractor), aplicarea unor mici cantităţi
de apă pe materialele friabile şi purtarea măştilor respiratorii.
Fig.5 Timpul de la punere în funcţiune a evacuării cerealelor
şi înghiţirea angajatului de masa de cereale. Prelucrare după
ruralcommunitybuilding.fb.org
Fig.5 Prevenirea
accidentelor în buncăre
www.extension.purdue.edu
Unitate de învăţare V. Accidentele de muncă
şi instructajul de protecţie a muncii
124
Zoonoze
Acţiunile de prevenire includ protecţia personală: igiena mâinilor şi folosirea
echipamentului de protecţie: mănuşi, protecţie facială şi respiratorie.
Controlul mediului prin curăţarea şi dezinfecţia suprafeţelor şi a
echipamentelor, vaccinarea animalelor sănătoase şi izolarea celor bolnave,
eliminarea ţesuturilor infectate sau a animalelor moarte în mod corespunzător
pentru a evita răspândirea microorganismelor, controlul infestaţiei cu dăunători
care pot duce la răspândirea bolilor. Angajaţii cu vârste de peste 65 de ani
reprezintă un factor de risc într-o fermă, motiv pentru care se vor identifica
pericolele care includ activităţi în care sunt angrenate maşini şi utiliaje, animale
sau lucrul la înălţime. De asemenea se va ţine seama de tipul de activităţi pe care
persoanele le pot desfăşura dependent de vârstă şi capacitatea fizică.O altă
categorie de risc sunt femeile şi tinerii cu vârste sub 18 ani.
5.5.Instructajul de protectie a muncii
Instructajul face parte integrantă din ansamblul de măsuri de protective cu
rol în menţinerea sănătăţii şi securităţii în muncă adresată tuturor participanţilor
implicaţi în şirul de activităţi care fac parte integrantă din procesul muncii şi a
cărui scop principal vizează formarea deprinderilor şi desfăşurare în siguranţă a
muncii prestate. Pregătirea şi instruirea sunt părţi componente ale pregătirii
profesionale care constau în expunerea pericolelor şi mai ales a mijloacelor de
prevenţie care se obţin prin însuşirea temeinică a cunoştinţelor expuse în cadrul
instructajelor şi formare a deprinderilor necesare în scopul evitării accidentelor.
Rezultatul final rezidă din reducerea numărului de accidente, cel al îmbolnăvirilor
şi menţinerea capacităţii optime la locul de muncă.
Instructajul este conceput pe tematici dependent de activitate şi se
adresează: managerilor (conducători de întreprinderi, instituţii, organizaţii,
ateliere, laboratoare, secţii, sectoare, etc.) şi specialiştilor (agronomi,
energeticieni, mecanici, tehnologi) care se va prelucra în decurs de 90 de zile
de la numirea în funcţie (instructajul introductiv general), urmând ca cel
periodic să se efectueze cel puţin o dată la 3 ani. Instruirea este efectuată de
persoane competente (inspectori, instructori), specialişti în securitate şi
sănătate în muncă (cap. VII,art.88, NGPM/2002).Aceloraşi categorii de
personal vor fi expuse cursuri tematice în materie de protecţie a muncii care
Unitate de învăţare V. Accidentele de muncă
şi instructajul de protecţie a muncii
125
vor include teme teoretice şi practice desfăşurate pe parcursul a cel puţin 16
ore, iar pentru tematica periodică, se vor aloca cel puţin 8 ore. Pentru
specialiştii în protecţia muncii, la numirea în funcţie, perioada de desfăşurare
a temelor practice şi teoretice vor avea o durată de cel puţin 80 de ore, iar
pentru cele periodice minimum 40 de ore (www.siguranţamuncii.ro).
Angajatorul are obligaţia: de a organiza sesiuni de instruire a
personalului angajat pe baza unor tematici cu conţinut specific unităţii;
desemnează persoanele responsabile în desfăşurarea instructajului şi a
cursurilor cu condiţia ca acestea să fie abilitate şi instruite în domeniul de
activitate desfăşurat în unitate şi stabileşte forma de verificare.
Angajatorul are obligaţia de a asigura baza materială corespunzătoare
instruirii (mijloace audio-video, materiale de instruire şi testare). Vor fi
folosite mijloace, metode şi tehnici de instruire (expunere, demonstraţie,
studiu de caz, diapozitive, instruire asistată pe calculator, etc). Informarea şi
educarea personalului angajat reprezintă un punct forte în bunul mers a
activităţilor desfăşurate într-o unitate. Incă înainte de angajare, angajatorul
are obligaţia să informeze fiecare persoană care aplică pentru un anumit job
asupra riscurilor la care aceasta va fi expusă.
Obligativitatea angajatorilor de a organiza activitate permanentă de
propagandă în protecţia muncii folosind toate metodele şi mijloacele de care
dispune: afişe, filme, pliante, cataloage, broşuri, cărţi, informări, cursuri,
simpozioane, sunt stipulate în Normele generale de protecţie a muncii/2002,
art. 123. Instructajul de protecţie a muncii se va efectua după disponibilitatea
unităţii: în incinta acesteia sau în afara ei, în timpul programului de lucru, iar
în învăţământul de toate gradele programa analitică va dispune de cursuri
speciale care să cuprindă în tematica abordată teme cu caractere general de
protecţie a muncii cât şi specifice profilului de învăţământ.
Angajatorul are de asemenea obligaţia de a asigura pe cheltuiala
unităţii, instruirea, perfecţionarea profesională, testarea persoanelor cu
atribuţii în domeniul protecţiei muncii. Instructajul de protecţie a muncii este
structurat pe trei faze: instructajul introductiv general, la locul de muncă şi
periodic fiecare având integrate componente specifice tipului de instructaj,
iar timpul de efectuare dependent de fază.
Unitate de învăţare V. Accidentele de muncă
şi instructajul de protecţie a muncii
126
5.5.1. Instructajul introductiv general
Se adresează următoarelor categorii de personal: noilor încadraţi în
muncă, angajaţi cu contracte de muncă indiferent de forma acestora; celor
transferaţi de la o unitate la alta; celor veniţi în unitate ca detşsaţi; elevilor
şcolilor profesionale, liceelor industriale şi studenţilor în vederea desfăşurării
practicii profesionale; persoanelor aflate în unitate pentru perioada de probă
în vederea angajării; persoanelor angajate ca sezonieri, temporari sau zilieri;
persoanelor delegate în interes de serviciu; a celor care vizitează diferite
sectoare de activitate şi în special a celor de producţie (art.92, secţiunea 2,
cap.VII NGPM/2002).
Scopul instructajului este acela de a familiariza personalul cu activităţile
specifice unităţii şi principalele măsuri de protecţie a muncii care trebuiesc
respectate în timpul muncii. Conţinutul şi programul de desfăşurarea a
instructajului vor fi întocmite de persoane cu atribuţii în domeniu şi aprobate de
angajator. Numărul persoanelor participante poate să fie de maxim 20 dar se poate
efectua şi instructaj individual. Instruirea se va desfăşura pe parcursul a cel puţin 8
ore, perioadă în care dependent de specificul unităţii, de complexitatea proceselor
tehnologice, gradul de mecanizare şi automatizare dar şi a nivelului de pregătire a
participanţilor vor fi expuse probleme legate de: riscurile de accidentare şi
îmbolnăvire profesională în unitate, consecinţele posibile ale necunoaşterii şi
nerespectării normelor de protecţie a muncii, măsurile tehnico-organizatorice de
prevenire, alarmare, intervenţie şi acordare a primului ajutor, cunoaşterea
conţinutului legislaţiei de protecţie a muncii (art.99, pct 1, secţ.II NGPM/2002).
Prima parte a cursului cuprinde expunerea regulilor de protecţie a
muncii şi rolul pe care îl joacă cunoaşterea acestora; îndatoririle angajaţilor
în prevenirea accidentelor şi a îmbolnăvirilor profesionale, a drepturilor de
care beneficiază pe baza prevederilor Codului muncii şi a Regulamentelor de
ordine interioară.
Partea a doua a cursului cuprinde expuneri cu privire la regulile tehnice de
protecţie specifice activităţilor prestate în unitate, acordându-se importanţă
cunoaşterii zonelor de acces din incinta unităţii, modului de circulaţie în interiorul
unităţii, zonelor cu restricţie şi posibilitatea de trecere în aceste zone, cunoaşterea
şi respectarea semnelor de securitate: obligativitate, interzicere, avertizare,
Unitate de învăţare V. Accidentele de muncă
şi instructajul de protecţie a muncii
127
salvare, respectarea normelor de pază şi stingere a incendiilor, reguli în
manipularea materialelor grele sau periculoase, respectarea curăţeniei la locul de
muncă, reguli de igienă a muncii şi igienă personală. Pe baza acestui instructaj
participanţii se angajează că vor respecta normele de protecţie a muncii şi nu îşi
vor pune în pericol propria viaţă sau pe a celorlaţi participanţi. Finalizarea
cursului va fi însoţită de verificare a cunoştinţelor pe bază de teste care vor fi
consemnate în fişa de instructaj.
Persoanele care nu şi-au însuşit cunoştinţele referitoare la protecţia
muncii nu vor putea fi angajate.
5.5.2. Instructajul la locul de muncă
Are ca scop prezentarea riscurilor şi măsurilor de prevenire a
accidentelor specifice locului de muncă şi se adresează tuturor categoriilor de
personal enunţate anterior, plus, persoanelor care, deşi nu schimbă unitatea
îşi schimbă sectorul de activitate. Instructajul se desfăşoară pe baza normelor
de securitate şi sănătate a muncii dar şi a instrucţiunilor proprii elaborate
pentru un anumit loc de muncă.
Pe parcursul instructajului se vor efectua exerciţii practice privind:
activitatea pe care angajatul o va desfăşura, utilizarea echipamentului de protecţie,
a mijloacelor de alarmare, evacuare şi de prim ajutor (art.103, secţ.III NGPM).
Cei instruiţi vor fi informaţi asupra riscurilor de accidentare şi instalare
a bolilor profesionale specific locului de muncă. De asemenea se vor aduce la
cunoştinţa participanţilor prevederile normelor specifice de securitate a
muncii şi ale instrucţiunilor proprii, măsurile de prim ajutor în caz de
accidentare. Numărul maxim de participanţi este de 30, iar durata
instructajului depinde de complexitatea echipamentului tehnic, procesului
tehnologic sau a locului de muncă (minim 8 ore). Desfăşurarea instructajului
se va efectua în timpul programului de lucru (perioada de probă), timpul de
desfăşurare fiind stabilit de şeful de compartiment (ateliere, secţie, sector) şi
şeful compartimentului de protecţie a muncii.
Instruirea la locul de muncă se va face pe baza tematicilor întocmite de
către: angajator, care şi-a asumat atribuţiile din domeniul securităţii şi
sănătăţii în muncă sau a lucrătorului desemnat, serviciul intern de prevenire
şi protecţie/serviciul extern de prevenire şi protecţie şi aprobate de către
Unitate de învăţare V. Accidentele de muncă
şi instructajul de protecţie a muncii
128
angajator; tematici care vor fi păstrate de persoana care efectuează instruirea.
Instructajul la locul de muncă se finalizează cu verificarea cunoştinţelor
tuturor participanţilor de către cel care a condus instructajul, supervizat fiind
de o persoană cu funcţie ierarhică superioară.
Dependent de rezultatul obţinut în urma evaluării, cursanţii vor fi sau
nu admişi ca viitori angajaţi.
5.5.3. Instructajul periodic
Are menirea de a reîmprospăta şi actualiza cunoştinţele din domeniul
securităţii şi sănătăţii în muncă la anumite intervale regulate de timp.
Perioada de timp la care instructajul este repetat depinde de condiţiile
locului de muncă dar, nu va depăşi 6 luni în nici un domeniu, cu excepţia
personalului tehnico-administrativ unde, perioada dintre două instructaje poate fi
de 12 luni.
Instructajul periodic se organizează suplimentar în cazuri excepţionale: când
persoana angajată a absentat mai mult de 30 de zile lucrătoare din unitate, la
reluarea activităţii după un accident de muncă; efectuarea unor lucrări ocazionale
sau speciale care nu fac parte din activitatea de muncă obişnuită a salariatului; în
urma încălcării de către salariaţi a instrucţiunilor de protecţie a muncii care au
condus sau ar fi putut conduce la producerea unui accident de muncă, avarie,
explozie etc.; în urma lichidării urmărilor avariilor, calamităţilor naturale etc., sau
când au survenit modificări în procesul tehnologic ori s-au produs schimbări la
echipamentele deja existente.
Modificări în normele de protecţia muncii, instrucţiunilor proprii de
securitate a muncii sau în cazul apariţiei unor noi riscuri în unitate presupune
efectuarea instructajului periodic (art. 108,secţ IV NGPM).
Verificarea instruirii periodice se face de către şeful ierarhic a celui care
efectuează instruirea şi prin sondaj de către cel care a susţinut cursul şi consemnat
în: registrul de instructaj, fişe colective sau individuale de instructaj, semnate de
toate părţile implicate în desfăşurarea instructajului, confirmând în acest fel
efectuarea instruirii.
Angajaţii, indiferent de domeniu de activitate sunt protejaţi prin norme care
reglementează modul de aplicare a măsurilor de protecţie a muncii pe
baza:Constituţiei României, Codului muncii, Legea securităţii şi sănătăţii în
muncă 319/2006, Normelor generale de protecţie a muncii, Normelor specifice de
Unitate de învăţare V. Accidentele de muncă
şi instructajul de protecţie a muncii
129
protecţie a muncii şi a celor departamentale.
Pentru a pre-întâmpina evenimentele cu caracter nedorit la locul de muncă
toţi factorii implicaţi: uman, tehnici, economici, organizatorici trebuie să
conlucreze favorabil, în caz contrar incidentele şi accidentele vor lua locul
productivităţii, bunăstării, sănătăţii angajaţilor.
Pericol/Risc + Împrejurări favorizante = Accident/Incident (Rad S., 2008)
Instructajul asigură: protecţie împotriva pericolelor şi riscurilor, îmbunătăţeşte
calitatea vieţii pe parcursul întregii activităţi profesionale a angajaţilor, iar pentru
angajator însuşirea problemelor expuse în cadrul instructajelor şi aplicarea corectă a
regulilor de către angajaţi se traduce prin : diminuare a cheltuielilor generate de
accidente de muncă şi a bolilor profesionale, reducere a absenteismului, menţinera
stabilităţii forţei de muncă, creştere a productivităţii şi eficienţei economice, sporirea
competitivităţii în Uniunea Europeană.
Rezumat
In ţara noastră, accidentul de muncă este definit ca fiind: :"vătămarea
violentă a organismului, precum şi intoxicaţia acută profesională, care are loc
în timpul procesului de muncă sau în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu,
indiferent de natura juridică a contractului în baza căruia se desfăşoară
activitatea, şi care provoacă incapacitate temporară de muncă de cel puţin trei
zile calendaristice, confirmată prin certificat medical sau, după caz, prin alte
documente medicale, potrivit prevederilor legale invaliditate sau deces"
Elementele accidentului de muncă. Din definiţie, rezultă că: pentru ca
un accident oarecare să poată fi calificat accident de muncă, trebuie să fie
întrunite mai multe condiţii,: vătămarea violentă a organismului, timpul şi
locul producerii accidentului şi calitatea celui accidentat.
In funcţie de natura factorilor care le provoacă, vătămările organismului
pot fi: mecanice, termice, electrice, prin iradiere sau combinate.
Timpul în care se produce este al doilea element caracteristic
accidentului de muncă.Locul în care se produce este al treilea element
determinant al accidentului de muncă. Pentru ca un accident oarecare să fie
accident de muncă, acesta trebuie sa se producă la locul de muncă.
Efectele accidentului de muncă asupra victimei. Accidentul de muncă
poate provoca victimei incapacitate temporară de muncă, invaliditate sau
Unitate de învăţare V. Accidentele de muncă
şi instructajul de protecţie a muncii
130
deces. Acestea pot surveni imediat după eveniment sau la un anumit interval
de timp.
Principalele cauze ale accidentelor în agricultură sunt: transportul
(călcat de maşină din neatenţie sau răsturnare a maşinii); cădere de la înălţime;
lovire cu obiecte în mişcare sau în cadere; prindere sub obiectele care se
dărâmă sau se rostogolesc; accidente produse de animale; asfixiere / înec.
Accidentele de muncă se clasifică după: numărul persoanelor afectate,
urmările (efectele) asupra victimei, natura leziunilor provocate asupra
organismului, locul leziunii, după momentul în care efectele sunt resimţite.
Activitatea de protecţie a muncii în România urmăreşte elaborarea şi
aplicarea unui ansamblu de măsuri menite să asigure, în toate domeniile
activitate, îndeplinirea sarcinilor în condiţii normale de muncă şi evitarea
accidentelor şi îmbolnăvirilor profesionale.
Instructajul de protecţie a muncii, în raport cu caracterul şi timpul efectuării,
cuprinde următoarele faze:
a) instructajul introductiv general;
b) instructajul la locul de muncă;
c) instructajul periodic.
In prezent, în ţara noastră, din categoria normelor care reglementează
direct modul de aplicare a măsurilor de protecţia muncii fac parte în principal:
Constituţia României;
Codul muncii;
Legea securităţii şi sănătăţii în muncă 319/2006;
Normele generale de protecţia muncii;
Normele specifice de protecţia muncii etc.
Măsurile comune de protecţie a muncii în zootehnie indiferent de
sectorul de activitate, specie sau categorie de animale, constau în:
respectarea distanţelor de protecţie sanitară recomandate faţă de: locuinţe,
cantine, birouri, în scopul de a preveni transmiterea bolilor şi a evita
impurificarea odorantă a aerului (mirosurile neplăcute) rezultate din
descompunerea dejecţiilor;
adăposturile pentru animale vor fi construite pe fundaţii solide, prevăzute
cu sisteme de canalizare şi ventilaţie activă corespunzătoare, pentru a se evita
poluarea aerului cu gaze nocive, a umidităţii excesive, producerea unor
antităţi mari de pulberi şi antrenare de microorganisme;
Unitate de învăţare V. Accidentele de muncă
şi instructajul de protecţie a muncii
131
uşile adăposturilor vor avea deschiderea spre exterior; adăposturile vor fi
prevăzute cu pichet de incendiu şi unde este cazul, cu paratrăsnet pentru a
preveni incendiile;
adăparea animalelor se face numai din surse corespunzătoare din punct de
vedere igienic, plasate în locuri neaccidentate; iar zona din preajma fântânilor
se menţine curată şi uscată;
uneltele din grajd se vor folosi cu atenţie, iar după întrebuinţare se vor
depozita în locuri special amenajate, pentru a nu constitui pericol de
accidentare;
sistemul de legare a animalelor va fi simplu şi uniform, pentru a permite
dezlegarea şi evacuarea rapidă a animalelor în caz de pericol;
apropierea de animale se face cu atenţie şi blândeţe, iar în dreptul
animalelor cu deprinderi rele, este obligatorie afişarea sau ataşarea unei tăbliţe
de avertizare („atenţie muşcă‖) sau („atenţie loveşte‖). Nu se admite accesul
persoanelor străine şi în special a copiilor în grajduri, padocuri sau în
apropierea animalelor;
se vor efectua instructaje de protecţie a muncii şi se vor expune
problemele referitoare la abordarea şi contenţia animalelor, a modului de
transmitere a bolilor infecţioase, virotice şi parazitare de la animale la om;
conştientizarea importanţei şi necesitatea purtării echipamentelor de
protecţie adecvate activităţii desfăşurate: halate sau echipamente speciale;
asigurarea unui microclimat corespunzător (umiditate, temperatură,
concentraţie gaze, praf), funcţionarea corespunzătoare a instalaţiilor dintr-o
fermă, evacuarea permanentă a dejecţiilor şi a animalelor moarte, repararea
uşilor şi a ferestrelor;
interzicere a personalului aflat în stare de ebrietate să îşi înceapă
activitatea, interzicerea consumului de băuturi alcoolice şi alimente în timpul
desfăşurării activităţilor sau dormitul în interiorul adăposturilor;
asigurarea unui iluminat corespunzator a spaţiului de lucru;
se vor impune măsuri de securitate sporită în vederea diminuării pericolelor
de accidentare în cazul desfăşurării unor activităţi în care sunt angrenate
mijloacele mecanice;
existenţa, organizarea şi funcţionarea corespunzătoare a camerelor- filtru;
Unitate de învăţare V. Accidentele de muncă
şi instructajul de protecţie a muncii
132
orice unitate zootehnică va fi dotată cu cameră-filtru (vestiare) componentă
obligatorie. Aici personalul îşi va îmbrăca echipamentul de protecţie adecvat
sarcinilor care îi revin în atribuţie iar la plecare echipamentul rămâne în
incinta fermei (vestiar).
camerele filtru vor fi dotate cu baie sau duş. Aceste condiţii sunt impuse
pentru a împiedica transmiterea zoonozelor;
asigurarea unui program de lucru zilnic în concordanţă cu aplicarea
corespunzătoare a tehnologiei de creştere a animalelor, asigurarea pauzelor de
masă şi odihnă;
utilizarea în mod judicios a pauzelor şi a orelor de odihnă;
amenajarea unor locuri speciale pentru odihna şi servirea meselor,
prevăzute cu: instalaţii de spălare a mâinilor, recipiente cu soluţii
dezinfectante, trusă medicală de prim ajutor;
efectuarea controlului medical periodic şi respectarea vaccinărilor;
folosirea echipamentului de protecţie corespunzător în vederea executării
acţiunilor de dezinfecţie, dezinsecţie şi deratizare în adăposturi;
stabilirea unor norme a căror intensitate şi ritm vor fi dependente de efortul
fizic depus şi vârsta executantului;
dezinfectoarele pentru picioare sunt obligatorii la intrarea în fiecare
adăpost, iar la intrarea în fermă existenţa unui dezinfector fix cu lungime de
cel puţin 7 m şi 0.3-0.4 m adâncime umplut cu soluţie dezinfectantă. Are ca
scop curăţarea roţilor fiecărui mijloc de transport care intră sau iese din
unitate, modalitate prin care se evită introducerea sau răspândirea agenţilor
biootici patogeni în sau din unitate.
Unitate de învăţare V. Accidentele de muncă
şi instructajul de protecţie a muncii
133
1.Principalele criterii care se iau în considerare pentru ca un accident să fie considerat
de muncă sunt:
a. vătămare violentă a organismului
b. timpul producerii accidentului
c. vătămare violentă şi conştientă a organismului
d. locul producerii accidentului
e. activităţile petrecute în timpul orelor de odihnă
Lucrare de verificare
1.Definiţi noţiunea de accident de muncă şi categoriilor de personal
căruia I se adresează…………………………………............
…………………………………………………………………………
2.Faceţi o succintă clasificare a accidentelor de muncă dependent de
cauze, factorii care pot produce accidente……………………………
…………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………
4. Care sunt cele mai frecvente accidente care se pot întâmpla în
activităţile secorului agricol şi zootehnic. Detailaţi…………………
…………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………
5.Explicate etapele intructajului de protectie a muncii şi
etapele…………….......………………………………………………
…………………………………………………………………………
6.In ce constă instructajul introductiv general şi căror categorii de
personal I se adresează?...........................................................................
…………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………
7.In ce constă instructajul la locul de muncă şi căror categorii de
personal I se adresează? ……………………………………………….
..................................................................................................................
…………………………………………………………………………
8.In ce constă instructajul periodic şi căror categorii de personal I se
adresează?.... …………………………………………………………
…………………………………………………………………………
Autoevaluare
Unitate de învăţare V. Accidentele de muncă
şi instructajul de protecţie a muncii
134
f. calitatea celui accidentat
2.După natura leziunilor provocate asupra organismului, accidentele de muncă se
împart în:
a. contuzii, plăgi; înţepături; tăieturi; striviri; arsuri; entorse; fracturi;
b. accidente mecanice; accidente electrice; accidente chimice; accidente
termice;
c. accidente cu efect imediat; accidente cu efect ulterior
3.Cauzele imediate de producere a accidentelor fac referire la:
a. acţiunile nesigure întreprinse de angajat
b. managementul defectuos al unităţii
c. condiţiile nesigure de muncă
d. starea fizică şi mentală a angajatului
4.Condiţii pentru desfăşurarea în siguranţă a muncilor care presupune mânuirea
tractorului:
a. se foloseşte frâna de mână
b. se foloseşte frâna de motor
c. se schimbă viteza în pantă
d. se evită întoarcerile rapide sau în unghi drept
e. se părăseşte cabina tractorului în caz de răsturnare
f. se evită săritura din tractor în caz de răsturnare
5.Care sunt condiţiile pentru a evita accidentele în cadrul spaţiilor din incinta fermei şi
a clădirilor aferente?
a. menţinerea unui spaţiu adecvat între clădiri
b. zonele folosite pentru parcarea autovehicolelor sau echipamentelor mobile
vor fi nivelate şi drepte
c. asigurarea unor suprafeţe ne-alunecoase
d. camerele de vizitare se vor acoperi
e. porţile mobile de acces în fermă vor avea deschidere largă
f. deplasarea animalelor se va face pe căi de acces destinate doar circulaţiei
animalelor.
g. bazinele deschise de depozitate a dejecţiilor semilichide şi rezervoarele sunt
securizate şi împrejmuite cu gard de cel puţin 1,8 m. înălţime
h. punctul de acces la rezervoare va fi prevăzut cu grătare
i. montarea balustradelor şi barierelor în zonele neprotejate
Unitate de învăţare V. Accidentele de muncă
şi instructajul de protecţie a muncii
135
6.Baloţii din stivă se mută în siguranţă când are loc:
a. îndepărtarea baloţilor de pe marginea stivei
b. îndepărtarea baloţilor din vârful stivei
c. îndepărtarea baloţilor de la baza stivei
7. Desfăşurarea activităţilor la înălţime
a. nu prezintă pericol de accidentare
b. ţine seama de fragilitatea acoperişului
c. marginea acoperişului este prevăzută cu barieră de protecţie
d. nu necesită barieră de protecţie
e. scara folosită este încercată în prealabil
8.In activitatea din jurul grânarelor, buncărelor, silozurilor accidentele pot fi :
a. grave
b. uşoare
c. letale
9.In cât timp un om este înghiţit de masa de cereale antrenate spre evacuare dintr-
un siloz ?
a. 11 secunde
b. 2-3 secunde
c. 4-5 secunde
10.Detresa respiratorie este întâlnită la personalul care desfăşoară activităţi:
a. în interiorul adăposturilor
b. în interiorul silozurilor
c. în cazul celor care manipulează gunoiul
d. integrate ale complexului de măsuri D.D.D
11.Instructajul are ca scop:
a. reducerea numărului de accidente
b. menţinerea capacităţii optime la locul de muncă
c. formarea deprinderilor
d. desfăşurare în siguranţă a muncii prestate
e. reducerea numărului de îmbolnăviri
12.Care este obligaţia angajatorului pentru instruirea corespunzătoare a
angajaţilor?
a. de a organiza sesiuni de instruire a personalului angajat;
b. desemnează persoanele responsabile în desfăşurarea instructajului
Unitate de învăţare V. Accidentele de muncă
şi instructajul de protecţie a muncii
136
c. stabileşte forma de verificare,
d. asigură baza materială corespunzătoare instruirii,
e. instruirea, perfecţionarea profesională, testarea persoanelor cu atribuţii în
domeniul protecţiei muncii.
13.Instructajul introductiv general constă în:
a. expunerea regulilor de protecţie a muncii
b. efectuarea unor exerciţii practice la locul de muncă
c. îndatoririle angajaţilor în prevenirea accidentelor şi a îmbolnăvirilor
profesionale
d. drepturilore angajaţilor
e. informarea asupra riscurilor de accidentare şi instalare a bolilor profesionale
specific locului de muncă
f. expunerea regulamentelor de ordine interioară
g. expunerea regulilor tehnice de protecţie specifice activităţilor prestate în
unitate
h. reîmprospăta şi actualiza cunoştinţele din domeniul securităţii şi sănătăţii
în muncă la anumite intervale regulate de timp
14.Instructajul la locul de muncă constă în:
a. expunerea regulilor de igienă a muncii şi igienă personală.
b. informare asupra riscurilor de accidentare şi instalare a bolilor profesionale
specific locului de muncă
c. expunerea regulilor de protecţie a muncii
d. expunerea prevederilor, normelor specifice de securitate a muncii şi ale
instrucţiunilor proprii,
e. prezentarea regulilor în manipularea materialelor grele sau periculoase
f. expunerea şi însuşirea măsurilor de prim ajutor în caz de accidentare
g. respectarea normelor de pază şi stingere a incendiilor
15.Instructajul periodic se efectuează:
a. la interval de 6 luni
b. la reluarea activităţii după un accident de muncă
c. la interval de 1-3 luni
d. în momentul în care apar modificări în normele de protecţia muncii,
e. în cazul apariţiei unor noi riscuri în unitate presupune efectuarea
instructajului periodic
Unitate de învăţare V. Accidentele de muncă
şi instructajul de protecţie a muncii
137
Bibliografie
1. DARABONŢ ALEXANDRU., ŞTEFAN PECE (1996)-Protecţia Muncii.
Ed. Didactică şi Pedagogică, R.A, Bucureşti
2. GARDISSER DENNIS (2010) – Suffocation Hazard in grain bins
3. JØRGENSEN KRISTEN (2011)- Concepts of Accident Analysis.
Encyclopedia of Occupational Healthy and safe, vol. 56 http://www.ilo.org
4. X X X legislatiamuncii.manager.ro, 2011
5. O‘BRIEN BRENDA (2012)- Musculoskeletal disorders in agriculture
Geopa-Copa seminar on Maastricht. The European Agency for Safety and
Health at Work, pag.1-32
6. RAD SILVIU (2008)-Evaluarea Riscurilor din perspectiva managementului
securităţii şi sănătăţii în muncă- Simpozionul tehnico Ştiinţific:Evaluarea
riscurilor,locuri de muncă sigure şi sănătoase, pg.407-414
7. SHENGLI NIU, KAZUTAKA KOGI (2014)- Ergonomic checkpointsin
agriculture. Practical and easy-to-implement solutions for improving
safety, health and working conditions in agriculture. International Labour
Office, Geneva
8. X X X H.G 955/2010, www.avocatnet.ro
9. X X X Normele generale de protecţie a muncii/2002
https://www.osha.europa.eu
138
Cuprins
6. Norme specifice de securitate a muncii pentru sectorul creşterii animalelor
6.1.Norme specifice de securitate a muncii în fermele de cabaline (art.266-316
NSSM 50)
6.2.Norme specifice de securitate a muncii în încărcarea, descărcarea şi transportul
cailor (art.328-352 NSSM 50
6.3. Norme specifice de securitate a muncii în fermele şi complexele de taurine
(art.205-256 NSSM 50)
6.3.1.Facilităţi de manipulare a taurilor
6.3.2. Fătarea şi înţărcarea
6.3.3.Incărcarea, descărcarea şi transportul taurinelor (art.317- 327 NSSM 50)
6.4.Norme specifice de securitate a muncii în fermele şi complexele de porcine
(art.257-262 NSSM 50)
6.5.Norme specifice de securitate a muncii în fermele de ovine (art.197-204 NSSM 50)
6.6.Norme specifice de securitate a muncii în fermele şi combinatele avicole
(art.166-196 NSSM 50)
6.7. Norme specifice de securitate a muncii în apicultură (art.420-423 NTS)
6.8.Norme specifice de securitate a muncii în sericicultură (art.424-435 NSSM 50)
6.9.Norme specifice de securitate a muncii în piscicultură (NSPM 64)
6.10.Norme specifice de securitate a muncii în sectorul animale de blană
(art.397-407 NSSM 50)
6.11.Norme specifice de securitate a muncii în abatoare (art.551-568 NSSM 50)
6.12.Norme specifice de securitate a muncii în sectorul sanitar-veterinar (art.436-
464 NSSM 50)
6.13.Utilaje şi instalaţii pentru pregătirea furajelor grosiere şi suculente şi
pregătirea furajelor (art.67-art.68 NSSM 50)
6.14.Norme specifice de securitate a muncii în vederea amonizării paielor în şiră
(art.69-art.87 NSSM 50)
6.15.Norme specifice de securitate a muncii în vederea folosirii utilajelor sau
agregatelor criogenice (art.238-256 NSSM 50)
6.16.Prevenirea zoonozelor în timpul manipulării germenilor patogeni, materialelor
patologice şi a animalelor inoculate experimetal (art.465-480 NSSM 50)
Rezumat
Lucrare de verificare
Autoevaluare
Bibliografie
139
Număr ore alocate: 3 ore
6.Norme specifice de securitate a muncii
pentru sectorul creşterii animalelor
Aceste norme sunt transpuse în practică prin Ord.149/1997 privind
"Aprobarea Normelor specifice de securitate a muncii pentru activitatea de
crestere a animalelor", în care se stipulează reglementările cu aplicabilitate
practică şi care cuprind prevederile minimal obligatorii pentru desfăşurarea
principalelor activităţi din domeniul agricultură, preponderent sectorul zootehnic
în condiţii de securitate a muncii. Normele specifice de securitate a muncii fac
parte dintr-un sistem unitar de reglementări privind asigurarea sănătăţii şi
securităţii în muncă, sistem compus din:
Norme generale de protecţia muncii - general valabile indiferent de activitate;
Norme specifice de securitate a muncii – adresate activităţii de creştere a
animalelor
Obiective: la terminarea studiului acestui capitol vei fi capabil să :
- dezvolţi aptitudini corecte în munca desfăşurată alături de animalele
de fermă
- explici în ce constau normele specifice în fermele de bovine, ovine,
păsări
- descri normele specifice de securitate în muncă în apicultură,
sericicultură, piscicultură
- prezinţi normele specifice de securitate a muncii în abatoarw,
sectorul sanitar veterinar
- rezumi normele specifice de securitate a muncii la prepararea
furajelor, amonizarea paielor
140
6.1.Norme specifice de securitate a muncii în fermele de cabaline
(art.266-316 NSSM 50)
Siguranţa în munca desfăşurată alături de cai depinde de practica,
experienţa, instruirea şi calificarea personalului. Facilităţile funcţionale precum şi
întreţinerea corespunzătoare a echipamentelor sunt esenţiale pentru a minimiza
pericolele. Deşi prieteni de nădejde a omului, caii sunt animale imprevizibile,
aşadar se va acorda precauţie maximă în abordarea şi apropierea de ei. Prinderea
unui cal se face numai după ce în prealabil s-a făcut remarcată prezenţa persoanei.
Niciodată nu se surprinde un cal. Apropierea de cal se face din faţă abordând o
mimă încrezătoare. Este recomandat purtarea echipamentulului personal de protecţie
(şapcă şi mănuşi de protecţie).
Abordarea cailor se face cu atenţie şi blândeţe, intrând în boxă lateral pe
partea stângă numai după o prealabilă atenţionare cu voce pentru ca angajaţii să îşi
facă simţită prezenţa rostind cuvântul
"PRIMEŞTE" şi mai apoi se mângâie crupa,
spinarea, regiunea spetei şi a capului.
Abordarea, contenţia, mângâiatul, legarea cu
căpăstrul, ridicarea piciorului, pansajul, sunt
operaţii efectuate încă de la vârsta de 3-4 luni a
mânzului pentru a se obişnui cu diversele activităţi
şi operaţii desfăşurate în preajma sa (fig.6).
Dangalizarea mânzului se efectuează în
prezenţa a doi îngrijitori pentru a-l contenţiona iar
la nevoie se aplică iavaşaua (art.279).
Caii nărăvaşi se vor izola la capătul grajdului sau în boxe speciale, fiind bine
asiguraţi contra dezlegărilor accidentale.
Pansajul sau curăţenia în boxă se execută doar după ce în prealabil calul este
legat la jgheab, iesle sau belciuge. Se evită exteriorizarea oricărui comportament
brutal: voce ridicată, lovituri venite din partea îngrijitorilor. În adăposturile cu
cai, aleea centrală va fi largă pentru a se asigura siguranţa muncitorilor. Cailor
care au tendinţa de a muşca li se vor aplica botniţe, celor sperioşi, căpăstru cu
ochelari. Personalul nu va sta în spatele cailor în timpul adăpării sau a consumului
de furaje.Orice intervenţie se va face numai după o perfectă contenţionare a
Fig.6. Contenţia cailor
(prelucare www.google.com )
141
animalelor. Contenţia se aplică doar în cazuri extreme, intervenţii speciale,
chirurgicale, caz în care se aplică iavaşaua. Examinarea membrelor se va
efectua prin ridicarea membrului din partea opusă celui examinat pentru a evita
loviturile.
Potcovitul presupune prezenţa a două persoane. Atribuţiile acestora sunt
diferite.Unul va ţine calul, celălalt va efectua potcovitul prin ţinerea piciorului
lateral, cu mâinile bine fixate pe chişiţă. Potcovitul va fi efectuat doar de
personal calificat.
Depistarea iepelor în călduri se efectuează la bara de încercare. Atât
îngrijitorii iepei cât şi ai armăsarului vor sta plasaţi lateral pentru a evita
accidentarea prin lovire. In vederea efectuării unei monte fără pericol de
accidentare, iapa se va contenţiona cu harnaşamentele de contenţie aflate în
dotare, frânghii sau chiostecuri plasate la nivelul chişiţelor posterioare, iar
frânghiile se trec cruciş printre membrele anterioare şi mai apoi peste gât apoi
se răsucesc sub gât şi vor fi ţinute în permanenţă cu mâna.
O atenţie deosebită se acordă iepei înainte de fătare. Nu se va intra în
boxa acesteia ci se va amenaja un spaţiu "zonă de scăpare" pentru a da
posibilitatea celor care supraveghează fătarea de a avea acces la boxă dar şi de
a evita eventualele accidentări. Echipamentul de protecţie compus din: mănuşi,
şapcă, cizme cu capete metalice nu trebuie să lipsească nici unui angajat
implicat în supravegherea fătării.
Urcarea pe cal se efectuează după ce acesta a fost obişnuit cu şaua bine
întreţinută pentru a evita rănirea regiunii greabănului, a spetei şi după ce chinga a
fost bine strânsă.
Pentru înhămarea calului la un vehicul de tracţiune primele lecţii constau în
înhămarea calului la butuc. La primele lecţii de ham, calul începător va fi înhămat
lângă unul mai vârstnic, blând şi puternic. Conducătorul vehiculului cu tracţiune
hipo va ţine hăţurile cu ambele mâini, va sta pe scaun cu privirea înainte. Se evită
conducerea din poziţii incomode: aşezare laterală, cu picioarele atârnând în afară
sau plasarea acestuia pe încărcătură. Scaunul conducătorului vehiculului de
tracţiune hipo va fi prevăzut cu spătar, pernă, platformă pentru picioare, bară de
protecţie, trepte de urcare şi frână de mână. Vehiculul va fi prevăzut obligatoriu cu
sistem de oprire-frânare care să poată fi acţionat chiar de pe locul conducătorului.
Când sunt angrenate mai multe vehicule hipo în deplasare, distanţa dintre ele
142
va fi de 1, ½ din lungimea acestora. In circulaţia pe drumurile publice a
vehiculelor hipo şi pentru menţinerea siguranţei în trafic a tuturor participanţilor
acestea vor fi prevăzute cu două felinare (unul cu lumină de culoare albă şi altul
cu lumină de culoare roşie sau portocalie).
Personalul care antrenează caii tineri ar trebui să deţină abilităţi de călărie şi
instruire de specialitate, iar cei care participă la împerecheri trebuiesc să fie
experimentaţi şi foarte atenţi la detalii.
Indiferent de recompensa pe care calul o primeşte: zahăr, morcov sau pâine,
acestea se vor oferi cu palma întinsă pentru a nu fi apucat de degete.
Dacă pentru îmbăierea cailor se folosesc surse de apă stătătoare sau
curgătoare, persoanele care însoţesc caii trebuie să ştie să înoate şi nu vor sta
călare pe cal. La păşunatul în grup, se interzice muncitorilor să se culce pe iarbă
sau la umbra tufelor, existând pericolul de a fi călcaţi de animale.Purtarea
echipamentului de protecţie şi luarea de măsuri pentru prevenirea contactării
bolilor profesionale sunt obligatorii.
6.1.1.Norme specifice de securitate a muncii în încărcarea, descărcarea şi
transportul cailor (art.328-352 NSSM 50)
Incărcarea şi descărcarea cailor necesită prezenţa a cel puţin două persoane.
Tineretul cabalin va fi antrenat prin încărcarea şi descărcarea de câteva ori.
Animalele vor fi hrănite după încărcare. Caii trebuiesc conduşi drept de la rampă
până în boxă, astfel încât să nu păşească în afara rampei ceea ce ar putea constitui
pericol de accidentare şi pentru ei dar şi pentru persoanele aflate de faţă. Partea
frontală a rampei trebuie lăsată jos asfel încât calul să vadă peste ea.
Regulile de care se ţine seama la transportul cailor pe cale ferată sunt legate
în primul rând de vagoanele care trebuiesc să ofere condiţii sigure de transport,
adică să se prezinte în stare bună de funcţionare, fără defecţiuni tehnice, verificate,
dezinfectate şi avizate de medicul veterinar.
Imbarcarea se realizează numai în condiţii de luminozitate bună şi în ordinea
stabilită. Pe cât posibil este recomandat încărcarea în vagoane a cailor de acelaşi
sex evitându-se amestecul. După îmbarcare uşa se fixează cu bară de lemn dacă
nu există bară de metal. Caii se leagă individual pe părţile laterale ale vagonului,
fixaţi de inele, iar cei mai retivi vor fi despărţiţi prin stănoage.
In timpul transportului îngrijitorul nu va intra la cai pentru a nu fi strivit sau
143
accidentat prin lovire. Este de preferat ca transportul să fie însoţit de îngrijitori cu
experienţă sau chiar îngrijitorii cailor.
La transportul cailor cu mijloace auto se va avea în vedere înălţimea
oblonului situat pe pereţii laterali. Pentru a se evita accidentările la pornirea,
oprirea bruscă sau viraje, caii vor fi legaţi cu lanţuri bine prinse în inelele fixate pe
obloanele laterale. In caz de opriri, staţionări, îndeosebi pe timp de noapte,
vehiculele vor fi parcate numai în locuri special amenajate, departe de drumul
principal cu luminile de poziţie aprinse sau amplasarea tringhiului reflectorizant.
Transportul cailor pe jos se face doar de către personal cu experienţă. Pe
drumurile publice nu se vor transporta grupuri de cai indiferent de categoria de
vârstă. Numărul de îngrijitori depinde de stadiul de învăţare a calului la ham.
Caii tineri vor necesita atenţie sporită din care cauză se repartizează 1
îngrijitor la 1-2 cai. De regulă îngrijitorul ţine căpăstrul sau pana cu mâna dreaptă
şi se deplasează pe marginea dreaptă a carosabilului alături de cal care va merge
pe partea necarosată.
Grupul de cai se încolonează câte unul sau în perechi, dar ca regulă, în faţă
la mijloc şi spatele grupului vor fi plasaţi caii mai liniştiţi. În faţa grupului este
plasat un călăreţ cu un cal obişnuit cu circulaţia autovehiculelor care să nu se
sperie. In alte cazuri se amplasează o căruţă înainte şi una în urma grupului de cai
care va fi încărcată cu harnaşamente, furaje, ustensile şi oameni de rezervă.
Călăreţul din fruntea grupului va purta un steguleţ regulamentar prevăzut în legea
circulaţiei avertizând pe toţi participanţii la trafic asupra reducerii vitezei.
Aceleaşi reguli se aplică şi celor care se află în spatele coloanei. La trecerea
peste calea ferată conducătorul se va asigura că drumul este liber.
6.3. Norme specifice de securitate a muncii în fermele şi complexele de
taurine (art.205-256 NSSM 50)
Normele de protecţie a muncii în
fermele de taurine se referă la: abordarea
animalelor (bovinele lovesc lateral, deci se
vor aborda din spate), contenţia acestora
(mucarniţa, inel nazal cu baston) (fig.7),
exploatarea utilajelor pentru mulsul mecanic
şi acelora de evacuare a dejecţii lor.
Fig. 7. Contenţia bovinelor şi caprinelor (www.fao.org)
144
Abordarea şi contenţia bovinelor se va face prin apropierea personalului
din spatele animalului, cu aşezare în dreptul spetei stângi,îndreptat cu faţa spre
capul animalului şi cu mâna stângă se apucă vârful cornului, acoperindu-l cu
degetul mare. Mâna dreapta va coborî uşor printre coarne apucând între
degetul mare şi arătător peretele despărţitor a nărilor (septumul nazal),
strângând şi ridicând capul animalului.
Curăţarea ongloanelor necesită contenţia animalelor folosindu-se în acest
sens, travaliul. In cazul în care lipseşte din unitate, curăţarea ongloanelor
anterioare presupune prezenţa a două persoane. Unul dintre operatori va fixa
capul, ţinând cu o mână de nări şi cu cealaLtă de vârful cornului. Pentru curăţarea
ongloanelor posterioare se va aplica mucarniţa. Un angajat va ţine mucarniţa iar
celălalt va prinde cu o mână tendonul de deasupra jaretului şi cu cealaltă mână
buletul, introducând un genunchi sub piciorul animalului.
Deoarece bovinele lovesc lateral în timpul musului manual, mulgătorul va
sta pe scaunul de muls, în partea dreaptă, înaintea ugerului.
Datorită pericolului de electrocutare în perioada de muls, este interzis ca
personalul să întreprindă măsuri de reparare a instalaţiei electrice sau să efectueze
operaţii de verificare a pompei de vacuum. Generatorul de vacuum şi tabloul de
distribuţie pentru curentul electric, vor fi montate într-o cameră specială, unde au
acces numai persoanele calificate şi instruite.
Nu se permite ca la spălarea conductei de vacuum racordată instalaţiei de
muls să se folosească o cantitate de soluţie mai mare de 70% din capacitatea
rezervorului în vederea eliminării apei de condensaţie.
Exploatarea instalaţiei de muls se efectuează numai de către personal
instruit, care va respecta regulile de igienă personală şi condiţiile de igienă a
mulsului, condiţiile de igienă impuse locului de muncă, a aparatelor şi instalaţiilor
de muls.Se interzice păstrarea altor substanţe în aceeaşi încăpere cu instalaţia de
muls. Dezinfecţia instalaţiei de muls cu substanţă alcalină sau acidă presupune
purtarea echipamentului de protecţie, iar personalul care deserveşte instalaţia va fi
supus periodic controlului medical pentru prevenirea răspândirii unor boli
contagioase.
Repararea defecţiunilor apărute la sistemul de evacuare mecanică a
dejecţiilor (racleţi) se vor întreprinde numai după oprirea instalaţiei. Cuplajele
vor fi prevăzute cu apărători.
145
Când adăposturile sunt prevăzute cu pardosea tip grătar, la evacuarea
dejecţiilor din fose, canale sau bazine de colectare, personalul trebuie să fie dotat
cu echipament de protecţie, mască contra gazelor şi centură de siguranţă.
Se acordă atenţie deosebită purtării echipamentului de protecţie mai ales în
cazul în care sunt vizate activităţi care se vor desfăşura în camerele de vizitare,
fose sau camera grătarelor; operaţiuni care vor fi direct supravegheate de şeful de
staţie sau şeful de echipă. Datorită acumulării noxelor precum dioxid de carbon,
hidrogen sulfurat, amoniac, purtarea măştii respiratorii este obligatorie iar munca
în echipă o necesitate. Angajaţii amplasaţi la gura de acces a camerei, echipaţi
corespunzător vor supraveghea atent persoana intrată, pentru acordarea primului
ajutor în caz de necesitate. Targa şi aparatul de respiraţie artificială nu vor lipsi de
lângă aceştia. Pesonalul staţiei este obligat a fi vaccinat împotriva T.A.B:
tuberculoză, antrax, bruceloză, fişele medicale ţinute la zi. In primele 3 luni de la
angajare, este obligatoriu ca personalul angajat să urmeze un curs sanitar. Se
interzice fumatul în sala pompelor, camera grătarelor sau în apropierea bazinelor
de recepţie.
Nu se permite prezenţa altor persoane decât a celor angrenate în activităţile
specifice acestui sector, existând în acest sens averizarea ACCESUL
PERSOANELOR STRĂINE INTERZISĂ; zona va fi luminată în permanenţă.
Bazinele de decantare şi fermentare vor fi împrejmuite şi se vor plasa
inscripţii de avertizare "pericol de înec".
La evacuarea dejecţiilor prin pompare la distanţă sau aspersare, personalul
va fi echipat cu pelerină de protecţie, cizme şi mănuşi de cauciuc.
În fermele de taurine se vor respecta normele de protecţie a muncii pentru
prevenirea transmiterii bolilor profesionale de natură infecţioasă, parazitară sau
micotică.
6.3.1.Facilităţi de manipulare a taurilor
A evita accidentele este mai la îndemână decât a suferi în urma
repercursiunilor rezultate în urma contactului violent cu taurii.Manipularea
corespunzătoare a animalelor de fermă este esenţială şi joacă un rol extrem de
important în reducea riscului de rănire a persoanelor implicate în munca cu
animalele şi mai ales cu această categorie.
Taurii trebuie priviţi întotdeauna cu respect şi trataţi cu prudenţă. Chiar dacă
146
un taur este aparent liniştit, sunt imprevizibili, aşadar precauţia în jurul unui taur
este permanentă.
Toţi taurii sunt consideraţi a fi potenţial periculoşi, motiv pentru care vor
avea inel nazal iar pentru deplasarea lor se foloseşte bastonul rigid. Cel care este
desemnat cu deplasarea, mişcarea taurului, îl conduce plasat fiind întotdeauna
lateral faţă de animal şi nu în faţa acestuia. La introducerea inelului nazal pentru a
reduce suferinţa animalului acesta va fi tranchilizat şi se va evita rupea septumului
nazal care duce la reformarea şi sacrificarea animalului.
La intrare în incinta unui teren sau într-o turmă de tauri se vor folosi
întotdeauna tractorul sau un autovehicul adecvat. Animalele reacţionează
imprevizibil când sunt manipulate sau în prezenţa unor persoane necunoscute;
când se află într-un mediu necunoscut sau când sunt separaţi. De regulă animalele
răspund în felul lor la modul în care sunt tratate sau în urma experienţelor pe care
le-au trăit anterior (www.hsa.ie,).
Nu se permite intrarea personalului în zona în care animalele stau îmbulzite,
accidentele fiind grave sau soldate cu deces prin zdrobirea pieptului. Ca şi
echipament de protecţie care nu poate lipsi din dotarea nici unui angajat din acest
sector: cizmele cu vârful de oţel. Purtarea acestor încălţări previn leziunile la
nivelul picioarelor şi mai cu seamă a degetelor cauzate de contactul direct prin
călcare de către animale.
De regulă persoanele care se ocupă de această categorie trebuie să aibă
vârste cuprinse între 18-65 de ani, să fie în formă, agili şi instruiţi în munca cu
taurii.
Pentru o bună desfăşurare a activităţilor cu această categorie de animale se
recomandă:
Asocierea persoanelor cu lucruri plăcute pentru tauri, precum hrana, exerciţiile
sau îngrijirea acordată. Incă de mici tăuraşii vor fi obişnuiţi cu aceste deprinderi;
Toţi tăuraşii cu vârste de peste 10 luni ar trebui să poarte inel nazal inspectat cu
regularitate;
Se va evita contactul taurilor cu alte persoane prin amplasarea locurilor de
păşunat departe de ochii curioşi ai trecătorilor;
Orice suprafaţă destinată taurilor ar trebui împrejmuită iar porţile securizate şi
întreţinute în condiţii de siguranţă;
147
Nu se vor efectua mişcări bruşte în prezenţa taurilor căci sunt receptivi la
mişcare nu la culoarea roşie;
Nu se va permite accesul copiilor în preajma zonelor în care sunt plasaţi tauri;
Este necesară amplasarea unor semne de avertizare în zonele adiacente faţă de
amplasamentul taurilor pentru a evita posibilele întâlniri a acestora cu diverse
persoane;
În proiectarea construcţiei se va ţine seama de protecţia îngrijitorului căruia nu
i se permite intrarea efectivă alături de tauri în momentul în care asigură furajarea
sau introduce aşternutul;
Ţarcurile pentru tauri ar trebui să permită şi vizualizarea altor animale.In
fermele de vaci, ţarcurile sunt amplasate în aşa fel încât taurul să poate vedea cum
vacile se deplasează spre sau dinspre sălile de muls sau padoc.
6.3.2. Fătarea şi înţărcarea
Vacile şi în special junincile pot fi foarte imprevizibile în timpul sau după
fătare. După fătare orice persoană care intră în arealul vacii poate fi considerat un
intrus. Există incidente care arată cum fermierii au fost ucişi de vaci.
Anumite practici precum: luarea viţelului de lângă mamă, introducerea
unui alt viţel, pot provoca modificări în comportamentul vacii. In general, dar
nu întotdeauna apar semne de avertizare pre-fătare care se manifestă prin
nervozitate, de aceea prudenţa personalului care asistă la fătare va fi maximă.
Zona de fătare trebuie să deţină o suprafaţă adecvată, acoperită cu aşternut
bogat din paie, bine luminată şi îndepărtate orice obstacole. Mulţi dintre
angajaţi suferă accidentări în urma ajutorului acordat vacii la fătare prin
ridicare şi tragere a viţelului. Leziunile la nivel de spate pot fi prevenite prin
instalarea unui sistem mecanic de ridicare gen scripete.Viţelul după fătare va fi
ţinut între angajat şi juninca sau vaca nou fătată pentru a asigura calea de acces
spre ieşire sau de "scăpare planificată " mai facilă.
Copii vor fi ţinuţi departe de zona de fătare. Orice animal prezent în
apropierea vacii are efect perturbator.
Pentru a intra la viţei, uşile vor fi accesibile doar acestei categorii şi a
personalului care lucrează în acel sector.
148
6.3.3.Incărcarea, descărcarea şi transportul taurinelor (art.317- 327 NSSM 50)
Multe accidente se petrec în timpul îmbarcării sau debarcării animalelor,
motiv pentru care se vor crea facilităţi adecvate pentru încărcarea şi descărcarea
lor. Manipularea animalelor în timpul încărcării sau descărcării prezintă factori de
stress, motiv pentru care acestea reacţionează uneori imprevizibil şi pot aduce
injurii la adresa sănătăţii celor prezenţi. Principala condiţie în desfăşurarea fără
pericol a acestor activităţi, o constituie asamblarea zonelor şi asigurarea
facilităţilor de încărcare şi descărcare care au ca rezultat final eficientizarea
muncii. Rampele de îmbarcare vor fi prevăzute cu parapeţi laterali, confecţionaţi
din bare groase, metalice şi înalte, iar podeaua confecţionată din calupi groşi din
scândură peste care din 20 în 20 cm se vor prinde şipci în vederea evitării
alunecării (art.319). Este de preferat asamblarea unei uşi sau a unei porţi care să se
potrivească cu lăţimea remorcilor.
Instructajul de protecţie a muncii se efectuează dependent de mijlocul de
transport (auto, feroviar, maritim, calea aerului). Pe timpul transportului, animalele
retive vor fi despărţite prin stănoage, iar celor care provin din exploataţii diferite li se
va acorda atenţie sporită până la obişnuirea lor cu colectivul.
Pe parcursul transportului taurii vor fi legaţi de inele rezistente prinse de
părţile laterale ale vehiculului. In transportul cu mijloace auto, camioane sau
remorci pereţii vor fi mai înalţi cu cel puţin 15 cm faţă de înălţimea animalului
aflat în poziţie patrupodală.
In activităţile de încărcare-descărcare a taurilor retivi şi prevenirea
accidentelor provocate persoanelor participante dar şi pentru a evita rănirea
animalelor se administrează tranchilizante (combelan).
Indiferent de mijlocul de transport, animalele se încarcă unul câte unul.
Mai întâi animalele blânde şi mai apoi cele sperioase. Un rol important
revine însoţitorilor, care au obligaţia de a semnala orice caz suspect de
îmbolnăvire. Însoţitorii vor beneficia de un loc special de odihnă. Ca regulă
generală, interiorul vehiculelor va fi bine luminat.
In transportul pe cale ferate îngrijitorii vor fi instruiţi asupra pericolelor de
electrocutare din cauza neatenţiei, urcare neautorizată pe vagoane sau deschiderea
domelor de aerisire.
149
Transportul animalelor pe jos se efectuează după fixarea categoriei, efectivului,
întocmirea unei organigrame riguroase care prevede locurile pentru popas, de
preferat din 3 în 3 ore.
6.4.Norme specifice de securitate a muncii în fermele şi complexele de
porcine (art.257-262 NSSM 50)
In vederea efectuării unor intervenţii, contenţia porcilor de talie mare
necesită utilizarea harnaşamentelor de contenţie (iavaşaua), formată dintr-o
frânghie cu ochi de lanţ aplicată pe maxilarul superior înapoia colţilor.
Pentru a închide lanţul de falca superioară se va trage de frânghie
(fig.8). La scoaterea lanţului,
lărgirea frânghiei se va face cu
ambele mâini.
La intrarea în boxelor
vierilor sau a scroafelor cu
purcei prezenţa personalului se
face remarcată printr-un strigăt,
iar pentru tratamentul efectuat
purceilor (tăierea colţilor, cozii,
administrarea fierului sub diferite forme), aceştia se vor apuca de bot şi de
picioarele posterioare pentru a nu guiţa, modalitate prin care se evită atacul
scroafelor. În fermele de porcine, se acordă atenţie deosebită exploatării
corecte a instalaţiilor de încălzire, ventilaţie, evacuare a dejecţiilor, iluminat
şi mai ales în bucătăria de preparare a furajelor. Aleile de circulaţie şi cele
dintre boxe vor fi în permanenţă menţinute curate şi se vor aşterne materiale
antiderapante. Se evită contactul aşternutului (rumeguş) introdus în boxele de
fătare cu becurile infraroşii sau stropirea acestora, acestea reprezentând cauze
ale electrocutării. Becurile infraroşii se vor monta numai după ce instalaţia
este scoasă din funcţiune. Gurile de canal vor fi acoperite pentru prevenirea
căderilor.Se vor respecta normele de protecţie a muncii în vederea prevenirii
zoonozelor profesionale.
Fig.8 Contenţia porcilor (www.fao.org)
150
6.5.Norme specifice de securitate a muncii în fermele de ovine
(art.197-204 NSSM 50)
Atenţie deosebită se acordă respectării normelor de protecţie a muncii
referitoare la abordarea berbecilor retivi, exploatării corecte a instalaţiilor
electrice pentru tuns, prevenirii incendiilor şi instalării zoonozelor.
Condiţiile pentru manipularea în siguranţă a aparatelor de tuns:reţea
electrică izolată şi în perfectă stare de funcţionare. Distanţa minimă de amplasare
a grupului electrogen faţă de locul de muncă este de cel puţin 15 m.
In vecinătatea centrelor de tuns obligatoriu va exista amplasat un pichet de
incendiu dotat cu lăzi de nisip, rezervoare cu apă, stingătoare portabile şi utilaj
necesar pentru stingerea incendiilor. Nu se vor acumula în centrele de tuns
cantităţi prea mari de lână. Condiţii obligatorii în centrele de tuns: spaţii
amenajate dotate cu: platforme termoizolante, centură de împământare,
transformatori separaţi, şi echipament electroizolant complet pentru personalul
care se ocupă de tunderea oilor. Foarfecele de tuns vor fi prevăzute cu mânere
îmbrăcate cu un material moale pentru a evita rănirea.
Abordarea berbecilor se face prin apucarea membrului posterior sau a
ambelor coarne. Nu se vor provoca berbecii la luptă. Câinii din incintă vor fi
vaccinaţi contra rabiei, supuşi tratamentelor antiparazitare în special împotriva
viermilor intestinali.
6.6.Norme specifice de securitate a muncii în fermele şi combinatele avicole
(art.166-196 NSSM 50)
Măsurile de securitate a muncii specifice în sectorul avicol se referă în
special la exploatarea în bune condiţiuni a instalaţiilor electrice de ventilaţie,
încălzit, iluminat, apoi a transportoarelor şi distribuitoarelor de furaje, prevenirea
accidentelor şi a bolilor profesionale.
La încălzirea halelor de păsări cu ajutorul aerotermelor se ţine seama de
următoarele aspecte: interzicerea funcţionării acestora dacă se constată scurgere
de combustibil la nivel de racorduri.Personalul care supraveghează buna
funcţionare a aerotermelor trebuie să fie instruit şi nu se permite accesul altor
persoane pentru punerea în funcţiune, verificarea sau remedierea defecţiunilor. Nu
151
se permit reparaţii la aerotermenele care au ca agent de căldură apa caldă numai
după răcirea acesteia deoarece aburul care circulă se află sub presiune.
Sălile de incubaţie, puierniţele şi halele cu păsări adulte, vor fi încălzite şi
ventilate după norme igienice. Instalaţiile electrice vor fi bine izolate, protejate şi
supravegheate de către personal instruit.
In staţia de sortat ouă se interzice intrarea personalului neautorizat, iar cel
care deserveşte staţia îşi are însuşite cunoştinţele de protecţie a muncii specifice
activităţii. Pornirea sau oprirea maşinilor de sortat, a benzilor de transportat ouă şi
a maşinilor de ambalat se fac cu atenţionarea celor care îşi desfăşoară activitatea
în acele sectoare.
Echipamentul de protecţie încheiat, boneta, basmaua de protecţie fac parte
din condiţiile obligatorii impuse salariaţilor care lucrează la maşinile de sortat
pentru a evita accidentele rezultate din prinderea părului sau altor părţi ale
echipamentului desfăcut la organele în mişcare ale maşinii. Nu se permite
staţionarea autovehiculelor cu motorul pornit, iar cărucioarele cu ouă vor fi
deplasate prin împingere de mânerele cu care sunt prevăzute.
Benzile de transport vor fi permanent supravegheate, acestea reprezentând
un pericol real de accidentare. Accesul în depozitul de ouă este interzis
personalului. Există personal nominalizat cu acces. Depozitele sunt dotate cu
buton de semnalizare: OM ÎNCHIS.
Manipularea substanţelor necesare pentru fumigarea ouălor în staţiile de
incubaţie se realizează de către personal instruit, echipat corespunzător iar
existenţa antidotului adecvat în unitate este obligatoriu. Fumigarea are loc în
spaţii special amenajate prevăzute cu sistem de încălzire, instalaţie de ventilaţie
forţată. Aceste instalaţii sunt comandate obligatoriu din exterior iar utilajele
acţionate electric vor fi supuse unor verificări zilnice.
Incubatoarele electrice se vor dezinfecta numai prin gazări cu formol, pentru
a preveni producerea de scurtcircuite sau electrocutări.
În halele cu păsări şi sălile de incubaţie, se vor lua măsurile necesare pentru
combaterea gazelor nocive şi a pulberilor, personalul va purta echipament de
protecţie.
152
6.7. Norme specifice de securitate a muncii în apicultură (art.420-423 NTS)
Stupinile se amplasează cât mai departe de drumurile circulate, se
împrejmuiesc şi se asigură paza acestora. Personalul trebuie să fie instruit,
prevăzut cu echipament de protecţie. Absenţa oricărui miros care ar irita albinele
(transpiraţie, alcool, etc) este o condiţie obligatorie. În cazul transportului
stupilor cu mijloace hipo, animalele vor fi înhămate astfel încât să poată fi
deshămate rapid, în caz de accident neprevăzut. Pe calea ferată, vagoanele vor fi
perfect închise, ventilaţia va fi asigurată prin site metalice, iar pe vagoane se va
afişa o tăbliţă indicatoare: "Atenţie, albine". În stupină este interzisă intrarea
persoanelor străine, copiilor şi animalelor.
6.8.Norme specifice de securitate a muncii în sericicultură
(art.424-435 NSSM 50)
Angajarea muncitorilor în sectorul sericicol se face după un prealabil
examen medical, prin care se exclud persoanele alergice la sericină, pulberea de
pe corpul şi aripile flurilor de mătase.
Atenţie deosebită se acordă în perioada de recoltare a frunzelor de dud.
Pentru culesul frunzelor de dud nu se vor folosi scări improvizate, iar
înainte de a se urca pe scară angajatul trebuie să controleze stabilitatea acesteia.
Nici desfăşurarea activităţilor în halele cu viermi de mătase nu este lipsită
de pericole. La împrospătarea hranei se foloseşte hârtie perforată şi nu se vor
prinde viermii cu mâna. La dezinfecţia cu formol a încăperilor şi a utilajului
folosit în creşterea viermilor de mătase, personalul va purta echipamentul de
protecţie individual necesar (art.427-431). Controlul periodic medical se
efectuează obligatoriu de două ori pe an şi obligatoriu înainte de înfluturare
pentru depistarea personalului cu probleme alergice la pulberea de pe corpul
flururilor. Este obligatoriu menţinerea curăţeniei permanentă a halelor şi se evită
producerea şi răspândirea prafului.
6.9.Norme specifice de securitate a muncii în piscicultură (NSPM 64)
Nici o ambarcaţiune nu va părăsi malul fără a fi însoţită de fişă indicatoare
cu menţionarea tonajului, numărului de persoane, felul transportului şi
inventarul întocmit asupra echipamentelor de salvare.
153
Scufundătorii nu vor intra în apă fără jalon de ghidaj şi echipă de
supraveghere. Toate malurile drepte sau cu niveluri înalte, frecventate de
muncitori în timpul serviciului, vor fi prevăzute cu table indicatoare, pentru a
evita alunecările în apă şi înecul.
Pescuitul cu orice fel de unelte va fi practicat numai de către personal
calificat, şi instruit.
6.10.Norme specifice de securitate a muncii în sectorul animale de blană
(art.397-407 NSSM 50)
Este interzis accesul persoanelor străine în fermele de animale de blană. În
cazul unor vizite organizate, accesul în fermă este permis numai după efectuarea
unui prealabil instructaj, în care se evidenţiază pericolul cu care cei prezenţi se pot
confrunta. Vizitatorii vor fi însoţiţi obligatoriu de către şeful de fermă sau
locţiitorul acestuia şi de îngrijitorul lotului de animale vizitate.
Persoanele în stare de oboseală sau de ebrietate a căror reflexe sunt
diminuate, nu vor fi admise la lucru. Animalele şi uneltele de îngrijire se vor da în
primire pe îngrijitori, evitându-se fluctuaţia personalului. Activităţile de pe întreg
flux tehnologic din fermele de animale de blană se vor desfăşura în linişte şi se
interzice cu desăvârşire producerea de zgomote puternice sau neobişnuite.
Abordarea, contenţia, comportamentul vizavi de animale se face cu calm,
blândeţe şi răbdare, pentru a preîntâmpina dezvoltarea unor deprinderi rele la
aceste animale; este strict interzis iritarea intenţionată a animalelor.
Contenţia animalelor de blană se efectuează numai de către personalul
fermei, care este special instruit în acest scop şi care va purta mănuşi din piele
lungi până la cot şi cizme rezistente la muşcăturile animalelor.
Nurci (art.397-401 NSSM 50). Pentru contenţia nurcilor se folosesc mănuşi
de piele groasă şi cuşti speciale utilizate şi la transportul nurcilor în interiorul
fermei. Prinderea nurcii cu mănuşa se face în momentul ieşirii animalului din cuib
în cuşcă. In vederea intervenţiilor zoo-veterinare, nurca se ţine la nivelul cefei cu
o mână şi cu cealaltă de corp. Atât cuşca de transport cât şi cuibul nurcii sunt
prevăzute cu uşiţe prevăzute cu şiber. Pentru prinderea nurcii cu cuşca, animalul
se închide în prealabil în cuib, se aşează cuşca cu uşiţa deschisă în dreptul uşiţei
cuibului, se deschide cuibul, apoi nurca se goneşte în cuşcă şi se încuie şiberul
cuştii. Prinderea nurcilor evadate se face cu ajutorul unui minciog prevăzut cu
154
inel metalic.
Animalele capturate se transportă până la locul de cazare în minciog; la
introducerea în cuşcă se folosesc mănuşile de piele.
Pentru examinare sau intervenţii veterinare în masă la nurci, se utilizează
cuşti, asemănătoare cu cele de transport, însă a căror podea este dublă şi care
poate fi ridicată presându-se animalele la partea superioară a cuştii, asigurându -se
astfel imobilizarea lor.
Vulpi (art.402-407 NSSM 50). Prinderea vulpilor se face de gât cu cleşte
special de contenţie, iar după prinderea în cleşte, este scoasă în afară şi o a doua
persoană o apucă de coadă, apoi îi imobilizează membrele posterioare. La
prinderea labelor, îngrijitorul va purta mănuşi de protecţie speciale pentru
preîntâmpinarea zgârieturilor. Pe distanţe mici, vulpile se transportă în cleşte,
ţinând în tot acest timp cu o mână coada. Mâna de pe cleşte va fi ţinută la o
distanţă suficient de mare de botul animalului pentru a nu-i da posibilitatea să
muşte. Prinderea şi contenţia tineretului de vulpe cu vârsta de până la 2-3 luni se
poate face cu mănuşi din piele groasă, ţinându-se animalul de ceafă şi coadă.
Nutrii (art.408-410 NSSM 50). Pentru contenţie, nutria închisă în cuibar sau
mânată într-un colţ al cuştii, se prinde cu atenţie de mijlocul cozii, se ridică în aer,
apoi se aşează cu labele pe un suport plan, menţinându-se în sprijin în această
poziţie. La transportul pe distanţe mici, nutriile sunt ţinute de coadă. În vederea
examinării, nutria este prinsă cu o mână de coadă şi de labele posterioare, iar
cealaltă mână se introduce pe sub abdomen până la nivelul membrelor anterioare,
prinzând pieptul. Pentru distanţe mai mari în interiorul fermei, nutriile se
transportă în lădiţe sau cuşti de transport.
6.11.Norme specifice de securitate a muncii în abatoare (art.551-568 NSSM 50)
În abatoarele pentru animale mari vor fi selecţionaţi muncitori robuşti, bine
pregătiţi profesional şi perfect instruiţi în privinţa evitării accidentelor de muncă
şi contractării de boli profesionale. Animalele retive (tauri, bivoli etc) vor fi
contenţionate şi abordate cu atenţie. În timpul sacrificării se vor evita zgomotele,
ţipetele, convorbirile care pot sustrage atenţia muncitorilor.
Pavajul halelor va fi impermeabil, nealunecos, rezistent, deoarece necesită
curăţare şi dezinfectare după terminarea fiecărei zile de lucru. Instalaţiile de frig
vor fi dotate cu dispozitive de protecţie. Muncitorii vor purta în mod obligatoriu
155
echipament de protecţie. Pentru toate operaţiile care necesită întrebuinţarea
cuţitului, se va acorda o mare atenţie din partea celui care execută aceste operaţii
în scopul înlăturării accidentelor provocate prin tăiere, din cauza mânuirii greşite
a cuţitului. Nu se admite ca mâna stângă să fie amplasată înaintea cuţitului. Pentru
prevenirea accidentelor prin tăiere, se va purta obligatoriu burtieră şi mănuşi
speciale din zale.Abatoarele sunt prevăzute cu dezinfectoare fixe pentru oameni şi
vehicule.
6.12.Norme specifice de securitate a muncii în sectorul sanitar-veterinar
(art.436-464 NSSM 50)
Persoanele care lucrează în sectorul sanitar-veterinar şi mediu infecţios, vor
fi instruite asupra pericolelor posibile la care sunt expuse (infecţii, intoxicaţii, boli
profesionale, răniri) şi asupra măsurilor care trebuiesc întreprinse pentru a evita
orice posibilitate de accidentare.
În locurile unde există pericol de infecţie, se vor pune la dispoziţie
dispozitivele necesare pentru pentru spălatul mâinilor, săpun, prosoape şi soluţii
antiseptice. In aceste locuri nu se permite consumul de alimente , nu se bea apă şi
nici nu se fumează. Intervenţiile pe animale, autopsiile şi recoltările de diferite
materiale, trebuie făcute numai de către personal calificat şi instruit, cu luarea
măsurilor de contenţie şi având echipament de protecţie adecvat.
Aparatele pentru dezinfecţie şi dezinsecţie, vor fi în prealabil verificare şi
respectată presiunea de lucru; substanţele toxice şi stupefiantele vor fi păstrate,
manipulate şi ţinute în evidenţă, conform instrucţiunilor în vigoare.
6.13.Utilaje şi instalaţii pentru pregătirea furajelor grosiere şi suculente şi
pregătirea furajelor (art.67-art.68 NSSM 50)
Tocătorile pentru grosiere vor fi bine fixate şi întreţinute, nu se vor folosi
şuruburi şi piuliţe uzate la strîngerea cuţitelor. Personalul va fi echipat cu haine
strînse pe corp iar antrenarea rădăcinoaselor şi împingerea tulpinilor se vor efectua
cu mare atenţie fără ca mâinile să se apropie de angrenajul pus în funcţiune.
Personalul desemnat cu tocarea nutreţurilor va avea grijă ca eventualele
impurităţi: pietre, obiecte metalice să nu pătrundă odată cu nutreţul la tocat pentru
a evita deteriorarea cuţitelor, apariţia fisurilor şi desprinderea unor bucăţi din ele
în timpul lucrului. Muncitorii nu vor efectua servicii de reparaţii şi nici nu vor
efectua lucrări de reglare, ungere, montare sau demontare de piese în timpul
156
funcţionării utilajului. Blocarea tocătorii de rădăcinoase se desfundă doar după o
prealabilă oprire a utilajului. Zona cazanelor de opărit va fi prevăzută cu
balustrade de sprijin amplasate la o distanţă de 10-15 cm, iar pe pardosea se vor
fixa grătare de lemn pentru a preveni alunecările sau căderile în cazan. Cazanele
cu aburi vor fi prevăzute cu hote sau alte instalaţii de ventilaţie.
Pregătirea furajelor destinate hrănirii animalelor vor fi întreprinse de
personal pregătit şi instruit în domeniu şi mai ales în folosirea morilor cu ciocan.
Pentru a preveni accidentele rezultate din pătrunderea unor corpuri metalice care
ar putea desprinde articulaţiile din moară şi să spargă carcasa morii, furajul se
controlează iar în caz de pătrundere accidentală se opreşte utilajul înainte de
îndepărtarea corpurilor străine. Nu se vor depozita în spaţiile destinate acestui
proces de tocare, mărunţire combustibili şi lubrifianţi şi nici nu se vor bloca căile
de acces cu saci sau alte materiale. Se interzice fumatul şi folosirea focului
deschis în incinta încăperilor destinate acestei activităţi. Clădirea în care sunt
amplasate tocătorile, morile este prevăzută cu ferestre rabatabile pentru a permite
antrenarea aerului proaspăt în interior.
6.14.Norme specifice de securitate a muncii în vederea
amonizării paielor în şiră (art.69-art.87 NSSM 50)
Deşi paiele constituie mai mult aşternut decât furaj, prin amonizarea lor se
ridică valoarea nutritivă astfel încât pot fi administrate ca nutreţ în hrana
rumegătoarelor. In fermele de taurine care practică acest tip de furajare, o atenţie
deosebită trebuie acordată amoniacului anhidru. Acesta este transportat numai în
autocisterne şi remorci cisterne autorizate de I.S.C.I.R (art.69).
Amoniacul anhidru îmbuteliat poate provoca accidente prin contact sau
explozie.Cei implicaţi în manipularea substanţei trebuie să cunoască implicaţiile
pe care amoniacul anhidru le exercită asupra organismului: acţiune iritantă şi de
distrugere a ţesuturilor căilor respiratorii, mucoasei oculare, nasului şi a gâtului.
Concentraţii mai ridicate afectează sistemul nervos central. Personalul
implicat în umplerea cisternelor trebuie să cunoască faptul că, odată cu atingerea
nivelului maxim, la capătul ţevii de verificare apar particule de amoniac sub formă
de ceaţă, motiv pentru care masca respiratorie este obligatorie.
Transvazarea amoniacului din autoscisterne se face în locuri îndepărtate de
depozitele de alimente, sursa de apă potabilă şi căi publice de acces. In apropierea
157
locului va exista vas cu apă curată, soluţie de acid acetic 1% şi tifon steril pentru
acordarea primului ajutor în caz accidentare uşoară (leziuni).
Personalul implicat în procesul de amonizare este numit de către deţinătorul
şirelor de paie după ce în prealabil se efectuează instructajul de protecţie a muncii
consemnat în fişa de instructaj. Nu se permite pornirea motoarelor termice,
electrice, comutatoarelor, întrerupătoarelor sau folosirea focului deschis în zona
de lucru.Aceeaşi interdicţie cu referire la aprinderea focului este valabilă şi pentru
zonele de umplere sau golire a cisternei din cauza posibilităţii de producere a unui
incendiu, prin reacţia dintre amoniacul anhidru cu concentraţie de 16-25% şi
aerul cu care vine în contact. Se interzice consumul de alimente, apă sau fumat în
timpul desfăşurării acestei activităţi (art.72-73).
In timpul lucrului se acordă atenţie tuturor elementelor componente:
furtunului care trebuie păstrat cu grijă şi ferit de lovituri sau zgârieturi,
racordurilor, locurilor de etanşare, indicaţiilor de pe manometru. In activitatea de
amonizare sunt implicaţi cel puţin doi oameni astfel încât în caz de accident,
celălalt să îi poată lua locul, să întreprindă primele măsuri în acordarea primului
ajutor şi să apeleze la asistenţă de specialitate. Echipamentul de amonizare în
vederea introducerii amoniacului anhidru în şira de paie se montează la remorca
cisternă format fiind dintr-un racord de legătură constituit din conductă, robinet,
manometru; furtun şi sondă. Furtunul este dintr-un cauciuc special prevăzut cu
capete de prindere necesare pentru racordul de legătură la sondă. Sonda cu o
lungime de 3 m are un vârf ascuţit pentru a uşura pătrunderea în şira de paie.
Presiunea de lucru 3 bar/s.
Injectarea şirelor de paie se face în puncte amplasate în zig-zag în cazul
şirelor formate din baloţi de paie ,sonda de injectare introducându-se pe cât posibil
în spaţiul dintre baloţi (art.83). In toată această activitate echipamentul de
protecţie individual este obligatoriu, la fel şi spălarea mâinilor şi a feţei imediat
după terminarea operaţiunii. Masca de gaze se îndepărtează de pe faţă numai după
ce robinetul de la recipientul cisternei a fost închis. Scoaterea măştilor se face pe
rând începând cu şeful de echipă. Nici un alt personal din unitate nu va avea acces
în zona de amonizare.
Acordarea primului ajutor în caz de accidente soldate cu leziuni ale pielii
produse de contactul cu amoniacul anhidru constă în îndepărtarea îmbrăcăminţii şi
spălarea zonei cu acid acetic 1% şi apoi cu apă curată. Segmentele pielii vătămate
158
nu se vor acoperi cu bandaj şi nici nu se vor folosi substanţe uleioase. In contactul
amoniacului anhidru cu ochii, se deschid pleoapele şi se spală cu cantităţi de apă
din abundenţă.
Ca măsură de prim ajutor în intoxicaţia rezultată din expunerea angajatului
la amoniac anhidru, acesta se scoate din atmosfera gazoasă la aer curat pentru a se
linişti administrându-i-se o cantitate mare de apă în care s-a adăugat oţet sau
zeamă de lămâie ori se administrează lapte sau albuş de ou. In cazuri mai grave se
administrează cofeina, iar în situaţii de stop cardio-respirator se administrează
oxigen printr-un vas barbotor cu acid acetic 1%. (art.87 NSSM 50).
6.15.Norme specifice de securitate a muncii în vederea folosirii utilajelor
Sau agregatelor criogenice (art.238-256 NSSM 50)
Câteva reguli de cunoaştere şi conduită se aplică şi în cazul utilajelor sau
agregatelor criogenetice. Materialul seminal poate fi congelat cu ajutorul azotului
lichid. Manipularea azotului nu se efectuează în spaţii închise fără ventilaţie căci
în aceste condiţii personalul este expus fenomenelor de asfexiere. Masca de gaze
este obligatorie când personalul petrece timp îndelungat în atmosferă în care
vaporii de azot sunt prezenţi.
Mănuşile de piele căptuşite lungi până deasupra cotului constituie unul
dintre echipamentele care nu trebuie să lipsească din dotarea nici unui angajat
pentru a evita leziunile la nivel de mâini.
Şoferii sau personalul care execută conectarea sau deconectarea furtunurilor
de la sursele de aprovizionare sau tancuri vor purta mănuşi de doc îmblănite. In
orice operaţiune în care este prezent azotul lichid: umplerea containerelor,
tancurilor, vasului, transvazarea materialului seminal dintr-un container într-altul,
personalul îmbracă veste căptuşire şi cizme-pâslari.
Echipamentul individual a personalului de deservire a tancurilor constă în:
halat alb, combinezon şi ochelari de protecţie. Aceleaşi măsuri de protecţie vor fi
luate la verificarea nivelului de azot lichid din containere, în plus înălţimea
azotului se verifică numai cu ajutorul unei tije gradate.
Se vor lua precauţiile necesare la umplerea sau golirea vaselor de presiune
prin interzicerea curbării în exces a furtunurilor.
Este interzisă staţionarea în faţa furtunurilor sau a gurilor de umplere,
evacuare a tancurilor.
159
Primul ajutor la venirea în contact accidental cu azotul lichid constă în
spălarea regiunii afectate cu apă rece din abundenţă şi aplicarea unei pomezi
(jecolan, jecozinc).
6.16.Prevenirea zoonozelor în timpul manipulării germenilor patogeni,
materialelor patologice şi a animalelor inoculate experimetal
(art.465-480 NSSM 50)
Toate unităţile zoo-veterinare cu sarcini de producţie, cercetare şi diagnostic,
vor limita dreptul de manipulare a germenilor patogeni la un personal restrâns,
pentru reducerea posibilităţilor de contaminare. Conducătorii instituţiilor,
împreună cu şefii laboratoarelor sau serviciilor respective, au obligaţia de a dota
locul de muncă cu instrumentar, instalaţii pentru prevenirea infecţiilor şi uşurarea
efortului fizic al salariaţilor. Locurile de muncă unde se manipulează germeni
patogeni şi produse periculoase, sau unde sunt adăpostite animale inoculate
experimental, vor avea uşile încuiate în permanenţă şi vor fi semnalate prin afişe
vizibile: „INTRAREA OPRITĂ‖ sau „PERICOL DE INFECŢIE‖. Culturile
microbiene şi materialele patologice vor fi sterilizate în găleţi speciale, de către
personalul calificat şi sub strictă supraveghere. Animalele de experienţă inoculate,
vor fi cazate în camere speciale sau boxe prevăzute cu instalaţii de dezinfectare a
suprafeţelor, aerului şi dejecţiilor.
Circulaţia persoanelor în aceste locuri de muncă este redusă la minimum
necesar. Purtarea echipamentului de protecţie adecvat şi dezinfecţia lui periodică
prin autoclavare este obligatorie.
Rezumat
Normele de protecţia muncii în fermele de taurine se referă la abordarea
animalelor (taurinele lovesc lateral, deci se vor aborda din spate), contenţia
acestora (mucarniţa, inel nazal cu baston), exploatarea utilajelor pentru mulsul
mecanic şi evacuarea dejecţiilor.
În fermele de taurine se vor respecta normele de protecţia muncii pentru
prevenirea transmiterii bolilor profesionale de natură infecţioasă, parazitară şi micotică.
În fermele de porcine, se va acorda atenţie deosebită abordării vierilor retivi,
contenţionării animalelor la intervenţiile de orice fel, exploatarea corectă a
instalaţiilor de încălzire, ventilaţie, evacuarea dejecţiilor, iluminat şi mai ales în
160
bucătăria de preparare a furajelor. Se vor respecta normele de protecţia muncii
priovind prevenirea zoonozelor profesionale.
Se va acorda atenţie deosebită respectării normelor de protecţia muncii
privind abordarea berbecilor retivi, exploatării corecte a instalaţiilor electrice
pentru tuns, prevenirii incendiilor şi a zoonozelor.
Maşinile electrice de tuns vor fi izolate; se interzice acumularea unor
cantităţi mari de lână în centrele de tuns.
Se va utiliza echipamentul de protecţie prevăzut prin normative, iar câinii
ciobăneşti şi de pază vor fi vaccinaţi contra turbării şi trataţi împotriva
parazitozelor intestinale.
Măsurile de tehinca securităţii muncii în sectorul avicol se referă în special
la exploatarea în bune condiţiuni a utilajelor electrice de ventilaţie, încălzit,
iluminat, apoi a transportoarelor şi distribuitoarelor de furaje, prevenirea
accidentelor şi a bolilor profesionale.
Sălile de incubaţie, puierniţele şi halele cu păsări adulte, vor fi încălzite şi
ventilate după normele igienice.Instalaţiile electrice vor fi bine izolate, protejate şi
supravegheate de către personal instruit.
Incubatoarele electrice se vor dezinfecta numai prin gazări cu formol, pentru
a se preveni producerea de scurtcircuite sau electrocutări.
În halele cu păsări şi sălile de incubaţie, se vor combate gazele nocive şi
pulberile, personalul va purta echipament de protecţie.
Este interzis accesul persoanelor străine în fermele de animale de blană. În
cazul unor vizite organizate, accesul în fermă este permis numai după efectuarea unui
instructaj pentru protecţia muncii. Vizitatorii vor fi însoţiţi obligatoriu de către şeful
de fermă sau locţiitorul acestuia şi de îngrijitorul lotului respectiv de animale.
În abatoarele pentru animale mari vor fi selecţionaţi muncitori robuşti,
pregătiţi profesional şi perfect instruiţi în privinţa evitării accidentelor de muncă şi
contractării de boli profesionale.
Animalele retive (tauri, bivoli etc) vor fi contenţionate şi abordate cu
atenţie. În timpul sacrificării se vor evita zgomotele, ţipetele, convorbirile care pot
sustrage atenţia muncitorilor.
Pavajul halelor va fi impermeabil, rezistent şi nealunecos, el se va curăţa şi
dezinfecta după terminarea fiecărei zile de lucru. Instalaţiile de frig vor fi dotate
eu dispozitive de protecţie.
161
Muncitorii vor purta în mod obligatoriu echipament de protecţie. Pentru
toate operaţiile care necesită întrebuinţarea cuţitului, se va acorda o mare atenţie
din partea celui care execută aceaste operaţii, pentru a se înlătura accidentele prin
tăiere, datorită mânuirii greşite a cuţitului; nu se admite ca mâna stângă să fie
înaintea cuţitului. Pentru prevenirea accidentelor prin tăiere, se va purta
obligatoriu burtieră şi mănuşi speciale din zale.
Persoanele care lucrează în sectorul sanitar-veterinar şi mediu infecţios, vor
fi instruire asupra pericolelor posibile la care sunt expuse (infecţii, intoxicaţii, boli
profesionale, răniri) şi asupra măsurilor pentru evitarea acestor pericole.
Lucrare de verificare
1.Care este modalitatea corectă de manipulare a taurilor şi ce măsuri
se iau în perioadele de fătare, înţărcare?
…………………………………………………………………………
2. Descrieţi conduit corectă adoptată în activităţile desfăşurate cu caii
…………………………………………………………………………
3. Care sunt normele de securitate în muncă ce trebuiesc aplicate în
fermele de ovine?
…………………………………………………………………………
4. Intr-o fermă de păsări care sunt principalele norme de securitate a
muncii dependent de sectorul în care un angajat îşi desfăşoară
activitatea?
…………………………………………………………………………
5. Care sunt măsurile de prevenire a accidentelor în momemtul
preparării raţiilor bazate pe furaje grosiere şi suculente?
…………………………………………………………………………
6. Dar în cazul amonizării şirelor de paie?
…………………………………………………………………………
7. Activităţile din apicultură nu sunt lipsite de pericole. Care sunt
acestea şi ce măsuri de prevenire se aplică?
…………………………………………………………………………
162
1.Abordarea cailor se face
a. din partea laterală dreaptă
b. din faţă
c. din partea laterală stângă
d. din spate
2.Echipamenetul de protecţie necesar a personalului care supraveghează fătarea la
iepe este compus din:
a. mănuşi
b. mască
c. şapcă
d. cizme cu capete metalice
3.Condiţiile la îmbarcarea cailor indiferent de mijlocul de transport se referă la:
a. asigurarea unei luminozităţi corespunzătoare
b. îmbarcare în ordinea stabilită
c. îmbarcarea animalelor indiferent de sex (amestec)
d. îmbarcarea animalor de acelaş sex
4.Abordarea şi contenţia bovinelor se face din:
a. lateral
b. faţa animalului
c. spatele animalului
5.Personalul care deserveşte staţia de muls:
a. trebuie să poarte echipament de protecţie obligatoriu
b. nu trebuie să poarte obligatoriu echipament de protecţie
c. echipamentul este dotat cu mască contra gazelor centură de siguranţă
d. echipamentul este dotat cu centură de siguranţă
e. va fi supus unui control medical periodic
f. nu necesită control medical
6.In cadrul activităţilor desfăşurate în camerele de vizitare, fose sau camera
grătarelor este necesar:
a. lucrul în echipă
Autoevaluare A
163
b. purtarea echipamentului de protecţie
c. purtarea obligatorie a măştii de gaze
d. prezenţa tărgii
e. prezenţa aparatului de respiraţie artificială
7.In zonele de decantare, fermentare regulile impuse fac referire la:
a. vaccinare obligatorie împotriva t.a.b a apersonalului
b. urmarea unui curs sanitar de personalul desemnat în acest sector
c. fumatul interzis în sala pompelor, apropierea bazinelor de recepţie
d. amplasarea unor inscripţii de avertizare
8.In deplasarea taurilor personalul:
a. se va situa în faţa animalului
b. se va situa lateral cu acesta
c. se va situa în spatele taurului
9.Care dintre următoarele componente ale achipamentului de protecţie nu trebuie
să lipsească din dotarea personalului care îşi desfăşoară activitatea alături de tauri:
a. cizme
b. mănuşi
c. cizme cu vârful de oţel
d. şapcă
10.Ajutorul acordat vacii la fătare poate produce leziuni la nivel de:
a. cap
b. spate
c. membre superioare
d. membre inferioare
11.Instructajul de protecţie a muncii efectuat în încărcarea, descărcarea şi
transportul taurinelor depinde de:
a. categoria de vârstă a animalelor
b. mijlocul de transport
c. sex
12.Pentru a evita atacul scroafelor purceii
a. se vor apuca de bot şi de picioarele anterioare
b. se vor apuca de bot şi picioarele posterioare
c. nu există condiţii
13.Becurile infraroşii se vor monta
164
a. după ce scroafa a fătat
b. după ce instalaţia a fost scoasă din funcţiune
c. în timpul fătării
14.Pichetul de incendiu în vecinătatea centrelor de muls este o condiţie:
a. obligatorie
b. facultativă
c. nu există pichete de incendiu
15.Abordarea berbecilor se face:
a. prin apucarea membrului posterior şi a ambelor coarne
b. prin apucarea membrului posterior sau a ambelor coarne
c. apucarea membrului anterior şi a cornelor
16.Care sunt condiţiile impuse în cazul încălzirii halelor de păsări cu ajutorul
aerotermelor?
a. interzicerea funcţionării dacă se constată scurgere de combustibil la nivel de
racorduri
b. efectuarea reparaţiilor în timpul funcţionării aerotetrmelor care au ca agent de
încălzire apa caldă
c. punerea în funcţiune, verificarea sau remedierea anumitor defecţiuni la
aeroterme se poate efectua de orice categorie de personal
d. punerea în funcţiune, verificarea sau remedierea anumitor defecţiuni la
aeroterme se face doar de personal autorizat
17.Care sunt factorii care ar putea irita albinele în prezenţa apicultorilor
a. starea de ebrietate
b. căldura excesivă a aerului
c. mirosul de transpiraţie
18.Condiţiile esenţiale la angajarea personalului în sericicultură se referă la:
a. examen medical la angajare
b. excluderea persoanelor alergice la sericină
c. excluderea personalului cu probleme alergice la pulberea de pe corpul
flururilor
19.Care dintre componentele echipamentului de protecţie a personalului care
deserveşte sectorul animale de blană nu trebuie să lipsească:
a. cleşte special de contenţie
b. mănuşile de piele groasă
165
c. minciog prevăzut cu inel metalic
20.In vederea amonizării paielor personalul va fi echipat cu:
a. racord de legătură constituit din conductă, robinet, manometru; furtun şi
sondă
b. masca de gaze
c. echipament de protecţie individual obligatoriu
1.Care dintre cei trei
muncitori din imaginea
alăturată poate lucra fără
pericol de accidentare la
desfacerea ambalajului de
sodă caustică?
1. 3.
2.
2. Se lucrează la operaţiunea de
dezinsectizare cu o soluţie toxică. Care dintre cei trei
muncitori poate executa această lucrare fără riscul intoxicaţiei?
3. 2.
1.
4. Cum trebuie folosit laptele în
alimentaţie în mod igienic? 2. crud, dar fără găleată
3. crud, dar din bidon 1.fiert
Autoevaluare B
166
5. Care dintre cei trei muncitori
este echipat corect înainte de a intra în grajdul cu animale bolnave? 2.
1. 3.
6. Abordarea cailor se face într-un anumit fel. Care dintre cei trei muncitori abordează
corect? 3.
2. 1.
7. Care dintre cei doi operatori respectă regulile de igienă a
muncii la autopsie? 1.
2.
Amândoi 8. Pentru servitul mesei de către lucrători, în mod
igienic, care dintre locurile prezentate este
corespunzător? 2. 1.
9. Care din cei doi operatori respectă normele de protecţie a
muncii la pregătirea desfăşurării acţiunilor de
deratizare? 2.
1.
Niciunul
167
10.In care dintre cele două imagini prezentate nu se
respectă normele legale de protecţie a muncii? 1.
2. Nici una
11. In care dintre cele două imagini prezentate se procedează corect la
deschiderea fiolelor de medicamente? 1.
2. 3
12. Care dintre cei trei muncitori este echipat corect pentru a lucra în
depozitul de furaje concentrate? 1. 2.
3.
13. In care dintre cele două
imagini prezentate se procedează corect la distrugerea cadavrelor de
animale? 1
2 Amândouă Nici una
14. Care dintre cei doi îngrijitori respectă
regulile de protecţia muncii la plimbarea
taurilor 1. 2.
Nici unul
168
15.Care dintre cei doi operatori este echipat corect pentru exploraţia
rectală sau vaginală la o vacă?
1. 2. Nici unul
Bibliografie
1. X X X NSSM 50- Norme specifice de securitate a muncii pentru sectorul
cresterii animalelor- http://www.iprotectiamuncii.ro/
2. X X X Normele generale de protecţie a muncii/2002
https://www.osha.europa.eu
3. X X X NSPM 64- Norme de protectie a muncii pentru piscicultura si
pescuit- www.iprotectiamuncii.ro
4. www.siguranţamuncii.ro
169
Cuprins
7. Norme generale de P.S.I.
Instructajul introductiv general
Instructajul periodic
Instructajul specific locului de muncă
Categorii de incendiu
7.1.Tipuri de stingătoare
7.2 Clasificarea incendiilor după natura surselor de aprindere şi evaluarea riscului
de apariţie a unui incendiu
7.3.Cauze ale incendiului în ferme de creştere a animalelor şi depozitelor de furaje
Rezumat
Lucrare de verificare
Autoevaluare
Bibliografie
Număr ore alocate: 1 oră
Obiective: la terminarea studiului acestui capitol vei fi capabil să :
- descri conţinutul instructajului introductiv general
- rezumi conţinutul instructajului periodic şi cel specific locului de
muncă
- prezinţi în ce constă evaluarea riscului de apariţie a unui incendiu
- recunoaşte incendiile după natura surselor de aprindere
- identifici tipurile de stingătoare şi pentru ce clasă de incendiu se pot
aplica
- explici cauzele de apariţie a incendiilor în fermele de creştere a
animalelor şi a depozitelor de furaje
170
7. Norme generale de P.S.I.
˝Apărarea împotriva incendiilor reprezintă ansamblul integrat de activităţi
specifice, măsuri şi sarcini organizatorice, tehnice, operative, cu caracter umanitar
şi de informare publică, în scopul prevenirii şi reducerii riscurilor de producere a
incendiilor şi asigurării intervenţiei operative pentru limitarea şi stingerea
incendiilor în situaţii de urgenţă care constau în evacuarea, salvarea şi asiguarea
protecţiei persoanelor aflate în dificultate, protejarea bunurilor şi mediului
împotriva efectelor produse de incendii̋ (L.nr.307/2006,
http://www.rasfoiesc.com).
Legislaţia legată de riscurile, evitarea şi apărarea contra incendiilor este
stipulată în: Legea nr.307/2006 privind apărarea împotriva incendiilor; Legea
nr.481/2004 privind protecţia civilă, cu modificările şi completările ulterioare
(Legea 212/2006); O.M.A.I. nr.163/2007 pentru aprobarea Normelor generale de
apărare împotriva incendiilor.
Organizarea activităţii de apărare împotriva incendiilor la locul de muncă,
prevăzută la art. 5 lit. d, are ca scop asigurarea condiţiilor care să permită
salariaţilor/persoanelor fizice ca, pe baza instruirii şi cu mijloacele tehnice pe care
le au la dispoziţie, să acţioneze eficient pentru prevenirea şi stingerea incendiilor,
evacuarea şi salvarea utilizatorilor construcţiei, evacuarea bunurilor materiale,
precum şi pentru înlăturarea efectelor distructive provocate de incendii, explozii
sau accidente tehnice.
Pe baza art.4, instruirea angajaţilor reprezintă parte integrantă din pregătirea
profesională şi are ca obiectiv: însuşirea cunoştinţelor şi a deprinderilor necesare
în vederea preîntâmpinării unui incendiu şi a reducerii efectelor negative în urma
apariţiei unui focar de incendiu la locul de muncă, din incinta instituţiilor sau zona
de desfăşurare a activităţilor aplicat tuturor operatorilor economici. Participarea la
cursuri, aplicaţii, exerciţii practice şi antrenamente în funcţie de tipurile de risc
specifice unităţii fac parte integrantă din instructaj (O.712/2005,art.6), a căror
periodicitate este stabilită şi aprobată prin ordin de către M.A.I şi prevăzute în
cadrul instrucţiunilor privind organizarea şi desfăşurarea pregătirii în domeniul de
prevenire şi stingere a incendiilor şi instruire în domeniul protecţiei civile.
Instructajul introductiv general are ca principal scop expunerea şi
asimilarea de către cei implicaţi, a principalelor acte incluse în normative
referitoare la modul de preîntâmpinare sau luare a deciziilor corecte în situaţii de
171
urgenţă şi activitatea de apărare împotriva incendiilor în care managementul
adoptat în situaţii de criză indiferent de profilul economic sau instituţie trebuie
asigurat prin toate mijloacele: tehnice în scopul prevenirii dezastrelor şi care face
referire la dotarea construcţiilor, instalaţiilor, cu dispozitive specific activităţii,
amenajările şi locul de amplasare a acestora precum şi expunere a modului de
utilizare, planificarea resurselor pentru asigurarea măsurilor de protecţie civilă.
Expunerea formelor şi "metodelor specifice de prevenire şi stingere a
incendiilor" dar şi a modului de acţiune care trebuiesc întreprinse în cazul apariţiei
unui focar de incendiu, modalităţile de limitare şi înlăturare a urmărilor rezultate
în urma unui incendiu fac parte tot din instruirea personalului, integrat în această
parte a instructajului (art.10 din Ordinul 712/2005 şi a celui care modifică sau
completează Ordinul iniţial 786/2005, (http://bpc981.3x.ro).
Instructajul periodic se stabileşte în funcţie de specificul condiţiilor de
muncă de către conducerea instituţiei sau a operatorului economic. Cu toate
acestea, intervalul dintre două instructaje nu trebuie să depăşească 30 zile pentru
˝persoanele cu funcţii de răspundere executivă sau operativă în cazul în care s-a
produs un incident în cadrul unităţii̋ ; ˝1-3 luni pentru tehnicieni, maiştri, ingineri
care lucrează cu aparate, maşini, utilaje, instalaţii tehnologice, sau pentru analişti,
cercetători şi personalul din laboratoare˝ (art. 21). La un interval de 3-6 luni se vor
reaminti principalele reguli de conduită legate de situaţiile de urgenţă şi activitate
de apărare împotriva incendiilor în cazul ˝personalului auxiliar şi a celor care îşi
desfăşoară activitatea în secţii de producţie, control tehnic, cercetare, proiectare,
întreţinere şi reparaţii, investiţii, transporturi a celor care lucrează în instituţii
publice˝. Intervalul 1-6 luni este perioada desemnată pentru instruirea periodică a
˝personalului auxilar care are funcţii de organizare, conducere şi control,
managerilor de instituţii, operatori economici, administraţie publică centrală şi a
instituţiilor statului˝.
Instructajul specific locului de muncă implică cunoaşterea riscului specific
locului de muncă şi se execută individual (art.16), efectuat fiind de către şeful
locului de muncă.
Categoriile de incendiu sunt clasificate conform normelor interne şi
internaţionale în clasele A,B,C,D şi instalaţii electrice, fiecărei clase atribuindu-se
materiale care pot provoca un incendiu (www.igsu.ro).
Clasa A: materiale combustibile solide (lemn, hârtie, haine, gunoi, plastic,
172
etc.);
Clasa B: lichide inflamabile (benzină, petrol, gaz, vopsele, etc.) ;
Clasa C: gaze inflamabile (gaz metan, propan, butan, hidrogen, etc.);
Clasa D: metale inflamabile (potasiu, sodiu, aluminiu, magneziu, etc.);
Instalaţii electrice: (întrerupătoare, motoare, transformatoare etc.).
Dependent de clasa de incendiu modalităţile de stingere a incendiilor diferă:
pentru clasa A: se vor folosi ca dispozitive de stingere a incendiului: stingătorul cu
pulbere, stingătorul cu spumă, clasa B: stingător cu pulbere, stingător cu CO2,
stingător cu spumă; clasa C: stingător cu CO2, stingător cu pulbere;clasa D:
stingător cu pulbere; instalaţii electrice:- stingător cu CO2, stingător cu pulbere. La
stingerea incendiilor se lucrează cu mijloace adecvate sursei de foc şi condiţiilor
locale; astfel, pentru stingerea incendiilor care au cuprins aparatele sub tensiune
electrică, se vor utiliza numai substanţe rău conducătoare de electricitate (bioxid
de carbon, tretraclorură de carbon etc).
7.1.Tipuri de stingătoare
Corpul stingătorului este de culoare roşie, "iar etichetele autoadezive vor
avea culoarea de fond corespunzătoare substanţei de stingere" (albastru: apă –AP;
galben: spumă chimică-SC, spumă mecanică SM; neagră – gaz inert CO2-G; albă
pulbere normală pentru clasa B,C de incendiu, pulbere polivalentă pentru clasele
A,B,C de incendiu şi pulbere specială pentru clasa D; verde-hidrocarburi
halogenate-H (http://ssmsu.blogspot.ro/2011). Există 4 tipuri de agenţi de stingere
care sunt încărcaţi în stingătoare de diverse capacităţi
(http://www.stingatoare.org/)
Stingătoarele cu CO2 - foarte eficiente în cazul incendiilor cu flacără
deschisă; timp de descărcare: 10…20s . Mod de întrebuinţare:
Se scoate piedica de siguranţă, se îndreaptă furtunul la baza focului, se apasă
mânerul pentru a permite eliberarea agentului de stingere.
Stingătoarele cu pulbere -rapid şi eficient în cazul incendiilor cu flacără deschisă,
limitează vizibilitatea.
Stingătoare cu spumă mecanică (agent de stingere+apă): eficient în cazul
incendiilor cu flacară deschisă, timp de descărcare: 30….60s. Folosirea acestor
stingătoare produc pagube minime după stingerea incendiului.
Apa (furtun cu apă): eficient în cazul incendiilor de anvergură cu flacără deschisă
sau mocnită, timp de descărcare: nelimitat. Precauţii:pagube colaterale, pericol în
173
cazul lichidelor inflamabile,pericol de electrocutare.
Dependent de presiunea produsă în interiorul recipientului pentru refularea
substanţei se disting mai multe tipuri de stingătoare: cu autoevacuare în care
energia de refulare este "asigurată de presiunea vaporilor substanţei la temperatura
normală de funcţionare (http://ssmsu.blogspot.ro/2011), ex: stingător cu CO2; cu
autogenerare în care substanţa va fi refulată în urma unor reacţii chimice care au
loc în momentul punerii în contact a două substanţe chimice aflate în corpul
stingătorului, ex: stingătorul cu spumă chimică; CO2 se află într-o butelie, iar la
punerea în funcţiune va fi eliberat în corpul stingătorului, ex: apa pulverizată,
pulberi stingătoare; cu presiune permanentă, azotul folosit ca şi gaz aflat sub
presiune în corpul stingătorului se află în contact direct cu substanţa de stingere,
ex: "stingătoare cu pulberi sau haloni" (http://ssmsu.blogspot.ro/2011).
Panourile de incendiu (pichetul, dulapuri metalice închise), complet echipate,
"sunt folosite pentru dotarea unităţilor şi punctelor de lucru cu mijloace de prima
intervenţie" necesare pentru a stinge un incendiu din fază incipientă
(http://ssmsu.blogspot.ro/2011).
Acestea vor fi echipate cu: ladă de nisip a cărei capacitate variază: 0,5 m3 - 1 m3,
două lopeţi cu coadă de lemn, două topoare târnăcop, două răngi cu coadă de
lemn, două găleţi a 10 litri fiecare,două stingătoare cu pulbere presurizate
permanent (P6) folosite pentru categoriile de incendiu A,B,C şi instalaţii şi
echipamente electrice sub tensiune cu condiţia ca intensitatea să nu depăşească
1000 V (http://www.psi-stingator.ro/) .
Stingătoarele de incendiu vor fi plasate în locuri vizibile şi uşor accesibile,
inspectate periodic şi a căror instrucţiuni de funcţionare trebuiesc să fie eligibile.
Stingătoarele se vor menţine în stare bună, fără urme de rugină sau coroziune,
indicatorul de presiune funcţional, care să indice presiunea corectă.
7.2.Clasificarea incendiilor după natura surselor de aprindere şi evaluarea
riscului de apariţie a unui incendiu
După natura surselor de aprindere incendiul se clasifică în 7 categorii
(art.671): ˝cu flacără (provocate de flacăra de chibrit, lumânare, aparat de sudură
- http://www.portalssm.ro), de natură termică (materiale sau obiecte
incandescente, căldură degajată de aparate termice); electrică (arcuri şi scântei
electrice, electricitate statică, efecte datorate electricităţii), mecanică (scântei,
frecări), atmosferică (trăsnet, radiaţii solare), autoaprindere (de natură chimică,
174
fizico-chimică, biologică), indirecte (radiaţie, incendiu, flama exploziei)˝
(http://www.psc.ro, 2012). Incendiul poate fi generat, favorizat, propagat datorită
instalaţiilor şi echipamentelor electrice defecte sau improvizate, receptori electrici
lăsaţi sub tensiune nesupravegheaţi, sisteme de încălzire defecte, improvizate şi
nesupravegheate, contactul materialelor cu deşeuri rezultate din ardere: cenuşă,
jar; scântei provenite de la sistemele de încălzire, lucrări efectuate cu "foc deschis
fără respectarea regulilor şi măsurilor specifice de prevenire şi stingere a
incendiilor, reacţii chimice necontrolate urmate de incendiu", folosirea unor
dispozitive, utilaje de lucru neadecvate, defecţiuni tehnice, explozii urmate de
incendiu (http://www.psc.ro, 2012).
Pentru a evalua riscul de apariţie a unui incendiu se cuantifică fiecare
activitate din procesul muncii. Estimarea consecinţelor se bazează pe stabilirea
efectelor negative asupra construcţiilor, instalaţiilor, personalului aferent din
unitate dependent de cumulul agenţilor fizici, chimici, electromagnetici existenţi
şi a consecinţelor rezultate în funcţie de: "valoarea şi/sau natura pierderilor care
pot fi provocate de incendiu (pierderi materiale, persoane rănite sau decedate)"(
http://www.scribd.com); cantităţilor de produse implicate în incendiu; numărul
forţelor şi mijloacelor necesare "în vederea desfăşurării operaţiilor de intervenţie
pentru evacuarea şi salvarea persoanelor, protejarea bunurilor, limitarea şi
stingerea incendiilor" (http://www.psc.ro, 2012). In funcţie de aceste criterii se
stabileşte nivelul de gravitate a consecinţelor.
Există 5 nivele (art.681) ˝0 – fără consecinţe, 1 – consecinţe minore, 2 –
consecinţe semnificative, 3 – consecinţe grave, 4 – consecinţe foarte grave
(incendiu în masă), 5 – consecinţe catastrofale˝.
Prin cuantificarea cunoştinţelor adunate, evaluatorul poate estima calitativ
probabilitate de izbucnire a unui incendiu şi ierarhizarea pe ˝5 nivele (1-5):1 –
improbabil,2 – extrem de rar, 3 – rar, 4 – probabil dar nu frecvent,5 – frecvent˝.
175
7.3.Cauze ale incendiului în ferme de creştere a animalelor
şi depozitelor de furaje
Ordinul nr. 121/10/07/2000 face referire la normele de prevenire şi stingere
a incendiilor specific sectoarelor din domeniul de competenţă a Ministerului
Agriculturii şi Alimentaţiei din categoria cărora face parte şi sectorul de creştere a
animalelor (art.194-719).
Intr-o fermă, pericolele de izbucnire a unui incendiu sunt multiple, motiv
pentru care menţinerea igienei în incinta fermei va fi bine înţeleasă de fiecare
dintre angajaţi. Curăţirea zilnică a canalelor, rigolelor pentru a împiedica
acumularea de gaze care pot avea caracter exploziv este obligatorie.
Adăposturile pentru animale, căile de acces, vor fi permanent curăţate de
paie, bălegar, material sau deşeuri combustibile, iar mijloacele de stingere a
incendiilor vor fi amplasate la îndemână. Pentru a preîntâmpina orice eveniment
neplăcut este interzis a se folosi sobe sau coşuri de evacuare a fumului defecte,
sobe cu uşile de alimentare poziţionate în interiorul adăposturilor, încălzirea
adăposturilor fără strictă supraveghere. Lipsa curentului şi folosirea felinarelor în
adăposturi se face sub strictă supraveghere.Amplasarea acestora în zone uşor
accesibile de unde pot fi răsturnate reprezintă un pericol real de incendiu, motiv
pentru regulile de prevenire constau în: amplasarea acestora la circa 70 cm
depărtare de pereţii combustibili care, vor fi căptuşiţi preventiv cu tablă de fier
montată pe un strat de vată de sticlă, azbest sau alte material necombustibile şi la
o distanţă de 1.5 m faţă de furaje. Se interzice folosirea focului deschis sau
fumatul în interiorul adăposturilor. In adăposturile care necesită încălzire
suplimentară este obligatorie verificarea periodică a legăturilor electrice şi
înlăturarea eventualelor defecţiuni.
Adăposturile pentru animale vor fi prevăzute obligatoriu cu
paratrăsnete, iar adăposturile cu peste 50 capete bovine vor beneficia de
sistem de dezlegare concomitentă a întregului efectiv. In bucătăriile furajere
se interzice fumatul în timpul desfăşurării activităţilor, folosirea focului
deschis sau a dispozitivelor, utilajelor a căror stare tehnică este precară,
depozitarea unor cantităţi mai mari de furaje decât cele necesare pentru un
schimb sau accesul persoanelor străine ori copii.
Depozitele de furaje fibroase sau grosiere vor fi amplasate cât mai departe
de adăposturile de animale. Acestea se vor împrejmui alocându-se o distanţă
176
minimă între gard şi baza şirelor de cel puţin 5 m, suprafaţă care este arată şi
curăţată în permanenţă de mărăcini, tufişuri, uscături. Arderea acestor deşeuri se
face sub supraveghere strictă la o distanţă de cel puţin 100 de m faţă de
amplasarea depozitului. Zonele de depozitare a şirelor de paie, fân se vor amplasa
în locuri sigure şi ferite de efectele trăsnetului, prevăzute fiind cu paratrăsnete.
Mijloacele de transport vor fi prevăzute cu parascântei la toba de eşapament
şi vor staţiona la cel puţin 5 m faţă de şirele de paie. In incinta depozitelor nu se
foloseşte iluminatul cu flacără deschisă şi nici nu se fumează. Restricţia se extinde
pe o distanţă de 100 m în jurul amplasamentului şi se vor afişa inscripţii vizibile.
Pentru a preveni autoaprinderea şirelor de paie sau fân se vor respecta
următoarele reguli:
Dacă în timpul construirii şirelor de paie sau fân, fibroasele sunt surprinse
de ploaie, stratul umed se va îndepărta şi se va introduce în şiră numai după o
prealabilă uscare a lui. Se controlează cu periodicitate temperatura din interiorul
şirelor cu ajutorul unui termometru prevăzut cu sondă. Dacă valoarea de
temperatură se ridică la 45-550C şi se observă fumegare mai ales în cursul
dimineţii, şirele vor fi desfăcute, fânul lăsat să se răcească şi să se usuce după care
se trece la reclădirea lor. Depozitele pentru cereale vor fi inscripţionate cu
"DEPOZIT DE CEREALE"; PERICOL DE INCENDIU"; FUMATUL ŞI
FOCUL DESCHIS INTERZIS"
Câteva reguli de bază trebuiesc cunoscute la depozitarea cerealelor.
Depozitarea cerealelor se va face în straturi a căror grosime este dependentă
de gradul de umiditate a fiecărui produs. Nu se vor depozita produse a căror
umiditate depăşeşte STAS-ul, deoarece valorile umidităţii peste limitele de
toleranţă pot duce la fenomenul de autoaprindere a cerealelor.
Verificarea cu regularitate a umidităţii şi temperaturii, are ca scop evitarea
autoaprinderii şi luarea măsurilor imediate în vederea prevenirii unui posibil
incendiu: uscare, aerisire în vederea răcirii lor.
Rezumat
Apărarea împotriva incendiilor reprezintă ansamblul integrat de activităţi
specifice, măsuri şi sarcini organizatorice, tehnice, operative, cu caracter umanitar
şi de informare publică, în scopul prevenirii şi reducerii riscurilor de producere a
incendiilor şi asigurării intervenţiei operative pentru limitarea şi stingerea
incendiilor, în vederea evacuării, salvării şi protecţiei persoanelor periclitate,
177
protejării bunurilor şi mediului împotriva efectelor situaţiilor de urgenţă
determinate de incendii.
Legislaţia cu privire la riscurile, evitarea şi apărarea contra incendiilor sunt
stipulate în: Legea nr.307/2006 privind apărarea împotriva incendiilor; Legea
nr.481/2004 privind protecţia civilă, cu modificările şi completările ulterioare
(Legea 212/2006); O.M.A.I. nr.163/2007 pentru aprobarea Normelor generale de
apărare împotriva incendiilor.
Categoriile de incendiu divizate în 4 clase: A,B,C,D şi instalaţii electrice,
fiecărei clase atribuindu-se materiale care pot provoca un incendiu. Dependent de
clasa de incendiu modalităţile de stingere a incendiilor diferă.
Tipurile de stingătoare folosite sunt: cu CO2, cu pulbere, cu spumă
mecanică, apă (furtun cu apă), dependent de categoria de incendiu.
Panourile (pichetele de incendiu) vor fi echipate cu: panou incendiu, ladă
nisip 0,5 m3 sau 1 m3, două lopeţi cu coadă de lemn, două topoare târnăcop, două
răngi, două găleţi a 10 litri fiecare, două stingătoare cu pulbere presurizate
permanent (P6).
După natura surselor de aprindere incendile se împart în:cu flacără,de
natură: termică, electrică, mecanică, autoaprindere, indirecte.
Pentru a evalua riscul de apariţie a unui incendiu se cuantifică fiecare
activitate din cadrul organizării muncii, pe baza căruia evaluatorul poate estima
calitativ probabilitate de izbucnire a unui incendiu şi ierarhizarea pe 5 nivele.
Cauzele incendiului în ferme de creştere a animalelor şi a depozitelor de
furaje sunt stipulate în Ordinul nr. 121/10-07.2000 care se referă la normele de
prevenire şi stingere a incendiilor specific sectoarelor din domeniul de competenţă
a Ministerului Agriculturii şi Alimentaţiei din categoria cărora face parte şi
prevenirea incendiilor din fermelor de creştere a animalelor.
178
Lucrare de verificare
1.Legislaţia legată de riscurile, evitarea şi apărarea contra incendiilor este
stipulată în:
a. Legea nr.481/2004
b. O.M.A.I. nr.163/2007
c. Legea 212/2006
d. L.nr.307/2006
2.Materialele care pot provoca incendiu incluse în clasa A:
a. gaz metan, propan, butan, hidrogen
b. lemn, hârtie, haine, gunoi, plastic
c. benzină, petrol, gaz, vopsele
d. potasiu, sodiu, aluminiu, magneziu
3.Stingătoarele folosite în stingerea unui incendiu din clasa A:
a. stingător cu CO2,
Autoevaluare
1. In ce constă legislaţia legată de riscurile, evitarea şi apărarea contra
incendiilor?.................................................... .......... ..........
..........................................................................................................
2. Care sunt etapele instructajului în vederea prevenirii incendiilor?
..........................................................................................................
3. Detailaţi fiecare etapă a instructajului.......... ..................................
..........................................................................................................
4. Care sunt principalele categorii de incendiu?.................................
..........................................................................................................
5. Care sunt principalele tipuri de stingătoare şi pentru ce clasă de
incendiu sunt folosite.................. ............... ............... ...............
..........................................................................................................
6. Clasificaţi incendiile după natura surselor de aprindere................
..........................................................................................................
7. Care sunt principalele cauze ale incendiului într-o fermă de creştere
a animalelor? Dar în depozitele de furaje?............ .............
..........................................................................................................
179
b. stingătorul cu pulbere,
c. stingătorul cu spumă
4.Stingătoarele cu CO2 sunt eficiente în cazul incendiilor
a. de natură termică
b. cu flacără deschisă
c. de natură mecanică
d. de natură electrică
e. indirecte
f. atmosferică
5.Cu ce sunt echipate pichetele de incendiu?
6.Dependent de consecinţelor rezultate în urma unui incendiu şi de "valoarea şi/sau
natura pierderilor care pot fi provocate de incendiu acestea se împart în:
a. 5– fără consecinţe, 1 – consecinţe minore, 2 – consecinţe semnificative,4 –
consecinţe grave,3 – consecinţe foarte grave (incendiu în masă),0 –
consecinţe catastrofale
b. 0 – fără consecinţe, 1 – consecinţe minore, 2 – consecinţe semnificative, 3
– consecinţe grave, 4 – consecinţe foarte grave, 5 – consecinţe catastrofale
c. 5– fără consecinţe, 4 – consecinţe minore,3 – consecinţe semnificative, 2 –
consecinţe grave, 41 – consecinţe foarte grave (incendiu în masă),0 –
consecinţe catastrofale
7.Probabilitatea de izbucnire evaluat cu 3 înseamnă:
a. rar
b. improbabil
c. probabil dar nu frecvent
d. extrem de rar,
e. frecvent
8.Pentru prevenirea incendiilor adăposturile acestea vor fi:
a. prevăzute facultativ cu paratrăznete
b. prevăzute obligatoriu cu paratrăznete
9.Depozitele de furaje fibroase vor fi amplasate:
a. cât mai aproape de adăpostul de animale pentru a avea acces permanent la
furaje indifferent de vreme sau calamităţi
b. cât mai departe de adăpostul de animale
c. nu există cerinţe speciale faţă de amplasarea depozitelor de furaje fibroase
10.Stratul umed de la suprafaţa şirelor de paie sau fân:
180
a. nu necesită atenţie deosebită
b. se îndepărtează şi se introduc în şiră numai după uscare
11.Care sunt regulile de bază în cazul depozitării cerealelor?
Bibliografie
1. X X X Legea nr.307/2006 privind apărarea împotriva incendiilor
2. X X X Legea 212/2006; pentru modificarea şi completarea Legii nr.
481/2004 privind protecţia civilă
3. X X X Legea nr.481/2004 privind protecţia civilă, republicată în 2008
4. X X X O. nr. 121/10/07/2000 - normele de prevenire şi stingere a
incendiilor specific sectoarelor din domeniul de competenţă a Ministerului
Agriculturii şi Alimentaţiei
5. X X X O.M.A.I. nr.163/2007 pentru aprobarea Normelor generale de
apărare împotriva incendiilor
181
Unitate de învăţare I.
1. Ergonomia este o ştiinţă singulară?
b.Nu
2. Care sunt ştiinţele implicate?
a. medicale
b. b. sociale
c. tehnice
d. psihologice
3.. Prin ergonomie se înţelege ştiinţa care se ocupă cu studiul:
b. om – maşină-mediu
4. De unde provine denumirea de ergonomie?
a. greacă
5. Ce înţelegeţi prin capacitate de muncă şi care sunt factorii implicaţi?
a. uman
b. Tehnici
c. Sociali
d. economici
6. După teoria celor 3 opturi calculaţi cheltuiala de energie necesară pentru o
persoană cu o greutate de 60 Kg (60 Kcal/h) care desfăşoară muncă de birou în
poziţie şezândă (2 Kcal/min)
a) 2400 kcal/zi
Unitate de învăţare II
1.Semnele de obligativitate sunt încadrate în chenar a cărui formă este:
b.Rotundă
2.Fondul semnelor de obligativitate este:
cAlbastru
3.Semnele de avertizare sunt încadrate în chenar a cărui formă este:
a.Triunghiulară
4.Fondul caracteristic semnelor de avertizare este:
d.Galben
5. Semnele de interzicere sunt încadrate în chenar a cărui formă este:
c.Rotundă
6. Care sunt caracteristicile semnelor de salvare sau prim ajutor din punct de
182
vedere a încadrării în chenar şi fond?
Chenar dreptunghiular, fond verde
7. Care sunt principalele modificări morfo – fiziologice principale care apar în
activitatea fizică?
b.Adaptarea aparatului respirator la efort;
c.Dezvoltarea musculaturii în volum şi putere de contracţie; e.Dezvoltarea
sistemului cardio – circulator;
8.Care sunt principalele modificări morfo-fiziologice care apar în desfăşurarea
unei munci intelectuale?
a.Modificări ale sistemului nervos central şi sistemului endocrin
d.Modificarea aparatului digestiv şi excretor
9.O activitate este considerate a avea grad redus de dificultate când?
d.Obiectul de manipulat are o greutate sub 1 Kg
10.In munca dinamică musculatura scheletică activă influenţează şi activitatea
altor sisteme ale organismului?
a.Da
11.Ce alte modificări survin în activitatea dinamică musculară?
a. Creşte presiunea sangvină
c.Creşte consumul de oxigen din muşchi
d.Scade fluxul sangvin la nivelul zonelor inactive
f.Se intensifică profunzimea respiraţiei
h.Creşte frecvenţa respiratorie
12. Care sunt consecinţele în cazul depunerii unui efort fizic de lungă durată,
suprasolicitant?
b.Febra musculară
13.Care sunt repercursiunile în cazul suprasolicitării activităţii intelectuale?
c.Oboseala cronică
Unitate de invătare III
1.In munca dinamică musculatura scheletică activă influenţează şi activitatea altor
sisteme ale organismului?
a.Da
2.Ce alte modificări survin în activitatea dinamică musculară?
b. Creşte presiunea sangvină
c.Creşte consumul de oxigen din muşchi
183
d.Scade fluxul sangvin la nivelul zonelor inactive
f.Se intensifică profunzimea respiraţiei
h.Creşte frecvenţa respiratorie
3. Care sunt consecinţele în cazul depunerii unui efort fizic de lungă durată,
suprasolicitant?
a. Febra musculară
4.Care sunt repercursiunile în cazul suprasolicitării activităţii intelectuale?
c.Oboseala cronică
5. Ce înţelegeţi prin noxe profesionale ?
b.Factori legaţi de procesele de muncă care au influenţă negativă asupra
stării de sănătate
6.Care sunt principalele cauze fizice de instalare a leziunilor musculo-scheletice
în activităţi ce presupun manipularea manuală
a. posturi incomode şi mişcări stângace manipulare manuală, încărcare,
vibraţia şi temperatura scăzută, mişcări repetative, acţiunea presiunii
mecanice directe asupra ţesuturilor,
7.Acţiunea locală a temperaturii scăzute asupra organismului se traduce prin:
d.degerături
8. Acţiunea generală a temperaturii ridicate asupra organismului se traduce prin:
c.hipertermie
d.şoc caloric
9.Care dintre efectele provocate de presiunea atmosferică poate produce
sucombarea organismului?
c.edemul pulmonar
f.edem cerebral
10.Care este limita zgomotului la care angajaţii sunt obligaţi să poarte căştile de
protecţie fonică din dotare?
b.peste 85 db
11. Dintre categoriile de sunete care nu sunt percepute de urechea umană care pot
produce disfuncţii la nivel de organism
a. ultrasunetele
c.intrasunetele
12.In care dintre următoarele domenii de activitate auzul poate fi afectat în timp?
c.agricultura
13. Vibraţiile de joasă frecvenţă provoacă:
184
c.dezechilibrare a organismului
e.afectează labirintul urechii interne
14.Valorile limită ale vibraţiilor asupra sistemului braţ-umăr prevăzută în HG.
1876/2005 este de:
d.5 m/s2
15. Repercursiunile nosogene ale pulberilor pe termen scurt se reflectă prin:
c.iritaţii, bronşite, dispnee
16. Praful din halele de păsări:
b.Afectează sănătatea tuturor categoriilor de personal: fumător sau
nefumător
c.Provoacă: astm, bronşită cronică, alveolita alergică
d.Provoacă: obstrucţionarea cronică a căilor respiratorii, se instalează
sindromul toxic a prafului organic
17. Trecerea unui curent prin organismul uman poartă denumirea de:
b.electrocutare
18. In care dintre situaţii efectul trecerii curentului prin organism provoacă
fibrilaţie?
b.curentul electric are o intensitate de 50 - 60 mA
19. Locurile de muncă considerate cu risc scăzut din punct de vedere a electrocutării
au ca valori de temperatură şi umiditate a aerului:
b.UR% max.70%, - 15-300C
Unitate de învăţare IV
1. Intoxicaţiile sunt produse de:
b.substanţe toxice
2.Toxicele pătrunse în organism sunt eliminate pe cale:
a.digestivă
c.renală respiratorie
d.excretă solidă
e.excretă lichidă
3.Insecticidele organofosforice, indiferent de substanţa activă sunt sau nu toxice
pentru organism?
a.da
4.Antidotul folosit pentru contracarea sindromului colinergic în intoxicaţia cu
organofosforice:
185
a.Atropină
b.P.A.M
c.Oxonime
d.Diazepam
5.Convulsiile provocate de intoxicaţia cu organofosforice vor fi combătute cu:
d.Benzodiazepine
6.Carbamaţii sunt folosiţi pentru:
b.Distrugerea dăunătorilor din cultura mare
d.Distrugerea insectelor dăunătoare
7.Care dintre următoarele organoclorate au grad de absorţie redus prin piele?
b.Toxafen
e.D.D.T
8.Crizele epileptice apărute în intoxicaţiile severe cu organoclorurate se tratează
cu:
b.benzodiazepine
9.Intoxicaţiile cu ierbicide provoacă:
c.detresa respiratorie de tip adult, hemoragii gastrointestinale necroză
miocardică, insuficienţă renală, edem cerebral insuficienţă hepatică
10. Primul ajutor acordat în intoxicaţia cu raticide constă în
b.administrarea cărbunelui activ
11.Măsurile organizatorice generale în folosirea pesticidelor se iau în funcţie de:
b.gravitatea riscului
d.frecvenţa expunerii la risc
e.performanţele echipamentului individual de protecţie
12.Depozitarea pesticidelor se face
b.încăperi destinate depozitării lor
13.Transportul pesticidelor se face cu
a.vehicole speciale
14.Există obligativitatea existenţei duşurilor, dispozitivelor de spălare a ochilor,
săpunul, apa şi trusa de prim ajutor în unităţile în care se practică activităţi
integrate în complexul de măsuri D.D.D?
a.da
15.In acordarea primului ajutor accidentatului se iau măsuri de:
a.îndepărtarea accidentatului de lângă sursa care a provocat incidentul
b.monitorizare continuă a stării de sănătate a accidentatului
186
c.repunerea în funcţiune a principalelor funcţii (respiraţia)
16.Etichetele de pe recipientele de pesticide a căror culoare este roşie indică:
b.substanţelor extrem de toxic
17.Etichetele de pe recipientele de pesticide a căror culoare este neagră indică
c.toxicitate redusă
18.Primele măsuri de prim ajutor acordate accidentatului în intoxicaţia cu
pesticide sunt întreprinse de către:
a.angajator
d.personalul care face parte din echipele de lucru care trebuie să
recunoască simptomele şi să acorde primul ajutor
19.Acordarea primului ajutor în caz de ingerare a pesticidelor constă în:
a.administrarea siropului de ipeca
d.administrarea cărbunelui activ
20.Condiţiile pentru ca o boală să fie considerată de natură profesională sunt:
a.ca factorii implicaţi să fie dependenţi de locul de muncă
c.boala să apară ca urmare a exercitării unei profesii
e.acţiunea factorilor să fie de lungă durată
21.Boala declarată de natură profesională
a. se i-a în evidenţă
22.Examenul medical la angajare
a. este obligatoriu
23.Care sunt principalele căi de pătrundere a microorganismelor în organismal
uman?
a.muşcare
b.pielea lezată
c.mucoasele
d.inhalare
e.înţepare cu acul
f.înghiţire
24.La care dintre speciile de animale de fermă antraxul se localizează dar boala nu
este urmată de septicemie?
c.porci
25.Pasteureloza afectează:
a. iepurii
b.bovinele
187
c.păsările
d.câinele
e.pisica
f.suinele
g.ovinele
26.Principala cale de transmitere a tuberculozei de la animal la om este:
c.consumul de lapte crud
e.lapte insuficient fiert
27.Brucella sp. poate supravieţii în produse de origine animală?
c.Da.Dependent de condiţiile de păstrare
e.Da. Dependent de concentraţia sării din saramură
28.Odată pătrunsăîn organism Leptospira sp. are afinitate pentru:
b.ţesutul hepatic
c.ţesutul nervos
d.ţesutul renal
29.Salmoneloza este o bacterioză care:
a.afectează integritatea statusul de sănătate a personalui
30.Agentul etiologic al rujetului Erysipelothrix rhusiopathiae este distrus prin:
b.tratament termic
e.diverse substanţe chimice
31.Forma cea mai frecventă a rujetului la om este:
b.cutanată
32.Turbarea este o viroză
b.periculoasă
c. în anumite situaţii letală
33.Febra aftoasă se transmite la om:
b.consum de lapte nefiert
d.intrare în contact cu materiale patologice
34.Principala sursă de transmitere a Chlamidyei Psittaci sunt:
c.păsările
35.Ornitoza, considerată este considerată zoonoză profesioală cu precădere în
fermele de:
d.păsări
36.Căpuşele reprezintă vectorul şi rezervorul principal pentru:
d.Febra Q
188
37.Trichineloza este boală specifică:
e.nici uneia dintre specii
38.Echinococcus granulosum are localizare preponderentă la nivelul:
b.ficatului
c.pulmonului
39.Tricofiţia este considerată boală provocată de:
a.igiena necorespunzătoare din adăposturi
b.ventilaţia precară a adăposturilor
Unitate de învăţare V
1.Principalele criterii care se iau în considerare pentru ca un accident să fie considerat
de muncă sunt:
a.vătămarea violentă a organismului
b.timpul producerii accidentului
d.locul producerii accidentului
f.calitatea celui accidentat
2.După natura leziunilor provocate asupra organismului, accidentele de muncă se
împart în:
a.contuzii, plăgi; înţepături; tăieturi; striviri; arsuri; entorse; fracturi
3.Cauzele imediate de producere a accidentelor fac referire la:
a.acţiunile nesigure întreprinse de angajat
c.condiţiile nesigure de muncă
4.Condiţii pentru desfăşurarea în siguranţă a muncilor care presupune mânuirea
tractorului:
b.se foloseşte frâna de motor
d.se evită întoarcerile rapide sau în unghi drept
f.se evită săritura din tractor în caz de răsturnare
5.Care sunt condiţiile pentru a evita accidentele în cadrul spaţiilor din incinta fermei şi
a clădirilor aferente?
a. menţinerea unui spaţiu adecvat între clădiri
b. zonele folosite pentru parcarea autovehicolelor sau echipamentelor mobile
vor fi nivelate şi drepte
c. asigurarea unor suprafeţe ne-alunecoase
d. camerele de vizitare se vor acoperi
e. porţile mobile de acces în fermă vor avea deschidere largă
189
f. deplasarea animalelor se va face pe căi de acces destinate doar circulaţiei
animalelor.
g. bazinele deschise de depozitate a dejecţiilor semilichide şi rezervoarele sunt
securizate şi împrejmuite cu gard de cel puţin 1,8 m. înălţime
h. punctul de acces la rezervoare va fi prevăzut cu grătare
i. montarea balustradelor şi barierelor în zonele neprotejate
6.Baloţii din stivă se mută în siguranţă când are loc:
b.îndepărtarea baloţilor din vârful stivei
7. Desfăşurarea activităţilor la înălţime
b.se ţine seama de fragilitatea acoperişului
c.marginea acoperişului este prevăzută cu barieră de protecţie
e.scara folosită este încercată în prealabil
8.In activitatea din jurul grânarelor, buncărelor, silozurilor accidentele pot fi :
c.letale
9.In cât timp un om este înghiţit de masa de cereale antrenate spre evacuare dintr-
un siloz ?
a.11 secunde
10.Detresa respiratorie este întâlnită la personalul care desfăşoară activităţi:
a. în interiorul adăposturilor
b. în interiorul silozurilor
c. în cazul celor care manipulează gunoiul
d. integrate ale complexului de măsuri D.D.D
11.Instructajul are ca scop:
a. reducerea numărului de accidente
b. menţinerea capacităţii optime la locul de muncă
c. formarea deprinderilor
d. desfăşurare în siguranţă a muncii prestate
e. reducerea numărului de îmbolnăviri
12.Care este obligaţia angajatorului pentru instruirea corespunzătoare a
angajaţilor?
a. de a organiza sesiuni de instruire a personalului angajat;
b. desemnează persoanele responsabile în desfăşurarea instructajului
c. stabileşte forma de verificare,
d. asigură baza materială corespunzătoare instruirii,
e. instruirea, perfecţionarea profesională, testarea persoanelor cu atribuţii în
190
domeniul protecţiei muncii.
13.Instructajul introductiv general constă în:
a. expunerea regulilor de protecţie a muncii
c.îndatoririle angajaţilor în prevenirea accidentelor şi a îmbolnăvirilor
profesionale
d.drepturilore angajaţilor
f.expunerea regulamentelor de ordine interioară
g.expunerea regulilor tehnice de protecţie specifice activităţilor prestate în
unitate
14.Instructajul la locul de muncă constă în:
a.informare asupra riscurilor de accidentare şi instalare a bolilor profesionale
specific locului de muncă
b expunerea prevederilor, normelor specifice de securitate a muncii şi ale
instrucţiunilor proprii,
c.expunerea şi însuşirea măsurilor de prim ajutor în caz de accidentare
15.Instructajul periodic se efectuează:
a.la interval de 6 luni
d.în momentul în care apar modificări în normele de protecţia muncii,
e.în cazul apariţiei unor noi riscuri în unitate presupune efectuarea
instructajului periodic
Unitate de învăţare VI. A
1.Abordarea cailor se face
c.din partea laterală stângă
2.Echipamenetul de protecţie necesar a personalului care supraveghează fătarea la
iepe este compus din:
a.mănuşi
c.şapcă
d.cizme cu capete metalice
3.Condiţiile la îmbarcarea cailor indiferent de mijlocul de transport se referă la:
a.asigurarea unei luminozităţi corespunzătoare
b.îmbarcare în ordinea stabilită
d.îmbarcarea animalor de acelaş sex
4.Abordarea şi contenţia bovinelor se face din:
191
c.spatele animalului
5.Personalul care deserveşte staţia de muls:
a.trebuie să poarte echipament de protecţie obligatoriu
e.va fi supus unui control medical periodic
6.In cadrul activităţilor desfăşurate în camerele de vizitare, fose sau camera
grătarelor este necesar:
a. lucrul în echipă
b. purtarea echipamentului de protecţie
c. purtarea obligatorie a măştii de gaze
d. prezenţa tărgii
e. prezenţa aparatului de respiraţie artificială
7.In zonele de decantare, fermentare regulile impuse fac referire la:
a. vaccinare obligatorie împotriva t.a.b a apersonalului
b. urmarea unui curs sanitar de personalul desemnat în acest sector
c. fumatul interzis în sala pompelor, apropierea bazinelor de recepţie
d. amplasarea unor inscripţii de avertizare
8.In deplasarea taurilor personalul:
b.se va situa lateral cu acesta
9.Care dintre următoarele componente ale achipamentului de protecţie nu trebuie
să lipsească din dotarea personalului care îşi desfăşoară activitatea alături de tauri:
c.cizme cu vârful de oţel
10.Ajutorul acordat vacii la fătare poate produce leziuni la nivel de:
b.spate
11.Instructajul de protecţie a muncii efectuat în încărcarea, descărcarea şi
transportul taurinelor depinde de:
b.mijlocul de transport
12.Pentru a evita atacul scroafelor purceii
b.se vor apuca de bot şi picioarele posterioare
13.Becurile infraroşii se vor monta
b.după ce instalaţia a fost scoasă din funcţiune
14.Pichetul de incendiu în vecinătatea centrelor de muls este o condiţie:
a.obligatorie
15.Abordarea berbecilor se face:
b.prin apucarea membrului posterior sau a ambelor coarne
192
17.Care sunt condiţiile impuse în cazul încălzirii halelor de păsări cu ajutorul
aerotermelor?
a.interzicerea funcţionării dacă se constată scurgere de combustibil la nivel de
racorduri
d.punerea în funcţiune, verificarea sau remedierea anumitor defecţiuni la
aeroterme se face doar de personal autorizat
19.Care sunt factorii care ar putea irita albinele în prezenţa apicultorilor
a.starea de ebrietate
c.mirosul de transpiraţie
20.Condiţiile esenţiale la angajarea personalului în sericicultură se referă la:
a. examen medical la angajare
b. excluderea persoanelor alergice la sericină
c. excluderea personalului cu probleme alergice la pulberea de pe corpul
fluturilor
21.Care dintre componentele echipamentului de protecţie a personalului care
deserveşte sectorul animale de blană nu trebuie să lipsească:
b.mănuşile de piele groasă
22.In vederea amonizării paielor personalul va fi echipat cu:
b.masca de gaze
c.echipament de protecţie individual obligatoriu
Unitate de învăţate VI.B
1.Care dintre cei trei muncitori din imaginea alăturată poate lucra fără pericol de
accidentare la desfacerea ambalajului de sodă caustică?
3.
2. Se lucrează la operaţiunea de dezinsectizare cu o soluţie toxică. Care dintre cei
trei muncitori poate executa această lucrare fără riscul intoxicaţiei?
2.
4. Cum trebuie folosit laptele în alimentaţie în mod igienic?
1. fiert
5. Care dintre cei trei muncitori este echipat corect înainte de a intra în grajdul cu
animale bolnave?
2.
6. Abordarea cailor se face într-un anumit fel. Care dintre cei trei muncitori
abordează corect?
193
3.
7. Care dintre cei doi operatori respectă regulile de igienă a muncii la autopsie?
1.
8. Pentru servitul mesei de către lucrători, în mod igienic, care dintre locurile
prezentate este corespunzător?
2.
9. Care din cei doi operatori respectă normele de protecţie a muncii la pregătirea
desfăşurării acţiunilor de deratizare?
Niciunul
10.In care dintre cele două imagini prezentate nu se respectă normele legale de
protecţie a muncii?
Nici una
11. In care dintre cele două imagini prezentate se procedează corect la
deschiderea fiolelor de medicamente?
1.
12. Care dintre cei trei muncitori este echipat corect pentru a lucra în depozitul de
furaje concentrate?
2.
13. In care dintre cele două imagini prezentate se procedează corect la
distrugerea cadavrelor de animale?
2
14. Care dintre cei doi îngrijitori respectă regulile de protecţia muncii la plimbarea
taurilor
Nici unul
15.Care dintre cei doi operatori este echipat corect pentru exploraţia rectală sau
vaginală la o vacă?
1.
Unitate de invatare VII
1.Legislaţia legată de riscurile, evitarea şi apărarea contra incendiilor este
stipulată în:
a. Legea nr.481/2004
b. O.M.A.I. nr.163/2007
c. Legea 212/2006
d. L.nr.307/2006
194
2.Materialele care pot provoca incendiu incluse în clasa A:
b.lemn, hârtie, haine, gunoi, plastic
3.Stingătoarele folosite în stingerea unui incendiu din clasa A:
b.stingătorul cu pulbere,
c.stingătorul cu spumă
4.Stingătoarele cu CO2 sunt eficiente în cazul incendiilor
b.cu flacără deschisă
5.Cu ce sunt echipate pichetele de incendiu?
ladă de nisip: 0,5 m3 - 1 m3, două lopeţi cu coadă de lemn, două topoare
târnăcop, două răngi cu coadă de lemn, două găleţi a 10 litri fiecare,două
stingătoare cu pulbere presurizate permanent (P6)
6.Dependent de consecinţelor rezultate în funcţie de: "valoarea şi/sau natura pierderilor
care pot fi provocate de incendiu acestea se împart în:
b.0 – fără consecinţe, 1 – consecinţe minore, 2 – consecinţe semnificative,
3 – consecinţe grave, 4 – consecinţe foarte grave, 5 – consecinţe
catastrofale
7.Probabilitatea de izbucnire evaluat cu 3 înseamnă:
a.rar
8.Pentru prevenirea incendiilor adăposturile acestea vor fi:
b.prevăzute obligatoriu cu paratrăznete
9.Depozitele de furaje fibroase vor fi amplasate:
b.cât mai departe de adăpostul de animale
10.Stratul umed de la suprafaţa şirelor de paie sau fân:
b. se îndepărtează şi se introduce în şiră numai după uscare
11.Care sunt regulile de bază în cazul depozitării cerealelor?
Depozitarea cerealelor se va face în straturi a căror grosime este dependentă de
gradul de umiditate a fiecărui produs. Nu se vor depozita produse a căror umiditate
depăşeşte STAS-ul, deoarece valorile umidităţii peste limitele de toleranţă pot duce la
fenomenul de autoaprindere a cerealelor. Verificarea cu regularitate a umidităţii şi
temperaturii, are ca scop evitarea autoaprinderii şi luarea măsurilor imediate în vederea
prevenirii unui posibil incendiu: uscare, aerisire în vederea răcirii lor.
195
1. ÁGUILA MARTÍNEZ-CASARIEGO MÓNICA, KIRSTY ORMEROD,
MARK LIDDLE, GEDIMINAS VILKEVICIUS, ELLEN SCHMITZ-FELTEN,
KOOP, (2010) - Maintenance in Agriculture - A Safety and Health Guide EU-
OSHA – European Agency for Safety and Health at Work Richter P., 2011
2. ANDREESCU NICOLETA. (2014)- Boli transmise de la animale la om –
Leptospiroza. www.fermierul.ro
3. CHIRILĂ ANDREEA (2013)- Ai rău de altitudine? Există soluţii - Ce se
întâmplă Doctore? www.csid.ro
4. CHIURCIU VIORICA (2010)- Tuberculoza, – o boală infecţioasă care se poate
transmite de la animale la om şi invers. Revista Lumea Satului nr. 22
5. CHIURCIU VIORICA (2010)-Rujetul (Brânca)- Revista Lumea Satului nr. 22
6. CIOBANU OCTAVIAN (2011)- De la proiectarea ergonomică la investigarea
criminalistică, Revista de criminologie, criminalistică şi penologie, Nr.2, pag. 103-
105
7. DOCTOR B, SAXENA A (2005).- "Bioscavengers for the protection of humans
against organophosphate toxicity". Chemico-Biological Interactions, vol 157-158,
pag. 167–171. doi:10.1016/j.cbi.2005.10.024.
8. DRĂGHICI ANCA (2009)- Ergonomie. Editura Politehnica, Timişoara,
www.biblioteca.regielive.ro
9. EHLERS J.J, GRAYDON P.S (2011)- Noise-induced hearing loss in agriculture:
Creating partnerships to overcome barriers and educate the community on
prevention." Noise & Health, vol 13 (51) pad. 142-46.
10. EL MAHDY CRISTINA (2014)-Ergonomia şi protecţia muncii ˝Norme
generale şi speciale de protecţie a muncii în sectorul zootehnic.Principii de bază
ale ergonomiei în activitatea desfăşurată de studenţi̋ Ed.Napoca Star
11. ESKENAZI B. , BRADMAN A., CASTORINA R. (1999)- "Exposures of
Children to Organophosphate Pesticides and Their Potential Adverse Health
Effects". J Environmental Health Perspectives, vol. 107, pag. 409–419.
12. ÉTIENNE GRANDJEAN (1998) - 3rd edition of the Encyclopaedia of
Occupational Health and Safety. General fatigue
13. FAIT ANTONELLA, BENT IVERSEN, MANUELA TIRAMANI, SARA
VISENTIN, MARCO MARONI (2001) – Preventing Health risk from the use od
pesticides in agriculture.Protecting worker s health. Series 1. pag 1-35
196
14. FEYER ANNE-MARIE, WILLIAMSON ANN M. (2011)- Human Factors in
Accident Modelling Concepts of Accident Analysis. Encyclopedia of
Occupational Healthy and safe http://www.ilo.org
15. GĂLĂŢANU DIANA (2014)- Bruceloza bovină http://www.gazetadeagricultura
16. GERRY LISA M. (2013)- 10 Signs you're burning out and what to do about
it. http://www.forbes.com
17. GHIŢESCU N., P.RĂDULESCU (1966 )- Prevenirea bolilor profesionale la
lucrătorii din sectorul zootehnic.Redacţia revistelor agricole, Bucureşti
18. GRIFFIN PATRICK J., JAMES JOYCE STREET (2013 )-Safety and Health
in Agriculture ―Farming - a hazardous occupation – how to improve health &
safety?‖
19. HASEGAN N.- Boli la porci: Rujetul sau branca- http://www.zooland.ro
20. IONAC NICOLETA (2003) – Mic tratat de geografie medicală. books.unibuc.ro
21. JOKANOVIC M., KOSANOVIC M. (2010)- "Neurotoxic effects in patients
poisoned with organophosphate pesticides". Environmental Toxicology and
Pharmacology, vol. 29, pag . 195–201. doi:10.1016/j/etap.2010.01.006
22. JOVICA JOVANOVI Š, MIRJANA ARANDELOVI Š, MILAN
JOVANOVIŠ (2004)-Multidisciplinar aspects of occupational accidents and
injuries.Facta Universitis, series Working and living environmental protection,
vol.2, nr.4 pag.325-333
23. KIRKHORN S.R., GARRY V.F.(2000) - Agricultural Lung Diseases.
Environmental Health Perspectives, vol. 108(4), pag.705-712
24. LEIBSON T., LIFSHITZ M. (2008)- "Organophosphate and Carbamate
Poisoning: Review of the Current Literature and Summary of Clinical and
Laboratory Experience in Southern Israel". J Toxicology, vol.10, pag. 767–770.
25. LOUHEVAARA VEIKKO, SMOLANDER JUHANI (2011)- Muscular work.
Encyclopedia of Occupational Health and Safety, Jeanne Mager Stellman, Editor-
in-Chief. International Labor Organization
26. MAN C. (1985) – Curs de igienă, Legislaţia şi protecţia muncii. Ediţia a II-a.
Ed. Tipo Agronomia, Cluj – Napoca
27. MAN C. (2000)-Ergonomia şi protecţia muncii. Curs lito
28. MEZE DANIEL (2012)- Poziţia şezândă prelungită dăunează sănătăţii.
http://bihor.citynews.ro
29. MIDDLESWORTH MARK (2014) -A Step-by-Step Guide to Using the
NIOSH Lifting Equation for Single Tasks, http://ergo-plus.com
197
30. MILCZAREK MALGORZATA, ELKE SCHNEIDER, EUSEBIO RIAL
GONZALEZ (2009)- OSH in figures:stress at work — facts and figures.
European Agency for Safety at Work. European risk observatory report. ISBN
978-92-9191-224-7
31. MOLDE C.(1997)- About health and safety in agriculture
http://www.hse.gov.uk
32. MOORE C. (2009)- Children and Pollution: Why Scientists Disagree. Oxford
University Press. pap. 109–112. ISBN 978-0-19-538666-0.
33. NACHREINER FRIEDHELM (1998)- Encyclopaedia of Occupational Health
and Safety: Chapter 29 Ergonomics and standardization. International Labour
Organization
34. NONNENMANN M.W., ANTON D.C., GERR F., YACK H.J. (2010) - "Dairy
Farm Worker Exposure to Awkward Knee Posture During Milking and Feeding
Tasks." Journal of Occupational and Environmental Hygiene, vol. 7, pag. 483-489
35. O‘BRIEN BRENDA (2012)- Musculoskeletal disorders in agriculture Geopa-
Copa seminar on Maastricht. The European Agency for Safety and Health at
Work, pag.1-32
36. PETER J.V., MORAN J.L., GRAHAM P. (2006). "Oxime therapy and
outcomes in human organophosphate poisoning: an evaluation using meta-
analytic techniques". Crit. Care Med.vol. 34 (2): pag.502–510.
37. PINDER ANDREW D.J, FROST GILLIAN A. (2011) – Prospective
evaluation of the 1991 NIOSH Lifting Ecuation. HSE Books, pag. 1-204
38. POPA GHEORGHE (2012)- Cand devine o afectiune medicala o "boala
profesionala"?,
39. PULAT B. MUSTAFA (1997)- Fundamentals of Industrial Ergonomics.Ed.
Waveland PressInc ISBN 0881339490
40. RAHIMI R., NIKFAR S., ABDOLLAHI M. (2006)- "Increased morbidity and
mortality in acute human organophosphate-poisoned patients treated by oximes: a
meta-analysis of clinical trials". Hum Exp Toxicol, vol.25 (3), pag. 157–162.
doi:10.1191/0960327106ht602oa. PMID 16634335.
41. RAOUF A. (2011)- Theory of Accident Causes, Encyclopedia of Occupational
Healthy and safe, Part VIII. Accident Causes vol.56 Part VIII. http://www.ilo.org
42. ŞCHIOPU NICULINA, BARDAC D.I (2012)- Zgomotul şi efectele sale.
http://www.amtsibiu.ro
198
43. SCHNALL K. BELKIŠ P.LANDSBERGIS, BAKER. D. (2000)- The
workplace and cardiovascular disease. Occupational Medicine, vol. 15 (1) pag.
24-46.
44. SHENGLI NIU, KAZUTAKA KOGI (2014)- Ergonomic checkpointsin
agriculture. Practical and easy-to-implement solutions for improving safety, health
and working conditions in agriculture. International Labour Office, Geneva
45. SINGLETON WILLIAM T. (1998)- Encyclopaedia of occupational health and
safety. Four Edition Chaptel 29.Ergonomics. The nature and aims of ergonomics
46. SLIWINSKA - KOWALSKA M, DAVIS A. (2012) "Noise-induced hearing
loss." Noise Health [serial online], vol. 14 pag. 274-280
47. THUNGA G, K. SAM, V. XAVIER, M. VERMA, S. VIDYASAGAR, S.
PANDEy (2008)- Effectiveness of Combination of Atropine and Glycopyyrolate
in the Treatment of Mixed Organophosphorus Poisoning. The Internet Journal of
Anesthesiology,Vol. 20 no. 2.
48. VIEGAS S, FAÍSCA VM, DIAS H, CLÉRIGO A, CAROLINO E, VIEGAS
C. (2013) - Occupational exposure to poultry dust and effects on the respiratory
system in workers. J. Toxicol Environ Health A; vol. 76(4-5), pag 230-239. doi:
10.1080/15287394.2013.757199.
49. WATERS T., PUTZ-ANDERSON, V.,GARG A., FINE, L. (1993)- Revised
NIOSH equation for the design and evaluation of manual lifting tasks.
Ergonomics, vol.36, pag.749–776.
50. WATERS T.R (2006)- Revised NIOSH lifting equation. Fundamentals and
assessment tools for occupational ergonomics. Ed. Marras WS, Karwowski W,
vol.46, pag.1-28.
51. WATERS T.R, LU ML, OCCHIPINTI E. (2007)- New procedure for assessing
sequential manual lifting jobs using the revised NIOSH lifting equation.
Ergonomics. vol.50(11), pag.1761-1770
52. WATERS THOMAS R., VERN PULTZ ANDERSON, GARG ARUN (1994)-
Application manual for the revised NIOSH lifting ecuation. NIOSH pulblication
no.94-110, pag 1-164
53. WATERS TR. (1999)-Revised NIOSH equation for the design and evaluation
of manual lifting tasks.Ergonomics. vol.36(7), pag.749-776
54. WOLFGANG LAURIG, JOACHIM VEDDER (1998)- Encyclopaedia of
occupational health and safety. Four Edition Chaptel 29.Ergonomics
199
55. www. avocatnet.ro
56. www.aapcc.org/ 1996
57. www.avocatnet.ro, 2012
58. www.electrician-bucuresti.com.ro/
59. www.hsa.ie, 2010
60. www.hsa.ie, 2010, Essential Tractor Safety Checks
61. www.hsa.ie/eng/Publications_and_Forms/Publications/Agriculture_and_Forestry
/Safe_Handling_of_Cattle_on_Farms.pdf
62. www.igsu.ro - categoriile de incendiu
63. www.itmarges.ro, 2014
64. www.lege5.ro
65. www.muncaprotejată.wordpress.com
66. www.muncaprotejata.wordpress.com, 2012
67. www.newparts.info/2012/09/efectele-zgomotelor-si-vibratiilor.html
68. www.osha.europa.eu
69. www.portalssm.ro- Clasificarea incendiilor după natura surselor de aprindere
70. www.psc.ro, 2012
71. www.psi-stingator.ro- Panourile de incendiu
72. www.referatele.com/referate/fizica/online8/Sunetul-frecventa-Infrasunetele-
Ultrasunetele-Zgomotul-referatele-com.php
73. www.sanatatesiviata.ro/stiati-ca/620-poluarea-sonora-poluarea-fonica-
declanseaza-afectiunile-reducerea-atentiei-a-capacitatii-de-munca-ameteala-
dureri-nervozitate-tahicardie-tulburari-ale-somnului-distruge-globulele-rosii-din-
sange-etc-afla-ca-ai-dreptul- la-un-mediu-sanatos
74. www.scrigroup.com/tehnologie/electronica-electricitate/EFECTE-ALE-
CURENTULUI-ALTERNAT91249.php
75. www.sfatulmedicului.ro, 2010
76. www.ssmsu.blogspot.ro/2011- Tipuri de stingătoare
77. www.stingatoare.org/- Tipuri de stingătoare şi evaluarea riscului de apariţie a
unui incendiu
78. www.who.int, 2001
79. X X X Codul muncii (2014)
80. X X X H.G. 92/2003- Ghid pentru întocmirea fişelor tehnice de securitate
(Anexa 5)
200
81. X X X HG 971/2006 .Semne de obligativitate - Cerinţe minime pentru
semnalizarea de securitate şi/sau de sănătate la locul de muncă sau prim ajutor -
www.protectiamuncii.ro
82. X X X HG nr. 1092/ 16.08.2006 - Cerinţele minime de securitate si sanatate
in munca privind protectia lucratorilor impotriva riscurilor legate de expunerea la
agenti biologici in munca
83. X X X CCOSH (Canadian Centre for Occupational Health & Safety 2010)
Horizontal Distance Multiplier Factor http://www.ccohs.ca PROBLEMA
84. X X X CCOSH (Canadian Centre for Occupational Health & Safety 2002)-
Assessing Relevant Handling Factors http://www.ccohs.ca
85. X X X Code of Practice For Working inConfined Spaces.www.hsa.ie,2010
86. X X X Convention concerning Safety and Health in Agriculture C184 (2003) -
Safety and Health in Agriculture Convention.
87. X X X Decizia nr. 311/2009 de autorizare a statelor membre să prelungească
autorizaţiile provizorii acordate pentru noile substanţe active topramezon, fluorură
de sulfuril şi virusul mozaicului galben al dovlecelului tulpină cu virulenţă mică
88. X X X DIRECTIVA 38/2010/CEE, modificare a Directivei 91/414/CEE a
Consiliului în vederea includerii substanţei active fluorură de sulfuril
89. X X X Directiva 89/391/EEC, art.5 General principles for prevention of risks
associated
90. X X X Directiva Cadru 88/2003/EC (2003)- Working Time Directive.
http://ec.europa.eu
91. X X X Directiva cadru 93/104 (1993) - Working Conditions - Working Time
Directive http://eur- lex.europa.eu
92. X X X Directorate General Employment, Industrial, Relation and Social
Affair.European Commision (1996) - Guidance on risk assessement at work.
Health and safety, pag.1-57
93. X X X European Agency for Safety and Health at Work (2002)- Work-related
stress, Factsheet 22. https://osha.europa.eu
94. X X X European Agency for Safety and Health at Work (2000)- Biological
Agents and Agriculture https://osha.europa.eu
95. X X X European Agency for Safety and Health at Work (2003)-FactSheet 41.
Biological Agent. https://osha.europa.eu
201
96. X X X European Agency for Safety and Health at Work (2007) - Facts 73.
Hazards and risks associated with manual handling of loads in the workplace
http://osha.eu.int.
97. X X X European Agency for Safety and Health at Work. (2000)- Facts 3.
Work Work related musculoskeletal disorders in Europe. http://osha.eu.int.
98. X X X European Commission, Directorate-General for Employment, Social
Affairs and Inclusion (2013)- Chemicals at work –a new labelling
system.Guidance to help employers and workers to manage the transition to the
new classification, labelling and packaging system
99. X X X H.G 1876/2005 privind normele minime de securitate şi sănătate
referitoare la expunerea lucrătorilor la riscurile generate de vibraţii.
100. X X X Health and Safety Executive HSE (2002)- Introduction to the
Manual Handling Assessment Charts (MAC) https://osha.europa.eu
101. X X X HG 803/2007 privind stabilirea unor măsuri pentru aplicarea
Regulamentului Consiliului (CEE) nr. 793/93 din 23 martie 1993 privind
evaluarea şi controlul riscurilor substanţelor existente şi a Regulamentului
Comisiei (CE) nr. 1.488/94 din 28 iunie 1994 privind stabilirea principiilor de
evaluare a riscurilor pentru om şi mediu a substanţelor existente în conformitate
cu Regulamentul Consiliului (CEE) nr. 793/93
102. X X X Hotărârea de Guvern nr. 1051/9.08.2006 privind cerinţele minime de
securitate şi sănătate pentru manipularea manuală a maselor care prezintă riscuri
pentru lucrători, în special de afecţiuni dorsolombare, publicată in Monitorul
Oficial, nr. 713 din 21/08/2006, Partea I.
103. X X X L.349/2007 privind reorganizarea cadrului instituţional în domeniul
managementului substanţelor chimice
104. X X X Legea 212/2006; pentru modificarea şi completarea Legii nr.
481/2004 privind protecţia civilă
105. X X X Legea 319/2006 (Legea Securităţii şi Sănătăţii în Muncă).
106. X X X NIOSH (1981) - Work practice quide for manual lifting.
http://www.hazardcontrol.com
107. X X X NIOSH (2009)-Lifting Equation. http://www.ttl.fi
108. X X X Norme Generale de Protecţie a Muncii/2002
109. X X X NSPM 64- Norme de protectie a muncii pentru piscicultura si
pescuit- www.iprotectiamuncii.ro
202
110. X X X NSSM 50- Norme specifice de securitate a muncii pentru sectorul
cresterii animalelor- http://www.iprotectiamuncii.ro/
111. X X X O. nr. 121/10/07/2000 - normele de prevenire şi stingere a incendiilor
specific sectoarelor din domeniul de competenţă a Ministerului Agriculturii şi
Alimentaţiei
112. X X X O.M.A.I. nr.163/2007 pentru aprobarea Normelor generale de
apărare împotriva incendiilor
113. X X X Ordin 1001/552/2005 privind procedurile de raportare, de către agenţii
economici, a datelor şi informaţiilor referitoare la substanţele şi preparatele
chimice
114. X X X Ordin 149/1997 privind Norme specifice de securitate a muncii
pentru creştere a animalelor
115. X X X Ordin nr. 712 din 23 iunie 2005 (*actualizat*) pentru aprobarea
Dispozitiilor generale privind instruirea salariatilor in domeniul prevenirii si
stingerii incendiilor si instruirea in domeniul protectiei civile**), cu modificările
şi completări Ordinul nr. 786 din 2 septembrie 2005.
116. X X X World Health Organisation (WHO 1994)- Global strategy on
occupational health for all: The way to health at work www.who.int
117. X X X World Health Organisation (WHO1997)- Prevention of noise-
induced hearing loss www.who.int
203
EAP
e-ISBN 978-973-744-448-6
Top Related