Download - Economia Ramurii Ind Solut Problem P 1 DS

UNIVERSITATEA TEHNICĂ A MOLDOVEI

ECONOMIA RAMURII

Indicaţii privind soluţionarea problemelor

Partea I

Chişinău

2013

UNIVERSITATEA TEHNICĂ A MOLDOVEI

Facultatea Inginerie şi Management în Electronică şi

Telecomunicaţii

Catedra Sisteme şi Reţele de Comunicaţii Optoelectronice

ECONOMIA RAMURII

Partea I


Chişinău

Editura „Tehnica-UTM”

2013

CZU 330 (076.5)

E 15

În prezenta lucrare sunt expuse aspectele teoretice şi practice

privind studierea disciplinei Economia ramurii prin soluţionarea

problemelor din capitolele respective. Problemele propuse vor contribui la aprofundarea cunoştinţelor în domeniul economiei ramurii.

Lucrarea este destinată studenţilor Universităţii Tehnice a

Moldovei care îşi fac studiile la specialităţile: 521.8 Inginerie şi Management în Telecomunicaţii şi 525.2 Sisteme Optoelectronice cu

formele de studii la zi şi cu frecvenţă redusă.

Autori: lect. sup. Natalia BEŢIVU lect. univ. Maria GRIŢCO

conf. univ., dr. Lilia SAVA

lect. as. Andrian GÎRŞCAN

Recenzent: conf. univ., dr. Nicolai JOSAN

Redactor responsabil: conf. univ., dr. Pavel NISTIRIUC

DESCRIEREA CIP A CAMEREI NAŢIONALE A CĂRŢII

Economia ramurii: Indicaţii privind soluţionarea problemelor/ Natalia Beţivu, Maria Griţco, Lilia Sava [et. al.]; red. resp.: Pavel Nistiriuc;

Univ. Tehn. a Moldovei, Fac. Inginerie şi Management în Electronică şi

Telecomunicaţii, Catedra Sisteme şi Reţele de Comunicaţii Optoelectronice. - Chişinău: Editura „Tehnica-UTM”, 2013. – ISBN 978-9975-45-254-0.

P. I. 2013. – 40 p. – Bibliogr.: p. 39 ( 7 tit.). – 50 ex. –

ISNB 978-9975-45-255-7.

330(076.5) E 15

ISNB 978-9975-45-255-7. © UTM, 2013

3

1. DISPOZIŢII GENERALE

Cunoştinţele în domeniul economiei sunt foarte utile

viitorilor ingineri.

Studierea disciplinelor economice, inclusiv disciplina

Economia ramurii, prin consecutivitatea lor în planurile de

învăţămînt, va condiţiona o pregatire mai aprofundată a studenţilor

în domeniul economiei, ce le va permite să justifice argumentările

tehnico-economice, luarea deciziilor inginereşti economic efective

şi eficiente.

În cadrul disciplinei Economia ramurii este studiată teoria

şi practica activităţii economice a întreprinderilor, particularităţile

lor, alegerea variantelor optime de utilizare a resurselor economice

de care dispun pentru realizarea scopurilor propuse privind

satisfacerea nevoilor umane şi obţinerea avantajului economic.

Prezenta lucrarea este elaborată pentru studenţii cu forma de

studii la zi şi cu frecvenţă redusă la specialităţile inginereşti întru

consolidarea cunoştinţelor teoretice obţinute la disciplina respectivă,

prin analiza şi soluţionarea exemplelor în diverse situaţii

economice.

Scopul lucrării este de a consolida cunoştinţele teoretice şi a

deprinde studenţii să aplice metodele de calcul a indicatorilor

activităţii economice a întreprinderii şi să utilizeze eficient resursele

economice.

4

2. EXEMPLU DE REZOLVARE A

PROBLEMELOR

PROBLEMA 1

Să se determine capacitatea şi volumul de producţie care

poate fi obţinut la întreprindere, reieşind din următoarele date: la

întreprindere funcţionează 3 linii cu productivitatea de 600 articole

pe oră; coeficientul de folosire a capacitaţii este 0,95; pierderile de

timp sunt cauzate de organizarea tehnică planificată doar la nivelul

de 8% din fondul nominal al schimbului; regimul de lucru al

întreprinderii în 2 schimburi. Se prevede instalarea unei linii noi la

11 iunie cu productivitatea de 800 articole pe oră care ar substitui o

linie precedentă a întreprinderii, iar la 22 august instalarea unei linii

suplimentare cu productivitatea de 900 articole pe oră. Numarul

zilelor de odihnă – 114 zile.

1.1. Pentru soluţionarea problemei 1 se utilizează

următoarele formule:

Capacitatea de producţie se determină în mărime medie

anuală:

(1.1)

unde:

- capacitatea medie anuală;

- capacitatea la începutul anului;

5

- capacitatea introdusă i;

- capacitatea lichidată;

n - tipurile de capacităţi introduse;

m - tipurile de capacităţi lichidate;

n - numărul de luni depline de lucru pe parcursul anului a

capacităţii noi introduse;

m - numărul de luni depline de lucru pe parcursul anului cît

nu vor funcţiona capacităţile lichidate.

Capacitatea de producţie la început de an pentru

întreprinderea cu sortiment îngust poate fi determinată prin formula:

unde:

Prod - productivitatea utilajului-cheie într-o unitate de timp (oră);

efF - fondul efectiv de timp de lucru al utilajului pe parcursul

anului.

Fondul efectiv de timp necesar pentru determinarea

capacităţii la începutul anului se determină în ore conform

algoritmului:

– fondul calendaristic: =365 d/an;

– fondul nominal: = - ;

unde:

- pierderile economiei naţionale care constituie zilele de odihnă

6

şi sărbătorile ce nu coincid cu zilele de odihnă;

– fondul de regim: = -

– pierderile de regim: =

unde:

- numărul de schimburi nelucrate;

– fondul efectiv: = - ;

unde:

- pierderile în timpul unui schimb.

Volumul anual de producţie se determină conform formulei:

unde:

K - coeficientul de folosire a capacităţii medii anuale ce trebuie să

tindă către unu.

1.2. Date iniţiale:

;

;

7

Să se determine:

1.3. Rezolvarea problemei

Ţinînd cont de condiţiile problemei, scriem formula pentru :

Scriem formulele pentru capacitatea la început de an,

capacităţile introduse şi capacitatea lichidată:

=1800 art/h 3695 h/an = 6651000 art/an;

= 800 art/h 3695 h/an = 2956000 art/an;

= 900 art/h 3695 h/an = 3325500 art/an;

= 600 art/h 3695 h/an = 2217000 art/an.

Determinăm fondul efectiv ( ):

=365 d/an;

= - = 365 d/an - 114 d/an = 251 zile/an;

= - = 251 d/an 24 h/d – 251 d/an 8 h/d = 4016 h/an;

= = 251 d/an 8 h/zi;

= - = 4016 h/an – 0.08 4016 h/an 3695 h/an.

Introducem fondul efectiv în formulele de mai sus.

Calculăm capacitatea de producţie medie anuală:

Determinăm volumul anual:

8

Rezultatele obţinute demonstrează că întreprinderea ar putea

produce maximum 8190583 art/an, dar în realitate va produce

7781054 art/an.

PROBLEMA 2

Întreprinderea a finalizat anul raportat cu următoarele

rezultate: stocul de producţie finită la depozit este 2,4 mln. lei;

datoriile debitoare – 1,5 mln. lei. Pentru perioada de planificare se

prevede producerea a 2000 articole de tipul A a cîte 2 lei articolul,

3000 articole de tipul B a cîte 3 lei articolul şi preţul unui articol de

tipul C este 1000 lei. Întreprinderea funcţionează într-un singur

schimb. Zile de odihnă – 100. Coeficientul de folosire a capacităţii

este 0,9. Întreprinderea produce în timpul unei ore 46 articole de

tipul C. Pierderile de timp cauzate de organizarea tehnică constituie

0,08 ore. Sărbători – 20 zile. În anul planificat se prevede reducerea

stocului de producţie gata la finele anului cu 0,5 mln. lei faţă de

anul precedent, iar a mijloacelor băneşti în calcule cu 18% faţă de

anul raportat. Să se determine mărimea vînzărilor pentru perioada

planificată.

2.1. Pentru soluţionarea problemei 2 se utilizează următoarele

formule:

Indicatorii valorici ai programului de producţie sînt:

1. Producţia-marfă care reprezintă producţia sau serviciile finisate

predestinate a fi puse la dispoziţia consumatorului. Se

determină conform formulei:

unde:

9

– producţia-marfă;

– preţul unui articol sau a unei unităţi de serviciu de tipul i;

– programul de producţie a articolelor de tipul i sau a serviciilor

de tipul i în unităţi naturale;

– volumul serviciilor în unităţi valorice ce pot fi puse la

dispoziţia consumatorului de către întreprindere;

n – lărgimea sortimentului sau a nomenclaturii.

2. Producţia-marfă comparabilă (produsul global) reprezintă

toată producţia obţinută la întreprindere sau toate serviciile, fără

a ţine cont de etapa de finisare:

unde:

– producţia-marfă comparabilă;


– producţia nefinisată medie anuală;

– stocurile medii anuale.

3. Producţia realizată este producţia plătită de către consumator şi

se determină conform formulei:

unde:

– producţia realizată;


– producţia gata (la depozit) medie anuală;

– producţia expediată medie anuală.

10


;

;

;

;

;

.

Să se determine:


Ţinînd cont de condiţiile problemei, scriem formula pentru :

Determinăm producţia-marfă conform formulei:

11

Determinăm necunoscuta:

=

Determinăm fondul efectiv planificat:

=365 d/an;

= - = 365 d/an - 120 d/an = 245 d/an;

= - = 245 d/an 24 h/d – 245 d/an 16 h/d;

= = 245 d/an 16 h/d;

Determinăm cîte articole de tipul C se produc în timpul unui an:

Determinăm producţia-marfă planificată:

Determinăm producţia gata planificată:

Determinăm producţia expediată planificată:

Determinăm producţia realizată planificată:

12

Astfel, observăm că în anul planificat întreprinderea va

realiza producţie în valoare de 11,174 mln lei/an.

PROBLEMA 3

La începutul anului 2009, întreprinderea dispunea de fonduri

fixe în valoare de 22 mln lei. Cota anuală a amortizării - 8%. În

anul 2010 la 12 noiembrie s-a instalat utilaj în valoare de 6 mln lei

şi s-a lichidat utilaj în valoare de 2 mln lei. La începutul anului 2011

creşte preţul la fondurile fixe achiziţionate anterior cu 30%. La 8

martie se instalează utilaj în valoare de 5 mln lei. Să se determine

fondurile fixe la începutul anului 2013.


formule

Fondurile fixe de producţie reprezintă mijloacele de muncă

care participă de mai multe ori la procesul de producere, pierzîndu-

şi treptat valoarea, dar transpunînd-o în valoarea producţiei

fabricate, neschimbîndu-şi valoarea natural-materială iniţială.

Indicatorii valorici ai fondurilor fixe sînt:

1) Valoarea totală iniţială a fondurilor fixe:

1.3,)( .instmtrridi CCPbFF

unde:

FFi(b) – valoarea totală iniţială a fondurilor fixe;

Prid – preţul de cumpărare cu ridicata;

Ctr – cheltuieli de transportare;

Cm.inst – cheltuieli de montare, instalare.

2) Valoarea de restabilire indică sporul sau reducerea costului iniţial

– cheltuielile de reproducere a FF în condiţii actuale:

13

2.3,100

)(1)(

bFFbFFFF i

irest

unde: FFrest – fondurile fixe de restabilire;


ΔFFi(b) – procentul de sporire (sau reducere) a FF în condiţiile

actuale.

3) Valoarea iniţială rămasă:

3.3,

%100

)()( slui

iram

tCbFFbFFFF

unde:

FFram – fondurile fixe rămase;


Cu – cota de uzură;

tsl – termenul de utilizare.

unde:

– fondurile fixe medii anuale;

– fondurile fixe la începutul anului;

– fondurile fixe introduse i;

– fondurile fixe lichidate;

n – tipurile de fonduri fixe introduse;

m – tipurile de fonduri fixe lichidate;

n – numărul de luni depline de lucru pe parcursul anului a

fondurilor fixe noi introduse;

14

m – numărul de luni depline de lucru pe parcursul anului cît nu vor

funcţiona fondurile fixe lichidate.


;

;

Să se determine:


Determinăm fondurile fixe rămase pentru anul 2009:

Remarcă: Fondurile fixe care funcţionează pînă la un an au cota

uzurii egală cu zero.


15

Determinăm fondurile fixe restabilite pentru anul 2011:

unde:

- preţul actualizat al fondurilor fixe.



16

La începutul anului 2013 întreprinderea dispune de fonduri

fixe în valoare de 21,23 mln lei/an.

PROBLEMA 4

În perioda raportată, întreprinderea a obţinut: cifra de afaceri

26 mln. lei, stocuri de materie primă – 2,8 mln. lei, stocuri de

producţie finită – 4,4 mln. lei, datorii debitoare – 3,5 mln. lei.

Pentru perioada planificată se prevede: volumul vînzărilor – 30 mln.

lei, accelerarea vitezei de rotaţie a datoriilor debitoare cu 10 zile şi a

stocului de producţie finită cu 26 zile. Să se determine mijloacele

circulante planificate şi cu cîte zile se va accelera viteza de rotaţie a

mijloacelor circulante în perioada planificată.


formule:

Pentru efectuarea procesului de producţie sînt necesare

mijloace băneşti în formă de 2 fonduri:

a) fonduri circulante de producţie;

b) fonduri de circulaţie.

Aceste mijloace băneşti reprezintă mijloacele circulante ale

întreprinderii (MC). Partea componentă importantă a mijloacelor

circulante o constituie fondurile circulante de producţie (FCP),

esenţa economică a cărora este: sînt obiecte de muncă ce participă o

singură dată la procesul de producţie, îşi schimbă totalmente forma

iniţială natural-materială şi îşi transpun costul total asupra valorii

producţiei fabricate. Fondurile circulante de producţie apar în formă

17

de rezerve de producţie (RP), producţie nefinisată (PN), rezerve pe

viitor (RV). Fondurile de circulaţie apar în formă de producţie gata

la depozit (PG), producţie expediată (Pexp) şi mijloace băneşti în

calcule (MBC). Mijloacele circulante reprezintă o parte din

resursele financiare ale întreprinderii şi pe parcurs deservesc 3 stadii

ale circulaţiei:

a) Stadiul circulaţiei cuprinde perioada de timp necesară

pentru formarea rezervelor de producţie şi apare în formă de bani

necesari pentru procurarea acestor rezerve.

b) Stadiul de producţie începe cu repartizarea obiectelor de

muncă în secţiile de producere şi se încheie cu expedierea

producţiei gata la depozit.

c) Stadiul de circulaţie începe cu recepţionarea producţiei

gata de la depozit şi se încheie cu acumularea finanţelor pe contul

întreprinderii.

Indicatorii de folosire eficientă a mijloacelor circulante sînt

următorii:

a) Coeficientul direct: reprezintă valoarea producţiei realizate

obţinută la fiecare leu din mijloacele circulante cheltuite; numărul

de circuite pe parcursul anului:

1.4.

MC

PRKd

b) Coeficientul indirect: indică implementarea mijloacelor

circulante în producţie sau mijloacele circulante cheltuite la fiecare

leu din producţia realizată:

2.4.

PR

MCK indir

18

c) Durata unui circuit se determină conform formulei:

3.4,PR

MCF

K

FD an

d

an

MC

unde:


Să se determine:

19


Determinăm mijloacele circulante pentru perioada raportată:

Scriem formula pentru mijloacele circulante planificate:

Determinăm durata circuitului pentru producţia gata în

perioada raportată:

Dacă se cunoaşte se poate calcula (datele iniţiale):

Se determină conform formulei:

Determinăm durata circuitului datoriilor debitoare pentru

perioada raportată:

20

Dacă se cunoaşte se poate calcula (datele iniţiale):


Pentru a calcula mijloacele circulante planificate, trebuie

calculată valoarea materiei prime pentru anul planificat. Dacă

producţia realizată pentru perioada planificată are o valoare mai

mare decît pentru perioada raportată, rezultă că valoarea materiei

prime pentru perioada planificată va fi mai mare comparativ cu cea

raportată.

Dacă în condiţiile problemei se remarcă că durata circuitului

pentru producţia gata şi datoriile debitoare se modifică pentru

perioada planificată faţă de cea raportată, dar nu se menţionează

nimic despre durata circuitului materiei prime, rezultă:

Determinăm durata circuitului pentru materia primă

în perioada raportată:

21


Se determină mijloacele circulante planificate conform formulei:


22

Astfel, observăm că în anul planificat întreprinderea la

fiecare circuit va economisi mijloace circulante în mărime de 1,36

mln lei:

În anul planificat se va accelera viteza de rotaţie a mijloacelor

circulante cu 36 zile.

PROBLEMA 5

În perioada raportată, întreprinderea a realizat producţie în

sumă de 31 mln lei, folosind mijloace circulante – 7,2 mln. lei. În

perioada de planificare se prevede un spor al volumului vînzărilor

cu 44%. Se mai prevede ca 18% din sporul de mijloace circulante să

fie economisite datorită accelerării rotaţiilor, 47% să fie finanţate

din credite bancare, iar 35% din fondul rămas la dispoziţia

întreprinderii. Să se determine: sporul de mijloace circulante pentru

perioada planificată; cu cîte zile se cere de accelerat o rotaţie, pentru

ca să fie economisite 18% din sporul de mijloace circulante;

mărimea creditului; mărimea profitului orientat spre finanţarea

mijloacelor circulante în perioada planificată.


formule

Indicatorii de folosire eficientă a mijloacelor circulante sunt

următorii:

a) Coeficientul direct: reprezintă valoarea producţiei realizate

obţinută la fiecare leu din mijloacele circulante cheltuite; numărul

de circuite pe parcursul anului:

1.5.

MC

PRKd

23

b) Coeficientul indirect: indică implementarea mijloacelor

circulante în producţie sau mijloacele circulante cheltuite la fiecare

leu din producţia realizată:

2.5.

PR

MCK indir

c) Durata unui circuit se determină conform formulei:

3.5;PR

MCF

K

FD an

d

an

MC


.

Să se determine:

24


Analizînd datele iniţiale, se observă că durata circuitului

mijloacelor circulante pentru perioada planificată se modifică în

cazul în care întreprinderea economiseşte 18% din sporul

mijloacelor circulante.

Dacă se presupune că întreprinderea găseşte 100% din

sporul de mijloace circulante, atunci rezultă că durata circuitului în

anul planificat nu se modifică comparativ cu cel raportat:

Se determină producţia realizată planificată:

Se determină mijloacele circulante planificate:

Se determină sporul mijloacelor circulante conform formulei:

Dacă se cunoaşte sporul mijloacelor circulante, se determină

mijloacele circulante pe care întreprinderea trebuie să le economi-

25

sească ( ), creditul bancar şi profitul întreprinderii pentru

perioada planificată:

Întreprinderea în anul planificat trebuia să găsească adăugător

la fiecare circuit 3,7 mln. lei, însă ea trebuie să se descurce fără:

Se determină, ţinînd cont de datele iniţiale, care atestă

valoarea mijloacelor circulante reale în baza cărora va funcţiona

întreprinderea în anul planificat:

Se determină durata circuitului mijloacelor circulante pentru

perioada planificată :

Se determină durata circuitului producţiei gata pentru perioada

raportată:

Se determină cu câte zile se va micşora durata unui circuit în

anul planificat faţă de cel raportat:

26

Pentru a economisi la fiecare circuit întreprinderea

va micşora durata circuitului în anul planificat cu 21 zile. Rezolvarea

problemelor de acest tip permit gestiunea mai eficientă a mijloacelor financiare ale întreprinderii.

PROBLEMA 6

Să se determine productivitatea muncii efective dacă: în anul

raportat s-a fabricat producţie-marfă (PM) în valoare de 20 mln.lei cu

un efectiv de personal de 500 oameni. Să se determine necesarul de

personal pentru perioada planificată, reieşind din productivitatea

muncii efective, dacă în anul planificat s-a produs PM în valoare de 22

mln.lei. Determinaţi influenţa măsurilor tehnice îndreptate spre

sporirea productivităţii muncii în perioada planificată: a) se planifică

instalarea tehnicii noi care va permite reducerea manoperei cu 5 la 100,

iar numărul personalului care va deservi această tehnică va constitui

20%; b) se prevede îmbinarea de profesii în urma perfecţionării

organizării muncii care va permite sporirea normei de producţie cu 10

la 100, iar numărul personalului angajat va constitui 25% din numărul

total. Determinaţi sporul productivităţii după valoarea absolută şi relativă.


formule:

Personalul industrial productiv, în funcţie de rolul său în

producere, se împarte în cîteva categorii:

a) muncitorii (principali şi auxiliari);

b) conducători;

c) specialişti;

d) funcţionari;

e) personal de deservire;

f) pază;

g) ucenici.

27

Indicatorul care determină gradul de folosire eficientă a forţei

de muncă este productivitatea muncii care reprezintă activitatea

eficientă a oamenilor, ce se caracterizează prin cheltuielile de timp

pentru producerea unei unităţi de produs sau prin volumul de

producţie obţinut într-o unitate de timp. În linii generale, metoda de

determinare a productivităţii prin indicele direct ar putea fi

exprimată astfel:

1.6mN

Vq

unde:

q - productivitatea muncii;

V - volumul de producţie;

Nm - numărul de muncitori.

Sporirea productivităţii poate fi determinată în valori

absolute şi relative. La valoarea absolută sporul productivităţii se va

determina prin relaţia:

2.6.efpla qqq

La valoarea relativă sporul productivităţii se va determina prin

relaţia:

3.6%.100ef

efpl

rq

qqq


28

;

.

Să se determine:


Se determină productivitatea muncii pentru perioada efectivă:

Dacă atunci se poate calcula :

Odată cu sporirea producţiei-marfă în anul planificat, la

întreprindere va creşte numărul angajaţilor cu 50 persoane. Însă ca

urmare a faptului că în anul planificat se preconizează instalarea

tehnicii noi, care va îndeplini o parte din sarcina angajaţilor, rezultă

că numarul noilor angajati va fi mai mic.

Determinăm numărul angajaţilor, sarcina cărora o va îndeplini

tehnica nouă:

29

Determinăm numărul muncitorilor pentru perioada planificată,

ţinînd cont de schimbările care au avut loc:

În anul planificat numărul angajaţilor va creşte cu 30

persoane faţă de cel efectiv.

Ca urmare a instalării tehnicii noi creşte productivitatea

muncii.

Determinăm productivitatea muncii planificată, ţinînd cont

de măsurile care s-au luat:

Determinăm sporul productivităţii muncii după valoarea absolută:

Determinăm sporul productivităţii muncii după valoarea relativă:

Productivitatea muncii este indicatorul principal care exprimă

eficienţa utilizării forţei de muncă.

PROBLEMA 7

Să se determine fondul de salarizare pentru întreprinderea cu

un program de producţie de 8875 art, manopera medie pentu un

articol fiind de 6,6 ore normate din care de calificarea a II – 2,4 ore,

de calificarea a III – 4,2 ore. Zile de odihnă şi sărbători – 95 zile,

pierderile în timpul schimbului – 0,15 ore, neprezentările la serviciu

constituie 4% din fondul nominal al schimbului, regimul de lucru al

30

întreprinderii – 2 schimburi. Fondul efectiv de timp al utilajului -

3554 ore. Coeficientul de încărcare a locului de muncă – 1,2, norma

de deservire – 4 locuri de muncă, norma de conducere – 1:5.

Salariul mediu lunar pentru un conducător – 600 lei, suplimentele -

12%, salariul suplimentar – 4%, tariful pentru un muncitor principal

de categoria I 4,5 lei|oră, coeficientul tarifar pentru categoria I este

1, coeficientul tarifar pentru categoria II este 1,29, coeficientul

tarifar pentru categoria III este 1,59.


formule:

Numărul muncitorilor principali se determină conform formulei:

unde:

- programul de producţie;

- manopera (timpul cheltuit pentru producerea unui articol);

- numărul de ore lucrate pe an de către un muncitor;

- coeficientul de îndeplinire a normei.

Salariul de bază anual pentru muncitorii principali se determină

conform formulei:

Numărul muncitorilor auxiliari se determină conform formulei:

unde:

- locurile de muncă;

- regimul de lucru;

31

- coeficientul de încărcare a locului de muncă;

- coeficientul care indică raportul:

- norma de deservire (locurile de muncă ale muncitorilor

principali deservite de un muncitor auxiliar).

Salariul de bază anual pentru muncitorii auxiliari se determină

conform formulei:

Salariul tarifar pentru un muncitor de categoria I se determină

conform formulei:

:

– salariul minim lunar;

– numărul de ore lucrate pe lună de un muncitor ( );

– coeficientul tarifar pentru categoria I.

Salariul de bază anual pentru conducători se determină conform

formulei:

unde:

- salariul mediu pe lună;

- numărul conducătorilor;

- numărul lunilor pe an.

32


;

= 1:5 (un conducător la 5 muncitori principali şi auxiliari);

;

33

;

Să se determine:


În problemă este vorba despre trei categorii de personal:

conducători, muncitori principali şi auxiliari.

Determinăm fondul efectiv de timp de lucru al muncitorilor

conform formulelor:

=365 d/an;

= - = 365 d/an - 95 d/an = 270 d/an;

= - = 270 d/an 24 h/zi – 270 d/an 8 h/d = 4320 h/an;

= = 251 d/an 8 h/d;

= - = 4320 h/an – 0,04 4320 h/an = 4147,2 h/an;

= - = 4147,2 h/an – 4147,2 h/an

4069 h/an.

Dacă toţi muncitorii lucrează într-un an aproximativ 4069 ore

concomitent, rezultă ca fiecare muncitor pe an lucrează 4069 ore,

adică, .

Numărul muncitorilor principali de calificarea II se determină

conform formulei:

34

Numărul muncitorilor principali de calificarea III se determină

conform formulei:

Numărul muncitorilor principali se determină conform formulei:

Dacă salariul tarifar pentru un muncitor principal de categoria I

se determină conform formulei:

atunci salariul tarifar pentru un muncitor principal de categoria II se


Salariul tarifar pentru un muncitor principal de categoria III se


Salariul de bază anual pentru muncitorii principali de calificarea

II se determină conform formulei:

35

Salariul de bază anual pentru muncitorii principali de calificarea

III se determină conform formulei:

Salariul de bază anual pentru muncitorii principali se determină

conform formulei:

Numărul muncitorilor auxiliari de calificarea II se determină

conform formulei:

.

Fiecare muncitor principal are un loc de muncă, de aceea

Numărul muncitorilor auxiliari de calificarea III se determină

conform formulei:

36

.

Numărul muncitorilor auxiliari se determină conform formulei:

Salariul tarifar pentru un muncitor auxiliar de categoria II este

egal cu salariul tarifar pentru un muncitor principal de categoria II.

Salariul tarifar pentru un muncitor auxiliar de categoria III este

egal cu salariul tarifar pentru un muncitor principal de categoria III.

Salariul de bază anual pentru muncitorii auxiliari de calificarea

II se determină conform formulei:

Salariul de bază anual pentru muncitorii auxiliari de calificarea

III se determină conform formulei:

Salariul de bază anual pentru muncitorii auxiliari se determină

conform formulei:

37

Numărul conducătorilor se determină conform formulei:

Salariul de bază anual pentru conducători se determină conform

formulei:

Salariul de bază anual pentru muncitorii principali, muncitorii auxiliari şi conducători se va calcula conform formulei:

Suplimentul se determină conform formulei:

Salariul suplimentar se determină conform formulei:

Fondul de remunerare se determină conform formulei:

38

Cheltuielile indirecte se includ în preţul produsului nou creat, de aceea este foarte important a fi calculat fondul de remunerare.

În urma soluţionării problemelor la disciplina economia ramurii studenţii vor realiza următoarele obiective:

consolidarea cunoştinţelor teoretice;

valorificarea abilităţilor studenţilor de a lucra de sine stătător;

obţinerea deprinderilor de a aplica cunoştinţele teoretice în

practică;

deprinderea studenţilor cu aplicarea diverselor metode şi

metodici de rezolvare a problemelor;

oferirea posibilităţii studenţilor de a lucra cu literatura de

specialitate.

BIBLIOGRAFIE

1. Bărbulescu C., Gavrilă T. Economia şi gestiunea

întreprinderii. - Bucureşti: Ed. Economică, 1999.

2. Ciornâi N., Blaj I. Economia firmelor contemporane.

- Chişinău: Ed. Prut internaţional, 2003.

3. Jaba O., Niţă V. Economia şi gestiunea întreprinderii.

- Iaşi. Ed: Universităţii „ Al. I. Cuza”, 1997.

4. Roşca P. Economia întreprinderii. - Chişinău. Ed: ULIM,

2004.

5. Экономика фирмы. - Москва: ЮНИТИ, 2003.

6. Волков О.И., Скляренко В.К. Экономика предприятия.

Курс лекций. - Москва: ИНФРА-М, 2003.

7. Экономика предприятия. Под редакцией профессора

А.С. Пелиха. - Ростов-на-Дону: Феникс, 2002.

39

CUPRINS

1. DISPOZIŢII GENERALE...................................................3

2. EXEMPLU DE REZOLVARE

PROBLEMELOR.................................................4

Problema 1.......................................................................................4

Problema 2......................................................................................8

Problema 3....................................................................................12

Problema 4....................................................................................16

Problema 5....................................................................................22

Problema 6....................................................................................26

Problema 7....................................................................................29

Bibliografie...................................................................................38

40

ECONOMIA RAMURII


Partea I

Autori: Natalia BEŢIVU

Maria GRIŢCO

Lilia SAVA

Andrian GÎRŞCAN

Redactor: Eugenia BALAN

––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––

Bun de tipar 15.05.13. Formatul hârtiei 60x84 1/16

Hârtie ofset. Tipar RISO Tirajul 50 ex.

Coli de tipar 2,5 Comanda nr. 58

–––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––

UTM, 2012, Chişinău, bd. Ştefan cel Mare, 168

Editura ,,Tehnica–UTM”

2068, Chişinău, str. Studenţilor, 9/9