MINISTERUL EDUCAŢIEI ŞI CERCETĂRII
Anexa nr.5 la OMEdC nr.1847 din 29.08.2007
CURRICULUMpentru clasa a XI -a
Calificarea: TEHNICIAN VETERINAR
Nivelul 3
- 2007 –AUTORI: Moisiu Maria – doctor în medicină veterinară, prof. grd. did. I, Grupul Şcolar Agricol Palas-Constanţa
Tănăsie Petrişor – doctor în medicină veterinară, prof. grd. did. I, Grupul Şcolar Agricol Palas-Constanţa Menagi Selma Uzupe – doctorand, Facultatea de Medicină Veterinară Bucureşti Oprea Delia – prof. grd.did. I, Grupul Şcolar Agricol Prejmer, Braşov
Drinovan Maria – inginer zootehnist, prof. grd.did. I, Grupul Şcolar Agricol Prejmer, Braşov
1
NOTĂ INTRODUCTIVĂ
În stadiul actual al creşterii animalelor, pierderile economice sunt determinate de o serie de
boli ce produc mortalitate, morbiditate, scăderea productivităţii animalelor bolnave, degradarea
lor biologică, scăderea producţiilor, compromiterea reproducţiei cu toate consecinţele.
În prevenirea şi combaterea acestor boli, un rol important îl joacă alimentaţia şi însămânţarea
artificială a animalelor. Alimentaţia raţională şi echilibrată asigură menţinerea sănătăţii
animalelor, sporindu-le rezistenţa la intemperii şi la boli, influenţează pozitiv producţia şi
productivitatea animalelor prin sporirea cantitativă şi calitativă a producţiilor.
Însămânţarea artificială constituie o metodă curentă de reproducţie care suplineşte lipsa de
reproducători de mare valoare zootehnică, cu potenţă individuală mare, sporindu-se liniile de
elită. O parte dintre boli, zoonozele, au şi importanţă sanitară, ele transmiţându-se la om, la care
pot genera forme grave de boală şi chiar mortalitate.
Dar pentru înţelegerea acestor boli este necesară studierea disciplinelor preclinice care
facilitează diagnosticarea lor şi, în consecinţă, aplicarea corectă a tratamentelor şi a măsurilor de
prevenire şi combatere.
Unităţi de competenţe tehnice generale şi specializate ca: Biotehnologii moderne în creşterea
animalelor, Farmacologia, Anatomia patologică şi fiziopatologia, Semiologia, Anatomia şi
fiziologia animalelor, prin competenţele definite, asigură tehnicianului veterinar capacitatea de a
sprijini în mod real medicul veterinar în diagnosticarea, tratarea şi prevenirea bolilor la animale.
Cea mai dinamică unitate de competenţe, Farmacologia, prin faptul că numeroase firme din
domeniu produc o gamă tot mai largă de substanţe medicamentoase, trebuie însuşită cu
responsabilitate de către tehnicianul veterinar în vederea selectării celor mai eficace
medicamente. Pentru tehnicianul veterinar cunoştinţele de anatomie şi fiziologie sunt absolut
necesare în aplicarea raţională a unor metode de investigaţie medicală, a unor intervenţii de mică
chirurgie, intervenţii obstetricale, dar şi în cadrul expertizei sanitare veterinare, care stă la baza
sănătăţii publice.
2
Fireşte că fără a stăpâni metodele generale şi speciale de diagnostic studiate la Semiologie,
tehnicianul veterinar nu ar fi capabil să ajute medicul veterinar în depistarea oportună a bolilor la
animale.
Anatomia patologică şi fiziopatologia, alături de celelalte module preclinice facilitează
stabilirea la timp şi corectă a diagnosticului la apariţia primelor cazuri de boală, fiind de un real
folos şi de o mare importanţă economică.
Unităţile de competenţe tehnice specializate, Parazitologia şi Patologia medicală, prin
competenţele definite, asigură tehnicianului veterinar cunoştinţele şi deprinderile necesare
diagnosticării şi tratării acestor boli. Noţiunile de patologie medicală dau posibilitatea
tehnicianului veterinar să participe la stabilirea diagnosticului bolilor de organ şi metabolice şi să
aplice un tratament corect şi oportun. De asemenea, cunoaşterea celor mai frecvente parazitoze
întâlnite la animale şi în special a celor cu transmitere la om, îi vor permite tehnicianului
veterinar realizarea tratamentelor profilactice şi curative, precum şi depistarea şi eliminarea din
consum a cărnii parazitate.
Precizăm că în cele 4 ore de teorie şi 6 ore de laborator tehnologic prevăzute pentru o
săptămână, se studiază întâi „Anatomia şi fiziologia animalelor” (în 8 săptămâni),
„Farmacologia” (în 8 săptămâni), „Semiologia” (în 8 săptămâni) şi „Parazitologia” (în 9
săptămâni). În total rezultă 33 de săptămâni, care reprezintă numărul de săptămâni prevăzute în
planul de învăţământ în care se parcurg orele de teorie şi laborator tehnologic.
Considerăm important ca în prima săptămână de la începutul anului şcolar să se parcurgă
modulul „Sănătatea şi securitatea în muncă în domeniul sanitar veterinar” (24 ore), prevăzut la
„Stagii de pregătire practică”, întrucât pe competenţele acestui modul se axează toată pregătirea
practică pentru întreg anul şcolar.
De asemenea, recomandăm ca modulele „Anatomia patologică şi fiziopatologia” şi
„Biotehnologii moderne în creşterea animalelor” , să fie parcurse tot la începutul anului şcolar,
ele reprezentând suportul pentru celelalte module.
3
Tabelul nr. 1 LISTA UNITĂŢILOR CHEIE ŞI A MODULELOR UNDE SUNT PARCURSE ŞI EVALUATE
UNITATEA DECOMPETENŢE
COMPETENŢA
Mod
ulu
l IA
nato
mia
şi
fizi
olog
ia
anim
alel
or
Mod
ul I
IF
arm
acol
ogia
Mod
ul I
IIS
emio
logi
a
Mod
ul I
VP
araz
itol
ogia
Pregătire practică CDL
Ver
ific
are
M
odu
l VA
nato
mia
pa
tolo
gică
şi
fizi
opat
olog
ia
Mod
ul V
IB
iote
hnol
ogii
mod
erne
în
creş
tere
a an
imal
elor
Mod
ulu
l VII
Sec
urit
atea
şi
sănă
tate
a în
m
uncă
Mod
ulu
lVII
IP
atol
ogia
m
edic
ală
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 112.Comunicare 2.1. Susţine prezentări pe teme profesionale
2.3. Elaborează documente pe teme profesionale
4. Gândire critică şi rezolvare de probleme
4.2.Rezolvă probleme
4.3.Evaluează rezultatele obţinute
11. Anatomia şi fiziologia animalelor
11.1 Analizează elementele de bază din histologie;
11.2 Diferenţiază oasele, articulaţiile şi muşchii organismului animal;
11.3 Delimitează topografic segmentele aparatelor organismului animal;
11.4 Analizează componentele aparatului neuro-endocrin şi organele de simţ;
11.5 Aplică cunoştinţe referitoare la metabolismul substanţelor în organismul animal;
14. Farmacologia 14.1. Analizează formele şi preparatele medicamentoase.
14.2. Asigură conservarea medicamentelor în condiţii corespunzătoare.
14.3. Analizează principalele grupe de medicamente.
14.4. Administrează medicamentele.
4
14.5. Aplică vitaminoterapia şi terapia stimulantă nespecifică.
15. Semiologia 15.1. Investighează animalele prin metode generale.
15.2. Investighează clinic aparatul digestiv .
15.3. Investighează clinic aparatul respirator.
15.4. Investighează clinic aparatele cardio-vascular, genito-urinar şi sistemul nervos.
17.Parazitologia 17.1 Selectează principalele boli parazitare.
17.2 Argumentează etiopatogeneza în bolile parazitare.
17.3 Investighează epizootologia în bolile parazitare.
17.4 Analizează simptomele şi modificările anatomopatologice în bolile parazitare.
17.5 Analizează elementele de diagnostic în bolile parazitare.
17.6 Execută tratamente antiparazitare.
17.7 Aplică măsurile generale de profilaxie în bolile parazitare.
13. Anatomia patologică şi fiziopatologia
13.1. Execută necropsia diferenţiat pe specii de animale.
13.2. Analizează modificările locale aleciculaţiei sanguine, limfatice şi a lichiduluiinterstiţial.
13.3. Analizează modificările de metabolism şi inflamaţiile
13.4. Investighează procesele bioplastice.
12. Biotehnologii moderne în
12.1. Optimizează raţiile furajere pentru diferite specii şi categorii de animale;
5
creşterea animalelor
12.2. Verifică întreţinerea şi îngrijirea animalelor;
12.3. Analizează producţiile animaliere;
12.4. Aplică metode moderne de reproducţie la animale.
9. Securitatea şi sănătatea în muncă în domeniul sanitar veterinar
9.1 Aplică legislaţia privind securitatea şi sănătatea la locul de muncă, prevenirea şi stingerea incendiilor în domeniul sanitar veterinar.
9.2. Aplică acţiuni de evitare a riscurilor legate desecuritatea şi sănătatea în muncă şi apariţiaincendiilor.
9.3. Organizează activităţile în caz de accidente în domeniul sanitar veterinar.
16. Patologia medicală
16.1. Selectează bolile interne.
16.2 Analizează semnele clinice în principalele boli interne.
16.3 Investighează tabloul lezional în principalele boli interne.
16.4. Analizează elementele de diagnostic în bolile interne.
16.5. Asigură tratarea animalelor bolnave şi măsurile de prevenire a bolilor interne.
6
PLAN DE ÎNVĂŢĂMÂNTLICEUL TEHNOLOGIC
Clasa a XI – aAria curriculară Tehnologii
Calificarea : tehnician veterinarCultură de specialitate, pregătire practică şi stagii de pregătire practică 330 oreModulul I: Anatomia şi fiziologia animalelor Total ore/an 75 din care: laborator tehnologic 42
Modulul II: Farmacologia Total ore/an 75 din care: laborator tehnologic 42
Modulul III: Semiologia Total ore/an 51 din care: laborator tehnologic 18
Modulul IV: Parazitologia Total ore/an 129 din care: laborator tehnologic 96
Total ore/an: 10 ore/săptămână x 33 săptămâni = 330 ore
Stagii de pregătire practică 120 ore
Modulul V: Anatomia patologică şi fiziopatologia Total ore/an 48 din care: laborator tehnologic 48
Modulul VI: Biotehnologii moderne Total ore/an 48 în creşterea animalelor din care: laborator tehnologic 48
Modulul VII: Securitatea şi sănătatea în muncă Total ore/an 24 în domeniul sanitar veterinar din care: laborator tehnologic 24
Total ore/an: 30 ore/săptămână x 4 săptămâni = 120 ore
Curriculum în dezvoltare locală 132 ore
Modulul VIII: Patologia medicală Total ore/an 132 din care: laborator tehnologic 66
Total ore/an: 4 ore/săptămână x 33 săptămâni = 132 ore
TOTAL GENERAL: 582 ore/an
7
MODULUL I - ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA ANIMALELOR
Modulul “Anatomia şi fiziologia animalelor” este integrat în curriculum diferenţiat din
cultura de specialitate, clasa a XI- a, liceu tehnologic, pentru calificarea tehnician
veterinar, nivel trei. Modulul „Anatomia şi fiziologia animalelor” se studiază într-un
număr de 75 de ore efectuate de către profesorul medic veterinar.
Modulul „Anatomia şi fiziologia animalelor” reprezintă unitatea de competenţe
tehnice specializate „Anatomia şi fiziologia animalelor”. Deşi această unitate de
competenţe nu se agregă sau contextualizează cu o unitate de competenţe pentru
abilităţile cheie, considerăm oportun să menţionăm şi aici, unităţile de competenţe cheie
care se formează în clasa a XI –a, nivelul trei, calificarea “tehnician veterinar”. Acestea
sunt :
2. Comunicare
4. Gândire critică şi rezolvare de probleme
Subliniem că unităţile de competenţe pentru abilităţile cheie se formează şi se
aprofundează în fiecare modul, în principal pe instruire practică, dar se evaluează o
singură dată, la modulul în care au fost agregate. În prologul programei este prezentat
tabelul nr. 1, privind lista unităţilor cheie şi modulelor unde sunt parcurse şi evaluate.
Profesorul medic veterinar are obligaţia să cunoască conţinutul unităţilor de competenţe
cheie de la nivelul trei şi să-l implementeze în cadrul modulului “Anatomia şi fiziologia
animalelor” pentru formarea abilităţilor cheie. De fapt, unităţile de competenţe tehnice
generale şi specializate reprezintă suportul pe care se formează şi se evaluează
competenţele pentru abilităţile cheie.
Programa se citeşte liniar datorită asocierii dintre competenţele individuale şi
conţinuturi. Fiecărei unităţi de competenţe îi corespund competenţe individuale formulate
în Standardul de Pregătire Profesională. Conţinuturile tematice asociate competenţelor
individuale tehnice specializate permit realizarea acestora. Pe baza conţinuturilor din
programă, sunt realizate competenţele individuale tehnice specializate. În programă sunt
8
recomandate diverse activităţi de învăţare care se pretează la modulul “Anatomia şi
fiziologia animalelor” şi în special la pregătirea de specialitate, însă, profesorul îşi poate
alege alte activităţi metodice adecvate condiţiilor concrete din clasă şi care permit
realizarea conţinuturilor.
Programa şcolară reprezintă elementul de bază în realizarea proiectării didactice, ceea
ce presupune lecturarea cu atenţie a ei, astfel încât să se aibă în vedere modul de
parcurgere în ordine cronologică a conţinutului prezentat în aliniatul 1 din capitolul III,
“Sugestii metodologice”. Pentru ca programa să-şi dovedească din plin utilitatea în
proiectare, ea trebuie studiată în corelaţie cu Standardul de Pregătire Profesională în care
sunt stipulate criteriile de performanţă, competenţele individuale şi probele de evaluare,
necesare înregistrării performanţelor elevilor.
Din tabelul “Lista unităţilor cheie şi a modulelor unde sunt parcurse şi evaluate” aflat în
prefaţa programei, observăm că modulul “Anatomia şi fiziologia animalelor” nu se
agregă cu nici o unitate de competenţe pentru abilităţile cheie.
Lista unităţilor de competenţe relevante pentru modul
Unităţi de competenţe tehnice specializate
11. Anatomia şi fiziologia animalelor
Unitatea de competenţe se tratează complet şi se evaluează la modulul “Anatomia şi
fiziologia animalelor”.
II.Tabelul de corelare a competenţelor şi conţinuturilor
Unităţi de competenţe Competenţe individuale Conţinuturi
9
11. Anatomia şi fiziologiaanimalelor
11.1. Analizează elementele de bază din histologie
Elemente de histologie
Structură: -membrană, citoplasmă,nucleu, organite;Funcţii:-mişcare, transport,metabolism, excitabilitate,diferenţiere, adaptare, înmulţire;Ţesuturi: -epiteliale, conjunctiv,musculare, nervos, sanguin.
11.2 Diferenţiază oasele,articulaţiile şi muşchiiorganismului animal
Aparatul de susţinere şi mişcare
Formă şi structură oase: -lungi, late, scurte, ţesut osos, compact şi spongios;Formă şi structură muşchi :-lungi, laţi, scurţi, circulari, penaţi, semipenaţi, fibră musculară;Componente:- oasele capului, oasele trunchiului, oasele membrelor;Serie animală:-cabaline, bovine, porcine, ovine, canide, păsări;Grupe de muşchi:-pieloşi, muşchii capului, gâtului, trunchiului, cozii, membrelor;Instrumentar : -trusă de disecţie;Articulaţii:-fixe, mobile, semimobile;Funcţii:-rotaţie, abducţie, adducţie, extensie, flexie;
10
11. Anatomia şi fiziologiaanimalelor
11.3. Delimitează topografic segmentele aparatelor organismului animal
Organologia
Aparate:- digestiv, respirator, circulator, urinar, genital,glanda mamară;Componente:- digestiv: cavitatea bucală, faringe, esofag, prestomace, stomac, intestin subţire, intestin gros, glandele anexe, aparat digestiv la păsări;
- respirator: cavităţi nazale, faringe, laringe, trahee, pulmon, aparatul respirator la păsări;
- urinar: rinichi, uretere,vezica urinară, uretra, aparatul urinar la păsări;
- genital mascul: testicule, căile genitale, organul copulator, - genital femel: ovare,trompe,uter, vagin, vestibul vaginal, vulva, glanda mamară, aparatul genital la păsări;- circulator: sânge, limfă, lichid interstiţial;Descriere: - caracteristici pe componente;Funcţionalitate:- digestia, respiraţia, circulaţia, excreţia, reproducerea, lactaţia;Organe interne: - cavităţi: toracică (pulmon, cord); abdominală (ficat, stomac, prestomace, intestin subţire, intestin gros, splină,rinichi); pelvină ( uter, ovare, vezica urinară, sacul dorsal al rumenului);
11. Anatomia şi fiziologiaanimalelor
11.4 Analizează componentele aparatului neuro-endocrin şi organele de simţ
Sistemul neuro-endocrin
Clasificare:- sistem nervos al vieţii de relaţie;
- sistem nervos vegetativ;
Sistematizare:- central-encefal, măduva spinării, - periferic-nervii
11
cranieni, nervii spinali; -simpatic şi parasimpatic; Funcţii:-excitabilitate, conductibilitate, reflectivitate,- activitatea organelor interne şi metabolismul;Glande:-hipofiza,epifiza,tiroida,paratiroidele,timus,suprarenaleAlteorgane:-pancreas endocrin, ovar, testicul, placentaAnalizatoriiOrgane de simţ:-pielea, mucoasele, organul gustului, organul mirosului, organul văzului, organul auzului şi echilibrului;Componente:-pielea: epidermul, dermul, hipodermul;
-mucoasele: bucală, nazală, genitală;
-organul gustului: limba;
-organul mirosului: nasul;
-organul văzului: ochiul;
-organul auzului şi echilibrului: urechea, cortexul; Funcţii:-tactilă, gust, miros, văz, auz;
11. Anatomia şi fiziologiaanimalelor
11.5 Aplică cunoştinţe referitoare la metabolismul substanţelor în organismul animal.
Metabolismul
Metabolism:-anabolism, catabolism; Intermediar:-glucide, lipide, protide, hidromineral;Energetic:-bazal, de întreţinere, de producţie; Termoreglarea:-termogeneza,termoliza;Vitamine:-liposolubile (A,D,E,K); -hidrosolubile(F,B1, B12,C).
12
Sugestii metodologice
1. Explicarea corelaţiilor între competenţe şi conţinuturi
Competenţele pentru abilităţile cheie, şi competenţele tehnice specializate se formează
prin pregătire practică, stagii de pregătire practică şi instruire teoretică.
Conţinuturile corespunzătoare competenţelor se corelează cu numărul de credite
pentru unităţile de competenţe care corespund numărului de ore din planul de învăţământ
pentru cele trei tipuri de instruire. Pentru pregătirea practică la modulul ,, Anatomia şi
fiziologia animalelor” sunt alocate 42 ore care reprezintă laboratorul tehnologic.
Orele de laborator tehnologic se efectuează de către profesorul medic veterinar.
Prezentăm în continuare modul de parcurgere, în ordine cronologică, a conţinutului, care de fapt
reprezintă baza planificării calendaristice.
Nr.crt.
Tema
Nr. de ore alocatInstruire teoretică
Laborator tehnologic
1. Celula animală: -structură şi funcţii 1 22. Ţesuturile: epiteliale, conjunctive, musculare,
nervos, sanguin.2 2
3. Osteologia: structura oaselor, forma, scheletul animal: scheletul capului, trunchiului,membrelor.
2 4
4. Artrologia: clasificarea articulaţiilor, tipuri de articulaţii; articulaţiile capului, trunchiului,membrelor.
1 2
5. Miologia: structura muşchiului, forme de muşchi, grupe de muşchi: -capului, gâtului,trunchiului, cozii, membrelor.
2 2
6. Aparatul digestiv: -segmente, structură,fiziologie;
3 4
7. Aparatul respirator: -segmente, structură,fiziologie;
2 4
8. Sistemul circulator: -segmente, structură,fiziologie;
3 2
9. Aparatul urinar: -segmente,structură,fiziologie;
2 2
10. Aparatul genital femel: -segmente, structură,fiziologie;
2 4
11. Aparatul genital mascul: -segmente, structură,fiziologie;
2 2
13
12. Sistemul neuro-endocrin: - segmente, structură, fiziologie;
2 2
13. Analizatorii: -componente, funcţii. 2 214. Topografia organelor interne. 3 415. Metabolismul: intermediar, energetic. 2 116. Termoreglarea. 1 117. Vitaminele. 1 2
Numărul de ore alocat pe teme este orientativ,rămânând la latitudinea profesorului să
decidă asupra repartizării orelor,repartiţie ce se va realiza în funcţie de condiţiile şi
cerinţele concrete din şcoală.
2. Sugestii cu privire la procesul şi metodele de predare / învăţare
Curriculum-ul şcolar pentru modulul ,,Anatomia şi fiziologia animalelor” se studiază
în clasa a XI-a, liceu tehnologic, într-un număr total de 75 ore din care instruire teoretică
33 ore şi laborator tehnologic 42 ore.
Pregătirea practică la calificarea tehnician veterinar este efectuată în totalitate de către
profesorul medic veterinar. Ea se organizează săptămânal, în una din zile, 6 ore,
reprezentând pregătirea practică curentă.
Pentru formarea competenţelor individuale definite în Standardul de Pregătire
Profesională, şi în mod deosebit a competenţelor de execuţie, pregătirea practică se
organizează pe grupe de minimum 10 elevi şi se execută în laboratoarele de patologie
veterinară, în ferma didactică, la clinicile şi dispensarele medicale veterinare, la agenţii
economici cu profil zootehnic, sub îndrumarea profesorilor medici veterinari.
Proiectarea curriculum-ului şcolar s-a făcut după un model nou centrat pe competenţe
cheie, competenţe tehnice generale şi competenţe tehnice specializate.
La baza elaborării curriculum-ului a stat Standardul de Pregătire Profesională,
respectiv unitatea de competenţe ,,Anatomia şi fiziologia animalelor” cuantificată cu 1,5
credite.
Unitatea de competenţe are în structura sa nivelul, valoarea creditului, competenţe,
criterii de performanţă, condiţii de aplicabilitate şi probe de evaluare. La nivelul 3
complexitatea criteriilor de performanţă şi a condiţiilor de aplicabilitate pentru abilităţile
cheie creşte, astfel încât să asigure o integrare mai rapidă a absolvenţilor pe piaţa muncii
14
sau să le permită să continue pregătirea la nivel superior. De aceea abilităţile cheie ca
“Gândire critică şi rezolvare de probleme” şi “Comunicare”, trebuie formate şi
aprofundate, fiind importante pentru asigurarea flexibilităţii, adaptabilităţii şi mobilităţii
pe piaţa muncii.
Pentru aplicarea curriculum-ului de clasa a XI -a procesul de predare – învăţare
trebuie să fie focalizat pe formarea competenţelor cheie şi a competenţelor tehnice
specializate cerute de nivelul trei, calificarea ,,tehnician veterinar”.
Utilizarea unor metode cu activitatea didactică centrată pe elev cum sunt: studiul de
caz, brainstormingul cu toate variantele sale (Philips 6.6, 3.5.6, turul galeriilor), jocul de
rol, descoperirea, problematizarea, mozaicul, lucrul pe staţiuni asigură eficientizarea
procesului de învăţare şi permit contextualizarea şi agregarea competenţelor cheie cu cele
tehnice specializate. De asemenea ele dezvoltă la elevi gândirea logică, cauzală, analitică,
critică, imaginaţia, creativitatea şi îi deprind să colaboreze şi să coopereze în cadrul
echipei.
Procesul de predare – învăţare este centrat pe formarea competenţelor cheie şi a
competenţelor tehnice specializate. Pentru dobândirea competenţelor individuale cheie şi
tehnice specializate se impune implicarea responsabilă atât a profesorilor cât şi a
elevilor, prin folosirea unor strategii didactice adecvate în desfăşurarea orelor care să
capteze atenţia elevilor şi să le permită acestora un grad de independenţă şi oportunităţi
de a lua anumite decizii în ceea ce priveşte propriul proces de învăţare.
De aceea demersul didactic depus de profesorul medic veterinar trebuie să fie focalizat
spre atingerea acestor competenţe individuale cerute de calificarea ,, tehnician veterinar”.
Acest deziderat se poate realiza numai printr-o proiectare riguroasă a activităţii
didactice şi folosirea celor mai adecvate metode şi mijloace de învăţământ care să
răspundă stilurilor de învăţare de nivel 3, care să ofere posibilitatea de a opta pentru un
procedeu sau altul, de a reflecta asupra lucrurilor nou învăţate şi care să le dea
sentimentul realizării şi succesului.
Pentru eficientizarea procesului de predare – învăţare, profesorul trebuie să-şi
proiecteze din timp activitatea didactică prin elaborarea de fişe de lucru, fişe de
documentare, fişe de observaţie, probe de evaluare şi autoevaluare, prin pregătirea
15
materialelor, instrumentarului, aparaturii, echipamentelor necesare precum şi a spaţiului
de lucru.
Numai astfel, prin asigurarea resurselor materiale, elevii pot să dobândească
cunoştinţele şi abilităţile cerute de competenţele cheie şi competenţele tehnice
specializate definite.
Pentru o bună înţelegere a celor specificate mai sus, exemplificăm printr-o lecţie care
are ca obiectiv formarea competenţei de a diferenţia oasele scheletului animal.
Scenariul didactic ar putea fi următorul:
-se organizează laboratorul de anatomie pentru lucrul în echipă;
-se împarte grupul de elevi în echipe de 3-4 elevi;
-se stabilesc punctele de lucru;
-se dotează fiecare punct de lucru cu: fişe de documentare, fişe de lucru, postere,
atlase anatomice, caiete de desen, creioane, creioane colorate, gumă, piese anatomice
(oase) conservate. Elevii analizează fişele, îşi organizează locul de muncă, pregătesc
caietele de desen, compară oasele cu desenele din postere şi atlase. Recunosc fiecare os,
în funcţie de caracteristicile stipulate în fişă. Asamblează oasele în schelet, respectând
etapele din fişele de lucru. Desenează ajutându-se de piesele anatomice, atlase şi postere,
demonstrând că vor putea recunoaşte oasele în funcţie de caracteristicile şi topografia lor.
La această temă metodele didactice utilizate sunt: descoperirea, acompaniată de
observare, conversaţia euristică, algoritmizarea, problematizarea. Elevul trebuie să
diferenţieze oasele, să le caracterizeze, să le asambleze în schelet după cum cere
problema din fişa de lucru. În rezolvarea sarcinilor din fişa de lucru, el trebuie să
colaboreze în permanenţă cu membrii echipei, astfel încât rezultatul să fie cel dorit.
Profesorul are menirea de a supraveghea, îndruma şi dirija echipele de elevi,
intervenind în corectarea soluţiilor date de aceştia.
3. Sugestii cu privire la utilizarea instrumentelor de evaluare
Măsura în care se formează competenţele cheie şi competenţele tehnice specializate
din Standardul de Pregătire Profesională este scoasă în evidenţă de evaluare.
16
Se pot utiliza metodele clasice de evaluare, dar şi cele alternative cum sunt:
observarea sistematică a elevului, investigarea, proiectul, portofoliul elevului, pentru care
profesorul trebuie să elaboreze instrumentele de evaluare.
Autoevaluarea este o metodă utilizată tot mai frecvent, pentru a stimula elevii să-şi
formeze şi să-şi exprime opinii proprii.
Evaluarea formativă este esenţială pentru procesul de predare – învăţare eficient.
Elevii şi profesorii trebuie să ştie ce progrese se fac pentru atingerea competenţelor.
Evaluarea sumativă asigură dovezi pentru elevi, angajatori şi instituţii educaţionale
despre realizările unui elev în ceea ce priveşte cunoştinţele, înţelegerea şi abilităţile după
criterii definite.
Instrumentele de evaluare trebuie elaborate în corelare cu criteriile de performanţă şi
cu probele de evaluare din Standardul de Pregătire Profesională.
Evaluarea elevilor se face numai pentru dobândirea competenţelor specificate în
Standardul de Pregătire Profesională. Demonstrarea unei alte abilităţi în afara celor din
competenţele specificate este lipsită de semnificaţie în cadrul evaluării.
Evaluarea implică şi probe practice, de aceea instrumentul de evaluare cel mai
recomandat este fişa de observaţie. În această fişă se bifează câte o căsuţă de fiecare dată
când s-a demonstrat buna realizare a unei sarcini. În momentul în care s-au bifat toate
căsuţele, evaluarea s-a încheiat cu succes.
Instrumentele de evaluare trebuie să fie adecvate scopului urmărit şi să permită
elevilor să demonstreze că au atins Standardele de Pregătire Profesională pentru unitatea
de competenţe definită.
Multitudinea instrumentelor de evaluare solicită din partea elevilor să formuleze
răspunsuri sau să aleagă răspunsuri corecte.
Probele de evaluare pot fi orale, scrise şi practice în funcţie de cerinţele unităţii de
competenţe şi de probele specificate în Standardul de Pregătire Profesională.
Instrumentele de evaluare se elaborează în corelaţie cu criteriile de performanţă şi
condiţiile de aplicabilitate ale competenţei individuale din Standardul de Pregătire
Profesională pentru calificarea ,, tehnician veterinar”, nivelul trei.
Exemplu:
17
Unitatea de competenţe:11. Anatomia şi fiziologia animalelor
Competenţa: 11.1. Analizează elementele de bază din histologie.
Criterii de performanţă:
a) Examinarea structurii şi funcţionalităţii celulei animale
Probă scrisă1.A. Analizaţi componentele structurii celulei animaleNr.crt.
Structura Analizarea componentelorcelulei animale
Evaluator Data
1. Membrană2. Citoplasmă3. Nucleu4. Organite
Probă orală2.A. Specificaţi funcţiile celulei animale
Nr.crt.
Funcţii Specificaţii - rol Evaluator Data
1. Mişcare2. Transport3. Metabolism4. Excitabilitate5. Diferenţiere6. Adaptare7. Înmulţireb) Clasificarea ţesuturilor
Probă scrisă1.B. Clasificaţi ţesuturile animale şi daţi exemple din fiecare ţesut
Nr.crt.
Tipuri de ţesuturi
Exemple Evaluator Data
1.2.3.4.5.
c) Specificarea funcţiei diferitelor tipuri de ţesuturi
Probă orală1.C. Specificaţi funcţiile ţesuturilor animale
18
Nr.crt.
Tipuri de ţesuturi
Specificaţii - rol Evaluator Data
1.2.3.4.5.
Evaluarea se poate face şi printr-un test cu itemi obiectivi, semiobiectivi, subiectivi.
MODULUL II - FARMACOLOGIA
Modulul “Farmacologia” este integrat în curriculum diferenţiat din cultura de
specialitate, clasa a XI- a, liceu tehnologic, pentru calificarea tehnician veterinar, nivel
trei. Modulul „Farmacologia” se studiază într-un număr de 75 de ore efectuate de către
profesorul medic veterinar.
Modulul „Farmacologia” reprezintă unitatea de competenţe tehnice specializate
„Farmacologia”. Deşi această unitate de competenţe nu se agregă sau contextualizează
cu o unitate de competenţe pentru abilităţile cheie, considerăm oportun să menţionăm şi
aici, unităţile de competenţe cheie care se formează în clasa a XI –a, nivelul trei,
calificarea “tehnician veterinar”. Acestea sunt :
2. Comunicare
19
4. Gândire critică şi rezolvare de probleme
Subliniem că unităţile de competenţe pentru abilităţile cheie se formează şi se
aprofundează în fiecare modul, în principal pe instruire practică, dar se evaluează o
singură dată, la modulul în care au fost agregate. În prologul programei este prezentat
tabelul nr. 1, privind lista unităţilor cheie şi modulelor unde sunt parcurse şi evaluate.
Profesorul medic veterinar are obligaţia să cunoască conţinutul unităţilor de competenţe
cheie de la nivelul trei şi să-l implementeze în cadrul modulului “Farmacologia” pentru
formarea abilităţilor cheie. De fapt, unităţile de competenţe tehnice generale şi
specializate reprezintă suportul pe care se formează şi se evaluează competenţele pentru
abilităţile cheie.
Programa se citeşte liniar datorită asocierii dintre competenţele individuale şi
conţinuturi. Fiecărei unităţi de competenţe îi corespund competenţe individuale formulate
în Standardul de Pregătire Profesională. Conţinuturile tematice asociate competenţelor
individuale tehnice specializate permit realizarea acestora. Pe baza conţinuturilor din
programă, sunt realizate competenţele individuale tehnice specializate. În programă sunt
recomandate diverse activităţi de învăţare care se pretează la modulul “Farmacologia” şi
în special la pregătirea de specialitate, însă, profesorul îşi poate alege alte activităţi
metodice adecvate condiţiilor concrete din clasă şi care permit realizarea conţinuturilor.
Programa şcolară reprezintă elementul de bază în realizarea proiectării didactice, ceea
ce presupune lecturarea cu atenţie a ei, astfel încât să se aibă în vedere modul de
parcurgere în ordine cronologică a conţinutului prezentat în aliniatul 1 din capitolul III,
“Sugestii metodologice”. Pentru ca programa să-şi dovedească din plin utilitatea în
proiectare, ea trebuie studiată în corelaţie cu Standardul de Pregătire Profesională în care
sunt stipulate criteriile de performanţă, competenţele individuale şi probele de evaluare,
necesare înregistrării performanţelor elevilor.
Din tabelul “Lista unităţilor cheie şi a modulelor unde sunt parcurse şi evaluate” aflat în
prefaţa programei, observăm că modulul “ Farmacologia” nu se agregă cu nici o unitate
de competenţă pentru abilităţile cheie.
Lista unităţilor de competenţe relevante pentru modul
20
Unităţi de competenţe tehnice specializate
14.Farmacologia
Unitatea de competenţe se tratează complet şi se evaluează la modulul “Farmacologia”.
II. Tabelul de corelare a competenţelor şi conţinuturilor
Unităţi de competenţe
Competenţe individuale
Conţinuturi
14.Farmacologia
14.1. Analizează formele şipreparatele medicamentoase
Forme şi preparate medicamentoase
Forme: solide, moi, lichide;Preparate: siropuri, tincturi, extracte;Preparare: boluri, electuarii, unguente, infuzii, decocturi, mixturi, siropuri;Norme: specifice lucrărilor în laborator şi manipulării medicamentelor.
14.2. Asigurăconservarea medicamentelorîn condiţiicorespunzătoare
Condiţii de conservare
Factori: - aer, oxigen, lumină, temperatură, insecte; Starea: - lichide, moi, solide; Substanţe: - medicamente obişnuite; - medicamente foarte active (separanda); - edicamente deosebit de active (venena);Norme: - specifice lucrărilor în laborator şi manipulării medicamentelor.
21
14. Farmacologia
14.3. Analizează principalele grupe de medicamente
Grupe de medicamente
Antiseptice şi dezinfectante: - nestabile- oxidante, nestabile- reducătoare, stabile;Chimioterapice: - substanţe colorate organice, sulfamide;Antibiotice: - penicilina, streptomicina, cloramfenicol, tetracicline, macrolide;Purgative : - uleioase, saline, speciale (pilocarpina); Antidiareice: - substanţe protectoare mucilaginoase, absorbante, bismutice;Anestezice : - locale, generale;Topice : - emoliente, absorbante, protectoare pulverulente;Rehidratante : - soluţii hipertonice, izotonice, hipotonice
14.4. Adminis-trează medica-mentele
Mod de utilizareCorelare:- oral (solide, lichide), injectabil (soluţie, suspensie), inhalat (gaze), pregătiri topice;Acţiune:- cauzală, simptomatică, generală, locală, primară, secundară;Circuit: - difuzare, transformare, eliminare;Căi:- orală, rectală, tegumente, parenterală;Echipament:- seringi, ace, spatule, aruncător de boluri, recipienţi- plastic, cutii de sterilizare;Probleme: - supradozare, subdozare, reacţiile alergice, imposibilitatea administrării la anumite animale;Norme:- specifice administrării medicamentelor şi lucrului cu animale.
14.5. Aplică vitaminoterapia şi terapia stimulantă nespecifică
Vitamine şi stimulente nespecifice
Vitamine: - liposolubile (A,D,E,K); - hidrosolubile (B, C);Căi : - orală, parenterală, tegumente;Substanţe stimulente : - gammaglobuline, polidin;Tehnici : - seroterapia, autohemoterapia;Norme:- specifice administrării medicamentelor şi lucrului cu animale;
III. Sugestii metodologice
1. Explicarea corelaţiilor între competenţe şi conţinuturi
22
Competenţele pentru abilităţile cheie, competenţele tehnice generale şi competenţele
tehnice specializate se formează prin pregătire practică, stagii de pregătire practică şi
instruire teoretică.
Conţinuturile corespunzătoare competenţelor se corelează cu numărul de credite
pentru unităţile de competenţe care corespund numărului de ore din planul de învăţământ
pentru cele trei tipuri de instruire. Pentru pregătirea practică la modulul ,, Farmacologia”
sunt alocate 42 ore care reprezintă laboratorul tehnologic.
Orele de laborator tehnologic se efectuează de către profesorul medic veterinar.
Prezentăm în continuare modul de parcurgere, în ordine cronologică, a conţinutului,
care de fapt reprezintă baza planificării calendaristice.
Nr.crt.
Tema
Nr. de ore alocatInstruire teoretică
Laborator tehnologic
1. Forme şi preparate medicamentoaseForme: solide, moi, lichide;Preparate: siropuri, tincturi; extracte;Preparare: boluri, electuarii, unguente, infuzii, decocturi, mixturi, siropuri;
3 4
2. Condiţii de conservare a medicamentelorFactori:aer,oxigen,lumină,temperatură, insecte;Starea:-lichide; moi; solide;Substanţe:-medicamente obişnuite; -medicamente foarte active (separanda); -medicamente deosebit de active (venena).
3 4
3. Grupe de medicamenteDezinfectante: alcaline, acide, oxidante, reducătoare, săpunuri, detergenţi, alcool etilic, sulfat de cupru.
4 4
4. Chimioterapice: substanţe colorate organice, sulfamide;
2 4
5. Antibiotice:penicilina,streptomicina,cloramfenicol, tetracicline, eritromicina, stamicina.
4 4
23
6. Purgative: uleioase, saline speciale, (pilocarpina);
2 4
7. Antidiareice:-substanţeprotectoare mucilaginoase, absorbante, bismutice;
2 2
8. Anestezice : xilina, procaina, cocaina clorhidică.
2 4
9. Topice : emoliente, absorbante, protectoare pulverulente.
2 2
10. Rehidratante : -soluţii hipertonice, izotonice şi hipotoniceNutritive : - soluţii perfuzabile
2 2
11. Mod de utilizare
Corelare:- oral (solide, lichide), injectabil (soluţie, suspensie), inhalat (gaze), pregătiri topice;Acţiune:-cauzală, simptomatică, generală, locală, primară, secundară;Circuit: - difuzare, transformare, eliminare;Căi:- orală, rectală, tegumente, parenterală;Echipament:- seringi, ace, spatule, sticle, cutii, aruncător de boluri, recipienţi- plastic, de sterilizare;Probleme:-supradozarea, subdozarea, reacţiile alergice, imposibilitatea administrării la anumite animale;
4 6
12. Vitamine şi stimulente nespecifice
Vitamine: - liposolubile (A,D,E,K); - hidrosolubile (B, C);Căi : - orală, parenterală, tegumente;Substanţe stimulente : - gammaglobuline, polidin;Tehnici : - seroterapia, autohemoterapia;
3 2
Numărul de ore alocat pe teme este orientativ, rămânând la latitudinea profesorului să
decidă asupra repartizării orelor, repartiţie ce se va realiza în funcţie de condiţiile şi
cerinţele concrete din şcoală.
24
2. Sugestii cu privire la procesul şi metodele de predare / învăţare
Curriculum-ul şcolar pentru modulul ,,Farmacologia” se studiază în clasa a XI-a, liceu
tehnologic, într-un număr total de 75 ore din care instruire teoretică 33 ore şi laborator
tehnologic 42 ore.
Pregătirea practică la calificarea tehnician veterinar este efectuată în totalitate de către
profesorul medic veterinar. Ea se organizează săptămânal, în una din zile, 6 ore,
reprezentând pregătirea practică curentă.
Pentru formarea competenţelor individuale definite în Standardul de Pregătire
Profesională, şi în mod deosebit a competenţelor de execuţie, pregătirea practică se
organizează pe grupe de minimum 10 elevi şi se execută în laboratoarele de patologie
veterinară, în ferma didactică, farmaciile veterinare, la clinicile şi dispensarele medicale
veterinare, la agenţii economici cu profil zootehnic, sub îndrumarea profesorilor medici
veterinari.
Proiectarea curriculum-ului şcolar s-a făcut după un model nou centrat pe competenţe
cheie, competenţe tehnice generale şi competenţe tehnice specializate.
La baza elaborării curriculum-ului a stat Standardul de Pregătire Profesională,
respectiv unitatea de competenţe ,,Farmacologia” cuantificată cu 1,5 credite.
Unitatea de competenţe are în structura sa nivelul, valoarea creditului, competenţe,
criterii de performanţă, condiţii de aplicabilitate şi probe de evaluare. La nivelul 3
complexitatea criteriilor de performanţă şi a condiţiilor de aplicabilitate pentru abilităţile
cheie creşte, astfel încât să asigure o integrare mai rapidă a absolvenţilor pe piaţa muncii
sau să le permită să continue pregătirea la nivel superior. De aceea abilităţile cheie ca
“Gândire critică şi rezolvare de probleme” şi “Comunicare” trebuie formate şi
aprofundate, fiind importante pentru asigurarea flexibilităţii, adaptabilităţii şi mobilităţii
pe piaţa muncii.
Pentru aplicarea curriculum-ului de clasa a XI-a, procesul de predare – învăţare
trebuie să fie focalizat pe formarea competenţelor cheie şi a competenţelor tehnice
specializate cerute de nivelul trei, calificarea ,,tehnician veterinar”.
Utilizarea unor metode cu activitatea didactică centrată pe elev cum sunt: studiul de
caz, brainstormingul cu toate variantele sale (Philips 6.6, 3.5.6, turul galeriilor), jocul de
rol, descoperirea, problematizarea, mozaicul, lucrul pe staţiuni asigură eficientizarea
25
procesului de învăţare şi permit contextualizarea şi agregarea competenţelor cheie cu cele
tehnice specializate. De asemenea ele dezvoltă la elevi gândirea logică, cauzală, analitică,
critică, dar şi imaginaţia şi creativitatea şi îi deprind să colaboreze şi să coopereze în
cadrul echipei.
Procesul de predare – învăţare este centrat pe formarea competenţelor cheie şi a
competenţelor tehnice specializate. Pentru dobândirea competenţelor individuale cheie şi
tehnice specializate se impune implicarea responsabilă atât a profesorilor cât şi a
elevilor, prin folosirea unor strategii didactice adecvate în desfăşurarea orelor care să
capteze atenţia elevilor şi să le permită acestora un grad de independenţă şi oportunităţi
de a lua anumite decizii în ceea ce priveşte propriul proces de învăţare.
De aceea demersul didactic depus de profesorul medic veterinar trebuie să fie focalizat
spre atingerea acestor competenţe individuale cerute de calificarea ,, tehnician veterinar”.
Acest deziderat se poate realiza numai printr-o proiectare riguroasă a activităţii
didactice şi folosirea celor mai adecvate metode şi mijloace de învăţământ care să
răspundă stilurilor de învăţare de nivel 3, care să ofere posibilitatea de a opta pentru un
procedeu sau altul, de a reflecta asupra lucrurilor nou învăţate şi care să le dea
sentimentul realizării şi succesului.
Pentru eficientizarea procesului de predare – învăţare, profesorul trebuie să-şi
proiecteze din timp activitatea didactică prin elaborarea de fişe de lucru, fişe de
documentare, fişe de observaţie, probe de evaluare şi autoevaluare, prin pregătirea
materialelor, instrumentarului, aparaturii, echipamentelor necesare precum şi a spaţiului
de lucru.
Numai astfel, prin asigurarea resurselor materiale, elevii pot să dobândească
cunoştinţele şi abilităţile cerute de competenţele cheie şi competenţele tehnice
specializate definite.
Pentru exemplificare, am ales o lecţie în care se vizează formarea competenţei de a
administra medicamente la animale. Scenariul didactic ar putea fi următorul:
- lecţia se desfăşoară în ferma didactică pe mai multe specii de animale;
- se împarte clasa în echipe de 4 elevi;
- se organizează module de lucru (staţiuni), în funcţie de specia animalului;
- numărul echipelor trebuie să fie egal cu cel al staţiunilor;
26
- se organizează o staţiune de rezervă, pentru elevii foarte buni, care sunt capabili să
rezolve rapid sarcinile de lucru; ex.: - lot de pui;
- se dotează fiecare staţiune de lucru cu: fişe de documentare, fişe de lucru,
echipament de contenţie, casolete, seringi, ace diverse, pense, medicamente solide,
moi, lichide, sonde naso-şi buco-esofagiene, foarfece, speculum vaginal, speculum
bucal, aruncător de boluri, perfuzor, alcool sanitar sau tinctură de iod, vată, mănuşi
chirurgicale;
Elevii se documentează, folosesc materialele de protecţie, îşi organizează staţiunile de
lucru, verifică instrumentarul necesar şi respectă etapele din fişa de lucru pentru specia
respectivă. După terminarea lucrului, elevii se rotesc în staţiuni şi colaboreză pentru
îndeplinirea sarcinilor din fişele de lucru.
În cazul acestei teme metoda utilizată este lucrul pe staţiuni, la care s-au asociat:
observarea sistematică, descoperirea, conversaţia, problematizarea, exerciţiul. Elevii vor
trebui ca la sfârşitul lecţiei să prezinte îndemânarea necesară administrării
medicamentelor la animalele de fermă pe diferite căi.
Profesorului îi revine responsabilitatea de a supraveghea, îndruma şi dirija elevii în
atingerea obiectivelor propuse. El va interveni în corectarea soluţiilor date de elevi şi va
evalua activitatea acestora, precizând punctele tari şi punctele slabe în rezolvarea
sarcinilor.
3. Sugestii cu privire la utilizarea instrumentelor de evaluare
Măsura în care se formează competenţele cheie şi competenţele tehnice specializate
din Standardul de Pregătire Profesională este scoasă în evidenţă de evaluare.
Se pot utiliza metodele clasice de evaluare, dar şi cele alternative cum sunt:
observarea sistematică a elevului, investigarea, proiectul, portofoliul elevului, pentru care
profesorul trebuie să elaboreze instrumentele de evaluare.
Autoevaluarea este o metodă utilizată tot mai frecvent, pentru a stimula elevii să-şi
formeze şi să-şi exprime opinii proprii.
Evaluarea formativă este esenţială pentru procesul de predare – învăţare eficient.
Elevii şi profesorii trebuie să ştie ce progrese se fac pentru atingerea competenţelor.
27
Evaluarea sumativă asigură dovezi pentru elevi, angajatori şi instituţii educaţionale
despre realizările unui elev în ceea ce priveşte cunoştinţele, înţelegerea şi abilităţile după
criterii definite.
Instrumentele de evaluare trebuie elaborate în corelare cu criteriile de performanţă şi
cu probele de evaluare din Standardul de Pregătire Profesională.
Evaluarea elevilor se face numai pentru dobândirea competenţelor specificate în
Standardul de Pregătire Profesională. Demonstrarea unei alte abilităţi în afara celor din
competenţele specificate este lipsită de semnificaţie în cadrul evaluării.
Evaluarea implică şi probe practice, de aceea instrumentul de evaluare cel mai
recomandat este fişa de observaţie. În această fişă se bifează câte o căsuţă de fiecare dată
când s-a demonstrat buna realizare a unei sarcini. În momentul în care s-au bifat toate
căsuţele, evaluarea s-a încheiat cu succes.
Instrumentele de evaluare trebuie să fie adecvate scopului urmărit şi să permită
elevilor să demonstreze că au atins Standardele de Pregătire Profesională pentru unitatea
de competenţe definită.
Multitudinea instrumentelor de evaluare solicită din partea elevilor să formuleze
răspunsuri sau să aleagă răspunsuri corecte.
Probele de evaluare pot fi orale, scrise şi practice în funcţie de cerinţele unităţii de
competenţe şi de probele specificate în Standardul de Pregătire Profesională.
Instrumentele de evaluare se elaborează în corelaţie cu criteriile de performanţă şi
condiţiile de aplicabilitate ale competenţei individuale din Standardul de Pregătire
Profesională pentru calificarea ,, tehnician veterinar”, nivelul trei.
Exemplu:
Unitatea de competenţe: 14. Farmacologia
Competenţa: 14.4. Administrează medicamentele.
Criterii de performanţă:
a) Corelarea formelor şi preparatelor medicamentoase cu căile de administrareProbă orală1.A.Precizaţi ce forme şi preparate medicamentoase se administrează pe căile definite.Nr.crt.
Căile de administrare
Forme Preparate Evaluator Data
1. Oral2. Injectabil
28
3. Inhalat4. Pregătiri topice
b) Specificarea acţiunii şi circuitului biologic al medicamentelorProbă orală1.B. Specificaţi tipurile de acţiuni ale medicamentelor.
Nr.crt.
Descrierea acţiunii Evaluator Data
1. -cauzală2. -simptomatică3. -generală4. -locală5. -primară6. -secundară
Probă scrisă2.B. Specifiicaţi etapele circuitului biologic al medicamentelor
Nr.crt.
Circuit Descrierea etapelor Evaluator Data
1. Difuzare2. Transformare3. Eliminare
c) Administrarea medicamentelor pe diferite căid) Asigurarea pregătirii echipamentului pentru administrarea medicamentelor
Probă practică1.C.D. Efectuaţi următoarele activităţi:
Nr.crt.
Pregătirea echipamentului şi administrarea medicamentelor pe diferite căi
Evaluator Data
1. Pregătirea locului de muncă2. Selectarea echipamentului pentru administrarea
medicamentelor3. Pregătirea echipamentului pentru administrarea
medicamentelor4. Administrarea medicamentelor pe cale orală5. Administrarea medicamentelor pe cale rectală.6. Administrarea medicamentelor pe tegumente.7. Administrarea medicamentelor parenteral.8. Aplicarea şi respectarea normelor specifice
administrării medicamentelor şi lucrului cu animalele.
e) Selectarea problemelor comune asociate cu administrarea medicamentelor
29
Probă scrisă1.E. Identificaţi problemele comune asociate cu administrarea medicamentelor.
Nr.crt.
Probleme comune Exemple Evaluator Data
1. Supradozarea2. Subdozarea3. Reacţii alergice4. Imposibilitatea administrării
la animale
f) Aplicarea normelor specifice de securitate şi sănătate în muncă.
Probă practică1.F. Îndepliniţi următoarele sarcini de lucru:Nr.crt.
Norme specifice administrării medicamentelor şi lucrului cu animalele
Evaluator Data
1. Aplicaţi şi respectaţi normele specifice laabordarea şi contenţia animalelor
2. Aplicaţi şi respectaţi normele specifice laadministrarea medicamentelor pe cale enterală
3. Aplicaţi şi respectaţi normele specifice laadministrarea medicamentelor pe cale parenterală
4. Aplicaţi şi respectaţi normele specifice laadministrarea medicamentelor pe diferite căi
Evaluarea se poate face şi printr-un test cu itemi obiectivi, semiobiectivi, subiectivi.
MODULUL III – SEMIOLOGIA
Modulul “Semiologia” este integrat în curriculum diferenţiat din cultura de
specialitate, clasa a XI- a, liceu tehnologic, pentru calificarea tehnician veterinar, nivel
trei. Modulul „Semiologia” se studiază într-un număr de 51 de ore efectuate de către
profesorul medic veterinar.
Modulul „Semiologia” reprezintă unitatea de competenţe tehnice specializate
„Semiologia”. Deşi această unitate de competenţe nu se agregă sau contextualizează cu o
unitate de competenţe pentru abilităţile cheie, considerăm oportun să menţionăm şi aici,
unităţile de competenţe cheie care se formează în clasa a XI –a, nivelul trei, calificarea
“tehnician veterinar”. Acestea sunt :
30
2. Comunicare
4. Gândire critică şi rezolvare de probleme
Subliniem că unităţile de competenţe pentru abilităţile cheie se formează şi se
aprofundează în fiecare modul, în principal pe instruire practică, dar se evaluează o
singură dată, la modulul în care au fost agregate. În prologul programei este prezentat
tabelul nr. 1, privind lista unităţilor cheie şi modulelor unde sunt parcurse şi evaluate.
Profesorul medic veterinar are obligaţia să cunoască conţinutul unităţilor de competenţe
cheie de la nivelul trei şi să-l implementeze în cadrul modulului “Semiologia” pentru
formarea abilităţilor cheie. De fapt, unităţile de competenţe tehnice generale şi
specializate reprezintă suportul pe care se formează şi se evaluează competenţele pentru
abilităţile cheie.
Programa se citeşte liniar datorită asocierii dintre competenţele individuale şi
conţinuturi. Fiecărei unităţi de competenţă îi corespund competenţe individuale formulate
în Standardul de Pregătire Profesională. Conţinuturile tematice asociate competenţelor
individuale tehnice specializate permit realizarea acestora. Pe baza conţinuturilor din
programă, sunt realizate competenţele individuale tehnice specializate. În programă sunt
recomandate diverse activităţi de învăţare care se pretează la modulul “Semiologia” şi în
special la pregătirea de specialitate, însă, profesorul îşi poate alege alte activităţi metodice
adecvate condiţiilor concrete din clasă şi care permit realizarea conţinuturilor.
Programa şcolară reprezintă elementul de bază în realizarea proiectării didactice, ceea
ce presupune lecturarea cu atenţie a ei, astfel încât să se aibă în vedere modul de
parcurgere în ordine cronologică a conţinutului prezentat în aliniatul 1 din capitolul III,
“Sugestii metodologice”. Pentru ca programa să-şi dovedească din plin utilitatea în
proiectare, ea trebuie studiată în corelaţie cu Standardul de Pregătire Profesională în care
sunt stipulate criteriile de performanţă, competenţele individuale şi probele de evaluare,
necesare înregistrării performanţelor elevilor.
Din tabelul “Lista unităţilor cheie şi a modulelor unde sunt parcurse şi evaluate” aflat în
prefaţa programei, observăm că modulul “ Semiologia” nu se agregă cu nici o unitate de
competenţă pentru abilităţile cheie.
31
Lista unităţilor de competenţe relevante pentru modul
Unităţi de competenţe tehnice specializate
15. Semiologia
Unitatea de competenţe se tratează complet şi se evaluează la modulul “Semiologia”.
II. Tabelul de corelare a competenţelor şi conţinuturilor
Unităţi de competenţe Competenţe individuale Conţinuturi
15. Semiologia 15.1. Investighează animalele prin metode generale.
Metode generale de examinare
Abordare şi contenţie : - metode, echipamente specifice;Instrumentar:- ciocan de percuţie, câmp de ascultaţie, stetoscop, termometru, lupă, cleşte pentru copită;Metode generale:- inspecţia, palpaţia, percuţia, ascultaţia, termometria;Date:-modificări de formă, volum, culoare, consistenţă, modificări funcţionale, de sensibilitate, de mobilitate.Foaie:- fişă semnaletică, examen obiectiv, grafic puls, respiraţie, temperatură,examen pe aparate.Registru : rubricaţia specifică;Norme : - specifice abordării, contenţiei şi examinării animalelor.
15.2. Investighează clinic aparatul digestiv.
Examenul aparatului digestiv
Componente: - cavitatea bucală, faringe, esofag, prestomace, stomac, intestine.Clinic:-inspecţie, palpaţie, percuţie, ascultaţie,termometrie; Modificări: -semne digestive, congestii, hemoragii, inflamaţii, exsudate, erupţii în cavitatea bucală, materii fecale şi defecarea; Norme: - specifice lucrului cu animalele,utilizării instrumentarului.
32
15. Semiologia 15.3. Investighează clinic aparatul respirator.
Examenul aparatului respiratorComponente:- cavităţile nazale, laringe, trahee, pulmon;Clinic:-inspecţie, palpaţie, percuţie, ascultaţie, termometrie.Modificări:- strănut, tuse, jetaj, dispnee.Norme:- la abordarea şi contenţia animalelor,utilizarea instrumentarului
15.4. Investighează clinic aparatele cardio-vascular , genito-urinar şi sistemul nervos.
Examenul aparatelor: cardio-vascular, genito-urinar şi al sistemului nervosTulburări :- cardiovasculare(puls, bătăi cardiace); - genito-urinare(tulburări
ale urinării şi urinei, scurgeri vaginale); - nervoase (excitaţie,
inhibiţie ,atitudini, sensibilitate, motilitate, temperament);Interpretare: corelarea cu boli ale
acestor aparate şi sisteme.Norme: specifice lucrului cu animalele şi utilizăriii instrumentarului.
III. Sugestii metodologice
1. Explicarea corelaţiilor între competenţe şi conţinuturi
Competenţele pentru abilităţile cheie, competenţele tehnice generale şi competenţele
tehnice specializate se formează prin pregătire practică, stagii de pregătire practică şi
instruire teoretică.
Conţinuturile corespunzătoare competenţelor se corelează cu numărul de credite
pentru unităţile de competenţă care corespund numărului de ore din planul de învăţământ
pentru cele trei tipuri de instruire. Pentru pregătirea practică la modulul ,, Farmacologia”
sunt alocate 42 ore care reprezintă laboratorul tehnologic.
Orele de laborator tehnologic se efectuează de către medicul veterinar.
33
Prezentăm în continuare modul de parcurgere, în ordine cronologică, a conţinutului,
care de fapt reprezintă baza planificării calendaristice.
Nr.crt.
Tema
Nr. de ore alocatInstruire teoretică
Laborator tehnologic
1. Metode generale de examinare:Abordarea şi contenţia
- inspecţia, palpaţia, percuţia, ascultaţia, termometria
6 4
2. Examenul aparatului digestiv 6 3
3. Examenul aparatului respirator 5 3
4. Examenul aparatului cardio-vascular 5 3
5. Examenul aparatului genito-urinar 6 3
6. Examenul sistemului nervos 5 2Numărul de ore alocat pe teme este orientativ, rămânând la latitudinea profesorului să
decidă asupra repartizării orelor, repartiţie ce se va realiza în funcţie de condiţiile şi
cerinţele concrete din şcoală.
2.Sugestii cu privire la procesul şi metodele de predare/învăţare
Curriculum-ul şcolar pentru modulul ,,Semiologia” se studiază în clasa a XI-a, liceu
tehnologic, într-un număr total de 51 ore din care instruire teoretică 33 ore şi laborator
tehnologic 18 ore.
Pregătirea practică la calificarea tehnician veterinar este efectuată în totalitate de către
profesorul medic veterinar. Ea se organizează săptămânal, în una din zile, 6 ore,
reprezentând pregătirea practică curentă.
Pentru formarea competenţelor individuale definite în Standardul de Pregătire
Profesională, şi în mod deosebit a competenţelor de execuţie, pregătirea practică se
organizează pe grupe de minimum 10 elevi şi se execută în laboratoarele de patologie
veterinară, în ferma didactică, la clinicile şi dispensarele medicale veterinare, la agenţii
economici cu profil zootehnic, sub îndrumarea profesorilor medici veterinari.
Proiectarea curriculum-ului şcolar s-a făcut după un model nou centrat pe competenţe
cheie, competenţe tehnice generale şi competenţe tehnice specializate.
34
La baza elaborării curriculum-ului a stat Standardul de Pregătire Profesională,
respectiv unitatea de competenţă ,,Semiologia” cuantificată cu 1 credit.
Unitatea de competenţe are în structura sa nivelul, valoarea creditului, competenţe,
criterii de performanţă, condiţii de aplicabilitate şi probe de evaluare. La nivelul 3
complexitatea criteriilor de performanţă şi a condiţiilor de aplicabilitate pentru abilităţile
cheie creşte, astfel încât să asigure o integrare mai rapidă a absolvenţilor pe piaţa muncii
sau să le permită să continue pregătirea la nivel superior. De aceea abilităţile cheie ca
“Gândire critică şi rezolvare de probleme” şi “Comunicare” trebuie formate şi
aprofundate, fiind importante pentru asigurarea flexibilităţii, adaptabilităţii şi mobilităţii
pe piaţa muncii.
Pentru aplicarea curriculum-ului de clasa a XI-a procesul de predare – învăţare
trebuie să fie focalizat pe formarea competenţelor cheie şi a competenţelor tehnice
specializate cerute de nivelul trei, calificarea ,,tehnician veterinar”.
Utilizarea unor metode cu activitatea didactică centrată pe elev cum sunt: studiul de
caz, brainstormingul cu toate variantele sale (Philips 6.6, 3.5.6, turul galeriilor), jocul de
rol, descoperirea, problematizarea, mozaicul, lucrul pe staţiuni asigură eficientizarea
procesului de învăţare şi permit contextualizarea şi agregarea competenţelor cheie cu cele
tehnice specializate. De asemenea ele dezvoltă la elevi gândirea logică, cauzală, analitică,
critică, imaginaţia, creativitatea şi îi deprind să colaboreze şi să coopereze în cadrul
echipei.
Procesul de predare – învăţare este centrat pe formarea competenţelor cheie şi a
competenţelor tehnice specializate. Pentru dobândirea competenţelor individuale cheie şi
tehnice specializate se impune implicarea responsabilă atât a profesorilor cât şi a
elevilor, prin folosirea unor strategii didactice adecvate în desfăşurarea orelor care să
capteze atenţia elevilor şi să le permită acestora un grad de independenţă şi oportunităţi
de a lua anumite decizii în ceea ce priveşte propriul proces de învăţare.
De aceea demersul didactic depus de profesorul medic veterinar trebuie să fie focalizat
spre atingerea acestor competenţe individuale cerute de calificarea ,, tehnician veterinar”.
Acest deziderat se poate realiza numai printr-o proiectare riguroasă a activităţii
didactice şi folosirea celor mai adecvate metode şi mijloace de învăţământ care să
răspundă stilurilor de învăţare de nivel 3, care să ofere posibilitatea de a opta pentru un
35
procedeu sau altul, de a reflecta asupra lucrurilor nou învăţate şi care să le dea
sentimentul realizării şi succesului.
Pentru eficientizarea procesului de predare – învăţare, profesorul trebuie să-şi
proiecteze din timp activitatea didactică prin elaborarea de fişe de lucru, fişe de
documentare, fişe de observaţie, probe de evaluare şi autoevaluare, prin pregătirea
materialelor, instrumentarului, aparaturii, echipamentelor necesare precum şi a spaţiului
de lucru.
Numai astfel, prin asigurarea resurselor materiale, elevii pot să dobândească
cunoştinţele şi abilităţile cerute de competenţele cheie şi competenţele tehnice
specializate definite.
Pentru exemplificare, am ales o lecţie în care se vizează formarea competenţei de a
investiga animale prin metode generale. Scenariul didactic ar putea fi următorul:
- lecţia se desfăşoară în ferma didactică;
- elevii se împart în grupe de 3-4 membrii;
- se stabilesc punctele de lucru (staţiuni) pe speciile de animale existente în fermă;
- numărul echipelor trebuie să fie egal cu numărul staţiunilor;
- se organizează şi o staţiune de rezervă, pentru elevii foarte buni,care rezolvă rapid
sarcinile (de exemplu: -tineret taurin);
- fiecare punct de lucru se dotează cu:fişe de documentare, fişe de lucru, foaie de
observaţie clinică,termometru veterinar, stetoscop, câmp de ascultaţie, ciocan de
percuţie, plăcuţă plesimetrică, lupă, cleşte de încercat copita, iavaşa, mucarniţă,
sfoară de contenţie;
- după organizarea locului de muncă, elevii îşi pregătesc materialele necesare,
conform fişei de lucru;
- activitatea începe cu contenţia animalului;
- se examinează animalul conform fişei de lucru, respectând etapele şi regulile de
examinare;
- se completează foaia de observaţie clinică;
- după examinare şi întocmirea foii de observaţie clinică, grupele se rotesc la
celelalte specii.
36
În finalul lucrării elevii susţin şi argumentează datele din foaia de observaţie şi sunt
capabili să examineze clinic animalele pe specii.
Metoda de bază utilizată în cazul acestei teme este lucrul pe staţiuni, acompaniată de:
observarea sistematică, descoperirea, problematizarea, exerciţiul, conversaţia. Metoda
lucrul pe staţiuni facilitează atât dobândirea competenţei tehnice specializate, cât şi a
competenţelor pentru abilităţile cheie de nivel trei.
Profesorului îi revine responsabilitatea de a supraveghea, îndruma şi dirija elevii în
atingerea obiectivelor propuse. El va interveni în corectarea soluţiilor date de elevi.
3. Sugestii cu privire la utilizarea instrumentelor de evaluare
Măsura în care se formează competenţele cheie şi competenţele tehnice specializate
din Standardul de Pregătire Profesională este scoasă în evidenţă de evaluare.
Se pot utiliza metodele clasice de evaluare, dar şi cele alternative cum sunt:
observarea sistematică a elevului, investigarea, proiectul, portofoliul elevului, pentru care
profesorul trebuie să elaboreze instrumentele de evaluare.
Autoevaluarea este o metodă utilizată tot mai frecvent, pentru a stimula elevii să-şi
formeze şi să-şi exprime opinii proprii.
Evaluarea formativă este esenţială pentru procesul de predare – învăţare eficient.
Elevii şi profesorii trebuie să ştie ce progrese se fac pentru atingerea competenţelor.
Evaluarea sumativă asigură dovezi pentru elevi, angajatori şi instituţii educaţionale
despre realizările unui elev în ceea ce priveşte cunoştinţele, înţelegerea şi abilităţile după
criterii definite.
Instrumentele de evaluare trebuie elaborate în corelare cu criteriile de performanţă şi
cu probele de evaluare din Standardul de Pregătire Profesională.
Evaluarea elevilor se face numai pentru dobândirea competenţelor specificate în
Standardul de Pregătire Profesională. Demonstrarea unei alte abilităţi în afara celor din
competenţele specificate este lipsită de semnificaţie în cadrul evaluării.
Evaluarea implică şi probe practice, de aceea instrumentul de evaluare cel mai
recomandat este fişa de observaţie. În această fişă se bifează câte o căsuţă de fiecare dată
când s-a demonstrat buna realizare a unei sarcini. În momentul în care s-au bifat toate
căsuţele, evaluarea s-a încheiat cu succes.
37
Instrumentele de evaluare trebuie să fie adecvate scopului urmărit şi să permită
elevilor să demonstreze că au atins Standardele de Pregătire Profesională pentru unitatea
de competenţe definită.
Multitudinea instrumentelor de evaluare solicită din partea elevilor să formuleze
răspunsuri sau să aleagă răspunsuri corecte.
Probele de evaluare pot fi orale, scrise şi practice în funcţie de cerinţele unităţii de
competenţe şi de probele specificate în Standardul de Pregătire Profesională.
Instrumentele de evaluare se elaborează în corelaţie cu criteriile de performanţă şi
condiţiile de aplicabilitate ale competenţei individuale din Standardul de Pregătire
Profesională pentru calificarea ,,tehnician veterinar”, nivelul trei.
Exemplu:
Unitatea de competenţe: 15. Semiologia
Competenţa: 15.2. Investighează clinic aparatul digestiv la animale.
Criterii de performanţă:
a) Examinarea clinică a componentelor aparatului digestivProbă scrisă1.A. Precizaţi metodele clinice de examinare a segmentelor digestive.Nr.crt.
Segmentedigestive
Metode de examinare clinică Evaluator Data
1. Cavitate bucală2. Faringe3. Esofag4. Stomac5. Intestine
b) Investigarea modificărilor morfologice şi funcţionale
Probă orală1.B. Enumeraţi modificările morfologice descoperite la examinarea clinică a segmentelor digestiveNr.crt.
Segmentedigestive
Modificări morfologice Evaluator Data
1. Cavitate bucală2. Faringe3. Esofag4. Stomac5. Intestine
Probă scrisă
38
2.B. Enumeraţi modificările funcţionale descoperite la examinarea clinică a segmentelor digestive.Nr.crt.
Segmentedigestive
Modificări funcţionale Evaluator Data
1. Cavitate bucală2. Faringe3. Esofag4. Stomac5. Intestine
c) Aplicarea normelor specifice de securitate şi sănătate în muncă.
Probă practică1.C. Îndepliniţi următoarele sarcini de lucru:Nr.crt.
Respectaţi normele specifice de securitate şi sănătate în muncă.
Evaluator Data
1. Aplicarea normelor specifice de igienă şi securitate a muncii în abordarea animalelor.
2. Aplicarea normelor specifice de igienă şi securitate a muncii în contenţia animalelor.
3. Aplicarea normelor specifice de igienă şi securitate a muncii în cazul examinării clinice a segmentelor aparatului digestiv.
Evaluarea se poate face şi printr-un test cu itemi obiectivi, semiobiectivi, subiectivi.
MODULUL IV - PARAZITOLOGIA
Modulul “Parazitologia” este integrat în curriculum diferenţiat din cultura de
specialitate, clasa a XI- a, liceu tehnologic, pentru calificarea tehnician veterinar, nivel
trei. Modulul „Parazitologia” se studiază într-un număr de 129 de ore efectuate de către
profesorul medic veterinar.
Modulul „Parazitologia” reprezintă unitatea de competenţe tehnice specializate
„Parazitologia” şi este constituit din agregarea şi contextualizarea următoarelor unităţi de
competenţe :
Unităţi de competenţe pentru abilităţile cheie :
Comunicarea, competenţele 2.1. şi 2.3.
39
Unităţi de competenţe tehnice specializate :
Parazitologia
Unităţile de competenţe pentru abilităţile cheie precizate în Standardul de Pregătire
Profesională, pentru nivelul trei, clasa a XI – a, „Comunicare”, competenţele 2.1 şi 2.3,
„Gândire critică şi rezolvare de probleme” se formează şi se aprofundează la fiecare
modul, dar se evaluează o singură dată, la modulul în care au fost agregate, aşa cum se
prezintă în tabelul nr. 1 privind lista unităţilor cheie şi a modulelor unde sunt parcurse şi
evaluate.
Unităţile de competenţe tehnice generale şi specializate reprezintă suportul pe care se
formează şi se evaluează competenţele pentru abilităţi cheie.
Modul de agregare al competenţelor din cele două unităţi de competenţe se realizează
astfel: o competenţă de la abilităţile cheie se agregă cu o competenţă de la unitatea de
competenţe tehnice specializate prin intermediul condiţiilor de aplicabilitate, care
reprezintă de fapt conţinuturile necesare formării competenţelor.
Programa şcolară se citeşte liniar datorită asocierii dintre competenţele individuale şi
conţinuturi.
În programa şcolară fiecărei unităţi de competenţe îi corespund competenţele
individuale formulate în Standardul de Pregătire Profesională. Atingerea competenţelor
individuale (cheie, tehnice generale, tehnice specializate) se realizează cu ajutorul
conţinuturilor asociate.
Profesorul poate opta pentru folosirea activităţilor de învăţare recomandate prin
programă în vederea realizării conţinuturilor, sau îşi poate alege alte activităţi adecvate
condiţiilor concrete din clasă.
Întrucât programa şcolară reprezintă elementul central în realizarea proiectării
didactice, trebuie lecturat cu atenţie sporită modul de parcurgere, în ordine cronologică, a
conţinutului prezentat la aliniatul 1 al capitolului III - Sugestii metodologice.
Programa se utilizează în strânsă corelaţie cu Standardul de Pregătire Profesională, în
care sunt precizate criteriile de performanţă pentru dobândirea competenţelor individuale
şi probele de evaluare ale performanţelor elevului.
40
Lista unităţilor de competenţe relevante pentru modul
Unităţi de competenţe pentru abilităţile cheie:
• Comunicare
Unităţi de competenţe tehnice specializate:
• Parazitologia
Relevanţa rezidă din faptul că aceste unităţi de competenţe se tratează complet şi se
evaluează la modulul ,,Parazitologia”.
II. Tabelul de corelare a competenţelor şi conţinuturilor
Unităţidecompetenţe
Competenţe individuale
Conţinuturi tematice
2. Comunicare
17. Parazitologia
2.1. Susţine prezentări pe teme profesionale
17.7. Aplică măsurile generale de profilaxie în bolile parazitare
- Surse consultate (baze de date, manuale, articole, reviste de specialitate), întrebări puse altor persoane, informaţii selectate pentru efectuarea tratamentelor la animalele de companie în scop preventiv. - O prezentare structurată, atractivă, interactivă, argumentată logic cu support non-verbal (imagine grafică, exemplificări, pronunţie) pentru consilierea deţinătorilor deanimale de companie privind modul de distrugere a formelor invaziţionale ale paraziţilor: curăţire mecanică, mijloace fizice şi chimice.- Organizare: stil adaptat situaţiei, scopului, nevoilor audienţei, realizarea electronică (aplicaţii de tip power point sau altele).- Tehnici: fapte şi date statistice, gestică, mimică asociată, intonaţie.- Norme: specifice manipulării şi administrării medicamentelor şi contenţiei animalelor.
41
2. Comunicare
17. Parazitologia
17. Parazitologia
2.3. Elaborează documente pe teme profesionale
17.4. Analizează simptomele şi modificările anatomopatologice în bolile parazitare.
- Instrucţiuni şi manuale utilizate pentru descoperirea semnelor de boală specifice aparatelor şi ţesuturilor parazitate.- Instrumentarul şi aparatura organizate pentru examenul clinic şi necropsic în vederea identificării modificărilor circulatorii şi inflamatorii.- Imagini, scheme, grafice folosite pentru corelarea simptomelor şi a modificărilor morfopatologice cu etiopatogenia paraziţilor: cauză-efect.- Rapoarte întocmite în stiluri şi forme corespunzătoare, coerente, respectând normele ortografice, de punctuaţie şi gramaticale la înregistrarea în registrul de consultaţii şi pentru informarea medicului veterinar: verbal, scris, mesager.- Funcţie: scrisori.- Claritate: diagrame.- Verificare: corectare, redactare, editarea textului.- Norme: specifice lucrului cu animalele de companie, utilizării instrumentarului, boli profesionale.
17.1 Selecteazăprincipalele boliparazitare.
Boli: - Trichomonoza bovină, Coccidioze, Toxoplasmoza Fascioloza, Cestodozele rumegătoarelor şi carnivorelor, Cenuroza, Hidatidoza, Cisticercoza, Dictiocauloza, Strongilatozele gastrointestinale la rumegătoare, Ascaridoza, Trichineloza, Scabiile, Estroza, Malofagoza, Hematopinoza, Tricofiţia; Clasificare: - Protozooze -mastigoforoze, sporozooze; - Helmintoze - trematodoze, cestodoze, nematodoze; - Arahnoentomoze – ectoparazitare, miaze; - Micoze;Importanţa: - pierderi economice, transmitere la om.
17.2 Argumentează etiopatogeneza în bolile parazitare.
Parazit: - denumire, morfologie, dimorfism sexual, hrănire locul de parazitare; Ciclul biologic: - stadii de dezvoltare, înmulţire asexuată şi sexuată;Acţiune:-mecanică-iritativă, spoliatoare, toxică, antigenică inoculatoare.
42
17.3 Investighează epizootologia în bolile parazitare
Animale: - speciile şi categoriile de animaleFactori: - vârsta, rasa, alimentaţia, starea de întreţinere, condiţiile geoclimatice , factorii social-economici;Forme:- ouă, larve, nimfe, adulţi;Contaminare : - contact direct, monta, ingerareaelementelor parazitare infestante, ingerarea unor gazde intermediare;Extindere : sporadic, enzootic, sezonier, permanent.
17.5 Analizează elementelede diagnostic în bolile parazitare.
Diagnostic:- examen clinic, epizootologic şi de laborator;Microscopic:- larve, adulţi (trichineloscopia);Macroscopic: - aspecte morfologice;Coproparozitologic: - metoda Willis, metoda Baerman;Echipamente : - microscop, sticlărie, trusă Baerman, instrumentar;Norme:- specifice lucrărilor de laborator, lucrului cu animalele;Tehnologia informaţiei: - internet, softuri.
17.6 Execută tratamente antiparazitare
Tratamente: - profilactice şi curativeInstrucţiuni:- indicaţii, contraindicaţii, mod de administrare şi de păstrare ;Calcularea: - regula de trei simplă;Norme: - specifice manipulării şi administrării medicamentelor şi contenţiei animalelor;Tehnologia informaţiei: - internet, softuri.
III. Sugestii metodologice
1. Explicarea corelaţiilor între competenţe şi conţinuturi
Competenţele pentru abilităţile cheie, competenţele tehnice generale şi competenţele
tehnice specializate se formează prin pregătire practică, stagii de pregătire practică şi
instruire teoretică.
Conţinuturile corespunzătoare competenţelor se corelează cu numărul de credite
pentru unităţile de competenţe care corespund numărului de ore din planul de învăţământ
pentru cele două tipuri de instruire. Pentru pregătirea practică la
modulul ,,Parazitologia” sunt alocate 96 ore care reprezintă laboratorul
tehnologic. Orele de laborator tehnologic se efectuează de către profesorul medic
veterinar.
Prezentăm în continuare modul de parcurgere, în ordine cronologică, a conţinutului,
care de fapt reprezintă baza planificării calendaristice.
43
Nr.crt.
Tema Numărul de ore alocateInstruire teoretică Laborator
tehnologicA. ProtozoozeI. Mastigoforoze 61. Trichomonoza bovină 1II Sporozooze 122. Coccidioze 33. Toxoplasmoza 1B. Helmintoze III. Trematodoze 124. Fascioloza 2IV. Cestodoze 125. Cestodozele rumegătoarelor 26. Cestodozele carnivorelor 27. Cenuroza 18. Cisticercoza 29. Hidatidoza 2V. Nematodoze 1810. Dictiocauloza 211. Strongilatozele gastrointestinale ale
rumegătoarelor2
12. Ascaridoza 213. Trichineloza 2C. ArahnoentomotozeVI. Arahnoze 1214. Scabiile 315. Malofagoza 116. Hematopinoza 1VII. Entomoze 1217. Estroza 2D. Micoze 1218. Tricofiţia 2
Total 33 9619. Pregătirea: consultă surse (baze de
date,manuale, articole, reviste de specialitate), pune întrebări altor persoane, selectează informaţiileOrganizarea: succesiunea logică, locul prezentării, adecvarea la audienţă, forma prezentării, realizarea electronică (aplicaţii de tip “power point” sau altele). Tehnici de captare a atenţiei: suport
44
non-verbal (imagine, grafică), exemplificări, gestică, mimică asociată, pronunţie, intonaţie.
20. Funcţie:instrucţiuni, manuale, scrisori sau rapoarte ;Pregătire: stiluri şi formecorespunzătoare anumitor scopuri şi audienţe, organizarea materialului; Claritate şi acurateţe:norme ortografice şi de punctuaţie, reguli gramaticale, coerenţă, folosirea imaginilor, aschemelor, graficelor şi diagramelor ; Verificare: corectarea, redactarea, editarea textului.
Numărul de ore alocat pe teme este orientativ, rămâne la latitudinea profesorului să
decidă asupra repartizării orelor în funcţie de condiţiile şi cerinţele concrete din unitatea
şcolară.
Prezentarea bolilor se va face după planul de expunere specific bolilor parazitare,
începând cu definiţia şi terminând cu profilaxia, incluzând toate elementele de conţinut
ale Parazitologiei, dar şi conţinuturile unităţii de competenţe cheie “Comunicare”,
cuprinse în tabelul de corelare a competenţelor şi conţinuturilor.
2. Sugestii cu privire la procesul şi metodele de predare / învăţare
Curriculum-ul şcolar pentru modulul ,, Parazitologia” se studiază în clasa a XI-a, liceu
tehnologic, într-un număr total de 129 ore din care instruire teoretică 33 ore şi laborator
tehnologic 96 ore.
Pregătirea practică la calificarea tehnician veterinar este efectuată în totalitate de către
profesorul medic veterinar. Ea se organizează săptămânal, în una din zile, 6 ore,
reprezentând pregătirea practică curentă.
Pentru formarea competenţelor individuale definite în Standardul de Pregătire
Profesională, şi în mod deosebit a competenţelor de execuţie, pregătirea practică se
organizează pe grupe de minimum 10 elevi şi se execută în laboratoarele de patologie
veterinară, în ferma didactică, la clinicile şi dispensarele medicale veterinare, la agenţii
economici cu profil zootehnic, sub îndrumarea profesorilor medici veterinari.
45
Proiectarea curriculum-ului şcolar s-a făcut după un model nou centrat pe competenţe
cheie, competenţe tehnice generale şi competenţe tehnice specializate.
La baza elaborării curriculum-ului a stat Standardul de Pregătire Profesională,
respectiv unitatea de competenţe ,,Parazitologia” cuantificată cu 2 credite.
Unitatea de competenţe are în structura sa nivelul, valoarea creditului, competenţe,
criterii de performanţă, condiţii de aplicabilitate şi probe de evaluare. La nivelul 3
complexitatea criteriilor de performanţă şi a condiţiilor de aplicabilitate pentru abilităţile
cheie creşte, astfel încât să asigure o integrare mai rapidă a absolvenţilor pe piaţa muncii
sau să le permită să continue pregătirea la nivel superior. De aceea abilităţile cheie ca
“Gândire critică şi rezolvare de probleme” şi “Comunicare”, trebuie formate şi
aprofundate, fiind importante pentru asigurarea flexibilităţii, adaptabilităţii şi mobilităţii
pe piaţa muncii.
Pentru aplicarea curriculum-ului de clasa a XI-a procesul de predare – învăţare
trebuie să fie focalizat pe formarea competenţelor cheie şi a competenţelor tehnice
specializate cerute de nivelul trei, calificarea ,,tehnician veterinar”.
Utilizarea unor metode cu activitatea didactică centrată pe elev cum sunt: studiul de
caz, brainstormingul cu toate variantele sale (Philips 6.6, 3.5.6, turul galeriilor), jocul de
rol, descoperirea, problematizarea, mozaicul, lucrul pe staţiuni asigură eficientizarea
procesului de învăţare şi permit contextualizarea şi agregarea competenţelor cheie cu cele
tehnice specializate. De asemenea ele dezvoltă la elevi gândirea logică, cauzală, analitică,
critică, imaginaţia, creativitatea şi îi deprind să colaboreze şi să coopereze în cadrul
echipei.
Procesul de predare – învăţare este centrat pe formarea competenţelor cheie şi a
competenţelor tehnice specializate. Pentru dobândirea competenţelor individuale cheie şi
tehnice specializate se impune implicarea responsabilă atât a profesorilor cât şi a
elevilor, prin folosirea unor strategii didactice adecvate în desfăşurarea orelor care să
capteze atenţia elevilor şi să le permită acestora un grad de independenţă şi oportunităţi
de a lua anumite decizii în ceea ce priveşte propriul proces de învăţare.
De aceea demersul didactic depus de medicul veterinar trebuie să fie focalizat spre
atingerea acestor competenţe individuale cerute de calificarea ,, tehnician veterinar”.
46
Acest deziderat se poate realiza numai printr-o proiectare riguroasă a activităţii
didactice şi folosirea celor mai adecvate metode şi mijloace de învăţământ care să
răspundă stilurilor de învăţare de nivel 3, care să ofere posibilitatea de a opta pentru un
procedeu sau altul, de a reflecta asupra lucrurilor nou învăţate şi care să le dea
sentimentul realizării şi succesului.
Pentru eficientizarea procesului de predare – învăţare, profesorul trebuie să-şi
proiecteze din timp activitatea didactică prin elaborarea de fişe de lucru, fişe de
documentare, fişe de observaţie, probe de evaluare şi autoevaluare, prin pregătirea
materialelor, instrumentarului, aparaturii, echipamentelor necesare precum şi a spaţiului
de lucru.
Numai astfel, prin asigurarea resurselor materiale, elevii pot să dobândească
cunoştinţele şi abilităţile cerute de competenţele cheie şi competenţele tehnice
specializate definite.
Exemplificăm printr-o lecţie în care se vizează formarea competenţei de a executa
tratamente antiparazitare. Să presupunem că evoluează coccidioza într-o crescătorie de
păsări.
Pentru aceasta sugerăm următorul scenariu didactic:
Se organizează clasa pe grupe şi puncte de lucru;
Punctele de lucru sunt spaţiile cu păsări de diverse vârste, dar mai ales pui
şi tineret aviar.
Fiecare grupă ia în primire un lot de păsări.
Profesorul trece pe la fiecare grupă şi dă informaţii despre starea de
sănătate a lotului de păsări, solicitând efectuarea examenului
coproparazitologic şi propuneri pentru tratament.
Elevii examinează păsările, execută un examen coproparazitologic pentru depistarea
oochiştilor care va fi pozitiv, după care propun diferite medicamente pentru tratarea
coccidiozei.
Fiecare elev îşi argumentează propunerea făcută din punct de vedere al eficacităţii dar
şi a eficienţei economice. Împreună cu profesorul se aleg medicamentele cele mai
eficace, motivându-se alegerea pentru fiecare lot în parte, în funcţie de gravitatea
evoluţiei bolii.
47
Grupa de elevi administrează medicamentele selectate, fiecare elev execută
tratamentul formându-şi astfel competenţa respectivă.
Metoda dominantă în acest scenariu este studiul de caz, acompaniată de observare,
descoperire, conversaţie euristică, algoritmizare, problematizare şi exerciţiul practic.
3. Sugestii cu privire la utilizarea instrumentelor de evaluare
Măsura în care se formează competenţele cheie şi competenţele tehnice specializate
din Standardul de Pregătire Profesională este scoasă în evidenţă de evaluare.
Se pot utiliza metodele clasice de evaluare, dar şi cele alternative cum sunt:
observarea sistematică a elevului, investigarea, proiectul, portofoliul elevului, pentru care
profesorul trebuie să elaboreze instrumentele de evaluare.
Autoevaluarea este o metodă utilizată tot mai frecvent, pentru a stimula elevii să-şi
formeze şi să-şi exprime opinii proprii.
Evaluarea formativă este esenţială pentru procesul de predare – învăţare eficient.
Elevii şi profesorii trebuie să ştie ce progrese se fac pentru atingerea competenţelor.
Evaluarea sumativă asigură dovezi pentru elevi, angajatori şi instituţii educaţionale
despre realizările unui elev în ceea ce priveşte cunoştinţele, înţelegerea şi abilităţile după
criterii definite.
Instrumentele de evaluare trebuie elaborate în corelare cu criteriile de performanţă,
condiţiile de aplicabilitate şi cu probele de evaluare din Standardul de Pregătire
Profesională.
Evaluarea elevilor se face numai pentru dobândirea competenţelor specificate în
Standardul de Pregătire Profesională. Demonstrarea unei alte abilităţi în afara celor din
competenţele specificate este lipsită de semnificaţie în cadrul evaluării.
Evaluarea implică şi probe practice, de aceea instrumentul de evaluare cel mai
recomandat este fişa de observaţie. În această fişă se bifează câte o căsuţă de fiecare dată
când s-a demonstrat buna realizare a unei sarcini. În momentul în care s-au bifat toate
căsuţele, evaluarea s-a încheiat cu succes.
Instrumentele de evaluare trebuie să fie adecvate scopului urmărit şi să permită
elevilor să demonstreze că au atins Standardele de Pregătire Profesională pentru unitatea
48
de competenţe definită. Multitudinea instrumentelor de evaluare solicită din partea
elevilor să formuleze răspunsuri sau să aleagă răspunsuri corecte.
Probele de evaluare pot fi orale, scrise şi practice în funcţie de cerinţele unităţii de
competenţe şi în concordanţă cu probele de evaluare formulate în Standardul de Pregătire
Profesională.
Instrumentele de evaluare se elaborează în corelaţie cu criteriile de performanţă şi
condiţiile de aplicabilitate ale competenţei individuale din Standardul de Pregătire
Profesională pentru calificarea ,,tehnician veterinar”, nivelul trei.
Exemplu:
Unitatea de competenţe: 17. Parazitologia
Competenţa 17.2. Argumentează etiopatogeneza în bolile parazitare
Criterii de performanţă
a) Identificarea paraziţilor.
Probă orală1A. Denumiţi 4 paraziţi care produc cestodozele larvare la animale:
Nr.crt.
Denumirea paraziţilor Evaluator Data
1.2.3.4.
Probă scrisă2 A. Descrieţi caracterele morfologice ale parazitului Ascaris suum
Nr.crt.
Caractere morfologice
Descriere Evaluator Data
1. Formă 2. Dimensiuni 3. Extremităţi 4. Culoare
49
Probă orală3A. Enumeraţi clasele de helminţi în care reprezentanţii nu prezintă dimorfism sexual
Nr.crt.
Clasa Evaluator Data
1.2.
Probă scrisă4A. Descrieţi modul de hrănire al helminţilor
Nr.crt.
Helminţi Hrănire Evaluator Data
1. Trematode 2. Cestode 3. Nematode
Probă orală5A. Enumeraţi aparatele şi ţesuturile în care se localizează helminţii.
Nr.crt.
Aparate şi ţesuturi Evaluator Data
1.2.3.4.5.6.7.
b) Analizarea ciclului biologic al paraziţilor
Probă orală1B. Enumeraţi 3 stadii de dezvoltare ale helminţilor
Nr.crt.
Stadii de dezvoltare Evaluator Data
1.2.3.
Probă scrisă2B. Descrieţi ciclul biologic al Fasciolei haepatica
Nr.crt.
Ciclul biologic al Fasciolei haepatica Evaluator Data
50
c) Specificarea modului de acţiune al paraziţilor asupra gazdelor.
Probă orală1C. Prezentaţi tipurile de acţiune ale parazitului Ascaris suum asupra gazdelor.
Nr.crt.
Acţiunea parazitului Ascaris suum asupra gazdelor
Evaluator Data
1.2.3.4.5.
Probă scrisă2C. Descrieţi acţiunea mecanică iritativă a helminţilor
Nr.crt.
Acţiunea mecanică iritativă Exemple Evaluator Data
Probă orală3C. Specificaţi acţiunea spoliatoare şi inoculatoare a helminţilor
Nr.crt.
Acţiunea helminţilor
Descriere Exemple Evaluator Data
1. Spoliatoare
2. Inoculatoare
Probă orală4C. Descrieţi acţiunea toxică şi antigenică a helminţilor
Nr.crt.
Acţiuneahelminţilor
Descriere Exemple Evaluator Data
1. Toxică2. Antigenică
Evaluarea se poate face şi printr-un test cu itemi obiectivi, semiobiectivi, subiectivi.
51
MODULUL V - ANATOMIA PATOLOGICĂ ŞI FIZIOPATOLOGIA
Modulul “Anatomia patologică şi fiziopatologia” reprezintă unitatea de competenţe
tehnice specializate „Anatomia patologică şi fiziopatologia” şi este integrat în stagii de
pregătire practică din cultura de specialitate, clasa a XI- a, liceu tehnologic, pentru
calificarea tehnician veterinar, nivel trei. Modulul „Anatomia patologică şi
fiziopatologia” se studiază într-un număr de 48 de ore efectuate de către profesorul medic
veterinar.
Modulul „Anatomia patologică şi fiziopatologia” reprezintă unitatea de competenţe
tehnice specializate „Anatomia patologică şi fiziopatologia”. Deşi această unitate de
competenţe nu se agregă sau contextualizează cu o unitate de competenţe pentru
abilităţile cheie, considerăm oportun să menţionăm şi aici, unităţile de competenţe cheie
care se formează în clasa a XII –a, nivelul trei, calificarea “tehnician veterinar”. Acestea
sunt:
2. Comunicare
4. Gândire critică şi rezolvare de probleme
Subliniem că unităţile de competenţe pentru abilităţile cheie se formează şi se
aprofundează în fiecare modul, în principal pe instruire practică, dar se evaluează o
singură dată, la modulul în care au fost agregate. În prologul programei este prezentat
tabelul nr. 1, privind lista unităţilor cheie şi modulelor unde sunt parcurse şi evaluate.
Profesorul medic veterinar are obligaţia să cunoască conţinutul unităţilor de competenţe
cheie de la nivelul trei şi să-l implementeze în cadrul modulului “Anatomia patologică şi
fiziopatologia” pentru formarea abilităţilor cheie. De fapt, unităţile de competenţe tehnice
generale şi specializate reprezintă suportul pe care se formează şi se evaluează
competenţele pentru abilităţile cheie.
Programa se citeşte liniar datorită asocierii dintre competenţele individuale şi
conţinuturi. Fiecărei unităţi de competenţe îi corespund competenţe individuale formulate
în Standardul de Pregătire Profesională. Conţinuturile tematice asociate competenţelor
individuale tehnice specializate permit realizarea acestora. Pe baza conţinuturilor din
52
programă, sunt realizate competenţele individuale tehnice specializate. În programă sunt
recomandate diverse activităţi de învăţare care se pretează la modulul “Anatomia
patologică şi fiziopatologia” şi în special la pregătirea de specialitate, însă, profesorul îşi
poate alege alte activităţi metodice adecvate condiţiilor concrete din clasă şi care permit
realizarea conţinuturilor.
Programa şcolară reprezintă elementul de bază în realizarea proiectării didactice, ceea
ce presupune lecturarea cu atenţie a ei, astfel încât să se aibă în vedere modul de
parcurgere în ordine cronologică a conţinutului prezentat în aliniatul 1 din capitolul III,
“Sugestii metodologice”. Pentru ca programa să-şi dovedească din plin utilitatea în
proiectare, ea trebuie studiată în corelaţie cu Standardul de Pregătire Profesională în care
sunt stipulate criteriile de performanţă, competenţele individuale şi probele de evaluare,
necesare înregistrării performanţelor elevilor.
Din tabelul “Lista unităţilor cheie şi a modulelor unde sunt parcurse şi evaluate” aflat în
prefaţa programei, observăm că modulul “Anatomia patologică şi fiziopatologia” nu se
agregă cu nici o unitate de competenţă pentru abilităţile cheie.
Lista unităţilor de competenţe relevante pentru modul
Unităţi de competenţe tehnice specializate
13. Anatomia patologică şi fiziopatologia
Unităţile de competenţe se tratează complet şi se evaluează la modulul ,,Anatomia
patologică şi fiziopatologia”.
II. Tabelul de corelare a competenţelor şi conţinuturilor
Unităţidecompetenţe
Competenţe individuale
Conţinuturi tematice
53
13. Anatomia patologică şi fiziopatologia
13. Anatomia patologică şi fiziopatologia
13.1. Execută necropsia diferenţiat pe specii de animale
Tehnica necropsiei Semnele morţii: - suprimarea respiraţiei, activităţii cardiace, încetarea mişcării şi contracţiilor musculare, dispariţia reflexelor şi încetarea secreţiilor Modificările cadaverice : - acidifierea organismului, răcirea cadavrului, rigiditatea cadaverică, modificări post-mortale , descompunerea cadaverică.Instrumentar: - trusa de necropsie.Necropsia : - etape (examen exterior, incizii, jupuire, examenul cavităţilor, eviscerare).Recoltare: - organe, os lung, sânge, urină, secreţii, lichide patologice, lapte, recipienţi, termosuri.Ambalare:- pungi de plastic, cutii, eprubete, tifon.Norme: - specifice utilizării instrumentarului, manipulării cadavrelor, boli profesionale.
13.2. Analizeazămodificările localeale ciculaţieisanguine, limfatice şi a lichiduluiinterstiţial.
Modificări circulatorii localeTulburări: - ischiemia, congestia, hemoragia, tromboza, embolia, infarctul, edemul, ( caracteristici ale fiecărei tulburări )Cauze: - factori fizici, chimici, mecanici, biologici.
13.3. Analizeazămodificările demetabolism şiinflamaţiile.
Modificări de metabolism şi inflamatoriiTulburări de metabolism : - atrofia (fiziologică, patologică); - distrofia (granulară, vacuolară, hialină, amiloidă, cornoasă, mineraloprotidică); - necroza (de coagulare, de cazeificare, de lichefiere), - gangrena (umedă, uscată şi gazoasă).Inflamaţii : - alterative, exsudative, proliferative.Cauze:- agenţi mecanici, fizici, chimici, biologici.Aspect:- volum, greutate, consistenţă, funcţie. Tipuri : - necrotică, seroasă, hemoragică, pseudomembranoasă, purulentă, infiltrativă, granulomatoasă (caracteristici ale fiecărui tip).
54
13.4. Investighează procesele bioplastice.
Procese bioplasticeClasificare: - de adaptare, de apărare, de reconstrucţie;Cauze: - fiziologice, patologice, hormonale.Procese: - hipertrofia (fiziologică, patologică) - regenerarea (fiziologică, patologică, completă, incompletă, a diferitelor ţesuturi) - cicatrizarea (primară, secundară).
III. Sugestii metodologice
1. Explicarea corelaţiilor între competenţe şi conţinuturi
Competenţele pentru abilităţile cheie, competenţele tehnice generale şi competenţele
tehnice specializate se formează prin pregătire practică, stagii de pregătire practică şi
instruire teoretică.
Conţinuturile corespunzătoare competenţelor se corelează cu numărul de credite
pentru unităţile de competenţă care corespund numărului de ore din planul de învăţământ
pentru cele trei tipuri de instruire. Pentru pregătirea practică la modulul ,,Anatomia
patologică şi fiziopatologia” sunt alocate 48 ore care reprezintă laboratorul tehnologic.
Orele de laborator tehnologic se efectuează de către medicul veterinar.
Prezentăm în continuare modul de parcurgere, în ordine cronologică, a conţinutului,
care de fapt reprezintă baza planificării calendaristice.
Nr.crt.
Tema Laboratortehnologic
I.1.
Tehnica necropsiei • Semnele morţii• Modificările cadaverice▪ Necropsia
6
II. Modificările locale ale circulaţiei sanguine, limfatice şi ale lichidului tisular: cauze, caracteristici.
18
2. • Ischemia 3. • Congestia 4. • Hemoragia 5. • Tromboza 6. • Embolia 7. • Infarctul
55
8. • Edemul III. Modificările produse de tulburările de metabolism 69. • Atrofia10. • Distrofia11. • Necroza12. • Gangrena IV. Inflamaţiile 1213. • Definiţie , clasificare, cauze14. • Inflamaţii alterative: necrotică15. • Inflamaţii alterative: necrotică16. • Inflamaţii exsudative:
- seroasă- hemoragică- pseudomembranoasă
purulentă17. • Inflamaţii proliferative: • infiltrative
• granulomatoaseV. Procese bioplastice 618. Clasificare, cauze, procese
19. • Hipertrofia20. • Regenerarea21. • Cicatrizarea
Total 48
Numărul de ore alocat pe teme este orientativ, rămâne la latitudinea profesorului să
decidă asupra repartizării orelor în funcţie de condiţiile şi cerinţele concrete din unitatea
şcolară.
Prezentarea proceselor şi modificărilor morfopatologice se va face după schema de
expunere – definiţie, cauze, mecanisme de producere, modificări, urmări pentru
organism.
2. Sugestii cu privire la procesul şi metodele de predare / învăţare
Curriculum-ul şcolar pentru modulul ,,Anatomia patologică şi fiziopatologia” se
studiază în clasa a XI -a, liceu tehnologic, într-un număr total de 48 ore în cadrul
laboratorului tehnologic.
Pregătirea practică la calificarea “tehnician veterinar” este efectuată în totalitate de
către profesorul medic veterinar. Ea se organizează sub formă de stagii de pregătire,
comasat, câte 1-2 săptămâni, pe grupe de minimum 10 elevi şi se efectuează în
56
laboratoare, cabinete, ferma didactică, clinici şi dispensare medicale veterinare, la agenţii
economici cu profil zootehnic sub îndrumarea profesorilor medici veterinari.
Proiectarea curriculum-ului şcolar s-a făcut după un model nou centrat pe competenţe
cheie, competenţe tehnice generale şi competenţe tehnice specializate.
La baza elaborării curriculum-ului a stat Standardul de Pregătire Profesională,
respectiv unitatea de competenţe ,,Anatomia patologică şi fiziopatologia” cuantificată cu
1 credit.
Unitatea de competenţe are în structura sa nivelul, valoarea creditului, competenţe,
criterii de performanţă, condiţii de aplicabilitate şi probe de evaluare. La nivelul 3
complexitatea criteriilor de performanţă şi a condiţiilor de aplicabilitate pentru abilităţile
cheie creşte, astfel încât să asigure o integrare mai rapidă a absolvenţilor pe piaţa muncii
sau să le permită să continue pregătirea la nivel superior. De aceea abilităţile cheie ca
“Gândire critică şi rezolvare de probleme” şi “Comunicare” trebuie formate şi
aprofundate, fiind importante pentru asigurarea flexibilităţii, adaptabilităţii şi mobilităţii
pe piaţa muncii.
Pentru aplicarea curriculum-ului de clasa a XI -a procesul de predare – învăţare
trebuie să fie focalizat pe formarea competenţelor cheie şi a competenţelor tehnice
specializate cerute de nivelul trei, calificarea ,,tehnician veterinar”.
Utilizarea unor metode cu activitatea didactică centrată pe elev cum sunt: studiul de
caz, brainstormingul cu toate variantele sale (Philips 6.6, 3.5.6, turul galeriilor), jocul de
rol, descoperirea, problematizarea, mozaicul, lucrul pe staţiuni asigură eficientizarea
procesului de învăţare şi permit contextualizarea şi agregarea competenţelor cheie cu cele
tehnice specializate. De asemenea ele dezvoltă la elevi gândirea logică, cauzală, analitică,
critică, imaginaţia, creativitatea şi îi deprind să colaboreze şi să coopereze în cadrul
echipei.
Procesul de predare – învăţare este centrat pe formarea competenţelor cheie şi a
competenţelor tehnice specializate. Pentru dobândirea competenţelor individuale cheie şi
tehnice specializate se impune implicarea responsabilă atât a profesorilor cât şi a
elevilor, prin folosirea unor strategii didactice adecvate în desfăşurarea orelor care să
capteze atenţia elevilor şi să le permită acestora un grad de independenţă şi oportunităţi
de a lua anumite decizii în ceea ce priveşte propriul proces de învăţare.
57
De aceea demersul didactic depus de profesorul medic veterinar trebuie să fie focalizat
spre atingerea acestor competenţe individuale cerute de calificarea ,,tehnician veterinar”.
Acest deziderat se poate realiza numai printr-o proiectare riguroasă a activităţii
didactice şi folosirea celor mai adecvate metode şi mijloace de învăţământ care să
răspundă stilurilor de învăţare de nivel 3, care să ofere posibilitatea de a opta pentru un
procedeu sau altul, de a reflecta asupra lucrurilor nou învăţate şi care să le dea
sentimentul realizării şi succesului.
Pentru eficientizarea procesului de predare – învăţare, profesorul trebuie să-şi
proiecteze din timp activitatea didactică prin elaborarea de fişe de lucru, fişe de
documentare, fişe de observaţie, probe de evaluare şi autoevaluare, prin pregătirea
materialelor, instrumentarului, aparaturii, echipamentelor necesare precum şi a spaţiului
de lucru.
Numai astfel, prin asigurarea resurselor materiale, elevii pot să dobândească
cunoştinţele şi abilităţile cerute de competenţele cheie şi competenţele tehnice
specializate definite.
Exemplificăm printr-o lecţie în care se vizează formarea competenţei de a analiza
inflamaţiile.
Pentru aceasta sugerăm următorul scenariu didactic:
Se organizează clasa pe echipe ( 2-3 elevi);
Se organizează module de lucru (staţiuni) în laboratorul de patologie
veterinară;
În fiecare staţiune de lucru se găsesc fişe de documentare (descrierea
tipului de inflamaţie), fişe de lucru (despre caracteristicile, cauzele şi
mecanismele de producere a inflamaţiilor), piese proaspete sau conservate
cu inflamaţia respectivă, imagini;
Numărul staţiunilor corespunde cu numărul tipurilor de inflamaţii studiate;
Se organizează şi o staţiune de rezervă pentru elevii foarte buni, cu un tip
de inflamaţie mai rar întâlnită;
Echipele de elevi se rotesc astfel încât la finalul orei (orelor) fiecare echipă
şă fi parcurs toate staţiunile (nu este obligatoriu staţiunea de rezervă).
58
În fiecare staţiune elevii se documentează din fişa de documentare,
observă şi descoperă caracteristicile tipului de inflamaţie, le diferenţiază
de cele ale altor inflamaţii, rezolvă sarcinile din fişele de lucru, solicită
ajutor dacă este cazul, fac comparaţii şi bifează staţiunea parcursă într-o
fişă de evidenţă specială.
În final echipele sunt solicitate să prezinte soluţiile la fişele de lucru din fiecare staţiune.
Se discută, se fac observaţii şi împreună cu profesorul se decide asupra soluţiei corecte.
La finalul activităţii elevii vor fi capabili să caracterizeze şi să identifice tipurile de
inflamaţii.
Metoda dominantă în acest scenariu este lucrul pe staţiuni, acompaniată de
observare, descoperire, problematizare şi conversaţia euristică.
Într-o astfel de lecţie, profesorul supraveghează, îndrumă, dirijează şi intervine în
corectarea soluţiilor date de elevi, activitatea didactică fiind centrată pe elev.
3. Sugestii cu privire la utilizarea instrumentelor de evaluare
Măsura în care se formează competenţele cheie şi competenţele tehnice specializate
din Standardul de Pregătire Profesională este scoasă în evidenţă de evaluare.
Se pot utiliza metodele clasice de evaluare, dar şi cele alternative cum sunt:
observarea sistematică a elevului, investigarea, proiectul, portofoliul elevului, pentru care
profesorul trebuie să elaboreze instrumentele de evaluare.
Autoevaluarea este o metodă utilizată tot mai frecvent, pentru a stimula elevii să-şi
formeze şi să-şi exprime opinii proprii.
Evaluarea formativă este esenţială pentru procesul de predare – învăţare eficient.
Elevii şi profesorii trebuie să ştie ce progrese se fac pentru atingerea competenţelor.
Evaluarea sumativă asigură dovezi pentru elevi, angajatori şi instituţii educaţionale
despre realizările unui elev în ceea ce priveşte cunoştinţele, înţelegerea şi abilităţile după
criterii definite.
Instrumentele de evaluare trebuie elaborate în corelare cu criteriile de performanţă şi
cu probele de evaluare din Standardul de Pregătire Profesională.
59
Evaluarea elevilor se face numai pentru dobândirea competenţelor specificate în
Standardul de Pregătire Profesională. Demonstrarea unei alte abilităţi în afara celor din
competenţele specificate este lipsită de semnificaţie în cadrul evaluării.
Evaluarea implică şi probe practice, de aceea instrumentul de evaluare cel mai
recomandat este fişa de observaţie. În această fişă se bifează câte o căsuţă de fiecare dată
când s-a demonstrat buna realizare a unei sarcini. În momentul în care s-au bifat toate
căsuţele, evaluarea s-a încheiat cu succes.
Instrumentele de evaluare trebuie să fie adecvate scopului urmărit şi să permită
elevilor să demonstreze că au atins Standardele de Pregătire Profesională pentru unitatea
de competenţe definită.
Multitudinea instrumentelor de evaluare solicită din partea elevilor să formuleze
răspunsuri sau să aleagă răspunsuri corecte.
Probele de evaluare pot fi orale, scrise şi practice în funcţie de cerinţele unităţii de
competenţe şi de probele specificate în Standardul de Pregătire Profesională.
Instrumentele de evaluare se elaborează în corelaţie cu criteriile de performanţă şi
condiţiile de aplicabilitate ale competenţei individuale din Standardul de Pregătire
Profesională pentru calificarea ,,tehnician veterinar”, nivelul trei.
Exemplu:
Unitatea de competenţe: 13. Anatomia patologică şi fiziopatologia
Competenţa: 13.2. Analizează modificările locale ale circulaţiei sangvine, limfatice
şi ale lichidului interstiţial.
Criterii de performanţă:
a) Investigarea tulburărilor locale ale circulaţiei sangvine, limfatice şi ale
lichidului interstiţial.
Probă scrisăItemi obiectiviItemi cu alegere multiplă:
Încercuiţi răspunsul corect:În hiperemia venoasă organele sau ţesuturile au:a. temperatura scăzutăb. volumul redusc. consistenţă mărită
60
Itemi dualiÎncercuiţi litera A dacă afirmaţia este corectă şi litera F dacă afirmaţia este falsăA F Sufuziunile corespund unor hemoragii punctiformeA F În hiperemia activă organele sau ţesuturile au temperatura scăzutăA F Epistaxisul reprezintă hemoragia la nivelul cavităţilor nazaleA F Hematemeza reprezintă eliminarea sângelui prin vomă
Itemi de tip perecheMarcaţi prin săgeţi corespondenţa între noţiunile din cele două coloane
rinoragie hemoragie în cavitatea toracică echimoze hemoragia stomacului hemoptizie fecale hemoragice negricioase melenă hemoragia pulmonară gastroragie pete hemoragice hemotorax hemoragia nazală
Itemi semiobiectivi:Cu răspuns scurt:Acumularea de sânge într-o cavitate nou formată poartă denumirea de …………………
De completareInfarctul este o ………1…….., provocată de împiedicarea …………2………….. sângelui într-o …………3……………..
Eseu structuratPrezentaţi modificările vizibile ale organelor cu hiperemie activă:
Nr.crt.
Modificări ale organelor Evaluator Data
AritmogrifProbă scrisăCe ştiu despre modificările locale ale circulaţiei sanguine, limfatice şi ale lichidului tisular? A
1
2
3
61
4
5
6
7
8
9
BA – B – scurgerea sângelui în afara vasului sanguin1 – scăderea cantităţii de sânge într-o zonă2 – eliminarea sângelui prin fecale3 - acumularea de sânge într-o cavitate nou formată4 – prezenţa şi circulaţia prin sânge a unui corp străin5 – coagularea sângelui într-un vas în timpul vieţii animalului6 – transportul în interiorul organismului a unor elemente celulare vii în alte organe sau ţesuturi7 – acumularea unei cantităţi mai mare de sânge într-un teritoriu8 – o necroză într-un teritoriu limitat dintr-un ţesut sau organ9 – hemoragii prin ruperea vasului sanguin.
b) Argumentarea cauzelor şi a mecanismelor de producere a tulburărilor locale, precum şi urmările pentru organismul animal.
Probă scrisă• În producerea congestiei pasive cauzele acţionează asupra:a. circulaţiei de întoarcereb. circulaţiei arterialec. circulaţiei lichidului interstiţial
• Factorii care concură la formarea trombusului sunt:a. creşterea permeabilităţii vasculareb. staza sanguinăc. scăderea presiunii coloid-osmotică
• Hemoragiile per diapedesis apar ca urmare a:a. erodării peretelui vascularb. traumatismelorc. alterării endoteliului vascular
A F Ischemia are efecte diferite în raport cu importanţa organului pentru organism
62
A F Infarctele venoase se produc prin blocarea cordului A F Urmările pentru organism ale hiperemiei active sunt mai dăunătoare decât în cazul celei active A F Una din urmările importante ale emboliei este metastaza.
• Tromboplastina acţionează asupra:a. fibrineib. trombineic. protrombinei
• Modificările fizice ale sângelui în tromboză se referă la:a. agregarea elementelor figurate b. transformarea fibrinogenului în fibrinăc. scăderea cantităţii de oxigen
• Infarctele arteriale pot fi:a. mixteb. asepticec. roşii
Probă orală/scrisă• Prezentaţi cauzele şi mecanismele de producere a emboliilor
Nr.crt.
Embolii Descriere Evaluator Data
1. Cauze2. Mecanism de producere
Probă orală/scrisă• Prezentaţi evoluţia şi terminarea edemelor
Nr.crt.
Edeme Descriere Evaluator Data
1. Evoluţia
2. Terminarea
63
MODULUL VI - BIOTEHNOLOGII MODERNE ÎN CREŞTEREA ANIMALELOR
Modulul “Biotehnologii moderne în creşterea animalelor” este integrat în stagii de
pregătire practică din cultura de specialitate, clasa a XI -a, liceu tehnologic, pentru
calificarea tehnician veterinar, nivel trei. Modulul „Biotehnologii moderne în creşterea
animalelor” se studiază într-un număr de 48 de ore efectuate de către profesorul de
specialitate.
Modulul „Biotehnologii moderne în creşterea animalelor” reprezintă unitatea de
competenţe tehnice generale „Biotehnologii moderne în creşterea animalelor”. Deşi
această unitate de competenţe nu se agregă sau contextualizează cu o unitate de
competenţe pentru abilităţile cheie, considerăm oportun să menţionăm şi aici, unităţile de
competenţe cheie care se formează în clasa a XI –a, nivelul trei, calificarea “tehnician
veterinar”. Acestea sunt :
2. Comunicare
4. Gândire critică şi rezolvare de probleme
64
Subliniem că unităţile de competenţe pentru abilităţile cheie se formează şi se
aprofundează în fiecare modul, în principal pe instruire practică, dar se evaluează o
singură dată, la modulul în care au fost agregate. În prologul programei este prezentat
tabelul nr. 1, privind lista unităţilor cheie şi modulelor unde sunt parcurse şi evaluate.
Profesorul de specialitate are obligaţia să cunoască conţinutul unităţilor de competenţe
cheie de la nivelul trei şi să-l implementeze în cadrul modulului “Biotehnologii moderne
în creşterea animalelor” pentru formarea abilităţilor cheie. De fapt, unităţile de
competenţe tehnice generale şi specializate reprezintă suportul pe care se formează şi se
evaluează competenţele pentru abilităţile cheie.
Programa se citeşte liniar datorită asocierii dintre competenţele individuale şi
conţinuturi. Fiecărei unităţi de competenţe îi corespund competenţe individuale formulate
în Standardul de Pregătire Profesională. Conţinuturile tematice asociate competenţelor
individuale tehnice specializate permit realizarea acestora. Pe baza conţinuturilor din
programă, sunt realizate competenţele individuale tehnice generale şi specializate. În
programă sunt recomandate diverse activităţi de învăţare care se pretează la modulul
“Biotehnologii moderne în creşterea animalelor” şi în special la pregătirea de specialitate,
însă, profesorul îşi poate alege alte activităţi metodice adecvate condiţiilor concrete din
clasă şi care permit realizarea conţinuturilor.
Programa şcolară reprezintă elementul de bază în realizarea proiectării didactice, ceea
ce presupune lecturarea cu atenţie a ei, astfel încât să se aibă în vedere modul de
parcurgere în ordine cronologică a conţinutului prezentat în aliniatul 1 din capitolul III,
“Sugestii metodologice”. Pentru ca programa să-şi dovedească din plin utilitatea în
proiectare, ea trebuie studiată în corelaţie cu Standardul de Pregătire Profesională în care
sunt stipulate criteriile de performanţă, competenţele individuale şi probele de evaluare,
necesare înregistrării performanţelor elevilor.
Din tabelul “Lista unităţilor cheie şi a modulelor unde sunt parcurse şi evaluate” aflat în
prefaţa programei, observăm că modulul “Biotehnologii moderne în creşterea animalelor”
nu se agregă cu nici o unitate de competenţă pentru abilităţile cheie.
Lista unităţilor de competenţe relevante pentru modul:
Unităţi de competenţe tehnice generale:
65
12. Biotehnologii moderne în creşterea animalelor
Competenţele acestei unităţi se tratează complet şi se evaluează la modulul
„Biotehnologii moderne în creşterea animalelor”.
II. Tabelul de corelare a competenţelor şi conţinuturilor:
Unităţi de competenţe
Competenţe individuale
Conţinuturi tematice
12. Biotehnologii moderne în creşterea animalelor
12.1. Optimizează raţiile furajere pentru diferite specii şi categorii de animale
12.1. Optimizează raţiile furajere pentru diferite specii şi categorii de animale
Specii: taurine, cabaline, porcine, ovine, păsări;
Categorii: de producţie (lapte, carne, ouă, lână, muncă);
Raţii calculate în funcţie de:- greutatea corporală;- starea fiziologică;- vârsta;- producţie;- compoziţia chimică a producţiei
(carne, lapte, ouă, lână); Analiza raţiei:
- apetabilitate;- ingestibilitate;- saţietate;- concentraţia în energie şi
proteine;- raportul nutritiv;- raportul Ca/P;
Structura raţiei: Raportul dintre sortimentele de furaje (concentrate, fibroase, suculente);
Calculul eficienţei raţiei în funcţie de:- nivelul de producţie;- utilizarea resurselor furajere;
Raţii optimizate în funcţie de:- greutatea corporală;- producţie;- sezon;- tipul de furaj;- structură şi analiză;
Tehnologia informaţiei:- softuri;
66
12. Biotehnologii moderne în creşterea animalelor
12. Biotehnologii moderne în creşterea animalelor
12.2. Verifică întreţinerea şi îngrijirea animalelor
▪ Igienă corporală: - pansajul- ustensile: ţesală, perie, pieptene, burete, cârpe- igiena copitelor şi
unghiilor (trusa de copite şi unghii)
▪ Igienizare adăposturi: - mecanică, chimică, ustensile specifice, soluţii dezinfectante.▪ Sisteme: - gospodăresc, semiintensiv, intensiv (avantaje, dezavantaje).Norme: specifice lucrului cu animalele, administrării soluţiilor dezinfectante.
12.3. Analizează producţiile animaliere
▪ Importanţă: - economică, alimentară, biologică, sanitară.▪ Factori: - genetici şi fiziologici
- de mediu natural- de mediu artificial- de ordin tehnologic- de ordin organizatoric şi economic
▪ Obţinere: - producţia de lapte – mulgere
- producţia de carne: - sacrificare- producţia de ouă- producţia de lână: - tunsul
- producţia de piei, pielicele, blănuri: - sacrificare
- producţia de miere: -
extragereNorme: specifice lucrărilor de obţinere a produselor animaliere.
12.4. Aplică metode moderne de reproducţie la animale.
Importanţa fertilizării la animale:- economică;- ştiinţifică;- zootehnică;- sanitar-veterinară;
Tehnica transferului de embrioni la animale:
67
- timpii operatori în operaţia de transfer de embrioni;
Metode de pregătire a animalelor pentru transferul de embrioni:- nutriţională;- hormonală;
Observaţia animalelor acceptoare:- incompatibilităţi;- avorturi;
Tehnologia informaţiei:- softuri;- internet;
Norme specifice lucrului cu animale, utilizării instrumentarului şi administrării medicamentelor.
III. Sugestii metodologice
1. Explicarea corelaţiilor între competenţe şi conţinuturi
Competenţele pentru abilităţile cheie şi competenţele tehnice specializate se formează
prin pregătire practică, stagii de pregătire practică şi instruire teoretică.
Conţinuturile corespunzătoare competenţelor se corelează cu numărul de credite
pentru unităţile de competenţă care corespund numărului de ore din planul de învăţământ
pentru cele trei tipuri de instruire. Pentru pregătirea practică la modulul ,,Biotehnologii
moderne în creşterea animalelor” sunt alocate 48 ore care reprezintă laboratorul
tehnologic. Orele de laborator tehnologic se efectuează de către profesorul de
specialitate.
Prezentăm în continuare modul de parcurgere, în ordine cronologică, a conţinutului,
care de fapt reprezintă baza planificării calendaristice.
Nr.crt.
Tema Nr. de ore alocatLaborator tehnologic
I. Alimentaţia
1. Calculul raţiilor pe specii (taurine, cabaline, porcine, ovine, păsări) de animale în funcţie de:
greutatea corporală; starea fiziologică; vârsta;
6
68
producţia (lapte, carne, ouă, lână, muncă);compoziţia chimică a producţiei (carne, lapte, ouă, lână);
2. Analiza raţiei în funcţie de: apetabilitate, ingestibilitate, saţietate, concentraţia în energie şi proteine, raportul nutritiv, raportul Ca/P;
4
3. Structura raţiei ţinând cont de raportul între sortimentele de furaje (concentrate, fibroase, suculente);
4
4. Calculul eficienţei raţiei în funcţie de: nivelul de producţie; utilizarea resurselor furajere;
4
5. Tehnica întocmirii raţiilor optimizate în funcţie de: greutate corporală; producţie; sezon; structură şi analiză;
6
6. Tehnologia informaţiei: programe pe calculator cu raţii optimizate;
4
II. Întreţinerea şi îngrijirea7. Igienă corporală: - pansajul,
- ustensile: ţesală, perie, pieptene, burete, cârpe
- igiena copitelor şi unghiilor (trusa de copite şi unghii)
2
8. Igienizare adăposturi: - mecanică, chimică, ustensile specifice, soluţii dezinfectante.
2
9. Sisteme: - gospodăresc, semiintensiv, intensiv (avantaje, dezavantaje).
4
10. Producţiile animaliereImportanţă: - economică, alimentară, biologică, sanitară.
Factori: - genetici şi fiziologici- de mediu natural- de mediu artificial- de ordin tehnologic- de ordin organizatoric şi economic
Obţinere: - producţia de lapte – mulgere- producţia de carne: - sacrificare- producţia de ouă- producţia de lână: - tunsul- producţia de piei, pielicele, blănuri: -
sacrificare- producţia de miere: - extragere
6
69
11. Metode moderne de reproducţie
Factori: - vârsta, starea de sănătate, starea fiziologică, alimentaţia, factorii genetici;Operaţiuni: - recoltarea, controlul, diluarea, ambalarea, conservarea, inocularea materialului seminal;Calitate: - macroscopic, microscopic; Instrumentar: - seringi, pipete, pistolet, lampă frontală, speculum vaginal, termos, fiole, termometru, pesalii; Inoculare: - metoda cu speculum vaginal metoda rectovaginalăSpecii: - vaca, oaie, scroafă; Lucrări: - organizarea montelor şi fătărilor în extrasezon, pregătirea masculilor şi femelelor, tratamente hormonale pentru sincronizarea căldurilor, folosirea precoce a tineretului femel, rotaţia; Tehnologia informaţiei:- softuri, internet;
6
Numărul de ore alocat pe teme este orientativ, rămâne la latitudinea profesorului să
decidă asupra repartizării orelor în funcţie de condiţiile şi cerinţele concrete din unitatea
şcolară şi de la agentul economic.
2. Sugestii cu privire la procesul şi metodele de predare / învăţare
Curriculum-ul şcolar pentru modulul ,,Biotehnologii moderne în creşterea animalelor”
se studiază în clasa a XI -a, liceu tehnologic, într-un număr total de 48 ore aparţinînd
laboratorului tehnologic.
Pregătirea practică la calificarea “tehnician veterinar” este efectuată în totalitate de
către profesorul de specialitate. Ea se organizează sub formă de stagii de pregătire,
comasat, câte 1-2 săptămîni, pe grupe de minimum 10 elevi şi se efectuează în
laboratoare, cabinete, ferma didactică, clinici şi dispensare medicale veterinare, la agenţii
economici cu profil zootehnic sub îndrumarea profesorilor de specialitate.
Proiectarea curriculum-ului şcolar s-a făcut după un model nou centrat pe competenţe
cheie, competenţe tehnice generale şi competenţe tehnice specializate.
70
La baza elaborării curriculum-ului a stat Standardul de Pregătire Profesională,
respectiv unitatea de competenţă ,,Biotehnologii moderne în creşterea animalelor”
cuantificată cu 1credit.
Unitatea de competenţe are în structura sa nivelul, valoarea creditului, competenţe,
criterii de performanţă, condiţii de aplicabilitate şi probe de evaluare. La nivelul 3
complexitatea criteriilor de performanţă şi a condiţiilor de aplicabilitate pentru abilităţile
cheie creşte, astfel încât să asigure o integrare mai rapidă a absolvenţilor pe piaţa muncii
sau să le permită să continue pregătirea la nivel superior. De aceea abilităţile cheie ca
“Gândire critică şi rezolvare de probleme” şi “Comunicare” trebuie formate şi
aprofundate, fiind importante pentru asigurarea flexibilităţii, adaptabilităţii şi mobilităţii
pe piaţa muncii.
Pentru aplicarea curriculum-ului de clasa a XI -a procesul de predare – învăţare
trebuie să fie focalizat pe formarea competenţelor cheie şi a competenţelor tehnice
specializate cerute de nivelul trei, calificarea ,,tehnician veterinar”.
Utilizarea unor metode cu activitatea didactică centrată pe elev cum sunt: studiul de
caz, brainstormingul cu toate variantele sale (Philips 6.6, 3.5.6, turul galeriilor), jocul de
rol, descoperirea, problematizarea, mozaicul, lucrul pe staţiuni asigură eficientizarea
procesului de învăţare şi permit contextualizarea şi agregarea competenţelor cheie cu cele
tehnice specializate. De asemenea ele dezvoltă la elevi gândirea logică, cauzală, analitică,
critică, imaginaţia, creativitatea şi îi deprind să colaboreze şi să coopereze în cadrul
echipei.
Procesul de predare – învăţare este centrat pe formarea competenţelor cheie şi a
competenţelor tehnice specializate. Pentru dobândirea competenţelor individuale cheie şi
tehnice specializate se impune implicarea responsabilă atât a profesorilor cât şi a
elevilor, prin folosirea unor strategii didactice adecvate în desfăşurarea orelor care să
capteze atenţia elevilor şi să le permită acestora un grad de independenţă şi oportunităţi
de a lua anumite decizii în ceea ce priveşte propriul proces de învăţare.
De aceea demersul didactic depus de profesorul de specialitate trebuie să fie focalizat
spre atingerea acestor competenţe individuale cerute de calificarea ,, tehnician veterinar”.
Acest deziderat se poate realiza numai printr-o proiectare riguroasă a activităţii
didactice şi folosirea celor mai adecvate metode şi mijloace de învăţământ care să
71
răspundă stilurilor de învăţare de nivel 3, care să ofere posibilitatea de a opta pentru un
procedeu sau altul, de a reflecta asupra lucrurilor nou învăţate şi care să le dea
sentimentul realizării şi succesului.
Pentru eficientizarea procesului de predare – învăţare, profesorul trebuie să-şi
proiecteze din timp activitatea didactică prin elaborarea de fişe de lucru, fişe de
documentare, fişe de observaţie, probe de evaluare şi autoevaluare, prin pregătirea
materialelor, instrumentarului, aparaturii, echipamentelor necesare precum şi a spaţiului
de lucru.
Numai astfel, prin asigurarea resurselor materiale, elevii pot să dobândească
cunoştinţele şi abilităţile cerute de competenţele cheie şi competenţele tehnice
specializate definite.
Exemplificăm printr-o lecţie în care se vizează formarea competenţei de a optimiza
raţiile furajere pentru diferite specii şi categorii de animale.
Pentru aceasta sugerăm următorul scenariu didactic:
se organizează 9 module de lucru (staţiuni) care reprezintă speciile (taurine,
cabaline, porcine, ovine şi păsări) şi categoriile de producţie (lapte, carne, ouă,
lână, muncă);
Deci vor fi:
taurine (lapte, carne) = 2;
cabaline (muncă) = 1;
porcine (carne) = 1;
ovine (lână, lapte, carne) = 3;
păsări (ouă, carne) = 2;
TOTAL: 9;
se grupează elevii în 9 echipe;
fiecare staţiune se dotează cu materiale specifice, fişe de documentare, fişe de
lucru, fişe de evaluare, tabele;
se organizează şi o staţiune de rezervă pentru elevii foarte buni, care rezolvă mai
repede sarcinile de lucru şi nu trebuie să şomeze, să zicem raţii pentru armăsarii
de reproducţie;
72
în fiecare staţiune elevii se documentează din fişa de documentare, rezolvă
sarcinile din fişele de lucru, propun mai multe variante de raţii, solicită sprijinul
profesorului dacă este cazul, fac calculele necesare întocmirii raţiilor, rezolvă
proba de evaluare, bifează staţiunea parcursă pe o foaie specială de evidenţă unde
sunt trecute toate staţiunile;
echipele de elevi se rotesc astfel încât la sfârşitul orelor, fiecare echipă să fi
parcurs toate staţiunile (nu este obligatoriu staţiunea de rezervă);
în final echipele de elevi sunt solicitate să prezinte, printr-un lider, soluţiile la
fişele de lucru din fiecare staţiune. Se discută, se argumentează, se fac observaţii
şi împreună cu profesorul se decide asupra soluţiei corecte;
La finalul parcursului elevii sunt capabili să alcătuiască raţii furajere optime pentru
speciile şi categoriile de animale precizate.
Metoda utilizată în acest scenariu este lucrul pe staţiuni, acompaniată de problematizare,
exerciţiu, algoritmizare şi conversaţie euristică.
Această metodă facilitează atât dobândirea competenţei tehnică generală, optimizarea
raţiilor furajere, cât şi formarea competenţei cheie, comunicare (nivel de participare,
dialog deschis, critic, civilizat, constructiv, relaţiile dintre interlocutori) şi a competenţei
cheie gândire critică şi rezolvare de probleme (informaţii necesare, alternative de
rezolvare, analiză şi comparare).
Într-o astfel de lecţie, în care activitatea didactică este centrată pe elev, profesorul are
rolul de a supraveghea, a îndruma, a dirija şi a interveni în corectarea soluţiilor date de
elevi.
3. Sugestii cu privire la utilizarea instrumentelor de evaluare:
Măsura în care se formează competenţele cheie şi competenţele tehnice specializate
din Standardul de Pregătire Profesională este scoasă în evidenţă de evaluare.
Se pot utiliza metodele clasice de evaluare, dar şi cele alternative cum sunt:
observarea sistematică a elevului, investigarea, proiectul, portofoliul elevului, pentru care
profesorul trebuie să elaboreze instrumentele de evaluare.
73
Autoevaluarea este o metodă utilizată tot mai frecvent, pentru a stimula elevii să-şi
formeze şi să-şi exprime opinii proprii.
Evaluarea formativă este esenţială pentru procesul de predare – învăţare eficient.
Elevii şi profesorii trebuie să ştie ce progrese se fac pentru atingerea competenţelor.
Evaluarea sumativă asigură dovezi pentru elevi, angajatori şi instituţii educaţionale
despre realizările unui elev în ceea ce priveşte cunoştinţele, înţelegerea şi abilităţile după
criterii definite.
Instrumentele de evaluare trebuie elaborate în corelare cu criteriile de performanţă şi
cu probele de evaluare din Standardul de Pregătire Profesională.
Evaluarea elevilor se face numai pentru dobândirea competenţelor specificate în
Standardul de Pregătire Profesională. Demonstrarea unei alte abilităţi în afara celor din
competenţele specificate este lipsită de semnificaţie în cadrul evaluării.
Evaluarea implică şi probe practice, de aceea instrumentul de evaluare cel mai
recomandat este fişa de observaţie. În această fişă se bifează câte o căsuţă de fiecare dată
când s-a demonstrat buna realizare a unei sarcini. În momentul în care s-au bifat toate
căsuţele, evaluarea s-a încheiat cu succes.
Instrumentele de evaluare trebuie să fie adecvate scopului urmărit şi să permită
elevilor să demonstreze că au atins Standardele de Pregătire Profesională pentru unitatea
de competenţe definită.
Multitudinea instrumentelor de evaluare solicită din partea elevilor să formuleze
răspunsuri sau să aleagă răspunsuri corecte.
Probele de evaluare pot fi orale, scrise şi practice în funcţie de cerinţele unităţii de
competenţe şi de probele specificate în Standardul de Pregătire Profesională.
Instrumentele de evaluare se elaborează în corelaţie cu criteriile de performanţă şi
condiţiile de aplicabilitate ale competenţei individuale din Standardul de Pregătire
Profesională pentru calificarea ,,tehnician veterinar”, nivelul trei.
Exemplu:
Unitatea de competenţe: 12. Biotehnologii moderne în creşterea animalelor
Competenţa : 12.1. Optimizează raţiile furajere pentru diferite specii şi categorii;
Criterii de performanţă:
a) Calcularea raţiilor pe specii şi categorii de animale;
74
Probă practică:1.A. Îndepliniţi următoarele sarcini de lucru:
Nr.crt.
Sarcini de lucru Evaluator Data
1. Calculaţi raţii pentru vaci de lapte în funcţie de greutatea corporală, starea fiziologică, vârstă, producţie, compoziţia chimică a laptelui.
2. Calculaţi raţii pentru taurine de carne în funcţie de greutatea corporală şi compoziţia chimică a cărnii.
3. Calculaţi raţii pentru cabaline de muncă.
4. Calculaţi raţii pentru porcii la îngrăşat în funcţie de vârstă, greutate corporală şi compoziţia chimică a cărnii.
5. Calculaţi raţii pentru ovinele pentru lână-carne în funcţie de greutatea corporală, vârstă, compoziţia chimică a cărnii şi a lânii.
6. Calculaţi raţii pentru păsările (găinile) pentru ouă în funcţie de producţie şi compoziţia chimică a oului.
7. Calculaţi raţii pentru păsările pentru carne în funcţie de producţie şi compoziţia chimică a cărnii.
b) Analizarea raţiei;
Probă scrisă:1. B. Caracterizaţi elementele de analiză ale unei raţii.
Nr.crt.
Elementele analizei Caracteristici Evaluator Data
1. Apetabilitate2. Ingestibilitate3. Saţietate4. Concentraţia în
energie şi proteine5. Raportul nutritiv6. Raportul Ca/P
c) Specificarea structurii şi eficienţei raţiilor;
75
Probă orală:1.C. Explicaţi structura raţiei furajere.
Nr.crt.
Structura raţiei Evaluator Data
Probă orală:2.C. Explicaţi la ce se raportează eficienţa raţiei furajere.
Nr.crt.
Eficienţa raţiei Evaluator Data
1.2.
d) Întocmirea unor raţii optimizate pe specii şi categorii de animale;
Probă practică:
1.D.Îndepliniţi următoarele sarcini de lucru:
Nr.crt.
Raţii optimizate Evaluator Data
1. Calculaţi o raţie optimă pentru o vacă de lapte de 650 kg, cu o producţie de 5000 l/an, în perioada de iarnă, pe bază de concentrate, fibroase, suculente respectând raportul între sortimentele de furaje şi criteriile de analiză.
2. Calculaţi o raţie optimă pentru un porc de 60 kg, pus la îngrăşat, în perioada de vară, pe bază de concentrate şi suculente, respectând structura şi analiza raţiei.
3. Calculaţi o raţie optimă pentru un cal de tracţiune de 450 kg, în perioada de vară, pe bază de masă verde şi concentrate, respectând structura şi analiza raţiei.
4. Calculaţi o raţie optimă pentru o oaie de 55 kg, în perioada de iarnă, pe bază de fibroase, suculente, respectând structura şi analiza raţiei.
5. Calculaţi o raţie optimă pentru o găină de ouă, de 2 kg, în perioada de iarnă, pe bază de concentrate, respectând structura şi analiza raţiei.
76
e) Utilizarea tehnologiei informaţiei în optimizarea raţiilor furajere;
Probă practică:1.E. Îndepliniţi următoarele sarcini:
Nr.crt.
Utilizarea tehnologiei informaţiei în optimizarea raţiilor furajere
Evaluator Data
1. Prezentaţi în Power Point raţii furajere optimizate pe specii şi categorii de animale
2. Accesaţi site-ul M.A.A.P. pentru informaţii necesare calculării raţiilor sau raţii calculate.
3. Accesaţi internetul pentru informaţii despre raţiile furajere, raportul între sortimentele de furaje, raportul nutritiv, concentraţia în energie şi proteine a raţiei şi alte informaţii specifice.
Evaluarea se poate face şi printr-un test cu itemi obiectivi, semiobiectivi, subiectivi.
MODULUL VII –SECURITATEA ŞI SĂNĂTATEA ÎN MUNCĂ ÎN DOMENIUL SANITAR VETERINAR
Modulul „Securitatea şi sănătatea în muncă în domeniul sanitar veterinar” este integrat
în stagii de pregătire practică din cultura de specialitate, clasa a XI -a, liceu tehnologic,
pentru calificarea tehnician veterinar, nivel trei. Modulul „Securitatea şi sănătatea în
muncă în domeniul sanitar veterinar” se studiază într-un număr de 24 de ore efectuate de
către profesorul de specialitate.
Modulul „Securitatea şi sănătatea în muncă în domeniul sanitar veterinar” reprezintă
unitatea de competenţe tehnice generale „Securitatea şi sănătatea în muncă în domeniul
sanitar veterinar”. Deşi această unitate de competenţe nu se agregă sau contextualizează
cu o unitate de competenţe pentru abilităţile cheie, considerăm oportun să menţionăm şi
77
aici, unităţile de competenţe cheie care se formează în clasa a XI –a, nivelul trei,
calificarea “tehnician veterinar”. Acestea sunt :
2. Comunicare
4. Gândire critică şi rezolvare de probleme
Subliniem că unităţile de competenţe pentru abilităţile cheie se formează şi se
aprofundează în fiecare modul, în principal pe instruire practică, dar se evaluează o
singură dată, la modulul în care au fost agregate. În prologul programei este prezentat
tabelul nr. 1, privind lista unităţilor cheie şi modulelor unde sunt parcurse şi evaluate.
Profesorul de specialitate are obligaţia să cunoască conţinutul unităţilor de competenţe
cheie de la nivelul trei şi să-l implementeze în cadrul modulului “ Securitatea şi sănătatea
în muncă în domeniul sanitar veterinar” pentru formarea abilităţilor cheie. De fapt,
unităţile de competenţe tehnice generale şi specializate reprezintă suportul pe care se
formează şi se evaluează competenţele pentru abilităţile cheie.
Modulul „Securitatea şi sănătatea în muncă în domeniul sanitar veterinar” reprezintă
unitatea de competenţe tehnică specializată „Securitatea şi sănătatea în muncă în
domeniul sanitar veterinar”. Programa se citeşte liniar datorită asocierii dintre
competenţele individuale şi conţinuturi. Fiecărei unităţi de competenţă îi corespund
competenţe individuale formulate în Standardul de Pregătire Profesională. Conţinuturile
tematice asociate competenţelor individuale tehnice specializate permit realizarea
acestora. Pe baza conţinuturilor din programă, sunt realizate competenţele individuale
tehnice specializate. În programă sunt recomandate diverse activităţi de învăţare care se
pretează la modulul “ Securitatea şi sănătatea în muncă în domeniul sanitar veterinar” şi
în special la pregătirea de specialitate, însă, profesorul îşi poate alege alte activităţi
metodice adecvate condiţiilor concrete din clasă şi care permit realizarea conţinuturilor.
Programa şcolară reprezintă elementul de bază în realizarea proiectării didactice, ceea
ce presupune lecturarea cu atenţie a ei, astfel încât să se aibă în vedere modul de
parcurgere în ordine cronologică a conţinutului prezentat în aliniatul 1 din capitolul III,
“Sugestii metodologice”. Pentru ca programa să-şi dovedească din plin utilitatea în
proiectare, ea trebuie studiată în corelaţie cu Standardul de Pregătire Profesională în care
78
sunt stipulate criteriile de performanţă, competenţele individuale şi probele de evaluare,
necesare înregistrării performanţelor elevilor.
Din tabelul “Lista unităţilor cheie şi a modulelor unde sunt parcurse şi evaluate” aflat în
prefaţa programei, observăm că modulul “ Securitatea şi sănătatea în muncă în domeniul
sanitar veterinar” nu se agregă cu nici o unitate de competenţă pentru abilităţile cheie.
Lista unităţilor de competenţe relevante pentru modul
Unităţi de competenţe tehnice generale:
9. Securitatea şi sănătatea în muncă în domeniul sanitar veterinar
Unitatea de competenţe se tratează complet şi se evalueazî la modulul “Securitatea şi
sănătatea în muncă în domeniul sanitar veterinar”
II.Tabelul de corelare a competenţelor şi conţinuturilor
Unităţi decompetenţe
Competenţe individuale
Conţinuturi
9. Securitatea şi sănătatea în muncă în domeniul sanitar veterinar
9.1. Aplică legislaţia privind securitatea şi sănătatea la locul de muncă, prevenirea şi stingerea incendiilor în domeniul sanitar veterinar
Informare: - instructaje iniţiale, curente,periodice, afişe, filme, cataloage, broşuri,pliante; Sisteme şi dispozitive de protecţie: - specifice sectorului sanitar veterinar şi zootehnic;
- echipamente P.S.I. – extinctoare,- furtun, pături, pături umede, găleţi cu nisip;
- avertizoare diferite; - instrucţiuni privind echipamentul de protecţie şi P.S.I.; Măsuri: - fişa individuală de instructaj, echipamente de lucru şi protecţie, trusă de prim ajutor, materiale igienico-sanitare; - măsuri de prevenire a incendiilor; - proceduri de stocare şi dispersare a reziduurilor.
79
9. Securitatea şi sănătatea în muncă în domeniul sanitar veterinar
9.2. Aplică acţiuni deevitare a riscurilorlegate de securitatea şisănătatea în muncă şi apariţia incendiilor
Evidenţă: jurnale, reviste, statistici
Situaţii: - accidente de muncă; - transportul gunoaielor şi a cadavrelor din clinici;
- de risc potenţial (zoonoze, riscuri asociate cu anestezia, riscuri de rănire a animalelor, riscuri cu folosirea medicamentelor);
- igiena personală – eficacitatea săpunului, detergenţilor, dezinfectantelor; - dispensarea de: cadavre, fluide, fecale, bandaje, seringi de unică folosinţă, obiectetăioase şi ascuţite, medicamente;Echipament: periodic, conform normativelor în vigoare şi a stzării de uzură a echipamentului.
9.3. Organizeazăactivităţile în caz deaccidente în domeniulsanitar veterinar
Proceduri: Eliminare a cauzelor, evacuare a accidentaţilor, anunţare aorganelor abilitate; Etape – anunţare, constatare, intervenţie, declarare, anchetareSarcini: Individuale şi de grup;Evaluare: Corectitudinea intervenţiei, încadrareîn timp, viteză de reacţie, estimare a pagubelor;Evaluare a riscurilor.
III. Sugestii metodologice
1. Explicarea corelaţiilor între competenţe şi conţinuturi
Competenţele pentru abilităţile cheie, competenţele tehnice generale şi specializate se
formează prin pregătire practică, stagii de pregătire practică şi instruire teoretică.
Conţinuturile corespunzătoare competenţelor se corelează cu numărul de credite
pentru unităţile de competenţe care corespund numărului de ore din planul de învăţământ
pentru cele trei tipuri de instruire. Pentru pregătirea practică la modulul ,,Securitatea şi
sănătatea în muncă în domeniul sanitar veterinar” sunt alocate 24 ore care reprezintă
laboratorul tehnologic.
Orele de laborator tehnologic se efectuează de către profesorul de specialitate.
Prezentăm în continuare modul de parcurgere, în ordine cronologică, a conţinutului, care de fapt
reprezintă baza planificării calendaristice.
80
Nr.crt.
TemaLaborator tehnologic
1.
Informare: - instructaje iniţiale, curente,periodice, afişe, filme, cataloage, broşuri,pliante;
4
2.Sisteme şi dispozitive de protecţie: specifice sectorului sanitar veterinar şi zootehnic
4
3.
Măsuri: - fişa individuală de instructaj, echipamente de lucru şi protecţie, trusă de prim ajutor, materiale igienico-sanitare; - măsuri de prevenire a incendiilor; - proceduri de stocare şi dispersare a reziduurilor.
6
4.Acţiuni de evitare a riscurilor legate de securitatea şi sănătatea în muncă şi apariţia incendiilor
6
5.Activităţile în caz de accidente în domeniulsanitar veterinar
4
Numărul de ore alocat pe teme este orientativ, rămâne la latitudinea profesorului
să decidă asupra repartizării orelor în funcţie de condiţiile şi cerinţele concrete din
unitatea şcolară.
2. Sugestii cu privire la procesul şi metodele de predare / învăţare
Curriculum-ul şcolar pentru modulul ,,Securitatea şi sănătatea în muncă în domeniul
sanitar veterinar” se studiază în clasa a XI -a, liceu tehnologic, într-un număr total de 24
ore care reprezintă laboratorul tehnologic.
Pregătirea practică la calificarea “tehnician veterinar” este efectuată în totalitate de
către profesorul de specialitate. Ea se organizează sub formă de stagii de pregătire,
comasat câte 1-2 săptămîni, pe grupe de minimum 10 elevi şi se efectuează în
81
laboratoare, cabinete, ferma didactică, clinici şi dispensare veterinare, la agenţii
economici cu profil zootehnic sub îndrumarea profesorilor de specialitate.
Proiectarea curriculum-ului şcolar s-a făcut după un model nou centrat pe competenţe
cheie, competenţe tehnice generale şi competenţe tehnice specializate.
La baza elaborării curriculum-ului a stat Standardul de Pregătire Profesională,
respectiv unitatea de competenţă ,,Securitatea şi sănătatea în muncă în domeniul sanitar
veterinar” cuantificată cu 0,5 credite.
Unitatea de competenţe are în structura sa nivelul, valoarea creditului, competenţe,
criterii de performanţă, condiţii de aplicabilitate. Pentru aplicarea curriculum-ului de
clasa a XI -a procesul de predare – învăţare trebuie să fie focalizat pe formarea
competenţelor cheie şi a competenţelor tehnice generale şi specializate cerute de nivelul
trei, calificarea ,,tehnician veterinar”.
Utilizarea unor metode cu activitatea didactică centrată pe elev cum sunt: studiul de
caz, brainstormingul cu toate variantele sale (Philips 6.6, 3.5.6, turul galeriilor), jocul de
rol, descoperirea, problematizarea, mozaicul, lucrul pe staţiuni asigură eficientizarea
procesului de învăţare şi permit contextualizarea şi agregarea competenţelor cheie cu cele
tehnice specializate. De asemenea ele dezvoltă la elevi gândirea logică, cauzală, analitică,
critică, imaginaţia, creativitatea şi îi deprind să colaboreze şi să coopereze în cadrul
echipei.
Pentru dobândirea competenţelor individuale cheie şi tehnice specializate se impune
implicarea responsabilă atât a profesorilor cât şi a elevilor, prin folosirea unor strategii
didactice adecvate în desfăşurarea orelor care să capteze atenţia elevilor şi să le permită
acestora un grad de independenţă şi oportunităţi de a lua anumite decizii în ceea ce
priveşte propriul proces de învăţare.
De aceea demersul didactic depus de profesorul de specialitate trebuie să fie focalizat
spre atingerea acestor competenţe individuale cerute de calificarea ,,tehnician veterinar”.
Acest deziderat se poate realiza numai printr-o proiectare riguroasă a activităţii
didactice şi folosirea celor mai adecvate metode şi mijloace de învăţământ care să
răspundă stilurilor de învăţare de nivel 3, care să ofere posibilitatea de a opta pentru un
procedeu sau altul, de a reflecta asupra lucrurilor nou învăţate şi care să le dea
sentimentul realizării şi succesului.
82
Pentru eficientizarea procesului de predare – învăţare, profesorul trebuie să-şi
proiecteze din timp activitatea didactică prin elaborarea de fişe de lucru, fişe de
documentare, fişe de observaţie, probe de evaluare şi autoevaluare, prin pregătirea
materialelor, instrumentarului, aparaturii, echipamentelor necesare precum şi a spaţiului
de lucru.
Numai astfel, prin asigurarea resurselor materiale, elevii pot să dobândească
cunoştinţele şi abilităţile cerute de competenţele cheie şi competenţele tehnice
specializate definite.
3. Sugestii cu privire la utilizarea instrumentelor de evaluare
Măsura în care se formează competenţele cheie şi competenţele tehnice specializate
din Standardul de Pregătire Profesională este scoasă în evidenţă de evaluare.
Se pot utiliza metodele clasice de evaluare, dar şi cele alternative cum sunt:
observarea sistematică a elevului, investigarea, proiectul, portofoliul elevului, pentru care
profesorul trebuie să elaboreze instrumentele de evaluare.
Autoevaluarea este o metodă utilizată tot mai frecvent, pentru a stimula elevii să-şi
formeze şi să-şi exprime opinii proprii.
Evaluarea formativă este esenţială pentru procesul de predare – învăţare eficient.
Elevii şi profesorii trebuie să ştie ce progrese se fac pentru atingerea competenţelor.
Evaluarea sumativă asigură dovezi pentru elevi, angajatori şi instituţii educaţionale
despre realizările unui elev în ceea ce priveşte cunoştinţele, înţelegerea şi abilităţile după
criterii definite.
Instrumentele de evaluare trebuie elaborate în corelare cu criteriile de performanţă şi
cu probele de evaluare din Standardul de Pregătire Profesională.
Evaluarea elevilor se face numai pentru dobândirea competenţelor specificate în
Standardul de Pregătire Profesională. Demonstrarea unei alte abilităţi în afara celor din
competenţele specificate este lipsită de semnificaţie în cadrul evaluării.
Evaluarea implică şi probe practice, de aceea instrumentul de evaluare cel mai
recomandat este fişa de observaţie. În această fişă se bifează câte o căsuţă de fiecare dată
83
când s-a demonstrat buna realizare a unei sarcini. În momentul în care s-au bifat toate
căsuţele, evaluarea s-a încheiat cu succes.
Instrumentele de evaluare trebuie să fie adecvate scopului urmărit şi să permită
elevilor să demonstreze că au atins Standardele de Pregătire Profesională pentru unitatea
de competenţe definită. Multitudinea instrumentelor de evaluare solicită din partea
elevilor să formuleze răspunsuri sau să aleagă răspunsuri corecte.
Probele de evaluare pot fi orale, scrise şi practice în funcţie de cerinţele unităţii de
competenţe şi în concordanţă cu probele de evaluare formulate în Standardul de Pregătire
Profesională.
Instrumentele de evaluare se elaborează în corelaţie cu criteriile de performanţă şi
condiţiile de aplicabilitate ale competenţei individuale din Standardul de Pregătire
Profesională pentru calificarea ,,tehnician veterinar”, nivelul trei.
Pentru elaborarea unui proiect de lecţie şi utilizarea unui instrument de evaluare
consultaţi modulul “Patologia medicală”.
MODULUL VIII - PATOLOGIA MEDICALĂ
Modulul “Patologia medicală” este integrat în curriculum în dezvoltare locală din
cultura de specialitate, clasa a XI -a, liceu tehnologic, pentru calificarea tehnician
veterinar, nivel trei. Modulul „Patologia medicală” se studiază într-un număr de 132 de
ore efectuate de către profesorul medic veterinar.
Modulul „Patologia medicală” reprezintă unitatea de competenţe tehnice specializate
„Patologia medicală” şi este constituit din agregarea şi contextualizarea următoarelor
unităţi de competenţe :
Unităţi de competenţe pentru abilităţile cheie :
84
Gândire critică şi rezolvare de probleme
Unităţi de competenţe tehnice specializate :
Patologia medicală
Unităţile de competenţe pentru abilităţile cheie precizate în Standardul de Pregătire
Profesională, pentru nivelul trei, clasa a XI –a, „Comunicare” şi „Gândire critică şi
rezolvare de probleme” competenţele, 4.2 şi 4.3, se formează şi se aprofundează la
fiecare modul, dar se evaluează o singură dată, la modulul în care au fost agregate, aşa
cum se prezintă în tabelul nr. 1 privind lista unităţilor cheie şi a modulelor unde sunt
parcurse şi evaluate.
Unităţile de competenţe tehnice generale şi specializate reprezintă suportul pe care se
formează şi se evaluează competenţele pentru abilităţi cheie.
Modul de agregare al competenţelor din cele două unităţi de competenţe se realizează
astfel: o competenţă de la abilităţile cheie se agregă cu o competenţă de la unitatea de
competenţe tehnice specializate prin intermediul condiţiilor de aplicabilitate, care
reprezintă de fapt conţinuturile necesare formării competenţelor.
Programa şcolară se citeşte liniar datorită asocierii dintre competenţele individuale şi
conţinuturi.
În programa şcolară fiecărei unităţi de competenţă îi corespund competenţele
individuale formulate în Standardul de Pregătire Profesională. Atingerea competenţelor
individuale (cheie, tehnice generale, tehnice specializate) se realizează cu ajutorul
conţinuturilor asociate.
Profesorul poate opta pentru folosirea activităţilor de învăţare recomandate prin
programă în vederea realizării conţinuturilor, sau îşi poate alege alte activităţi adecvate
condiţiilor concrete din clasă.
Întrucât programa şcolară reprezintă elementul central în realizarea proiectării
didactice, trebuie lecturat cu atenţie sporită modul de parcurgere, în ordine cronologică, a
conţinutului prezentat la aliniatul 1 al capitolului III - Sugestii metodologice.
Programa se utilizează în strânsă corelaţie cu Standardul de Pregătire
Profesională, în care sunt precizate criteriile de performanţă pentru dobândirea
competenţelor individuale şi probele de evaluare ale performanţelor elevului.
85
Lista unităţilor de competenţe relevante pentru modul
Unităţi de competenţe pentru abilităţile cheie:
• Gândire critică şi rezolvarea de probleme
Unităţi de competenţe tehnice specializate:
• Patologia medicală
Relevanţa rezidă din faptul că aceste unităţi de competenţe se tratează complet şi se
evaluează la modulul ,, Patologia medicală”.
II. Tabelul de corelare a competenţelor şi conţinuturilor
Unitatea decompetenţe
Competenţe individuale
Conţinuturi tematice
86
4. Gândire critică şi rezolvare de probleme
16. Patologia medicală
4.2. Planifică acţiuni pentru rezolvarea unei probleme complexe
16.5 Asigură tratarea animalelor bolnave şi măsurile de prevenire a bolilor interne
▪ Soluţii posibile în selectarea medicamentelor : eficace în funcţie de boală.▪ Tipurile de tratamente : igienic, dietetic, medicamentos, general, stimulativ, tonifiant, ca şi tehnicile terapeutice : sondaj, exploraţie rectală, clisme, venisecţie, puncţie, cateterism, se compară şi se analizează pentru a decide asupra celor care vor fi utilizate.▪ Planul de acţiune privind măsurile de prevenire a bolilor interne : supravegherea atentă a animalelor, igiena alimentaţiei, igiena adăposturilor, igiena corporală, tratamente stimulatoare, cuprinde resurse materiale, financiare, de timp şi stabilirea responsabilităţilor.▪ Aplicare : punerea în practică şi monitorizarea acţiunilor prevăzute în planul de acţiune.▪ Norme specifice administrării medicamentelor şi lucrului cu animale.▪ Tehnologia informaţiei în terapeutica bolilor interne : internet, softuri.
4.3. Evaluează rezultatele obţinute
16.4. Analizează elementele de diagnostic în bolile interne
▪ Datele etiologice – cauze predispozante şi ocazionale, datele simptomatice – semnele clinice generale şi specifice pe aparate şi datele lezionale – leziuni circulatorii, de metabolism, inflamatorii, se analizează în vederea stabilirii diagnosticului.▪ Concluziile, calificative proprii şi de la alte persoane pot să ducă la stabilirea diagnosticului simptomatic – semne clinice.▪ Analizarea metodei : resurse, acţiuni, responsabilităţi, generează şi extinde idei, sugestii alternative în scopul îmbunătăţirii metodei aplicate.
16. Patologia medicală
16.1. Selectează bolile interne la animale.
Bolile interne:• Bolile aparatului digestiv: indigestia gazoasă acută, indigestia spumoasă, indigestia prin supraîncărcare, acidoza ruminală, alcaloza ruminală, parezia cronică a prestomacelor, reticulita şi reticulo-peritonita traumatică, enteritele, sindromul de colici.• Bolile aparatului respirator: congestia pulmonară, edemul pulmonar, bronhopneumoniile, emfizemul pulmonar• Bolile aparatului circulator: pericardita traumatică, anemiile• Bolile aparatului urinar: cistitele:• Bolile sistemului nervos: anemia cerebrală, congestia cerebrală, meningoencefalita;• Bolile de nutriţie şi metabolism:
87
16. Patologia medicală
- sindromul general de adaptare, stressul;- tulburările provocate de carenţa sau excesul în
protide;- tulburările provocate de carenţa sau excesul în
glucide;- tulburările provocate de carenţa sau excesul în
macrominerale;- tulburările complexe de metabolism (peroza,
sindromul de pică, sindromul de deshidratare).• Disvitaminozele• Intoxicaţiile (noţiuni generale)• Importanţa bolilor interne: pierderi, pagube economice
16. Patologia medicală
16.2 Analizează şi interpretează semnele clinice în principalele boli interne
• Simptome: - de ordin general - funcţionale şi fizice localizate la diverse organe şi aparate• Corelare: cauză-efect• Norme de securitate şi sănătate în muncă specifice lucrului cu animale şi utilizării instrumentelor de examinare.• Calculatorul utilizat ca sursă de informare pentru probleme de diagnostic în bolile infecţioase:- internet, softuri.
16.3 Investighează tabloul lezional în principalele boli interne
• Modificări anatomopatologice: - circulatorii - de metabolism - inflamatorii - de adaptare - de apărare - de reconstrucţie• Corelare: simptome şi leziuni pe aparate • Norme de securitate şi sănătate în muncă specifice utilizării instrumentarului şi prevenirii bolilor profesionale
III. Sugestii metodologice
1. Explicarea corelaţiilor între competenţe şi conţinuturi
Competenţele pentru abilităţile cheie, şi competenţele tehnice specializate se formează
prin pregătire practică, stagii de pregătire practică şi instruire teoretică.
Conţinuturile corespunzătoare competenţelor se corelează cu numărul de credite
pentru unităţile de competenţe care corespund numărului de ore din planul de învăţământ
pentru cele două tipuri de instruire. Pentru pregătirea practică la modulul ,,Patologia
88
medicală” sunt alocate 66 ore care reprezintă laboratorul tehnologic. Orele de laborator
tehnologic se efectuează de către profesorul medic veterinar.
Prezentăm în continuare modul de parcurgere, în ordine cronologică, a conţinutului,
care de fapt reprezintă baza planificării calendaristice.
Nr.crt.
Tema Numărul de ore alocateInstruire teoretică Laborator tehnologic
I. Bolile aparatului digestiv 181. Indigestia gazoasă acută 22. Indigestia spumoasă 23. Indigestia prin supraîncărcare 24. Acidoza ruminală 25. Alcaloza ruminală 26. Parezia cronică a prestomacelor 27. Reticulita şi reticuloperonita traumatică 28. Enteritele 39. Sindromul de colici 2II. Bolile aparatului respirator 610. Congestia pulmonară, Edemul pulmonar 211. Bronhopneumoniile, Emfizemul pulmonar 3III. Bolile aparatului cardiovascular 612. Pericardita traumatică 213. Anemiile 3IV. Bolile aparatului urinar 314. Cistitele 2V. Bolile sistemului nervos 315. Anemia şi congestia cerebrală,
Meningoencefalita 2
VI. Bolile de nutriţie şi metabolism 1816. Sindromul general de adaptare
Stressul 3
17. Tulburările provocate de carenţa sau excesul în protide• Guta păsărilor• Osteoporoza
3
18. Tulburările provocate de carenţa sau excesul în glucide• Hipoglicemia purceilor• Cetoza vacilor• Toxiemia de gestaţie a oilor
6
19. Tulburările provocate de carenţa sau 6
89
excesul în macrominerale• Rahitismul• Osteomalaciile• Tetaniile nutriţionale
20. Tulburările complexe de metabolism • Peroza • Sindromul de pică • Sindromul de deshidratare • Oligodismineraloze
5
VII. Disvitaminozele• Hipovitaminoze A, B, C, E, D, K
6 6
VIII. Intoxicaţiile 4 6Total 66 66
21. ▪ Probleme complexeSituaţii problemă: calitatea muncii, proces de muncă, interacţiuni între oameni, sesizări, situaţii de urgenţăAnticiparea problemei: corelarea factorilor determinanţi cu situaţiaproblemăDefinirea problemei: identificarea problemei, cauze şi efecte ale problemei,cui aparţine problema Reflectarea: pune întrebări relevante asupra problemei; compară situaţia problemă cu situaţia normală;emite idei privind rolul lui in rezolvarea problemei
22. ▪ SoluţiiSoluţii posibile: metode de rezolvareSelectare: compară şi analizează soluţiile posibile si decideJustificare: argumentare pe baza criteriilor utilizate in selectarea soluţieiIntocmire: listarea acţiunilor in ordineaefectuării lor, alocarea de resurse (materiale, financiare, timp) şi stabilirearesponsabilităţilorAplicare: punerea in practică şi monitorizarea acţiunilor prevăzute
23. ▪ Rezultate obţinuteAnalizarea rezultatelor: compară rezultatul obţinut cu cel dorit; aplică măsuri de corecţie, dacă este cazulFeed-back: concluzii, calificative propriişi de la alte persoane
90
Analizarea metodei: resurse, acţiuni, responsabilităţi; generează şi extinde idei, sugestii alternative în scopul îmbunătăţirii metodei aplicate
Numărul de ore alocat pe teme este orientativ, rămâne la latitudinea profesorului să
decidă asupra repartizării orelor în funcţie de condiţiile şi cerinţele concrete din unitatea
şcolară.
Prezentarea bolilor se va face după planul de expunere al bolilor interne, începând cu
definiţia şi terminând cu tratamentul şi profilaxia, incluzând, atât conţinuturile Patologiei
medicale cât şi conţinuturile unităţii de competenţe cheie „Gândire critică şi rezolvare de
probleme”, cuprinse în tabelul de corelare a competenţelor şi conţinuturilor.
2. Sugestii cu privire la procesul şi metodele de predare / învăţare
Curriculum-ul şcolar pentru modulul ,, Patologia medicală” se studiază în clasa a XI -
a, liceu tehnologic, într-un număr total de 132 ore din care instruire teoretică 66 ore şi
laborator tehnologic 66 ore.
Întrucât modulul “Patologia medicală” se studiază în cadrul Curriculum-ului în
dezvoltare locală, cele 4 ore prevăzute în planul de învăţământ la acest capitol, vor fi
comasate într-o singură zi pentru a da posibilitate profesorului medic veterinar să
organizeze atât instruirea teoretică, cât şi pregătirea practică în vederea formării
competenţelor definite la acest modul.
Proiectarea curriculum-ului şcolar s-a făcut după un model nou centrat pe competenţe
cheie, competenţe tehnice generale şi competenţe tehnice specializate.
La baza elaborării curriculum-ului a stat Standardul de Pregătire Profesională,
respectiv unitatea de competenţă ,,Patologia medicală” cuantificată cu două credite.
Unitatea de competenţe are în structura sa nivelul, valoarea creditului, competenţe,
criterii de performanţă, condiţii de aplicabilitate şi probe de evaluare. La nivelul 3
complexitatea criteriilor de performanţă şi a condiţiilor de aplicabilitate pentru abilităţile
cheie creşte, astfel încât să asigure o integrare mai rapidă a absolvenţilor pe piaţa muncii
sau să le permită să continue pregătirea la nivel superior. De aceea abilităţile cheie ca
“Gândire critică şi rezolvare de probleme” şi ”Comunicare” trebuie formate şi
91
aprofundate, fiind importante pentru asigurarea flexibilităţii, adaptabilităţii şi mobilităţii
pe piaţa muncii.
Pentru aplicarea curriculum-ului de clasa a XI -a procesul de predare – învăţare
trebuie să fie focalizat pe formarea competenţelor cheie şi a competenţelor tehnice
specializate cerute de nivelul trei, calificarea ,,tehnician veterinar”.
Utilizarea unor metode cu activitatea didactică centrată pe elev cum sunt: studiul de
caz, brainstormingul cu toate variantele sale (Philips 6.6, 3.5.6, turul galeriilor), jocul de
rol, descoperirea, problematizarea, mozaicul, lucrul pe staţiuni asigură eficientizarea
procesului de învăţare şi permit contextualizarea şi agregarea competenţelor cheie cu cele
tehnice specializate. De asemenea ele dezvoltă la elevi gândirea logică, cauzală, analitică,
critică, imaginaţia, creativitatea şi îi deprind să colaboreze şi să coopereze în cadrul
echipei.
Procesul de predare – învăţare este centrat pe formarea competenţelor cheie şi a
competenţelor tehnice specializate. Pentru dobândirea competenţelor individuale cheie şi
tehnice specializate se impune implicarea responsabilă atât a profesorilor cât şi a
elevilor, prin folosirea unor strategii didactice adecvate în desfăşurarea orelor care să
capteze atenţia elevilor şi să le permită acestora un grad de independenţă şi oportunităţi
de a lua anumite decizii în ceea ce priveşte propriul proces de învăţare.
De aceea demersul didactic depus de profesorul medic veterinar trebuie să fie focalizat
spre atingerea acestor competenţe individuale cerute de calificarea ,, tehnician veterinar”.
Acest deziderat se poate realiza numai printr-o proiectare riguroasă a activităţii
didactice şi folosirea celor mai adecvate metode şi mijloace de învăţământ care să
răspundă stilurilor de învăţare de nivel 3, care să ofere posibilitatea de a opta pentru un
procedeu sau altul, de a reflecta asupra lucrurilor nou învăţate şi care să le dea
sentimentul realizării şi succesului.
Pentru eficientizarea procesului de predare – învăţare, profesorul trebuie să-şi
proiecteze din timp activitatea didactică prin elaborarea de fişe de lucru, fişe de
documentare, fişe de observaţie, probe de evaluare şi autoevaluare, prin pregătirea
materialelor, instrumentarului, aparaturii, echipamentelor necesare precum şi a spaţiului
de lucru.
92
Numai astfel, prin asigurarea resurselor materiale, elevii pot să dobândească
cunoştinţele şi abilităţile cerute de competenţele cheie şi competenţele tehnice
specializate definite.
Exemplificăm printr-o lecţie în care se vizează formarea competenţei de a trata
animalele bolnave şi de a asigura măsurile de prevenire a bolilor interne.
Pentru aceasta sugerăm următorul scenariu didactic:
Se organizează clasa pe grupe (echipe) de 3-4 elevi;
Se fixează punctele de lucru proporţional cu numărul de echipe;
În fiecare punct de lucru se găseşte câte un animal bolnav, în diferite faze
de evoluţie a bolii.
Profesorul trece pe la fiecare grupă şi dă informaţii despre cazul respectiv,
solicitând din partea elevilor propuneri despre tratamentul ce trebuie
aplicat animalului bolnav, şi despre măsurile de prevenire a bolii
respective.
Elevii examinează animalul şi propun diferite tipuri de medicaţie, care
sunt discutate şi argumentate. Împreună cu profesorul se aleg soluţiile
optime, motivându-se alegerea făcută pentru cazul respectiv.
Grupa de elevi administrează medicamentele selectate şi aplică măsurile
de prevenire a bolii, ceea ce duce la formarea competenţei de a trata şi a
preveni boala.
Metoda utilizată în acest scenariu este studiul de caz acompaniată de observare,
problematizare, conversaţia euristică, algoritmizarea şi exerciţiul practic.
3. Sugestii cu privire la utilizarea instrumentelor de evaluare
Măsura în care se formează competenţele cheie şi competenţele tehnice specializate
din Standardul de Pregătire Profesională este scoasă în evidenţă de evaluare.
Se pot utiliza metodele clasice de evaluare, dar şi cele alternative cum sunt:
observarea sistematică a elevului, investigarea, proiectul, portofoliul elevului, pentru care
profesorul trebuie să elaboreze instrumentele de evaluare.
93
Autoevaluarea este o metodă utilizată tot mai frecvent, pentru a stimula elevii să-şi
formeze şi să-şi exprime opinii proprii.
Evaluarea formativă este esenţială pentru procesul de predare – învăţare eficient.
Elevii şi profesorii trebuie să ştie ce progrese se fac pentru atingerea competenţelor.
Evaluarea sumativă asigură dovezi pentru elevi, angajatori şi instituţii educaţionale
despre realizările unui elev în ceea ce priveşte cunoştinţele, înţelegerea şi abilităţile după
criterii definite.
Instrumentele de evaluare trebuie elaborate în corelare cu criteriile de performanţă,
condiţiile de aplicabilitate şi cu probele de evaluare din Standardul de Pregătire
Profesională.
Evaluarea elevilor se face numai pentru dobândirea competenţelor specificate în
Standardul de Pregătire Profesională. Demonstrarea unei alte abilităţi în afara celor din
competenţele specificate este lipsită de semnificaţie în cadrul evaluării.
Evaluarea implică şi probe practice, de aceea instrumentul de evaluare cel mai
recomandat este fişa de observaţie. În această fişă se bifează câte o căsuţă de fiecare dată
când s-a demonstrat buna realizare a unei sarcini. În momentul în care s-au bifat toate
căsuţele, evaluarea s-a încheiat cu succes.
Instrumentele de evaluare trebuie să fie adecvate scopului urmărit şi să permită
elevilor să demonstreze că au atins Standardele de Pregătire Profesională pentru unitatea
de competenţe definită.
Multitudinea instrumentelor de evaluare solicită din partea elevilor să formuleze
răspunsuri sau să aleagă răspunsuri corecte.
Probele de evaluare pot fi orale, scrise şi practice în funcţie de cerinţele unităţii de
competenţe şi de probele specificate în Standardul de Pregătire Profesională.
Instrumentele de evaluare se elaborează în corelaţie cu criteriile de performanţă şi
condiţiile de aplicabilitate ale competenţei individuale din Standardul de Pregătire
Profesională pentru calificarea ,,tehnician veterinar”, nivelul trei.
94
Exemplu:
Unitatea de competenţe 16. Patologia medicală
Competenţa 16.3 Investighează tabloul lezional în principalele boli interne.
Criterii de performanţă:
(a) Investigarea modificărilor morfopatologice în bolile interne.
Probă scrisă1A. Analizaţi modificările morfopatologice întâlnite în bronhopneumonie
Nr.crt.
Tipuri de modificărimorfopatologice
Descriere pe organ
(pulmon)
Evaluator Data
1. Circulatorii 2. De metabolism3. Inflamatorii 4. De adaptare 5. De apărare6. De reconstrucţie
Probă practică2 A. Efectuaţi următoarele activităţi.
Nr.Crt.
Descoperirea modificărilor morfopatologice în bronhopneumonie
Evaluator Data
1. Examinaţi pulmonul, pe piese proaspete sau conservate şi descoperiţi modificările inflamatorii în bronhopneumonie
2. Examinaţi pulmonul, pe piese proaspete sau conservate şi descoperiţi modificările inflamatorii în bronhopneumonie
3. Notaţi în caiete modificările descoperite şi descrieţi-le
(b) Corelarea tabloului lezional cu cel simptomatic
Probă scrisă1B. Corelaţi simptomele cu leziunile în bronhopneumonie
Nr.Crt.
Leziuni în bronhopneumonie
Simptome în bronhopneumonie
Evaluator Data
95
(c) Aplicarea normelor specifice de securitate şi sănătate în muncă.
1C. Indicaţi 5 norme de i securitate şi sănătate în muncă specifice pe care le-aţi respectat la utilizarea instrumentarului şi prevenirea bolilor profesionale.
Nr.Crt.
Norme specifice de igienă şi securitate a muncii Evaluator Data
1.2.3.4.5.
Evaluarea se poate face şi printr-un test cu itemi obiectivi, semiobiectivi, subiectivi.
96
97
Top Related