http://www.crestinortodox.ro/craciun/steaua-la-betleem-122640.html

Steaua de la Betleem

Mareste imaginea.

"Iar daca S-a nascut Iisus in Betleemul Iudeii, in zilele lui Irod regele, iata magii de la Rasarit au venit in Ierusalim,

intreband: Unde este regele Iudeilor, Cel ce S-a nascut? Caci am vazut la Rasarit steaua Lui si am venit sa ne

inchinam Lui." (Matei 2; l-2)

Steaua de la Betleem reprezinta un simbol asociat pentru totdeauna cu Nasterea Domnului. A fost supusa studiului

atat oamenii de stiinta, cunoscuti astronomi, cat si de Parintii Bisericii si renumiti teologi.  De-a lungul timpului s-au

dat numeroase interpretari stelei amintite de Evanghelistul Matei, aceasta fiind privita fie ca un eveniment astronomic

pe linia legilor fizice, fie ca fenomen miraculos.

Steaua de la Betleem - Ce spune stiinta?

Oamenii de stiinta au sustinut trei ipoteze in cazul stelei din Betleem: cometa, stea noua sau nova si conjunctie a

unor planete. Niciuna dintre izvoarele cunoscute si traditiile pastrate, nu mentioneaza insa nimic despre o cometa sau

o stea noua in lumea mediteraneeana, in jurul anului 1 d.Hr . Doar ultima ipoteza a fost confirmata ca fiind posibila in

contextul spatio-temporal evanghelic.

Aceasta a fost emisa la anul 1606 de cunoscutul astronom Johannes Kepler. Oamenii de stiinta au vazut deopotriva

in aceasta ipoteza cheia problemei privind anul nasterii Mantuitorului.

Dupa Kepler, steaua magilor a fost de fapt aspectul pe care l-a luat pentru observatorul de pe Pamant o tripla

conjunctie a planetelor Jupiter si Saturn in constelatia Pestilor: aliniate una peste alta, cele doua planete, avand in

fundal constelatia Pestilor, dadeau impresia unei stele cu o stralucire aparte.

Conjunctiile simple ale celor doua planete sunt destul de dese. O tripla conjunctie se produce insa la intervale de sute

de ani. Ori, asa cum a stabilit Kepler, o astfel de tripla conjunctie - si inca perfect vizibila, mai ales pentru observatorii

din Orientul Apropiat - a avut loc in anul 7 i.H. Ea a avut trei maxime (adica trei perioade de maxima stralucire): la 23

mai, la 3 octombrie si la 4 decembrie. De altfel, o inscriptie cuneiforma pe o tablita de lut ars, provenind de la scoala

astronomica din Sippur, langa Babilon, confirma faptul ca "steaua" magilor a fost observata vreme de 5 luni in anul 7

i.H.

Kepler a presupus ca magii, fiind astrologi (cititori in stele) din Babilon, au observat aceasta tripla conjunctie de la bun

inceput. A doua maxima, cea din octombrie, i-a determinat sa porneasca imediat la drum in cautarea Celui a Carui

nastere o vestea "steaua". Au plecat, deci, din Babilon la inceputul lui octombrie si, dupa o calatorie de aproximativ o

luna si jumatate, au sosit la Ierusalim. Reaparitia "stelei", pe cand magii tocmai plecasera de la Irod (Mt 2, 9-l0), ar fi

fost de fapt a treia maxima, cea din 4 decembrie, a triplei conjunctii amintite.

Ipoteza lui Kepler a facut adepti nu numai printre astronomi, ci si printre teologi, care considera ca anul 7 inaintea erei

crestine este, de altfel, o data perfect verosimila pentru evenimentul Nasterii Domnului. Astfel, Hristos s-ar fi nascut

candva intre anii 7-5 inaintea erei crestine.

Trebuie sa tinem seama insa de faptul ca tot ceea ce sustine Kepler ramane totusi o simpla ipoteza.

Steaua de la Betleem - Ce spun Sfintii Parinti?

Foarte important este sa vedem insa si perspectiva Sfintilor Parinti ai Bisericii. In primul rand, difera in mod radical

modul de abordare al acestei probleme. Sfantul Ioan Gura de Aur comentand pasajul evanghelic in care se aminteste

despre calauzirea magilor de catre stea afirma: "Avem nevoie de multe privegheri, de multe rugaciuni, ca sa putem

interpreta textul acesta, sa aflam cine erau acesti magi, de unde au venit, din ce pricina, ce i-a facut sa vina si in

sfarsit ce e cu steaua aceasta." Asadar, Bisericii  ii este proprie viziunea duhovniceasca asupra lucrurilor si

evenimentelor.

Sfantul Ioan Gura de Aur merge mai departe aratand ca steaua aceasta nu a fost una din multele stele ale cerului si

ca aceasta, mai mult, nu s-a aratat potrivit legilor care guverneaza creatia vazuta: "Ca n-a fost una din stelele cele

multe, dar, mai bine spus, dupa parerea mea, n-a fost nici stea, ci o putere nevazuta, care a luat chip de stea, se

vede in primul loc din mersul ei. Nu este vreo stea care sa mearga pe cer cum a mers steaua aceasta; noi vedem ca

si soarele si luna si toate celelalte stele merg de la rasarit la apus; steaua aceasta, insa, mergea de la miazanoapte

la miazazi, ca asa se afla Palestina fata de Persia. In al doilea loc, si din timpul in care s-a aratat putem vedea ca

steaua aceasta n-a fost una din multele stele. Nu se vedea noaptea, ci ziua in amiaza mare pe cand stralucea

soarele; putere pe care n-o au nici stelele, nici luna; ca luna depaseste in stralucire pe toate celelalte stele, dar cand

se ivesc razele soarelui, se ascunde indata si dispare. Steaua aceasta, insa, prin marimea stralucirii sale, a biruit si

razele soarelui; stralucea mai tare decat ele; lumina mai puternic, desi era atata lumina. In al treilea rand, se vede ca

nu era una din celelalte stele, pentru ca aparea si apoi iarasi disparea.

Pe drumul pana in Palestina steaua se arata conducand pe magi; cand au ajuns in Ierusalim s-a ascuns; apoi iarasi,

cand magii au parasit pe Irod, dupa ce-i spusesera pricina pentru care venisera si au plecat, steaua iar s-a aratat; si

acest lucru nu poate fi miscarea fireasca a unei stele, ci a unei puteri inzestrate cu o ratiune deosebita. Nici nu avea

un drum propriu; mergea cand magii trebuiau sa mearga; cand stateau ei, statea si ea; slujea tuturor celor de

trebuinta. Era ca stalpul cel de nor din pustie: oprea si scula tabara iudeilor atunci cand trebuia. In al patrulea rand,

se vede bine ca nu era o stea precum celelalte din chipul in care a aratat locul unde s-a nascut Pruncul. Ca n-a aratat

locul ramanand sus pe cer - de altfel nici nu putea sa le arate locul de ramanea sus -, ci l-a aratat pogorandu-se jos.

Stiti doar ca locul era atat de mic cat putea incapea o coliba, dar mai bine spus, cat putea incapea trupul unui prunc;

iar o stea obisnuita nu putea sa arate un astfel de loc pentru ca o stea sta la o inaltime foarte mare si nu poate sa

arate un loc atat de mic, nici sa-l faca cunoscut celor care vor sa-l gaseasca.

De lucrul acesta poti sa te incredintezi uitandu-te la luna; desi este cu mult mai mare decat stelele, totusi pare ca este

aproape de toti locuitorii lumii raspanditi pe o intindere atat de mare de pamant. Spune-mi, te rog, cum ar fi putut

steaua sa arate locul asa de ingust al ieslei si al colibei de n-ar fi parasit inaltimea aceea, de nu s-ar fi pogorat jos si

n-ar fi stat chiar deasupra capului Pruncului? Acest lucru il lasa evanghelistul sa se inteleaga cand spune: "Si iata

steaua mergea inaintea lor, pana a venit si a stat deasupra unde era Pruncul".

Pentru Sfantul Ioan Gura de Aur faptul ca magii au urmat steaua si au crezut ii plaseaza in antiteza cu iudeii care "n-

au crezut nici pe profeti, desi le vorbisera in urechile lor." El afirma in continuare: "Dupa parerea mea, lucrul acesta

nu se datoreste numai stelei, ci si lui Dumnezeu, Care a pus in miscare sufletul lor, asa precum a facut si cu

imparatul Cir determinandu-l sa elibereze pe iudei din robie. Dumnezeu n-a facut asta nimicindu-le libera lor vointa.

La fel si cu Pavel, l-a chemat printr-un glas de sus, iar prin aceasta a facut cunoscut si harul Sau, dar si ascultarea lui

Pavel.”

Ce este steaua sau a fi "stea"?

Nu trebuie neaparat sa vedem o contradictie intre explicatia stiintifica a stelei magilor, ca un fenomen astronomic

repetabil - chiar daca, asa cum am spus, la distante temporale foarte mari - si interpretarea Sfantului Ioan Gura de

Aur. Dumnezeu ar fi putut descoperi Nasterea Fiului Sau pe ambele cai, atat printr-un eveniment astronomic, cat si

printr-o minune.

Interesant este faptul ca mult mai multe intrebari si-au pus oamenii de-a lungul timpului cu privire la stea, decat au

facut-o, probabil, magii. Despre ei stim ca "au vazut si au crezut”. Nu cunoastem daca au problematizat sau nu

asupra naturii ei. Important este ca datorita acesteia, ei s-au invrednicit a se inchina Pruncului dumnezeiesc.

Steaua de la Betleem poarta cu sine peste timp o mare taina. Acest aspect este surprins si in colindele traditionale

romanesti:  "Steaua sus rasare/Ca o taina mare". Nimeni nu va cunoaste adevarata ei natura. Sensul ei adanc ni se

dezvaluie insa  in Biserica, prin talcuirile Sfintilor Parinti, iar nu prin cercetari si calcule stiintifice.

Acest lucru este pus in evidenta de urmatoarele cuvintele ale Sfantului Ioan Gura de Aur: "Asa a facut si cu magii

(Dumnezeu); a vrut sa-i cheme prin aratarea unei stele, ca sa-i inalte cu mintea mai sus de propria lor gandire.

Pentru ca, dupa ce i-a condus si i-a calauzit si dupa ce i-a adus langa iesle, nu le mai vorbeste prin stea, ci prin inger.

Asa au ajuns incetul cu incetul mai buni."

Cu acelasi scop ne va vorbi steaua din Betleem tuturor crestinilor pana la sfarsitul timpului: sa devenim mai buni. Atat

de buni, incat prin lumina  care suntem, sa ne asemanam stelei de la Betleem care povatuia odinoara pe pagani

catre aflarea lui Dumnezeu, dupa cuvantul Scripturii: "Asa sa lumineze lumina voastra inaintea oamenilor, asa incat

sa vada faptele voastre cele bune si sa slaveasca pe Tatal vostru Cel din ceruri." (Matei 5, 16).

Radu Alexandru

Colindatul, o forma fara fond?

Mareste imaginea.

Nu cred ca exista romani nascuti in familii crestine, la sat sau la oras, pentru care perioada colindelor sa nu fie una

bogata in amintiri scaldate in bucurie si lumina. Care dintre noi nu a invatat in viata sa macar un singur colind? Cine

nu a mers niciodata la colindat? E cineva, dintre romani, care sa nu fi primit niciodata bunavestire a colindatorilor?

Indraznesc sa spun ca foarte putini, daca nu chiar nimeni.

Cu toate acestea exista romani care parca au uitat toate aceste experiente atunci cand afirma ca din colindat nu a

mai ramas astazi decat o simpla forma fara fond. Pe drept cuvant, de la colindul “savant”, ce isi gaseste expresia in

concertele de colinde, atat de familiare noua, pana la cealalta extrema, colindatul ca prilej de cersit, tot atat de

familiar noua in prezent, toate acestea erau straine peisajului sarbatorilor de iarna din vechime.

Nu doar “vesnicia s-a nascut la sat”, ci si colindul crestin

Nu putem decat sa fim de acord cu Lucian Blaga atunci cand afirma ca “vesnicia s-a nascut la sat”. Am fi putut sa nu

impartasim aceeasi parere daca Hristos nu s-ar fi nascut intr-o pestera. Insa acest adevar al credintei noastre, ne

arata ca locurile smerite, trecute cu vederea, uneori considerate chiar “umilitoare”, pot primi si plamadi nu doar

realitati mai presus de ele, ci insasi vesnicia, ba chiar pe "Cel fara de ani". Iar daca la sat s-a nascut vesnicia, nici

colindul crestin nu se putea naste - si dobandi expresia cea mai curata si autentica – in alt loc decat in sanul

comunitatilor satesti traditionale.

De-a lungul timpului colindele crestine s-au afirmat ca un adanc de taina al neamului romanesc. In satele de

odinioara existau numeroase colinde crestine precum si forme variate, particulare, pe care le lua obiceiul colindatului

de la o regiune la alta – uneori chiar de la o localitate la alta – insa, nu exista decat un singur motiv pe care se

intemeia acest demers: bunavestire a Nasterii Domnului. Raspandirea acestui mesaj oferea totodata un bun prilej in

care comunitatea sateasca isi putea manifesta continuitatea cu trecutul prin pastrarea cu sfintenie a datinilor

mostenite de la inaintasi.

In prezent, nu mai exista doar un motiv pentru care se colinda, ci multiple si diverse motive. Aceasta este una dintre

cauzele care au facut ca mersul cu colindul sa nu mai fie un eveniment intru totul autentic, insa, nu putem afirma ca

este unul si lipsit de fond.

Nici macar scoaterea colindului din contextul sau originar, lumea satului, si pastrarea sa in mediul urban nu fac din

colind o realitate lipsita de fond. E drept, la oras colindatul sufera o serie de mutatii si de lipsuri, dar din fericire nu

“sufera” o pierdere a esentialului.

“Hristos Se naste, slaviti-L!”, auzim intr-una din catavasiile Nasterii Domnului. Or, tocmai acest lucru se intampla

astazi in preajma sarbatorilor de iarna. Ca si in Betleemul Iudeii, Hristos se naste, in “armonii” de cantari ingeresti si

omenesti. Precum odinoara, si astazi, crestinii intampina Nasterea lui Hristos cea minunata, inaltand colinde.

Memento pentru colindator

Ce nu ar trebui sa uite colindatorul de astazi este faptul ca in demersul sau se alatura nu numai ingerilor si pastorilor

din relatarea biblica, ci, mai mult, se aseamana prorocilor Vechiului Testament si stelei care au calauzit omenirea

spre Hristos.

Nasterea Domnului este un eveniment deopotriva prevestit si vestit. Prevestit prin proroci si prin stea, si vestit de

ingeri si pastori, dupa ce ni s-a nascut Mantuitorul. Aceste aspecte, reies din textele multor colinde romanesti care,

pe de-o parte, “prorocesc” ca “ni se va naste Hristos”, iar pe de alta, binevestesc ca “astazi s-a nascut Hristos”.

Indiferent de multimea motivelor pentru care colindatorul purcede astazi a slavi Nasterea lui Hristos, el ramane totusi

“proroc” si “misionar”.

Memento pentru cel colindat

Ce nu ar trebui sa uite cel colindat este faptul ca trebuie sa ramana “gazda buna”, “boier”, precum vestesc versurile

multor colinde. De asemenea, nu ar trebui sa uite ca aparitia colindelor a avut loc intr-o vreme in care un eveniment

nu putea fi aflat din mass-media. O vreme in care vestea era raspandita prin rostirea “fata catre fata”.

Chiar daca noua ne este astazi mai usor sa ascultam colinde la televizor sau calculator, iar despre Nasterea

Domnului sa citim in ziar, nu trebuie sa pierdem din vedere faptul ca obiceiul colindatului ne ofera ocazia de a

constientiza ca bucuria Nasterii Domnului se cere impartasita cu altcineva. Colindatul trebuie sa ramana un

eveniment interpersonal, viu. Or, in mare parte, si de cel colindat tine acest lucru.

Este trist ca, de multe ori, atitudinea noastra, atat a colindatorului cat si a celui colindat, nu este pe masura mesajului

si bucuriei pe care colindele ni le pot oferi. Pana la urma, colindatul nu se reduce la - si nu se contorizeaza in -

buzunare goale si usi inchise, cat la inimi pline si suflete deschise.

Radu Alexandru

Bradul de Craciun

Mareste imaginea.

Bradul de Craciun, ca pom ce trebuie imbodobit inainte de Nasterea Domnului, a fost ales datorita faptului ca el

ramane tot timpul verde. Il simbolizeaza pe Hristos, vesnic viu.

Obiceiul folosirii bradului de Craciun este de origine romana. Amintim ca in timpul sarbatorilor, romanii antici isi

impodobeau locuintele cu un brad. Interesant este ca bradul era prins de tavan cu varful in jos.

Potrivit cercetatorilor, pana in secolul al XII lea, brazii de Craciun nu erau impodobiti. Cu timpul, bradul de Craciun a

fost impodobit cu fructe, flori de hartie, biscuiti, ca mai tarziu, sa se orneze cu lumanari si globuri colorate. Globurile

confectionate din sticla argintata de Thuringia au aparut abia in anul 1878. Exista obiceiul ca in varful bradului de

Craciun sa se aseze o stea, simbol al acelei stele care i-a calauzit pe magi pana in Betleem.

Bradul de Craciun impodobit

Primul brad de Craciun impodobit a aparut in anul 1510, in Lituania. In Franta apare in 1521, dupa ce printesa Helene

de Mecklenburg s-a casatorit cu ducele de Orleans, iar in Anglia in 1841. Insa, bradul de Craciun, asa cum il vedem

impodobit in zilele noastre, a aparut pentru prima data la Breslau, datorita ducesei Dorothea Sybille von Schlesian.

Bradul de Craciun ajunge in Statele Unite in anul 1749, odata cu colonistii germani stabiliti in Pennsylvania si cu

mercenarii platiti sa lupte in Razboiul de Secesiune. Dar imbodobirea bradului a fost legalizata pentru prima data in

1836, in statul Alabama.

Primul brad de Craciun in tara noastra

Primul brad impodobit cu cateva zile inainte de sarbatoarea Nasterii Domnului, a fost prezent in palatul principelui

Carol I de Hohenzollern, in anul 1866. Incepand cu aceasta data, romanii au preluat obiceiul de a imbodobi bradul in

apropierea Craciunului. Mentionam ca bradul era prezent la romani in anumite momente importante ale vietii:

nastere, casatorie si moarte, ca pom al vietii.

Sursa: CrestinOrtodox.ro

Ce ne aduce Nasterea Domnului

Mareste imaginea.

Prin venirea in lume a lui Dumnezeu si ca Fiu al Omului, noi toti pamantenii am dobandit multe si mari daruri ceresti.

Mai intai impacarea cu Dumnezeu si indemn la impacarea cu toata lumea, fiecare ajungand sa fim o faptura noua.

Ce-a facut omul si omenirea fara de Dumnezeu, in trecut si chiar in prezent, o stim si o vedem cu totii. Ce poate face

omul cu Dumnezu, iarasi avem marturii de-a lungul veacurilor de dupa venirea lui Hristos.

Intr-adevar, cu El, omul si omenirea au o pasire maiestuoasa pe o temelie noua de viata. E o cale cereasca a omului

cu Dumnezeu. E o chemare universala a intregii omeniri la o noua si mare unitate, la unirea cu unul si acelasi

Dumnezeu. El ne cheama sa ne scuturam de toate ideologiile si doctrinele omenesti, care ne despart pe noi oamenii,

alcatuind astfel una si aceeasi Imparatie a lui Dumnezeu, pe unul si acelasi pamant, sub una si aceeasi umbrire

Divina. Cu Nasterea Domnului se zamisleste, pentru toata omenirea, o lume noua.

Viata e centrata in Dumnezeu, Parintele tuturor, nu in omul care divide si creeaza impartiri si dusmanii intre ei. Dintr-o

atmosfera de sfintenie, de dincolo de acest terestru, Domnul Iisus Hristos coboara intelegerii omenirii Adevarul,

Binele si Frumosul, cu toate valorile lor.

Si tot El a revelat iubirea universala care sa cuprinda omenirea toata in una si aceeasi Familie a lui Dumnezeu. El a

chemat tot omul si natul acestui glob, sa-I fie frate si sora. Si asa, in una si aceeasi iubire, sa ne imbratisam cu tot

ceea ce este pe pamant si in ceruri. Orice compromis al binelui cu raul ar incerca oamenii sa faca, e o cumplita

eroare.

Caci nu se poate compromite de a se amesteca gratia cu disgratia, iubirea cu ura, mila cu salbaticia, adevarul cu

minciuna, blandetea cu violenta, sfintenia cu murdaria pacatului, viata cu uciderea, intelepciunea cu inselaciunea,

smerenia cu mandria, pentru ca toate acestea se distrug unele pe altele intre ele si pentru oameni nu atrag decat

tragedia prabusirilor. Capul de aur sprijinit pe picioare de lut, precum spune profetul de demult, ori casa zidita pe

nisip, dupa cum ne spune Insusi Mantuitorul, atrage nimicirea a tot ceea ce ai zidit cu truda si jertfa!

Nu prin multimea si taria armelor, nu prin sofisticate puteri atomice, nu prin depozite bancare si stocuri economice ale

materiei, nici prin forta spectaculara a tehnicii, ci prin puterea Spiritului Divin, adusa omenirii la Nasterea Fiului lui

Dumnezeu si ca Fiu al Omului, se poate zidi o lume Noua, o lume mai Buna, dobandindu-se Paradisul pierdut, dupa

care omenirea mereu suspina si-l doreste.

Pr. Dr. Vasile Vasilache

(din volumul "Intreita iubire de Dumnezeu, Biserica si Neam”, publicat la New York, in 1990)

Craciunul branduit

Mareste imaginea.

Intr-o lume in care pana si Hristos, Fiul lui Dumnezeu intrupat, a facut obiectul unei "tranzactii", fiind vandut pe

treizeci de arginti, nu este nicio problema in a vinde sau a cumpara, orice altceva, in "numele" Lui. Aceasta se pare

ca este premisa de la care pornesc conducatorii marilor dar si micilor companii care, nu de putina vreme, au facut din

Nasterea Domnului o sarbatoare a bauturilor racoritoare (la noi in plina iarna!), a renilor si a elfilor etc.

Craciunul, aducator de profit sau de sfintenie?

Intr-o societate de consum, Nasterea Domnului vinde. Aceasta este realitatea pe care nu o pot pierde din vedere

firmele si agentii comerciali, mari "vanatori de profit” care, deja de pe acum, incerca sa ne familiarizeze cu "magia

sarbatorii”. O ghirlanda aruncata pe raft, cateva stelute coborate de pe "firmamentul” de rigips si cate un Mos Craciun

zambitor asezat strategic in magazin, si suntem invaluiti de "spiritul Craciunului”.

Craciunul insa, asa cum ne apare in reclame si in magazine, este o sarbatoare dezradacinata, ce nu face nimic

altceva decat sa ne dezradacineze si pe noi. Craciunul branduit ne pune inainte o sarbatoare din care lipseste

esentialul, insasi Nasterea Domnului. Dar nu numai atat, ne lipseste si de continuitatea cu traditia, cu modul in care a

fost perceputa si traita aceasta sarbatoare, "singurul lucru nou sub soare”, "inomenirea lui Dumnezeu” sau Nasterea

Domnului, de catre mosii si stramosii nostri, in satul romanesc.

Sa tinem seama de faptul ca bucuria Craciunului nu trebuie cautata in magazine, ci in Biserica. Or aici, aceasta

bucurie, paradoxal, incepe prin post. Craciunul magazinelor este unul extrem de generos, ofertant, in timp ce in

Biserica, Nasterea Domnului se cere intampinata prin taierea voii si asceza. Acest lucru nu prea ii cade bine omului

contemporan. De aceea, ii este mai la-ndemana "Craciunul generos”.

Asa se face ca aceasta sarbatoare este intampinata de catre noi, cei de astazi , cu multa artificialitate si

superficialitate uitand ca Nasterea Domnului in Betleemul Iudeii este un eveniment supranatural si deosebit de

profund. In acest sens, in Biserica aflam acel "altceva" pe care magazinele si niciun alt produs nu ni-l pot oferi,

sfintenia. Din Craciunul branduit lipseste cu desavarsire aceasta dimensiune a sfinteniei, in timp ce Nasterea

Domnului tocmai acest lucru il vesteste, posibilitate sfintirii omului si a mantuirii in Hristos.

O bucurie de o viata

Bucuria Craciunului branduit este una efemera. Trece odata ce comerciantii isi aduna ghirlandele si beculetele din

magazine, iar noi strangem bradul, impodobit cu ceva vreme in urma cu mult entuziasm. Bucuria Nasterii Domnului

insa ne poate insoti - si trebuie sa ne insoteasca - nu numai in preajma sarbatorilor de iarna, nici macar in cursul unui

an liturgic, ci de-a lungul intregii vieti. Bucuria Nasterii Mantuitorului, prin care primim "lumina cunostintei”, este fara

indoiala una de o viata. Craciunul branduit nu este numai neputincios spre a ne face partasi acestei bucurii, ci, mai

mult, poate deveni chiar o piedica in calea ei.

"Un Craciun nebranduit!” – o noua urare de Craciun

Craciunul a devenit astazi atat de "frumos” impachetat, incat nu-L mai putem intrezari pe Hristos intre atata poleiala si

markenting.

De aceea, va doresc tuturor sa petreceti pe cat se poate un Craciun nebranduit, purtand aievea ecouri de cantari

ingeresti si de colinde, miresme de covrigi, mere si cozonaci rumeniti, precum odinioara in odaia bunicii. Un Craciun

bogat in daruri precum ale magilor, adica mici, dar cu semnificatii profunde.

Un Craciun in care sa ne aflam poate pentru prima data, chiar daca si pentru scurt timp, nu atat in calitate de

potential consumator (cumparator), cat de om chemat la indumnezeire. Acest om este din fire colindator (binevestitor)

si daruitor, pentru ca primeste  Darul facut de Dumnezeu-Tatal tuturor oamenilor si fiecaruia in parte, pe Hristos,

"Mesia chip luminos”.

Radu Alexandru

Pregatirea pentru colindat

Mareste imaginea.

Colindatorii au detinut din cele mai vechi timpuri in societatea traditionala romaneasca precrestina, caracterul unor

vizitatori privilegiati, in calitate de aducatori de vesti de la zei. Obiceiul colindatului are loc la intervale sacre, la

sarbatori, cand au loc marile scenarii ritualice de reinnoire a timpului. In perioada din preajma solstitiului de iarna, in

care renaste anul si, odata cu el, lumea toata, ceata feciorilor colindatori se mentinea ca asociatie de sine statatoare,

dar latenta in intervalul urmator.

Colindatorii erau mesagerii privilegiati ai sacrului, profetii noului an, prin care comunitatea era initiata in starea

spirituala, magica a sarbatorii. Aceasta functie a feciorilor profeti era atat de puternica in credintele taranilor romani,

incat ocolirea unei gospodarii sau descolindatul se credea ca atrag cele mai negre nenorociri asupra gazdelor.

Din acest motiv, ceata de colindatori este si astazi asteptata, la sat, cu mare nerabdare si cu pregatirea darurilor

rituale ce se cuvin mesagerilor zeilor: colacul (care, prin forma sa de cerc simbolizeaza vesnicia timpului reversibil),

carnea animalului sacrificat in gospodarie (porcul este jertfit conform unui ritual amanuntit, iar carnea sa este

pregatita, de asemenea, in mod ritualic), bautura, fuioare, branza (la colidatul de pacurar), lumanare, cununa s. a.

Intre Samedru (Sfantul Dumitru) si Craciun, dar mai ales in ziua lui Sanicoara (Sfantul Nicolae), cetele se refaceau,

stabilindu-se numarul lor in functie de marimea satului. Tot acum se stabileau conducatorii cetelor (vataf, capitan,

birau staroste, dragoman, vornic etc.), gazda feciorilor, care de aici inainte aveau sa locuiasca si sa se

gospodareasca impreuna, se imparteau sarcinile (bucatar, pivnicer, pristav, stegar, desagarii etc.) si se stabilea

repertoriul cantecelor ce urmau sa fie intonate.

Un inteles aparte in are in tot acest cadru colindatul cu un animal, care isi are propriul sau repertoriu de cantece si

jocuri si care ne aminteste de vechile rituri totemice. Feciorii nu mai sunt mesagerii unei divinitati invizibile,

indepartate, ci slujesc direct zeul care ii patroneaza si ii insoteste in fata satului. Un exemplu cunoscut este colindatul

cu turca. Divinitatea venerata, turca, are o infatisare compozita, de pasare si cornuta; al doilea set de caractere este

sustinut si de numele zeitatii, care se cheama, in functie de regiune, capra, cerb, brezaie, borita, cerbut, clanta, vaca,

baba-turca sau Mariuta. Comunitatea respecta si se temea de acest fel de zeitati, si, in acelasi timp, le astepta

binecuvantarea. Primul colac dat de gazda grupului de colindatori era agatat de ciocul caprei, si la fel alte ofrande in

alimente, bani etc. La sfarsitul colindatului, de Anul Nou, la ospatul feciorilor, la care erau chemate si fetele, avea loc

o adevarata nunta colectiva. Inainte, turca juca pentru ultima oara, dupa care se aseza in capul mesei. Ultimul joc

avea loc la o rascruce. “Feciorii insa nu mai cantau si turca era trista. Jocul ei nu mai era zguduitor si, cu orice era

imbiata, nu primea. Dadea din cap, respingand totul, stiind ca minutele-i erau numarate”, descrie acest moment

etnograful Ion Chelcea. Fie ca era impuscata sau murea singura, turca era prohodita si pomenita la ospatul fecioresc.

Dupa petrecere, turcasul se dezbraca si turca era asezata, cu capul in jos intr-un ungher, pentru un an de zile.

Chiar daca toate aceste datini au un evident caracter pagan, acestea s-au pastrat si in crestinism pana in zilele

noastre.  Vor fi consemnate  in acest sens o serie de credinte  si obiceiuri avand un profund caracter sincretist. Astfel,

Ion Chelcea aminteste faptul ca la Putna satenii umblau cu turca numai dupa ce preotul termina liturghia. In popor, se

credea ca pe feciorul turcas il paraseste ingerul pazitor vreme de sase saptamani; flacaii din alai nu au voie sa intre

in biserica o perioada, iar daca mor in acest interval, mor neingrijiti, necuminecati. De aceea, unii flacai se spovedeau

inainte de a intra in cetele de calusari, de colindatori cu turca sau in alaiurile altor zei pagani. De altfel, acestia le

asigurau protectie atata timp cat se aflau sub influenta lor. Pe de alta parte, responsabilitatea tinerilor era imensa:

nerespectarea ritualului putea atrage mania divinitatii si pedepsirea cetei, sau chiar a satului. Teama de acest fel de

consecinte era mai puternica decat indemnurile preotilor crestini de a se lepada de aceste practici “necurate”.

Sursa: CrestinOrtodox.ro

Craciunul de azi si Craciunul de ieri

Mareste imaginea.

Nu mai e mult si sarbatorim Nasterea Domnului sau Craciunul. Multi vor fi plecati. Unde? La schi, in locuri unde sa

doarma cat mai mult sau sa se indestuleze cu sarmale, fripturi, cu multe bucate de porc. Sarbatoarea trece doar prin

trup.

Cei care raman acasa, nu vor sa rateze concertele, concursurile, premiile ce se acorda in aceasta perioada. Si asa

se face ca putini din acesti oameni mai traiesc minunea nasterii tainice a Fiului lui Dumnezeu din Fecioara Maria.

Oamenii alearga sa cumpere. Nu e nicio problema ca pierzi cateva ore bune in super-hipermarketuri. Important e sa

fii in rand cu lumea. Iar daca nu faci acelasi lucru, e o dovada ca nu dai semne de progres.

A ajuns sa fie mai fascinant sa asculti Stille nacht-uri si Jingle bells-uri in magazine. E prea obositor sa mai deschizi

usa celor ce colinda. Si pe deasupra sa tot asculti aceleasi colinde.

Preotul nu mai este primit in casa, pentru a vesti Nasterea Domnului. Vine prea tarziu sau prea devreme. Ne

deranjeaza. Ce pacat ca sunt din ce in ce mai putini oameni care sa iasa din casa si sa vada "pe unde a ajuns

parintele“, asa cum faceau parintii si vecinii mei. Cat de mult mi-as dori sa-l mai aud pe tata spunand: "E pe la nea

Ion", adica la cinci case distanta de noi.

Nu mai avem gandul la a primi Sfanta Impartasanie de Craciun. In vechime, Postul Craciunului era respectat. Chiar

daca se intampla ca porcul sa fie taiat in post, nu ne atingeam de carnatii trecuti printr-un fum statut, de slanina fiarta

si usturoiata, de racituri, ... Trebuia sa ne impartasim.

Ne preocupam prea putin de asemanarea cu Hristos. Ne interesam din timp de unde putem lua bradul de Craciun,

carnea de porc, vinul si multe alte bunuri materiale si uitam sa primenim firea. Ne multumim ca avem numarul de

telefon al parintelui si ca il putem suna atunci cand avem nelinisti. Nu mai putem sta in genunchi la spovedanie. Am

uitat ca la marturisire Il avem de fata pe Hristos.

Chiar daca ne simtim nemultumiti de cat am postit, de cat ne-am rugat, de putinul bine pe care l-am facut, nu se

compara cu dezgustul pe care ti-l produce o sarbatoare pentru care nu te-ai pregatit deloc.

Daca se vor gasi persoane care sa fie prezente de Craciun in biserica, bucurandu-se de Nasterea Domnului, e semn

ca mai avem oameni vii.

Adrian Cocosila

Obiceiuri de Craciun in Bucovina

Mareste imaginea.

Toate sarbatorile si praznicele crestine ne vorbesc despre unele evenimente sau fapte din viata Mantuitorului sau

despre viata celor drepti. Praznicul Nasterii Domnului are o importanta deosebita, fiind sarbatoarea familiei, a

parintilor, a bunicilor si in special a copiilor.

In cele ce urmeaza vom arata, succint, cum au inteles bucovinenii Nasterea lui Hristos si ce obiceiuri au consacrat

acestui eveniment devenit una dintre cele mai mari sarbatori ale crestinatatii. Cea mai veche denumire a sarbatorii

este aceea de Craciun, cuvant care inseamna creatie, descoperire, facere.

Din legendele crestine populare aflam ca Mos Craciun era sotul Craciunesei, femeia care a gazduit-o pe Maica

Domnului pentru a-L naste pe Iisus. De frica barbatului, Craciuneasa i-a oferit Maicii Domnului doar ieslea din grajd.

Dupa nastere, toata gospodaria lui Craciun a fost invaluita de lumina, incat acesta, intorcandu-se acasa, a crezut ca

este vorba de un incendiu. Dar, minune, fetele lui Craciun, schilodite de el, erau perfect sanatoase, avand mainile la

loc si vederea recapatata. In semn de recunostinta, Craciun a luat un sac plin cu mere, nuci si covrigi pe care le-a

impartit copiilor din sat, de aici tragandu-se datina darurilor de Craciun si a Mosului cu sacul.

In Bucovina, Craciunul este sarbatoarea care se pastreaza, poate, mai mult decat in alte parti, fara mari abateri

de la traditie. In preajma Craciunului, se recupereaza sau se restituie lucrurile imprumutate prin sat, deoarece se

considera ca nu este bine sa ai lucruri imprumutate pe durata sarbatorilor de iarna.

In ziua de Ajun, femeile obisnuiesc sa ascunda fusele de la furca de tors sau sa introduca o piatra in cuptor, crezand

ca indeparteaza, in acest fel, serpii din preajma gospodariei. In dimineata aceleiasi zile se obisnuia, pana de curand,

ca femeia sa iasa afara, cu mainile pline de aluat, sa mearga in livada si sa atinga fiecare pom zicand: "cum sunt

mainile mele pline cu aluat, asa sa fie pomii incarcati cu rod la anul".

Craciunul este un minunat prilej pentru infrumusetarea interioarelor taranesti, gospodinele punand, acum, sub

stresini diverse plante aromate (ochisele, minta creata, busuioc, maghiran), plante ce raman expuse acolo o perioada

indelungata din anul viitor, aspect ilustrat si in textul unei colinde bucovinene:

" Streasina de busuioc,

Sa va fie cu noroc.

Streasina de maghiran,

Sa va fie peste an.

Streasina de minta creata,

Sa va fie pentru viata.

Streasina de bumbisor,

Sa va fie de - ajutor,

La fete si la feciori

Si noua de sarbatori."

Datinile de Craciun sunt pregatite cu mult inainte, odata cu Postul Craciunului (15 noiembrie), cand incep sa se

constituie cetele de colindatori si se invata colindele ce vor fi rostite in timpul marii sarbatori.

In Bucovina, colindatul este nu numai o datina ci, prin modul de organizare, a devenit o adevarata institutie, cu legi si

reguli specifice. Copiii si tinerii se intrunesc, din timp, in grupuri de cate 6 persoane, pentru alcatuirea viitoarelor cete,

selectia facandu-se in functie de categoria sociala, afinitatile personale, calitatile morale sau gradele de rudenie. Tot

din timp se alege si conducatorul cetei - numit vataf, calfa sau turc - ce trebuie sa fie un bun organizator, sa aiba

autoritate asupra tinerilor, sa aiba o conduita morala ireprosabila si sa fie un bun dansator.

Repetitiile pentru insusirea colindelor se fac fie la casele tinerilor din ceata, fie la biserica, fie in cadrul sezatorilor,

singurele manifestari socio-comunitare permise in Postul Craciunului, fie, mai nou, la caminul cultural.

Poate cel mai important moment in derularea sarbatorii Craciunului este seara de ajun, atunci cand se pregateste o

masa speciala, numita "masa de ajun", si incep colindele.

Pregatirea mesei de ajun incepea in primele ore ale diminetii, cand gospodinele coceau colacii "rotunzi ca Soarele si

Luna " si un colac special, numit "Creciun", frumos impodobit, impletit in forma cifrei opt, colac ce se pastra pana

primavara, pentru a fi folosit in practicile inceputului de an agrar.

Tot acum erau preparate douasprezece feluri de mancare de post (grau pisat si fiert, prune afumate fierte, bob fiert,

sarmale cu crupe, ciuperci tocate cu usturoi, bors de bureti, fasole fiarta si "sleita" etc), precum si mancaruri din

peste. Bucatele erau asezate pe masa din "casa cea mare", dupa ce pe aceasta se asternea cea mai frumoasa fata

de masa. Uneori, sub fata de masa se punea fan, peste masa se petrecea un fir de stramatura rosie, legat sub forma

de cruce, iar pe colturile mesei se asezau maciulii de usturoi. in mijlocul mesei se aseza un colac rotund iar in jurul

sau se ordonau douasprezece farfurii in care se aflau cele douasprezece feluri de mancare. Seara, dupa trecerea

preotului cu icoana, intreaga familie se primenea si se aseza la aceasta masa.

Cina avea un caracter ritual, inainte de a se aseza la masa, toti membrii familiei ingenuncheau pentru rugaciune,

dupa care capul familiei invoca spiritele mortilor, ce erau invitate sa participe la ospat, si hranea simbolic vitele din

gospodarie, chemandu-le pe nume si aruncand peste cap cate putin din cele douasprezece feluri de mancare.

Familia se aseza si se ridica in acelasi timp de la masa, in semn de deplina intelegere si comuniune. Exista interdictia

de a se consuma in intregime cele douasprezece feluri de mancare, resturile fiind pastrate pe masa pana la

Boboteaza, cand erau puse in hrana animalelor sau erau asezate intr-o farfurie in fereastra, alaturi de un pahar cu

apa, pentru indestularea spiritelor mortilor.

Obiceiul mesei de Ajun, ce are intelesuri profunde si definitorii pentru lumea rurala traditionala, formata din plugari si

pastori, se mai pastreaza, izolat, in satele de munte din Bucovina.

Colindatul, insa, moment culminant al Craciunului, s-a pastrat cu multa acuratete in majoritatea comunitatilor

bucovinene. Datina este deschisa de catre copii, care, in jurul pranzului, in grupuri mici, incep colindul, trecand, pe

rand, pe la toate casele. In trecut, micii colindatori, inainte de a pleca sa vesteasca Nasterea lui Iisus, se strangeau in

cete pentru a-si cere iertare unii de la altii.

Colindele rostite de Craciun sunt considerate ca cele mai vechi forme literare, la noi fiind atestate inca din Evul

Mediu. Redam mai jos o colinda veche culeasa din satul Udesti:

"Sculati, sculati mari plugari,

Ca va vin colindatori

Pe la patru cheutori.

Cheutoarea de la vale

A aprins o lumanare.

Lumanarea s-a aprins

Sfanturoaica s-a deschis.

O Isuse, prea Hristoasa,

Ramai gazda sanatoasa".

Rasplata traditionala a micilor colindatori consta in colacei, mere, pere si nuci dar in zilele noastre gazdele ofera mai

ales bani si dulciuri.

Odata cu lasarea intunericului, satele sunt animate de colindele cetelor de flacai care strabat ulitele, de la un capat la

altul al satului, pe intreg parcursul noptii. Tinerii se imbraca si astazi in costume de iarna traditionale, cu sumane sau

cojoace, si au caciulile impodobite cu mirt si muscate. Seful cetei are caciula impodobita cu panglici multicolore, ca

semn distinctiv. Pana catre mijlocul secolului al XX-lea, acompaniamentul colindatorilor se realiza doar cu fluierul si

ciurul (o toba confectionata special pentru acest eveniment), pentru ca mai tarziu sa se generalizeze

acompaniamentul cu fanfara sau cu instrumente muzicale moderne.

Dupa inceperea colindelor de noapte, oamenii considera sarbatorile incepute. Colindatorii pornesc de obicei de la

casa sefului de ceata, trec pe la primarie si pe la preot, dupa care colinda intregul sat. Exista, insa, comunitati in care

se organizeaza numai o singura ceata de feciori, casele fiind colindate pe rand, fara prioritati.

Ajunsi in curte, fara a rosti vreo formula de cerere a permisiunii, flacaii incep sa colinde. De la hiperbolizarea casei, a

curtii si a activitatii gospodarului, repertoriul colindelor abordeaza subiecte diferite, care surprind, in mod alegoric,

realitati cunoscute. Colindele nu folosesc versuri satirice ci numai urari de sanatate si de bun augur. In credinta

localnicilor, colindele se rostesc pentru indepartarea diavolului si purificarea spatiului, de aceea se considera ca este

mare pacat daca cineva sta cu poarta incuiata in noaptea ajunului de Craciun.

Dupa rostirea colindei la fereastra, flacaii sunt invitati in casa, sunt ospatati si rasplatiti. Atunci cand sunt insotiti de

muzica, in casele cu fete, are loc o mica petrecere, fata fiind prima scoasa la joc de catre seful cetei sau, dupa caz,

de catre flacaul care o simpatizeaza in mod deosebit.

In unele localitati (Solea, Poieni - Solea, Partestii de Sus, Cacica, Doroteia), concomitent cu cetele de colindatori se

deplaseaza cetele de mascati - "babe si mosnegi" - care prin joc, gesturi si dialog transmit, in viziune proprie,

principiul fertilitatii, ca un preambul al Anului Nou.

Daca in ziua si in noaptea Ajunului de Craciun doar copiii si flacaii umbla cu colinda, incepand din ziua Craciunului

(25 decembrie) si incheind cu Boboteaza, gospodarii sunt cei care colinda pe la vecini, rude sau prieteni. in unele

sate se intalneste si colinda bisericii, numita "colinda batrana", alcatuita numai din oameni casatoriti, care aduna, cu

aceasta ocazie, fonduri banesti pentru biserica.

Spre deosebire de Anul Nou sau de alte sarbatori, in noptile Craciunului nu se intreprind nici un fel de practici

magice.

Din dimineata de 25 decembrie incepe colindatul cu steaua. Mersul cu steaua presupune asocierea copiilor in grupuri

de cate trei. Ei au ca recuzita o stea confectionata dintr-o vesca de sita cu raze din sipci de lemn, totul fiind imbracat

in hartie colorata. Pe cap copiii poarta coroane de hartie iar cantecul de stea se compune din troparul Nasterii

Domnului. Cantarea face referiri la efortul depus pentru gasirea pruncului Iisus si contine unele reflectii filozofice

asupra vietii pamantene.

In unele sate, de la Craciun pana la Anul Nou, pot fi vazuti si irozii, grupuri formate din personaje biblice: craii

Baltazar, Gaspar si Melchior, Irod imparat, preotul Ozia, ingerul si ciobanul.

Este, de fapt, o forma de teatru popular care se remarca prin seriozitatea temei tratate precum si prin vestimentatia

socanta si atragatoare.

Nasterea Domnului - revarsarea luminii dumnezeiesti

Mareste imaginea.

Daca Sfantul Luca este evanghelistul care a consemnat pentru vesnicie chipul divin al Fecioarei, relatand cu evlavie

episoadele ce preced nasterea lui Iisus, Sfantul Matei, ancorat in traditia ebraica, se va opri cu precadere asupra

figurii lui Iosif si va consemna o serie de fapte care dezvaluie misiunea unica a acestuia.

In clipa in care a avut loc Buna Vestire, Maria, desi logodita cu Iosif, nu locuia inca la el, dupa cum rezulta din cele

consemnate de Matei (1, 18-19). Deoarece, afland de zamislire fara a cunoaste taina ei, Iosif voia sa o lase in

ascuns, inseamna ca Sfanta Fecioara nu ii descoperise nimic din vestirea ingerului. Se pare ca abia dupa intoarcerea

Mariei de la Elisabeta a aflat el ca logodnica sa va avea un prunc, deci Maria nu-i destainuise pana atunci nimic din

taina impartasita de inger. Fire interiorizata si patrunsa de caracterul inefabil al evenimentului, ea suferea fara

indoiala de a nu-l putea descoperi nici celor mai apropiati. Nimic din ceea ce experiase nu putea fi insa turnat in

cuvinte si mai ales nu putea fi cunoscut de altii. De aceea, Maria tacea si astepta ca Dumnezeu sa o invete ce trebuie

sa faca.

Iosif, om drept, dupa cum il caracterizeaza evanghelistul, dar tulburat de cele ce se petreceau cu logodnica sa, se

hotarase sa o paraseasca, dar fara sa dea in vileag presupusul ei pacat. Pe cand cugeta astfel, un inger i se arata in

vis si ii spuse: "Iosife, fiul lui David, nu te teme a lua pe Maria, logodnica ta, ca ce s-a zamislit intr-insa este din Duhul

Sfant" (Matei 1, 20). Iosif era urmas al lui David si folosirea de catre inger a acestui titlu marcheaza filiatia davidica si

legatura cu mesianismul Vechiului Testament. Este insa caracteristic ca el nu se bucura de o angelofanie propriu-

zisa, ci doar de un vis, in care un trimis ceresc ii dezvaluie taina zamislirii dumnezeiesti. De altfel, acest fapt este in

perfecta concordanta cu profilul dreptului Iosif, asa cum apare el din paginile Evangheliei.

Iosif este omul misterului si al tacerii. Merejkovski spune despre el ca "celui tacut i-a fost incredintat Cuvantul".

Evangheliile nu mentioneaza niciun cuvant rostit de batranul caruia i-a fost harazita cea mai sublima misiune: aceea

de a sluji drept tata pamantesc Fiului lui Dumnezeu si de a ocroti copilaria Sa neprihanita. De altfel (dupa cum va

reiesi si din cele ce urmeaza), toate aceste episoade legate de nasterea Domnului se petrec la limita dintre lumina si

intuneric, intr-o zona de clar-obscur, strabatuta doar uneori de o lumina suprafireasca.

Chipul lui losif, despre care stim atat de putin si al carui glas nu il auzim niciodata, face si el parte din aceasta

atmosfera de taina. Evanghelia mentioneaza doar ca era teslar - Iisus este numit fiul teslarului - descendent din

David si ca locuia la Nazaret. Aceste date sumare sunt totusi suficiente pentru a contura figura lui Iosif, situat, ca si

Zaharia, ca si Simeon, pe linia traditiei veterotestamentare. Se pare ca Providenta urmarea sa-l tina continuu in

penumbra; misiunea sa fiind axata pe smerenie si pe supunere la porunca divina, el nu va aparea niciodata in primul

plan. Faptul ca ingerul ii vesteste taina in vis - de altfel, el se va mai bucura inca de doua asemenea vise revelatorii -

se potriveste cu stilul vietii acestui drept, la care descoperirile esentiale au loc in linistea somnului, iar experientele

cele mai hotaratoare nu sunt impartasite celor din jur.

Este probabil ca acel care avea sa ocroteasca Pruncul sfant, sa-L ascunda - rolul sau de tata prezumtiv presupunea

tocmai misiunea de a ascunde pentru un timp filiatia divina a Copilului - si sa asigure crearea acelei atmosfere de

dragoste calda, menita sa invaluie copilaria lui Iisus, trebuia sa se profileze ca o silueta discreta si tacuta la orizontul

acestor episoade miraculoase, evitand sa atraga atentia asupra persoanei sale. Desigur, o alta cauza a caracterului

sters al prezentei lui Iosif este aceea ca figura lui urma sa apara mereu in umbra Maicii Domnului, care joaca rolul

central in iconomia mantuirii. Ea se bucura de prezenta directa a ingerului, al carui nume este cunoscut si caruia ii

raspunde lucid si constient.

Prin ea, taina intruparii va putea avea loc. Iosif este doar martorul tacut al acestui mister sfant, dar misiunea sa grea

si ingrata este totusi nepretuita. Ea implica un dublu sacrificiu: acela de a accepta sa slujeasca drept tata unui copil

care nu este al lui si de a-si asuma raspunderea vietii pruncului, amenintata de primejdii si pusa, din aceasta pricina,

sub obladuirea sa ocrotitoare. Sfantul Ioan Hrisostom crede, de asemenea, ca aparitia ingerului in vis este in

concordanta cu caracterul moderat al lui Iosif, care se ferea mereu de punerea in evidenta a fiintei sale.

Numai dupa ce ingerul ii descopera lui Iosif originea divina a Pruncului, el ii dezvaluie si numele de Iisus, pe care

Acesta il va purta, nume care reveleaza misiunea Sa: aceea de a mantui poporul de pacate. Ingerul ii reaminteste lui

Iosif cuvintele profetice ale lui Isaia prin care marele prooroc anticipa peste veacuri taina zamislirii de catre Fecioara:

"Iata, Fecioara va avea in pantece si va naste Fiu si vor chema numele lui Emanuel, care se talcuieste: Cu noi este

Dumnezeu" (Matei 1, 23). In felul acesta, trimisul ceresc ii descopera lui Iosif ca misterul sacru trait de el se inscrie pe

linia sperantei milenare a poporului ales si ca insusi faptul tulburator al zamislirii de catre Fecioara fusese prevestit de

cel mai mare profet al lui Israel.

Iosif primi cu smerenie cele vestite de inger: el nu se indoi, nu incerca sa se sustraga acestei misiuni, ci accepta in

tacere sa se supuna voii Celui de Sus. Evanghelistul spune doar ca din ziua aceea el o lua la sine pe Sfanta Maria. In

felul acesta el arata ca, in ciuda aparentelor, credea cu credinta tare in cele fagaduite de solul ceresc. Pentru el,

cuvintele ingerului cantareau mai greu decat argumentele unei logici umane inguste. Prin aceasta, el incuviinta tot ce

avea sa decurga din consimtamantul sau: sa vegheze neincetat asupra Fecioarei si a Pruncului, sa ramana o umbra

protectoare a acestor fiinte sfinte, atata timp cat vor avea nevoie de prezenta sa. Cuvantul, care zidise lumea, va

nazui sa se adaposteasca sub aripa ocrotitoare a batranului drept, chemat sa-i ofere caldura unui camin.

Faptul ca Iosif era coborator din David, ca si Sfanta Fecioara, va fi plin de consecinte; din moment ce Iisus avea sa

treaca la inceput drept fiu al lui Iosif, era necesar ca si acesta sa fie din spita regelui psalmist, pentru ca filiatia

davidica a lui Hristos sa fie atestata. Totodata, originea davidica va pricinui calatoria lui Iosif si a Mariei la Betleem,

spre a se inscrie, conform decretului lui Quirinius, in orasul lor de origine; se constata deci ca si factori de natura

politica au contribuit la implinirea profetiilor mesianice.

Betleemul, unde David fusese uns rege de catre Samuel, oras al carui nume se talmaceste "casa painii", fusese

predestinat, conform profetiei lui Miheia, de a fi locul in care Se va naste Mesia. Aceasta profetie se va realiza prin

mijlocirea dispozitiei emise de catre stapanii romani ai Palestinei. Imperiul Roman, intruchipare a puterii terestre,

apare astfel ca un instrument in mana Providentei. El determina cadrul in care Fiul lui Dumnezeu Se va insera in

fluxul istoriei universale.

Afirmatia profetului evreu se realizeaza astfel prin intermediul puterii romane. De altfel, Imperiul Roman va fi mereu

proiectat la orizontul vietii Domnului; in ultima instanta, condamnarea lui Iisus va fi pronuntata sub presiunea temerii

pe care acest stat autoritar o inspira dregatorilor sai. Dintru inceput are deci loc o convergenta de cauze care va face

ca nasterea lui Iisus sa aiba loc la Betleem, in orasul lui David.

Se constata, o data in plus, ca factori de ordin contingent, chiar cand aparent par cauza unica a fenomenelor, nu sunt

decat reflexele pe planul terestru ale unor actiuni ce-si au radacina in transcendent. O multiplicitate de fapte, a caror

cauzalitate separata poate fi stabilita, a conlucrat spre a determina coborarea Cuvantului in cuprinsul lumii create,

intr-un anumit moment al devenirii istorice.

Episodul nasterii, asa cum este relatat de Luca (1, 73-76) - Matei il mentioneaza in treacat, iar Marcu si Ioan nici nu-l

pomenesc -, ofera o imagine antinomica, fiind invaluit simultan intr-o lumina suprafireasca si intr-o umbra plina de

taina. La aceasta contribuie atat caracterul sumar al detaliilor date de Luca - tacerea celorlalti evanghelisti este

semnificativa din acest punct de vedere -, cat si lumina divina care scalda toate scenele narate de evanghelist.

El Greco, pictorul vizionar, a redat admirabil in tabloul sau "Adoratia pastorilor" sensul bipolar al acestui mister. Pe un

fundal intunecos straluceste lumina suprafireasca ce invaluie pe Prunc si pe Sfanta Sa Maica, lumina ce se

concentreaza deasupra capului lui Iisus. In Betleemul Iudeii, orasel incarcat de bogatia unor amintiri sacre, la

periferia Imperiului Roman, stapan al lumii civilizate, vine o fecioara necunoscuta, insotita de un batran evlavios.

Negasind nici un loc in casele de oaspeti, ei sunt siliti sa se adaposteasca peste noapte intr-o pestera, unde Fecioara

da nastere Pruncului fagaduit ei de inger.

Totul se petrece in taina. Cel mai de seama eveniment de la zidirea lumii are loc in tacere, nestiut si necunoscut de

nimeni. Conducatorii spirituali ai evreilor, fariseii, carturarii, nici nu banuiesc ca in acea clipa unica se naste Mesia, pe

care toata traditia lor II astepta si II pregatea.

Istoricii s-au straduit sa gaseasca, in diferitele anale si documente ale vremii, vreo mentiune privitoare la nasterea lui

Hristos. Incercare zadarnica! Nasterea Fiului trebuia sa fie ignorata de puternicii si invatatii acestei lumi. Si totusi, in

noaptea aceea sfanta s-au deschis cerurile si, pentru o clipa, lumea puterilor netrupesti a patruns in universul nostru

material. Eveniment ascuns pentru contemporani, nasterea Pruncului sfant apare totusi inconjurata de un nimb

stralucitor. Minunea, mai presus de fire, are loc sub cele mai smerite aparente. Aceste trasaturi, care dau

evenimentului un caracter paradoxal, se explica prin intentia Providentei de a pastra ascunsa, pana la o anumita

vreme, intruparea Fiului.

De altfel, de-a lungul intregii existente terestre a lui Iisus se va constata mereu o tendinta de acoperire a divinitatii

Sale, iar paralel cu aceasta, dezvaluirea treptata a originii Sale divine. Lucrul se explica, desigur, prin grija

permanenta a Divinitatii de a nu ingadui manifestari prea evidente ale dumnezeirii lui Iisus decat fata de aceia care

credeau in El, spre a nu grabi convertirile pricinuite doar de existenta unor fapte miraculoase.

Intruparea Cuvantului are un caracter esentialmente bipolar: luand trup de om, Fiul isi ascunde natura divina

acceptand limitele impuse de firea umana, dar in acelasi timp descopera oamenilor ceva din slava dumnezeiasca.

Totusi, Dumnezeu nu a voit ca nasterea lui Hristos sa ramana cu totul necunoscuta oamenilor. Angelofaniile din

noaptea sfanta vor deschide ochii pastorilor si tuturor acelora care vor veni dupa ei; ele vor fi un semn al coborarii

Cuvantului in lume si al implinirii profetiilor mesianice.

Cu veacuri in urma, Isaia, inspirat de Duhul Sfant, spusese: "Caci prunc s-a nascut noua, un fiu s-a dat noua, a carui

stapanire e pe umarul lui si se cheama numele lui: inger de mare sfat, Sfetnic minunat, Dumnezeu tare, biruitor,

Domn al pacii, Parinte al veacului ce va sa vie" (9, 5); viziune profetica prin care se descoperea simultan nasterea

Pruncului sfant si originea Sa divina.

Evanghelistul nu precizeaza locul in care Fecioara L-a nascut pe Iisus; el spune doar ca, negasind loc in casa de

popas, au culcat pruncul in iesle. Origen a mentionat primul pestera, intemeindu-se desigur pe o veche traditie. Un

lucru este cert: Dumnezeu, coborat printre oameni, nu a aflat acoperamant in nici o locuinta zidita de maini omenesti,

El, Cel care a zidit lumea.

Nasterea in pestera poate fi o dovada de smerenie, dar se explica desigur si prin atmosfera de taina in care trebuia

sa aiba loc coborarea Domnului printre oameni. Pare ca pamantul se straduia sa-L ascunda pe Ziditorul sau, in timp

ce cerul, prin stea, il va descoperi inteleptilor.

Ne aflam din nou in fata aceleiasi dialectici subtile vizibile in toata viata Mantuitorului. Mai presus de toate aceste

cauze s-ar putea ca, prin nasterea in pestera, Providenta sa fi voit sa arate solidaritatea Fiului cu intreaga faptura.

Fiul vine in lume spre a-l sfinti nu numai pe om, ci si pamantul si intreaga creatie, care fusesera blestemate in urma

caderii. "Blestemat va fi pamantul pentru tine" (Facerea 3, 17), i-a spus Dumnezeu lui Adam.

Hristos nu Se va naste in casa zidita si pardosita, ci aproape de pamantul pe care a venit sa-l rascumpere, impreuna

cu intreaga zidire. El va fi culcat in iesle si incalzit, asa cum ni-L infatiseaza iconografia medievala, de rasuflarea

calda a vitelor adapostite peste noapte in pes-lera, deoarece prin El toata faptura, care fusese robita stricaciunii si

suspina dupa mantuire (Rom. 8, 21-22), va fi izbavita de suferinta si reunificata intru Domnul.

Este semnificativ ca toate evenimentele importante din viata Mantuitorului vor avea loc in mijlocul naturii. La

Ghetsimani, unde va da lupta suprema impotriva ispitei, picaturi de sudoare insangerata, semn al extraordinarei

tensiuni experiate de Hristos in acele clipe, vor curge pe pamant, spalandu-l de intinaciunile sale; pe Golgota de

asemenea, acolo unde isi va da duhul, in mijlocul naturii pe care o va purifica prin moartea Sa, picaturile scump

sangelui Sau vor cadea pe pamant sfmtindu-l. Dupa moarte, Trupul preacurat al Domnului va odihni trei zile in

pantecele pamantului, purificand astfel natura pana in strafundurile sale.

In redarea episodului unic al nasterii lui Hristos, evanghelistul este extrem de succint: "Si a nascut pe Fiul ei Cel

Unul-Nascut si L-a infasat si L-a culcat in iesle, caci nu mai era loc de gazduire pentru ei" (Luca 2, 7). Fiul Tatalui ia

chip de om, asumand conditia umana cu toate neputintele ei, in afara de pacat, care-I va fi structurai strain.

Chenoza, definita pentru prima oara de Sfantul Pavel ca o golire de Sine a Cuvantului - "Ci S-a desertat pe Sine, chip

de rob luand, facandu-Se asemenea oamenilor, si la infatisare aflandu-Se ca un om" (Filip 2, 7) -, consta in faptul ca

Dumnezeu S-a aratat sub infatisarea smerita a omului si chiar a pruncului neputincios, dezbracandu-Se de putere si

de marire pentru a Se face pe masura noastra. Fara chenoza, adica fara acceptarea de catre Fiul a umilirii Sale, a

coborarii in limitele creatului si a preluarii tuturor slabiciunilor pe care le presupune natura umana, Dumnezeu ne-ar fi

ramas inaccesibil pentru eternitate. Hristos a consimtit insa la aceasta umbrire temporara a slavei Sale, pentru ca, in

momentul acesta, Dumnezeul transcendent, etern invizibil si incognoscibil, sa vina in maxima apropiere de om,

pentru a fi privit si ascultat, pentru a deveni subiectul unui dialog bazat pe dragoste si a restabili astfel comuniunea

dintre om si Creatorul sau.

Sub chipul pruncului nevinovat, Dumnezeu S-a infatisat oamenilor lipsit de aparare, dar totodata posesor al unei

puritati neintinate. Pruncul sfant va reaminti omenirii pangarite de pacat starea paradisiaca si va anticipa asupra noii

umanitati regenerate prin har. In cursul vietii Sale, Domnul S-a identificat de multe ori cu pruncii - "Cine va primi un

prunc ca acesta, in numele Meu, pe Mine Ma primeste" (Matei 18, 5) - si a considerat copilaria ca pe o stare ce

anticipeaza noul eon.

Prin intrupare, Fiul lui Dumnezeu a sfintit natura umana, pe care Si-a impropriat-o, devenind unicul subiect al celor

doua firi, si a pus astfel bazele regenerarii noastre, care va fi implinita definitiv prin jertfa Sa pe cruce. Chipul divin din

om, umbrit in urma caderii, va fi curatit de intinaciunile care-l acopereau si va recapata putinta de a-L oglindi pe

Creatorul sau. Coborarea Cuvantului in mijlocul creatiei a insemnat, in acelasi timp, si inceputul sfintirii intregii zidiri,

apte de acum inainte sa primeasca harul.

Locurile care constituie punctele de popas ale traiectoriei terestre a lui Hristos vor capata o valoare proprie; astfel,

diferite asezari precum Betleemul, Nazaretul sau Capernaumul inceteaza a mai fi simple denumiri geografice,

devenind centre luminoase, a caror silueta se profileaza dincolo de hotarele acestei lumi. Si timpul, consecinta a

caderii, va fi sfintit prin prezenta in cuprinsul sau a Fiului lui Dumnezeu.

Din clipa in care Cuvantul S-a inserat in durata istorica, timpul a capatat plinatate, iar diferitele momente ce intra in

componenta sa au dobandit o coloratura proprie. Numai in stiintele exacte se poate vorbi de uniformitatea timpului;

pentru ganditorul crestin, ca si pentru filozof, segmentele de timp se deosebesc calitativ, fiecare avand o valoare

specifica. Peguy, care a intuit cu o sensibilitate rara sensul misterului intruparii, spune ca aceasta uneste vesnicia cu

timpul.

Dupa ce a relatat, extrem de sumar, nasterea Pruncului Iisus, Sfantul Luca povesteste, cu multe amanunte, aratarea

ingerilor catre pastori, care a avut loc in aceeasi noapte sfanta, constituind fateta glorioasa a evenimentului imbracat

in smerenie petrecut in pestera din Betleem. Lumina alterneaza cu umbra si umilirea cu preamarirea, invederandu-se

astfel, din prima clipa a vietii Mantuitorului, impletirea inefabila dintre divin si uman.

In apropierea pesterii unde dormea Pruncul sfant se aflau pastori stand de veghe langa turmele lor. Pe acestia i-a

ales Dumnezeu sa primeasca vestea cea mare a nasterii lui Hristos.

Prin caracterul indeletnicirii lor, pastorii erau randuiti sa cunoasca cei dintai bucuria daruita tuturor oamenilor. Aceia

care se ingrijeau de oi si de miei, fapturi nevinovate, si vietuiau in mijlocul naturii, departe de asezarile omenesti,

trebuiau sa afle primii despre nasterea Mielului, care avea sa fie injunghiat pentru pacatele lumii. Sfanta Scriptura a

conferit un sens sacerdotal termenului de "pastor", chemat sa fie calauza spirituala a oamenilor, de a caror mantuire

este raspunzator. Mantuitorul insusi Se va infatisa sub chipul Pastorului celui bun, care-Si pune viata pentru oile sale

(Ioan 10, 11).

In timp ce pastorii pazeau turmele, un inger li s-a aratat si "slava Domnului a stralucit imprejurul lor" (Luca 2, 9). Ca in

toate momentele insemnate din iconomia mantuirii, si in aceasta clipa trimisul ceresc este prezent, spre a da

oamenilor vestea cea mare. Este semnificativ faptul ca, dupa ce primii oameni au cazut in pacat, Dumnezeu a pus

heruvimi cu sabie de foc, sa-l opreasca pe Adam de a se mai apropia de pomul vietii. Puterile netmpesti se asociaza

Creatorului pentru a-l pedepsi pe omul vinovat de neascultare si a-l mentine sub dominatia mortii, consecinta directa

a greselii sale.

In felul acesta era marcata distanta dintre om si paradisul pierdut. In noua etapa, deschisa prin intruparea Cuvantului,

ierarhiile ingerilor vor contribui la reunificarea creatiei, divizata ca urmare a pacatului primilor oameni. Ingerii vor sta

de veghe langa Hristos in clipele cele mai grele si vor cauta sa descopere muritorilor semnele minunate care

puncteaza existenta terestra a Cuvantului.

Rolul lor de revelatori ai misterelor ceresti va fi vizibil atat la Nasterea Domnului, cat si la inviere si la inaltare. Slava

Domnului, mentionata de evanghelist in acest verset, este harul, care, conform invataturii ortodoxe, descopera fata

Dumnezeirii catre oameni si ii face apti pentru primirea vestii celei mari. Harul este o energie necreata, care tine

fiintial de Dumnezeu, este o lucrare proprie celor trei Persoane divine, fiind totusi deosebit de fiinta Dumnezeirii, prin

esenta incognoscibila si incomunicabila.

Slava sau harul pot fi vazute si impartasite alesilor, asa cum a aratat Sfantul Grigorie Palama in disputa purtata

impotriva lui Varlaam. Slava Domnului straluceste pastorilor la aparitia ingerului. Sfantul Ioan Damaschin spune ca

ingerii sunt lumini spirituale si ca stralucirea lor isi are originea in lumina cea fara de inceput, ei impartasindu-se din

harul necreat.

Sfantul Petru, vorbind de Sfantul Duh, il numeste "Duhul slavei" (I Petru 4, 14), Paracletul fiind ipostasul divin care

comunica oamenilor si intregii zidiri energia sfintitoare a harului. Slava mentionata de evanghelist este deci

manifestarea in noaptea sfanta de la Betleem a prezentei Duhului, care aducea oamenilor vestea cea buna a nasterii

Fiului.

Sfantul Duh, la umbra caruia vor avea loc cele mai de seama evenimente din viata Dumnezeului intrupat, apare si la

nastere, ca putere lucratoare si revelatoare, fara insa a fi numit. Multimea de oaste cereasca mentionata mai departe

de evanghelist este tot o forma de manifestare a prezentei Duhului, intrucat ierahiile ingeresti lucreaza sub inraurirea

Sa. De-a lungul intregii existente terestre a lui Iisus, se va urmari impreuna-lucrarea Fiului si a Duhului, precum si

aceea de descoperire a Fiului, indeplinita de Sfantul Duh, si de revelare indirecta a Duhului, prin mijlocirea lui Hristos

si a minunilor infaptuite de El.

Lumina divina, indiciu vizibil al coborarii harului in lumea creata, ii invaluie pe pastori. Prezenta acestei lumini, prin

care Dumnezeu Se reveleaza oamenilor, marcheaza inceputul unei noi etape in istoria spirituala a omenirii: aceea a

patrunderii harului sfintilor in universul creat, care fusese viciat prin cadere.

Hristos insusi Se va numi "Lumina lumii", iar Sfantul Evanghelist Ioan va starui asupra identificarii dintre Mantuitor si

lumina cea adevarata care "lumineaza in intuneric, dar intunericul nu a cuprins-o" (Ioan 1, 5). Prin toata viata Sa,

Hristos Se va manifesta ca lumina coborata in lume spre a risipi intunericul in care aceasta era mentinuta de fortele

raului. Lumina de la nastere este deci si anticiparea simbolica a acestei lucrari de iluminare a lumii si a omului, pe

care o va realiza Iisus Hristos.

La vederea acestor fapte minunate, pastorii "s-au infricosat cu frica mare" (Luca 2, 9). Ei sunt cuprinsi de aceeasi

spaima pe care a incercat-o si Zaharia si pe care o vor resimti si sfintele femei in dimineata invierii. Ea este datorata

presimtirii unei adieri sfinte care patrunde pana la om de dincolo de hotarele acestei lumi si il face sa se infioare.

Pastorilor infricosati ingerul le vesteste: "Nu va temeti. Caci, iata, va binevestesc voua bucurie mare, care va fi pentru

tot poporul. Ca vi s-a nascut azi Mantuitor, care este Hristos Domnul, in cetatea lui David" (Luca 2,10-l1).

Ca si in cazul Bunei Vestiri, bucuria deschide noua etapa initiata de coborarea Fiului in lume. De retinut este faptul ca

ingerul anunta bucurie pentru tot poporul, avand in vedere atat pe Israel, caruia i se vestea implinirea sperantei

seculare, cat si intregul neam omenesc. De altfel, modul de exprimare al ingerului este de natura sa sublinieze

legatura dintre nasterea acestui prunc si coordonatele traditionale ale sperantei mesianice.

El spune ca astazi - de retinut accentuarea acestui prezent, care marcheaza unicitatea momentului - s-a nascut un

Mantuitor in orasul lui David, staruind astfel asupra filiatiei davidice a nou-nascutului.

Termenul de "Mantuitor" este folosit in Evanghelie doar aici si intr-un unic verset din Ioan (4, 42). In nici unul din

cazuri el nu este rostit de evrei, care nu au vazut niciodata in Hristos un mantuitor, ci de catre inger la Luca si

respectiv de samariteni la Ioan. Solul ceresc subliniaza deci identitatea dintre Mantuitorul abia nascut si Mesia cel

asteptat. Totodata, el adauga termenului de "Mesia" si pe acela de "Domn", indicand astfel dumnezeirea Unsului.

Cuvintele ingerului proclama astfel implinirea profetiilor mesianice, a caror semnificatie tainica este acum dezvaluita.

Lui Israel i se vesteste deci nasterea lui Mesia cel asteptat, si nu a unui drept oarecare din sirul celor care au ilustrat

istoria sa, ci a insusi Fiului lui Dumnezeu coborat printre oameni pentru a-i mantui.

Peguy, care a avut intuitia insemnatatii covarsitoare a prezentei harului in lume - cu atat mai remarcabila cu cat la

acea vreme acest aspect al vietii spirituale era prea putin subliniat in catolicism -, precum si a multiplelor urmari ale

intruparii Fiului lui Dumnezeu privind omul si intreaga creatie, a aratat ca dupa intrupare nu se mai poate vorbi de

doua domenii perfect distincte, acela al universului sensibil si al celui spiritual, sau al naturii si al harului, ci de unul

singur, cu multiple fatete. "Copacul harului are radacini profunde si se infige adanc in pamant", spune poetul francez,

sugerand astfel misterul de negrait al sfintirii creatiei, al reunirii cerului cu pamantul.

Minunea Nasterii Domnului are loc deci sub semnul misterului; ea va fi perceputa numai de cativa alesi - pastorii,

magii -, care o vor vesti insa celor din jurul lor. Ea nu va ramane totusi mereu ascunsa, caci lumina din acea sfanta

noapte va radia peste veacuri, risipind intunericul din lume si stralucind in sufletele celor care il vor primi pe Hristos.

Natalia Manoilescu Dinu

Sarbatorile de iarna la romani

Mareste imaginea.

Sarbatorile de iarna la romani incep odata cu prinderea Postului Craciunului (15 noiembrie) si tin pana la Sfantul Ioan

(7 ianuarie). Este o perioada bogata in obiceiuri, diferite de la o zona la alta, avand in centru marile sarbatori crestine

praznuite in aceasta perioada. Reperele mai importante sunt: Postul Craciunului, Craciunul, Anul Nou, Boboteaza si

Sfantul Ioan. In functie de acestea, grupele de traditii si obiceiuri difera.

Postul Craciunului este, in felul sau, un paradox: un post de bucurie; desi in traditia crestina postul inseamna

pocainta, asceza, intristare. Postul Craciunului insa inseamna toate acestea numai in masura in care simbolizeaza

intunericul in care se afla lumea inainte de venirea Mantuitorului. Dar intrucat asteapta si prevesteste Nasterea lui

Mesia, este un post de bucurie, un post usor, cu dezlegare la peste in fiecare sambata, duminica si sarbatoare mai

importanta.

Caracteristice perioadei acestui post, in comunitatea romaneasca sunt pregatirile pentru marea sarbatoare a

Craciunului (atat din punct de vedere gospodaresc, cat si din cel al obiceiurilor) si serbarea sarbatorilor crestine din

aceasta perioada. Pentru comunitatea de pana la inceputul secolului al XX-lea, aceasta este perioada sezatorilor,

intrucat, in noptile lungi de iarna, era vreme destula pentru lucrul de mana, dar si pentru distractii; aceasta era si

perioada cand se cunoasteau flacaii cu fetele, pentru a se casatori, dupa Boboteaza. Dar datorita lipsei acelor nevoi

economice si culturale, pentru societatea romaneasca de astazi, acele vremuri au ajuns doar o amintire.

In privinta sarbatorilor din post, ele debuteaza cu Filipii de toamna (cunoscuti si ca Cilipi, Hilipi sau Pilipi), serbati intre

o zi si sapte zile, in perioada de 12-23 noiembrie. Ei se spune ca erau "un fel de spirite supreme ale lupilor, (... ) cel

mai mare si cel mai rau fiind Filipul cel Schiop sau Godinetul Schiop"(1). In aceasta perioada femeile nu dadeau

gunoiul afara, ci il strangeau dupa usa, nu impungeau cu acul, ca sa nu le ia lupul oile (2). Lipeau gura sobei ca sa se

lege gura lupului, sau atarnau de lemnul cosului o secure, ca sa fie ferite de pagube (3). Se spunea ca cine tine Filipii

isi apara casa de foc, de serpi, de strigoi si stricaciuni, dar mai ales de pagubele provocate de lupi.

In ziua de azi, printre femeile batrane, Filipii abia mai pastreaza amintirea sarbatoririi lor. E o sarbatoare populara,

tinand mai mult de credinte vechi si de frica de sfinti.

Pe 21 noiembrie este o alta sarbatoare importanta, cunoscuta in popor sub numele de Ovidenie. Este vorba de

Intrarea in Biserica a Maicii Domnului, care a ramas vreme de 12 ani in Sfanta Sfintelor a templului iudaic, pentru ca

apoi sa fie logodita cu dreptul Iosif. In popor se spune ca, in aceasta zi, cerurile se deschid si animalele vorbesc; se

fac praznice pentru cei ce au suferit moarte napraznica.

Pe 4 decembrie se tine Sfanta Varvara (Barbara) izbavitoarea de otrava, de bube si pazitoarea lumii de Antihrist. Nu

se oparesc rufe, nu se tese, nu se coase in aceasta zi. Copiii nu au voie sa manance boabe. Se spune ca mamele ii

imbarbureaza pe copii (le ung fata cu miere, apoi ii spala cu apa in care au spalat icoana) (4).

Cu strasnicie se mai tine si Sfantul Spiridon, Facatorul de minuni (12 decembrie), fiind considerat tot un sfant

periculos. Cumva acest tip de sarbatori (generate de frica si nu de cinstirea sfintilor) pare a nu fi tinut din motive

crestine. Si totusi frica de Dumnezeu este considerata a fi inceputul intelepciunii. Alternativa crestina la frica ce-i

determina pe romani sa tina o anumita sarbatoare este dragostea adevarata de Dumnezeu si de sfinti, despre care

Sfantul Antonie cel Mare spune ca biruieste frica.

 

1 I. Ghinoiu, Varstele timpului, Ed. Meridiane, Bucuresti, 1998, p. 281

 

2 M. Radulescu-Codin, sarbatorile poporului, 1909, p. 89, apud I. Ghinoiu, op. cit., p. 281

3 T. Pamfile, Mitologie romaneasca, Ed. All, Bucuresti, 1977, p. 117

4 I. Nicolau, Ghidul sarbatorilor romanesti, Ed. Humanitas, Buc., 1998, p. 64

 

 

In fine, urmeaza un sfant tinut din dragoste: Sfantul Ierarh Nicolae al Mirei Lichiei, care a stralucit prin milostenie,

intelepciune si propovaduirea dreptei credinte, aparand Biserica de invatatura ereticului Arie. In amintirea bunatatii

acestui sfant si azi romanii le dau daruri de Mos Nicolae copiilor, care le afla, in dimineata acestei zile, in ghetute sau

sub perna.

In popor se spune ca Sfantul Nicolae tine paza soarelui, care, satul de mers pe acelasi drum si scarbit de ce vede,

vrea sa fuga. Altii spun ca a fost podar, corabier sau pescar si ca are darul de a-i ocroti pe cei ce merg pe ape. Este

considerat ocrotitorul saracilor si datatorul de noroc al fetelor sarace la maritis. De asemenea, se spune ca el aduce

zapada, iar daca ninge de ziua sa, va fi iarna grea.

O mare sarbatoare la sfarsitul lui noiembrie, pe 30, este cea a Sfantului Apostol Andrei, cinstit ca apostol al

romanilor, intrucat, din spusele istoricului Eusebiu al Cezareei reiese ca lui i-a revenit, prin tragere la sorti, sa

propovaduiasca Evanghelia in partile Traciei si ale Scythiei, inclusiv Dobrogea de azi. Amintirea marelui apostol a

fost pastrata, pana nu demult, de romani, doar in cateva povestiri locale. Acestea vorbesc despre pestera sa din

Dobrogea, care inca se mai pastreaza, despre izvorul si locurile pe unde a propovaduit. Astazi Sfantul Andrei este

sarbatorit in toate bisericile, prin sfinte slujbe. De asemenea, i se aduce cinstire prin numirea copiilor cu numele sau,

prin zidirea de biserici avandu-l ca ocrotitor. Este sarbatorit chiar si in mass-media, unele posturi de televiziune

dedicandu-i emisiuni speciale in ziua praznicului sau.

Considerat patron al lupilor, in unele icoane populare este reprezentat cu cap de lup. Noaptea dinainte este

cunoscuta sub numele de noaptea strigoilor, de care oamenii se aparau, ungand usile si ferestrele cu usturoi, sau

consumand mujdei. Se spune ca in noaptea Sfantului Andrei strigoii se iau la bataie pe la hotare si raspantii,

putandu-i ataca si pe oameni. Prin unele locuri (in Moldova) se consuma o bautura numita covasa, ca oamenii sa fie

aparati de strigoi. Aceasta se prepara din terci sau turte de malai, amestecate cu apa. Amestecul era pus la

fermentat, apoi consumat in ziua Sfantului.

O adevarata petrecere a flacailor si fetelor avea loc in noaptea dinaintea Sfantului Andrei, la pazitul usturoiului. Una-

doua batrane pazeau usturoiul adus de fete pentru a nu fi furat de flacai. Se spunea ca acest usturoi are puteri

tamaduitoare, izbaveste de strigoi, (5) ajuta la drum lung si la negustorie (6).

Practicile traditionale de Sfantul Andrei care s-au mai pastrat sunt cele de divinatie. Fetele incearca sa-si gaseasca

ursitul, uitandu-se goale in fantani, in oglinda sau intr-o ceasca cu apa in care se pune un inel cununat, ori mancand

o turta sarata si crezand ca vor visa ca cel care le este ursitul va veni sa le aduca apa. O alta datina pastrata in zilele

noastre este aceea de a pune grau la incoltit de Sfantul Andrei, crezand ca, asa cum va arata graul la Craciun, asa

va fi recolta din anul ce urmeaza.

Ignatul este in traditia crestina sarbatoarea Sfantului Ignatie Teoforul (20 decembrie). Sfantul a lasat pretioase

documente Bisericii - scrisorile Sale dedicate comunitatilor crestine prin care trecea pe drumul martiriului, care a avut

loc la Roma. Acestea se numara printre putinele marturii vii ale unui sfant mucenic, aflat inaintea patimirii.

In datinile romanilor, aceasta zi a ramas prin ritualul sacrificarii porcului, fara conotatii sacre astazi, desi folcloristii vad

in acest act o substituire a jertfelor omenesti, sarbatorirea unei zeitati, a unui "spirit agrar"(7).

Acest sacrificiu se face mai mult pentru a indestula cu carne si produsele traditionale sarbatorile care urmeaza si

intregul an. Latura practica predomina acum asupra celei ritual-ceremoniale. Si aceasta, desi se poate vorbi despre

un intreg ritual al pregatirii porcului. Acesta, dupa ce este injunghiat, este parlit, apoi spalat cu malai, si acoperit cu o

patura. In unele locuri, i se face o taietura in forma de cruce, in frunte. Copiii se suie calare pe porc, ca sa aiba noroc

tot anul. Apoi se scot intestinele si maruntaiele, se transeaza carnea, se fac preperatele traditionale (caltabosi, toba,

lebar, sangerete, carnati, tochitura, drob, (cighir), etc.). In aceeasi zi se face si nelipsita "pomana a porcului" cu

vecinii si cei ai casei.

5 T. Pamfile, op. cit 136

 

6 Idem, p. 135

7 O.Vaduva, Pasi spre sacru-din etnologia alimentara romaneasca, Ed. Enciclopedica, Buc, 1996, p. 162

Tot legat de taierea porcului este obiceiul numit "Vasilca". Acesta se paractica intre Craciun si Anul Nou, de catre

tigani sau de feciorii din sat; pentru ca, in comunitatea romaneasca, porcul nu se taie intotdeauna de Ignat, ci si in

Ajunul Craciunului sau in alta zi, pana la Anul Nou.

Capatana porcului se impodobea cu margele, cercei, voal de mireasa, coroana de flori. Se punea pe o tava, pe care

se mai asezau bani, (chiar de aur), argint si friptura. Se pleca la colindat cu capul de porc astfel impodobit. Pe

vremuri, colindatorii cu Vasilca purtau camasa alba, brau rosu sau negru, opinci. Acum se imbraca "cu ce au", dar

pastreaza, partial, textul colindului si acompaniamentul (la acordeon sau la fluier, ori mai multe instrumente

muzicale).

Daca obiceiul le-a sugerat anumitor cercetatori apropierea de zeul Shiva al Indiei, romanii vad in el asemanarea

"chipului porcului" cu "frumoasa fata din basmele romanesti" (Ileana Cosanzeana). Aceasta o sugereaza semnificatia

mostenita din batrani si textul, rostit in Sudul tarii:

"Vasilca, fata frumoasa,

Sade cu Voda la masa

Si mananca vita aleasa.

Cate flori sunt in livada,

Atatia galbeni in lada;

Cati carbuni sunt in cuptor,

Atatea vite-n obor"(8).

Importanta este si ziua de Ajun (24 decembrie) cunoscuta ca zi de post aspru. In trecut, femeile mancau numai seara

prune uscate sau poame fierte. Se facea si un dulce traditional, numit "scutecele lui Iisus" sau "pelincile Maicii

Domnului", din turte subtiri, coapte pe plita si umplute cu o crema obtinuta din samanta de canepa zdrobita.

Cand se matura, seara, gunoiul nu se da afara, ca sa nu ai suparari si pagube la vite. Cosurile se matura si

funinginea se arunca in vie, ca sa incarce via cu struguri. Gainilor li se dadea sa manance din sita, ca sa oua mult.

In dimineata acestei zile, acum, dar mai demult si cu o seara inainte, cetele de copii umblau din casa-n casa cu

colinda. Obiceiul se mai numea Mos-Ajunul, Buna-dimineata, Colindisul sau Buna-dimineata la Mos Ajun. In unele

locuri (Oltenia, Transilvania) colindatorii se numeau piterei sau pizerei si erau condusi de un vataf. Datina era ca

atunci cand intrau in casa sa scormoneasca focul din vatra. Ca daruri primeau covrigi, colaci, turte, mere, nuci.

Dar cel mai cunoscut obicei de Ajun este mersul cu icoana. Acum obiceiul dureaza mai multe zile in ajun de Craciun

si nu mai e practicat de baietii din corul bisericii, ci de preot insotit de dascal. Ei colinda din casa-n casa, stropind cu

aghiazma casa si locatarii si cantand troparul Nasterii Domnului: "Nasterea Ta Hristoase, Dumnezeul nostru, rasarit-a

lumii lumina cunostintei. Ca intru dansa cei ce slujeau stelelor, de la stea s-au invatat sa se-nchine Tie, Soarelui

dreptatii, si sa te cunoasca pe Tine, Rasaritul cel de sus. Doamne, Marire Tie!"

In cultura populara contemporana se remarca pierderea legendelor populare legate de sfintii si sarbatorile din

aceasta perioada a anului, ca si simplificarea (chiar stilizarea) obiceiurilor. Semnificatiile arhaice (cate vor fi existat in

comunitatea romaneasca) s-au pierdut, ramanand, in general, un complex de acte, ritualuri si ceremonialuri care nu-

si mai au motivatia decat in simpla practica.

8 inf. : Rosu Vasile, Com. Dragalina, jud. Calarasi, n. 21.12.2944

Aceasta este si situatia Craciunului, sarbatoarea Nasterii Domnului, zi de mare bucurie si binecuvantare pentru

crestini. Este sarbatorita la 25 decembrie de prin secolul al IV-lea (pana atunci se sarbatorea la 6 ianuarie, odata cu

Botezul Domnului, sub numele de Epifanie sau Teofanie). In aceasta sarbatoare, si in cele ce-i urmeaza in calendar,

etnologii vad urmasele Saturnaliilor, Mythraliilor si altor sarbatori romane dedicate solstitiului de iarna.

In calendarul actual al romanilor, sarbatoarea are caracter crestin, fiind sarbatorita atat prin participarea la slujbele

bisericesti, cat si prin practicarea unor obiceiuri populare. Cel mai practicat dintre acestea din urma este colindatul.

Obiceiul se practica in Ajunul Craciunului, seara, pana in dimineata zilei de Craciun. Dar exista si locuri unde se

colinda doua sau toate in toate cele trei zile ale sarbatorii. In alte locuri din Muntenia, Moldova si Transilvania de

Rasarit, se colinda (si) la Anul Nou. In fine, termenul de colinda s-a extins si asupra obiceiului practicat de Iordan,

Florii sau chiar de Paste, in ultima vreme. Si totusi, romanii considera traditionala doar colinda de Craciun.

Impartite in colinde religioase (crestine) si laice (sociale, pagane), colindele romanesti creeaza o atmosfera legendara

referitoare la lume si stihii, oprindu-se mai mult asupra a trei aspecte din viata satului: cel gospodaresc, puterea si

frumusetea tinerilor, eroismul si iubirea, in perspectiva casatoriei (9).

In functie de grupul care colinda, colindele sunt de copii si de ceata. Colindatorii sunt purtatorii si transmitatorii unui

mesaj catre gazde. Fie el magic, de urare, de legitimare a cetei sau crestin (de vestire a Nasterii lui Hristos), mesajul

colindatorilor doreste sa aiba efect asupra gazdei, sa-i aduca bogatie, prosperitate, in noul an, sa o schimbe in mai

buna, mai credincioasa, mai fericita, mai sanatoasa. Colindatorii poarta diferite denumiri: ceata de colindatori, ceata

de feciori (in Transilvania), ceata de juni (in tinutul Sibiu-Fagaras), bute, butea feciorilor (junilor) (in tinutul dintre Olt si

Tarnave), beze (in Campia Transilvaniei si Nasaud), dubasi (in Hunedoara vestica si tinutul Halmagiu-Beius), preuca

(in Tara Lovistei), zoritori (in Tara Barsei), caluseri (in zona dintre Sibiu si Strei, intrucat colindatorii ureaza si joaca

jocul cu acest nume), etc.

Se disting, in mare, cateva tipuri de cete. Una dintre acestea e cea mai numeroasa, in care trebuia sa intre cate un

fecior sau barbat din fiecare casa. Aceasta se intalnea in Estul Transilvaniei si avea chiar mai mult de 30-40 de

membri, a caror varsta putea trece de 40 de ani, cu conditia sa cunoasca repertoriul. Ceata de juni era compusa din

adolescenti si tineri necasatoriti, patronata, in general, de biserica sau autoritatea administrativa a satului. Rolul ei se

extindea pe parcursul intregului an, fiind organizatoarea jocului duminical si cea care ii initia pe membrii cetei si

tineretul feminin. In Nordul Transilvaniei, Moldova si Muntenia se intalneste ceata de flacai, cu atributii doar de urare.

Exista si cete de barbati sau mixte, barbati si femei, iar in Muntenia Subcarpatica (Muscel) se intalnesc cete de fete

care ii colinda cu precadere pe flacai (10). Actuale sunt cetele mixte, formate din copii si tineri, sau amestecati cu

barbati si femei. Craciunul fiind sarbatoare care se tine in familie, am remarcat marea raspandire a "cetelor" formate

din toti membrii unei familii, care colinda la rude, vecini sau prieteni.

Constituirea si "repetitiile" sunt in legatura cu intinderea repertoriului de colinde si cu atributiile cetei. Ca functii, ceata

are un conducator (vataf, primar, jude, birau, primar, marcoton si, mai nou, sef). El indeplineste si rolul de casier; este

si cel care introduce fetele in joc. Cel (cei) ce duc(e) darurile sunt numiti iapa, cal, desagar, purcica, goaga, sacari,

mihoi. Mai exista, uneori, un casier (somes, camaras, pargos, pristac) si un supraveghetor al proviziilor cetei

(crasmar, caprar, colacar, chelar, fagadas, borbirau).

In general, colindatorii poarta costumul popular de sarbatoare, adaugand palarii, caciuli. Uneori poarta o bata sau

maciuca, special ornamentata, traista, clopotei, dube sau alte instrumente muzicale (cel mai adesea fluier), in

anumite zone, o panglica rosie sau tricolora pe piept, peste mijloc sau la bata. Frecvente sunt acum si ornamentele

din beteala, hartie creponata, globuri sparte, paiete, etc.

9 M.Pop, Obiceiuri traditionale romanesti, Ed. Minerva, Buc., 1976, p.41

 

10 O. Barlea, Folclor literar romanesc, Vol I, Ed. Minerva, Buc., 1981, p. 286

Repetitiile se fac de la inceputul Postului pana la Sfantul Nicolae, ori chiar cu cateva zile inainte de Craciun. Traditia

era ca o ceata sa-si aleaga o gazda, la care organiza si petrecerea de Craciun; un om mai bogat din sat. Ca daruri,

colindatorii primeau colaci (in care etnologii vad simboluri solare), mere, nuci (in care se vede apropierea de

saturnalii) dulciuri, carnati si produse din carne de porc. Mai recent, primesc exclusiv bani. La casele unde nu erau

primiti sau gaseau poarta incuiata, rosteau "descolindari", formule de urari negativ-umoristice adresate gazdei, ori

luau poarta si o mutau din loc.

In prezent, se poate vorbi de un caracter in general crestin al colindatului. Colindatorii ii simbolizeaza pe ingerii care

cantau deasupra ieslei din Betleem, slavind nasterea Pruncului Iisus. Pe langa aceasta "veste minunata", care se afla

in centrul celor mai multe colinde contemporane, colindele religioase mai vorbesc despre Patimile Domnului, despre

sfinti, despre Maica Domnului, despre batranul Craciun, despre tradarea lui Iuda, etc. Uneori filonul popular si cel

crestin coexista; exista chiar variante crestine ale unor colinde consacrate. Influenta crestina se manifesta si sub

forma de refrene, corective crestine aduse colindei populare, personaje, solutii dramatice (11).

Colinda populara, in mare parte inlocuita de cea crestina, se distinge prin faptul ca isi precizeaza destinatarul (exista

colinde "de fata", "de flacau", "de copil", "de cioban", "de preot", "de pescar", etc.) si prin functia predominanta de

urare. Exista, de asemenea, colinde ce au ca tema lupta cu leul, ciuta, colinde de instrainare (mai ales adresate

feciorilor care pleaca la oaste).

In ziua de azi, colinda are functie de urare si o functie de vestire a Nasterii Domnului. Ei ii sunt asociate tendintele tot

mai marcate de trecere de la ritual la spectacol. Acum au fost uitate vechile simboluri si functia lor originara, accentul

deplasandu-se pe valoarea estetica, pe frumos. Aceste caracteristici fac posibila valorificarea lor scenica, sub forma

de spectacole si festivaluri de folclor si in cadrul repertoriului interpretilor consacrati, de muzica populara sau usoara.

Treptat, acest gen de manifestari tind sa devina traditii locale, cu rol de a conserva (macar sub aceasta forma)

obiceiul, dar si cu "dezavantajele" pe care le presupune noul context al desfasurarii, publicul, etc. Dincolo de acestea,

este un fenomen al evolutiei unui vechi si foarte practicat obicei, in conditiile societatii moderne.

In zilele Craciunului, pana la Sfantul Vasile, sau chiar pana la Boboteaza, copiii umbla cu Steaua. Ei se numesc

stelari, crai, colindari sau colindatori. Umbla in cete mici, cu o stea facuta dintr-o sita veche, cu sase, opt sau

douasprezece coarne triunghiulare, invelite in hartie colorata. In centru, au icoana Nasterii Domnului. Miezul cantarii

lor se refera la cautarea si aflarea pruncului Iisus de catre magi sau crai. Dar cantarea cuprinde si o parte a troparului

Nasterii Domnului si o oratie catre gazde. Prin zona Muscelului e obiceiul ca stelarii sa-si inchine steaua, la intalnirea

a doua cete.

Uneori, ei colinda impreuna cu Vicleimul (Irozii, Viflaemul), teatru popular care prezinta scene de la Nasterea

Domnului: a gasirii de catre Iosif si Maria a unui loc pentru a-L naste pe Iisus, a magilor, a pastorilor, a uciderii

pruncilor de catre Irod, a cautarilor acestuia pe la carturarii vremii, a chinuirii lui Irod de catre draci. Considerat a fi

venit la noi pe la sfarsitul secolului al XVIII-lea, din Galia, teatrul de irozi este putin jucat in zilele noastre, mai ales in

Transilvania si sporadic, in variante muntenesti sau moldovenesti. Acolo unde exista, este un adevarat spectacol,

care se incheie cu o suita de colinde, in vazul intregii comunitati adunate.

Alt obicei intalnit pe tot cuprinsul tarii este impodobirea bradului de Craciun, cu jucarii, lumini, globuri, beteala.

Obiceiul este de data recenta (se intalnea in Romania, pana la sfarsitul secolului al XIX-lea, numai in casele nemtilor

care locuiau prin orasele mari) si nu face parte din traditiile vechi romanesti, ci afost preluat din Occident. Romanii

aveau obiceiul de a impodobi un pom, o ramura verde, doar la nunta si la inmormantarea unui tanar nenuntit. Cu

toate acestea, specialistii vorbesc despre existenta, la sate, a unui pom de fasole sau din paie. Altii preferau pomul

"de vasc", tinut astazi in casa de Anul Nou, cu credinta ca aduce noroc.

11 M. Bratulescu, Colinda romaneasca, Ed. Minerva, Buc., 1981, p. 58 si urm.

Craciunul este, mai ales, un prilej de a oferi daruri. Desi comunistii au incercat sa-l inlocuiasca cu Mos Gerila pe

traditionalul Mos Craciun, acesta din urma revine, in fiecare an, cu sacul plin, impartind daruri copiilor, in seara de

Ajun. Atunci cand nu poate veni personal, isi lasa darurile sub bradul de Craciun, unde copiii si cei mari le gasesc in

dimineata sarbatorii.

Din acest lant de obiceiuri nu puteau, fireste, sa lipseasca Mosii de Craciun. Pentru ca romanii ii pomenesc pe cei

adormiti la fiecare mare praznic. De aceea si in ziua de Ajun se impart pentru morti colacei, turte si poame fierte.

Se spune ca e bine sa pastrezi primul colac de la colindete, sa-l dai vitelor cu care te duci la targ, ca sa vina oamenii

sa le cumpere, cum vin la colindete. Gunoiul maturat intre Craciun si Boboteaza se strange si fie se arunca pe

straturi, ca sa nu le manance viermii, fie se arde si cu el se afuma vitele, ca nimeni sa nu le poata vatama. Unii sar

peste foc in zilele Craciunului, ca sa le piara frica. Femeile stau pe vine, ca sa stea clostile pe oua. Altii spun ca e

bine sa mananci carne de pasare in ziua Craciunului, ca sa fii peste vara usor ca pasarea (12). Si in zilele noastre

mai exista astfel de credinte. Dar, in general, acum ele provoaca un zambet, amintind numai de vremurile de

altadata.

Zilelor dintre Craciun si Boboteaza li se zicea "harta" (de la harti) pentru ca, in aceasta perioada, se manca de dulce.

Dupa ce feciorii au colindat in satul lor, se duceau si jucau in alt sat vecin. Dar in zilele Craciunului incepeau si

petrecerile cu lautari. Mai demult, batranii din comitetul bisericii, a doua zi de Craciun, adunau colaci si carne, pe care

apoi le vindeau, varsand banii in lada bisericii. Colindatorii erau asteptati la gura sobei, unde ardea un butuc mai

mare.

Acum Craciunul este o sarbatoare de familie, cand se aduna copiii, parintii si nepotii la masa. Participa la slujbele

bisericii, ii primesc pe colindatori, sau fac parte ei insisi din cete. Craciunul este considerat sarbatoarea pacii, cand

orice conflict inceteaza.

Anul Nou (Sanvasaiu sau Craciunul Mic) este mai mult o sarbatoare laica decat una religioasa. Ea marcheaza

trecerea in noul an civil (anul nou bisericesc incepe la 1 septembrie), fiind si ziua de praznuire a Sfantului Vasile cel

Mare. In aceasta perioada se intalnesc mai multe obiceiuri populare, avand, in general, caracter distractiv sau de

urare, dar implicand si traditia romaneasca, mai veche sau mai noua.

Innoirea anului contine in sine ideea perfectiunii inceputurilor, a beatitudinii varstei de aur. De aceea este asteptata

cu bucurie. Romanii considera ca exista o corespondenta intre "imbatranirea anului" si varsta sfintilor din calendar.

Cei sarbatoriti la sfarsitul anului sunt mosi (Mos Andrei, Mos Nicolae, Mos Craciun), iar cei serbati la inceput sunt

considerati tineri (Sfantul Vasile).

Romanii au adoptat calendarul nou (statul, in 1919; biserica, in 1924), dar cred ca "timpul merge tot pe vechi", cand

se refera la dezvoltarea plantelor si rodul gradinilor. Pe langa calendarul civil, ei respecta cu destula strictete

sarbatorile din calendarul bisericesc si interdictiile acestuia (sarbatorile, postul, desfasurarea nuntilor in anumite

perioade). Dar alaturi de aceste calendare, si-au facut un calendar popular, "al babelor". De acesta tin muncile

campului, obiceiuri si sarbatori populare, practici magice, etc. De aceea, nu se poate vorbi decat la nivel formal

despre un singur calendar. In realitate, exista diferite grupuri care au diferite calendare; mai ales daca ne referim la

calendarul popular. Dar si in cazul orasenilor putem vorbi despre calendare diferite. Cel civil tine de activitatile

sociale, de relatia cu statul si cu institutiile sale. Cel bisericesc tine de viata spirituala, de credinta. Cel popular tine de

viata privata si/ sau comunitara.

12 T. Pamfile, Op. cit., p. 262 si urm.

Datele de renovare a timpului sunt legate, in conceptia romanilor, de anumite sarbatori. Insa adevarata innoire a

timpului are loc la Anul Nou. Cercetatorii vad in obiceiurile populare care se desfasoara in aceasta perioada ritualuri

de renovare simbolica a lumii, de alungare a spiritelor rele, sau de divinatie; un complex de ceremonii si superstitii,

care fac din aceasta perioada a anului una dintre cele mai bogate in datini populare - o perioada de trecere intre doua

cicluri de vegetatie sau de munci, al carei prag il constituie Anul Nou.

Asa cum Craciunul este dominat de colinde, Anul Nou este marcat, in comunitatea romaneasca, de urarea cu

plugusorul, cu sorcova, cu buhaiul, vasilca si jocurile mimice cu masti de animale sau personaje taranesti. Sunt

obiceiuri care inca se pastreaza. Poate datorita caracterului lor spectacular, sau pentru prilejul de a petrece pe care-l

ofera comunitatii; pentru castigul pe care-l au cei ce le practica, sau pentru darul comuniunii (a intregii comunitati, dar

si a cetei deja formate pentru obiceiurile de Craciun).

Remarcam ca nici de Anul Nou nu lipsesc colindele. Ele insa vestesc aceasta sarbatoare si contin urari pentru noul

an. Am intalnit in Maramures si colinde crestine, care contin indemnuri morale si sfaturi. Acum, ca si la Craciun, este

obiceiul de a trimite si primi felicitari scrise, cu urari pentru Noul An; mai recent, chiar pe e-mail.

Fetele incearca, prin diferite practici, sa vada cum si unde le vor fi dragutii. Vrajitoarele fac vraji din cele mai

recunoscute. Unii privegheaza, cu credinta ca vor afla locuri pline de comori. Altii, sperand sa vada cerurile

deschizandu-se. Mai demult se facea calendarul de ceapa, pentru a vedea cum va fi anul viitor, din punct de vedere

al recoltelor si vremii.

Cea mai tinuta sarbatoare este insa Revelionul. Fie in familie, fie cu prietenii, fie la vreo cabana, sau la marile

revelioane organizate de autoritatile administrative, romanii petrec cu joc, mancare si bautura. La miezul noptii, la

cumpana dintre ani, ciocnesc un pahar cu sampanie, aprind artificii, sau pocnesc; nu din bici, cum era odata obiceiul,

ci cu petarde.

Cele mai raspandite obiceiuri populare sunt jocurile mimice, in care predomina mastile de animale. Ele pot fi impartite

in mai multe categorii (13): a) turca, bourita si cerbul; b) brezaia; c) capra, camila, cerbutul si malanca; d) jocuri cu

mare desfasurare, cu numeroase masti si personaje travestite. Acestora poate ca ar trebui sa le adaugam strutul, pe

care l-am vazut in obiceiurile dobrogene, in ultimul timp.

In toate jocurile de tip turca, brezaie, capra, recuzita centrala este capul de animal cu cioc clampanitor, facut din lemn

si jucat de un flacau. Intre capra, turca si brezaie exista foarte multe asemanari. Uneori, ele se identifica. Difera

numai denumirea, in functie de zona in care se practica.

Denumirea de capra este specifica zonei Moldovei. Caprele din Moldova, cu bot de lemn clampanitor, au specifice

coarnele mai mici si mai putin impodobite decat in restul tarii. Ele sunt acoperite cu covoare sau macaturi si uneori

poarta pe spinare o fasie cu clopotei. Caprele danseaza impreuna cu ursul dansuri grotesti. Celelalte personaje

mascate care le insotesc prezinta adesea scene comice, cu aluzie la comunitate, sau la evenimente actuale Chiar si

pe vremea comunismului, se facea aluzie la regim si la conditiile de trai.. In mod traditional, capra joaca in mijloc, fiind

inconjurata de celelalte masti, dupa cantarea la fluier, sau la strigaturile flacailor care au sarcina de a o juca.

In zona Transilvaniei, capra poarta denumirea de turca. In zona Hunedoarei turca se numeste si cerb sau cerbut.

Capul turcii are specifice doua coarne inalte, impodobite cu beteala, panglici si clopotei. Uneori este impodobita cu

fasii lungi si multicolore de panza sau, mai nou, de hartie colorata. Se spune ca turca era jucata de oamenii insurati.

Flacaii se temeau sa o joace, caci se credea ca pentru sase saptamani se departeaza de ei ingerul cel bun si sunt

lasati in voia celui rau.

13 M. Pop, Obiceiuri traditionale romanesti, Ed. Excelleus Univers, Buc., 1999

In ziua de Anul Nou, turca "moare". Este "impuscata" de un fecior, "inmormantata" de "popa" si bocita de "preoteasa"

(14). Fireste, toti, feciori mascati. Apoi este "inmormantata"; masca se asaza cu capul in jos, pana ce se termina

"pomana" (ospatarea feciorilor de catre fete). Apoi feciorii impart turca, fiecare luand bucata pe care a dat-o cand a

fost facuta (15). Repertoriul turcii era foarte vast. Continea si cate 15-20 de cantece, necesitand repetitii indelungate.

La aceste repetitii participau si copiii, pentru a putea prelua obiceiul, in viitor (16).

In zona Munteniei, capra poarta denumirea de brezaie. Jumatate om si jumatate dobitoc, pare a fi "o fiinta razletita

din stravechile coruri bahice" (17) si cea dintai masca a teatrului popular romanesc.

Insotita de mos, baba si alte personaje mascate, prezinta diferite scene comice. In zona Muscelului, are cap de lup,

barza, vulpe, caine, cocos sau vultur. Glumeste, canta, ii inveseleste pe batrani, ii sperie pe copii, da ghes tinerilor.

In Bucovina, capra se numeste malanca, inchipuind o pereche de batrani. Casele gospodarilor trebuie sa fie curate,

caci pe celelalte le murdareste "mosneagul" cu funingine. Oricum ar fi ea numita, reprezinta tot un fel de capra. Cu

capra se umbla de la Craciun pana la Boboteaza. Mai demult umba o ceata, formata din 15-20 de feciori. Acum

umbla si cate 2-3 barbati, chiar si casatoriti. In zilele noastre capra se poate vedea nu numai in curtile gospodarilor, ci

si in pietele oraselor, in tren, in gari; umbla dintr-o localitate in alta, pentru a castiga bani si a-i delecta pe oameni.

Caprele dansau impreuna cu "Ursul" dansuri grotesti, iar mascatii improvizau unele scene comice traditionale. In

zilele noastre, in Moldova, acolo unde se joaca Ursul, acesta este un joc de-sine-statator. Ursul joaca indemnat de

ursar, in ritmul tobelor si al fluieraturilor.

Ceata este completata de alti mascati: "mosi", "babe", "domnisoare", etc. Toti, flacai din sat. Mastile sunt

confectionate din carpe, blanuri de oaie, de iepure; costumele din haine vechi; recuzita-obiecte casnice demodate,

bate, etc. In Bucovina, "mascatii" se dau pe fata cu funingine si se impodobesc cu pene. In Maramures se pot intalni

cete de "draci", care, in zanganitul talangilor care le sunt agatate de costumul din blana, salta pe ulite dupa

colindatori.

In zilele noastre exista mai multe obiceiuri specifice fiecarui tinut, de Anul Nou. In Moldova se intalnesc cele mai

multe datini la aceasta sarbatoare. Toate sunt "puse in scena" de ceata de feciori. Mai deosebiti sunt "Imparatii"din

Bosanci, judetul Suceava, cu costume alcatuite din pene colorate. Ei joaca diferite jocuri si ureaza gazdelor, la sfarsit.

"Caiutii" sunt un obicei specific judetului Botosani. Ceata, mai mica sau mare, in functie de varsta participantilor,

colinda din casa-n casa, jucand in ritmul fluieraturilor si strigaturilor, precum si al muzicii, daca isi permit flacaii mai

mari sa o plateasca. Costumul include un cap de cal din lemn, impodobit cu peteala si hartie colorata. Acesta i-a

facut pe specialisti sa vada in acest obicei reminiscenta unui stravechi ritual hipic.

Un obicei unic in tara se desfasoara in Bucovina, la Anul Nou. Este vorba despre bungheri. Costumati in uniforme

militare asemanatoare celor ale generalilor austrieci, ei joca in cerc si striga strigaturi de joc si licentioase. Sunt

acompaniati de instrumente de suflat si tobe, in ritmul Arcanului, dans specific acestei zone.

In Moldova se intalneste dansul Arnautilor, a caror sosire o anunta sunetul de zurgalai, tobe si trompete. Ei sunt

imbracati in costume populare si poarta peste camasa o naframa din borangic sau un servet pe care sunt prinse

margele. Deasupra poarta o flanela rosie. Pe cap au caciula impodobita cu margele si bucatele de oglinda. Poarta si

fusta cu zdrente, de cele mai multe ori rosie sau albastra, opinci cu zurgalai, itari albi si buzdugan impodobit in mana.

Joaca pe la case "Ieseasca", pe melodia unei fanfare pe care o tocmesc special pentru acest moment.

14 O. Buleoiu, Folclorul de iarna, si poezia pastoreasca, Ed. Minerva, Buc., 1979, p. 168

15 T.Pamfile, Op. cit., p. 370 si urm.

 

16 N.Cojocaru, Cantece, obiceiuri si traditii populare ramanesti, Ed. Minerva, Buc, 1984, p.39

 

17 P. Caraman, Substaratul vital al sarbatorilor de iarna la romani si slavi, Inst. de arte Graf.Presa...,Iasi 

1981, p. 201

Ca teatru popular se intalnesc Jienii (Banda Jienilor, Jienia sau Haiducii) si Banda lui Bujor. Variantele existente ale

acestui teatru popular pornesc de la renumele pe care l-au avut haiducii in popor si de la legendele care s-au creat in

jurul faptelor lor de vitejie. In prezent, acest tip de teatru popular aproape ca a disparut. Am mai vazut totusi,

sporadic, unele trupe in Moldova si Dobrogea.

Un obicei general, practicat de romani cu prilejul Anului Nou, este Plugusorul. Obicei agrar, cu adanci radacini in

spiritualitatea romaneasca, plugusorul este o colinda; o colinda agrara declamata, cu elemente teatrale, avand ca

subiect munca depusa pentru obtinerea painii. Plugul, ornat cu hartie colorata, panglici, servete, flori, pe care se

punea, eventual, si un brad, era o prezenta nelipsita in cadrul acestei colinde. Acum este, mai mult, o prezenta

simbolica, in cadrul uraturilor care li se adreseaza oficialitatilor.

Plugusorul se recita din casa-n casa in Ajunul Anului nou, seara, sau pana in dimineata Anului Nou. Era practicat de

copii sau adolescenti, ca si acum. Dar se spune ca, mai demult, il practicau numai barbatii in puterea varstei. Izolat

(in judetele Botosani si Galati) este consemnata si prezenta femeilor in ceata. In general, se practica in cete mici, de

2-3 insi. Mai demult, se ura si in cete mai mari, care isi alegeau un vataf. Recitarea textului este insotita de sunetul

clopoteilor, al buhaiului si de pocnetul bicelor. In scenariile mai complexe ale obiceiului apar si instrumente muzicale

(fluier, cimpoi, toba, cobza, vioara), dar si pocnitori si puscoace, care amplifica atmosfera zgomotoasa in care se

desfasoara obiceiul.

Unii cercetatori leaga obiceiul de inceputul primaverii, cand se sarbatorea, mai demult, Anul Nou. Odata cu stabilirea

datei acestuia la 1 ianuarie, se presupune ca a migrat si obiceiul. Ca rasplata, colindatorilor li se dadeau colaci,

fructe, bani, carnati, pentru care se multumea.

In prezent, plugusorul este mult utilizat pentru felicitarea autoritatilor si intens mediatizat, ca si majoritatea obiceiurilor

de iarna. Pe la case, in sate si la orase, se practica in cete mici, de copii, pana in dimineata Anului Nou. In unele

locuri se mai practica Plugul cel mare, cu plug tras de boi sau purtat de flacai. Dar in Moldova, Muntenia si Nordul

Dobrogei acesta a fost inlocuit de buhai.

In dimineata Anului Nou, ca o continuare a Plugusorului, copiii umbla cu semanatul. Ei arunca seminte de grau,

porumb sau orez prin case si peste oameni. Rostesc o urare scurta prin Bucovina ("Sanatate! Anul Nou!"), primind in

schimb bani, fructe, nuci, colaci. Mai recent insa s-a generalizat formula de la Sorcova, prezenta, initial, in centrul

Moldovei: "Sa traiti/ Sa-nfloriti/ ca merii, / ca perii, / In mijlocul verii, / ca toamna cea bogata / De toate-

ndestulata!"(18).

Alta forma de colind de Anul Nou este Sorcova. Mai demult, la Sfantul Andrei se puneau in apa, la inflorit, ramuri de

mar, par sau visin. Cu ele se colinda din Ajun, pana in dimineata zilei de Sfantul Vasile. Astazi acestea sunt inlocuite

cu sorcove facute din flori de hartie colorata, ornate cu beteala. Obiceiul este practicat de copii, care intra in casa si le

lovesc, pe rand, pe gazde, cu sorcova, recitand formula. Prin Buzau, Prahova, Arges, Teleorman si Olt se colinda

mai intai la fereastra, spre a le destepta pe gazde.

Pocniturile din bici si din paraitoare (mai nou, petardele) se spune ca sunt menite a alunga spiritele rele. Pe de alta

parte, Anul Nou este un prilej de efectuare a actelor magice si pronosticurilor.

18 text cu circulatie curenta in Moldova, Bucovina dar si in alte regiuni ale tarii

In aceasta noapte se spune ca se deschid cerurile. Iar cui privegheaza si le vede deschise, i se va da orice va cere.

Se spune ca animalele vorbesc, povestind tot ce au facut in timpul anului. Se mai spune ca asa cum e omul la Anul

Nou va fi tot anul (vesel sau trist). Mai demult, se ungea cu untura si carbune de tei pe la ferestrele si usile grajdului,

ca sa nu intre strigoaicele, sa strice vitele (19). Se punea busuioc, cercei sau salba la parul de la gard, pe casa sau

pe claile de fan. Se spunea ca daca in dimineata Anului Nou vei gasi obiectul rourat, e semn de noroc. (20) Inca si

acum se mai face placinta cu ravase, pe care se scriu calitati sau diferite trepte de bogatie.

Pentru a afla viitorul, oamenii practicau Vergelul. Se adunau la o casa si intr-un ciubar cu apa ne-nceputa puneau

fiecare dintre cei prezenti cate un semn (cutit, inel, cercel, cheita). Un baiat de 10-13 ani era randuit sa le scoata pe

acestea din apa, in vreme ce vergelatorul (un om bun de gura) ura noroc de Anul Nou si de sarbatorile mai

insemnate de peste an. In unele parti, la Vergel participa oricine dorea. In altele, numai fetele, spre a-si ghici ursita.

Dar existau si multe alte practici prin care fetele aflau cu cine se vor marita. Fiind, in cea mai mare parte, de domeniul

trecutului, si pentru ca nu avem reprezentari vizuale ale lor, am considerat ca e util doar sa le amintim in acest studiu.

Din cele mentionate pana acum, ne-am dat seama ca Anul Nou este sarbatoarea cu cele mai putine datini crestine.

Dar este si noaptea in care, in manastirile din Romania, este obiceiul de a se face priveghere si slujba de toata

noaptea. A doua zi, de Sfantul Vasile, se citesc Molitfele pentru dezlegare de lucrarile diavolesti si rugaciuni de

binecuvantare a anului care incepe.

Boboteaza, numita si Epifanie (aratarea Domnului) este unul dintre cele mai mari praznice crestine. Este sarbatoarea

Botezului Domnului in Iordan, de la Sfantul Ioan Botezatorul. In primele trei secole crestine, se sarbatorea odata cu

Nasterea Domnului, tot la data de 6 ianuarie. Este o mare sarbatoare a romanilor pentru ca, in aceasta zi, s-au aratat

toate Persoanele Sfintei Treimi si tot acum se sfinteste Aghiazma Mare.

Cu cateva zile inainte de Boboteaza preotul umbla "cu ajunul"; colinda fiecare casa, cantand troparul sarbatorii si

stropind cu aghiazma oamenii si locul. Daca soseste in ziua Ajunului, este intampinat cu mancare de post (prune

uscate fierte, grau fiert, mere, etc.). Pentru ca ajunul Bobotezei este zi de post aspru. Oamenii il intampina pe preot

cu lumanare aprinsa, la poarta; uneori il si conduc cu cateva case mai incolo, la iesire. Copiii il insotesc si ii anunta

sosirea, strigand inaintea lui "Chiralesa!" (de la grecescul Kir eleison = Doamne, miluieste). Aceasta mai ales in

Bucovina si Moldova.

Peste tot in tara se face sfintirea mare a apei (Aghiazma Mare), cu care se sfintesc obiectele. Cu aceasta apa sfintita

se stropesc casele, oamenii, animalele, pasarile. Oamenii cred ca este izbavitoare de boli, sfintitoare si purificatoare.

Ea se bea 9 zile dupa Boboteaza si, in cursul anului, de catre cei opriti de la Sfanta Euharistie. Se pastreaza ani de

zile, cu credinta ca aceasta apa este nestricacioasa.

In satele de la Dunare e obiceiul ca, dupa sfintirea apei, preotul sa arunce in fluviu o cruce (sau trei cruci, in mare).

Baietii se arunca in apa si inoata pana cand unul dintre ei prinde crucea. In mai multe locuri din tara se sfinteste la

Boboteaza apa raului sau a vreunui izvor care trece prin sat.

De asemenea, in prezent se practica, in Sudul tarii, un obicei numit, pe alocuri, incuratul cailor. Caii sunt impodobiti

cu ciucuri (canafi) si apoi sunt "botezati" de preot cu aghiazma, impreuna cu stapanii lor. In unele locuri intra si in apa

raurilor, care a fost sfintita de preot. La biserici, se fac cruci din gheata, se trag focuri de arma pentru alungarea

spiritelor rele.

Ca sa nu se spurce apa sfintita, noua zile dupa Boboteaza nu se spala rufe. Fetele iau o floare din cele ce

impodobesc crucea la Boboteaza si cred ca, daca o vor pune sub perna, isi vor visa viitorul sot.

In comuna Morteni din judetul Dambovita se face un obicei unic, cunoscut sub denumirea de "Steag" sau "Geavrele".

Cu o saptamana - doua inaintea Bobotezei, baietii iau de la femeile mai in varsta geavrele (batiste). In ajunul

Bobotezei, se strang la o gazda, unde le cos, pe un par infasurat in tricolor, lung de 9-11 metri. In varf ii pun cruce,

ciucuri, tricolor si busuioc. De Boboteaza, steagurile din cele patru sectoare ale localitatii se sfintesc in centru, de

catre preot. Apoi merge fiecare ceata in sectorul ei. Colinda din poarta-n poarta, ridicand steagul de trei ori in sus. De

Sfantul Ioan, a doua zi, il desfac, la aceeasi gazda. Isi numara banii castigati si-si povestesc intamplarile de la

umblatul cu steagul. Ei fac, constiincios, acest obicei in fiecare an. Se spune ca, daca nu-l mai fac un an, nu mai au

voie sa-l faca vreme de sapte ani.

In trecut existau mai multe obiceiuri la aceasta sarbatoare. Ele tineau de domeniul magicului: ghicirea ursitului,

aducerea de mana pomilor, sporul casei, etc. In Muntii Apuseni se facea Ardeasca. Fetele si flacaii luau cate un

taciune. Pe un tapsan, faceau un foc mare si sareau peste el. Cu fumul se afumau pomii, casele, painea, pentru a le

sfinti si pazi de rau.

A doua zi, praznuirea Sfantului Ioan Botezatorul incheie ciclul sarbatorilor de iarna. Este sarbatoarea "celui mai mare

om nascut din femeie", care L-a botezat pe Cel propovaduit de El. Este una dintre cele trei sarbatori dedicate

Sfantului in cursul anului (celelalte doua sunt Sanzienele (Nasterea Sfantului Ioan Botezatorul) si Taierea capului

Sfantului Ioan Botezatorul).

In aceasta zi, oamenii se stropesc cu apa, se cufunda in rauri, iazuri sau jgheaburi, iar feciorii din sat uda cu apa de

fantana sau din caldarusa popii fetele din sat.

Cei care poarta numele de Io(a)n sunt iordaniti (udati sau aruncati in sus), pana cand dau un dar. In Muntenia

obiceiul se numeste Valarit si este practicat de feciori. Acestia umbla din casa-n casa, "botezand" si ridicand pe

oricine intalnesc. Ca dar, iordanitorii primesc bani, iar mai demult primeau carne. Seara fac petrecere cu toate fetele

pe care le-au iordanit acasa sau la fantani. In zona Sibiului, obiceiul poarta numele de "Muiatul Ionilor", fiind dedicat

doar celor ce poarta acest nume.

Prin fastul si diversitatea lor, sarbatorile de iarna sunt cele mai ample si mai spectaculoase din cultura populara

actuala. Aceste trasaturi ale lor au facut ca sa fie atat de mult exploatate in cadrul unor spectacole si festivaluri de

folclor, incat si acestea din urma au devenit traditie. In acest sens, putem mentiona festivalurile de la Sighetu

Marmatiei, Suceava si multe alte festivaluri desfasurate in capitalele de judete care au ajuns la peste 20 de editii.

In calendarul romanilor, acest ciclu de sarbatori este foarte important. Este cea mai lunga perioada a anului cand

sarbatorile se tin lant, cea mai bogata in semnificatii si evenimente crestine; cea care ii leaga pe romani mai mult de

traditiile populare si de locurile natale; cea care impune comunitatii romanesti alte ierarhii, alta stratificare sociala

decat cea obisnuita; este perioada care, in multe locuri, te transporta intr-o lume straina parca de obisnuintele

cotidiene - o lume in care e, cu adevarat, sarbatoare.

19  G. Poboran, op. cit., p. 60

20  Fl. Marian, Op.cit., p. 101

Din volumul Dr. Iuliana Bancescu, OBICEIURI TRADITIONALE DIN ROMANIA. SARBATORI IN IMAGINI., album

editat de Centrul National pentru Conservarea si Promovarea Culturii Traditionale, Bucuresti, 2006 (Colectia Traditii)

Originea sarbatorilor de iarna

Lungul ciclu care incepe la Sfantul Nicolae (Sannicoara) si se termina la Sf. Ioan, cunoscut ca „sarbatorile de iarna” este incarcat de obiceiuri si traditii. Ele sunt sarbatori ale vechii religii solare, peste care s-au suprapus elemente de cult roman si care au fost imbracate in haina crestinismului.

 

In trecut, strabunii nostri sarbatoreau cu precadere la solstitii si la echinoctii, intrucat religia lor era de natura solara. La 21 decembrie are loc solstitiul de iarna, cand Soarele are cea mai joasa orbita.

Din acest moment Soarele incepe sa creasca si din „mos” cum era, incepe sa „intinereasca”. Solstitiul de iarna era deci sarbatoarea Soarelui divinizat. Ca si la echinoctii, era impamantenit obiceiul urcarii pe munte, cu torte aprinse, la rasaritul Soarelui.Pe varful muntelui, oamenii se inchinau Soarelui aducand rugaciuni dumnezeilor neamului nostru. Dupa aceasta se petrecea cu foc, in cantece si jocuri, pana la apusul Soarelui cand oamenii coborau catre case. Reminiscente ale cultului solar dacic se mai gasesc si astazi in traditiile noastre.

 

Spre exemplu, in Bucovina si in muntii Apuseni, Ardeasca presupune aprinderea de focuri in dimineata zilei de Boboteaza. Flacaii si fetele joaca in jurul focului, pentru ca apoi sa sara peste el. „La Apa-boboteaza, mai toti romanii aprind paie si frunze si fac para mare, si dupa ce se miceste para, sar peste ea” (S. Fl. Marian)

Dupa cucerirea romana a unei parti a teritoriului locuit de daci, peste substratul autohton s-a asezat cel roman legat de Sarbatorile de iarna. Romanii sarbatoreau in acesta perioada Saturnaliile si Calendele lui ianuarie.

Saturnaliile (17-23 decembrie) erau o sarbatoare inchinata zeului Saturn si sotiei sale Ops, care personifica rodnicia pamantului. Cronos-Saturn a fost identificat de antici cu Zamolxe. Saturn este comparat de Ovid Densusianu cu batranul nostru Craciun. La Saturnalii, orice respect fata de lege si moralitate disparea complet. Petrecerile de carnaval se tineau lant, iar stapanii serveau la masa pe sclavi. In intregul imperiu roman ordinea era rasturnata. Tot atunci se sacrificau porci, iar capetele lor se puneau pe altarul zeului Saturn. Se crede ca aceasta s-a transmis si la noi prin obiceiul cu Siva si Vasilea (vezi mai jos).

 

Calendele lui ianuarie marcau inceputul anului, fiind sarbatoarea cea mai venerata la romani. Se faceau daruri reciproce si oamenii isi transmiteau urari. Darurile pe care le primeau prevesteau cum va fi anul pentru persoana respectiva. De aceea, se ofereau dulciuri, fructe dulci sau bani ca sa aiba un „trai dulce”. Se imparteau ramuri verzi de laur sau palmier numite strenae, pe care erau prinse daruri (smochine, turta dulce).

De acest obicei este legat la noi obiceiul Sorcovei. Insa el nu este un obicei de origine romana exclusiv. In vechime, era larg raspandit la diverse popoare practica magica a lovirii cu o creanga inverzita pentru sanatate, belsug, noroc. La noi, creanga de mesteacan era folosita de Sf. Gheorghe.

Trebuie spus ca nici dacii, dar nici romanii - ca si celelalte popoare ale Europei - nu sarbatoreau in vechime Anul Nou iarna. El se sarbatorea primavara, o data cu renasterea naturii si reinceperea muncii.

 

Calendarul avea la baza ocupatiile umane, putandu-se vorbi de un calendar agricol si unul pastoral. James Frazer spune ca „Nu s-a reusit niciodata sa se explice pentru ce o astfel de sarbatoare cadea in plina iarna”. Faptul trebuie pus pe seama schimbarii datei anului nou de la calendele lui Martie (1 martie) la cele ale lui Ianuarie, la jumatatea secolului II i.H., in Imperiul Roman. Pana atunci, pe perioada republicii, „Marte era veciul zeu al fortei naturii creatoare si al primaverii”. La acea vreme trebuie sa fi avut loc si colindatul, care are specific agrar. Odata cu aceasta schimbare de data, s-au transferat si multe dintre obiceiuri asupra calendelor lui ianuarie. Cum acestea se inlantuia cu Saturnaliile, s-a ajuns la o circulatie a obiceiurilor in ciclul sarbatorilor de iarna.

De altfel, obiceiurile noastre au mai mult un caracter agrar: plugusorul, sorcova, capra si toate celelalte colinde cu masti, unde animalul moare simbolic si invie, intocmai ca natura.

Tot soldatii romani au adus cu ei cultul lui Mithra, care se sarbatorea exact la 25 decembrie ca Sol Invictus (Soare invincibil). Cultul lui Mithra ajunsese sa fie recunoscut ca religie de stat in vremea lui Aurelian. Elemente ale acestuia s-au suprapus insa la daci peste cultul solar stramosesc, o data cu cucerirea romana.

Crestinismul a pastrat vechile date ale sarbatorilor crestine, dar in locul zeilor a randuit treptat sfinti crestini, Era greu sa-i faci pe oameni sa renunte la obiceiurile parintilor lor. Toti zeii pagani au fost inlocuiti cu sfinti crestini.

 

Sursa: ro.altermedia.info

SÃRBÃTORILE DE IARNÃ SI OBICEIURILE SPECIFICE

 

Sarbatorile si obiceiurile populare, grupate in preajma solstitiului de iarna (20 decembrie - 7 ianuarie), poarta numele generic de sarbatori de iarna. Perioada este deschisa si inchisa de sarbatori prefatate de ajunuri, atat Craciunul, cat si Boboteaza, si intersectate la mijloc de noaptea Anului Nou. principalele sarbatori ale ciclului de iarna - Craciunul, Anul Nou, Boboteaza - au functionat de-a lungul vremii ca momente independente de innoire a timpului si de inceput de an. Romanii folosesc, pe langa calendarul oficial, recunoscut de stat si Biserica, un calendar neoficial - calendarul popular - creat de popor si transmis folcloric. Spre deosebire de calendarul bisericesc oficial si de calendarul civil, care constituie un simplu tabel al zilelor grupate pe

saptamani si luni, calendarul popular indica timpul optim pentru arat si semanat, pentru petit si logodit, pentru mostenirea stramosilor sau aflarea ursitei etc. Sarbatorile si obiceiurile populare, care au loc in decurs de o zi sau de mai multe zile, diurne sau nocturne, cu data fixa sau mobila, dedicate divinitatilor calendaristice, oamenilor, animalelor, pasarilor, plantelor, fenomenelor terestre si cosmice sunt cunoscute si respectate, in unele zone etnografice, pana astazi. Unele au preluat numele sfintilor crestini, altele nu au nici o legatura cu crestinismul ("Caloianul", "Paparuda", "Dragaica" etc.) sau sunt pe cale de a fi asimilate, precum Craciunul, de crestinismul carpatic. Divinitati mostenite de la substratul autohton, trac si greco-dac, cele imprumutate si similate de la greco-romani si popoarele orientale, cat si creatiile mitice stramosesti si romanesti alcatuiesc un original panteon.

· Ignat este divinitatea solara care a preluat numele si data de celebrare a Sf. Ignatie Teofanul (20 decembrie) din calendarul ortodox, sinonim cu Ignatul Porcilor - in zorii zilei de Ignat se taie porcul de Craciun - si cu Inatoarea. Potrivit calendarului popular, Inatoarea, reprezentare mitica a panteonului romanesc, pedepseste femeile care sunt surprinse lucrand (torc sau tes) in ziua de Ignat. Animalul sacrificat in aceasta zi este substitut al zeului care moare si renaste. Impreuna cu timpul, la solstitiul de iarna. In antichitate, porcul a fost simbol al vegetatiei, primavara, apoi sacrificiul lui s-a transferat in iarna.

· Colindatul este un scenariu compus din texte ceremoniale (colinde), formule magice, dansuri, gesturi, interpretat in casa, pe ulite, de o ceata sacra. In calendarul popular, acest fenomen apare sub diferite denumiri zonale in perioadele solstitiului de iarna. ("Steaua", "Plugusorul", "Sorcova"), echinoctiului de primavara, solstitiului de vara si echinoctiului de toamna. Colindele transmit urari de sanatate, rod bogat, implinirea dorintelor in noul an. Colindatul este cea mai raspandita traditie a romanilor. Cand persoanele colindate nu primesc colindatorii, inchid usile sau nu ofera daruri, efectele magice sunt opuse, ei incalcand regulile acestui obicei.

· Craciun este un zeu solar, de origine indo-europeana, specific teritoriilor locuite de geto-daci, indentificat cu zeul roman Saturn si cu zeul iranian Mithra. Timp de peste un mileniu, crestinii sarbatoreau Anul Nou in ziua de Craciun. Determinativul de "mos" arata varsta zeului adorat, care trebuie sa moara si sa renasca, impreuna cu timpul calendaristic, la Anul Nou. In legatura cu Mos Craciun au circulat multe legende. Prin tot ce face, Craciun se opune sau impiedica nasterea pruncului crestin Iisus, deoarece venirea pe lume a acestuia inseamna moartea Mosului. Traditiile contemporane despre "sfantul" Craciun, despre Mosul "darnic si bun",

"incarcat cu daruri multe" sunt influente livresti care au patruns in cultura populara de la vest la est si de la oras la sat. Sarbatorile de Craciun dureaza, in sens restrans, trei zile (25-28 decembrie), sau, in sens larg, 19 zile (20 decembrie - 7 ianuarie).

· Pomul de Craciun este un brad impodobit, substitut al zeului adorat in ipostaza fitoforma, care moare si renaste la sfarsit de an, in preajma solstitiului de iarna, sinonim cu Butucul de Craciun. Impodobirea bradului si asteptarea de catre copii a "Mosului", numit, in sud-estul Europei, Craciun, care vine cu daruri multe, este un obicei occidental care a patruns de la oras la sat, incepand din a doua jumatate a secolului al XIX-lea. Pomul de Craciun s-a suprapus peste un mai vechi obicei al incinerarii Butucului (zeul mort) in noaptea de Craciun, simbolizand moartea si renasterea divinitatii si a anului la solstitiul de iarna, Obiceiul a fost atestat la romani, aromani, letoni si sarbo-croati.

· "Steaua" este un colind care incepe din prima seara a Craciunului si se incheie la Boboteaza.

CRÃCIUNUL - Nasterea Domnului (25 Decembrie )

Dumnezeu, vazand ca neamul omenesc este asuprit de diavol, S-a milostivit si L-a trimis pe Arhanghelul Gavril sa vesteasca Fecioarei Maria nasterea, prin puterea Duhului Sfant, a Fiului lui Dumnezeu, facut om, Iisus Hristos. Fiul lui Dumnezeu s-a nascut intr-o pestera din Bethleem si a fost pus, infasat, de catre Nascatoarea de Dumnezeu, in ieslea dobitoacelor, El Cel care venise sa ne mantuiasca pe toti de pacatele noastre. Nasterea unui mare Imparat fusese prorocita de mult de Vrajitori, care spuneau ca "Stea din Iacov va rasari si va zdrobi stapaniile lui Moab". Trei magi, cunoscand aceasta prorocire, cercetau cand o sa apara aceasta stea si cand au vazut steaua lui Hristos au urmat-o si, cazand in genunchi, I s-au inchinat Lui si I-au adus daruri, aur, tamaie si smirna. Irod, imparatul iudeilor, temandu-se ca va pierde tronul prin nasterea lui Mesia, a poruncit ca toti pruncii din Bethleem sa fie ucisi. Asa au murit 14.000 de copii, dar Iosif si Maria au reusit sa-L salveze pe Fiul Domnului, vestiti de un inger, figund in Egipt. Dumnezeu s-a facut om pentru a nu ne mai vedea cazuti in rele si nenorociri, pentru mantuirea pacatelor noastre. Craciunul, ziua Nasterii Domnului Iisus Hristos, este cea mai mare sarbatoare a crestinismului. La romani, sarbatoarea Nasterii Domnului se sprijina pe un fond stravechi, legat de cultul solstitiului de iarna, al lui Craciun, personaj mitic dacic, dar si pe datinile romane legate de zilele "Soarelui Invingator" si Saturnalii. Pentru ca acum, la sfarsit de decembrie, este ziua cea mai mica a anului, Soarele trebuie ajutat, prin tot felul de elemente magice, sa nu moara. In vechiul mit al ciobanului Zeu-Mos se introduc elemente crestine si astfel se contureaza povestea ciobanului Craciun. Acesta refuza sa o primeasca pe Fecioara Maria sa-si nasca pruncul. In ascuns, sotia sa o gazduieste si-l moseste pe Iisus. Craciun o pedepseste taindu-i mainile. Fecioara Maria infaptuieste o minune lipindu-i mainile la loc, lucru ce il converteste pe Craciun la crestinism. De bucurie ca nevasta sa a scapat cu bine, Craciun aprinde un rug din lemne in jurul caruia se incinge o hora. Dupa joc, Craciun ii face daruri Fecioarei Maria si pruncului si, astfel, se produce transfigurarea lui Craciun in sfantul care aduce daruri copiilor de ziua Nasterii lui Iisus. Este demn de remarcat ca cei mai multi cercetatori romani afirma ca apelativul de Craciun deriva din cratio, - onis care, in latineste, inseamna nastere. Mai mult, Petru Caraman sustine ca numele de Craciun se gaseste numai la romani. In afara granitelor romanismului, termenul nu se regaseste decat la slavii din imediata vecinatate, care l-au imprumutat de la romani. Sarbatoarea de Craciun imbina o multime de obiceiuri. Dominanta este componenta crestina care marcheaza nasterea lui Hristos si ea se vede in colindele religioase "Steaua" si "irozii" s.a. Craciunul marcheaza insa si un nou ciclu de viata, inceputul unui nou an roman. Obiceiurile au semnificatii multiple. Pe de o parte, se intrevede urarea menita a prevedea, a provoca indeplinirea dorintelor omului si ale comunitatii, dar si protejarea fata de fortele raului. Colindul, in acest context, incepe nu intamplator seara si dupa reguli bine stabilite. In seara de Ajun colinda doar copiii, simboluri ale puritatii, ale curateniei fizice si morale. Abia in ziua de Craciun colinda flacaii, femeile fiind excluse. Ceata de colindatori se organizeaza pe vecinatati si merge din casa in casa pentru ca urarea lor este socotita de bun augur. Arsenalul lor format din clopotei, bete, bice are menirea ca, prin zgomotul facut, sa alunge fortele malefice. In acelasi cadru trebuie amintite jocurile cu masti: capra cu variantele sale - camila si chiar girafa, ursul, calutii, dar si ceata de mascati, care are menirea de a stigmatiza toate racilele din comunitate. Sunt reprezentate, de asemenea, si profilurile ocupationale: crasmarul, caldararul, agricultorul etc. Din costum nu lipseste niciodata siragul de zurgalai, care are aceeasi menire - de a indeparta fortele raului. Craciunul este marcat si printr-o masa bogata, din care nu trebuie sa lipseasca colacii, cornurile, fructele, pestele, dulciurile si, bineinteles, bautura. Tot ce se pune pe masa are o trimitere clara la ocupatiile traditionale ale comunitatii romanesti. De pe masa nu pot lipsi nucile si ouale, care au o simbolistica mai complexa, cu trimitere la rezistenta in timp, la samanta care nu se pierde. Sarbatorile de iarna, incepute de Craciun odata cu Nasterea lui Iisus, se incheie abia la Boboteaza cand in lumea satului au loc alte petreceri unde, intr-un cadru special, sunt prezentate comunitatii viitoarele cupluri si astfel viata isi reia ciclul firesc, odata cu renasterea naturii.

COLINDELE

Începând cu noaptea de 23 spre 24 Decembrie, de la miezul noptii si pâna la revarsatul zorilor ulitele satelor rasunau de glasul micilor colindatori. În orase întâlnim colindatori odata cu lasarea serii si pâna în miez de noapte. Cu traista dupa gât, cu bâta în mâna si caciula pe urechi, colindatorii merg din casa-n casa si striga la ferestrele luminate:

"Buna dimineata la Mos Ajun,Ne dati ori nu ne dati",

si daca cei din casa întârzie a le deschide usa spre a le împarti colindeti, încep sa cânte mai departe:

"Am venit si noi odata La un an cu sanatate,Si la anul sa venim Sanatosi sa va gasim. Ne dati, ne dati,Ori nu ne dati"

Cu acest prilej gazda le împarte colindete: covrigi, nuci, mere, colacei de faina framântati si copti chiar în acea noapte a Mos Ajunului. În ajunul Craciunului, ca si în ajunul Anului Nou în toate provinciile românesti copiii formeaza grupuri si pornesc pe la casele gospodarilor cântând cântece ce au refrenuri ca: "Florile dalbe", "Lerui ler", "Ziurel de ziua", ori "Valerim" si "Veler Doamne". În afara de seara mare a colindelor se mai colinda si în seara Sfântului Vasile, paralel cu Plugusorul sau Uratul, precum si de Florii si Paste. Sub numele de colind si colindat trebuie sa întelegem vechiul obicei pe care-l întâlnim în sarbatorile susmentionate când copiii, ca si flacaii satelor, merg din casa în casa, cântând cântece pentru a ura sanatate si fericire gazdelor ce-i asculta, de la care primesc daruri (colindete) în bani sau în natura: nuci, covrigi, mere, colaci, etc. Colindele sunt de doua feluri: religioase si laice. Cele religioase au origine literara, iar subiectele lor se refera de cele mai multe ori la Isus. Colindele profane (sau lumesti) au un caracter liric, si de multe ori sunt adaptate de colindatori la situatia celor în fata carora le cânta. Colindatul cu motive religioase, desi de origine bisericeasca, e totusi format tot dupa modelul colindatului de tip pagân: având de fapt origine comuna cu acesta.Astfel întâlnim:

Colindele Domnului (În drum spre Vitleim, Nasterea Domnului, Vestirea Pastorilor, Închinarea Pastorilor, Pornirea Magilor dupa stea, Închinarea Magilor, Taierea Pruncilor, Numele Domnului, Patimile Domnului, Vânzarea si Rastignirea , Coborârea de pe Cruce); Colindele Sfintilor (Colindul Craciunului, Sf. Vasile, Sf. Nicolae, Sf. Ion, etc.); Colindele Omului (Colind de copil mic, de fata mare, de flacau, colindul omului bogat si milostiv, colind de preot, de cioban, de vânator, de pescari, de marinari, colind de viteaz, de familie, de însuratel, etc.) Creatorii acestor productii populare sunt diferiti, dupa cum diferit este si felul colindului:

pentru cele religioase de nuanta crestina putem socoti ca fauritorii sunt preotii, calugarii si cântaretii bisericesti, dascalii si diecii, fiindca ei erau cunoscatori ai Evangheliilor si ai Vietilor Sfintilor. Cât priveste pe cele profane, ca autori definim pe anonimii creatori talentati care au faurit poezia populara. Peste aceasta creatie initiala s-a suprapus prelucrarea veac de veac si an de an în obiceiurile si datinile stramosesti, la marile sarbatori de iarna. Steaua

De la Craciun si pâna la Boboteaza copiii umbla cu steaua, un obicei vechi ce se întâlneste la toate popoarele crestine.Acest obicei vrea sa aminteasca steaua care a vestit nasterea lui Isus si i-a calauzit pe cei trei magi. Cântecele despre stea provin din surse diferite: unele din literatura bizantina ortodoxa, altele din literatura latina medievala a Bisericii Catolice, câteva din literatura de nuanta Calvina si multe din ele, chiar din traditiile locale. Micul cor al stelarilor, care intra în casa în zilele Cracinului, cânta versuri religiose despre nasterea lui Isus: "Steaua sus rasare"; "În orasul Vitleem"; "La nunta ce s-a întâmplat"; "Trei crai de la rasarit".

VICLEIMUL

În unele locuri în noaptea Cracinului putem întâlni si cântarea religiosa cunoscuta sub numele de Vicleimul sau Irozii, la care participa copiii. Aceasta drama religioasa ne înfatiseaza misterul Nasterii Domnului în toate fazele sale. Personajele dramei sunt Irod si ceata sa de Vicleim, un ofiter si soldati îmbracati în portul ostasilor romani, trei crai sau magi: Melchior, Baltazar si Gaspar, un cioban, un prunc si în unele parti o paiata. Vicleimul apare la noi pe la sfârsitul secolului al XVIII-lea. Originea lui este apuseana si se leaga de misterul celor trei magi ai evului mediu. Introdus de timpuriu în Germania si Ungaria, a patruns la noi prin sasii din Transilvania. Din prima forma a Vicleimului, prezentarea magilor si dialogul lor, s-au dezvoltat pe rând, prin activitatea micilor carturari, trei tipuri principale, în cele trei mari tinuturi: Muntenia, Moldova si Ardeal.Alaturi de partea religioasa a Irozilor, s-a dezvoltat mult timp, poate chiar si astazi, partea profana, jocul papusilor. Într-o cutie purtata de doi baieti este înfatisata gradina lui Irod si o parte din piata orasului. Mos Ionica, îngrijitorul curtii si o paiata dau nastere la o serie de scene care satirizeaza întâmplari si obiceiuri prin care sunt ridiculizati hotii, fricosii ori femeile ce se sulemenesc. Vechi de tot, teatrul papusilor a fost o petrecere placuta chiar în palatele Domnitorilor tarii.

CAPRA

Începând cu Ignatul si sfârsind cu zilele Craciunului, prin alte parti începând cu zilele Craciunului, iar prin altele obisnuindu-se numai în ziua de Sfântul Vasile, exista obiceiul ca flacaii sa umble cu turca, capra sau brezaia. Ca si în celelalte jocuri cu masti practicate în timpul sarbatorilor de iarna, si în jocul caprei si-au facut loc, pe lânga mastile clasice (capra, ciobanul, tiganul, butucarul), mastile de draci si mosi care, prin strigate, chiote, miscari caraghioase, maresc nota de umor si veselie, dând uneori o nuanta de grotesc. Jocul "caprei" (omorârea, bocirea, înmormântarea, învierea) la origine a fost, desigur, un ceremonial grav, un element de cult. În cadrul sarbatorilor agrare jocul a devenit un ritual menit sa aduca rodnicie anului care urmeaza, spor de animale în turmele pastorilor, succesul recoltelor - invocat si evocat de boabele care se aruncau de gazda peste cortegiul "caprei".Aceasta se pare ca îsi are originea în obiceiurile romanilor si elinilor: fie în jocurile si cântecele desfasurate în jurul altarelor pagâne de preotii sau cântaretii travestiti în dobitoace cu ocazia sarbatorilor date pentru cinstea zeilor, ori în versurile satirice contra generalilor ce repurtau vreun triumf, fie în amintirile vagi despre dansurile cunoscute la greci sub numele unor pasari rapitoare.Capra joaca dupa fluier, iar la terminare, unul din flacai; apropiindu-se de masa unde sunt membrii familiei, începe sa vorniceasca. Flacaii joaca pe stapâna casei, pe fete si chiar servitoare, daca sunt în casa, si apoi multumind se îndeparteaza.

Traditii si obiceiuri de Boboteaza

Mareste imaginea.

Traditii si obiceiuri de Boboteaza

Boboteaza - 6 ianuarie

Boboteaza (Iordanul) - 6 ianuarie: la Boboteaza nu se spala rufe, apa sfintita luata acum are puteri miraculoase, ea

nu se strica niciodata. La Boboteaza se sfintesc toate apele, iar preotul se duce la o apa unde va arunca crucea. Mai

multi barbati se arunca in apa ca sa o aduca inapoi, iar cel care va scoate crucea din apa va avea noroc tot anul.

Iordanitul femeilor: in satele din nordul tarii, pe vremuri, femeile se adunau in grupuri mari acasa la cineva si duceau

alimente si bautura. Dupa ce serveau masa, ele cantau si jucau toata noaptea. Dimineata ieseau pe strada si luau pe

sus barbatii care apareau intamplator pe drum, ii luau cu forta la rau amenintandu-i cu aruncatul in apa. Tot acum, in

unele regiuni, avea loc integrarea tinerelor neveste in comunitatea femeilor casatorite prin udarea cu apa din fantana

sau dintr-un rau. In noaptea de Boboteaza, tinerele fete isi viseaza ursitul. Ele isi leaga pe inelar un fir rosu de

matase si o bucatica de busuioc; busuioc se pune si sub perna. Fetele care cad pe gheata in ziua de Boboteaza pot

fi sigure ca se vor marita in acel an.

Sfantul Ioan Botezatorul - 7 ianuarie: acest obicei, numit "Udatul Ionilor", are loc in Transilvania si Bucovina. In

Bucovina, la portile tuturor care poarta acest nume se pune un brad impodobit, iar acesta da o petrecere cu lautari. In

Transilvania cei care poarta acest nume sunt purtati cu mare alai prin sat pana la rau unde sunt botezati/ purificati.

Boboteaza

In suita celor 12 sarbatori importante crestine se numara si Boboteaza (Botezul Domnului), tinuta in fiecare an, in

ziua a sasea a lunii ianuarie. Sarbatoarea este menita sa reaminteasca cele petrecute la apa Iordanului, inainte ca

Iisus sa paseasca in viata publica, la implinirea varstei de aproximativ 30 de ani. Intrucat in aceasta zi Iisus s-a

prezentat pentru prima data in lume, sarbatoarea se mai numeste si Epifanie, Teofanie, Aratarea Domnului. Inca din

sec. 3, poate si mai inainte, este semnalat inceputul acesteia. Cert este ca in "Constitutiile Apostolice" Boboteaza

figura deja printre sarbatorile crestine, alaturi de Craciun si de Pasti.

In Iordan botezandu-Te Tu, Doamne...

Boboteaza mai este cunoscuta si sub numele de Epifanie, Teofanie, Aratarea Domnului, Descoperirea

Cuvantului Intrupat

Sarbatorita inca de la inceput in ziua de 6 ianuarie, multa vreme impreuna cu Craciunul (lucru ramas pana astazi in

practica Bisericii otodoxe ruse, a Bisericii Armene si a celorlalte biserici necalcedoniene), Boboteaza mai este

cunoscuta si sub numele de Epifanie, Teofanie, Aratarea Domnului, Descoperirea Cuvantului Intrupat.

Evenimentul Botezului este descris de catre toti evanghelistii. Matei ne relateaza ca Iisus a venit din Galileea la raul

Iordan unde boteza Ioan Botezatorul, cerand sa fie si el botezat. Ioan i-a zis: "Eu am trebuinta sa fiu botezat de tine si

tu vii la mine" (Matei 3, 14), iar la raspunsul lui Iisus ca asa se cuvine, a fost botezat in cele din urma de catre Ioan.

Boboteaza (Botezul Domnului) este o manifestare a celor trei Persoane ale Treimii: Fiul se boteaza in Iordan de catre

Ioan, Spiritul Sfant se coboara asupra lui Iisus in chip de porumbel, iar Tatal din cer Il declara ca fiind Fiul sau.

Boboteaza (6 Ianuarie) si cu Sf. Ioan (7 Ianuarie) aproape ca formeaza una si aceeasi sarbatoare. In ajun, preotul

sfinteste casele cu apa care a fost sfintita in dimineata aceea dupa Liturghie. Oamenii tin post negru pana ce vine

preotul si beau din aceasta apa sfintita. Preotul este precedat de copii imbracati in camasi albe, sunand din clopotei

si deschizand calea preotului, strigand Kira Leisa, adica pronuntarea romaneasca a grecescului Kyrie Eleison

(Doamne miluieste). Pe langa Troparul Bobotezei, copii canta colinde speciale care descriu minunea care a avut loc

la Iordan (Botezul lui Iisus). In ziua aceasta, in afara de preot, nimeni nu se duce colindand din casa in casa.

In ziua de Boboteaza, dupa liturghie, preotul impreuna cu enoriasii fac o procesiune spre un lac, rau sau vreun izvor,

pentru slujba Sfintirii Apelor. Cand Troparul Bobotezei incepe, vanatorii si padurarii satului impusca peste ape ca sa

alunge duhurile necurate. Astazi, acest obicei a pastrat doar semnificatia festiva a unui foc de artificii, fiind lipsit de

simbolism. Daca este frig, se pregateste o cruce de ghiata, pentru a marca locul slujbei si la sfarsit preotul arunca in

apa o cruce de lemn, iar feciorii satului se arunca sa o scoata, chiar daca este ger. Se crede ca in ziua aceasta toate

apele pamantului sunt sfintite; de aceea femeile nu spala rufe pentru urmatoarele opt zile pana la sfarsitul praznicului.

Obiceiuri de Boboteaza

Mareste imaginea.

Obiceiuri de Boboteaza

Boboteaza - 6 ianuarie

Boboteaza, serbata in ziua de 6 ianuarie, incheie ciclul sarbatorilor de iarna si are, pe langa intelesurile crestine -

momentul nasterii spirituale a Mantuitorului - trasaturi de mare sarbatoare populara.

In ajunul Bobotezei se pregateste o masa asemanatoare cu masa din ajunul Craciunului. Pe masa din "camera de

curat" se asterne o fata de masa, aleasa special pentru acest moment, sub fata de masa se pune fan sau otava iar

pe fiecare colt se pune cate un bulgare de sare. Deasupra se aseaza douasprezece feluri de mancare: coliva - grau

pisat, fiert, indulcit cu miere si amestecat cu nuca pisata -, bob fiert, fiertura de prune sau perje afumate, sarmale

( "galuste" ) umplute cu crupe, bors de "burechiuse" sau "urechiusele babei" - bors de fasole alba in care se fierb

coltunasi mici, umpluti cu ciuperci, ce au colturile lipite in forma de urechiuse -, bors de peste, peste prajit, "varzare" -

placinte de post umplute cu tocatura de varza acra -, placinte cu mac etc.

Pana la sosirea preotului cu Iordanul sau Chiraleisa, nimeni nu se atinge de mancare iar, imediat dupa sfintirea

mesei, parte din bucate sunt adaugate in hrana animalelor pentru "a fi protejate de boli si pentru a fi bune de prasila".

Alta data, dupa ce preotul rostea Troparul Botezului si stropea cu agheasma in casa si pe gospodari, era invitat sa se

aseze pe lavita. Sub laicerul de pe lavita erau asezate, din timp, boabe de porumb - "ca sa stea clostile pe oua" - si

busuioc - "ca sa vina petitorii'. Busuiocul acesta era folosit, mai tarziu, in descantecele de dragoste.

In semn de rasplata se dadeau: bucate ("desagarului"), bani (preotului), nuci, mere si covrigi (copiilor) iar, pe crucea

preotului, gospodina casei aseza cel mai frumos fuior de canepa. Oferirea fuiorului avea mai multe semnificatii: se

credea ca de firele acestuia se vor prinde toate relele, ca fuiorul devenea o punte peste care vor trece sufletele

mortilor sau ca Maica Domnului va face din canepa un voloc cu care va prinde sufletele mortilor din iad pentru a le

ridica in rai.

Ajunul Bobotezei

Ajunul Bobotezei era, in egala masura, si un moment favorabil farmecelor, descantecelor si altor practici magice.

Dimineata, inainte de aprinderea focului, se strangeau cenusa din soba si gunoiul din casa pentru a fi pastrate pana

in primavara, cand se presarau pe straturile cu legume "pentru a le face rodnice si a le proteja de gujulii". Fanul de

sub fata de masa si bulgarii de sare se adaugau in hrana animalelor "pentru a le feri de farmece, de boli si de

duhurile rele". In acelasi scop era folosita si agheasma luata de la preotul care venea cu Iordanul.

Se credea ca daca, in dimineata Ajunului de Boboteaza, pomii erau incarcati cu promoroaca, acestia vor avea rod

bogat. De asemenea, se credea ca animalele din grajd vorbesc la miezul noptii dinspre ziua de Boboteaza despre

locurile unde sunt ascunse comorile.

In aceasta zi erau interzise certurile in casa si nu se dadea nimic ca imprumut, nici macar jaratec din focul din vatra.

In seara de Ajun se savarseau practici de aflare a duratei vietii. Inainte de culcare, se luau carbuni din vatra si se

denumeau cu numele tuturor membrilor familiei. Se credea ca primul care va muri, va fi cel al carui carbune se va

stinge mai repede.

Boboteaza - sfinitirea apei

In ziua de Boboteaza are loc sfintirea apei, in timpul slujbei de Iordan. Pregatirea acestui moment se face, si astazi,

cu multa atentie, in fiecare comunitate. Locul de desfasurare a slujbei se alege impreuna cu preotul satului, de obicei

intr-un spatiu mai larg - unde sa fie cel putin o fantana -, in imediata vecinatate a unei ape curgatoare, in gospodaria

unui om sau in curtea bisericii. Pentru acest moment se aduce apa, care se punea in vase mari de lemn si, tot acum,

se taie, la rau, o cruce mare de gheata. In jurul acestei cruci sau in jurul crucii care se afla in mod normal in curtea

bisericii, se desfasoara intreg ceremonialul religios, la care participa toata suflarea comunitatii.

Dupa slujba de sfintire a apei, transformata in agheasma, fiecare satean isi ia apa sfintita in vasele de lemn sau de

sticla cu care a venit de acasa. Pe drumul de intoarcere ei striga "Chiraleisa"- pentru belsugul holdelor viitoare,

pentru purificarea aerului si pentru cresterea cat mai mare a canepii - si toarna cate putina agheasma in toate

fantanile intalnite in cale. Odata ajunsi acasa, oamenii sfintesc cu agheasma sura, grajdul, animalele din grajd, pomii

din livada, casa si interiorul casei.

Boboteaza - practici populare de purificare a spatiului si de alungare a spiritelor malefice

Boboteaza cumuleaza elemente specifice de reinnoire a timpului calendaristic, la riturile crestine adaugandu-se

practici populare de purificare a spatiului si de alungare a spiritelor malefice. In Bucovina, purificarea aerului se facea,

candva, prin focuri si fumegatii, in cadrul unui obicei numit Ardeasca. Aceasta manifestare avea loc imediat dupa

sfintirea apei cand tinerii se retrageau pe locuri mai inalte, avand asupra lor carbuni aprinsi ce fusesera folositi

anterior la aprinderea secaluselor, si aprindeau focurile de Boboteaza. Rugul era facut din vreascuri si frunze uscate

stranse de feciori cu o zi inainte. Tinerii cantau si dansau in jurul focului si sareau peste foc, atunci cand acesta se

mai potolea, in credinta ca vor fi feriti, astfel, de boli si de pacate. La plecare, fiecare lua carbuni aprinsi cu care,

odata ajunsi acasa, afumau pomii din livada in scop fertilizator. De asemenea, inconjurau casa cu pulberea folosita

ca incarcatura pentru secaluse crezand ca, in acest fel, casa va fi ferita de primejdii, mai ales de trasnete.

In cele trei zile, cat tine Boboteaza in Bucovina, exista sate in care vecinii, prietenii si rudele obisnuiesc a se colinda

reciproc, dupa cum exista comunitati in care, in aceste zile, reapar mascatii. Tinerii, mascati in babe si mosnegi,

colinda mai ales pe la casele unde se gasesc fete de maritat, obiceiul fiind o reminiscenta a cultului mosilor si

stramosilor precum si a unor vechi practici fertilizatoare.

Botezul Domnului - Boboteaza

Mareste imaginea.

Pe 6 ianuarie praznuim Botezul Domnului, cunoscut in popor sub denumirea de Boboteaza. Botezul Mantuitorului in

Iordan, poarta si denumirea de "Epifanie" sau "Teofanie", termeni care provin din limba greaca si inseamna "aratare",

"descoperire". De ce aratare sau descoperire? Pentru ca in momentul in care Hristos a fost botezat, cerurile s-au

deschis, Duhul lui Dumnezeu S-a coborat in chip de porumbel si a stat peste El, iar Tatal a marturisit: "Acesta este

Fiul Meu cel iubit, intru Care am binevoit!" (Matei 3, 17).  In acest sens, Sfantul Ioan Gura de Aur spune: "Hristos n-a

ajuns cunoscut tuturor cand S-a nascut, ci cand S-a botezat".

Boboteaza - scurt istoric

Sarbatoarea Bobotezei este amintita din secolul al II lea, la Sfantul Clement Alexandrinul. Mentionam ca in primele

secole, Boboteaza era sarbatorita impreuna cu Nasterea Domnului, pe 6 ianuarie. Incepand cu secolul al IV lea, cele

doua sarbatori au fost despartite: 25 decembrie fiind data stabilita pentru praznuirea Nasterii Domnului si 6 ianuarie

pentru Botezul Domnului.

Boboteaza, ziua in care Hristos S-a descoperit lumii

Afara de cele graite de Iisus la varsta de 12 ani in templu, Hristos nu a savarsit nicio minune si nu a rostit niciun

cuvant retinut de evanghelisti. Incepand cu Botezul Sau, Hristos iese din umbra si incepe sa propovaduiasca. A primit

botezul la 30 de ani, varsta maturitatii la evrei.

Iisus a venit la Ioan si i-a cerut sa-L boteze, nu pentru ca avea nevoie de curatire de pacate, caci era Dumnezeu-

Omul, ci pentru a sfinti creatia. Ca Mantuitorul nu a venit sa primeasca iertare de pacate de la Ioan, reiese si din

faptul ca botezul lui Ioan il ajuta pe om sa constientizeze starea pacatoasa, insa, nu oferea iertarea. De aceea se si

spune ca era "spre iertarea pacatelor" (Luca 3, 3), pe care avea s-o aduca Hristos.

El primeste botezul de la Ioan pentru a readuce Duhul Sfant in creatie. Prin caderea in pacat, omul Il pierduse pe

Sfantul Duh, asa cum ne marturiseste Sfantul Chiril al Alexandriei. Botezul Mantuitorului reprezinta momentul

redeschiderii izvoarelor harului, care fusesera zavorate pentru om si pentru intreaga creatie. Prin cuvintele din

rugaciunea citita la Boboteaza: "Astazi firea apelor se sfinteste...", nu trebuie sa intelegem ca harul lui Dumnezeu se

pogoara in timpul slujbei de sfintire a apei peste toata apa care exista in diverse locuri, ci doar peste apa pregatita din

timp pentru acest lucru.

In Botezul Domnului stau inceputul si temeiul Sfintei Taine a Botezului crestin

Acceptand sa Se cufunde in Iordan, Hristos l-a ingropat pe vechiul Adam si a inceput astfel zidirea unui om nou.

Apele Iordanului primind pe Dumnezeu-Omul nu au avut ce sa curete, ci au fost ele insele purificate. Hristos a curatit

prin cufundarea Sa in Iordan, creatia intinata de caderea omului in pacat si a inlaturat puterea satanei. Astfel, in clipa

cand El S-a lasat botezat de Ioan, izvoarele harului s-au pogorat peste creatie.

In rugaciunea de sfintire a apei de la Botez, se cere venirea Duhului pentru curatirea apei de lucrarea puterilor

demonice, pentru ca ea sa devina, prin pogorarea deplina a Duhului, loc al nasterii omului nou in Hristos.

Astfel, ritualul Botezului crestin repeta aceste momente, care semnifica trecerea dintr-o etapa existentiala in alta: el

se deschide cu lepadarile, menite sa alunge puterea satanei si se incheie cu primirea darului Sfantului Duh.

Boboteaza - sfintirea apei

In ajunul si in ziua de Boboteaza, in toate bisericile ortodoxe, cu puterea Duhului Sfant, la rugaciunile arhiereilor si

preotilor se sfinteste Agheasma Mare.

Crestinii ortodocsi gusta pe nemancate din Agheasma Mare timp de opt zile, in perioada 5 ianuarie- 14 ianuarie si la

recomandarea duhovnicului. Agheasma Mare este folosita, in Ajunul Bobotezei, la sfintirea casele credinciosilor si

locuitorii acestora. Tot cu ea se stropesc si lucrurile care trebuie binecuvantate sau sfintite, cum ar fi: binecuvantarea

si sfintirea prapurilor, sfintirea crucii si a troitelor, a clopotului, a vaselor si vesmintelor liturgice, sfintirea icoanelor, a

bisericilor, a antimiselor si a Sfantului si Marelui Mir.

Adrian Cocosila

De Boboteaza, firea apelor se schimba

Mareste imaginea.

De Boboteaza, firea apelor se schimba

 

Prin botezul in Iordan, Hristos a sfintit firea apelor de pretutindeni, lucru marturisit si in rugaciunile citite 

la Boboteaza: "Astazi firea apelor se sfinteste...". Astfel, se pune in lumina caracterul cosmic pe care l-a 

avut Botezul Domnului. Prin formula "astazi firea apelor se schimba", trebuie sa intelegem revenirea 

Duhului Sfant in sanul Creatiei. Prin caderea in pacat, omul Il pierduse pe Sfantul Duh, asa cum ne-a 

marturisit Sfantul Chiril al Alexandriei, si ramasese inchis in cadrul limitat al lumii create. Botezul 

Mantuitorului reprezinta momentul redeschiderii izvoarelor harului, care fusesera zavorate pentru om si 

pentru intreaga creatie. Deci, prin formula mentionata mai sus, nu trebuie sa intelegem ca harul lui 

Dumnezeu se pogoara in timpul slujbei de sfintire a apei peste toata apa care exista in diverse locuri, ci 

doar peste apa pregatita din timp pentru acest lucru. 

 

Randuiala slujbei Agheasmei mari este atribuita Sfantului Sofronie, patriarh al Ierusalimului (+ 638). 

Rugaciunea de sfintire adresata Sfintei Treimi ne descopera ca apa sfintita este "izvor de nestricaciune, 

dar de sfintenie, dezlegare de pacate, vindecare de boli, diavolilor pieire, indepartarea puterilor 

potrivnice, plina de putere ingereasca". 

 

Apele primordiale

 

Apa apare ca un element primar in crearea lumii. In Facere, organizarea cosmosului incepe prin 

separarea apelor (Fac. 1, 6-8), care da nastere cerului. Uscatul se naste si el prin separarea apelor care 

"s-au adunat la un loc" formand marea (9-10). Psalmul 23 marturiseste in acest sens: "Al Domnului este 

pamantul si plinirea lui; lumea si toti  cei ce locuiesc in ea. Acesta pe mari l-a intemeiat pe el si pe rauri l-

a asezat pe el". Sfantul Petru a dezvoltat aceasta imagine, asociind-o Cuvantului lui Dumnezeu: "Caci ei 

in chip voit uita aceasta, ca cerurile erau de demult si ca pamantul s-a inchegat, la cuvantul Domnului, 

din apa si prin apa" (II Petru 3, 5).

 

Apele cerului

 

In prima istorisire a creatiei se insista asupra distinctiei intre apele "de sub cer" si cele "de deasupra 

tariei". Sa nu uitam ca apa ploii este un element purificator important in traditia iudaica, in toate 

sinagogile se afla un sistem de canalizare care aduna apa intr-un bazin, servind diverselor ritualuri de 

purificare. Bazinul, sapat si modelat chiar in pamant, are o inaltime de 1,20 metri, continand in jur de 

750 de litri de apa. Asadar apa "naturala" sau "vie", asa cum este numita in textele talmudice, provine 

din apa de ploaie.

 

Marea Rosie

 

Trecerea prin Marea Rosie a evreior este inteleasa de Sfintii Parinti ca fiind o trecere prin moarte. 

Dumnezeu trece poporul ales prin aceasta apa pentru a-i taia orice legatura cu existenta lui trecuta. 

 

Apa vie a Duhului Sfant

 

In Noul Testament, evanghelistul Ioan insista pe asocierea apa - Duh Sfant in metafora apei vii, mai ales 

in istorisirea intalnirii lui Hristos cu femeia samarineanca la putul lui Iacob, unde Hristos vesteste "darul 

lui Dumnezeu", "apa vie": "Oricine bea din apa aceasta (din putul lui Iacob), va inseta iarasi. Dar cel care 

va bea din apa pe care i-o voi da Eu nu va inseta in veac, ci apa pe care i-o voi da Eu se va face in el izvor 

de apa care curge spre viata vesnica" (Ioan 4, 13-14). Aceasta promisiune o va face din nou, in chip 

solemn, nu in taina unei convorbiri cu cineva socotit ca nefacand parte din poporul ales, ci in fata tuturor 

iudeilor, in Templu, in ultima zi a sarbatorii corturilor : "Iar in ziua cea din urma - ziua cea mare a 

praznicului - Iisus a  stat intre  ei si  a strigat,  zicand:  Daca inseteaza  cineva,  sa vina la Mine si sa bea... 

cel care crede in Mine" (Ioan, 7, 37-38).

 

Apa Botezului

 

Hristos intrand in apa Iordanului, nu a avut ce sa curete, dimpotriva, a pogorat in apa Duhul care 

salasluia peste El,  aducand apa la starea initiala, de la inceputul lumii. In Taina Botezului exista rugaciuni 

de sfintire a apei in care urmeaza sa fie botezat catehumenul. Sfintirea acestei ape presupune 

indepartarea duhurilor necurate ce s-ar salaslui in ea. Preotul cere Tatalui, de trei ori : "Insuti, iubitorule 

de oameni, imparate, si acum trimite darul Preasfantului si de viata facatorului Tau Duh, Care sfinteste 

toate, si sfinteste apa aceasta...", adaugand apoi : "si-i da ei harul izbavirii si binecuvantarea Iordanului. 

Fa-o pe dansa izvor de nestricaciune, dar de sfintenie, dezlegare de pacate...". Dupa ce a fost sfintita 

apa, cel ce este afundat in cristelnita renaste la o noua viata, in Hristos. Prin scufundarea omului in apa 

in numele Sfintei Treimi, se produce moartea omului vechi. Moartea noastra in Botez, inseamna sa nu 

mai traim noua insine, ci exclusiv lui Dumnezeu, caci murind lui Dumnezeu, intram cu adevarat in viata. 

 

A.C. Boboteaza - semnificatie si traditii

+ A -

recomanda

comentarii

voteaza

05 Ian 2010 11:16 Autor: biancageambasuA doua sarbatoare crestina importanta a noului an, dupa Sfantul Vasile, este Boboteaza, celebrata de ortodocsi pe 6 ianuarie.

Denumiri si semnificatii

Boboteaza mai este cunoscuta si sub numele de Epifanie, Teofanie, Aratarea Domnului, Descoperirea Cuvantului Intrupat si, desigur, Botezul Domnului.

Cuvantul „epifanie” este de origine greaca (Epiphaneia), insemnand "manifestare" sau „aparitie”. „Teofanie”, termen ce semnifica „manifestarea lui Dumnezeu”, este prezent si astazi in prenumele feminin englezesc Tiffany.

Boboteaza este sarbatoarea sfintirii tuturor apelor din lume, dupa cum Iisus s-a coborat in raul Iordan pentru a fi botezat de Ioan Botezatorul. Este de asemenea o ocazie pentru recunoasterea Sfintei Treimi, caci se arata in acelasi timp Fiul ce vine sa se boteze, vocea Tatalui si Sfantul Duh ce se coboara asupra lui Iisus in chip de porumbel.

Agheasma mare

In tarile cu traditie ortodoxa, in special in Romania, Grecia si Rusia, slujba de Boboteaza nu are loc in biserica, ci langa o apa curgatoare sau o fantana. Acesta este momentul in care preotul arunca in apa

inghetata o cruce, iar barbatii se arunca dupa ea. Cel care o aduce inapoi la mal va avea noroc tot anul.

Dupa slujba, credinciosii primesc agheasma mare, apa sfintita, cu puteri deosebite, care vindeca trupul si sufletul. Se spune ca sunt suficiente doar cateva picaturele din aceasta pentru vindecarea sterilitatii sau pentru a scapa de patima alcoolului. Agheasma mare este pastrata cu sfintenie, langa icoana, tot anul, pentru a fi folosita ca leac de boli si pentru dezlegarea farmecelor. Ea nu se altereaza in timp, iar daca totusi devine vascoasa sau capata gust neplacut, se spune ca cineva din casa respectiva a comis un mare pacat sau casa este blestemata.

Traditii de Boboteaza

In Ajunul Bobotezei, preotul vine cu botezul prin casele oamenilor, sfintind cu crucea si stropind cu agheasma dintr-un manunchi de busuioc. Preotul este anuntat de colindatori, care striga „Chiralesaaa!”, insemnand Kirie Eleison, adica Doamne Miluieste. Se spune ca aceasta strigare ii purifica pe cei colindati de rele si tot anul va fi curat pana la Sfantul Andrei. Colindatorii primesc pentru munca lor mere, nuci si bani.

La tara, preotul este asteptat cu casa curata. Gospodinele asaza masa si pregatesc mancare de fasole, coliva si piftie. Ele intind pe garduri covoarele si tesaturile pentru a fi botezate, in credinta ca astfel vor deveni mai trainice, aducatoare de sanatate si vor fi pazite de molii.

Boboteaza - o sarbatoare a femeilor

Inainte ca preotul sa intre in casa, fetele nemaritate asaza pe pragul usii margele, iar odata ce preotul va pasi peste ele vor deveni adevarate talismane, aducatoare de noroc in dragoste. Ele fura sau cer busuioc din manunchiul preotului, pe care-l vor pune sub perna si legat pe degetul inelar cu un fir rosu de matase pentru a-si visa ursitul.

Seara, fetele fac o turta din faina, foarte sarata, pe care o mananca dupa ce beau un strop din agheasma, si merg la culcare pentru a-l visa pe cel care le e sortit.

Fetele sunt petite pana de Boboteaza, caci in aceasta noapte sfanta ele numara parii de la grajd, ghicesc in oglinda si rascolesc in jaraticul din vatra pentru a iesi scantei, spunand un descantec: Cum sar scanteile din jaratic, asa sa scanteie si inima lui si nu intetesc focul, ci intetesc inima lui!

De asemenea, fetele care cad pe gheata in ziua de Boboteaza se vor marita in acel an.

Oamenii care au necazuri mari si tinerii care doresc noroc in casnicie tin post negru in ziua de Boboteaza. Sunt interzise certurile in casa si nu se da nimic imprumut.

Deoarece se crede ca de Boboteaza toate apele pamantului au fost sfintite, femeilor le este interzis sa spele rufe timp de 9 zile, ca apa sa nu fie spurcata.

Iordanitul femeilor este o traditie din nordul tarii noastre, care se mai pastreaza si astazi. Femeile se aduna la cineva acasa, aducand cu ele alimente si bautura. Dupa ce iau masa, ele „se iordanesc”, adica danseaza si canta intreaga noapte, pana dimineata, cand ies pe strada si ii iau pe sus pe barbatii intalniti in cale, ii duc la rau si ii ameninta ca ii arunca in apa.

Tot cu aceasta ocazie se oficiaza integrarea tinerelor neveste in comunitatea femeilor casatorite, prin stropirea lor cu apa.

Traditii si Obiceiuri de BoboteazaJanuary 6th, 2009 

La fiecare inceput de an, pe 6 si 7 ianuarie, sunt doua

sarbatori importante pentru romani:

Boboteaza si Sfantul Ioan, care marcheaza sfarsitul

sarbatorilor de iarna.

Boboteaza sau Botezul Domnului semnifica sfintirea

apelor din intreaga lume, dupa cum Iisus s-a coborat in

raul Iordan pentru botez. Pregatirea acestui moment se

face, si astazi, cu multa atentie, in fiecare comunitate.

Locul de desfasurare a slujbei se alege impreuna cu

preotul satului, de obicei intr-un spatiu mai larg unde sa

fie cel putin o fantana, in imediata vecinatate a unei ape

curgatoare, in gospodaria unui om sau in curtea

bisericii. Pentru acest moment se aduce apa, care se

punea in vase mari si tot acum, se taie, la rau, o cruce mare de gheata pe care apoi preotul o

arunca in apa unui rau sau lac. Mai multi barbati se arunca in apa ca sa o aduca inapoi, iar cel

care va scoate crucea din apa va avea noroc tot anul. In jurul acestei cruci sau in jurul crucii care

se afla in mod normal in curtea bisericii, se desfasoara intreg ceremonialul religios, la care

participa toata suflarea comunitatii. Dupa slujba de sfintire a apei, transformata in agheasma,

fiecare satean isi ia apa sfintita in vasele cu care a venit de acasa. Pe drumul de intoarcere ei

striga “Chiraleisa”- pentru belsugul holdelor viitoare, pentru purificarea aerului si pentru

cresterea cat mai mare a canepii – si toarna cate putina agheasma in toate fantanile intalnite in

cale. Odata ajunsi acasa, oamenii sfintesc cu agheasma sura, grajdul, animalele din grajd, pomii

din livada, casa si interiorul casei.

Sarbatoarea Bobotezei este incarcata de ritualuri si traditii care de-a lungul timpului s-au pastrat

neatinse in satele romanesti fiind pline de farmec si semnificatii. Ajunul Bobotezei era un

moment favorabil farmecelor, descantecelor si altor practici magice. Dimineata, inainte de

aprinderea focului, se strangea cenusa din soba si gunoiul din casa pentru a fi pastrate pana in

primavara, cand se presarau pe straturile cu legume “pentru a le face rodnice si a le proteja de

gujulii”. Fanul de sub fata de masa si bulgarii de sare se adaugau in hrana animalelor “pentru a le

feri de farmece, de boli si de duhurile rele”. In acelasi scop era folosita si agheasma luata de la

preotul care venea cu Iordanul.

In satele din nordul tarii, pe vremuri, femeile se adunau in grupuri mari acasa la cineva si duceau

alimente si bautura. Dupa ce serveau masa, ele cantau si jucau toata noaptea. Dimineata ieseau

pe strada si luau pe sus barbatii care apareau intamplator pe drum, ii luau cu forta la rau

amenintandu-i cu aruncatul in apa. Tot acum, in unele regiuni, avea loc integrarea tinerelor

neveste in comunitatea femeilor casatorite prin udarea cu apa din fantana sau dintr-un rau. In

noaptea de Boboteaza, tinerele fete isi viseaza ursitul. Ele isi leaga pe inelar un fir rosu de matase

si o bucatica de busuioc; busuioc se pune si sub perna. Fetele care cad pe gheata in ziua de

Boboteaza pot fi sigure ca se vor marita in acel an.

Se spune ca daca, in dimineata de Boboteaza, pomii sunt incarcati cu promoroaca, acestia vor

avea rod bogat. In cele 3 zile cat se sarbatoreste Boboteaza sunt interzise certurile in casa si nu se

da nimic cu imprumut, pentru ca se da astfel altcuiva belsugul din casa. Dupa Boboteaza, 9 zile

nu se spala rufe, pentru ca se considera a fi un pacat sa fie spurcata apa care a fost sfintita. Cei

care au necazuri mari si tinerii care doresc sa aiba noroc in casnicie tin in aceasta zi post negru.

La tara preotul este asteptat cu casa curata, iar pe masa se aseaza un vas cu apa, o farfurioara cu

sare, una cu graunte si una cu colac.

In seara de Ajun se savarseau practici de aflare a duratei vietii. Inainte de culcare, se luau carbuni

din vatra si se denumeau cu numele tuturor membrilor familiei. Se credea ca primul care va muri,

in acea din familie, va fi cel al carui carbune se va stinge mai repede.

Acestea sint traditiile inchinate sarbatorii, pe care le respecta mai ales oamenii din lumea satului

si cei varstnici. Pentru tineri, mai ales pentru cei de pe la oras, traditiile s-au cam pierdut si multi

stiu ca Boboteaza este doar ziua in care se sfintesc apele si se taie cruci de gheata.

Pe 7 ianuarie, de sarbatoarea Sfantului Ioan Botezatorul, obieceiul numit “Udatul Ionilor“,

are loc in Transilvania si Bucovina. In Bucovina, la portile tuturor care poarta acest nume se

pune un brad impodobit, iar acesta da o petrecere cu lautari. In Transilvania cei care poarta acest

nume sunt purtati cu mare alai prin sat pana la rau unde sunt botezati/ purificati.

Boboteaza in traditii Postat de mihaela in La zi |05 Ianuarie 2007 |1 comentariu

Cuvinte cheie: datini si traditii populare boboteaza

Ziua cu numarul 6 a lui Gerar soseste fara "Gerul Bobotezei" dar cu cozi la agheasma

mare sfintita de Boboteaza si traditii cu duiumul pastrate cu grija in lumea satului. 

Sursa foto

Se spune ca pana la Boboteaza este dricul iernii iar de acum gerul crapa nu si pietrele. Din Ajunul

Craciunului pana la Ajunul Bobotezei traversam o perioada incarcata de conotatii magice, de

farmece in dragoste si ghicit premarital. Magia premaritala din ajunul Bobotezei are in centrul ei

busuiocul, planta-totem, investita cu atribute erotice.

Pe ultimul prag dintre ani spunem adio sarbatorilor cu o suita de datini specifice innoirii anului: se

colinda, se fac si se desfac farmece si descantece, se afla ursitul, se soroceste vremea si belsugul

recoltei in noul an, se deschide cerul, vorbesc animalele.

 

Procesiune religioasa in trecut (Sursa foto)

La Boboteaza, numita si Teofanie, "Aratarea Domnului" sau Iordanul se sfintesc apele, se taie

cruci de gheata (simbolul sarbatorii in Bucovina) se porneste ofensiva impotriva raului. Asta dupa

vechea randuiala. Cum temperaturile ajuta ghioceii sa rasara, crucile de gheata - odinioara

savoarea copiilor care lipeau pe gheata monede incalzite - vor fi inlocuite cu cele de lemn.

In mai multe sate sucevene exista traditia inaltarii unor cruci de gheata in Ajunul Bobotezei.

Pentru oamenii din Bosanci, istoria lor este una aparte. Batranii spun ca in 1867 jumatate din

Bosanci a fost mistuit de flacari. Atunci a luat fiinta grupul de pompieri civili, care au facut un

pact nescris ca in Ajun de Boboteaza sa mestereasca cate o cruce de gheata la fiecare biserica

din sat.

Crestinii ortodocsi saruta crucea si sunt stropiti cu agheasma. Icoana din Rusia secolului XVI

(Sursa foto)

In ajunul Bobotezei, preotul, insotit de dascal ori un grup de copii imbracati in alb si cu clopotei in

mana - in Banat, umbla din casa in casa cu crucea şi sfinteste cu agheasma din manunchi de

busuioc toate camerele si acareturile gospodariei. Se spune ca apa sfintita are puteri

miraculoase: alunga spiritele rele, bolile si nu se strica niciodata. De aceea, Boboteaza este o

sarbatoare a apei care este sfanta in urmatoarele noua zile.

Crucea cu care este intampinat preotul care vine pentru sfintirea casei este impodobita cu

busuioc, cu flori si apoi este infasurata intr-un stergar brodat si legata cu un brau. Langa cruce se

pune o lumanare ce se aprinde la intrarea preotului in casa. Acolo unde este o fata de maritat, se

"desface crucea", adica se dezleaga busuiocul deasupra capului fetei, ca sa se marite curand.

Practica a facut ca busuiocul sa intra in expresii: "Ce-ti mai face bosaiocu"?" (bosaicul inseamna

sotul).

Obicei banatean, preotul trebuie sa sada pe un scaun, altfel nu le vor sta clostile pe oua. Masa se

umple de bucate si preparate; pe langa acestea se aseaza o sticluta cu ulei, sare, faina si

malai care sunt sfintite si pazesc de boli şi farmece familia.

Cand preotul intra in casele oamenilor cu apa sfintita, primeste de la fiecare gospodar un fuior de

cinepa care se invarte pe cruce, un colac si bani. Din fuior se face funie la clopot sau funia cu

care groparul lasa sicriul in groapa. Se crede ca de firele acestuia se vor prinde toate relele. Dupa

alte datini, fire din acest fuior se vor lega de plasele de pescuit ca sa se umple de peste.

Preotii cufunda de trei ori crucea in apa, simbol inrudit cu Sfanta Treime. In aceasta zi se crede ca

apele sunt sfinte si e mare pacat sa speli sau sa arunci "necuratii" in apa.

Ziua in care se arata norocul pentru cel care scoate crucea din apa.

Peste obiceiurile crestine de sfintire a apelor si de scufundare a crucii s-au suprapus si practici

pagane, cum ar fi afumarea grajdurilor si a vitelor pentru alungarea duhurilor rele, aprinderea

focurilor pe camp sau colindele insotite de tot felul de strigaturi cu rol de alungare a varcolacilor

care dau tarcoale gospodariei.

De Boboteaza, in satul Chintelnic, Bistrita localnicii se mascheaza in "hazi", pentru a alunga

spiritele rele (Sursa foto)

Se zice ca atunci cand preotul arunca crucea in apa, dracii ies din apa si o iau la fuga pe camp.

Nu-i vad decat lupii, care se iau dupa ei si-i sfasie-n bucati.

Gospodinele trebuie sa renunte la spalat rufe pentru ca se considera ca apa este sfintita si nu

trebuie aruncata iar de pe masa nu trebuie sa lipseasca bucatele dupa datina: fasole batuta,

piftie, prune fierte, compot de pere uscate fierte, indulcit cu miere, grau fiert pentru rodul casei.

Resturile se dau la pasari ca sa fie ferite de boli si starpiciune.

In ajun, inainte de aprinderea focului, se strang cenusa din soba si gunoiul din casa, se pastreaza

pana in primavara, cand se presara pe straturile cu legume, despre care se crede ca vor fi mai

rodnice.

Timp de 3 zile, cat se sarbatoreste Boboteaza, amanati certurile in casa si accesele de

generozitate: nu se da nimic cu imprumut, pentru ca se da belsugul din casa.

Fetele de maritat asteapta noaptea de Boboteaza ca sa-si vada viitorul. Se aseaza sub perna fire

de busuioc din steblele cu care stropeste preotul pentru a-si visa ursitul. Traditiile bucovinene

spun ca fetele isi pun firul de busuioc furat dincolo de prag. Daca il gasesc acoperit de bruma

inseamna ca alesul va fi un fecior bogat, daca nu, va fi sarac.

In ajunul Bobotezii, la miezul noptii, fetele iau lumanarea, o lipesc de un pahar cu apa, in care

arunca verigheta unei femei maritate care avea primul copil, baiat. Duc paharul intr-o camera

intunecoasa, aprind lumanarea iar inelul din fundul paharului le arata chipul alesului sau ursitei.

Se mai pun intr-o farfurie cu apa doua lumanari: a fetei si a alesului inimii. Daca lumanarile

pluteau una spre cealalta intalnindu-se, inseamna ca fata se va casatorii cu cele care il iubeste.

Fetele pregatite de maritis leaga pe inelar fir rosu de matase, numara parii de la gard, scot

diferite obiecte de sub farfurii,  ghicesc in oglinda, rascolesc in focul din vatra pentru a iesi

scantei: "Cum sar scateile din jaratic, asa sa scanteie si inima lui; si nu intetesc focul, ci intetesc

inima lui!"

Sursa foto

Boboteaza prevesteste cum va fi vremea si recolta in noul an. Caldura de Boboteaza indica un

an secetos. Spun batranii ca in aceste zile animalele vorbesc la miezul noptii despre locurile unde

sint ascunse comorile, dar cine le aude si scapa vreo vorba, risca sa isi piarda mintile.

In seara de Boboteaza tinerii umbla cu Iordanitul, se duc pe la case, colinda si stropesc,

iordanesc, pe toti din familie cu apa sfintita, ca sa le poarte noroc. Se fac focuri in curti, se trage

cu pusca pentru a speria diavolii care fug si se ineaca in ape adanci.

In Muntii Apuseni si in Bucovina, Boboteaza sau Ardeasca, aduna fetele si flacaii la joc: iau taciuni

aprinsi pe care ii duc pe un tapsan,  fac un foc mare apoi sar peste el si joaca in jurul lui in

credinta ca vor fi feriti, astfel, de boli si de pacate. La plecare, fiecare alegea carbuni aprinsi cu

care, odata ajunsi acasa, afumau pomii din livada, pentru a da roade bogate.

In unele sate sunt botezati si caii dupa care se intrec in curse (Sursa foto)

Traditiile dobrogene de Boboteaza includ si cursele de cai. Tinerii se aduna in centrul satului,

calare pe cai frumos impodobiti. Dupa slujba de la biserica, tot satul merge, cu preotul in frunte,

in locul de unde izvoresc apele. Dupa slujba, incep cursele de cai iar feciorul cel care se intoarce

primul la izvoare primeste rasplata: un sarut de la fata aleasa.

Dupa datina damboviteana, Boboteaza coincide cu sarbatoarea geavrelelor. Obiceiul consta in

impodobirea unor prajini de pana la 14 metri cu "geavrele"(batiste) cusute manual de catre fetele

nemaritate. Cu cat fetele cos mai multe batiste cu atat au mai multe sanse de maritis. In capatul

prajinei se pune o cruce din lemn cu busuioc. Sapte sau noua juni, gatiti in costume nationale,

poarta prajinile mergand din casa in casa si aduna geavrelele. Un "steag" are 1.500 de

batiste. Celor care nu primesc "stegarii" tot anul le va merge pe dos.

© Copyright Metropotam 2006-2011.

Tradiţii şi semnificaţii de Bobotează

Cea mai însemnată sărbătoare după Sfântul Vasile este Botezul Domnului sau Boboteaza, celebrată de către creştinii ortodocşi la fiecare început de an pe 6 ianuarie. Această dată semnifică sfinţirea apelor din întreaga lume, după cum Iisus s-a coborât în râul Iordan pentru botez. Slujba de Bobotează nu se săvârşeşte în biserică, ci lângă o apă curgătoare sau fântână. George Andrieşescu, preot paroh la Biserica Pacea, a precizat că acesta este momentul în care credincioşii primesc agheasma mare, cu puteri deosebite, care vindecă, însănătoşeşte şi curăţă sufletul şi trupul. În ajun în curţile bisericilor se construiesc cruci de gheaţă. În ziua de cinci ianuarie preotul umblă din casă în casă cu crucea, stropind cu agheasmă cu un mănunchi de busuioc. "Venirea preotului este anunţată zgomotos de un grup de copii care strigă "Chiralesaaa!", expresie ce vine de la Kirie Eleison, adică Doamne Miluieşte. În credinţă această strigare aduce oamenilor putere, toate relele fug şi anul va fi curat până la Sfântul Andrei", a spus preotul paroh. Copiii primesc nuci, mere sau bani, în timp ce gospodinele pregătesc bucate de post, prune uscate, colivă şi salată de fasole. Preotul primeşte un fuior de cânepă, un colac şi o sumă de bani. "Se spune că din fuior Maica Domnului face o plasă pe care o va trece de trei ori prin iad, salvând sufletele ce se vor agăţa de ea", a adăugat George Andrieşescu. Cu acelaşi prilej se mai pune şi câte o cruce mică, cu un fir roşu şi busuioc, în locurile unde se adapă vitele. Cei care au necazuri mari şi tinerii care doresc să aibă noroc în căsnicie ţin în această zi post negru. La ţară preotul este aşteptat cu casa curată, iar pe masă se aşează un vas cu apă, o farfurioară cu sare, una cu grăunţe şi una cu colac. Femeile îşi întind pe gard covoarele şi ţesăturile pentru a fi botezate şi astfel să devină mai trainice, aducătoare de sănătate şi mai ales să fie păzite de molii. Înainte de a intra în casă preotul, fetele îşi pun pe pragul uşii şiragurile de mărgele care păşite de preot aduc noroc în dragoste pentru cea care le va purta. Fetele cer sau fură busuioc din mănunchiul preotului, care pus sub pernă le arată acestora în vis ursitul. În localităţile aşezate pe malul unei ape curgătoare sau pe ţărmul mării, se obişnuieşte ca preotul să arunce o cruce de lemn în apa foarte rece, uneori chiar îngheţată, după care sar flăcăii curajoşi pentru a o aduce înapoi. Tradiţia cere ca în această zi să se mănânce piftie, grâu fiert şi să se bea vin roşu. Vremea din ziua de Bobotează prezice ce fel de an va fi.

Dacă plouă se prevesteşte o iarnă lungă, timpul frumos arată o vară frumoasă, dacă bate crivăţul este semn că vor fi roade bogate iar dacă va curge din streaşină se va face vin bun. Agheasma mare împărţită după slujba de Bobotează în biserici este păstrată cu sfinţenie, fiind considerată drept leac pentru boli, dar şi pentru dezlegarea de farmece sau făcături. (Petronela MELENCIUC)

Tradiţii de Bobotează (Botezul Domnului – 6 ianuarie)

După Sfîntul Vasile, care marchează prima zi din an, Boboteaza este cea mai importantă

sărbătoare a iernii. Ceremoniile, mai mult sau mai puţin religioase, consacrate acestui moment

încep din ajunul sărbătorii.

În dimineaţa de Ajun, înainte de aprinderea focului, se strîng cenuşa din sobă şi gunoiul din casă.

Se ţin undeva deoparte, pînă în primăvară, cînd se presară pe straturile cu legume, despre care se

crede că vor fi mai rodnice.

Se credea că dacă, în dimineaţa Ajunului de Bobotează, pomii sînt încărcaţi cu promoroacă,

rodul lor va fi bogat. Se crede că animalele din grajd vorbesc la miezul nopţii dinspre ziua de

Bobotează despre locurile unde sînt ascunse comorile, dar cine le aude şi scapă vreo vorbă

despre asta, riscă să îşi piardă minţile.

În zilele premergătoare sărbătorii, preotul, însoţit de pălimar, de dascăl şi un cîrd de copii umblă

din casă în casă cu crucea şi stropeşte cu agheasmă, cu un mănunchi de busuioc, toate camerele,

dar şi acareturile gospodăriei. Este aşteptat în pragul casei de gazdă, de obicei de capul familiei,

care ţine în mînă o lumînare aprinsă, care va fi lăsată ulterior să ardă pînă la capăt.

Copiii care merg înaintea preotului, strigînd ?chiraleisa? sau ?chiuralesa?, după cum se

obişnuieşte în zonă, primesc din mîinile gazdei nuci, colăcei sau mere. În unele locuri se crede că

e un păcat să dai copiilor bani, pentru că ?banii sînt ochii dracului şi e păcat să îi dai celor ce

vestesc pe Domnul?. Totuşi, astăzi se obişnuieşte pretutindeni ca micilor vestitori să li se ofere

monede.

Pentru primirea preotului, pregătirile se fac în cea mai frumoasă cameră din casă. În mijlocul

camerei se aşterne masa, se întinde o faţă de masă, aleasă special pentru acest moment, sub faţa

de masă se pune fîn sau otavă, iar pe fiecare colţ se pune cîte un bulgăre de sare.

Dacă preotul umblă chiar în ajunul Bobotezei, pe masă se pun bucate de post, iar dacă părintele

vine cu o zi mai repede, pe masă se pun orice bucate. Există însă unele preparate care nu trebuie

să lipsească de pe masa rituală, pentru că fac parte din tradiţie.

Acestea sînt prunele fierte, compotul de pere uscate fierte, îndulcit cu miere, o mîncare de bob

fiert sau fasole bătută, colivă din grîu amestecat cu miere şi miez de nucă, fructe proaspete, o

sticlă de vin.

În unele locuri se mai pun pe masă o sticluţă cu ulei, sare, făină albă şi mălai, spre a fi sfinţite, şi

care apoi se amestecă în ingredientele utilizate la pregătirea mîncărurilor obişnuite, spre a feri de

boli şi farmece membrii familiei.

Pînă la sosirea preotului cu Iordanul sau Chiraleisa, nimeni nu se atinge de mîncare. Preotul

primeşte de la fiecare gospodar un fuior de cînepă, care i se învîrte pe cruce, un colac şi o sumă

de bani. Din fuior este obligat să facă funie la clopot sau funia cu care groparul lasă sicriul în

groapă. Se crede că de firele acestuia se vor prinde toate relele. Tradiţia spune că în această zi de

Ajun, dar şi în cele 3 zile cîte se sărbătoreşte Boboteaza, sînt interzise certurile în casă şi nu se dă

nimic cu împrumut, pentru că se dă astfel altcuiva belşugul din casă. Fetele de măritat obişnuiesc

să îşi aşeze sub cap, în nopţile celor trei zile de Bobotează, fire de busuioc sfinţit din mănunchiul

cu care a stropit preotul prin casă, pentru a-şi visa ursitul.După Bobotează, 9 zile nu se spală

rufe, pentru că se consideră a fi un păcat să fie ?spurcată? apa care a fost sfinţită. Acestea sînt

tradiţiile închinate sărbătorii, pe care le respectă mai ales oamenii din lumea satului şi cei

vîrstnici. Pentru tineri, mai ales pentru cei de pe la oraş, tradiţiile s-au cam pierdut şi mulţi ştiu că

Boboteaza este ziua în care se sfinţesc apele şi se taie cruci de gheaţă. Şi mai ştiu, în special cei

de la sate, că este ziua în care li se poate arăta norocul, dacă găsesc crucea aruncată în apă de

preot, la sfîrşitul slujbei.

Trimite mai departe!