Biblioteca Județeană ,, Gh. Asachi” Iași
p
itici
Din cuprins: Poveşti Poezii Călători în jurul lumii Curiozităţi Din ograda bunicii Ghicitori
Un om bătrân, aflat aproape de sfârşit, şi-a chemat fii în jurul patului şi le-a
spus:
- Copii, vă las casa împreună cu via şi livada. Atâta am! Dar să ştiţi că, în
grădina noastră, există o comoară. Ca să o găsiţi va trebui săpată toată grădina şi
cu siguranţă veţi găsi comoara!
- În ce loc este comoara, tată? Au întrebat feciorii şi fetele.
- Săpaţi voi peste tot şi-o veţi găsi, dragii mei! Răspunse şoptit bătrânul,
dându-şi îndată ultima suflare.
După înmormântare, urmaşii lui au început să sape curioşi ba într-o parte,
ba în alta, până când au săpat toată via şi toată livada. Au scormonit în zilele lui
Mărţişor orice colţişor din grădină, însă n-au găsit comoara cu bani. Apoi au uitat
de comoară crezând că bătrânul muribund delirase, rostind vorbe fără noimă.
Toamna însă, feciorii şi fetele au băgat de seamă că via lor a rodit întreit
faţă de anii trecuţi pentru că fusese mult mai bine îngrijită.
- Ştiţi care este comoara de care vă spunea tatăl vostru, dragii mei? Îi
întrebă mama, când mustul curgea şuvoi din teasc.
- Care, mămucă? Şi unde-i? Noi am răscolit toată grădina şi nu am găsit
nimic...
- N-o să aflaţi niciodată o comoară cu bani sau cu aur! Tatăl vostru grăia
despre astfel de comoară, priviţi la roadele grădinii voastre pe care aţi muncit-o
cu drag!
Acum au înţeles copii despre ce comoară le vorbise părintele lor. Comoara
adevărată era de fapt, munca.
Munca este adevărata comoară după cum spune un vechi proverb din
bătrâni, pe care tinerii şi copii n-ar trebui să-l uite.
ALTE ZICALE:
Mult munceşti, mult dobândeşti!
Ajungi la bogăţie prin muncă şi economie!
(Fragment )după Mihail Sadoveanu
Sunt treizeci şi doi de ani, de când m-am întălnit pentru prima dată cu
marele meu învăţător Ion Creangă. Eram un ţânc bălănel, cu capul mare şi
privirea sfioasă. Şi învăţam la Domnul Trandafir, într-o odaie care mi se părea
atunci grozav de mare – care mai târziu mi s-a părut meschină şi întunecoasă,
unde învăţau odraslele din Vatra Paşcanilor.
Cartea cu care mă necăjeam, urmărind cu degetul buchiile întortocheate,
era abecedarul lui Creangă. Era o carte fără imagini, încâlcită şi plină de mister.
Învăţasem pe de rost toate cuvintele normale dar în faţa mea tot era o pâclă de
nepătruns, până când într-o zi i-am descoperit cheia.
Era început de primăvară, prin luna martie şi prin ferestrele deschise
năvălea lumina. Domnu' Trandafir ne privea veseli şi ne puse să cântăm
Simtomele de-amorţire, nu înainte de a ne sufla din muyicuţa lui o notă dulce.
Cântam şi eu printre ,,buhăieştii de baltă" aşa cum ne poreclise Domnu'
Trandafir.
- Băieţi, zise deodată Domnu' Trandafir, după ce terminarăm cântecul;
astăzi trebuie să ieşim şi noi ca gâzele, la soare...
Într-un freamăt de bucurie, ne îmbulzirăm spre uşă şi ieşirăm în cerdacul de
unde se vedea satul şi şesul Siretului.
- Am să vă cetesc o poveste, scrisă pentru voi, Capra cu trei iezi, de Ion
Creangă, spuse Domnul Trandafir.
În mine pătrunse un fior cald ca întotdeauna când se pregătea domnul
Trandafir să ne spună o poveste.
Şi ascultai cu ochii pe jumătate închişi pe jumătate povestea cu ieduţii, cu
lupul şi cumătra capră.
- Povestea asta este scrisă de Ion Creangă cel care a făcut şi cartea după
care trudesc bucherii noştri. A scris el şi alte lucruri. Eu l-am văzut pe Ion Creangă
la o întrunire a învăţătorilor din vara trecută, spuse cu mândrie Domnu'
Trandafir. Are un dar de a spune poveşti, dragii mei, aşa de frumos parcă ne-ar
spune mama poveşti seara, la gura sobei...
Mă întorsei la lecţiile mele chinuite, la paginile înegrite şi scrijelate cu
unghia când deodată, hieroglifele nedesluşite au început a prinde viaţă. Am
început a înţelege taina cetirii, găsisem cheia de aur a desluşirii abecedarului.
Cum am ajuns acasă m-am aruncat asupra abecedarului ş-am izbutit a
scoate din ceaţă Ursul păcălit de vulpe, Acul şi barosul...din cetirea lui Creangă.
De atunci dragostea pentru marele meu învăţător a rămas neştirbită.
Abecedar
După Lev Nicolaievic Tolstoi
A fost odată un negustor bogat care avea trei fete. Într-o zi, şi-a chemat
fetele şi le-a întrebat ce vor să le aducă de la târg.
Fata cea mare i-a spus că vrea să-i aducă nişte mărgele, a doua l-a rugat să-i
cumpere un inel iar mezina, mai modestă i-a spus:
-Mie nu-mi trebuie nimic. Dacă-ţi vei aminti de mine, adu-mi te rog, o
creangă de alun.
Plecă negustorul la târg şi când îşi termină treburile, cumpără şi cadourile
fetelor mai mari, apoi se urcă în trăsură şi plecă spre casă. Ajuns în dreptul unei
păduri, opri trăsura şi vru să rupă o creangă de alun. Dar ce să vezi... Creanga de
alun avea alune de aur. În acel moment ieşi un urs fioros care-i zise:
-Cum îndrăzneşti să-mi rupi creanga de alun? Pentru asta am să te mănânc!
Auzind pentru cine era creanga de alun, ursul îi dădu drumul negustorului.
Dar îi ceru în schimb să i-o dea lui pe prima făptură care-i va ieşi în cale când va
ajunge acasă.
Negustorul s-a prins la târg cu fiara sălbatică şi plecă spre casă. Ajuns acasă
prima făptură care l-a întâmpinat a fost fata lui cea mică. Amintindu-şi de
făgăduinţa făcută ursului, negustorul s-au întristat cu toţii şi au început a-şi jeli
mezina.
Mama fetelor spuse deodată:
-Nu plângeţi, că ştiu eu ce-i de făcut. Când o veni ursul după fata noastră,
noi o să-i dăm în loc pe fata ciobanului.
În ziua în care ursul a venit după fata cea mică, ei o dădu pe fata ciobanului
fără să stea pe gânduri. Ursul urcă fata în trăsură şi plecă spre pădure. Pe drum
fata speriată îi povesti ursului adevărul. Atunci ursul făcu cale întoarsă şi- zise
negustorului ameninţător:
-Dă-mi fata!
Negustorul nu avu încotro şi-i dete fata cu lacrimi în ochi.
Au mers ei cât au mers până când au ajuns în pădure. Aici ursul a oprit
trăsura, s-a dat jos şi i-a poruncit fetei:
-Vino, după mine! Am ajuns acasă!
Tremurând fata l-a urmat pe urs. Acesta a coborît într-un beci mare şi
întunecos de ţi se făcea pielea buburuză!
Tocmai când că i-a sosit sfârşitul groapa cea urâtă se transformă pe loc într-
un palat luminat de pietre preţioase, iar ursul cel fioros într-un prinţ arătos.
Acesta-i spuse fetei cu un glas dulce:
-Nu te speria, eu nu sunt urs, ci prinţ şi aş vrea să te căsătoreşti cu mine.
Fata l-a îndrăgit pe loc vazându-l atât de frumos şi s-au căsătorit îndată
facând o nuntă mare cum nu s-a mai văzut în tot ţinutul şi au trăit fericiţi.
Poezii
A este o -nuţă
B de la provine
C e ca un tăiat
D e de la
E un simplu
F, este hărnicuţa -ţă
G o galbenă
H să fie,
I un mic -uţ
J la joacă toţi copiii,
L e
M e mama mea, cea bună
N un nai cu sunet de poveste,
LAPTE
proaspăt
O e oul de găină
P un păr cu fructe dulci
R o raţă, ce pe uliţă se plimbă
S hai copii la
Ş un şarpe plimbăreţ
T e de la tatăl meu
Ţ e de la ţelină
U e din padure
V e vântul cel rebel,
X un xilofon
Z zăpada din poveşti.
Gospodina veveriţă,
Alerga de zori într-una,
Ca s-adune în cămară,
Ghinde, nuci şi alte cele...
Când deodată,...
Ce să vadă?
Ursu-şi scărpina blăniţa
Mai să dărâme copacul
În care era veveriţa.
-Ce-ai cumetre, n-ai ce face?
Du-t' de-ţi strânge, la cămară
Miere, fragi şi alte fructe...
Că la iarnă, ai să mormăi prin pădure,
Zi de zi cu burta goală.
Poziţie geografică:
România este situată în emisfera nordică.
În partea de S-E a Europei.
Vecinii: N- Ucraina
S – Bulgaria Câmpia Română
V – Ungaria
S-V –Iugoslavia Munţii Carpaţi
E – Republica Moldova
Capitala: Bucureşti Marea Neagră
Relief:
România are un număr mare de forme de relief.
Munţi: Munţii Carpaţi. Aceştia sunt împărţiţi în trei grupe. Carpaţii Orientali
situaţi în partea de Est, Carpaţii Meridionali în Sud şi Carpaţii Occidentali în partea de Vest.
Câmpii: Câmpia Română
Câmpia de Vest
Podişuri: Podişul Getic
Podişul Moldovei
Podişul Dobrogei
Clima:
Temperată ( 4 anotimpuri: primăvară, vară, toamnă, iarnă)
Apele:
Principala arteră hidrografică a României este fluviul Dunărea.
Marea Neagră
Populaţia:
Populaţia: este de 22,5 milioane locuitori
Turism:
Atracţii turistice:
Valea Bistriţei/ Vatra Dornei/ Cheile Bicazului, barajul natural Lacul Roşu
Valea Prahovei / Sinaia-Buşteni /Castelul lui Dracula
Transilvania/ Băile Felix – ape termale cu atestare documentară încă din anul
1000.
Peşteri: Peştera Muierii, Peştera Urşilor, etc.
Lacuri: Lacuri vulcanice Lacul Sf. Ana, etc.
Inventatori români:
Petrache Poenaru (1799-1825) a fost un pedagog, inventator, inginer și
matematician român, membru al Academiei Româneși inventator al tocului cu
rezervor în 1827.
Ioan Cantacuzino (1863-1934) El a inventat metoda de vaccinare antiholerică,
folosită şi azi în ţările unde există cazuri de holeră. Datorită omului de ştiinţă,
România a fost a doua ţară din lume, după Franţa, care în 1926 vaccina nou-
născuţii împotriva tuberculozei.
Nicolae Păunescu (1869-1931) Om de ştiinţă, medic si fiziolog, profesor, a
descoperit hormonul antidiabetic eliberat de pancreas, numit mai târziu insulină.
Henri Coandă (1886 -1972) Academician şi inginer român, pionier al aviaţiei,
fizician, inventator al motorului cu reacţie şi descoperitor al efectului care îi
poartă numele.
Tradiţii şi obiceiuri româneşti:
Legate de botez: în apa primei băi tradiția spune că trebuie să se pună:
Busuioc - ca să fie atrăgător copilul mai ales dacă este fată
Grâu - să fie cinstit
Mărar - să fie plăcut ca mărarul în bucate
Mentă și romaniță - să crească ușor și să fie sănătos
Măciulii de mac - ca să doarmă bine
Semințe de cânepă - ca să crească repede
Pene - ca să fie ușor ca pana
Apă sfințită - ca să fie copilul curat ca aceasta
Lapte dulce – ca să fie dulce şi alb la piele ca laptele
Ouă - ca să fie sănătos și plin ca oul, care trebuie să rămână întreg, mama
copilului urmând să-l pună în apa de baie din a 2-a zi
Bani - ca în viață, copilul să aibă parte de avere.
Moașa, după ce - conform tradiţiei - scoate banii din cădiţa copilului, se duce și
pune apa de la baia copilului la rădăcina unui măr sau păr pentru a crește copilul
frumos și sănătos ca pomul respectiv.
Obiceiuri legate de nuntă: Obiceiul frângerii pâinii se mai păstrează și azi în unele
părţi. Astfel, când mireasa părăsește casa părintească aruncă din pragul casei, cu
spatele spre lume, o bucată de pâine, aceasta fiind mâncată de nuntași. Practica
însă, nu are o semnificaţie religioasă și a rămas o datină populară.
Furatul miresei este un obicei străvechi la români. De regulă, mireasa este furată
de cavalerul de onoare. Ca o dovadă că mireasa a fost furată, i se aduce mirelui un
pantof al acesteia şi se cere o răscumpărare , aceasta fiind simbolică.
Tradiţii de Sf. Andrei: Fata de măritat prepară o "Turtuca de Andrei", turtiţa
subţire din faină de grâu, foarte sărată, coaptă pe plita sobei o mănâncă înainte
de culcare; băiatul care vine în vis să-i aducă apa ca să-şi potolească setea o va
cere de nevastă.
Descoperiţi..
.
Cel mai rezistent animal la sete din Africa, este
antilopa Dik-Dik.
Cerbul, girafa, căprioara şi ursul plâng cu lacrimi mari atunci când sunt încolţiţi.
Cel mai înalt animal din lume este girafa(5 metri).
De asemenea, este singurul animal mut din
lume. Totuşi ea produce sunete, behăie, grohăie
şi sforăie.
La căluţii de mare, masculii sunt cei care nasc pui.
Gheparzii pot atinge în câteva secunde 115km/h. Ei nu beau apă, ci numai sângele
prăzilor.
Argila se foloseşte la producurea obiectelor
de ceramică de cel puţin 15000 de ani.
Prima maşină de tricotat a fost inventată
de William Lee, în jurul anului 1850.
Prima menţionare a ochelarilor a fost făcută in Italia,
în 1829. Nu se ştie exact cine a fost autorul acestei
invenţii dar Ibn-al-Haytman, fizician arab, a făcut
cercetări asupra proprietăţilor lentilelor în jurul anului
1000 d.Hr.
Cel mai înalt copac
din lume este sequoia.
Se crede că există
aproximativ 40000
de specii de
arbori, dintre care
700 sunt
conifere.
Primii copaci au fost de conifere.
Arborii oferă adăpost şi hrană
pentru milioane de fiinţe.
Oare ce să fie?
Găinile au cap mic, trup rotund, aripi scurte
şi picioare puternice. La cap au cioc gros, doi
ochi vioi, o creastă roşie şi două bărbii cărnoase.
Găina face ouă în cuibar.
Cocoşul ţanţoş stă în mijlocul găinilor cu coada rotită ca o
seceră şi cu pintenii de la picioare gata de luptă.
Curca este o pasăre mai mare decât găina. Pe gât
şi pe cap pielea de culoare roşie este încreţită ca o
salbă de mărgele.Are capul mare şi un moţ în loc
de creastă. Moţul curcanului este mai mare decât
al curcii. Patri originară a curcii e Mexic
Câinele este cel mai bun prieten al omului.
Îi apăra casa, îl însoţeşte la vânătoare.
Are picioarele înalte, corpul lung,. La cap are două
urechi, un bot lung si doi ochi ageri. Când se apropie
un străin de casa stăpânului său, latră. Are simţul olfactiv foarte bine dezvoltat
Oaia este ceva mai mare decât câinele. Are capul mic şi rotund, terminat cu un
bot ascuţit. Corpul oii este lung şi acoperit cu lână moale. Cele patru picioare sunt
subţiri şi se termină cu unghii despicate de aceea nu rezistă la drum lung. Se
hrăneşte cu iarbă, sfeclă, boabe şi nu mănâncă mult. Iarba o înghite nemestecată.
Când se odihneşte rumegă ca şi vaca.
Bucălată de la stână
Ne dă miel, lapte şi lână!
O grămadă de lână pe patru beţe!
Ghici ce e?
Labe moi trec pe oriunde,
În lăbuţe ghiare ascunde.
Am un dorobanţ
Ferecat în lanţ!
Ghici ce e?
Așteptăm propunerile dumneavoastră pentru numărul următor la adresa de
e-mail: [email protected]
Serviciul Filiale
Colectivul Filialei ,,Mihail Sadoveanu "Iaşi
Tehnoredactare: Teodorescu Ramona
Bibliografie:
Ariniş Ioana, (2005). Curiozităţi din lumea vie, Piteşti-Paralela 45
Baxter, Nicola, (1999). Vreau să ştiu.1000 de întrebări şi răspunsuri, Bucureşti-Teora
Craciun Boris, (2005).Zoologie distractiva in 400 de imagini, Iasi- Portile Orientului
Craciun Boris, (2008)Lecturi minunate pentru scolarii mici, Iasi- Portile Orientului
Craciun Boris, (2008)Povesti, proverbe, ghicitori, Iasi-Portile Orientului
Statele lumii-Antologie (2007), Constanţa-Steaua Nordului