1
CAPITOLUL I
ASPECTE TEORETICO-METODOLOGICE PRIVIND ANALIZA RISC URILOR ÎN
ACTIVITATEA ECONOMICO-FINANCIAR Ă
1.1. RISCUL – CONCEPT ŞI TRĂSĂTURI SPECIFICE
Riscul poate fi privit ca reprezentând incapacitatea unei firme de a se adapta la timp şi cu cel
mai mic cost la modificările de mediu. Privit din acest punct de vedere, riscul care afectează activitatea
unei firme are ca principală sursă instabilitatea climatului de afaceri (element exogen firmei) şi
incapacitatea agentului economic de a contracara la timp şi fără costuri ridicate efectele generate de
această evoluŃie continuă a mediului în care acŃionează. În acest sens, o activitate rentabilă în prezent
poate deveni nerentabilă în viitor ca urmare a modificării nefavorabile a condiŃiilor de mediu. Rezultă,
astfel, că riscul este o caracteristică permanentă a activităŃii unei firme, aceasta trebuind să
implementeze mecanisme adecvate de gestionare a riscului, care să evidenŃieze rapid modificările
apărute şi măsurile de intervenŃie.
Din punct de vedere probabilistic, riscul reprezintă variabilitatea profitului faŃă de media
profitabilităŃii din ultimii ani. Această accepŃiune este foarte importantă în realizarea previziunilor, în
care “riscul se estimează ca variabilitate a profitului în raport cu speranŃa de rentabilitate”. În acest caz,
drept criteriu de definire s-au ales oscilaŃiile profitului faŃă de o medie, considerându-se că realizarea
unor profituri viitoare mai mici decât nivelul mediu, considerat ca nivel de referinŃă, poate să conducă
la apariŃia unor situaŃii de criză şi să afecteze negativ activitatea economică.
În definiŃia dată de OCDE (OrganizaŃia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică), se
apreciază că “riscul este constituit din posibilitatea ca un fapt cu consecinŃe nedorite să se producă”.
Această definiŃie are la bază eventualitatea ca un eveniment (anticipat cu o anumită probabilitate sau
neprevăzut de decident) să se materializeze şi să afecteze negativ anumite aspecte ale activităŃii
economice.
Alături de acestea, mai există şi alte definiŃii ale riscului, prin care se încearcă găsirea de noi
semnificaŃii ale acestuia:
� gamă largă de incertitudini privind activitatea viitoare a agentului economic;
� probabilitatea survenirii unui eveniment nedorit;
� variabilitatea probabilă a rentabilităŃii viitoare a activului;
� variabilitatea rezultatului sub presiunea mediului;
� variabilitatea veniturilor sub influenŃa mediului, implicând eventualitatea producerii unui
eveniment nefavorabil;
2
� variabilitatea rezultatului, afectând rentabilitatea activelor şi, în consecinŃă, a capitalului
investit;
� un element de incertitudine care poate afecta activitatea unui agent economic sau derularea
unei operaŃiuni economice;
� gradul de incertitudine al apariŃiei unei pierderi din cauze fortuite, accidentale sau împrejurări
neaşteptate;
Principalele caracteristici ale riscului sunt:
a) riscul derivă din incertitudine; adoptarea deciziei are loc în prezent, iar punerea în practică şi
rezultatele se vor produce în viitor. Incertitudinea provine din necunoaşterea cu privire la care
eveniment din cele identificate se va produce şi la ce moment, care vor fi efectele reale şi amplitudinea
producerii acestora;
b) riscul implică ideea de pierdere potenŃială, indiferent de natură, generată de evoluŃia unui
factor în sens contrar aşteptărilor decidentului;
c) efectele riscului, odată produse, nu mai pot fi înlăturate;
d) riscul apare atât în procesul activităŃii economico-financiare, sociale, cât şi în afara acestuia,
ca urmare a raporturilor dintre om şi natură;
e) asumarea riscului presupune o remunerare corespunzătoare a capitalului investit;
f) riscul reprezintă o incapacitate de adaptare a firmei la condiŃiile de mediu;
g) riscul este o măsură a vulnerabilităŃii firmei, a probabilităŃii de apariŃie a succesului sau
eşecului.
Cunoscând aceste trăsături specifice noŃiunii de risc, se poate acŃiona în direcŃia elaborării unor
politici moderne de prevenire a riscului, de ocrotire împotriva riscului şi de înlăturare a efectelor sale.
Analizând lucrările ştiinŃifice scrise în ultimele decenii referitoare la problematica riscului, se
evidenŃiază o evoluŃie în aprecierea noŃiunilor de risc şi incertitudine, precum şi manifestarea a trei
tendinŃe principale în acest domeniu:
1.creşterea într-un ritm fără precedent a situaŃiilor de risc şi incertitudine, cauzate de extinderea
fenomenului de internaŃionalizare a activităŃilor, de externalizare a unei părŃi a acestora, de
diversificare a instrumentelor financiare, de crizele economice care capătă o amploare tot mai mare, de
creşterea competiŃiei etc.;
2.extinderea preocupărilor economiştilor de a dezvolta cunoştinŃele ştiinŃifice în acest domeniu,
prin apelarea la un număr mare de ramuri ale ştiinŃei (management, marketing, finanŃe, statistică etc.)
şi prin identificarea, testarea şi implementarea de noi instrumente de evaluare, prevenire şi protecŃie
împotriva riscului;
3
3.amplificarea şi diversificarea consecinŃelor pe care implementarea instrumentelor şi tehnicilor
de prevenire şi protecŃie împotriva riscului le generează asupra mediului economic, social, natural.
Cele trei tendinŃe menŃionate sunt interdependente, iar problematica riscului şi a incertitudinii la
nivelul unui agent economic devine tot mai complexă, îmbogăŃindu-se cu noi sensuri. În permanenŃă,
managerii trebuie să cunoască nivelul riscului fiecărui proiect de afaceri, precum şi dacă el este mai
mare decât câştigul potenŃial. În acelaşi timp, în condiŃiile economice şi sociale ale tranziŃiei la
economia de piaŃă, stabilitatea şi siguranŃa agentului economic nu mai sunt dictate numai de acŃiunile
proprii, ci de toŃi participanŃii la viaŃa economică.
În acest sistem complex al interdependenŃelor se înscriu:
- întreprinderea, care acŃionează pentru obŃinerea unor rezultate care să permită acoperirea
cheltuielilor efectuate şi înregistrarea de profit;
- sistemul financiar, care, în cazul apariŃiei riscului şi a instabilităŃii, alocă, în anumite condiŃii,
fonduri băneşti pentru asigurarea continuităŃii procesului de producŃie;
- statul, prin intermediul subvenŃiilor acordate, dar şi al impozitelor şi taxelor percepute;
- consumatorii, care reprezintă clienŃii firmei.
AcŃiunile conştiente şi inconştiente efectuate de toŃi aceşti participanŃi la realizarea activităŃii
firmei pot determina apariŃia unor efecte directe aşteptate, corespunzătoare obiectivelor fixate, dar şi
manifestarea unor efecte întâmplătoare, nedorite, pe care literatura de specialitate le defineşte ca fiind
riscuri.
4
1.2. TIPOLOGIA RISCULUI ACTIVIT ĂłII AGENTULUI ECONOMIC
Economia de piaŃă implică, prin legile după care se conduce, apariŃia unor riscuri şi incertitudini
specifice, care, coroborate cu caracteristicile activităŃii fiecărui agent economic, pot determina apariŃia
unor situaŃii şi stări conjuncturale nefavorabile. Necunoaşterea riscurilor ce pot apărea, a factorilor de
cauzalitate şi a măsurilor de intervenŃie în cazul materializării poate avea consecinŃe negative pentru
firma în cauză, putând determina chiar falimentul ei. Din acest motiv, se impune clasificarea riscurilor,
în scopul cunoaşterii mecanismului de acŃiune al fiecăruia şi al implementării unor instrumente
adecvate de protecŃie.
În literatura de specialitate consacrată problematicii riscului ce afectează activitatea agentului
economic, există o multitudine de criterii de clasificare a riscurilor, astfel:
1.după nivelul la care este localizat, riscul poate fi:
a)risc macroeconomic – este rezultatul evoluŃiei într-un anumit sens a condiŃiilor mediului de
afaceri. Acesta este generat de acŃiunea conjugată a unui număr variat de factori de natură economică,
politică sau socială, a căror evoluŃie în timp trebuie luată în considerare de către managementul firmei.
Acest tip de riscuri poate fi cauzat de greve, convulsii sociale, războaie civile, schimbări de guverne,
modificări de politică, recesiune economică, restricŃii de convertibilitate a monedei naŃionale în valută,
de transfer al fondurilor în străinătate, inflaŃie, evoluŃia nefavorabilă a ratei dobânzii pe piaŃă, sistemul
juridic etc. Riscurile macroeconomice pot fi clasificate în riscuri de Ńară, de transfer, suveran,
financiar, de inflaŃie, operaŃional, de implantare şi juridic.
b)risc sectorial – este dat de caracteristicile sectorului în care firma îşi desfăşoară activitatea,
fiind, mai departe, dependent de sistemul politic, de infrastructură, legislaŃie, cultură, concurenŃă etc.;
c)risc microeconomic (specific firmei) – este determinat de factori endogeni, specifici fiecărei
întreprinderi în parte.
Riscul se poate caracteriza prin asocierea unei legi de probabilitate pentru apariŃia fiecărui
rezultat scontat. Probabilitatea arată în ce măsură este posibilă producerea unui anumit eveniment în
condiŃii determinate. Deci, pentru fiecare eveniment există o probabilitate de apariŃie. Atât
probabilitatea, cât şi riscul pot fi apreciate subiectiv şi obiectiv. Probabilitatea subiectivă apare când
aprecierea riscului se face de către un singur individ şi reflectă mentalităŃile şi gradul de documentare
ale persoanei respective. Probabilitatea obiectivă intervine când aprecierea riscului se face de către mai
mulŃi indivizi, pe baza evidenŃei istorice a datelor statistice.
5
2.după posibilitatea de interpretare a legii de probabilitate, riscurile se pot clasifica în:
a)riscuri subiective – depind de aprecierile subiective ale fiecărui individ, de informaŃia sa;
b)riscuri obiective – inerente oricărei activităŃi caracterizate printr-o anumită probabilitate de
variaŃie a rezultatelor şi sunt independente de individ.
3.după posibilitatea de previziune, riscurile pot fi:
a)riscuri previzibile – sunt provocate de factori ce pot fi prevăzuŃi înainte de desfăşurarea unei
operaŃiuni sau activităŃi. Printre cauzele care provoacă acest tip de riscuri se numără decesele,
maternitatea, bătrâneŃea, modificarea bruscă a temperaturii prin schimbarea anotimpurilor, fluctuaŃiile
valutare în condiŃiile unei crize economice mondiale etc. Efectele acestor categorii de riscuri pot fi
eliminate sau reduse prin adoptarea din timp a unor măsuri corespunzătoare.
b)riscuri imprevizibile – sunt provocate de factori imprevizibili, întâmplători, ce nu pot fi
prevăzuŃi înainte de începerea derulării unei operaŃiuni. Ele pot fi provocate de secetă, inundaŃii şi alte
calamităŃi naturale apărute în cadrul raporturilor dintre om şi natură, precum şi de evenimente fortuite
în cadrul raporturilor dintre oameni, cum sunt războaie, greve, naŃionalizări, restricŃii valutare impuse
de stat etc. În cazul acestor riscuri, se manifestă o tendinŃă de creştere a ponderii a lor, precum şi de
majorare a costurilor pentru eliminarea sau reducerea pagubelor provocate.
4.după originea factorului care le generează, riscurile pot fi:
a)riscuri interne – sunt generate de factori care acŃionează în interiorul unei întreprinderi şi se
referă la defecŃiuni ce pot apărea în funcŃionarea mijloacelor fixe, fraude provocate de angajaŃi, greve
ale personalului, accidente de muncă provocate de nerespectarea normelor de protecŃie a muncii,
penalităŃi plătite partenerilor de afaceri ca urmare a nerespectării contractelor din motive subiective
etc.;
b)riscuri externe – sunt determinate de cauze localizate în afara întreprinderii şi care afectează
activitatea firmei în cauză. Se referă la majorarea impozitelor de către stat, oscilaŃii ale cursului
valutar, modificări nefavorabile ale dobânzii bancare, calamităŃi naturale, pierderi financiare provocate
de partenerii de afaceri, etc.
Din punctul de vedere al măsurilor pe care întreprinderea le poate adopta pentru a se proteja
împotriva acestor riscuri, cele mai importante sunt riscurile interne, pentru acestea firma având
posibilităŃi mai mare de intervenŃie. În privinŃa riscurilor externe, agentul economic dispune de căi
reduse de acŃiune, mai important pentru el fiind identificarea acestor riscuri pentru a încerca reducerea
consecinŃelor în cazul materializării lor.
6
5.după natura lor, riscurile se mai pot gupa astfel:
a)riscuri sociale – sunt provocate de evenimente sociale previzibile sau imprevizibile, precum
boala, decesul, invaliditatea, reducerea nivelului de trai, şomajul, maternitatea etc. ProtecŃia împotriva
acestor riscuri depinde, în mare măsură, de politica statului în domeniu, de nivelul de dezvoltare a
economiei naŃionale, calitatea sistemului educaŃional. În general, se poate afirma că statele moderne
acordă o importanŃă primordială ocrotirii individului împotriva riscurilor sociale, scopul fundamental
al oricărui regim modern fiind acela de a proteja interesele indivizilor la nivel naŃional, în condiŃii de
echitate şi dreptate socială.
b)riscuri naturale – provocate de calamităŃi naturale.
c)riscuri politice – sunt determinate de evenimente politice majore, precum războaie, greve,
embargo, naŃionalizare, restricŃii de export. Acoperirea riscurilor politice este greu de realizat sau chiar
imposibilă, având în vedere consecinŃele grave ale acestor tipuri de riscuri, declanşate de interesele
majore ale statului, care, în asemenea situaŃii, se opun intereselor individului sau întreprinderilor.
Riscul politic este inerent activităŃii unui agent economic, indiferent de Ńara unde acŃionează; el nu
poate fi evitat, poate fi doar luat în considerare şi estimat. PosibilităŃile de atenuare sau de compensare
a pagubelor în acest caz depind exclusiv de poziŃia şi atitudinea autorităŃilor statale.
d)riscuri economice – sunt cele mai numeroase, iar după natura lor acestea pot fi:
-riscuri pure, accidentale, asigurabile; împotriva acestor riscuri, agenŃii economici se pot
asigura, cu un anumit cost.
-riscuri speculative, în funcŃie de care agenŃii economici au atât posibilitatea de a pierde, cât şi
posibilitatea de a câştiga.
În scopul cunoaşterii riscurilor provocate de propria structură organizatorică, activitatea firmei
se poate diviza pe următoarele faze: cercetare-dezvoltare, aprovizionare, producŃie şi vânzare.
În faza de cercetare-dezvoltare, riscurile speculative pot fi determinate de protecŃia greşită a
unui brevet, efectuarea de investiŃii neproductive sau obŃinerea de produse fără cerere asigurată pe
piaŃă. În etapa de aprovizionare, surse de risc pot fi condiŃiile de achiziŃie şi cursul valutar al
monedei naŃionale. În faza de producŃie prezenŃa unor rebuturi, funcŃionarea necorespunzătoare a
mijloacelor fixe, întreruperi nejustificate ale fluxului tehnologic, iar în faza de vânzare obŃinerea unor
preŃuri de vânzare sub nivelul pieŃei sau rezilierea unor contracte de vânzare.
Şi în cazul riscurilor pure se pot identifica unele surse interne care pot afecta grav desfăşurarea
activităŃii unei firme, precum incendiile, exploziile, scurgeri de informaŃii, fraude, accidente etc.
7
6.din punct de vedere funcŃional, riscul poate fi clasificat astfel:
a)riscul de exploatare – arată variaŃia rezultatului de exploatare la modificarea condiŃiilor de
exploatare; numit şi risc economic, se referă la variabilitatea sau nesiguranŃa obŃinerii unui anumit
rezultat de exploatare. El exprimă incapacitatea firmei de a se adapta la timp şi cu cele mai mici
costuri la variaŃiile mediului economico-social şi reflectă variabilitatea rezultatului economic sau a
cash flow-ului de exploatare în funcŃie de condiŃiile de exploatare.
b)riscul financiar – exprimă variabilitatea indicatorilor de rezultate ca urmare a modificării
structurii financiare a întreprinderii. Acesta este asociat modului de finanŃare a activităŃii firmei. Dacă
o întreprindere apelează la împrumuturi, ea îşi asumă o obligaŃie financiară fixă, reprezentată de
cheltuielile financiare cu dobânzile, ceea ce face ca îndatorarea, prin mărimea şi costurile ei, să
determine modificarea rezultatelor obŃinute şi a riscului financiar. Dacă, în schimb, finanŃarea
activităŃii se realizează numai pe seama resurselor interne, cum sunt profitul reinvestit şi majorările de
capital social prin noi aporturi ale acŃionarilor, aceasta nu presupune asumarea unor obligaŃii de plată
rigide. Cu cât obligaŃiile cu costuri fixe (credite bancare, leasing) au o pondere mai ridicată în cadrul
surselor financiare, cu atât riscul financiar este mai ridicat.
c)riscul de faliment sau de insolvabilitate – se manifestă în cazul în care întreprinderea nu
poată achita la scadenŃă datoriile faŃă de furnizori, bugetul statului, bănci etc. În activitatea practică,
firmele se pot confrunta cu dificultăŃi de plată, care pot fi temporare sau permanente. În cazul
existenŃei unor dificultăŃi permanente de plată a obligaŃiilor faŃă de terŃi, se poate vorbi de o deteriorare
a situaŃiei financiare a firmei, cu consecinŃe negative asupra solvabilităŃii acesteia. Factorii care conduc
o afacere la faliment variază. MulŃi economişti atribuie acest fenomen ratelor ridicate ale dobânzii,
recesiunii economice sau datoriilor mari faŃă de creditori. Totodată, specificul activităŃii şi
reglementările juridice pot contribui la dificultăŃile financiare ale unei companii. Studiile efectuate au
arătat că firmele mici, private şi cele nou înfiinŃate sunt mai vulnerabile decât cele mari şi cu
experienŃă pe piaŃă.
Dintre riscurile enunŃate anterior, riscurile de exploatare sunt cele mai cuprinzătoare şi
se pot clasifica astfel:
1.riscul de organizare şi conducere – provine dintr-o structură organizatorică deficitară a
firmei, în cadrul căreia anumite compartimente funcŃionale importante sunt inexistente. Acest risc se
poate diviza, mai departe, în:
-riscul de recrutare a personalului;
-riscul de dotare tehnico-materială şi financiară;
-riscul de management (de conducere);
8
2.riscul de investiŃii - poate rezulta din inutilitatea, utilitatea parŃială sau ineficienŃa economică
a unei investiŃii şi are efecte negative grave, uneori imprevizibile, cu consecinŃe ireparabile asupra
activităŃii firmei.
3.riscul de aprovizionare – este riscul de a nu putea aproviziona continuu procesul de
producŃie cu materii prime, materiale, combustibil, energie.
4.riscul de fabricaŃie – orice proces de fabricaŃie implică o serie de riscuri, ce pot fi cauzate de
o multitudine de factori tehnici, economici, sociali, naturali. În această categorie de riscuri se înscriu:
modificarea la intervale scurte de timp a parametrilor tehnici ai sortimentelor, ca urmare a apariŃiei
unor produse concurente noi pe piaŃă; rebuturi determinate de materiale necorespunzătoare sau de forŃa
de muncă insuficient calificată; defecŃiuni tehnice ale utilajelor, care determină întreruperea procesului
de fabricaŃie.
5.riscul de depozitare – este legat de modul în care sunt asigurate spaŃiile de depozitare a
produselor şi mărfurilor, de dimensiunile şi caracteristicile tehnico-funcŃionale ale acestora, de modul
în care sunt amplasate şi administrate aceste spaŃii.
6.riscul de desfacere – este riscul de apariŃie a pierderilor în urma relaŃiilor cu clienŃii sau ca
urmare a modificării condiŃiilor pieŃei. Riscul de desfacere mai este denumit şi risc comercial, fiind
identificat, la modul general, cu riscul care apare în procesul realizării bunurilor şi serviciilor.
7.riscul valutar – este generat de fenomene şi procese specifice pieŃei valutare, precum
devalorizare, revalorizare, reglementările privind transferurile valutare şi convertibilitatea, care au
consecinŃe deosebite asupra situaŃiei economico-financiare a unei firme.
8.riscul creditului – provine fie din incertitudinea creditorului cu privire la încasarea
creanŃelor ca urmare a lipsei de bonitate a debitorului, fie din incertitudinea debitorului cu privire la
posibilitatea achitării la timp a datoriei, datorată nerealizării veniturilor programate.
9.riscul de muncă – se manifestă în forme diferite, în funcŃie de cauzele generatoare, şi
afectează locurile de muncă sau nivelul salarizării forŃei de muncă.
10.riscul de publicitate comercială – poate proveni fie din lipsa de publicitate, fie din
publicitatea deformată.
11.riscul în contractele economice – este riscul de creştere a preŃului pe piaŃă, în timp ce
întreprinderea trebuie să livreze produsele la preŃuri inferioare, fixate prin contracte semnate anterior,
sau riscul de deteriorare a preŃului datorită fluctuaŃiilor valutare.
12.riscul licitaŃiilor – se referă la pagubele pe care le pot avea fie firma organizatoare a
licitaŃiei, fie firma participantă.
9
13.riscul tehnologic – se referă la pierderile pe care le poate suporta întreprinderea datorită
neimplementării celor mai noi tehnici şi tehnologii.
14. riscul de transport – se referă la pierderile materiale sau financiare pe care întreprinderea
le poate suporta ca urmare a efectuării transportului materiilor prime, materialelor, produselor,
mărfurilor în condiŃii improprii sau cu întârziere.
15.riscul ratei inflaŃiei – inflaŃia afectează rentabilitatea unei firme, din acest motiv
întreprinderea trebuie să Ńină seama de deprecierea monetară în încheierea contractelor şi în întocmirea
situaŃiilor financiare.
Standardele InternaŃionale de Contabilitate abordează problematica riscului în IAS 32, intitulat
“Instrumente financiare: prezentare şi descriere”, care se referă la instrumentele financiare utilizate
de către firmă şi la riscurile financiare aferente tranzacŃiilor efectuate cu acestea. În acest sens, IAS 32
defineşte următoarele categorii de riscuri:
1) riscul de preŃ – este riscul ca valoarea unui instrument financiar să varieze în timp şi poate
îmbrăca mai multe forme, respectiv:
a) riscul valutar – este riscul ca valoarea unui instrument financiar să fluctueze în timp datorită
modificării cursului valutar;
b) riscul ratei dobânzii – este riscul ca valoarea unui instrument financiar să se modifice ca
urmare a variaŃiei ratei dobânzii bancare;
c) riscul de piaŃă – este riscul ca valoarea unui instrument financiar să varieze datorită
modificării preŃurilor titlurilor de pe piaŃă, indiferent de cauzele acestor schimbări.
2) riscul de credit – este riscul ca una din părŃile implicate de instrumentul financiar să nu-şi
execute obligaŃia asumată, cauzând celeilalte părŃi o pierdere financiară;
3) riscul de lichiditate – se referă la imposibilitatea de a vinde rapid pe piaŃă un activ financiar
la o valoare apropiată de cea reală sau justă. Se mai numeşte şi risc de finanŃare, întrucât firma poate
avea dificultăŃi în procurarea fondurilor necesare pentru îndeplinirea angajamentelor asumate.
4) riscul fluxului de numerar – este riscul ca valoarea fluxurilor viitoare de numerar generate
de un instrument financiar să fluctueze.
Alături de criteriile prezentate anterior, mai pot exista şi alte criterii de clasificare a riscurilor,
pe care managerii unei întreprinderi le pot lua în considerare, în funcŃie de riscurile care sunt estimate
să apară în activitatea lor. Se reŃine, însă, că în viaŃa unui agent economic orice risc este posibil să
apară atunci când conjunctura îl favorizează. El nu va putea fi eliminat în totalitate din activitatea
economică a unei firme. Important pentru agentul economic este să determine nivelul de risc pe care
10
este dispus să şi-l asume în condiŃiile obŃinerii unui anumit nivel al profitului şi să adopte măsuri de
atenuare a pierderilor în cazul materializării acestuia.
1.3. FACTORII DE RISC – CONCEPT ŞI CLASIFICARE
Factorii de risc sunt forŃele motrice care, în anumite condiŃii, pot conduce la producerea unor
evenimente generatoare de pierderi pentru agenŃii economici. Factorii de risc pot fi clasificaŃi după mai
multe criterii, astfel:
1.în funcŃie de locul acŃiunii factorii de risc pot fi:
a) factori externi – sunt factori legaŃi de caracteristicile economiei naŃionale sau ale sectorului de
activitate în care activează firma, de sistemul politic sau social al Ńării. Ei nu pot fi influenŃaŃi de către
manageri şi afectează în acelaşi mod toate întreprinderile.
b) factori interni – sunt legaŃi de caracteristicile intrinseci ale fiecărui agent economic.
2.după natură factorii de risc pot fi:
a) factori economici;
b) factori sociali;
c) factori politici.
3.după posibilitatea de previzionare factorii de risc sunt:
a) factori previzibili (cerŃi sau determinabili);
b) factori imprevizibili (incerŃi sau aleatori);
4.în funcŃie de efortul propriu al firmei factorii de risc pot fi:
a) factori dependenŃi de efortul propriu;
b) factori independenŃi de efortul propriu.
5.după nivelul la care acŃionează factorii de risc pot fi:
a) factori macroeconomici;
b) factori sectoriali;
c) factori microeconomici.
Cei mai mulŃi dintre factorii de risc care acŃionează la nivelul unei entităŃi economice nu depind
de efortul propriu al managementului, ci, în cea mai mare măsură, sunt sub controlul administraŃiei
centrale. De asemenea, majoritatea acestor factori are caracter conjunctural şi acŃionează din afara
întreprinderii.
Dintre informaŃiile folosite de către agenŃii economici, cele care privesc factorii de risc au o
importanŃă deosebită. Cu cât aceşti factori sunt mai bine cunoscuŃi de către decidenŃi, cu atât riscul
11
afacerii va fi mai redus. Practic, calitatea informaŃiilor influenŃează decisiv calitatea analizei riscului.
În procesul decizional, managerii se confruntă, însă, cu o serie de probleme legate de disponibilitatea
acestor informaŃii, calitatea lor, promptitudinea obŃinerii, actualitatea, exactitatea, costul etc.
DificultăŃile procurării de informaŃii pertinente provin, în primul rând, din diversitatea şi
complexitatea elementelor componente ale mediului de afaceri, printre care pot fi amintite:
- numărul mare de agenŃi economici care activează pe piaŃă;
- cadrul legal-instituŃional complex sau birocratic;
- mediul economico-social;
- politica economică, financiară şi socială a guvernului.
În al doilea rând, aceste elemente nu sunt constante în timp, ci se află într-o continuă evoluŃie şi
schimbare, conducând la creşterea situaŃiilor de risc şi incertitudine. Pentru a atenua această
instabilitate a mediului, este important ca firmele să dispună şi să utilizeze un număr cât mai mare de
informaŃii pertinente.
Totodată, trebuie remarcată necesitatea procurării unor informaŃii de calitate. Calitatea
informaŃiilor depinde de profesionalismul personalului din compartimentele de analiză ale
întreprinderii, de existenŃa unor instituŃii publice, a cabinetelor de consultanŃă, a băncilor, care pot
furniza informaŃii pertinente sub formă de studii, rapoarte, informări etc.
Veridicitatea informa Ńiei poate avea de suferit dacă nu sunt utilizate căile adecvate de
transmitere. De multe ori, aceste căi sunt întâmplătoare şi complexe, implicând riscul distorsionării
informaŃiei ca urmare a acŃiunii subiective a culegătorilor de informaŃii şi a celor care le transmit sau le
utilizează. PertinenŃa informaŃiei depinde şi de cultura de afaceri dintr-o anumită Ńară. De regulă, se
obŃin mai uşor date veridice într-un stat cu o cultură superioară decât în unul aflat în situaŃia opusă.
O altă problemă se referă la gestionarea volumului de informaŃii , privită în sensul accesului
cât mai rapid la informaŃii pertinente. Aceste informaŃii riscă să fie incluse într-un volum mare de
informaŃii în continuă creştere şi să nu li se mai acorde importanŃa necesară. Pentru evitarea acestei
probleme, se pot utiliza sisteme informatice performante de gestiune a informaŃiilor.
InformaŃiile, cât mai numeroase şi mai detaliate, sunt absolut necesare în analiza riscului. Există,
însă, o diferenŃă evidentă între informaŃiile de care o firmă are nevoie şi cele pe care le poate culege şi
utiliza. Costul informaŃiilor diferă de la o sursă la alta, cele mai ieftine fiind cele obŃinute din sursele
publicate. La costul informaŃiilor se adaugă timpul şi resursele umane implicate în culegerea şi
prelucrarea lor. Utilizarea unei game variate de proceduri şi mijloace de tratare a informaŃiilor reduce
semnificativ timpul de reacŃie a firmei la schimbările de mediu.
12
În condiŃiile în care la baza deciziilor economice stă o bază informaŃională tot mai largă,
verificarea şi validarea informaŃiei sunt condiŃii indispensabile pentru reducerea incertitudinii şi pentru
adoptarea unor decizii eficiente. InformaŃiile corecte şi complete contribuie la realizarea unei analize
de calitate a riscului şi oferă, astfel, managerului posibilitatea de a fundamenta cât mai bine strategia
de dezvoltare a firmei. AcŃionând într-un mediu dinamic, informaŃiile numeroase, limitele acestora,
costul, riscul, câştigurile potenŃiale devin o provocare adresată managerilor firmei.
1.3.1. FACTORII MACROECONOMICI
Sunt factori externi şi au o importanŃă covârşitoare asupra nivelului de risc al unei firme, luarea
în considerare a acestora în mecanismul decizional necesitând o bună înŃelegere de către decident a
mediului economic general, a vulnerabilităŃilor economiei naŃionale, a relaŃiilor structurale ale
acesteia, a calităŃii sistemului politic şi instituŃional al statului.
După natura lor factorii externi se pot grupa în:
a) factorii economici:
a1) starea economiei naŃionale;
a2) dimensiunea pieŃei interne;
a3) situaŃia financiară internă;
a4) factorii geografici.
Materializarea factorilor economici duce la apariŃia evenimentelor de natură economică,
acestea putând afecta grav rezultatele întreprinderii. Printre cele mai importante evenimente
economice ce pot influenŃa negativ activitatea firmei se numără scăderea economică sau diminuarea
creşterii economice, creşterea rapidă a costurilor de producŃie ca urmare a ratei ridicate a inflaŃiei sau a
importurilor masive de produse energetice, combustibili etc., apariŃia deficitelor comerciale sau
bugetare, a dezechilibrelor balanŃei de plăŃi, diminuarea venitului naŃional etc. Toate acestea determină
deteriorarea climatului general de afaceri şi restrâng oportunităŃile de afaceri ale întreprinderilor.
b) factorii sociali - se referă la structura socială, diferenŃele între nevoi şi aspiraŃii, valorile
spirituale ale populaŃiei, tradiŃiile acesteia. Ei se pot grupa în următoarele categorii:
b1) forŃa de muncă şi ocuparea;
b2) populaŃia şi veniturile;
b3) cultura.
Cele mai importante evenimente sociale care pot conduce la materializarea riscului sunt
conflictele interetnice sau de natură religioasă, greve, revolte şi demonstraŃii împotriva regimului
13
politic, conflicte ale personalului cu conducerea firmei. Cu cât gradul de cultură, civilizaŃie, educaŃie şi
de dezvoltare al unei naŃiuni este mai ridicat, cu atât probabilitatea producerii unor astfel de
evenimente este mai mică. La nivel de firmă, cele mai multe evenimente de natură socială care pot
provoca pierderi provin din insuficienta motivare a personalului, atitudinea ostilă a salariaŃilor faŃă de
manageri sau faŃă de schimbare, gradul scăzut de calificare.
c) factorii politici - urmăresc calitatea liderilor politici şi a partidelor politice, puterea relativă a
guvernului şi eficienŃa instituŃiilor statului. Se pot grupa în două mari categorii:
c1) mediul politic;
c2) mediul legal-instituŃional.
Factorii politici de risc, atunci când se manifestă, provoacă pierderi mult mai mari decât
evenimentele economice, mergând până la falimentul firmei sau naŃionalizarea bunurilor acesteia. Cele
mai importante evenimente de natură politică sunt războaiele, actele teroriste, conflictele regionale,
revoltele. Toate aceste evenimente sunt determinate, de cele mai multe ori, de acŃiunea conjugată a
factorilor politici şi a celor sociali şi au un impact major, în primul rând, asupra economiei naŃionale,
apoi se repercutează asupra activităŃii fiecărei firme. ConsecinŃele unor astfel de evenimente sunt
controlate şi eliminate cu mare dificultate de către puterea politică.
Cea mai mare parte a informaŃiilor referitoare la componenta socio-politică a riscului este destul
de greu de evaluat şi interpretat. În acelaşi timp, riscul activităŃii unui agent economic mai este
influenŃat şi de alŃi factori socio-politici externi, precum aderarea la tratatele şi convenŃiile
internaŃionale, gradul de acces la resurse financiare externe, conflictele regionale. Şi în cazul acestor
factori există o mare dificultate legată de obŃinerea informaŃiilor necesare, de cuantificarea şi
aprecierea lor obiectivă.
1.3.2. FACTORII SECTORIALI
Sunt factori externi şi influenŃează în mod considerabil rezultatele activităŃii oricărei
întreprinderi. Se referă, în general, la piaŃa pe care activează o firmă şi cuprinde următorii factori mai
importanŃi: furnizorii, clien Ńii şi concurenŃii.
a)Principalul obiectiv al activităŃii de aprovizionare se concretizează în asigurarea completă a
resurselor materiale corespunzătoare cantitativ şi calitativ cu necesităŃile firmei, la locul şi termenele
solicitate. În aceste condiŃii, contractele de aprovizionare încheiate cu furnizorii trebuie să urmărească
obŃinerea unor costuri minime cu materiile prime şi materialele cumpărate, dar şi desfăşurarea ritmică
a fluxului de producŃie în cadrul întreprinderii. Principalele evenimente nedorite ce pot apărea sunt
14
legate de nerespectarea de către furnizori a condiŃiilor specificate în contracte, de majorarea preŃurilor
de vânzare a materialelor, falimentul unui furnizor important, riscul ca firma să nu poată achita
furnizorii ca urmare a unei crize de lichidităŃi. Pentru reducerea riscului, se impune ca firma să încheie
contracte de aprovizionare cu mai mulŃi furnizori şi să prevadă preŃuri ferme de livrare, precum şi o
gestionare adecvată a patrimoniului său.
Trebuie precizat că, în cadrul furnizorilor, se includ şi instituŃiile financiare care pun la
dispoziŃie firmei resurse financiare sub formă de împrumuturi. Referitor la acestea, apar aceleaşi
riscuri ca şi în cazul furnizorilor de materii prime şi materiale, la care se mai adaugă, însă, şi alte
categorii de riscuri, legate de penalităŃile plătite în cazul nerambursării la timp împrumutului, refuzul
creditorilor de a mai împrumuta firma ca urmare a neonorării la timp a obligaŃiilor financiare sau a
unei structuri financiare precare etc.
b)ClienŃii se manifestă ca un factor de risc pentru întreprindere dacă prezintă un grad mare de
concentrare. Dacă în cazul falimentului unui furnizor, activitatea firmei nu este, de regulă, afectată
foarte grav, agentul economic putând găsi alte surse de aprovizionare, dispariŃia unui client poate pune
probleme deosebite întreprinderii, mai ales dacă acesta are o pondere mare în cifra de afaceri a
companiei. Şi în cazul consumatorilor, evenimentele nedorite pot fi provocate de nerespectarea
termenilor contractuali, pierderea unor clienŃi neurmată de găsirea altora, impunerea unor condiŃii
dezavantajoase pentru firmă sau solicitarea unor avantaje financiare atunci când clienŃii deŃin o situaŃie
privilegiată. De menŃionat că, în cazul clienŃilor, riscurile sunt mai reduse atunci când aceştia nu sunt
beneficiarii finali ai produselor.
c)PiaŃa pe care activează o întreprindere cuprinde, alături de furnizori şi clienŃi, şi firmele
concurente. Succesul sau eşecul unei firme pe piaŃă depinde, în mare măsură, de deciziile
concurenŃilor. În aceste condiŃii, firma trebuie să se informeze în permanenŃă cu privire la nivelul
investiŃiilor întreprinderilor concurente, la nivelul productivităŃii muncii acestora, al capacităŃilor de
producŃie, al strategiei lor comerciale.
Rivalitatea între firmele din cadrul aceluiaşi sector are ca principale forme de manifestare
războiul preŃurilor, campaniile de publicitate, serviciile post-vânzare oferite clienŃilor etc. Multe din
aceste forme de concurenŃă, în special reducerea preŃurilor, au ca efect reducerea rentabilităŃii în cadrul
sectorului, ceea ce afectează negativ toŃi agenŃii economici. În mod evident, nivelul concurenŃei
influenŃează dimensiunea riscului operaŃional, generând, cel mai adesea, reduceri sau limitări ale
preŃului de vânzare sau ale cantităŃilor vândute.
15
1.3.3. FACTORII MICROECONOMICI
Sunt factori interni şi acŃionează în mod direct asupra nivelului riscului şi al performanŃelor
activităŃii unui agent economic. Cuprind următoarele categorii mai importante: potenŃialul uman,
potenŃialul tehnico-material şi potenŃialul financiar.
PotenŃialul uman
Desfăşurarea corespunzătoare a activităŃii într-o întreprindere presupune utilizarea de forŃă de
muncă adecvată sub aspect cantitativ, structural şi calitativ. De aceea, se impune o analiză atentă a
personalului angajat şi a modului în care acesta corespunde cerinŃelor structurii organizatorice, a
stabilităŃii salariaŃilor, a eficienŃei utilizării timpului de lucru al acestora şi a productivităŃii muncii, a
calităŃii managementului. Gestiunea eficientă a resurselor umane previne riscul de migrare a
personalului, al declanşării grevelor sau conflictelor de muncă, al apariŃiei accidentelor de muncă, al
manipulării defectuoase a echipamentelor, al rebuturilor etc. Materializarea acestor riscuri are
consecinŃe nefavorabile asupra volumului producŃiei obŃinute, asupra calităŃii producŃiei obŃinute,
asupra modului de respectare a contractelor încheiate cu clienŃii, asupra performanŃelor firmei şi
imaginii sale pe piaŃă.
PotenŃialul tehnico-material
Viabilitatea unei firme într-un mediu concurenŃial depinde şi de resursele materiale de care
aceasta dispune şi pe care le foloseşte în procesul de producŃie. Resursele materiale utilizate de către
firmă cuprind activele imobilizate şi activele circulante. Cantitatea, structura şi calitatea acestora
trebuie să fie conforme cu nivelul şi calitatea activităŃii pe care firma doreşte să o desfăşoare.
Principalii factori de risc legaŃi de echipamentele utilizate se referă la utilizarea
necorespunzătoare a acestora, neefectuarea la timp a reparaŃiilor capitale şi curente, întreŃinere
neadecvată, toate acestea putând provoca defecŃiuni şi întreruperi în funcŃionarea mijloacelor fixe,
realizarea de produse rebutate, eficienŃă scăzută în exploatare. Pentru prevenirea apariŃiei acestor
riscuri, se impune dimensionarea mijloacelor fixe în raport cu nivelul şi structura producŃiei ce trebuie
realizată, respectarea programului de reparaŃii capitale şi curente, urmărirea folosirii eficiente din
punct de vedere extensiv şi intensiv a echipamentelor, prevenirea apariŃiei premature a uzurii fizice şi
morale.
Referitor la materiile prime şi materialele utilizate, riscurile pot apărea în toate în fazele
circuitului economic. Astfel, în faza de aprovizionare, riscurile se referă la neefectuarea la timp a
aprovizionării sau în cantităŃi insuficiente, pierderi pe timpul transportului, necorelarea programului de
aprovizionare cu cel de producŃie, care conduce la imobilizarea de resurse băneşti în stocuri materiale
16
pentru producŃie. În timpul depozitării, principalele riscuri provin ca urmare a depozitării în spaŃii
neadecvate, manipulării necorespunzătoare, evidenŃei deficitare a stocurilor. La utilizarea materiilor
prime şi materialelor, întreprinderea se poate confrunta cu riscul depăşirii normelor de consum, al
nerespectării standardelor de fabricaŃie sau a caietelor de sarcini, al gradului scăzut de valorificare
productivă a materialelor. Toate aceste riscuri, odată materializate, afectează negativ volumul
producŃiei, calitatea produselor obŃinute, rezultatele firmei, modul de respectare a contractelor
încheiate cu beneficiarii.
PotenŃialul financiar
Fiecare agent economic are o anumită structură financiară, care se poate identifica din bilanŃul
contabil. Structura financiară este un element care diferenŃiază firmele din punct de vedere al
performanŃelor. Alegerea unei structuri financiare inadecvate poate genera costuri foarte mari, ceea ce
creează premisele apariŃiei riscului financiar sau chiar de faliment.
Decizia în privinŃa structurii financiare trebuie să conducă la un raport optim între finanŃările
prin credite şi cele prin capitaluri proprii, astfel încât costurile de finanŃare să fie minime. Dacă firma
are un volum foarte mare de credite contractate, ea se confruntă cu riscul de a nu putea plăti ratele
scadente şi dobânzile aferente în cazul în care nivelul dobânzii înregistrează o creştere foarte mare.
Rata dobânzii este un factor de origine externă, asupra căruia managerii nu pot acŃiona direct,
nivelul său depinzând de politica monetară promovată de banca naŃională, de conjunctura economică
generală etc. Managerii au, însă, posibilitatea să aleagă mai multe surse de finanŃare, în funcŃie de
costurile pe care le generează şi de restricŃiile financiare la care este supusă întreprinderea. În acest fel,
alegerea unei structuri financiare adecvate poate conduce la reducerea costului capitalului şi a riscului
financiar.
Date fiind caracteristicile diferite ale diverselor categorii de activităŃi, producerea evenimentelor
ce conduc la materializarea riscului poate avea consecinŃe diferite asupra acestora. Cu cât gradul de
complexitate a activităŃii desfăşurate este mai mare, cu atât numărul evenimentelor posibile
generatoare de riscuri este mai mare şi, implicit, gradul de risc este mai mare.
17
1.4. METODE DE IDENTIFICARE A RISCURILOR
InformaŃiile pentru identificarea riscurilor pot fi obŃinute prin:
� cercetare la masa de lucru: studierea documentelor, planurilor elaborate de organizaŃie, a
rezultatelor concurenŃilor, a bazelor de date comerciale, informaŃii deŃinute de persoane implicate în
afaceri similare, descrieri ale derulării unor afaceri/proiecte asemănătoare.
Principalele documente ce pot fi studiate sunt:
-rapoartele anuale (tipuri de activităŃi, răspândirea geografică a organizării, sursele importante
de profit, zonele ce pot fi dezvoltate etc.);
- documentele financiar - contabile, situaŃia activelor imobilizate;
-planul locului, fotografii, materiale descriptive despre incinta în care se derulează activitatea
beneficiarului de proiect şi unde va fi amplasat produsul realizat prin proiect, materialele
promoŃionale despre organizaŃie, documentaŃiile tehnice, reviste de specialitate, publicaŃiile privind
asigurarea protecŃiei, condiŃiile de elaborare a contractelor, a documentelor de închiriere, înregistrări
privind asigurările organizaŃiei etc.;
� vizite la faŃa locului: acestea permit discuŃia cu cei expuşi la risc, crearea unei reŃele
informaŃionale de contacte necesare managerului de risc pentru a-şi îmbunătăŃi rapoartele.
Utilizarea experienŃei intuitive a managerilor s-a dovedit o tehnică nesatisfăcătoare în trecut
datorită faptului că aceştia se bazează în identificarea riscurilor doar pe propria experienŃă şi
specializare. Totuşi utilizarea acestei metode poate fi asociată cu alte modalităŃi ce vor fi enumerate în
continuare.
ExperŃii din companie pot identifica un număr redus de riscuri datorită implicării lor în foarte
multe proiecte şi a creşterii astfel a încrederii de a rezolva orice problemă potenŃială referitoare la
derularea proiectului. Aceştia evită în numeroase cazuri să discute riscurile cu membrii altor
departamente ale companiei considerându-le o problemă proprie şi neglijând astfel impactul posibil
asupra celorlalŃi. Metoda este recomandabilă în companiile cu o cultură ce propagă asumarea riscurilor
şi utilizează şi alte metode de identificare.
Realizarea unor chestionare standard completate de persoanele implicate în derularea
proiectului este o metodă eficientă dacă acestea sunt adaptate fiecărui proiect. Asemănătoare
chestionarelor sunt listele de control a riscurilor . Acestea cuprind surse potenŃiale de risc, cum ar fi:
-cadrul în care se desfăşoară activitatea;
-personalul care participă la realizarea acesteia;
-estimări eronate ale bugetului şi termenului de execuŃie;
18
-schimbări în legislaŃie sau economie etc.
Se porneşte de la o listă standard care este apoi adaptată fiecărui proiect, dar există pericolul ca
acestea să devină foarte laborioase ceea ce îngreunează prelucrarea informaŃiei. Asemănător listelor de
control este tabelul riscurilor care structurează informaŃia în patru cadrane, respectiv: ameninŃări,
resurse, consecinŃe, factori prin care se poate acŃiona pentru a modifica efectele nedorite ale
evenimentelor.
Tabelul riscurilor
AmeninŃări Resurse ConsecinŃe Factori modificaŃionali
Pericole care ameninŃă
proiectul: incendii, furturi,
cutremure, datorii, defecŃiuni
în exploatarea utilajelor, etc.
Clădirile, echipamentele,
materialele, personalul,
furnizorii, clienŃii etc.
utilizate de organizaŃie
pentru a-şi asigura
existenŃa şi proprietatea.
Efectele nedorite ale
evenimentelor neprevăzute
asupra resurselor
organizaŃiei (întreruperea
producŃiei, retragere produs
de pe piaŃă etc.)
Factori ce pot modifica
impactul pe care situaŃiile
neprevăzute le-ar avea asupra
resurselor (ex. echipamente
de rezervă, alternative pt.
furnizori, sisteme de
prevenire a incendiilor etc.)
Metoda arborele logic al hazardului pune în evidenŃă cauzele şi pierderile unui eveniment
particular, apoi cauzele posibile ale cauzelor ş.a.m.d., până la relevarea tuturor surselor posibile.
Metoda arborelui defectelor porneşte tot de la un eveniment ce produce pierderi, dar se
prezintă condiŃiile care sunt necesare, fie individual, fie în combinaŃie ca să determine evenimentul
respectiv. Pune în evidenŃă situaŃii care uneori nu prezintă riscuri prin ele însele, dar în combinaŃie
devin periculoase pentru proiect şi pentru organizaŃie.
Utilizarea arborilor hazardului şi defectelor are mare aplicabilitate în identificarea
riscurilor pure.
Sistemele expert sunt metode foarte moderne de identificare a riscurilor, dar realizarea şi
menŃinerea lor este foarte costisitoare, iar utilitatea lor este ridicată în cazul riscurilor comune pentru
numeroase proiecte şi pentru care managementul organizaŃiei şi al proiectului dispune de o experienŃă
considerabilă.
Interviurile structurate au fost folosite o perioadă îndelungată pentru a obŃine informaŃii de la
consultanŃi şi personalul firmelor, precum şi de managerii de proiect şi/sau managerii de risc pentru a
identifica riscurile associate proiectelor. Structura interviului este pregătită în avans, iar derularea sa se
realizează într-o atmosferă relaxantă. DiscuŃiile pot fi între un intervievator şi unul sau mai mulŃi
intervievaŃi, iar timpul consumat trebuie dozat cu mare atenŃie.
19
Brainstorming-ul: este tehnica cel mai des utilizată pentru identificarea riscului. Scopul
metodei este de a obŃine o listă cât mai completă a riscurilor proiectului, listă care va fi folosită ulterior
în procesele de analiză calitativă şi cantitativă a riscului. Pentru brainstorming se organizează o
reuniune cu participarea experŃilor, având un caracter multidisciplinar. în timpul şedinŃei, care este
condusă de un moderator, sunt generate idei despre riscurile proiectului. întâlnirea se desfăşoară fără
întreruperi şi fără a se exprima judecăŃi sau critici ale ideilor interlocutorilor, indiferent de poziŃia lor
ierarhică în cadrul organizaŃiei. Sursele de risc sunt identificate în sens larg şi sunt afişate pentru a fi
examinate de toŃi participanŃii. Riscurile identificate sunt apoi clasificate şi caracteristicile lor sunt
detaliate.
Tehnica Delphi: este o modalitate de a obŃine consensul experŃilor asupra riscului proiectului.
ExperŃii sunt identificaŃi, dar participă la analiză anonim, fără a se întâlni faŃă în faŃă. Responsabilul cu
identificarea riscului utilizează un chestionar prin care solicită idei despre cele mai importante riscuri
ale proiectului. Riscurile astfel identificate sunt transmise apoi experŃilor pentru analiză şi comentarii.
Consensul asupra principalelor riscuri ale proiectului poate fi obŃinut prin câteva iteraŃii ale acestui
proces.
Interviul: riscurile pot fi identificate şi prin intervievarea managerilor de proiect cu experienŃă
sau a experŃilor în domeniu. Responsabilul în identificarea riscului alege persoanele cele mai potrivite
pe care le informează pe scurt asupra proiectului, furnizându-le informaŃii despre structura activităŃilor
şi ipotezele de lucru.
Analiza SWOT: această tehnică permite examinarea proiectului din perspectiva punctelor tari,
forte, a oportunităŃilor şi a ameninŃărilor, pentru a mări aria de analiză a riscurilor considerate;
Utilizarea specialiştilor/consultanŃilor externi este foarte recomandată, dar necesită timp
pentru ca aceştia să se familiarizeze cu proiectul, organizarea, procedurile utilizate, iar experienŃa
acumulată „pleacă” odată cu ei.
Rezultatele identificării riscurilor se concretizează în:
� descrierea surselor de risc, ce trebuie să includă estimări referitoare la: probabilitatea de
apariŃie a evenimentelor determinate de acea sursă, momentul estimativ al producerii evenimentului
sau evenimentelor, frecvenŃa anticipată de apariŃie a evenimentelor generate de acea sursă;
� potenŃialele evenimente nedorite - care au o probabilitate sau o magnitudine a pierderii „relativ
largă”;
� „simptomele” de risc - manifestări indirecte ale evenimentelor actuale;
� soluŃiile posibile pentru diverse situaŃii riscante.
20
Pentru a permite formalizarea procedurilor de managementul riscului, este indicat ca toate
informaŃiile obŃinute prin metodele enumerate să fie structurate într-un format care să permită stocarea
în baze de date accesibile şi care pot fi uşor consultate la derularea oricărui proiect.
Identificarea riscurilor trebuie realizată în mod regulat, pe toată durata de realizare a unui proiect
şi este necesar să ia în considerare atât riscurile interne, cât şi riscurile externe.
21
CAPITOLUL II
MANAGEMENTUL RISCULUI ÎN ACTIVITATEA ECONOMICO-FINA NCIARĂ A FIRMEI
2.1. DEFINIREA MANAGEMENTULUI DE RISC
ConŃinutul managementului riscului constă într-un proces sistematic de cunoaştere a
factorilor potenŃiali ce ameninŃă securitatea întreprinderii, măsurarea gradului de gravitate a acestora,
reducerea efectelor prin prevenŃie şi protecŃie, transferul acelor efecte care nu pot fi gestionate de
întreprindere însăşi la societăŃile specializate în gestiunea riscurilor.
Managementul riscului este procesul sistematic de identificare, de analiză de răspuns la riscul
potenŃial al unui proiect. Managementul riscului este o abordare structurală şi formală, focalizată
asupra paşilor necesari şi a acŃiunilor planificate pentru a determina şi controla riscurile, menŃinându-le
la un nivel acceptabil. Scopul este de a maximiza probabilitatea de succes a unei activităŃi acŃiuni prin
creşterea şanselor de îmbunătăŃire a performanŃelor şi, în acelaşi timp, diminuarea şanselor pentru
evoluŃii neanticipate. Succesul unei activităŃi înseamnă că acea activitate este fezabilă din punct de
vedere economic şi tehnic (al consumului de resurse, modului de desfăşurare şi a programării acesteia
astfel ca să poată fi realizată cu bugetul stabilit şi în termenul stabilit).
Riscurile pot fi variabile cunoscute, adică riscuri care au fost identificate, evaluate şi cuantificate
şi pentru care au fost elaborate planuri. Totodată, riscurile pot fi variabile necunoscute, respectiv
riscuri care nu au fost încă identificate sau sunt imposibil de prevăzut.
În general, un bun management de risc se bazează pe următoarele elemente:
� identificare - riscurile trebuie identificate mai întâi ca ele să devină problematice, şi să
afecteze nefavorabil anumite situaŃii sau proiecte:
� analiză - reprezintă conversia datelor despre un risc în date privind modurile de acŃiune asupra
acestui risc;
� planificare - informaŃiile dobândite se transformă în decizii şi acŃiuni. Se creează planuri atât
pentru riscurile individuale, cât şi planuri de management integrat. În general, pentru un risc se
dezvolta mai multe planuri de acŃiune;
� monitorizare - constă în urmărirea continuă a evoluŃiei riscului şi acŃiunilor întreprinse pentru
reducerea efectelor acestora;
� control - corectează deviaŃiile de la acŃiunile planificate îmbunătăŃind continuu procesul
de management;
22
� comunicare - în majoritatea cazurilor, buna comunicare este o caracteristică principală a
succesului. Ea trebuie aplicată pentru toate şi între toate resursele utilizate, fiind legătura de bază între
elementele, ce caracterizează un bun management de risc.
2.2. PROCESUL MANAGEMENULUI DE RISC
Procesul de management al riscului constă din următoarele elemente: planificarea
managementului riscului; identificarea riscului; analiza calitativă a riscului; analiza cantitativă a
riscului; planificarea răspunsului la risc; controlul şi monitorizarea riscului.
2.2.1. PLANIFICAREA MANAGEMENTULUI RISCULUI
Planificarea managementului riscului este procesul prin care se decide modul de abordare şi de
planificare a activităŃilor de management al riscului pentru proiectul respectiv. Înainte de iniŃierea
oricăror acŃiuni de management de risc trebuie să se evalueze existenŃa unui potenŃial de risc în
proiectul analizat în ceea ce priveşte domeniul, programul sau costurile. Această evaluare nu este
simplă deoarece trebuie să se Ńină cont de toate activităŃile proiectului care ar putea să conŃină un risc
potenŃial. Se obŃine astfel o listă de activităŃi şi o clasificare a riscurilor potenŃiale în activităŃi fără risc,
activităŃi cu risc scăzut şi activităŃi cu potenŃial de risc ridicat.
Intr ări în
planificarea
managementului
riscului
� descrierea proiectului: acest document cuprinde o descriere sintetică a cerinŃelor proiectului;
� politicile organizaŃiei în domeniul managementului riscului: în anumite organizaŃii există
deja proceduri şi metode pentru analiza calitativă şi cantitativă a riscului;
� roluri şi responsabilităŃi definite: dacă acestea sunt deja stabilite, pot influenŃa planificarea
managementului riscului;
� toleranŃa la risc a responsabililor proiectului: aceste elemente se găsesc în politicile
organizaŃiei sau în acŃiunile întreprinse;
� modelul pentru planul de management al riscului: este un document predefinit care conŃine
structura;
� planului de management al riscului;
� structura activităŃilor proiectului este documentul care conŃine în;
� detaliu activităŃile proiectului cu condiŃionările de timp şi resurse.
Mijloace şi tehnici
pentru planificarea
managementului
riscului
Reuniuni de planificare: aceste întâlniri au scopul să adapteze şi să îmbunătăŃească modelul
planului de managementul riscului, Ńinând cont de cerinŃele şi de intrările proiectului respectiv.
La aceste reuniuni trebuie să participe managerul de proiect, conducătorii echipelor de proiect,
responsabilii cheie ai proiectului şi alŃi specialişti din organizaŃie.
23
Ieşiri din planificarea
managementului
riscului
Planul de management al riscului. Acest document stabileşte modul în care identificarea,
evaluarea, cuantificarea, răspunsul şi controlul riscului sunt structurate şi realizate pe parcursul
ciclului de viaŃă al proiectului; acesta cuprinde:
� metodologia: aceasta defineşte modalitatea de abordare, mijloacele şi sursele de date care pot
fi utilizate pentru managementul riscului proiectului respectiv;
� roluri şi responsabilităŃi: acesta stabileşte membrii echipei şi responsabilităŃile acestora
pentru activităŃile de management al riscului;
� periodicitatea: conŃine perioadele la care procesul de management va fi realizat pe parcursul
proiectului. Concluziile de analiza riscului vor trebui furnizate la timp pentru a sta la baza
deciziilor adoptate periodic în cadrul proiectului;
� cuantificare şi interpretare: trebuie stabilite metodele corespunzătoare de cuantificare şi
interpretare a analizelor calitative şi cantitative ale riscului, metode care se vor aplica pe
parcursul derulării proiectului;
� nivele: se stabilesc nivele de risc care declanşează activităŃi care | au responsabili şi
modalităŃi de acŃiune;
� raportare: acest capitol documentează modul în care rezultat: -: procesului de management al
riscului sunt analizate şi transmise echipei de proiect şi responsabililor proiectului;
� înregistrări: se stabilesc înregistrările din domeniu managementul riscului care vor
deveni rezultate din realizarea proiectului.
2.2.2. IDENTIFICAREA RISCULUI
Identificarea riscului este o abordare sistematică ce implică determinară riscurilor care pot
afecta proiectul. La identificarea riscurilor trebuie să participe echipa de proiect, echipa de
management al riscului, furnizorii, utilizatorii finali responsabilii proiectului.
Identificarea riscului este un proces iterativ. Prima iteraŃie poate fi realizată de echipa de proiect
sau de echipa de management al riscului. A doua iteraŃie poate fi făcută de întreaga echipă de proiect
sau de principalii responsabil ai proiectului. Pentru a obŃine o analiză imparŃială, a treia iteraŃie poate fi
facută de persoane care nu sunt implicate în proiect.
Intr ări în identificarea riscului:
Planul de management al riscului. Acest document a rezultat ca ieşire din procesul anterior de
planificare a managementului riscului.
Ieşiri din panific ările proiectului. Identificarea riscului necesită o înŃelegere completă a
proiectului în ceea ce priveşte misiunea, domeniul şi obiectivele acestuia.
24
Categoriile de risc ajută la identificarea riscurilor posibile care pot afecta proiectul în bine sau în
rău. Categoriile de risc cel mai des utilizate sunt:
� riscuri tehnice, de calitate sau de performanŃă: dependenŃa de o tehnologie neomologată,
cerinŃa de a obŃine o performanŃă;
� riscuri ale managementului de proiect: alocarea necorespunzătoare a timpului sau a
resurselor, o calitate inadecvată a planului de proiect estimări nerealiste sau incomplete, probleme cu
furnizorii, tehnici de comunicare deficitare;
� riscuri interne: costuri, durate şi obiective care sunt inconsistente, lipsa stabilirii priorităŃilor
între proiectele organizaŃiei, finanŃări inadecvate sau întreruperea asigurării finanŃării, conflicte de
finanŃare sau de alocare de resurse cu alte proiecte ale organizaŃiei;
� riscuri externe: schimbări în legislaŃie, în tendinŃele pieŃei, litigii de muncă, riscul de Ńară.
Mijloace şi tehnici pentru identificarea riscului:
a)analiza documentaŃiei: implică o analiză structurată a planurilor proiectului şi a ipotezelor de
lucru, etapă iniŃială realizată de echipa de proiect;
b)tehnici de culegere a informaŃiilor: brainstorming-ul: tehnica Delphi: interviulanaliza
SWOT;
c)analiza ipotezelor: orice proiect este conceput şi dezvoltat pe baza unor ipoteze, scenarii şi
presupuneri. Analiza ipotezelor este o tehnică ce exploatează aceste ipoteze formulate despre riscurile
proiectului. Această tehnică identifică riscurile proiectului din punct de vedere al inexactităŃii,
inconsistenŃei sau caracterului incomplet al ipotezelor de lucru;
d)tehnica diagramelor, această tehnică poate include:
-diagrama cauză-efect care este utilă la identificarea cauzelor riscurilor şi a efectelor posibile
ale acestora;
-diagrame de flux de sistem sau de procese: descriu modul în care elementele unui sistem sau
ale unui proces interacŃionează, precum şi mecanismul de cauzalitate;
-diagrame de influenŃă: constau dintr-o reprezentare grafică a problemelor, arătând influenŃele
cauzale, ordinea temporală a evenimentelor, precum şi alte relaŃii între variabile şi rezultate.
Ieşiri din identificarea riscului:
� riscurile identificate;
� declanşatoare: semnalele de avertizare al riscului ce se constituie ca indicaŃii că un risc a apărut
sau urmează să apară;
� intrări către alte procese: identificarea riscului poate să evidenŃiez necesitatea unor acŃiuni în
alte arii ale proiectului.
25
2.2.3. ANALIZA CALITATTIV Ă A RISCULUI
Analiza calitativă a riscului este procesul de realizare a unei evaluări de natură calitativă a
riscurilor identificate în etapa anterioară. Acest proces stabileşte o prioritate a riscurilor, în funcŃie de
efectul lor potenŃial asupra obiectivelor proiectului. Analiza calitativă este o modalitate de determinare
a importanŃei riscurilor identificate şi un ghid pentru măsurile de răspuns la risc.
Analiza calitativă a riscului necesită estimarea probabilităŃii şi impactului riscului, utilizând
metode şi tehnici de analiză calitativă. Acest proces trebuie reluat pe parcursul ciclului de viaŃă al
proiectului, pentru a reflecta schimbările intervenite în proiect şi schimbările riscului proiectului.
Rezultatele acestui proces pot conduce la o analiză cantitativă a riscului sau direct la planificarea
răspunsului la risc.
Intr ări în analiza calitativă a riscului:
� planul de management al riscului: este documentul din procesul de planificare descris anterior;
� riscurile identificate: riscurile descoperite în cadrul procesului de identificare sunt evaluate din
punct de vedere al probabilităŃii de apariŃie şi al impactului produs asupra proiectului;
� stadiul proiectului: incertitudinea asociată unui risc depinde de evoluŃia şi stadiul proiectului,
astfel, la începutul proiectului, multe riscuri nu apar, ele apărând pe măsura derulării proiectului;
� tipul proiectului: proiectele de acelaşi tip sau cele care se repetă tind să aibă riscuri mai reduse,
proiectele care utilizează tehnologii noi sau cele de mare complexitate tind să aibă riscuri mai ridicate;
� precizia datelor: precizia descrie gradul în care riscul este cunoscut şi înŃeles, ea măsoară
gradul de disponibilitate a datelor care au fost utilizate pentru identificarea riscului;
� scala de probabilitate şi de impact: aceste scale sunt utilizate pentru evaluarea celor două
dimensiuni cheie ale riscului: probabilitatea de apariŃie şi impactul.
Mijloace şi tehnici de analiză calitativă a riscului:
a)probabilitatea şi impactul riscului: acestea sunt descrise în termeni calitativi (foarte ridicate,
ridicate, moderate, scăzute sau foarte scăzute). Aceste dimensiuni ale riscului se aplică riscurilor
specifice şi nu întregului proiect. Analiza riscului ne ajută să identificăm acele riscuri cu consecinŃe
majore asupra proiectului şi asupra cărora trebuie să se acŃioneze;
b)matricea scorului riscului: aceasta este o matrice construită prin combinarea scalelor de
probabilitate şi de impact. Scala de probabilitate a riscului are valori cuprinse între 0 (probabilitatea
evenimentului imposibil) şi 1 (probabilitatea evenimentului sigur).
c)testarea ipotezelor proiectului: ipotezele identificate trebuie testate faŃă de două criterii:
stabilirea ipotezei şi impactul asupra proiectului dacă ipoteza este falsă. În această situaŃie, trebuie
26
identificate ipoteze alternative care să fie adevărate, iar impactul acestora asupra obiectivelor
proiectului trebuie testat în procesul de analiză calitativă;
d)clasificarea preciziei datelor: analiza calitativă a riscului necesită date precise care să vină în
ajutorul managementului proiectului. Tehnica de clasificare a preciziei datelor evaluează gradul în care
datele despre risc sunt utile pentru managementul riscului. Aceasta implică evaluarea datelor din punct
de vedere al calităŃii, integrităŃii şi fiabilit ăŃii acestora.
Ieşiri din analiza calitativ ă a riscului:
� clasificarea generală a proiectului: aceasta poate indica poziŃia proiectului faŃă de alte proiecte
prin compararea scorurilor riscurilor. Ea poate fi utilizată pentru a aloca personal sau alte resurse unor
proiecte cu diferite clasificări ale riscului, pentru a face analize cost-beneficiu sau chiar pentru a
justifica recomandarea pentru anularea unui proiect;
� lista riscurilor prioritare: riscurile pot fi ierarhizate după scorul de impact de care aparŃin
(ridicat, moderat, scăzut) până la cel mai detaliat nivel din structura activităŃilor proiectului. Riscurile
pot fi grupate după modul în care necesită un răspuns imediat sau ulterior. Riscurile referitoare la
costuri, program, funcŃionalitate sau calitate pot fi evaluate separat, cu diferite metode de clasificare.
Totodată, riscurile semnificative trebuie să fie descrise pe baza probabilităŃii şi al impactului cu care au
fost evaluate;
� lista riscurilor pentru analize suplimentare şi management: riscurile clasificate ca fiind ridicate
şi moderate sunt primele candidate pentru analiza cantitativă şi pentru acŃiuni de management al
riscului.
2.2.4. ANALIZA CANTITATIV Ă A RISCULUI
Analiza cantitativă a riscului este procesul prin care se urmăreşte evaluarea numerică a
probabilităŃii şi impactului fiecărui risc asupra obiectivelor proiectului şi influenŃa asupra riscului
general al proiectului. Acest proces utilizează tehnici cantitative (cum ar fi simularea Monte Carlo,
analiza de senzitivitate şi metoda arborilor de decizie) cu scopul:
� de a determina probabilitatea de a nu atinge obiectivele specifice ale proiectului;
� de a cuantifica expunerea la risc a proiectului şi a determina mărimea rezervelor neprevăzute
pentru costuri şi pentru program care ar putea fi necesare;
� de a identifica riscurile care implică o atenŃie mai mare prin cuantificarea contribuŃiei lor
relative la riscul general al proiectului;
� de a identifica realist costurile, programul şi obiectivele ce pot fi realizate.
27
Intr ări în analiza cantitativă a riscului:
� planul managementului riscului: este documentul rezultat din procesul anterior de planificare a
managementului riscului;
� riscurile identificate: sunt ieşiri din procesul de identificare a riscului;
� lista riscurilor prioritare: este o rezultantă a procesului de analiză calitativă a riscului;
� lista riscurilor pentru analize suplimentare şi management: este o ieşire din procesul de
analiză calitativă a riscului;
� informaŃii istorice: sunt informaŃii provenite de la proiecte anterioarei similare, studii
referitoare la riscurile proiectelor, baze de date pentru risc;
� evaluările experŃilor: datele de intrare pot să provină de la echipa de proiect sau de la experŃi în
domeniu;
� alte ieşiri din planificarea proiectului: cele mai utile ieşiri din celelalte procese de planificare a
proiectului sunt estimările duratelor activităŃilor, structura activităŃilor proiectului, costurile estimate
pentru aceste activităŃi, precum şi obiectivele tehnice ale proiectului.
Mijloace şi tehnici pentru analiza cantitativă a riscului:
� interviul: tehnicile de intervievare sunt utilizate pentru a cuantifica probabilitatea şi impactul
riscurilor asupra obiectivelor proiectului. Primul pas îl constituie realizarea unor interviuri despre
riscurile proiectului cu participarea responsabililor sau a experŃilor. InformaŃia care este necesară
depinde de tipul distribuŃiilor de probabilitate care vor fi utilizate pentru modelarea riscului. Se
stabilesc astfel argumentele care au stat la baza parametrilor atribuiŃi distribuŃiilor de probabilitate ale
modelelor de risc care vor constitui elemente de intrare pentru strategiile de răspuns la risc;
� analiza de senzitivitate: această tehnică ajută la determinarea acelor riscuri care au cel mai
mare potenŃial de impact asupra proiectului. Aceasta examinează gradul în care incertitudinea fiecărui
element de risc al proiectului influenŃează obiectivele proiectului atunci când celelalte elemente
variabile şi incerte sunt menŃinute la valorile lor cele mai probabile.
� analiza arborilor de decizie: se utilizează pentru a reprezenta problema de decizie
considerând implicaŃiile alegerii dintre alternativele disponibile. Metoda utilizează probabilităŃile
riscurilor precum şi elemente de pierdere sau câştig pentru fiecare secvenŃă decizională. Rezolvarea
arborelui de decizie indică decidentului o evaluare în termeni cantitativi a riscului fiecărei decizii în
condiŃii de incertitudine;
� simularea: aceasta utilizează un model al proiectului care translatează incertitudinile
specificate până la un anumit nivel de detaliere privind impactul potenŃial asupra obiectivelor
proiectului şi apoi la nivelul întregului proiect. Pentru simulare se utilizează metoda Monte Carlo.
28
Ieşiri din analiza cantitativ ă a riscului:
� lista riscurilor prioritare cuantificate: include riscurile care constituie cea mai mare
ameninŃare pentru proiect sau care oferă cea mai mare oportunitate, împreună cu o măsură a
impactului lor;
� analiza probabilistă a proiectului: face o predicŃie asupra programului şi costurilor proiectului,
furnizând intervale de încredere;
� probabilitatea de a atinge obiectivele de cost şi timp ale proiectului: poate fi estimată
probabilitatea de a atinge obiectivele de cost şi timp ale proiectului, în condiŃiile riscurilor actuale.
2.2.5. PLANIFICAREA RĂSPUNSURILOR LA RISC
Planificarea răspunsului la risc este procesul de dezvoltare a opŃiunilor şi de determinare a
acŃiunilor care să conducă la intensificarea oportunităŃilor şi reducerea ameninŃărilor asupra
obiectivelor proiectului. Acest proces include identificarea şi atribuirea responsabilităŃilor pentru
fiecare răspuns la risc convenit şi asigură că riscurile identificate sunt alocate în mod corespunzător
pentru răspuns. Eficacitatea planificării r ăspunsului la risc determină în mod direct creşterea sau
descreşterea riscului proiectului.
Planificarea trebuie să fie corelată cu nivelul de severitate a riscului, să atingă obiectivele de
costuri, să fie realizată la timp pentru a avea succes, să fie realistă şi să Ńină cont de contextul
proiectului, să fie acceptată de toate părŃile implicate în proiect şi să fie atribuită unui responsabil din
cadrul proiectului.
Intr ări în planificarea r ăspunsului la risc:
� planul managementului riscului: este documentul rezultat din procesul de management al
riscului;
� lista riscurilor prioritare rezultate din analiza calitativă: este lista ierarhizată a riscurilor,
rezultată din procesul de analiză calitativă a riscului;
� clasificarea generală a riscurilor proiectului: este clasamentul tuturor riscurilor proiectului,
rezultat din procesul de analiză calitativă a riscului;
� lista riscurilor prioritare cuantificată: este lista rezultată din procesul de analiză cantitativă a
riscului;
� analiza probabilistă a proiectului: este o ieşire din procesul de analiză cantitativă a riscului;
� probabilitatea de depăşire a obiectivelor de cost şi de timp ale proiectului: rezultă din analiza
probabilistă a proiectului;
29
� lista răspunsurilor potenŃiale: în procesul de identificare a riscului pot fi identificate acŃiuni de
răspuns pentru riscuri individualizate sau pentru categorii de risc;
� nivele de risc: pragurile de risc acceptabile pentru organizaŃie vor influenŃa planul de răspuns la
risc;
� proprietarii riscului: o listă a responsabililor proiectului care sunt capabili să acŃioneze ca
"proprietari ai răspunsului la risc". Aceşti proprietari ai riscului trebuie implicaŃi în elaborarea
răspunsurilor la risc;
� răspunsurile comune la risc: anumite riscuri pot fi generate de cauze comune. Această situaŃie
poate pune în evidenŃă oportunitatea de a aborda două sau mai multe riscuri ale proiectului cu un
acelaşi răspuns generic comun;
Mijloace şi tehnici pentru planificarea răspunsului la risc:
� evitarea: evitarea riscului reprezintă schimbarea planului proiectului pentru a elimina riscul
sau pentru a proteja obiectivele proiectului de impactul riscului. Echipa de proiect nu poate elimina
toate riscurile, dar anumite riscuri specifice pot fi evitate. Anumite cauze ale riscului pot să apară încă
din fazele iniŃiale ale proiectului şi pot fi rezolvate prin clasificarea cerinŃelor, obŃinerea de informaŃii,
îmbunătăŃirea comunicării sau prin expertize calificate. Exemple de evitare a riscului sunt: reducerea
domeniului proiectului pentru a evita activităŃile cu risc ridicat; suplimentarea resurselor şi a timpului;
adoptarea unei abordări cunoscute în locul uneia inovative sau evitarea unui furnizor necunoscut;
� transferul: transferul riscului este acŃiunea de a căuta transmiterea impactului riscului către o
a treia parte, împreună cu responsabilitatea asupra răspunsului la risc. Transferul riscului nu determină
eliminarea acestuia, dar atribuie unei terŃe părŃi responsabilitatea managementului acestui risc.
Transferul responsabilităŃii pentru risc este cel mai eficace atunci când în proiect apare expunerea la
riscul financiar. Transferul riscului financiar înseamnă aproape întotdeauna plata unei prime de risc
către partea care preia riscul. Aceasta poate include prime de asigurare, garanŃii. De asemenea, prin
contracte se pot transfera responsabilităŃile de risc către o altă parte. De exemplu, utilizarea unui
contract cu preŃuri fixe poate transfera riscul către vânzător;
� atenuarea: această tehnică urmăreşte să reducă probabilitatea şi/sau impactul riscului sub un
prag acceptabil. Atenuarea se bazează pe principiul că adoptarea la timp a unei acŃiuni de prevenire a
apariŃiei riscului este mai eficace decât încercarea de a repara consecinŃele după ce riscul a apărut.
Atenuarea riscului se poate face prin implementarea unei noi modalităŃi de acŃiune care să reducă
riscul (de exemplu prin adoptarea unor procese mai puŃin complexe, prin realizarea unor testări
suplimentare sau prin alegerea unui furnizor stabil). Procedurile de atenuare a riscurilor pot să impună
schimbarea condiŃiilor proiectului astfel încât probabilitatea de apariŃie a riscului să se reducă, de
30
exemplu prin suplimentarea resurselor de timp. Atunci când nu este posibilă reducerea probabilităŃii,
răspunsul de atenuare a riscului poate fi orientat asupra impactului riscului, prin focalizarea asupra
legăturilor care determină severitatea impactului (proiectarea unui sistem redundant poate reduce
impactul care ar rezulta din defectarea sistemului principal);
� acceptarea: această tehnică indică faptul că echipa de proiect a decis să nu schimbe planul
proiectului pentru confruntarea cu riscurile acestuia, fie că nu a fost capabilă să identifice o altă
strategie aplicabilă de răspuns la risc. O acceptare activă poate include elaborarea unui plan de rezervă
care să fie realizat atunci când apare riscul. Acceptarea pasivă nu necesită nici o acŃiune, lăsând echipa
de proiect să abordeze riscurile pe măsură ce ele apar. Planul de rezervă poate fi un instrument util
pentru riscurile care pot să apară parcursul unui proiect. Elaborarea de la început a unui asemenea plan
poate reduce semnificativ costul acŃiunilor care sunt necesare atunci când apare riscul. În acest plan,
semnalele riscului trebuie bine definite. Planul de retragere poate fi elaborat dacă riscul are un impact
ridicat sau dacă strategia urmată nu este integral eficace. Planul poate include alocarea unor resurse de
rezervă, dezvoltarea de opŃiuni alternative sau schimbarea domeniului proiectului.
Ieşiri din planificarea r ăspunsului la risc:
� planul de răspuns la risc: acest document trebuie să fie redactat la un nivel de detaliere la care
să poată să fie luate acŃiunile necesare. Planul de răspuns la risc trebuie să includă:
→→→→ riscurile identificate şi descrierea lor, activităŃile afectate, cauzele riscurilor şi modul în care
acestea afectează obiectivele proiectului;
→→→→ responsabilităŃile atribuite pentru riscuri;
→→→→ rezultatele din procesele de analiză calitativă şi calitativă a riscului;
→→→→răspunsurile la risc ce au fost stabilite;
→→→→ nivelul riscului rezidual care se aşteaptă să rămână după implementarea strategiilor de
răspuns la risc;
→→→→ răspunsuri specifice la risc care să permită implementarea strategiei stabilite;
→→→→ bugetul şi timpul alocat pentru răspunsurile la risc;
→→→→ planurile de rezervă şi de retragere.
� riscurile reziduale: sunt acele riscuri care rămân după ce au fost aplicate răspunsurile de
evitare, transfer sau atenuare. În această categorie intră şi riscurile minore care au fost acceptate;
� riscurile secundare: sunt riscurile de nivelul al doilea care apar ca rezultat al implementării
răspunsurilor la risc şi care sunt considerat secundare ca moment al apariŃiei lor. Acestor riscuri trebuie
31
să li se aplice, de asemenea, procedurile de răspuns la risc, respectiv să fie identificate şi trebuie
planificat răspunsul la ele;
� înŃelegeri contractuale: pentru a specifica responsabilităŃile părŃilor pentru anumite riscuri
specifice pot fi încheiate înŃelegeri contractuale care stabilesc modalităŃile de asigurare, service sau
alte activităŃi pentru evitarea sau atenuarea riscurilor;
� cantitatea necesară de resurse de rezervă: analiza probabilistă a proiectului şi a pragurilor de
risc ajută managerul de risc sau de proiect să determine cantitatea optimă de resurse de rezervă
necesare pentru reducerea riscului de depăşire a obiectivelor proiectului, la un nivel acceptabil pentru
organizaŃie;
� intrări către alte procese: cele mai multe din răspunsurile la risc implică consumuri
suplimentare de timp, de costuri sau de alte resurse şi necesită modificări ale planului proiectului. De
aceea, organizaŃiile urmăresc să se asigure că aceste cheltuieli sunt justificate de nivelul de reducere a
riscurilor atins. Aceste strategii alternative trebuie să furnizeze informaŃii pentru celelalte procese ale
proiectului;
� intrări în planul revizuit al proiectului: un nou plan revizuit al proiectului, dacă a fost
elaborat, necesită continuarea managementului riscului şi deci şi furnizarea răspunsurilor la risc, într-
un proces iterativ.
2.2.6. CONTROLUL ŞI MONITORIZAREA RISCULUI
Monitorizarea şi controlul riscului este procesul de urmărire a riscurilor identificate de
monitorizare a riscurilor reziduale şi de identificare a noilor riscuri, asigurând execuŃia planurilor de
risc şi evaluarea eficacităŃii lor în reducerea riscului. Monitorizarea şi controlul riscului este un proces
care se desfăşoară pe durata ciclului de viaŃă al proiectului. Pe măsură ce proiectul evoluează, riscurile
se schimbă, apar riscuri noi sau riscuri care au fost anticipate să dispară. Un proces corespunzător de
monitorizare şi control al riscului furnizează informaŃia necesară pentru asistarea adoptării unor
decizii eficace, înainte ca riscurile să apară. Comunicarea cu toŃi responsabilii proiectului este necesară
pentru a evalua periodic nivelul de risc al proiectului.
Scopul monitorizării şi controlului riscului te de a stabili dacă:
� răspunsurile la risc au fost implementate aşa cum a fost planificat;
� acŃiunile de răspuns la risc au eficacitatea aşteptată sau dacă trebuie elaborate noi răspunsuri la
risc;
� ipotezele proiectului sunt încă valide;
32
� expunerea la risc s-a schimbat faŃă de starea anterioară, Ńinând cont de analiza cerinŃelor;
� a apărut un semnal de risc;
� sunt aplicate politici şi proceduri adecvate;
� riscurile identificate au apărut sau au apărut riscuri care nu fuseseră identificate iniŃial.
Intr ări în monitorizarea şi controlul riscului:
� planul managementului riscului: este documentul de planificare menŃionat în procesul specific;
� planul de răspuns la risc: este documentul rezultat din procesul anterior de răspuns la risc;
� comunicarea: rezultatele activităŃilor şi alte înregistrări ale proiectului furnizează informaŃii
despre performanŃele şi riscurile proiectul. Rapoartele utilizate pentru monitorizarea şi controlul
riscului pot include liste de probleme şi acŃiuni, note de avertizare sau de atenŃionare;
� identificarea şi analiza riscului suplimentar: pe măsură ce performanŃele proiectului sunt
cuantificate şi raportate, pot să apară riscuri potenŃiale care nu au fost identificate anterior;
� schimbarea domeniului: schimbarea domeniului proiectului necesită adesea o nouă analiză a
riscului şi planuri de răspuns.
Mijloace şi tehnici de monitorizare şi controlul riscului:
� liste de verificare: listele de verificare utilizate pentru identificarea, riscului pot fi utilizate şi
în monitorizarea şi controlul riscului. O atenŃie specială trebuie îndreptată către riscurile care nu apar
pe listele standard, în situaŃia în care acestea pot fi relevante pentru anumite proiecte specifice;
� auditurile proiectului: auditorii riscului proiectului examinează şi documentează eficacitatea
planurilor de răspuns la risc pentru prevenirea, transferul sau atenuarea apariŃiei riscului, precum şi
eficacitatea dovedită de proprietarii riscurilor;
� revizuiri periodice ale riscului proiectului: trebuie programate revizuiri periodice ale
riscului proiectului, astfel încât riscurile proiectului să fie pe agenda de lucru a fiecărui responsabil de
proiect. Clasamentul şi prioritatea riscurilor se pot schimba pe parcursul realizării proiectului şi orice
schimbare necesită analize suplimentari calitative şi cantitative ale riscului;
� analiza rezultatelor: pentru monitorizarea performanŃelor generale ale proiectului se
utilizează analiza rezultatelor obŃinute faŃă de planul iniŃial. Aceste rezultate pot indica abateri
potenŃiale ale proiectului de la obiectivele de costuri sau de program stabilite. Atunci când un proiect
se abate semnificativ de la planul iniŃial, trebuie actualizate analizele de identificare, evaluare şi
cuantificare a riscului;
� măsurarea performanŃelor tehnice: aceasta înseamnă compararea realizărilor tehnice în
timpul derulării proiectului cu planul de obiective tehnice ale proiectului. Abaterile pot implica riscul
de a nu atinge domeniul proiectului;
33
� planificarea suplimentară a răspunsului la risc: atunci când se manifestă un risc care nu a
fost anticipat în planul de răspuns la risc sau impactul acestui risc asupra obiectivelor este mai mare
decât cel aşteptat, este posibil ca răspunsul planificat să nu fi fost adecvat. Pentru controlul riscului va
fi necesară planificarea suplimentară a răspunsului la risc.
Ieşiri din monitorizarea şi controlul riscului:
� planul de urgenŃă: sunt răspunsuri neplanificate anterior la riscurile urgente. Aceste planuri
trebuie documentate şi încorporate în planul general al proiectului şi în planul de răspuns la risc;
� acŃiuni corective: constau din aplicarea planurilor de rezervă sau de urgenŃă;
� cereri de schimbare a proiectului: rezultă din implementarea planurilor de rezervă sau de
urgenŃă, conducând la modificări ale proiectului;
� actualizări ale planului de răspuns la risc: riscurile pot să apară sau nu. Riscurile care apar
trebuie documentate şi evaluate. Toate acestea trebuie să fie incluse în planurile actualizate de răspuns
la risc;
� baze de date pentru risc: sunt depozite de date pentru colectarea, actualizarea şi analiza datelor
rezultate din managementul riscului proiectelor;
� actualizări ale listelor de verificare a riscurilor identificate. Listele de verificare sunt
actualizate pe baza informaŃiilor rezultate din procesul de monitorizare şi control al riscului.
2.3. COORDONATE ALE ANALIZEI STRATEGIEI RISCULUI
O direcŃie importantă a dezvoltării diagnosticului financiar o constituie asocierea acestuia cu
diagnosticul strategic. Instrumentele operaŃionale propuse de specialişti în acest sens sunt matricele de
analiză strategică (BCG, ADL) care permit abordarea problematicii echilibrului financiar, a riscului în
corelaŃie cu portofoliul de activitate al firmei, cu poziŃia sa concurenŃială.
Modelul BCG (Boston Consulting Group) e bazat pe două variabile strategice: rata de creştere
a sectorului şi poziŃia concurenŃială a întreprinderii, în spatele cărora se află o logică financiară.
Grupul BCG a plecat de la principiul că obiectivul esenŃial al strategiei unei firme este de a permite o
alocare optimală a resurselor de care dispune pentru a cuceri cea mai bună poziŃie concurenŃială
globală. Astfel, în funcŃie de rata de creştere a sectorului se pot face aprecieri asupra nevoilor
financiare ale firmei (investiŃii, creşterea nevoii de fond de rulment). Studierea părŃii de piaŃă relativă
şi a poziŃiei pe curba de experienŃă oferă informaŃii cu privire la rentabilitate şi la nivelul resurselor
degajate de fiecare segment de activitate. Interpretarea financiară a celor patru zone ale matricei BCG
34
(„vedetă”, „vacă de muls”, „dilemă”, „povară”) în termeni de rentabilitate şi echilibru financiar se
face astfel:
� poziŃia „vedetă” se caracterizează prin: rentabilitate ridicată, investiŃii mari, echilibru de
lichidităŃi). Echilibrul de lichidităŃi implică o poziŃie dominantă pentru produsele respective, iar
întreprinderea realizează cele mai bune costuri şi cea mai bună rentabilitate. De aceea, RBE este, în
mod normal, ridicat. Dar rata de creştere ridicată antrenează investiŃii importante în exploatare şi în
imobilizări. Echilibrul financiar din cadrul acestui segment strategic nu trebuie absolutizat, mai ales în
cazul produselor şi al întreprinderilor noi.
� poziŃia „vacă de muls” se caracterizează prin: rentabilitate ridicată, investiŃii scăzute, surplus de
lichidităŃi şi generează, prin specificul său (rată de creştere redusă, parte de piaŃă mare), surplus de
lichidităŃi. PoziŃia puternică pe piaŃă pentru produsele respective permite întreprinderii realizarea unei
rentabilităŃi ridicate. Necesită puŃine investiŃii noi atât în capacităŃi de producŃie, cât şi în finanŃarea
exploatării.
� poziŃia „dilemă” se caracterizează prin: rentabilitate slabă, investiŃii mari, nevoi de lichidităŃi.
În acest caz firma dispune de un RBE redus, ceea ce generează puŃine resurse. De aceea, produsele
care deŃin această poziŃie nu-şi pot autofinanŃa creşterea şi trebuie să se apeleze la surse externe.
� poziŃia „povară” se caracterizează prin: rentabilitate slabă, investiŃii nule sau cedare de active,
echilibru de lichidităŃi. Altfel spus firma dispune pe plan financiar echilibru de lichidităŃi, iar resursele
degajate sunt reduse chiar negative, iar investiŃiile inexistente.
Orientarea strategică a firmei este deci dependentă de poziŃiile pe care domeniile sale
strategice le ocupă în această matrice. Modelul are limitele sale de care trebuie Ńinut cont dacă dorim
să-l utilizăm. El determină poziŃia concurenŃială a firmei pornind de la noŃiunea de curbă de experienŃă
şi supralicitează rolul politicii de reducere de cost în detrimentul altor pârghii concurenŃiale. Însă
efectul de experienŃă are riscurile sale şi nu poate constitui un instrument valabil de analiză
concurenŃială, iar preŃul nu reprezintă singura variabilă ce caracterizează concurenŃa.
Creatorii modelului presupun că în cursul ciclului său de viaŃă, o afacere parcurge succesiv cele
patru zone ale diagramei. Dar este foarte greu a determina practic în ce fază se găseşte o anumită
activitate strategică, dat fiind formele diverse ale ciclului de viaŃă extrem de variabil a fazelor
(tendinŃa actuală este cea de scurtare a duratei de viaŃă şi de micşorare a fazei de maturitate).
Matricea propusă de A.D.L. (Arthur D. Little) constituie o îmbogăŃire conceptuală, o
dezvoltare a criteriilor economico-financiare, care stau la baza analizei portofoliului de produse.
Implicarea gradului de maturitate a întreprinderii, precum şi definirea poziŃiei concurenŃiale a acesteia
prin intermediul unui sistem dinamic de factori cheie ai succesului permit o evaluare mai nuanŃată atât
35
a poziŃiei strategice a firmei, cât şi a echilibrului său financiar. Produsele aflate în faza de lansare sau
de creştere au nevoi financiare mai mari decât cele stagnante sau în declin. Totodată, o activitate aflată
în faza de demaraj este mult mai supusă riscului decât o activitate în creştere sau maturitate. Mărimea
riscului este dependentă şi de poziŃia concurenŃială a firmei. O poziŃie concurenŃială puternică se
concretizează într-o rentabilitate ridicată şi în principiu într-o stare de echilibru financiar. Degradarea
poziŃiei pe piaŃă se traduce prin scăderea rentabilităŃii, diminuarea autofinanŃării, creşterea riscului.
Modelul ADL , ajută întreprinderea să-şi stabilească o strategie de piaŃă în funcŃie de două
criterii: poziŃia concurenŃială a întreprinderii şi maturitatea industriei, în acest caz conceptul de ciclu
de viaŃă al unui produs fiind extins asupra unei industrii.
PoziŃia concurenŃială a firmei poate fi apreciată în funcŃie de mai mulŃi factori, referitori la
aprovizionare, producŃie, comercializare, personal etc. Astfel, firma poate să se găsească în următoare
situaŃii:
� poziŃie dominantă-firma deŃine o superioritate în faŃa concurenŃilor sau o poziŃie de monopol;
� poziŃie puternică-firma deŃine câteva atuuri importante;
� poziŃie favorabilă- firma se află la egalitate cu alŃi concurenŃi în privinŃa atuurilor deŃinute;
� poziŃie defavorabilă-firma nu reuşeşte să deŃină elemente cheie de succes;
� poziŃie slabă-firma rezistă cu greu pe piaŃă, neavând factori de succes.
Maturitatea industriei se poate aprecia în funcŃie de factori ca: rata de creştere, potenŃialul de
creştere, gama de produse, numărul de concurenŃi, fidelitatea consumatorilor, distribuŃia segmentelor
de piaŃă între concurenŃi, bariere de intrare pe piaŃă, tehnologie.
Autorii acestui model consideră că factorii cheie ai succesului sunt:
� pentru activitatea de producŃie: capacitatea de producŃie, flexibilitatea, experienŃa, competenŃele
tehnice, protecŃia mediului, nivelul de integrare şi costul de producŃie;
� pentru activitatea de comercializare: calitatea, preŃul, forŃa de vânzare, reŃeaua de distribuŃie,
imaginea în rândul cumpărătorilor, cota de piaŃă;
� pentru activitatea financiară: structura financiară, independenŃa financiară şi rentablitatea;
� pentru activitatea de organizare: lejeritatea.
În urma comparaŃiei firma va fi situată astfel:
Nr. PoziŃie Caracteristici ale firmei
1. Dominantă � este capabilă de a controla comportamentul concurenŃilor săi în materie de
strategie sau performanŃă;
� dispune de cele mai vaste opŃiuni de alegeri strategice, independent de
concurenŃii săi.
36
2. Forte � este capabilă de a dirija politica alegerii sale fără a pune în pericol poziŃia sa pe
termen lung.
3. Favorabilă � dispune de atuuri exploatabile pentru realizarea anumitor strategii;
� are foarte bune şanse de menŃinere a poziŃiei sale pe termen lung.
4. De apărare � are performanŃe suficient de satisfăcătoare pentru a-şi continua activitatea;
� supravieŃuieşte în general datorită toleranŃei concurenŃilor mai importanŃi;
� are şanse cel mult medii de a-şi menŃine poziŃia pe termen lung.
5. Marginală � are performanŃe puŃin satisfăcătoare dar poate să-şi amelioreze poziŃia;
� poate avea caracteristicile unei poziŃii mai bune, dar prezintă o slăbiciune majoră;
� poate supravieŃui pe termen scurt dar trebuie să-şi amelioreze poziŃia pentru a
avea o şansă de supravieŃuire pe termen lung.
37
CAPITOLUL III
ANALIZA RISCULUI ECONOMIC SAU A RISCULUI DE EXPLOAT ARE
3.1. ABORDĂRI GENERALE PRIVIND RISCUL ECONOMIC
SAU RISCUL DE EXPLOATARE
Deciziile legate de structura capitalului folosit de o firmă sunt luate având vedere două
elemente: riscul economic şi riscul financiar al firmei. Riscul economic se referă la variabilitatea sau
nesiguranŃa obŃinerii unui anumit rezultat brut de exploatare. Riscul financiar se referă la variabilitatea
suplimentară a dividendului pe acŃiune (cash-flow-ul către investitori) şi la probabilitatea crescută de
insolvabilitate (şi în cele din urmă la faliment), care se produce atunci când o firmă foloseşte surse de
capital cu cost relativ fix, cum ar fi creditele bancare sau capitalul preferenŃial, în cadrul structurii sale
de capital. în general, cu cât o firmă are un risc economic mai mare, cu atât va trebui să fie mai mică
cantitatea de pârghie financiară utilizată în structura sa optimală de capital, ceilalŃi factori fiind
menŃinuŃi constanŃi.
Riscul economic sau de exploatare exprimă incapacitatea firmei de a se adapta la timp şi cu
cele mai mici costuri la variaŃiile mediului economico-social şi reflectă variabilitatea rezultatului
economic sau a cash-flow-ului de exploatare în funcŃie de condiŃiile de exploatare. Rezultatele sau
cash-flow-urile de exploatare nu sunt sigure deoarece nici veniturile şi nici costurile care determină
aceste rezultate nu sunt sigure.
Principalii factori care influenŃează riscul economic sau de exploatare sunt cifra de afaceri,
structura cheltuielilor de exploatare, precum şi corespunzătoare punctului critic. łinând seama de
legătura dintre aceşti factori, rezultă că cu cât nivelul efectiv al producŃiei este mai îndepărtat de
punctul critic, iar cheltuielile fixe sunt mai mici, cu atât riscul de exploatare este mai mic şi invers.
Evaluarea riscului de exploatare se realizează pe baza interpretărilor date valorilor aferente
indicatorilor determinaŃi la pragul de rentabilitate. Atunci când o firmă realizează o producŃie şi o cifră
de afaceri sub nivelul aferent punctului mort, se înregistrează pierderi. De asemenea, dacă perioada
critică este mai mare decât perioada implicată în analiză firma nu îşi acoperă toate cheltuielile de
exploatare. Pentru evaluarea riscului de exploatare putem folosi informările oferite de studiul pragului
de rentabilitate şi de studiul pârghiei de exploatare.
Pe termen scurt, o astfel de situaŃie nu este alarmantă, deoarece este posibil ca în politica firmei
să fi intervenit anumite evenimente care au modificat evoluŃia aşteptată (de exemplu, realizarea unei
38
investiŃii care nu a condus la obŃinerea unor performanŃe deosebite în acelaşi an, modificarea deciziilor
strategice etc.).
Pe termen lung, perpetuarea unei situaŃii negative poate accentua foarte mult riscul de
exploatare, astfel că autonomia financiară a firmei se va reduce odată cu creşterea gradului de
îndatorare. ConsecinŃa va fi creşterea riscului financiar şi chiar a riscului de faliment. Rezultă că
analiza riscului economic (operaŃional) oferă imaginea stării de sănătate a firmei.
Din analiza pragului de rentabilitate se pot constata următoarele aspecte:
� arunci când cifra de afaceri se situează cu până la 10% peste pragul de rentabilitate, situaŃia
firmei este instabilă;
� când cifra de afaceri este cu până la 20% mai mare decât cea a punctului critic, firma are o
situaŃie relativ stabilă;
� dacă cifra de afaceri depăşeşte punctul mort cu peste 20%, situaŃia este confortabilă.
În concluzie, mărimea riscului de exploatare este dată numai de dimensiunea cheltuielilor fixe
(rata cheltuielilor variabile este constantă în timp). Cu cât cheltuielile fixe sunt mai mici cu atât riscul
de exploatare este mai mic (deoarece pragul de rentabilitate se obŃine pentru o valoare a cifrei de
afaceri mai redusă).
3.2. ANALIZA RISCULUI ECONOMIC PE BAZA PRAGULUI DE RENTABILITATE
Pentru determinarea riscului de exploatare se porneşte de la analiza relaŃiei cost-volum-
rezultat numită şi analiza pragului de rentabilitate. Pragul de rentabilitate este punctul în care cifra
de afaceri acoperă cheltuielile de exploatare delimitate în cheltuieli fixe şi cheltuieli variabile,
calculându-se în unităŃi fizice sau valorice, pentru un produs sau pentru întreaga activitate.
3.2.1. ANALIZA PRAGULUI DE RENTABILITATE ÎN UNIT ĂłI FIZICE
Calculul pragului de rentabilitate în unităŃi fizice este operaŃional la firmele monoproductive.
Se ştie că în pragul de rentabilitate veniturile sunt egale cu cheltuielile, iar rezultatul este nul:
1. 0CA CT P= ⇒ =
unde: CT - suma cheltuielilor totale; CA - cifra de afaceri.
În funcŃie de evoluŃia lor în raport cu volumul de activitate, cheltuielile totale se împart în
cheltuieli variabile şi cheltuieli fixe. Cheltuielile variabile se modifică odată cu modificarea volumului
39
de activitate (proporŃional sau neproporŃional) în timp ce cheltuielile fixe, pe termen scurt, se menŃin
constante. Rezultă că atunci când ritmul de creştere al cheltuielilor variabile este egal cu dinamica
cifrei de afaceri, costul variabil unitar se menŃine constant, în timp ce costul fix unitar se reduce odată
cu creşterea cifrei de afaceri. Atât cifra de afaceri cât şi cheltuielile variabile pot fi determinate în
funcŃie de volumul fizic al activităŃii şi de preŃul unitar, respectiv costul variabil unitar. RelaŃia nr.1
devine:
2. q p q cv cf⋅ = ⋅ +
unde: q - nivelul producŃiei pentru atingerea pragului de rentabilitate; p - preŃul unitar al
produsului; cv - cheltuieli variabile; cf - cheltuieli fixe.
Deoarece în cazul egalităŃii precedente, q evidenŃiază producŃia maximă pe care trebuie să o
realizeze societatea pentru ca veniturile din exploatare să acopere cheltuielile din exploatare ale
întreprinderii (volumul producŃiei necesar atingerii punctului mort sau pragului de rentabilitate).
RelaŃia nr.2 devine:
3. ( )cf
qcr p cv cf qcrp cv
⋅ − = =−
DiferenŃa p cv− se numeşte marja unitar ă a cheltuielilor variabile, iar mărimea sa trebuie să
acopere costul fix unitar şi să asigure obŃinerea unui profit unitar. RelaŃia nr.3 devine:
cfqcr
mcv=
unde: mcv - marja costurilor variabile.
3.2.1. ANALIZA PRAGULUI DE RENTABILITATE ÎN UNIT ĂłI VALORICE
Calculul pragului de rentabilitate în unităŃi valorice se poate face atât pentru firmele
monoproductive, cât şi pentru cele care produc şi comercializează o gamă variată de produse.
În cazul firmelor monoproductive relaŃiile de calcul sunt obŃinute pornind de la relaŃia în
cazul determinării volumului fizic al producŃiei critice (relaŃia nr. 3), unde pentru a transforma
producŃia fizică în cifra de afaceri (producŃia valorică) relaŃia trebuie ponderată cu preŃul unitar.
11
cf cf cf cf cfqcr p p sau CAcr
cvp cv mcv rv rmvp
⋅ = ⋅ = = = =− −−
unde: CAcr - cifra de afaceri pentru atingerea pragului de rentabilitate (CA critică); mv - marja
cheltuielilor variabile; rv - rata cheltuielilor variabile; rmv - rata marjei cheltuielilor variabile.
40
În cazul firmelor multiproductive se porneşte de la relaŃia:
CA CT CV CF= = +
Considerând că preŃul de vânzare şi costul variabil sunt constante atunci şi raportul CV
CA este
constant. În acest caz relaŃia devine:
11
cf cf cfCAcr
CV rv rmvCA
= = =−−
unde: CF - cheltuieli fixe totale; CV - cheltuieli variabile totale; CA - cifra de afaceri totală; CV
CA-
partea de cheltuieli variabile în cifra de afaceri.
3.2.3. EVALUAREA RISCULUI DE EXPLOATARE
Evaluarea riscului de exploatare se face cu ajutorul unor indicatori care ne indică în ce măsură
poate oscila volumul activităŃii desfăşurate, fără ca această oscilaŃie să implice riscul înregistrării unor
pierderi:
� marja de siguranŃă în mărimi absolute;
� indicele de siguranŃă;
� abaterea indicelui de siguranŃă;
� momentul de realizare a punctului critic.
1.Marja de siguranŃă în mărimi absolute (Msa) exprimă diferenŃa valorică existentă între
volumul de activitate realizat efectiv şi volumul de activitate aferent punctului critic,
determinându-se cu relaŃia:
Msa CA CAcr= −
Din metodologia de calcul rezultă că marja de siguranŃă în mărimi absolute trebuie să fie
pozitivă pentru ca întreprinderea să obŃină profit. Cu cât valoarea ei este mai mare, cu atât riscul de
exploatare la care întreprinderea este supusă e mai redus.
2.Indicele de siguranŃă (Is) exprimă raportul dintre veniturile realizate efectiv şi veniturile
aferente pragului de rentabilitate. El se mai numeşte şi coeficient de volatilitate şi are aceeaşi
valoare informaŃională ca şi marja de siguranŃă.
CAIs
CAcr=
41
3.Abaterea indicelui de siguranŃă (∆∆∆∆Is) exprimă procentual ecartul dintre volumul de activitate
realizat şi volumul de activitate corespunzător pragului critic. Se determină după relaŃia:
( ) 100CA CAcrIs
CAcr
− ⋅∆ =
Pe baza observaŃiilor statistice s-au desprins următoarele:
� valoarea abaterii indicelui de siguranŃă mai mică de 10% desemnează o situaŃie instabilă,
respectiv un risc de exploatare ridicat;
� o valoare a abaterii indicelui de siguranŃă cuprinsă între 10% şi 20% corespunde unui nivel
mediu al riscului (situaŃie relativ stabilă);
� depăşirea valorii de 20% a abaterii indicelui de siguranŃă denotă un risc de exploatare redus.
4.Momentul de realizare a punctului critic (denumit şi punct mort) reflectă numărul de zile
de care întreprinderea are nevoie pentru a realiza nivelul de producŃie aferent punctului critic.
CAcrTcr T
CA= ⋅
Cu cât punctul mort are o valoare mai mică, cu atât mai redus va fi riscul de exploatare. Se poate
observa că valoarea punctului mort este la rândul ei cu atât mai mică cu cât nivelul pragului de
rentabilitate este mai mic, la un nivel dat al activităŃii.
3.3. ANALIZA RISCULUI ECONOMIC PE BAZA COEFICIENTUL UI DE ELASTICITATE
Coeficientului de elasticitate (e) se determină pe baza cifrei de afaceri aferente pragului de
rentabilitate şi măsoară sensibilitatea (elasticitatea) rezultatului exploatării la variaŃia nivelului de
activitate. Se determină după relaŃia:
RE
REeCA
CA
∆
= ∆
unde: RE - rezultatul exploatării; CA - cifra de afaceri.
Coeficientul de elasticitate măsoară sporul relativ al rezultatului exploatării care rezultă din
sporul relativ al cifrei de afaceri. Valoarea acestui coeficient este dependentă de poziŃia nivelului de
activitate faŃă de pragul de rentabilitate. Cu cât întreprinderea se îndepărtează de pragul de rentabilitate
cu atât elasticitatea este mai redusă, deci riscul economic mai mic, iar cu cât se apropie de pragul de
rentabilitate, elasticitatea este mai mare, iar riscul creşte.
42
În funcŃie de valoarea coeficientului de elasticitate, întreprinderea se poate afla în una din
situaŃiile următoare:
a) instabilă, cu un risc economic ridicat dacă e > 11; un nivel ridicat al coeficientului de
elasticitate evidenŃiază o sensibilitate mare a rezultatului exploatării la modificarea volumului de
activitate, deci o probabilitate mai mare ca întreprinderea să înregistreze scăderi semnificative ale
rezultatului exploatării sau chiar pierderi;
b) relativ stabilă, dacă e ≈ 6 (dacă e se află în proximitatea valorii 6);
c) confortabilă, cu risc redus, dacă e a 6; o valoare mică a coeficientului de elasticitate reflectă o
modificare mai lentă a rezultatului exploatării la modificarea volumului de activitate, ceea ce asigură
întreprinderii un timp mai mare de reacŃie la modificarea condiŃiilor de mediu.
3.4. STRATEGII DE PREVENIRE A RISCULUI DE EXPLOATAR E ŞI DE DIMINUARE A
EFECTELOR APARI łIEI SALE
Componentele riscului de exploatare sunt: volumul de activitate, dimensionat cu ajutorul cifrei
de afaceri şi cheltuielile de exploatare. Deci, pârghiile prin care managerii pot interveni asupra riscului
operaŃional sunt chiar cele două elemente de mai sus şi factorii ce le determină.
Ca direcŃii majore de acŃiune, ca obiective strategice de prevenire a riscului, decidenŃii pot
opta între: creşterea cifrei de afaceri sau reducerea cheltuielilor.
Cifra de afaceri este direct influenŃată de doi factori: cantitatea vândută şi preŃul de vânzare. În
consecinŃă, căile de creştere a cifrei de afaceri vor avea în vedere:
1.creşterea factorului cantitativ prin:
� penetrarea a noi pieŃe de desfacere;
� utilizarea celor mai modeme tehnici de marketing;
� dezvoltarea serviciului de desfacere şi, dacă există posibilitatea, şi este căzu crearea unei reŃele
proprii de distribuŃie;
2.creşterea factorului calitativ, preŃul de vânzare, prin:
� ridicarea continuă a nivelului calitativ al produselor finite;
� promovarea unor produse care să răspundă cererii unor entităŃi de consumatori c_ necesităŃi
specifice;
� stabilirea unui preŃ de vânzare care să îmbine cât mai corect criteriile de evaluare internă
(costul de producŃie) cu criteriile de evaluare externă (concurenŃa, cererea, legislaŃia).
43
VariaŃiile preŃului depind, în mare măsură, de mediul concurenŃial al întreprinderii. Aşadar,
studierea efectului modificării preŃului de vânzare prin metoda punctului critic nu furnizează suficiente
informaŃii decât corelată cu simularea creşterii şi, respectiv, scăderii cantităŃii vândute ca urmare a
reducerii acestuia. Cu alte cuvinte, o eventuală creştere a preŃurilor poate afecta mai mult decât
proporŃional cantitatea vândută, generând scăderea profitului şi creşterea riscului operaŃional. Invers,
diminuarea preŃurilor de vânzare şi, implicit, a marjei brute asupra costurilor variabile poate fi
compensată prin creşterea volumului fizic al producŃiei vândute.
44
CAPITOLUL IV
ANALIZA RISCULUI FINANCIAR
4.1. CONSIDERAłII GENERALE PRIVIND RISCUL FINANCIAR
Desfăşurarea normală a activităŃii economice necesită utilizarea de către o firmă, pe lângă
capitalurile proprii , şi a capitalurilor împrumutate . Aceste două surse de capital se deosebesc,
pentru întreprindere, prin costul pe care îl generează, iar, pentru investitori, prin riscul pe care şi-l
asumă pentru plasarea capitalului disponibil în cadrul firmei respective.
Dacă din punctul de vedere al investitorilor riscul asumat de creditori este mai mic, întrucât ei
sunt remuneraŃi înaintea acŃionarilor, pentru firmă, apelarea la capital propriu sau la capital
împrumutat poate avea consecinŃe diverse asupra rentabilităŃii obŃinute şi asupra valorii firmei.
Capitalul împrumutat de către o firmă generează pentru aceasta un cost fix cu dobânzile,
nivelul acestora nedepinzând de rentabilitatea degajată de întreprindere. Din acest motiv, se poate
spune că structura financiară determină pentru firmă un anumit risc, respectiv nesiguranŃa obŃinerii
unui rezultat de exploatare suficient pentru acoperirea costului surselor împrumutate. Acest tip de risc
cu care se confruntă firma poartă denumirea de risc financiar şi reflectă variabilitatea indicatorilor de
rezultate ca urmare a modificării structurii financiare a întreprinderii.
Alt ă definiŃie consideră că riscul financiar este partea variabilităŃii ratei de randament a
capitalurilor proprii care se datorează îndatorării sau variabilitatea profitului net, sub incidenŃa
structurii financiare a firmei.
Pe baza celor două definiŃii similare de mai sus, se pot desprinde câteva tr ăsături caracteristice
ale riscului financiar, astfel:
� se referă la nesiguranŃa obŃinerii unei rentabilităŃi suficiente din activitatea de exploatare care
să permită acoperirea cheltuielilor cu dobânzile;
� apariŃia sa este cauzată de prezenŃa capitalului împrumutat în cadrul structurii de capital a
întreprinderii;
� materializarea riscului financiar presupune reducerea remuneraŃiilor cuvenite acŃionarilor
(dividende sau profituri nete);
� în mod direct, materializarea riscului financiar afectează numai acŃionarii firmei.
Riscul financiar se referă la variabilitatea suplimentară a profitului net pe acŃiune şi la riscul
sporit de faliment care apar atunci când o firmă apelează la resurse financiare cu cost fix, cum ar fi
creditele bancare şi împrumuturile din emisiuni de obligaŃiuni. Capitalul cu cost fix generează obligaŃii
45
financiare pe care o firmă trebuie să le onoreze, indiferent dacă înregistrează sau nu un rezultat brut de
exploatare pozitiv.
În aceste condiŃii, creşterea îndatorării duce la creşterea costurilor fixe financiare ale
întreprinderii. Pentru acoperirea acestor costuri, firma trebuie să obŃină un rezultat brut de exploatare
suplimentar. Acest spor al excedentului brut de exploatare trebuie să fie asigurat, evident, tocmai pe
seama creditului utilizat.
Riscul financiar este riscul asociat cu modul în care o firmă îşi finanŃează activităŃile sale
operaŃionale. O companie îndatorată este obligată să plătească sumele reprezentând costul datoriilor
sale financiare. Prin contractarea unor credite bancare şi asumarea, în consecinŃă, a unor obligaŃii fixe,
întreprinderea îşi sporeşte, însă, şi riscul financiar. Totuşi, o firmă care îşi finanŃează afacerile prin
capital propriu, fie generat din activitatea de exploatare (profituri nedistribuite), fie ca rezultat al
emiterii unor noi acŃiuni, nu-şi asumă obligaŃii fixe cu plata dividendelor.
Cu cât obligaŃiile cu costuri fixe sau datoriile asumate de către firmă sunt mai ridicate, cu atât
mai mare va fi şi riscul său financiar. Gradul de nesiguranŃă cu privire la rezultatele obŃinute din
activitatea de exploatare este dat atât de veniturile, cât şi de cheltuielile de exploatare. Astfel,
veniturile sunt influenŃate de condiŃiile economice generale ale climatului de afaceri, respectiv
activitatea concurenŃilor, preŃurile de vânzare practicate pe piaŃă, cererea pentru produsele
întreprinderii, precum şi de numeroşi factori interni, ceea ce face ca nivelul vânzărilor să fie diferit faŃă
de previziuni. Cheltuielile de exploatare depind, la rândul lor, de factori interni şi externi, dar un rol
hotărâtor îl are specificul sectorului de activitate, care determină o anumită pondere a cheltuielilor
variabile şi fixe.
Cunoaşterea nivelului riscului financiar cu care se confruntă o firmă şi a gradului de
îndatorare prezintă importanŃă pentru mai multe categorii de participanŃi la viaŃa economică a
întreprinderii, printre care:
� managerii – sunt interesaŃi de cele două aspecte în scopul conceperii strategiei în privinŃa
investiŃiilor viitoare pe care firma doreşte să le realizeze, a resurselor financiare de care are nevoie şi a
disponibilităŃii procurării acestora (de la acŃionari sau creditori). Managerii pot identifica, astfel,
sursele de finanŃare care asigură cel mai mic cost pentru întreprindere, precum şi structura financiară
optimă, care maximizează valoarea firmei. De asemenea, în funcŃie de tipurile şi de nivelul riscului
financiar suportat, se pot implementa măsuri şi instrumente specifice de acoperire împotriva acestor
riscuri, atât pe plan intern, cât şi prin apelarea la piaŃa de capital;
� creditorii – sunt, în mod deosebit, interesaŃi de riscul pe care îl suportă atunci acordă credite
unei întreprinderi. Ei vor să cunoască gradul de îndatorare, evitând să mai împrumute firma atunci
46
când aceasta depăşeşte un anumit nivel al îndatorării sau când nu au siguranŃa că firma va obŃine o
rentabilitate suficientă pentru achitarea ratelor şi plata dobânzilor;
� acŃionarii – cel mai adesea, aceştia sunt interesaŃi de valoarea de piaŃă a companiei la care
deŃin acŃiuni. Însă, dacă firma devine prea îndatorată şi apare un risc ridicat de faliment, ei pot solicita
o remuneraŃie mai mare prin dividende sau prin acordarea de acŃiuni gratuite, pentru a compensa riscul
crescut, sau pot lua decizia vânzării acŃiunilor, căutând alternative mai puŃin riscante de investiŃii;
� investitorii – se referă la potenŃialii acŃionari sau obligatari care doresc să cumpere titluri
emise de firma respectivă (acŃiuni sau obligaŃiuni) atunci când aceasta decide să atragă noi resurse
financiare. Evident, riscul pe care îl implică plasamentele la care se angajează constituie unul din
criteriile urmărite în efectuarea investiŃiilor;
� investitorii institu Ńionali – sunt reprezentaŃi de către firme mari, din acelaşi domeniu de
activitate sau din alt domeniu, implicate în operaŃiuni de fuziuni şi achiziŃii. În afară de rentabilitatea
sperată şi de cursul acŃiunilor pe piaŃă, aceste firme sunt interesate, în efectuarea unor astfel de
operaŃiuni, şi de gradul de îndatorare, practica în Ńările occidentale arătând că întreprinderile cu un
grad de îndatorare mic sunt cele mai expuse riscului de a fi preluate de către concurenŃi. Aceasta,
întrucât se consideră că firmele respective îşi pot susŃine singure dezvoltarea după preluare, prin
contractarea unor credite în nume propriu, fără a mai fi nevoie ca firma achizitoare să mai investească
fonduri suplimentare;
� agenŃiile de rating – în cazul în care firma este cotată de către o agenŃie specializată de rating,
aceasta poate emite un calificativ, care să reflecte şi riscul financiar al firmei respective.
Riscul financiar depinde de patru factori: riscul economic, gradul de îndatorare, evoluŃia ratei
dobânzii, fiscalitatea. Acesta poate fi evaluat pe baza pragului de rentabilitate financiar sau a efectului
de levier.
47
4.2. METODE DE EVALUARE A RISCULUI FINANCIAR
4.2.1. ANALIZA RISCULUI FINANCIAR PE BAZA PRAGULUI DE
RENTABILITATE FINANCIAR Ă
Calculul pragului de rentabilitate financiar se face asemănător cu calculul pragului de
rentabilitate din exploatare, adăugându-se în relaŃia de calcul cheltuielile cu dobânzile. Practic, pragul
de rentabilitate financiar reprezintă acel nivel de activitate corespunzător căruia veniturile din
exploatare acoperă cheltuielile din exploatare şi cheltuielile cu dobânzile.
Pentru calculul pragului de rentabilitate financiar ar fi necesară o împărŃire a cheltuielilor cu
dobânzile în cheltuieli fixe şi cheltuieli variabile. De obicei însă, pentru simplificarea analizei, se
consideră că întregul volum al cheltuielilor cu dobânzile are un caracter fix.
În aceste condiŃii, relaŃia de calcul a pragului de rentabilitate financiar este următoarea:
1
CF CD CF CDCAcrf
CV RmcvCA
+ += =−
unde: CAcrf - cifra de afaceri aferentă pragului de rentabilitate financiar; CF - cheltuieli fixe (din
exploatare); CD - cheltuieli cu dobânzile; Rmcv - rata marjei cheltuielilor variabile; CV - cheltuieli
variabile (din exploatare); CA - cifra de afaceri.
Analiza efectivă a riscului financiar pe baza pragului de rentabilitate se face prin
intermediul aceloraşi indicatori utilizaŃi utilizaŃi şi în cazul riscului de exploatare.
1.Marja de siguranŃă în mărimi absolute (Msa) exprimă diferenŃa valorică existentă între
volumul de activitate realizat efectiv şi volumul de activitate aferent punctului critic,
determinându-se cu relaŃia:
Msa CA CAcr= −
Din metodologia de calcul rezultă că marja de siguranŃă în mărimi absolute trebuie să fie
pozitivă pentru ca întreprinderea să obŃină profit. Cu cât valoarea ei este mai mare, cu atât riscul de
exploatare la care întreprinderea este supusă e mai redus.
2.Indicele de siguranŃă (Is) exprimă raportul dintre veniturile realizate efectiv şi veniturile
aferente pragului de rentabilitate. El se mai numeşte şi coeficient de volatilitate şi are aceeaşi
valoare informaŃională ca şi marja de siguranŃă.
CAIs
CAcr=
48
3.Abaterea indicelui de siguranŃă (∆∆∆∆Is) exprimă procentual ecartul dintre volumul de activitate
realizat şi volumul de activitate corespunzător pragului critic. Se determină după relaŃia:
( ) 100CA CAcrIs
CAcr
− ⋅∆ =
Pe baza observaŃiilor statistice s-au desprins următoarele:
� valoarea abaterii indicelui de siguranŃă mai mică de 10% desemnează o situaŃie instabilă,
respectiv un risc de exploatare ridicat;
� o valoare a abaterii indicelui de siguranŃă cuprinsă între 10% şi 20% corespunde unui nivel
mediu al riscului (situaŃie relativ stabilă);
� depăşirea valorii de 20% a abaterii indicelui de siguranŃă denotă un risc de exploatare redus.
4.Momentul de realizare a punctului critic (denumit şi punct mort) reflectă numărul de zile
de care întreprinderea are nevoie pentru a realiza nivelul de producŃie aferent punctului critic.
CAcrTcr T
CA= ⋅
Cu cât punctul mort are o valoare mai mică, cu atât mai redus va fi riscul de exploatare. Se poate
observa că valoarea punctului mort este la rândul ei cu atât mai mică cu cât nivelul pragului de
rentabilitate este mai mic, la un nivel dat al activităŃii.
Se poate utiliza şi coeficientul de elasticitate:
%100
%
P CA P CfKe
CA CA CAcr P
∆ += = ⋅ =∆ −
unde: ∆∆∆∆P% - variaŃia relativă a profitului; ∆CA% - variaŃia relativă a cifrei de afaceri.
Interpretarea rezultatelor se face în mod asemănător cu modul de interpretare în cazul riscului
economic.
49
4.2.2. ANALIZA RISCULUI FINANCIAR PE BAZA EFECTULUI DE LEVIER
Analiza riscului financiar poate fi realizată şi cu ajutorul unui model numit „efect de levier
financiar”. Acesta reprezintă practic incidenŃa îndatorării asupra rentabilităŃii capitalurilor proprii. El
depinde pe de-o parte de corelaŃia care există între rata rentabilităŃii economice şi costul mediu al
datoriei(rata dobânzii), iar pe de altă parte de nivelul îndatorării.
Pentru ilustrarea influenŃei efectului de levier se poate pleca de la structura bilanŃului, respectiv
de la ratele de rentabilitate specifice:
CAPITALURI PROPRII
RATA RENTABILIT ĂłII FINANCIARE
(Rf)
ACTIV ECONOMIC (A)
RATA RENTABILIT ĂłII ECONOMICE
(Re) DATORII
RATA DOBÂNZII
(Rd)
Structura bilan Ńului şi ratele rentabilit ăŃii specifice
Neluând în calcul impozitul pe profit, rezultatul exerciŃiului (Rex) se determină ca diferenŃă între
rezultatul exploatării (RE) şi dobânda (Dob) plătită pentru resursele financiare împrumutate (Dft).
Rex RE Dob= −
De asemenea rata rentabilităŃii financiare şi rata rentabilităŃii economice se determină după
relaŃiile:
ReRe
R ,
xRf x RE Dob
Cpr
REe RE Re Ae iar Dob Dat Rd
Ae
= ⇒ = −
= ⇒ = ⋅ = ⋅
Înlocuind în relaŃia de calcul a ratei rentabilităŃii financiare vom obŃine:
( ) ( )
( )
( )Re Cpr Dat Re Dat RdRe Ae Dat Rdx RE DobRf
Cpr Cpr Cpr Cpr
Dat Dat DatRe Re Rd Rre Re Rd
Cpr Cpr Cpr
efectul de levier
+ ⋅ − ⋅ ⋅ − ⋅− = = = = =
= + ⋅ − ⋅ = + − ⋅
50
unde: Rf - rata rentabilităŃii financiare; Re - rata rentabilităŃii economice; Rd - rata dobânzii; Rex -
rezultatul exerciŃiului; Cpr - capitalul propiu; RE - rezultatul din exploatare; Dob - dobânzi; Ae - active
din exploatare; Dat - datorii; Dat
Cpr - levierul; ( ) Dat
Re RdCpr
− ⋅ - efectul de levier.
Pentru construirea relaŃiei s-a considerat că:
� venituri financiare + venituri extraordinare - cheltuieli extraordinare - impozit pe profit = 0
� cheltuielile financiare cuprind numai cheltuielile cu dobânzile.
Dacă se ia în considerare şi impozitul pe profit, rata financiar ă de rentabilitate devine:
( ) ( )Re Re 1Dat
Rf Rd ipCpr
= + − ⋅ ⋅ −
unde: ip - rata impozitului pe profit.
Din analiza corelaŃiei dintre rata rentabilit ăŃii economice şi rata dobânzii, se pot întâlni
următoarele situaŃii:
1.dacă Re > Rd, folosirea îndatorării va conduce la creşterea ratei rentabilităŃii financiare şi a
valorii de piaŃă a întreprinderii. În acest caz, întreprinderea va fi interesată să utilizeze cât mai multe
împrumuturi pentru a beneficia de efectul pozitiv de levier financiar, dar până la limita riscului de
insolvabilitate;
2.dacă Re = Rd, folosirea îndatorării nu produce efecte asupra rentabilităŃii financiare a
capitalului propriu (efectul de levier financiar este 0);
3.dacă Re < Rd, folosirea îndatorării va determina reducerea rentabilităŃii financiare, reducere
care va fi cu atât mai mare cu cât gradul de îndatorare (pârghia financiară) este mai ridicat (efectul de
levier financiar este negativ).
CondiŃia ca rentabilitatea financiară să crească atunci când întreprinderea apelează la
împrumuturi este ca este ca rentabilitatea economică să fie superioară ratei dobânzii, caz în care rata
rentabilităŃii financiare este cu atât mai mare cu cât este mai mare gradul de îndatorare (levierul).
Dimpotrivă, dacă la nivelul întreprinderii rata rentabilităŃii economice este mai mică decât rata
dobânzii, efectul de levier devine negativ, iar rata rentabilităŃii financiare va fi cu atât mai mică cu cât
gradul de îndatorare va fi mai mare. întreprinderea se poate afla astfel în trei situaŃii:
1.de siguranŃă, când rata rentabilităŃii economice este mai mare decât rata dobânzii, iar apelarea
la credite suplimentare va duce la îmbunătăŃirea ratei rentabilităŃii financiare;
2.de indiferenŃă, când rata rentabilităŃii economice este egală cu rata dobânzii. În această
situaŃie, apelarea la credite nu influenŃează gradul de risc la care întreprinderea este supusă;
51
3.de risc, când rata rentabilităŃii economice este inferioară ratei dobânzii. În această situaŃie,
apelarea la credite duce la o diminuare a performanŃelor, deci se impune minimizarea gradului de
îndatorare.
Reducerea riscului financiar presupune: accelerarea de rotaŃie a activelor, creşterea
profitabilităŃii comerciale; fundamentarea politicii financiare care să permită valorificarea
conjuncturilor favorabile.
4.3. INDICATORII DE PERFORMAN łĂ AI FIRMEI ANALIZA łI DE BANCĂ PENTRU
ACORDAREA ÎMPRUMUTURILOR
Mărimea riscurilor financiare este dependentă de performanŃa financiară a întreprinderii ce se
cere a fi determinată în cazul în care întreprinderea solicită un sprijin bancar.
Pentru a obŃine sprijin bancar, banca cere solicitantului îndeplinirea unor condiŃii. Banca ajută în
general dacă afacerea este prosperă, riscurile pe care şi le asumă fiind limitate. Din acest punct de
vedere banca evaluează performanŃa financiară a întreprinderii în funcŃie de informaŃiile privind:
descrierea activităŃii, cifra de afaceri, venitul net, capitalul propriu, datorii, comparaŃii cu anii anteriori,
plan de afaceri, etc.
Principalii indicatori de performanŃă urmăriŃi de bancă sunt:
a) gradul de îndatorare: 100Datorii totale
GîActiv total
= ⋅ ;
b) lichiditatea imediată:
sup100 100
Active lichideşi uşor lichide DisponibilităŃi băneşti CreanŃe a ra terŃilorLi
Datorii pe termen scurt Credite pe termen scurt Datorii pe termen scurt Credite pe termen scurt
+= ⋅ = ⋅+ +
;
c) rentabilitatea funcŃie de cheltuieli: Pr
100ofit net
RchCheltuieli totale
= ⋅ ;
d) gradul de acoperire a cheltuielilor din încasări: / 100ch î
Venituri medii lunareGa
Cheltuieli medii lunare= ⋅ ;
e) solvabilitatea patrimonială: 100Capital social
SpÎTML Capital social
= ⋅+
.
Pe baza practicii din Ńările cu economii concurenŃiale dezvoltate, s-a ajuns la o anumită grilă,
prin care băncile evaluează performanŃele financiare ale întreprinderii, în funcŃie de care acceptă sau
nu creditele bancare solicitate. Aceste performanŃe pot fi sintetizate în felul următor:
52
Clasa de încadrare a
performanŃelor financiare
Nr.
Crt.
INDICATORUL
1 2 3 4 5
1. Gradul de îndatorare 0-30 30,1-50 50,1-65 65,1-80 Peste 80
2. Lichiditatea imediată Peste 110 95,1-110 75,1-95 50,1-75 Sub 50
3. Solvabilitatea patrimonială Peste 50 40,1-50 30,1-40 20,1-30 Sub 20
4. Rentabilitatea în funcŃie de cheltuieli Peste 10 5,1-10 3,1-5 1,1-3 Sub 1
5. Gradul de acoperire a cheltuielilor din venituri Peste 120 100,1-120 90,1-100 70,1-90 Sub 70
PUNCTAJUL FIECĂRUI INDICATOR PE CLASE 10 8 5 2 0
CATEGORIA DE ÎNCADRARE A B C D E
PUNCTAJUL CUMULAT AL CATEGORIEI 44-50 26-43 11-25 1-10 0
Sintetic, cele 5 categorii de încadrare a performanŃelor financiare ale solicitanŃilor de credite
bancare pe termen scurt au următoarele semnificaŃii:
A →→→→ împrumutul are, în mod sigur, capacitatea de a rambursa ratele scadente şi de a-şi plăti
dobânzile datorate din propriile resurse, iar pentru viitor se prefigurează a avea o situaŃie financiară
solidă;
B →→→→ împrumutatul are o situaŃie financiară stabilă, chiar dacă există şi unele aspecte
nesatisfăcătoare din punct de vedere financiar;
C →→→→ împrumutatul se confruntă cu câteva aspecte nesatisfăcătoare din punct de vedere financiar,
care afectează capacitatea de rambursare a creditelor scadente;
D →→→→ împrumutatul se caracterizează printr-un număr important de aspecte nesatisfăcătoare din
punct de vedere financiar, care-i periclitează capacitatea de rambursare a creditelor;
E →→→→ PerformanŃa financiară a împrumutatului este slabă, încât rambursarea creditelor scadente
şi plata dobânzilor datorate sunt imposibile.
53
CAPITOLUL V
ANALIZA RISCULUI DE FALIMENT
5.1. ASPECTE GENERALE PRIVIND RISCUL DE FALIMENT
Orice agent economic este supus riscului de faliment. Acesta poate avea consecinŃe negative,
cu implicaŃii complexe asupra întregii activităŃi a agentului economic, cât şi asupra altor entităŃi care
vin în contact cu agentul respectiv. Pentru a putea obŃine de la instituŃiile financiare avizate credite
necesare pentru modernizarea capacităŃilor existente (prin achiziŃionarea de tehnologii noi), pentru
crearea unor capacităŃi de producŃie noi sau pentru orice alt tip de investiŃie care presupune un efort
financiar mai mare decât posibilităŃile proprii, orice firmă trebuie să facă dovada eficacităŃii activităŃii
desfăşurate, respectiv a celei rezultate ca urmare a investiŃiei şi a garanŃiilor de care acesta dispune.
Determinarea riscului de faliment este necesară atât pentru acordarea unor credite, cât şi pe
parcursul derulării contractului de creditare, deoarece nu este posibil ca, prin aplicarea unei teorii sau
formule, să se garanteze că suma acordată clientului de către bancă împreună cu dobânda aferentă
acestui credit vor fi rambursate în întregime.
În strânsă corelaŃie cu riscul economic şi financiar se încadrează risc de faliment. Studiul
firmelor aflate în dificultate prezintă o importanŃă deosebită pentru o serie largă de parteneri de afaceri
printre care amintim:
� băncile, care sunt preocupate în mod evident de calitatea portofoliilor de credit ce le formează;
� diferite categorii de acŃionari, care sunt interesaŃi să-şi protejeze capitalul investit şi să se poată
bucura de beneficiile oferite de respectiva investiŃie (obŃinerea de dividende);
� investitorii, care doresc să cunoască starea firmei înainte de a-şi investi capitalul deŃinut;
� creditorii, care au interesul sa-şi recupereze capitalul acordat sub formă ce împrumut;
� partenerii de afaceri (clienŃii, furnizorii), doresc să încheie relaŃii cu companii sigure care să-şi
poată îndeplini obligaŃiile contractuale.
Desfăşurarea unei activităŃi viabile care să asigure perenitatea întreprinderii este o condiŃie
esenŃială ce implică multe eforturi şi totodată o atenŃie permanentă asupra evoluŃiei mediului intern şi
extern specifice domeniului de activitate. Falimentul este ultima etapă în existenŃa economică a unei
întreprinderi. în literatura de specialitate, deseori termenul de eşec este considerat echivalentul celui de
faliment.
Riscul de faliment (sau de insolvabilitate) se defineşte ca fiind posibilitatea de apariŃie a
incapacităŃii de onorare a obligaŃiilor scadente ale firmei, născute din angajamente anterioare
contractate, din operaŃii curente, determinabile pentru continuarea activităŃii, prelevări obligatorii.
54
InsolvenŃa se defineşte ca acea stare a patrimoniului firmei debitoare care se caracterizează prin
insuficienta fondurilor băneşti disponibile, pentru plata datoriilor exigibile.
InsolvenŃa este prezumată ca fiind vădită atunci când debitorul, după 30 pe zile de la scadenŃă
nu a plătit datoria sa faŃă de unul sau mai mulŃi creditori.
De asemenea insolvenŃa este iminentă atunci când se dovedeşte că debitorul nu va putea plăti la
scadenŃă datoriile exigibile angajate cu fondurile băneşti disponibile la data scadenŃei.
5.2. PRINCIPALELE CAUZE CARE CONDUC LA FALIMENTUL U NEI ÎNTREPRINDERI
Riscul de faliment, este strâns legat de starea de solvabilitate, reflectând posibilitatea ca o
întreprindere să nu-şi mai poată îndeplini obligaŃiile de plată. În acest caz spunem că întreprinderea se
află într-o stare de dificultate financiară. NoŃiunea de întreprindere aflată în dificultate este o noŃiune
largă, asupra căruia specialiştii nu au ajuns la un consens. Se poate desprinde însă ideea că starea de
dificultate a unei întreprinderi este strâns legată de solvabilitatea sa. Această noŃiune reflectă
posibilitatea unei întreprinderi de a-şi îndeplini obligaŃiile de plată faŃă de partenerii de afaceri. Din
acest punct de vedere al amplitudinii dificultăŃilor şi impactului asupra imaginii întreprinderii se poate
face o grupare a acestora în:
1.dificultăŃi temporare sau ocazionale de neacoperire în termen a unei datorii, generate de
existenŃa unor neconcordanŃe de moment, care nu pun în pericol echilibrele fundamentale şi nu
afectează imaginea întreprinderii;
2.dificultăŃi financiare periodice care deşi nu pun în pericol viabilitatea întreprinderii conduc
la degradarea imaginii acesteia;
3.dificultăŃi financiare permanente care reflectă o fragilitate economică şi financiară
structurală, cu efecte în restrângerea activităŃii, scăderea rentabilităŃii, degradarea climatului social,
restructurarea sistemului de gestiune, sau, în cazurile grave, falimentul întreprinderii.
Cauzele care conduc la falimentul unei întreprinderi pot fi grupate în cauze externe şi cauze
interne.
Cauzele externe, provin din mediul economico - social şi concurenŃial în care întreprinderea
funcŃionează şi se regăsesc în:
� accentuarea concurenŃei;
� apariŃia unor produse de substituŃie;
� pierderea unui client important sau falimentul acestuia;
55
� falimentul unui furnizor important;
� falimentul băncii cu care întreprinderea avea relaŃii financiare preponderente;
� apariŃia unor reglementări privind protecŃia mediului.
Cauzele interne îşi au originea într-o gestiune defectuoasă, reflectată în:
� rotaŃia stocurilor şi clienŃilor inferioară mediei pe ramură;
� existenŃa unor mijloace fixe depăşite din punct de vedere tehnic;
� prelungirea duratei creditului - client şi diminuarea duratei creditului -furnizor;
� grad redus de reînnoire a produselor, respectiv de adaptare la cerinŃele pieŃei;
� pierderi repetate din exploatare;
� imposibilitatea reînnoirii creditelor;
� nivel calitativ slab al produselor;
� ponderea mare a cheltuielilor financiare;
� organizarea deficitară a întreprinderii.
Cauzele cele mai frecvente care conduc întreprinderile spre o stare de dificultate se
regăsesc în:
� incapacitatea de a recupera creanŃele;
� pierderea clienŃilor importanŃi şi scăderea cererii;
� creşterea voluntară sau involuntară a stocurilor;
� investiŃii în mijloace fixe cu finanŃări pe termen scurt, fără posibilitate de a realiza profituri
imediate;
� eliminarea concursurilor bancare;
� plata înainte de termen a creditorilor;
� neputinŃa întreprinderii de a limita costurile administrative în concordanŃă cu volumul
activităŃii;
� pierderi cauzate de distrugerea unor bunuri neasigurate;
� politici de preŃ neeconomice;
� dezorganizare în echipa de conducere.
Criteriile generale care stau la baza identificării întreprinderilor în dificultate sunt:
a)insolvabilitatea, adică incapacitatea întreprinderii de a-şi achita datoriile din activele
circulante realizabile;
b)supraîndatorarea, când nivelul datoriilor financiare compromite capacitatea
întreprinderii de a face faŃă plăŃilor scadente;
c)existenŃa unor situaŃii care compromit continuitatea exploatării.
56
Semnele unei situaŃii dificile pentru întreprindere ar putea fi sintetizate în: existenŃa unui fond
de rulment negativ; utilizarea creditelor pe termen scurt pentru finanŃarea investiŃiilor; rezultat negativ;
înregistrarea repetată de pierderi; imposibilitatea restituirii creditelor şi a reînnoirii acestora; falimentul
unor furnizori sau clienŃi tradiŃionali; grad scăzut de utilizare a capacităŃilor de producŃie; folosirea
unor tehnici şi metode de management neperformante; persistenŃa unor greve.
Pentru aprecierea riscului de faliment al unei întreprinderi se pot folosi: metoda
indicatorilor de echilibru, metoda ratelor de lichiditate şi solvabilitate, metoda scorurilor, precum şi
metode manageriale.
5.3. METODE DE ANALIZ Ă A RISCULUI DE FALIMENT
5.3.1. ANALIZA RISCULUI DE FALIMENT PRIN METODA
INDICATORILOR DE ECHILIBRU
Pentru analiza riscului financiar pe baza metodei indicatorilor de echilibru se pot folosi:
fondul de rulment, necesarul de fond de rulment şi trezoreria.
Potrivit teoriei patrimoniale, o întreprindere este solvabilă dacă asigură echilibrul maselor de
aceeaşi durată:
AI = CP şi AC = DTS
Solvabilitatea reprezintă capacitatea întreprinderii de a face faŃă obligaŃiilor scadente care
rezultă fie din angajamente anterioare, fie din operaŃii curente. O întreprindere trebuie să dispună, la
fiecare scadenŃă a unei obligaŃii, de disponibilităŃi suficiente pentru a le achita. Realizarea practică a
acestor cerinŃe este dificilă deoarece activele (ca intrări potenŃiale de fonduri) şi pasivele (ca ieşiri
potenŃiale de fonduri) sunt asimetrice din punct de vedere al riscului. În timp ce exigibilitatea
obligaŃiilor pe termen scurt este certă, transformarea activului în lichidităŃi (disponibilităŃi) este
aleatoare, putând fi perturbată de o serie de factori (economici, financiari, conjuncturali).
Această asimetrie impune necesitatea constituirii unei rezerve, a unei marje în măsură să facă
faŃă „neregularităŃilor la scadenŃă”, cunoscută în teoria economică sub denumirea de fond de rulment
patrimonial.
Riscul de neplată pe termen scurt a obligaŃiilor rezultă din punerea în corespondenŃă a lichidităŃii
activelor cu exigibilitatea pasivelor. Astfel pot exista următoarele situaŃii:
1. 0AC DTS FR= ⇒ = ⇒ chiar dacă pe termen scurt întreprinderea îşi poate achita
obligaŃiile, acest echilibru este fragil, putând fi compromis de orice dereglare în încasarea creanŃelor.
57
2. 0AC DTS FR⟩ ⇒ ⟩ ⇒se înregistrează un excedent de lichidităŃi, întreprinderea fiind
într-o situaŃie favorabilă care îi permite să facă faŃă obligaŃiilor ajunse la scadenŃă.
3. 0AC DTS FR⟨ ⇒ ⟨ ⇒ lichidităŃile nu acoperă exigibilităŃile, iar întreprinderea
înregistrează dificultăŃi din punct de vedere al echilibrului financiar.
În practică se pot întâlni cazuri în care anumite întreprinderi satisfac echilibrul financiar cu un
fond de rulment negativ, în timp ce altele se dovedesc insolvabile chiar şi cu un fond de rulment
pozitiv. Din acest motiv, analiza riscului trebuie să se urmărească în dinamică, în corelaŃie cu
necesarul de fond de rulment, respectiv prin urmărirea relaŃiilor fundamentale de trezorerie.
Dacă 0FR NFR T⟩ ⇒ ⟩
O asemenea situaŃie este favorabilă în termeni de echilibru, respectiv risc, întreprinderea are
suficiente resurse pe termen lung, nu numai pentru finanŃarea NFR, ci şi pentru efectuarea de
plasamente sau deŃinerea de disponibilităŃi.
AbundenŃa de resurse, pe termen lung, ar putea fi însă şi semnul unei fragilităŃi semnificând o
utilizare insuficient de eficace a acestora, ceea ce în perspectivă ar putea genera dificultăŃi în
remunerarea capitalului şi rambursarea împrumuturilor.
Dacă 0FR NFR T⟨ ⇒ ⟨
Resursele pe termen lung nu acoperă necesarul de fond de rulment, întreprinderea fiind
considerată vulnerabilă. In acest caz întreprinderea devine dependentă de bănci, situaŃie care poate
genera riscul nereînnoirii creditelor curente, precum şi riscul de a accepta condiŃii de creditare
neavantajoase, în special cu o rată a dobânzii mare.
Dacă 0FR NFR T= ⇒ =
Chiar dacă această situaŃie este temporară, menŃinerea unei trezorerii care să tindă spre zero
poate fi expresia unei politici de gestiune financiară. în acest caz întreprinderea elimină atât riscurile
pe care le prezintă deŃinerea unei supralichidităŃi, cât şi riscurile unei trezorerii negative.
58
5.3.2. ANALIZA RISCULUI DE FALIMENT PRIN PRIN
METODA RATELOR DE LICHIDITATE
Lichiditatea întreprinderii este o formă a echilibrului financiar, fiind percepută în literatura de
specialitate în mai multe sensuri:
� în sens foarte larg, ca fiind capacitatea unor active de a fi transformate, la un moment dat, în
bani;
� în sens larg, ca fiind capacitatea pe care o are o întreprindere de a acoperi, prin elemente
patrimoniale de mijloace circulante active, obligaŃiile pe termen scurt, ca elemente de pasiv
(lichiditatea patrimonială);
� în sens restrâns, ca fiind capacitatea întreprinderii de a satisface prompt din disponibilităŃi şi
alte plasamente lichide, în maximum 10-20 zile, obligaŃiile exigibile.
Ratele de lichiditate, cunoscute în literatura de specialitate şi sub denumirea de rate de
trezorerie, măsoară capacitatea întreprinderii de a face faŃă obligaŃiilor pe care le are pe termen scurt.
Analiza ratelor de lichiditate se realizează prin compararea ansamblului lichidităŃilor potenŃiale (active
care pot fi transformate în monedă pe termen scurt) cu exigibilităŃile potenŃiale (datorii care trebuie
rambursate pe termen scurt). Formele pe care le îmbracă ratele de lichiditate sunt: rata lichidit ăŃii
generale, rata lichidităŃii reduse, rata lichidităŃii curente, rata lichidit ăŃii imediate.
1.Rata lichidităŃii generale (Rlg) exprimă capacitatea întreprinderii de a-şi onora obligaŃiile pe
termen scurt (de exploatare) din activele de exploatare.
lgActive circulante
RPasive circulante
=
unde: Ac = stocuri + creanŃe + investiŃii financiare pe termen scurt + disponibilităŃi băneşti;
Pc = datorii pe termen scurt.
De cele mai multe ori se consideră că lichiditatea generală reflectă o situaŃie favorabilă, bună,
dacă are valori cuprinse între [1,2 şi 2] limita minimă a sa fiind 1. Astfel putem avea următoarele
situaŃii:
a)dacă lg 1,2R ⟩ rezultă că situaŃia întreprinderii este bună, deoarece cel puŃin pe termen
scurt, datorită activelor circulante mai mari decât obligaŃiile curente, aceasta are capacitatea de a-şi
achita datoriile exigibile. În acest caz, apariŃia unor evenimente neprevăzute în mişcarea activelor
circulante sau în deteriorarea valorii acestora este acoperită tocmai prin diferenŃa dintre valoarea
activelor circulante şi datoriile pa termen scurt. Trebuie avut în vedere totuşi că o rată a lichidităŃii
generale mare nu înseamnă o activitate eficientă deoarece mărimea ratei este influenŃată de nivelul
59
stocurilor care de multe ori se concretizează printr-un nivel redus al lichidităŃii (stocuri cu mişcare
lentă, stocuri fără mişcare, stocuri degradate şi nevandabile, etc.).
b)dacă lg 2R ⟩ rezultă că valoarea maxim acceptabilă a ratei lichidităŃii generale este de 2,
peste acest nivel considerându-se că activele circulante sunt gestionate necorespunzător.
c)dacă lg 1R = rezultă că situaŃia întreprinderii este delicată deoarece există o
corespondenŃă deplină între activele circulante şi resursele corespunzătoare, şi orice întârziere în
încasarea creanŃelor conduce la imposibilitatea acoperirii obligaŃiilor curente.
d)dacă lg 1R ⟨ rezultă că situaŃia întreprinderii este riscantă, ea fiind în situaŃia de a
înregistra plăŃi restante cu influenŃă asupra fluxurilor băneşti şi financiare ale întreprinderii. în acest
caz remedierea situaŃiei se poate realiza prin reducerea nivelului stocurilor fără a influenŃa însă
continuitatea producŃiei sau prin reducerea duratei creditului client.
Pentru analiza lichidităŃii generale trebuie să Ńinem seama de următoarele aspecte:
� asupra nivelului lichidităŃii acŃionează mai mulŃi factori ca: natura sectorului de activitate,
structura activelor circulante, viteza de rotaŃie a activelor circulante, sezonalitatea, faza de maturitate a
întreprinderii;
� nu este suficient ca rata lichidităŃii generale să fie supraunitară, ci trebuie ca tendinŃa acesteia
să fie de creştere.
2.Rata lichidităŃii reduse (Rlr) exprimă capacitatea întreprinderii de a-şi onora obligaŃiile pe
termen scurt din acele active circulante care pot fi transformate relativ rapid în disponibilităŃi. în acest
fel, pentru calculul ratei, se elimină influenŃa lichidităŃii stocurilor. Ca modalităŃi de calcul, rata
lichidităŃii reduse se poate determina:
a)prin scăderea valorii stocurilor din valoarea activelor circulante şi raportarea la valoarea
pasivelor circulante:
Ac SRlr
Dts
−=
b)prin raportarea sumei creanŃelor, investiŃiilor financiare pe termen scurt şi disponibilităŃilor
băneşti, la valoarea pasivelor circulante:
CreanŃe InvestiŃii financiare pe termen scurt DisponibilităŃi băneştiRlr
Dts
+ +=
Mărimea optimă a acestui indicator este 1, dar această rată este de regulă subunitară,
considerându-se că un nivel între [0,6 şi 1] reflectă o bună capacitate de plată a obligaŃiilor pe termen
scurt. Depăşirea nivelului optim poate reflecta o utilizare ineficientă fie a creanŃelor (dificultăŃi în
încasarea lor), fie a disponibilităŃilor (lipsa unei strategii în utilizarea acestora).
60
3.Rata lichidităŃii curente (Rlc), pune în corespondenŃă elementele cele mai lichide ale
activului cu obligaŃiile pe termen scurt, reflectând capacitatea întreprinderii de a-şi onora obligaŃiile pe
termen scurt din plasamente şi disponibilităŃi.
InvestiŃii financiare pe termen scurt DisponibilităŃi băneştiRlc
Dts
+=
Valoarea optimă a acestei rate este cuprinsă între [0,4 şi 0,6],
4.Rata lichidităŃii imediate (Rli) caracterizează capacitatea întreprinderii de a rambursa prompt
datoriile, Ńinând cont de disponibilităŃile existente.
DisponibilităŃi băneştiRlc
Dts=
Valoarea optimă a acestei rate de lichiditate este cuprinsă între [0,2 şi 0,3].
O valoare mai ridicată a acestei rate nu constituie o garanŃie că întreprinderea poate să-şi
plătească datoriile pe termen scurt dacă celelalte elemente ale activului circulant au un grad redus de
lichiditate.
Un nivel redus al acestei rate poate asigura menŃinerea echilibrului financiar dacă întreprinderea
deŃine stocuri, creanŃe sau titluri de plasament uşor mobilizabile, în concordanŃă cu exigibilitatea
datoriilor pe termen scurt.
Analiza ratei lichidit ăŃii imediate trebuie efectuată cu rezerve deoarece:
� disponibilităŃile se modifică semnificativ, în perioade scurte de timp, ca urmare a raportului
dintre încasări şi plăŃi;
� încasările substanŃiale dintr-o anumită perioadă nu reprezintă neapărat un indiciu de echilibru
financiar, ci pot fi cauzate de încasări lente în perioada imediat precedentă;
� nivelul relativ scăzut poate fi interpretat nu numai ca un semnal al dificultăŃilor întâmpinate în
recuperarea creanŃelor, dar şi ca o politică de gestiune strictă a disponibilităŃilor.
Alături de ratele de lichiditate de mai sus este necesar a analiza şi lichiditatea patrimonială (Rlp)
calculată cu relaŃia:
100D S T A
RlpC
+ + += ⋅
unde: D - disponibilităŃi în casă, cont, plafoane de credit aprobate; S - sume de încasat din vânzări de
mărfuri, prestări servicii, clienŃi, debitori, etc.; T - titluri de credit negociabile - acŃiuni, obligaŃiuni,
efecte comerciale; A - elemente de activ - stocuri (mai puŃin cele degradate), clienŃi (mai puŃin cei
neîncasaŃi la termen); C - credite pe termen scurt şi alte datorii.
61
Lichiditatea patrimonial ă indică o situaŃie bună atunci când valoarea indicatorului este mai
mare sau cel puŃin egală cu 100%.
În activitatea practică nivelele optime ale indicatorilor de lichiditate pot fi considerate
orientative şi în consecinŃă modificate corespunzător dacă se iau în considerare şi alŃi factori, precum:
� condiŃiile concrete de desfăşurare a activităŃii de exploatare a fiecărei societăŃi când deŃinerea
de active de natura stocurilor, creanŃelor şi plasamentelor uşor mobilizabile permite transformarea lor
rapidă în disponibilităŃi;
� abilitatea de negociere cu clienŃii şi furnizorii pentru obŃinerea unor durate de încasare a
creanŃelor mai mici decât durata de plată a datoriilor pe termen scurt;
� folosirea eficientă a resurselor materiale prin obŃinerea unor viteze de rotaŃie a acestora,
exprimată în număr de rotaŃii, mai mari decât nivelul mediu al ramurii.
Indicatorii de lichiditate caracterizează calitatea activităŃii economico - financiară, care scade
atunci când mijloacele băneşti sunt avansate în elemente de active circulante cu o rotaŃie încetinită sau
întreruptă (mărfuri greu vandabile, clienŃi neîncasaŃi la timp, materiale şi materii prime degradate).
Gradul de lichiditate al elementelor de active circulante are o influenŃă directă asupra
echilibrului financiar. Cu cât nivelul lichidităŃii este mai mic sau înregistrează o tendinŃă de scădere,
influenŃa se transmite direct asupra necesarului de fond de rulment care va înregistra valori
crescătoare. În ultimă instanŃă deprecierea gradului de lichiditate va influenŃa structura utilizărilor
temporare şi implicit echilibrul întreprinderii pe termen scurt.
5.3.3. ANALIZA RISCULUI DE FALIMENT PRIN PRIN
METODA RATELOR DE SOLVABILITATE
Solvabilitatea poate fi definită în două modalităŃi:
a)ca aptitudinea întreprinderii de a face faŃă angajamentelor sale în caz de lichidare;
b)ca şi capacitatea unei firme de a-şi achita obligaŃiile pe termen lung;
Pornind de la aceste definiŃii, putem analiza solvabilitatea plecând de la: solvabilitatea
patrimonială şi solvabilitatea patrimonială la termen.
Solvabilitatea patrimonială (Sp) exprimă gradul în care capitalul social asigură acoperirea
obligaŃiilor pe termen mediu şi lung, determinându-se cu relaŃia:
100Capital social
SpÎTML Capital social
= ⋅+
unde: ÎTML - împrumuturi pe termen mediu şi lung.
62
Acest indicator reflectă o situaŃie favorabilă pentru valori cuprinse între 40 - 60%, limita sa
inferioară fiind de 30%. Folosirea acestui indicator este recomandată în cazul în care întreprinderea
este în stare de faliment, urmând a fi aplicată procedura de lichidare. În acest caz are loc oprirea
activităŃii de exploatare şi punerea în vânzare a activelor. Putem să considerăm o întreprindere ca fiind
insolvabilă, atunci când capitalurile proprii sunt negative datorită faptului că datoriile întreprinderii
sunt mai mari decât valoarea activelor.
Solvabilitatea patrimonială la termen (Spt) se poate construi în două variante:
1.Total activ Active imobilizate Active circulante
SptDatorii totale ÎTML DTS
+= =+
O întreprindere aflată în stare de funcŃionare spunem că este solvabilă atunci când suma activelor
fixe şi circulante este mai mare sau cel puŃin egală cu totalul pasivelor exigibile. înseamnă că o
întreprindere poate să fie solvabilă chiar dacă la un moment dat ea nu are capacitate de plată şi nu
dispune de lichiditatea financiară. Lipsa capacităŃii de plată şi a lichidităŃii pot fi temporare dacă
societatea comercială este solvabilă. Din acest motiv se spune că solvabilitatea unei întreprinderi este
generată de o activitate eficientă, iar lipsa lichidităŃii (capacităŃii de plată) se datorează unor situaŃii
conjuncturale.
Solvabilitatea patrimonială la termen, construită cu această relaŃie, exprimă în termeni relativi
un indicator echivalent în valoare absolută, şi anume „situaŃia netă”. Indicatorul ne arată măsura în
care datoriile totale ale întreprinderii sunt acoperite pe seama activelor, valoarea sa optimă fiind
cuprinsă între 1,5 şi 3.
Valoarea optimă este influenŃată de sectorul de activitate al întreprinderii, gradul de lichiditate
şi exigibilitate şi de viteza de rotaŃie a elementelor patrimoniale. Creşterea ponderii activelor
imobilizate pentru numărător şi a datoriilor pe termen scurt pentru numitor în condiŃiile în care
datoriile pe termen scurt au un termen de exigibilitate mai mic decât durata de transformare a activelor
circulante în lichidităŃi, conduc la creşterea nivelului indicatorului, şi deci la creşterea nivelului optim.
2.Total activ
SptDatorii financiare totale
=
Indicatorul ne arată măsura în care datoriile financiare ale societăŃii (aferente împrumuturilor pe
termen lung, mediu şi scurt) sunt acoperite pe seama activelor, mărimea sa optimă fiind de cel puŃin 3,
iar nivelul minim acceptabil fiind de 2.
Solvabilitatea întreprinderii poate fi urmărită şi prin capacitatea de rambursare a datoriilor pe
care le înregistrează, când putem folosi indicatorii:
63
a)gradul de acoperire a serviciului datoriei (Gasd), arată măsura în care întreprinderea îşi
acoperă rata de rambursare a creditului pe termen mediu şi lung (Rc) şi dobânda aferentă creditului pe
termen mediu şi lung (Db) din profitul net (PN) şi amortizare (A). RelaŃia de calcul este:
PN A Dividende plătiteGasd
Rc Db
+ −=+
Cu cât indicatorul are un nivel mai scăzut cu atât el arată o marjă de siguranŃă mai mică,
considerându-se că o mărime de „3” este asigurătorie. În acest caz relaŃia evidenŃiază oportunitatea
creditului din punct de vedere al efectelor generate, considerâdu-se că acesta trebuie rambursat din
veniturile viitoare obŃinute şi nu din lichidarea activelor.
b)capacitatea de rambursare a datoriilor (Crd) exprimă măsura în care datoriile totale ale
întreprinderii pot fi acoperite din rezultatele obŃinute. în funcŃie de indicatorii de rezultate folosiŃi se
pot construi următoarele relaŃii:
1.
2.
exp3.
Capacitate de autofinanŃareCrd
Datorii totale
AutofinanŃarea exerciŃiuluiCrd
Datorii totale
Excedentul brut de loatareCrd
Datorii totale
=
=
=
Ca să reflecte o bună capacitate de plată, nivelul acestor rate trebuie să fie cel puŃin egal cu 1,
nivelul optim considerându-se a fi 2.
Dacă întreprinderea înregistrează valori ale ratelor mai mici de 1, iar dificultăŃile financiare ale
unei întreprinderi se transformă din evenimente temporare în situaŃii periodice efectul se va regăsi în
înrăutăŃirea echilibrului şi posibil în capacitatea întreprinderii de a-şi desfăşura activitatea.
c)gradul de acoperire al dobânzii (Gad) arată gradul în care rezultatul exploatării poate
acoperi cheltuielile cu dobânzile:
Re expzultatul loatăriiGad
Cheltuieli cu dobânzile=
Nivelul optim al indicatorului este 2.
64
5.3.4. ANALIZA RISCULUI DE FALIMENT PRIN METODA SCO RURILOR
Metoda scorurilor are ca obiectiv punerea la dispoziŃie a unor modele pentru evaluarea riscului
de faliment, pe baza ratelor. În literatura economică mondială se utilizează frecvent trei modele:
Modelul Altman numit şi modelul „Z”, Modelul Canon şi Holder, Modelul Băncii FranŃei.
1.Modelul Altman numit şi modelul „Z”
Este un model de prognoză a stării de faliment dezvoltat de profesorul Altman în SUA, în anul
1968. Modelul cuprinde cinci variabile considerate a fi cele mai reprezentative pentru o întreprindere.
Reprezentarea matematică a modelului este:
1 2 3 4 51,2 1,4 3,3 0,6Z X X X X X= ⋅ + ⋅ + ⋅ + ⋅ +
unde:
-variabila X 1 reflectă flexibilitatea întreprinderii şi se determină ca raport între capitalul
circulant (active circulante de exploatare - pasive circulante de exploatare) sau fond de rulment şi
activul total:
1 1
Capital circulant Fond de rulmentX sau X
Activ total Activ total= =
-variabila X 2 reprezintă rata autofinanŃării activelor totale şi se determină ca raport între profitul
reinvestit (rezultatul net al exerciŃiului - dividende acordate acŃionarilor) şi activul total:
2
Profit reinvestitX
Activ total=
-variabila X 3 reprezintă rata rentabilităŃii economice şi se calculează ca raport între rezultatul
brut al exerciŃiului şi activul total:
3
Rezultatul brut al exerciŃiuluiX
Activ total=
-variabila X 4 evidenŃiază capacitatea de îndatorare a întreprinderii şi se calculează ca raport
între capitalizarea bursieră (pentru firmele necotate se foloseşte capitalul social) şi datoriile pe termen
mediu şi lung:
4
Capitalizare bursierăX
Datorii pe termen mediuşi lung=
-variabila X 5 măsoară randamentul activelor şi se calculează ca raport între cifra de afaceri şi
activul total:
5
CAX
Activ total=
65
În funcŃie de scorul realizat întreprinderile se includ în următoarele situaŃii:
a)dacă Z < 1,8 rezultă că întreprinderea este insolvabilă, aflându-se foarte aproape de faliment;
b) dacă 1,8<Z<2,2 rezultă că întreprinderea se află într-o situaŃie dificilă;
c) dacă 2,2 < Z < 3 rezultă că situaŃia întreprinderii este bună;
d) dacă Z>3 rezultă că situaŃia întreprinderii este foarte bună.
2.Modelul Canon şi Holder
Acest model, construit în anul 1978, se aplică întreprinderilor industriale cu un număr de 10
până la 500 salariaŃi şi se bazează pe analiza „lichiditate - exigibilitate”. Modelul se bazează tot pe o
funcŃie „Z”, având următoarea structură:
1 2 3 4 516 22 87 10 24Z X X X X X= ⋅ + ⋅ + ⋅ − ⋅ + ⋅
unde:
-variabila X 1 reprezintă rata lichidităŃii reduse şi se determină ca raport între creanŃe, investiŃii
financiare pe termen scurt şi disponibilităŃi băneşti, pe de o parte şi datoriile pe termen scurt, pe de altă
parte:
1
Active circulante StocuriX
Datorii pe termen scurt
−=
-variabila X 2 reprezintă rata stabilităŃii financiare şi se determină ca raport între capitalul
permanent şi pasivul total:
2
Capital permanentX
Pasiv total=
-variabila X 3 evidenŃiază gradul de finanŃare a vânzărilor din resurse externe şi se determină ca
raport între cheltuielile financiare şi cifra de afaceri:
3
Cheltuieli financiareX
CA=
-variabila X 4 exprimă gradul de remunerare a personalului şi se determină ca raport între
cheltuielile cu personalul şi valoarea adăugată:
4
Cheltuieli cu personalulX
VA=
-variabila X 5 reflectă ponderea rezultatului brut al exploatării în totalul valorii adăugate şi se
determină ca raport între excedentul brut al exploatării şi valoarea adăugată:
5
expExcedentul brut din loatareX
VA=
În funcŃie de scorul realizat întreprinderile se includ în următoarele situaŃii:
66
a) dacă Z < 4 rezultă că întreprinderea se află într-o situaŃie financiară dificil ă, posibilitatea de
faliment fiind de 75 - 100%;
b) dacă 4 < Z < 9 rezultă că întreprinderea se află într-o situaŃie financiară incertă, posibilitatea
de faliment fiind de 35 - 70%;
c) dacă 9 < Z < 16 rezultă că întreprinderea se află într-o situaŃie financiară bună, posibilitatea
de faliment fiind de 15 - 30%.
3.Modelul Băncii FranŃei
FuncŃia scor (Z) stabilită de Centrala BilanŃurilor a Băncii FranŃei este compusă din opt variabile
şi anume:
1 2 3 4 5 6 7 81,255 2,003 0,824 5,221 0,689 1,164 0,706 1,408 85,544Z R R R R R R R R= − ⋅ + ⋅ − ⋅ + ⋅ − ⋅ − ⋅ + ⋅ + ⋅ −
unde:
-variabila R 1 reprezintă rata de prelevare a cheltuielilor financiare şi se determină ca raport
între cheltuielile financiare şi excedentul brut al exploatării:
1
Cheltuieli financiareR
EBE=
-variabila R2 reprezintă rata de acoperire a capitalului investit sau rata stabilităŃii financiare şi
se determină ca raport între capitalul permanent şi capitalul investit (activul total):
2
Capital permanentR
Capital investit=
-variabila R3 reprezintă rata capacităŃii de rambursare a datoriilor din resurse proprii şi se
determină ca raport între capacitatea de autofinanŃare (CAF) şi datoriile totale:
3
Capacitatea de autofinanŃareR
Datorii totale=
-variabila R4 reprezintă rata rentabilităŃii vânzărilor şi se determină ca raport între excedentul
brut al exploatării şi cifra de afaceri:
4
EBER
CA=
-variabila R5 reprezintă viteza de rotaŃie a creditului furnizor şi se determină ca durată a unei
rotaŃii, exprimată în zile, cu relaŃia:
5 360Sold mediu furnizori
RCumpărări de mărfuri
= ⋅
-variabila R6 reprezintă rata de creştere a valorii adăugate:
67
1 06
0
VA VAR
VA
−=
-variabila R7 reprezintă viteza de rotaŃie a creditului client şi se determină ca durată a unei
rotaŃii, exprimată în zile, cu relaŃia:
7 360Sold mediu clienŃi
RVânzări
= ⋅
-variabila R8 reprezintă rata investiŃiilor corporale, din resurse proprii şi se determină ca raport
între valoarea investiŃiilor şi valoarea adăugată:
8
InvestiŃiiR
VA=
În funcŃie de valoarea scorului Z întreprinderile se grupează astfel:
a) dacă Z < -0,25 rezultă că întreprinderea se află în dificultate, cu risc ridicat (70 -100%);
b) dacă -0,25 < Z < 0,125 rezultă că întreprinderea are o situaŃie financiară incertă, cu risc
mediu (45-70%);
c) dacă Z > 0,125 rezultă că întreprinderea are o situaŃie financiară corespunzătoare, cu risc
redus (10-45%).
Top Related