DAN MIHALACHE
PARTIDE POLITICE EUROPENE
curs pentru studenţii de la forma de învăţământ Frecvenţă
Redusă
anul III/ semestrul II
Universitatea Creştină„Dimitrie Cantemir“FACULTATEA DE ŞTIINŢE
POLITICE
1
CUPRINS
Capitolul I – Partide politice europene – introducere și istoric.................................................................................................6I. 1. Preistoria cooperării la nivel european.......................7I. 2. Momente cheie în evoluţia spre un sistem transnaţional de partide...............................................................................10
Constituirea adunărilor parlamentare................................111952- 1957: Adunarea Comună....................................111957- 1962: Adunarea Parlamentară Europeană..........121962- 1979: Parlamentul European..............................13
1979 – primele alegeri directe...........................................131992 – naşterea conceptului de partid politic la nivel european............................................................................142003 – Reglementarea partidelor politice europene.........15
Cum este finanțat un partid politic la nivel european?. 17Ce se poate plăti din subvenții și ce nu?.......................17Ce este o fundație politică la nivel european?..............18
2009 – prima tentativă de a duce o campanie paneuropeană...........................................................................................19
I.3. Partide politice europene 2010.......................................21I. 4. Actuala configuraţie a Parlamentului European.......22Capitolul II – Tendințe și probleme. Către un sistem transnațional de partide?.......................................................27
2
II.1 Ce sunt partidele europene?...........................................27II. 2. Familii politice – relaționări și dependențe...............29
Relația partide europene – partide naționale.....................30II. 3. Variabile în crearea unui sistem de partide transnațional..........................................................................34
Coeziunea ideologică în cadrul partidelor europene.........34Selecția candidaților..........................................................37Tradițiile naționale............................................................40Finanțarea..........................................................................40Legislația electorală..........................................................43Cadrul instituțional și competiția politică.........................45
Concluzii: către un sistem de partide transnațional?.............47Capitolul III – Rolul grupurilor politice în Parlamentul European...............................................................................52III. 1. Mecanismele de exercitare a conducerii în PE......53III.2. Conferința președinților...............................................55III. 3. Mid-term review.....................................................56III.4. Coordonatorii de grup din comisii...............................56Capitolul IV – Partidul Popular European............................59IV.1. Istoria PPE...................................................................59IV. 2. Elemente de program.............................................61
Manifestul electoral din 2009...........................................63IV.3. Reprezentarea PPE.......................................................70IV.4. Structura și organizarea PPE.......................................71
3
Conducerea PPE................................................................72Adunarea politică..............................................................73Congresul..........................................................................74Activități ale PPE..............................................................74
IV.5. Fundații și think-tank-uri afiliate PPE.........................75IV.6. PPE în Parlamentul European......................................77Capitolul V – Partidul Socialiștilor Europeni.......................86V.1.PES în Uniunea Europeană............................................87V.2. Conducere și organizare................................................88V.3. Declarația de principii a PES........................................90Capitolul VI – Liberalii și verzii...........................................92VI.1. Liberalii europeni.........................................................93
Istoria ELDR.....................................................................93Valorile ELDR..................................................................94Programul electoral al ELDR din 2009............................96Reprezentarea ELDR........................................................99Organismele de conducere ale ELDR.............................100Structuri și fundații liberale............................................101
VI.2. Liberalii în Parlamentul European – Grupul ALDE..102VI.3. Verzii/ Alianța Liberă Europeană..............................104
Grupul Politic din PE......................................................104Verzii...............................................................................105EFA.................................................................................106
4
Elemente de politici și program......................................107Capitolul VII – Naționaliștii, euroscepticii, noile grupuri din Parlamentul European.........................................................109VII.1. Grupul Conservatorilor și Reformiștilor Europeni...110VII.2. Grupul Europa Libertății și Democrației..................112VII.3. Grupul Confederal al Stângii Unite Europene/ Stânga Verde Nordică.....................................................................114
5
Capitolul I – Partide politice europene –
introducere și istoric
Obiective:
După parcurgerea temei studenţii trebuie:
să cunoască cele mai importante momente istorice care au
dus la apariția partidelor politice europene;
să înțeleagă cum sunt reglementate partidele politice
europene;
care este actuala configurație a Parlamentului European.
6
I. 1. Preistoria cooperării la nivel european
Cooperarea politică transnaţională nu este un demers nou, ci
unul cu origini timpurii, ale cărui rădăcini pot fi identificate
dinaintea proiectelor instituţionale şi iniţiativelor de
organizare comună la nivel european. Atât pe stânga, cât şi pe
dreapta spectrului politic au existat forme de colaborare
politică la nivel european şi internaţional, care au precedat
instituţiile europene.
Astfel, istoria cooperării pe partea de centru-dreapta poate fi
urmărită din anii ’20. Experienţa primului război mondial şi
ameninţarea fascistă a condus la răspândirea convingerii că
depăşirea abordării naţionaliste este o precondiţii a păstrării
păcii. Prima tentativă de cooperare în zona creştin-democrată
datează din 1926, când s-a înfiinţat Secretariatul Internaţional
al Partidelor Democratice de Inspiraţie Creştină. Totuşi,
cooperarea între partidele creştin-democrate a fost întreruptă
de creşterea tensiunilor între state şi de izbucnirea celui de-al
doilea război mondial.
7
În schimb, lecţiile şi experienţele cooperării între 1925 şi
1939 au fost cruciale pentru perioada postbelică, atunci când
liderii politici ai partidelor creştin-democrate reînfiinţate sau
nou apărute au format Noua Echipă Internaţională (Nouvelles
Équipes Internationales - NEI), în 1946. Dat fiind că în blocul
comunist partidele de orientare creştin-democrată au fost
interzise, în iulie 1950, reprezentanţii acestora din exil au pus
bazele Uniunii Democrat Creştine a Europei Centrale.
Treptat, în a doua parte a anilor ’50, odată cu apariţia
Comunităţii Europene a Cărbunelui şi Oţelului, NEI şi-a
pierdut relevanţa, iar cooperarea efectivă între creştin-
democraţi s-a concretizat în cadrul Adunării Comune şi apoi
al Parlamentului European.
La rândul său, Internaţionala Liberală a fost constituită în
1947 la Oxford. Cu această ocazie, repezentanţii a 19 partide
politice liberale au alcătuit „Manifestul de la Oxford”,
documentul politic ce descria principiile politice de bază ale
Internaţionalei Liberale.
Originile Internaţionalei Socialiste trebuie legate de
organizaţiile internaţionale timpurii ale mişcărilor sindicale.
8
În 1864, la Londra, a fost fondată Asociaţia Internaţională a
Muncitorilor, cunoscută sub denumirea de Prima
Internaţională, care îşi propunea să unească diferitele grupuri
politice comuniste, de stânga şi organizaţiile sindicale. Ea şi-
a încetat activitatea în 1876. A Doua Internaţională a
continuat demersurile celei dintâi, excluzând sindicatele şi
mişcările anarho-sindicaliste, dar reunind partidele socialiste
şi muncitoreşti. A Doua Internaţională a apărut în 1889 la
Paris şi s-a dizolvat în 1916, din cauza celui de-al Doilea
Război Mondial. După 1920 s-a reorganizat, dar o parte
dintre formaţiuni au pus bazele unei organizaţii separate,
Uniunea Internaţională Muncitorească a Partidelo Socialiste.
Cele două s-au reunit în 1923 în cadul Internaţionalei
Muncitoreşti şi Socialiste, care a funcţionat până în anii ’40.
În forma sa actuală, Internaţionala Socialistă există din 1951,
când a fost stabilită ca atare cu ocazia Congresului de la
Frankfurt.
9
I. 2. Momente cheie în evoluţia spre un sistem transnaţional de partide
Instituţionalizarea cooperării la nivel european prin formarea
de partide europene trebuie pusă în paralel cu istoricul
instituţiilor europene şi în special al Parlamentului European.
Parlamentul European, respectiv forurile care l-au precedat în
arhitectura comunitară, a reprezentat cadrul care a permis sau
încurajat oficializarea cooperării şi instituţionalizarea ei sub
forma partidelor europene, transnaţionale.
Literatura de specialitate care tratează originile partidelor
politice face distincția între „partidele de creație externă” și
„partidele de creație internă”. Duverger1 în speță leagă
apariția partidelor de creație internă de existența adunărilor
parlamentare, în cadrul cărorau luat naștere grupuri pe
structura cărora s-au creat ulterior partidele. Chiar dacă
terminologia lui Duverger nu descrie procesul prin care au
luat naștere partidele europene, putem exrapola acest cadru
conceptual și afirma originea „internă” a partidelor politice
1 Vezi referirea la Duverger în Richard S. Katz, William Crotty eds., Handbook of Party Politics (London: Sage Publication, 2006). p. 253,
10
europene. Cu alte cuvinte, deși forme de cooperare existaseră
și anterior, abia odată cu dezvoltarea instituțională a unui
parlament european, sub diferitele sale denumiri, s-au
cristalizat și consolidat partidele europene.
Deși există o pre-istorie la nivel european și global a
colaborării între formațiunile politice aparținând aceleiași
familii ideologie, partidele politice europene ca atare, în
forma lor instiuționalizată, au apărut în cadrul furnizat
de Parlamentul European.
Constituirea adunărilor parlamentare
1952- 1957: Adunarea Comună
La întemeierea Comunității Europene a Cărbunelui și
Oțelului2 în 1952, Adunarea reprezentanților parlamentelor
naționale ale celor șase state fondatoare (Franța, Germania de
2 Pentru istoricul construcției europene vezi Luciana – Alexandra Ghica (coord.), Enciclopedia Uniunii Europene, ediția a III-a (București: Ed. Meronia, 2007), pp.30-39.
11
Vest, Italia, Belgia, Luxemburg și Olanda) purta numele de
Adunarea Comună. Aceasta era alcătuită din 78 de membri şi
avea un rol exclusiv consultativ.
1957- 1962: Adunarea Parlamentară Europeană
În 1957 au fost semnate Tratatele de la Roma, tratate
fondatoare al Comunității Economice Europene, respectiv al
Comunitatii Europene a Energiei Atomice (Euroatom).
Numărul deputaților delegați de parlamentele naționale să îi
reprezinte în forul european corespondent crește de la 78 la
162. Prin tratat se stipulează ca Adunarea Parlamentară și
Curtea de Conturi să fie instituții comune celor trei
comunități. Ulterior, prin Tratatul de la Bruxelles cu privire la
fuziunea executivelor (semnat la 8 aprilie 1965), Comisia
Europeană și Consiliul devin de asemenea instituții unice
pentru cele trei comunități, cu buget comun și cu sediul la
Bruxelles.
12
1962- 1979: Parlamentul European
În 1962 deputații au hotărât ca Parlamentul European să
primească numele pe care îl poartă și astăzi, însă denumirea a
fost recunoscută în mod formal de abia în Actul Unic
European, semnat în 1986. Un moment de turnură pentru
extinderea competențelor Parlamentului a venit în 1971, când
deputații au participat pentru prima dată la procedura
bugetară. În 1975 aceste competențe au fost din nou extinse:
începând cu acest an procedura bugetară nu se poate încheia
fără aprobarea Parlamentului.
1979 – primele alegeri directe
În 1979 au avut loc primele alegeri pentru Parlamentul
European3 prin vot universal direct. A fost un pas decisiv în
legitimarea democratică a Parlamentului. Odată cu revizuirile
succesive ale tratatelor din anii 80- 90, implicarea sa în
3 Vezi și idem, pp.64-66.
13
procesul legislativ a crescut considerabil, la început prin
procedura de cooperare în legislația referitoare la
desăvârșirea pieței interne. În ce privește politica externă a
Uniunii Europene - acceptarea de noi membri și încheierea de
acorduri europene, aprobarea Parlamentului este obligatorie.
1992 – naşterea conceptului de partid politic la nivel
european
Conceptul de partid politic la nivel european a fost consacrat
odată cu Tratatul de la Maastricht. Prevederea referitoare la
partidele europene este azi art. 191 din Tratatul Uniunii
Europene: „Partidele politice la nivel european sunt
importante ca factori de integrare în Uniune. Ele contribuie
la formarea unei conştiinţe europene şi la exprimarea voinţei
politice a cetăţenilor Uniunii.”
În 1997, prin Tratatul de la Amsterdam s-a stabilit cine poate
să finanţeze cheltuielile autorizate pentru partidele europene
în anumite arii. Această prevedere oferea un mecanism prin
care partidele europene se puteau finanţa din afara bugetului
14
european din alte surse, cum ar fi fonduri de la partidele
naţionale.
În 2001, Tratatul de la Nisa indica obligaţia instituţiilor
europene de a emite reglementări specifice cu privire la
partidele europene şi mai ales la finanţarea lor. Acestea au
fost adoptate în 2003.
2003 – Reglementarea partidelor politice europene
Actele normative care guvernează partidele politice europene
sunt Regulamentul (CE) nr. 2004/2003 al Parlamentului
European și al Consiliului din 4 noiembrie 2003 privind
statutul și finanțarea partidelor politice la nivel european și
Decizia Biroului Parlamentului European din 29 martie 2004
de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CE) nr.
2004/2003 al Parlamentului European și al Consiliului
privind statutul și finanțarea partidelor politice la nivel
european.
15
Un partid politic la nivel european trebuie să îndeplinească
următoarele condiții:
(a) trebuie să aibă personalitate juridică în statul
membru în care își are sediul;
(b) trebuie să fie reprezentat, în cel puțin o pătrime din
statele membre, de membri ai Parlamentului European
sau în parlamentele naționale ori în parlamentele
regionale ori în adunările regionale sau
trebuie să fi obținut, în cel puțin o pătrime din statele
membre, cel puțin trei la sută din voturile exprimate în
fiecare din statele membre respective la ultimele
alegeri pentru Parlamentul European;
(c) trebuie să respecte, în special în programul său și
în cadrul activităților sale, principiile pe care se
întemeiază Uniunea Europeană, și anume principiile
libertății, democrației, respectării drepturilor omului și
a libertăților fundamentale, precum și principiul
statului de drept;
16
(d) trebuie să fi participat la alegerile pentru
Parlamentul European ori să-și fi exprimat intenția în
acest sens.
Cum este finanțat un partid politic la nivel european?
Din iulie 2004, partidele politice europene au avut
posibilitatea de a primi fonduri anuale din partea
Parlamentului European. Finanțarea se face sub formă de
subvenție de funcționare. Aceasta poate acoperi 85% din
cheltuielile partidului, în timp ce restul cheltuielilor trebuie să
fie acoperite din resurse proprii, precum cotizațiile membrilor
și donațiile.
Ce se poate plăti din subvenții și ce nu?
Subvențiile pot fi folosite pentru a acoperi cheltuielile legate
direct de obiectivele stabilite în programul partidului politic.
Acestea pot fi:
17
reuniuni și conferințe,
publicații, studii și publicitate,
cheltuieli administrative, de personal și de deplasare,
cheltuieli de campanie pentru alegerile europene.
Ce este o fundație politică la nivel european?
O fundație politică la nivel european este o organizație
afiliată la un partid politic european care sprijină și
completează obiectivele acelui partid. O fundație politică la
nivel european observă, analizează și contribuie la dezbaterea
privind chestiunile politice publice europene. Aceasta
desfășoară, de asemenea, activități interconectate, precum
organizarea de seminarii, sesiuni de formare profesională,
conferințe și studii.
Fundaţiile au fost finanţate în perioada octombrie 2007 –
august 2008 prin subvenţii pentru acţiuni acordate de
Comisia Europeană în cadrul unui proiect pilot.
18
Din septembrie 2008, Parlamentul European a preluat sarcina
finanţării şi acum acordă subvenţii de funcţionare anuale.
Prima subvenţie a acoperit perioada de 4 luni rămasă din
2008 şi a fost urmată de subvenţii care corespund anului
calendaristic. Subvenţia poate acoperi până la 85 % din
cheltuielile unei fundaţii, în timp ce restul trebuie acoperit din
resurse proprii, precum cotizaţiile membrilor şi donaţiile.
Finanţarea totală a partidelor la nivelul anului 2008 a fost de
10.6 millioane euro, plus un supliment de 5 millioane euro
pentru fundatii.
2009 – prima tentativă de a duce o campanie
paneuropeană
Pentru prima dată în 2009 s-a încercat o campanie unitară la
nivel european, pe principii de marketing politic. Problema
alegerilor europene a fost mereu considerarea lor ca scrutine
de ”rangul doi” ca importanță, în comparație cu alegerile
naționale.
19
Compania Scholtz & Friends a fost aleasă pentru a crea o
campanie de conștientizare publică a semnificației alegerilor
pentru Parlamentul European, iar rezultatul a fost cea mai
mare campanie de marketing din istoria UE.
Campania a fost centrată pe o idee simplă: ne place sau nu,
Europa este relevantă pentru viața noastră zilnică. Prin votul
pentru PE decidem asupra celor mai importante chestiuni
care ne afectează viitorul individual.
Printre efectele campaniei s-au numărat conștientizarea
publicului asupra alegerilor europene mai din timp și pe scară
mai largă. În acest fel, media a acoperit mai multe elemente
de campanie, explicând rolul Parlamentul European în
ansamblul construcției europene.
În al doilea rând, tendința de scădere a prezenței la vot,
accentuată în anii precedenți, s-a redus, s-a stabilizat, cu
unele cazuri în care prezența a fost chiar mai mare decât la
scrutinul anterior.
În fine, campania a demonstrat că este posibilă o comunicare
pe scară largă a unor probleme complexe, iar mulți
20
observatori au văzut-o ca piatră de temelie a marketingului cu
privire la instituțiile politice europene.
I.3. Partide politice europene 2010
Situația partidelor europene la nivelul anului 2010 se prezintă
astfel:
Partid european Ideologie
Partidul Popular European Creştin-democraţi şi conservatori
Partidul Socialiştilor Europeni Social-democraţi şi socialişti democraţi
Partidul European Liberal
Democrat şi Reformist
Liberali şi centrişti
Partidul European al Verzilor Ecologişti
Alianţa Conservatorilor şi Anti-federalişti, centru-dreapta
21
Reformiştilor Europeni
Partidul Stângii Europene Socialişti şi comunişti
Alianţa Liberă Europeană Independenţi, reprezentanţi minorităţi
EU Democrats Eurosceptici
Mişcarea Politică Creştin
Europeană
Creştin-democraţi, conservatori social
I. 4. Actuala configuraţie a Parlamentului European
Configurația Parlamentului European, așa cum a rezultat ea
în urma alegerilor din iunie 2009 se prezintă astfel:
22
EPP – European People’s Party
ALDE – Alliance of Liberals and Democrats for
Europe
Green/EFA – Group of the Greens/European Free
Alliance
S&D – Group of the Progressive Alliance of
Socialists and Democrats
23
ECR – European Conservatives and Reformists
Group
Europe of Freedom and Democracy Group
GUE/NGL – Confederal Group of the European
United Left – Nordic Green Left
NA – non attached
Cuvinte cheie: partide politice europene, Parlament
European.
Întrebări de autocontrol:
Care sunt principalele momente care au dus la apariția
partidelor europene?
Cum sunt reglementate partidele europene?
Teme de reflecţie:
Credeți că este eficientă o campanie electorală la nivel
European? Cum ar trebui gândită și organizată?
24
Recomandări bibliografice:
Wojciech Gagatek (ed.), The 2009 Elections of the
European Parliament. Country Reports (Florence:
European University Institute, 2010);
Luciana – Alexandra Ghica (coord.), Enciclopedia
Uniunii Europene, ediția a III-a (București: Ed. Meronia,
2007);
Simon Hix, The Political System of European Union,
second edition (Palgrave, Macmillan, 2005);
Regulamentul (CE) nr. 2004/2003 al Parlamentului
European și al Consiliului din 4 noiembrie 2003 privind
statutul și finanțarea partidelor politice la nivel european.
Disponibil on-line:
http://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?
uri=OJ:L:2003:297:0001:01:RO:HTML
Site-ul oficial al Parlamentului European:
25
http://www.europarl.europa.eu/ro/headlines/
Pentru rezultatele alegerilor europene din 2009 vezi:
http://www.europarl.europa.eu/parliament/archive/
elections2009/ro/index_ro.html
Pentru campania electorală europeană din 2009 vezi:
http://www.europarl.europa.eu/elections_2009_package/
default.htm
Pentru preistoria cooperării politice, vezi:
http://www.epp.eu/party.asp?z=5B
http://www.socialistinternational.org/about.cfm
http://www.liberal-international.org/
26
Capitolul II – Tendințe și probleme. Către
un sistem transnațional de partide?
Obiective:
După parcurgerea temei studenţii trebuie:
să știe ce sunt partidele europene și cum se relaționează
ele cu partidele naționale pe de o parte și grupurile
politice din Parlamentul European pe de altă parte;
să identifice care ar fi variabilele în formarea unui sistem
transnațional de partide.
II.1 Ce sunt partidele europene?
Partidele politice europene sunt, de fapt, asociații federale de
partide naționale și regionale din statele europene. Astfel,
partidele naționale care împărtășesc aceleași vederi politice și
compatibilități ideologico-doctrinare și-au instituționalizat
27
colaborarea sunt forma partidelor politice la nivel european.
Definirea acestora din urmă ca asociații indică practic gradul
lor de dezvoltare și de coeziune internă, diferit față de cel al
partidelor naționale. Partidele politice europene prezintă o
serie de caracteristici, care pot fi sintetizate după cum
urmează:
La nivelul formațiunilor componente ale unui partid european
există un acord cu privire la orientare și obiective, o
cooperare permanentă, pe baza unui statut agreat, precum și
un program politic decis de organismele politice relevante.
Altfel spus, la fel ca partidele naționale, și cele europene au
obiective precise, „legi” interne de funcționare și documente
programatice.
În termeni de structură, mod și teren de manifestare, partidele
politice sunt transnaționale. Ele operează în cadrul sistemului
politic al UE, parlamentarii lor aparținând aceluiași grup din
cadrul PE. Partidele europene caută să organizeze activitățile
comune ale membrilor lor, la nivel european și să asigure
eficiența politică a eforturilor comune.
28
Apariția graduală a unei culturi politice europene a condus la
un proces de ”europenizare” a sistemului de partide.
II. 2. Familii politice – relaționări și dependențe
Relațiile din cadrul familiilor politice la nivel european sunt
multidirecționale și implică interacțiunea și
complementaritatea a 3 tipuri de actori politici: partidele
politice europene, înțelese în sensul de mai sus, ca asociații
sau federații transnaționale instituționalizate și recunoscute ca
atare; grupurile politice din Parlamentul European, care se
suprapun partidelor europene în mare măsură; partide
naționale care pe de o parte sunt membre ale partidelor
europene, pe de alta trimit reprezentanți în Parlamentul
European.
Această relaționare poate fi reprezentată grafic astfel:
29
Relația partide europene – partide naționale
Așa cum am afirmat deja anterior, între partidele europene și
cele naționale există o sumă de asemănări. Astfel, din punctul
de vedere al structurii la organismelor la nivel central,
partidele europene operează similar celor naționale, având:
Federații transnaționale –
partidele europene
Grupurile politice din Parlamentul
EuropeanPartidele naționale
30
un congres cu delegați, care decid programul politic;
un președinte care reprezintă partidul, dublat de un
birou;
un comitet executiv sau un organism altfel denumit,
dar care gestionează chestiuni curente;
un secretar general, care se ocupă de comunicare
internă, chestiuni tehnice și organizatorice.
Ca și partidele naționale, partidele europene au creat
organizații transnaționale pentru anumite categorii de
membri, precum tineret sau femei, scopul acestora fiind să
dea partidelor europene o bază socială mai largă. Ele au
rupuri politice în PE, dar sunt prezente și în Comitetul
Regiunilor și Adunarea Consiliului Europei.
Pe de altă parte însă, organizarea, strategia și stilurile de
competiție ale partidelor sunt definite în primul rând de
cadrul politic național. Partidele europene nu sunt sau nu par
a fi la fel de relevante și eficiente precum partidele naționale
din statele membre UE. Această percepție este rezultatul
faptului că puterea, în interiorul UE, nu derivă din
Parlamentul European, ci de la guvernele naționale care, la
31
rândul lor, își datorează legimititatea și puterea parlamentelor
naționale.
Partidele europene nu pot copia niciun model național
particular, pentru că nu sunt organizate în mod uniform la
fiecare nivel (stat, regiune, municipalitate). Una dintre
principalele probleme ale partidelor europene este dificultatea
comunicării între nivelul european și național. Acest fapt este
determinat și de structurile diferite.
Și la capitolul funcții, există diferențe semnificative, partidele
politice europene exercitând doar în mod limitat funcțiile
tipice ale partidelor politice naționale. În ce privește funcția
de selecție, așa cum vom arăta și în cele ce urmează, nu
există tipare comune nici la nivel european în general, nici în
interiorul aceluiași partid european. În plus, influența
europeană asupra procedurilor interne de selecție este puțin
relevantă. În privința funcțiilor de reprezentare4 și guvernare,
există o întreagă dezbaterea cu privire la capacitatea
partidelor europene de a servi eficient ca instrumente de
4 Vezi Mair, Peter, Jacques Thomassen, ”Political Representation and Government in the European Union,” in Journal of European Public Policy, 17: 1 January 2010, pp.20-35.
32
reprezentare politică. Pe de-o parte arhitectura sistemul
european este unică, pe de altă parte este dificil de vorbit cel
puțin deocamdată despre un public „european”, pentru al
cărui sprijin să concureze partidele europene în sine,
promovând teme europene. Chiar dacă în 2009 s-a încercat
pentru prima dată o formulă de campanie europeană comună,
competiția rămâne concentrată între granițele naționale și
implicând partidele naționale. De asemenea, funcția de
agregare a intereselor este îndeplinită prin „filtrul” partidelor
naționale.
Partidele europene pot juca un rol aparte însă la capitolul
educare a publicului, conștientizare a apartenenței europene.
II. 3. Variabile în crearea unui sistem de partide transnațional
33
Coeziunea ideologică în cadrul partidelor europene
De la formarea Parlamentului European, organizarea sa a fost
structurată pe grupuri politice transnaționale. Imediat după
crearea Adunării Comune a CECO, grupurile politice au
început să se structureze pe diviziuni ideologice și nu
naționale.
În iunie 1953, regulile de procedură au inclus prevederea că
„Grupurile politice se pot forma potrivit convingerii politice”.
Art. 33 bis introducea două reguli pentru recunoașterea unui
Grup politic: un număr de minim 9 deputați și organizarea
conform simpatiilor politice
În ediția din 2009 a regulamentului, art. 30 prevede:
Membrii se pot constitui în grupuri potrivit
afinităților lor politice.
Un grup politic trebuie să cuprindă membri aleși
în cel puțin un sfert din statele membre.
Cerința legată de „afinitățile politice” previne formarea
grupurilor naționale. Afinitatea politică a unui grup este
34
rezultatul opțiunilor politice, mai degrabă decât al cerințelor
legale. Grupurile sunt libere să-și stabilească propriile
condiții de membership.”5
Cu toate acestea, unitatea ideologică a unui grup politic
influențează direct eficiența și funcționarea lui. Practic,
numai grupurile politice omogene pot urmări o agendă
politică coerentă. Dacă ele sunt prea divizate în interior, în
PE s-ar forma majorități conjuncturale și agregări aleatorii
pentru fiecare vot, făcând procesul legislativ greu de
gestionat. Coerența ideologică a grupurilor din PE este
crucială pentru democrația europeană. Când partidele
naționale coalizate în același grup au valori și preocupări
comune, se dezvoltă ”cultura” și identitatea europeană
comună.
Cercetările asupra grupurilor din PE au arătat că fiecare se
concentrează asupra unor subiecte predilecte, ceea ce le
deosebește între ele:
5 How to Create a Transnational Party System (European Parliament,
Directorate – General for Internal Policies, 2010), pp. 12-13.
35
ALDE pune accent pe economia de piață, verzii pe mediu,
conservatorii (ECR) pe lege și ordine, social-democrații pe
statul social, popularii pe o economie de piață, combinată cu
o orientare mai tradițională către chestiuni social-liberale.
Analizele făcute pe fiecare grup au indicat în general o
coeziune ideologică internă. Cele mai importante grupuri
politice au poziții coerente și identificabile pe axa stânga –
dreapta, iar dintre grupurile mici, doar în cazul EFD (Europe
of Freedom and Democracy) se poate vorbi de lipsa afinității
ideologice.
Partidul Popular European (PPE) ocupă spațiul de centru-
dreapta, cu o poziție similară pe politici socio-economice
celei a conservatorilor și reformiștilor europeni (ECR).
Socialiștii europeni (S&D) sunt grupul cu cea mai mare
coeziune (dintre cele trei grupuri considerate „istorice” –
populari, socialiști, liberali). S&D este situat în zona de
centru-stânga. Grupul ALDE (Alianța Liberalilor și
Democraților pentru Europa) ocupă centrul spectrului politic.
În ce privește politicile economice, aici există o variație ceva
mai mare.
36
În ce privește grupurile mici, Verzii-Alianța Liberă
Europeană și Grupul Stângii Europene Unite (GUE-NGL)
sunt plasate la stânga, iar Grupul Conservatorilor și
Reformiștilor Europeni (ECR) la dreapta. EFD indică lipsa
coeziunii ideologice pe dimensiunea socio-economică, dar
unitatea grupului este dată de perspectiva anti-EU.6
Selecția candidaților
O altă variabilă în posibila formare a unui sistem de partide
transnațional se referă la modul de selecție al candidaților.
Acesta ridică două întrebări importante7:
- pe ce nivel din interiorul unui partid are loc –
dimensiunea teritorială
- prin ce metodă se produce – dimensiunea includere-
excludere
Dimensiunea teritorială răspunde la întrebarea dacă
nominalizarea și decizia se iau la nivel local, regional sau 6 Vezi idem, pp. 15-29.7 Idem, p. 41.
37
național. Dimensiunea includere-excludere se referă la
organismul responsabil pentru nominalizare și decizia finală
– liderul, organismele de conducere, congresul, membrii
partidului prin alegeri interne, toți votanții prin ”primaries”.
Cerecetările empirice au arătat că partidele își selectează
diferit candidații și de la o țară la alta, și de la o familie
politică la alta. Și în cadrul aceleiași familii politice lipsește
uniformitatea în procesul de selecție, unele partide fiind mai
inclusive, altele centralizând decizia.
Studiile indică totuși, ca tendință, faptul că partidele din
Grupul social democraților prezintă mai multe similitudini
unele față de altele decât cele din Grupul popular, spre
exemplu, ceea ce se explică și datorită „uniformității relative
și difuzării tradițiilor de centru-stânga în Europa, în
comparație cu traseele de dezvoltare mai specific naționale pe
partea de centru-dreapta.”8 Și Grupul ALDE, al treile ca
mărime prezintă o distruibuție eterognă a practicilor de
selecție.
8 Idem, p. 48.
38
Cu cât mai descentralizat și mai inclusiv este procesul de
selecție a candidaților, cu atât mai mare posibilitatea ca
parlamentarii europeni să voteze în conformitate cu grupul
lor politic din PE decât cu partidul național.
Cele mai uzuale proceduri adoptate în selecția candidaților
pentru PE se bazează pe rolul „executivului partidului”, cu
peste 86% dintre propuneri provenind de la nivel național.
În ce privește influența europeană în procesul de selecție
internă a candidaților pentru Parlamentul European, aceasta
se dovedește relativ redusă. „Influența directă a nivelului
european în selecția candidaților naționali este efectiv
insignifiantă. Chiar dacă aproape 20% din partidele naționale
au raportat o anumită interacțiune cu nivelul european în faza
de selecție a candidaților, numai în 14% din cazuri aceasta a
fost pozitiv evaluată.”9
Tradițiile naționale
9 Idem, p. 51.
39
Tradițiile naționale extrem de variate pot fi un obstacol în
formarea unui sistem de partide transnațional. Acestea
definesc nu numai partidele politice în sine, ci și tiparele de
competiție politică și practici de campanie, care diferă de la
caz la caz.
Întrebarea care se ridică este dacă aceste diferențe naționale
sunt suficient de puternice pentru a bloca dezvoltarea
partidelor transnaționale și a unui sistem de partide european.
În ciuda reglementărilor existente, partidele europene rămân
subordonate componentelor naționale și grupurilor europene.
Finanțarea
Baza legală pentru finanțarea partidelor europene este dată de
art. 10 din Tratatul UE, art. 224 din Tratatul de funcționare a
UE, Regulamentul (CE) 2004/2003, Regulamentul
1524/2007. Partidele europene primesc finanțare publică,
directă și indirectă, de la bugetul Parlamentului European.
40
Scopul acestor reglementări a fost asigurarea funcționării
efective a partidelor europene și garantarea unui nivel mai
mare de autonomie a acestora, prin reducerea dependenței lor
de partidele naționale.
Reglementările interzic finanțarea directă sau indirectă a
organizațiilor sau candidaților naționali cu fonduri primite de
la bugetul general al UE. Finanțarea privată este limitată.
Partidele europene nu pot primi donații anonime, donații de
la bugetul grupurilor politice, donații de la autorități publice,
donații mai mari de 12.000 euro pe an și pe donator. Partidele
europene pot primi fonduri de la partidele naționale membre
și de la indivizi care sunt membri. În ambele cazuri,
contribuțiile nu pot depăși 40% din bugetul anual al
partidului.
Obligațiile legate de finanțare includ transparența veniturilor,
cheltuielilor, declararea bunurilor, specificarea donațiilor și
donatorilor, cu excepția celor care nu depășesc 500 euro pe
an și pe donator.
41
Finanțarea directă este menită în primul rând funcționării
curente și, într-o măsură mai restrânsă, campaniilor
electorale.
În ceea ce privește Fundațiile partidelor la nivel european,
acestea trebuie să îndeplinească o serie de criterii pentru a
primi finanțare10:
- Legale: trebuie să fie afiliate unui partid european
recunoscut, să aibă personalitate juridică în statul
membru unde își are sediul central, separat de cea a
partidului cu care este afiliată;
- Legate de scop: să nu promoveze obiective pentru
profit;
- Geografice: organsimul de conducere trebuie să aibă o
alcătuire echilibrată din punct de vedere geografic;
- Programatice: trebuie să urmărească în programul și
activitățile lor principiile pe care este fondată Uniunea
Europeană (libertate, democrație, respectul drepturilor
și libertăților fundamentale, domnia legii).
10 Idem, p. 88.
42
Legislația electorală
Una dintre particularitățile politice la nivel european, care
afectează construcția posibilă a unui sistem de partide
transnațional se referă la caracterul secundar al alegerilor
europene în raport cu cele naționale. Există în acest sens o
serie de aspecte relevante, cu consecințe importante:
- Distribuția mandatelor pe bază națională
- Adoptarea de legislații diferite pentru alegerile
europene
- Nominalizarea candidaților de către partidele
naționale și nu de federațiile transnaționale
- Campaniile electorale focusate pe teme naționale, mai
degrabă decât pe teme europene.
Legislația europeană prevede doar un cadru comun general,
pe câteva principii: votul universal direct; distribuția
națională a mandatelor; reprezentarea proporțională (vot pe
listă, vot preferențial pe listă); posibilitatea unui prag
43
electoral (maxim 5%),; alegătorii pot vota în locul de
rezidență, indiferent de cetățenia națională. Limitarea la
aceste principii comune face ca alegerile europene să se
desfășoare, de fapt, după 27 de seturi diferite de reguli.
Aceasta implică diferențe în ce privește: metodele de
distribuire a mandatelor; adoptarea pragului electoral;
folosirea listelor închise sau a votului preferențial; alocarea
locurilor vacante; circumscripțiile electorale; nominalizarea
candidaților.
Din acest motiv, una dintre preocupările la nivel european
este aceea de armonizare a legislației electorale, ceea ce ar
putea spori șansele coagulării unui sistem de partide la nivel
european. Cea mai recentă inițiativă în acest sens aparține
europarlamentarului Andrew Duff, care propune întărirea
caracterului european al alegerilor europarlamentare printr-un
set de măsuri. Cele mai importante dintre acestea sunt:
- Circumscripții teritoriale pe o bază regională în statele
membre cu mai mult de 20 de milioane de locuitori.
- Alegătorul să poate opta pentru a vota fie o listă de
partid fie un candidat individual.
44
- Alegerea unui număr de 25 de europarlamentari într-o
circumscripție unică la nivelul întregii Uniuni, pe liste
transnaționale.
- Crearea unei Autorități electorale la nivelul UE.
Cea mai disputată prevedere este cea privind alegerea
celor 25 de deputați pe liste transnaționale la nivelul UE.
Statele membre mici se opun acesteia, deoarece ar
favoriza candidații din statele mari, cu vizibilitate
internațională mai mare și ar limita șansele candidaților
din statele de mici dimensiuni.
Cadrul instituțional și competiția politică
Dacă existența unor partide transnaționale este posibilă,
apariția unui sistem de partide transnațional este mai
problematică.11 Sistemele de partide presupun interacțiune,
angajarea într-o competiție. Partidele creează un sistem în
11 Idem, p. 97-99.
45
măsura în care interacționează și concurează unele cu altele,
fie în arena electorală, fie legislativă, fie executivă.
Din acest motiv, este posibilă o situație în care există partide,
dar nu și un sistem de partide. Din punct de vedere electoral,
partidele europene nu se înfruntă niciodată direct, dincolo de
sistemele naționale. Nu există un sistem de partide
transnațional în arena electorală. Când operează în cadrul mai
larg al Grupurilor politice în PE, partidele europene
interacționează. Deci în plan legislativ se manifestă un sistem
de partide.
Totuși, chiar și aici dinamica este limitată și, cu excepția
competițiilor ocazionale pentru anumite poziții în cadrul PE
(cum ar fi cea de Președinte), partidele europene nu
concurează unele cu altele în modul sistematic în care o fac
partidele naționale.
În parlamentele naționale, partidele se confruntă și pentru
controlul asupra guvernului, ceea ce nu se întâmplă în cazul
PE. ”Executivul” european – Consiliul European, Comisia
Europeană – nu răspunde în fața PE și nu e rezultatul
interacțiunii partidelor în PE.
46
Prima condiție instituțională pentru dezvoltarea unui sistem
de partide transnațional real este existența unei structuri
comune de competiție. Deci o situație în care partidele
transnaționale concurează între ele pentru controlul unui
executiv transnațional.
Concluzii: către un sistem de partide transnațional?
Chiar dacă există partide transnaționale, dezvoltarea lor, deși
necesară, nu este o condiție suficientă pentru cristalizarea
unui veritabil sistem transnațional de partide. Crearea unui
astfel de sistem este un proces complicat, care se lovește de
mai multe tipuri de obstacole, revelate de descrierea și
analizarea variabile de mai sus. Astfel, cerința „afinității
politice” pentru a forma un Grup este o premisă necesară, dar
nu și suficientă pentru a garanta că gruparea transnațională va
reprezenta o cultură politică coerentă.
În al doilea rând, datorită faptului că selecția este una dintre
funcțiile fundamentale ale unui partid politic, lipsa
uniformității în această materie poate constitui un obstacol în
47
calea creării unui sistem transnațional efectiv. Numărul mare
de partide naționale care alcătuiesc partidele europene și
tradițiile naționale diferite, în ce privește comportamentul
politic și chiar practicile de campanie, pot constitui piedici
suplimentare în dezvoltarea unui sistem de partide european
unitar. Aceasta este afectată și de prezența a două sau mai
multe partide din același stat în cadrul unui partid european.
În fine, construirea unui sistem transnațional este
condiționată de diferențele de cultură politică și electorală și
de perceperea alegerilor europene ca fiind de „rangul doi”.
În spațiul politic al UE sunt în dezbatere posibile soluții
pentru a contracara asemenea obstacole și favoriza
instituționalizarea unui sistem de partide european.
Astfel, existența unei circumscripții transnaționale ar
determina o mai strânsă cooperarea a partidelor la nivelul
Uniunii Europene, prin promovarea unei adevărate campanii
transnaționale și a unor programe europene. De asemenea,
48
votul preferențial, implementat la nivelul întregii Uniuni, ar
avea un impact pozitiv asupra dezvoltării partidelor europene.
Un sistem puternic de finanțare a partidelor la nivelul UE ar
conduce la convergență organizațională. Iar faptul că toate
marile partide europene sunt supuse aceluiași regim legal
poate favoriza dezvoltarea unui sistem de partide european.
Problema instituțională legată de absența competiției pentru
controlul puterii executive ar putea fi rezolvată prin
modificări la Tratat, inclusiv propunerea de candidați ai
partidelor pentru Președinția Comisiei Europene.
Cuvinte cheie: sistem de partide transnațional, familii
politice europene.
Întrebări de autocontrol:
Cum se definesc partidele politice europene?
49
Care este relația între partidele europene și partidele
naționale?
Teme de reflecţie:
Cât de eterogene sunt partidele naționale care fac parte din
partidele și grupurile politice europene?
În ce măsură se diferențiază între ele ideologic partidele
europene?
Cum influențează corența ideologică și coeziunea internă
apariția unui adevărat sistem de partide transnațional?
Recomandări bibliografice:
How to Create a Transnational Party System
(European Parliament, Directorate – General for
Internal Policies, 2010);
Bardi, Luciano, EU enlargement, European
Parliament Elections and Transnational Trends in
50
European Parties (European View, Brussels, Vol. 3,
Spring 2006), p. 13-19;
Gehlen von, Andreas, Two steps to European party
democracy (European View, Brussels, Vol. 3, Spring
2006), p. 161-171;
Hanley, David, Keeping it in the Family? National
Parties and the Transnational Experience (European
View, Brussels, Vol. 3, Spring 2006), p. 35-43;
Jansen, Thomas, The Emergence of a Transnational
European Party System. (European View, Brussels,
Vol. 3, Spring 2006), p. 45-56;
Kuper, Ernst, Towards a European Political Public:
The role of transnational European parties (European
View, Brussels, Vol. 3, Spring 2006), p. 63-72;
Mair, Peter, Jacques Thomassen, ”Political
Representation and Government in the European
Union,” in Journal of European Public Policy, 17: 1
January 2010, pp.20-35;
51
Palmer, John, The future of European Union Political
Parties (European View, Brussels, Vol. 3, Spring
2006), p. 101 – 109.
Capitolul III – Rolul grupurilor politice în
Parlamentul European
Obiective:
După parcurgerea temei studenţii trebuie :
Să cunoască mecanismele de exercitare a conducerii în
cadrul Parlamentului European;
Să înțeleagă rolul grupurilor politice din Parlamentul
European
52
III. 1. Mecanismele de exercitare a conducerii în PE
Alegerea Președintelui PE se face prin negocieri pe termen
lung între principalele Grupuri Politice.
Perioada stabilită pentru exercitarea mandatului este de doi
ani și jumătate.
Procesul de negociere în cadrul Parlamentului European are
două dimensiuni:
Între Grupurile Politice
În interiorul Grupurilor Politice, între
Delegațiile naționale
Negocierea se desfășoară conform unui punctaj, bazat pe
algoritmul d’Hondt al reprezentării proporționale. Grupurile
aleg posturile într-o ordine determinată de mărimea fiecărui
Grup. Spre exemplu, în 2004, PPE a avut dreptul la
următoarele opțiuni: prima, a 3-a, a 5-a, a 7-a, a 9-a, a 12-a, a
17-a, a 19-a și a 21-a. PSE la a 2-a, a 4-a, a 8-a, a 10-a, a 16-
a, a 21-a, a 23-a. Iar liberalii a 6-a, a 13-a, a 22-a.
53
Un acord preliminar are loc înainte de întrunirea noului
Parlament, dar deciziile finale sunt luate la prima sesiune
plenară. Odată ce o funcție a fost alocată unui anumit Grup,
alegerea unui candidat pentru acea funcție depinde de factori
interni ai Grupului, inclusiv mărimea Delegațiilor naționale.
Un alt factor cheie este distribuția anterioară a posturilor.
Spre exemplu, dacă o Delegație națională dintr-un Grup
Politic a primit postul de Președinte, Vicepreședinte sau
Chestor al PE, șansele de a primi președinții de Comisii scad,
ele revenind probabil altei Delegații naționale.
În practică, rar există o competiție între candidați, iar alegerea
celor nominalizați de Grupurile Politice este de regulă o
formalitate, mai degrabă prin aclamare decât prin vot. Cu atât
mai rară este situația în care un candidat al altui Grup Politic
să fie ales împotriva nominalizatului oficial, lucru care
afectează balanța politică atent construită între Grupuri.
Singurele ocazii în care poate să nu prevaleze algoritmul
d’Hondt este în cazul voturilor pentru vicepreședinți de
comisii mai puțin importante sau pentru unii șefi de
subcomisii. Odată aleși, președinții și vicepreședinții au un
54
mandat de doi ani jumate. La mijlocul mandatului de cinci
ani întregul proces se reia.
III.2. Conferința președinților
Conferința Președinților este cel mai important for de decizie
din Parlamentul European, expresia caracterului profund
politic al organizării PE.
Conferința Președinților este compusă din liderii Grupurilor
Politice și are ca atribuții stabilirea direcției politice a
Parlamentului, în plan intern și extern. În plan intern, propune
competențele și componența Comisiilor parlamentare și
delegațiilor, mediază disputele de competență între Comisii,
autorizează elaborarea rapoartelor și stabilește agenda
preliminară a sesiunilor. În plan extern, decide în relațiile
inter-instituționale și relațiile cu statele membre și
Parlamentele naționale, gestionează aspectele privind relația
cu statele ne-membre și instituțiile din afara UE și decide
asupra trimiterii de delegații în terțe state.
55
III. 3. Mid-term review
Mid term review se referă la procesul de renegociere a tuturor
funcțiilor și pozițiilor:
În Parlamentul European (membrii Biroului, chestorii,
președinții, prim-vicepreședinții și vicepreședinții
Comisiilor, uneori și componența comisiilor)
În interiorul Grupurilor Politice, între Delegațiile
naționale (vicepreședinți, trezorieri, coordonatori ai
grupurilor de lucru)
III.4. Coordonatorii de grup din comisii
În afara funcțiilor oficiale, un rol important îl au
coordonatorii fiecărui Grup politic în cadrul Comisiilor din
PE. Fiecare Grup Politic alege un coordonator ca purtător de
cuvânt.
56
Coordonatorii fiecărui Grup se întrunesc pentru a discuta
agenda viitoare a Comisiei, problemele politice înainte de
ședințele Comisiei. Aceștia alocă atribuții membrilor
Grupului lor. Spre exemplu, atunci când alcătuirea unui
raport este alocată unui Grup, coordonatorul joacă rolul
principal în alegerea raportorului dintre membrii Grupului.
În interiorul Comisiilor, echilibrul de forțe între președinte,
Biroul Comisiei și coordonatori diferă de la o Comisie la alta.
Președintele este de regulă cea mai importantă poziție.
Cuvinte cheie: conferința președinților, mid-term review,
Președintele Parlamentului European
Întrebări de autocontrol:
Care este rolul grupurilor politice în mecanismele de alegere
din cadrul Parlamentului European?
Ce este conferința președinților?
Ce este mid-term review?
57
Recomandări bibliografice
Wojciech Gagatek (ed.), The 2009 Elections of the
European Parliament. Country Reports (Florence:
European University Institute, 2010);
Luciana – Alexandra Ghica (coord.), Enciclopedia
Uniunii Europene, ediția a III-a (București: Ed. Meronia,
2007);
Simon Hix, The Political System of European Union,
second edition (Palgrave, Macmillan, 2005);
58
Capitolul IV – Partidul Popular European
Obiective:
După parcurgerea temei studenţii trebuie:
să cunoască cele mai importante elemente despre Partidul
Popular European – istorie, elemente de program,
reprezentanți.
IV.1. Istoria PPE
Prima tentativă de cooperare în zona creştin-democrată
datează din 1926, când s-a înfiinţat Secretariatul Internaţional
al Partidelor Democratice de Inspiraţie Creştină. Cooperarea
între partidele creştin democrate a fost întreruptă de
izbucnirea celui de-al doilea Război Mondial. În 1946, liderii
politici ai partidelor creştin-democrate reînfiinţate sau nou
apărute au format Noua Echipă Internaţională (Nouvelles
59
Équipes Internationales - NEI). Dat fiind că în blocul
comunist partidele de orientare creştin-democrată au fost
interzise, în iulie 1950, reprezentanţii acestora din exil au pus
bazele Uniunii Democrat Creştine a Europei Centrale.
Treptat, în a doua parte a anilor 50, odată cu apariţia
Comunităţii Europene a Cărbunelui şi Oţelului, NEI şi-a
pierdut relevanţa, iar cooperarea efectivă între creştin-
democraţi s-a concretizat în cadrul Adunării Comune şi apoi
al Parlamentului European.
Organizația s-a revitalizat schimbându-și numele în Uniunea
Europeană a Creștin Democraților (EUCD) și revizuindu-și
obiectivele cheie. Partidul Popular European a luat
naștere formal în 1976 la Luxemburg, cu partide membre
din Belgia, Germania, Franța, Irelanda, Italia, Luxemburg și
Olanda. Prin platforma sa politică, PPE își propunea să
promoveze integrarea în Comunitatea Europeană și crearea
unei uniuni politice cu instituții democratice federale.
După formarea PPE, partidele membre EUCD din statele care
nu aparțineau Comunității Europene au crescut presiunea în
vederea stabilirii unei legături formale între forțele creștin
60
democrate și cele conservatoare. Pe acest fond a luat naștere
și Uniunea Democrată Europeană (EDU), o organizație pan-
Europeană mai largă.
Consecutiv schimbărilor de regim din 1989, PPE a fost nevoit
să-și regândească poziția. În paralel, semnarea Tratatului de
la Maastricht a însemnat redefinirea politică a Europei. În
aprilie 1991, liderii de partid și guvern din PPE au operat o
deschidere a partidului către formațiunile britanice și nordice
de orientare conservatoare, dar au decis să păstreze creștin-
democrația ca orientare identitară a PPE.
În 1999 EUCD și PPE au fuzionat. PPE a continuat să
accepte în rândurile sale partide conservatoare și astfel EDU
și-a pierdut relevanța. În 2002, EDU a fuzionat cu PPE.
IV. 2. Elemente de program
Programul de bază al PPE a fost adoptat în 1992, la
Congresul al 9-lea de la Atena.
Printre principiile enunțate se numără:
61
Concepția despre om: „Noi, creștin-democrații,
membri ai PPE, afirmăm demnitatea inalienabilă a
fiecărei ființe umane.” „Fiecare ființă umană în
cadrul societății depinde de celelalte. Pentru că sunt
liberi, responsabili și interdependenți, oamenii
trebuie să ia parte la construcția societății.”
„Afirmăm că fiecare om este responsabil de a face în
permanență mai bună societatea în care trăiește, pe
baza valorilor și principiilor de comun convenite.”
Libertatea și responsabilitate: „Considerăm că
libertatea adevărată înseamnă autonomie și
responsabilitate, nu independență iresponsabilă.”
Egalitatea fundamentală: „Toate ființele umane sunt
egale pentru că sunt înzestrate cu aceeași demnitate.”
Justiția: „Conceptul de justiție înseamnă că acele
condiții necesare indivizilor și comunităților pentru a-
și exercita libertatea trebuie garantate tot timpul...O
dimensiune a justiției este respectarea legii.”
Solidaritatea „constituie o componentă esențială
pentru stabilirea și aprofundarea unor relații mai
62
apropiate între oameni și între comunități, precum și
în interiorul acestora. Solidaritatea înseamnă
conștientizarea interdependenței și interrelaționării
indivizilor și comunităților.”
Manifestul electoral din 2009
Programul cu care PPE s-a prezentat la nivel european în
alegerile din 2009 este intitulat „Puternici pentru oameni”
(Strong for the People) și pornește de la constatarea că anul
2009 este unul al provocărilor fără precedent pentru Europa.
Viziunea PPE cu privire la viitorul Europei este sintetizată pe
câteva puncte.
1. Crearea prosperității pentru fiecare
„Pentru Partidul Popular European, economia nu este un
scop în sine. Este în serviciul oamenilor. Noi credem într-o
societate bazată pe individ și pe libertate, solidaritate și
63
coeziune socială. Asta înseamnă Economia Socială de Piață.
Nu poate exista coeziune socială și stabilitate politică fără
dezvoltare economică durabilă.
Criza curentă a fost cauzată de lipsa de viziune și de control
în sistemul financiar global. Trebuie să redefinim acum rolul
reglementării pe piețele financiare și economiiile noastre în
general. Mai mult, nu putem lăsa sectorul financiar să adune
profitul și publicul să suporte pierderile.” Ceea ce, în
viziunea popularilor, nu înseamnă îndreptarea spre o formă
de socialism, ci o „reglementare mai bună și mai
inteligentă.” Poziția popularilor se deosebește și de cea a
fundamentaliștilor de piață, PPE considerând că situația de
criză impune cheltuieli publice adiționale, care însă trebuie
limitate în timp. În acest context prioritățile popularilor
europeni în termeni economici, de creștere a prosperității sunt
descrise astfel:
„Crearea de noi locuri de muncă rămâne prioritatea
noastră centrală. Avem nevoie să continuăm
reformele, să investim în educație, învățarea continuă
și angajare pentru a crea oportunități pentru fiecare.”
64
Colapsul economic global trebuie evitat și
protecționismul trebuie împiedicat. Guvernele
europene trebuie să continue coordonarea mai bună a
politicilor fiscale și monetare.
Arhitectura financiară internațională trebuie
reconstruită. Reglementările europene în sine nu sunt
suficiente pentru piețele financiare globale – este
nevoie să creștem transparența și supravegherea.
Băncile trebuie să se concentreze din nou pe funcția
lor vitală de a securiza economiile cetățenilor și de a
oferi lichidități.
Recesiunea economică prezentă este o oportunitate
pentru a crește investițiile în tehnologii verzi. PPE
urmărește poziționarea Europei ca lider mondial în
acest sector pentru a da un implus creșterii
economice, pentru a crea noi locuri de muncă și în
același timp pentru a face Europa mai puțin
dependentă de combustibilii fosili.
65
2. Europa un loc mai sigur
Pornind de la premisa că terorismul reprezintă o amenințare
la adresa valorilor europene fundamentale, PPE consideră că
UE trebuie să îmbunătățească în mod constant cooperarea și
eficiența în lupta globală împotriva terorismului, ținând cont
de faptul că vechea distincție între „internațional și intern” și-
a pierdut relevanța în acest context. Prioritățile popularilor pe
acest segment sunt:
Lupta împotriva terorismului. Uniunea ar trebui să
stabilească legături formale de cooperare strânsă între
Comisarul pentru Libertate, Justiție și Securitate,
Coordonatorul UE împotriva Terorismului și
Directorul Europol.
Lupta împotriva imigrației ilegale și traficului de
ființe umane impune acțiune mai coordonată.
O nouă politică agricolă care să facă față mai bine
volatilității piețelor și să găsească o balanță corectă
66
între furnizarea sigură a hranei, sustenabilitate și
competitivitate.
3. Combaterea schimbării climatice
Potrivit PPE, „încălzirea globală este o realitate. Viitorul
umanității depinde de abilitatea noastră de a dezvolta
modalități mai sustenabile de gestionare a resurselor
planetei. În același timp, reducerea emisiilor de gaze ne
facem mai puțin dependenți de importurile de gaze și petrol...
O mișcare curajoasă și rapidă înspre tehnologiile cele mai
moderne și eficiente va fi benefică nu numai pentru climă și
va deschide drumul pentru o soluție globală, ci va fi bună și
pentru economie, deoarece va transforma Europa într-un
lider al noilor tehnologii.” Ca măsuri concrete, PPE propune:
Cota de energie regenerabilă ar trebui să crească la cel
puțin 20% din mixul de energie până în 2020.
Energia nucleară ar trebui să rămână o opțiune pentru
reducerea emisiilor în statele membre.
67
Un sistem funcțional de comercializare a emisiilor ca
stimulent pentru reducerea emisiilor de gaze.
4. Gestionarea provocării demografice
Europa se confruntă cu schimbări majore în demografia sa,
cu rate mai scăzute ale natalității, o populație în vârstă în
creștere și prelungirea speranței de viață. PPE consideră că
Uniunea Europeană trebuie să adopte și implementeze o nouă
agendă cu privire la ocupare, antreprenoriat, politici și
practici de voluntariat. În acest context, popularii văd
familiile ca centru al societății și „gardian al valorilor”. În
acest domeniu, politicile propuse de PPE se centrează pe
următoarele idei:
Creșterea viabilității sistemelor de securitate socială.
Reforma pensiilor trebuie să adapteze vârsta efectivă
de pensionare evoluțiilor demografice.
Politicile de familie trebuie integrate mai mult în
politicile naționale. Printre acestea, politici de creștere
68
a flexibilității pentru părinții care muncesc, îngrijire
mai bună a copiilor, politici fiscale de încurajare a
familiei.
Educația este curcială pentru viitor. Nivele ridicate de
educație cresc șansele de ocupare pentru șomeri.
Învățarea pe tot parcursul vieții este necesară pentru a
răspunde provocărilor ridicate de progresul tehnologic
și globalizare.
UE trebuie să adopte o strategie pe termen lung pentru
a încuraja și atrage muncitorii talentați și calificați din
restul lumii, pentru ca economia Europei să devină
mai competitivă și dinamică.
5. O Europă unită pe scena globală
PPE pledează pentru creșterea rolului UE pe scena politică
mondială. În acest scop, Uniunea are nevoie de îmbunătățirea
capabilităților sale, de reînnoirea parteneriatului cu Statele
Unite, de o atenție specială acordată vecinilor din Sud și Est,
69
precum și de parteneriate în întreaga lume, pentru a proteja
pacea și prosperitatea Europei.
Instituțiile globale trebuie adaptate la noile realități.
Este necesară o cooperare mai strânsă în materie de
apărare, o mai bună gestionare a resurselor destinate
structurilor militare, precum și cercetării, o forță de
apărare comună cu reguli standard de intervenție și
implicare pentru misiunile internaționale.
UE ar trebui să-și particularizeze politica de
vecinătate, în funcție de specificul diferitelor state.
IV.3. Reprezentarea PPE
PPE cuprinde 72 de partide membre din 39 de țări. Din
România, 3 formațiuni politice sunt afiliate PPE: PD-L,
UDMR și PNȚCD.
În statele Europei, popularii sunt reprezentați de 21 șefi de
state și de guverne (15 UE și 6 non-UE). Printre acestea se
70
numără: Franța, Germania, Belgia, Suedia, Italia, Irlanda,
Ungaria, Bulgaria, România, Lituania, Polonia, Slovacia.
La nivelul instituțiilor Uniunii Europene, cele mai înalte
funcții sunt deținute tot de populari. Este vorba despre
Președintele Consiliului European - Herman van Rompuy;
Președintele Comisiei Europene - Jose Manuel Baroso; 12
alți comisari - la justiție, industrie, piață internă, agricultură,
sănătate, cooperarea internațională, climă, politică regională,
buget, dezvoltare, energie, taxare. De asemenea, Președintele
Parlamentului European, Jerzy Buzek, aparține tot Grupului
PPE, care este și cel mai mare din cadrul PE cu 265 de
eurodeputați.
IV.4. Structura și organizarea PPE
La nivel orizontal, PPE este reprezentat în toate instituțiile
UE – Consiliul European, Comisia Europeană, Parlamentul
European. Are de asemenea grupuri în Comitetul Regiunilor,
în Consiliul Europei, OSCE, NATO.
71
În interior, pe verticală, PPE are 3 nivele de decizie:
Președinția, Adunarea Politică, Congresul. Șefii de state și
guverne din partide membre PPE pot oferi recomandări de
politici la Summit-ul PPE. Grupurile de lucru gestionează
activitățile politice pregătitoare.
Conducerea PPE
Președinția este organismul executiv, care decide asupra
direcțiilor politice generale. Președinția PPE este compusă
din următorii membrii: Președintele PPE; Președintele
Comisiei Europene, Președintele Consiliului European,
Înaltul Reprezentant pentru Politică Externă și Securitate,
Președintele Parlamentului European (dacă aceștia sunt
afiliați la PPE); Liderul Grupului PPE din Parlamentul
European; Președinții de Onoare; 10 vicepreședinți;
Trezorierul; Secretarul General.
Președintele PPE este Wilfried Martens, care deține această
funcție din 1990. Martens a fost cofondator al PPE în 1976 și
72
a condus 6 guverne ale Belgiei, fiind prim-ministru între
1979 și 1992.
Adunarea politică
Adunarea politică definește pozițiile politice ale partidului
între congrese, decide asupra cererilor de aderare la PPE și
direcțiilor politice finale. De asemenea, are atribuții în ce
privește bugetul.
Adunarea politică este alcătuită din delegați desemnați de
partidele membre și membre-asociate. Numărul de delegați
ce revine fiecărui partid este stabilit în funcție de rezultatul la
ultimele alegeri europene, în așa fel încât partidele să fie
reprezentate în conformitate cu forța lor. Deciziile se iau prin
majoritate.
Adunarea politică se întrunește de 3-5 ori pe an și stabilește
mandatul Grupurilor de lucru care pregătesc documentele de
politici și recomandările PPE.
73
Congresul
Congresul este organismul suprem de decizie al partidului,
alcătuit din delegații partidelor membre, partidelor asociate,
asociațiilor și grupurilor membre. Se întrunește o dată la 3
ani.
Congresul este forul care alege președinția PPE, decide
asupra celor mai importante documente de politici, programe
electorale și oferă o platformă pentru șefii de guverne și
liderii de partid.
Până în prezent PPE a organizat 19 congrese. Ultimul
congres a avut loc în 2009 la Bonn și a aprobat documentul
„Economia socială de piață într-o lume globalizată.”
Activități ale PPE
Summit-ul PPE - șefii de state și de guverne membri PPE,
liderii de partide, Președinția PPE, Președinții Consiliului,
74
Comisiei și Parlamentului European se întâlnesc înainte de
Consiliul European pentru armonizarea pozițiilor.
Întâlnirile ministeriale – întâlniri informale pentru
coordonarea pozițiilor și stabilirea priorităților pe domenii, în
cadrul familiei politice. Ele au fost inaugurate în 2007, odată
cu întâlnirea miniștrilor de externe aparținând partidelor din
PPE.
Grupurile de lucru – în cadrul lor se creează strategiile și
pozițiile pe marile domenii de politici publice. Grupurile
înaintează Adunării politice recomandări, pot primi mandate
specifice pentru a pregăti Summit-ul, organizează conferințe,
dezbateri, evenimente.
IV.5. Fundații și think-tank-uri afiliate PPE
Centrul pentru Studii Europene (CES) – think-tank-ul
oficial al PPE. Fondat în 2007 constituie cadrul comun
european pentru fundațiile și think-tank-urile afiliate
75
partidelor membre ale PPE. Activități: proiecte de cercetare,
studii, seminarii, publicații.
Rețeaua Europeană de Idei (EIN) – un proces pan-european
menit să promoveze idei noi pe domeniile politice cheie,
lansat în 2002 de Grupul Politic din PE.
Institutul Robert Schuman – operează sub auspiciile PPE
din 1995, organizează cursuri internaționale.
Centrul pentru Educație Politică Parlamentară și
Training (CET) – creat în 2002, scopul său este să contribuie
la succesul activității Grupului PPE din Parlamentul
European; organizează seminarii, conferințe, workshop-uri.
Fundația Robert Schuman – fondată în 1989, este o entitate
a Grupului Politic PPE din Parlamentul European, oferă burse
interne în cadrul PE.
76
IV.6. PPE în Parlamentul European
PPE este Grupul politic cel mai numeros din Parlamentul
European începând cu iulie 1999. Cei 265 de membri
reprezintă 36% din totalul mandatelor. Din anul 2007 Grupul
PPE este condus de eurodeputatul francez Joseph Daul.
Grupul PPE deține poziții importante în cadrul Parlamentului
European, respectiv, în afara Președintelui Parlamentului
European, 5 vicepreședinți, șefia a 10 din cele 22 de comisii
și subcomisii, 2 din 5 chestori.
În interiorul Grupului PPE, delegația cea mai numeroasă este
a Germaniei cu 42 de eurodeputați. Urmează Italia cu 35,
Franța cu 29, Polonia cu 28, Spania cu 23. România are 14
europarlamentari afiliați PPE.
Prioritățile de politici ale popularilor în Parlamentul
European, sunt cuprinse în programul „10 priorități pentru
77
Grupul PPE 2009-2014. Să punem oamenii în inima
Europei.”
1. Susținerea unor valori puternice
Un standard de viață decent, combaterea
discriminării și violenței
Protejarea libertății de conștiință, expresie, religie
Promovarea păcii și dialogului intercultural
Întărirea celor 4 libertăți ale pieței interne: libera
circulație a bunurilor, serviciilor, oamenilor și
capitalului.
Uniunea Europeană trebuie să-și actualizeze, reafirme și
modernizeze valorile: libertate, democrație, egalitate, domnia
legii, împreună cu respectul pentru drepturilor omului,
inclusiv cele ale grupurilor minoritare. Aceste valori sunt
comune tuturor statelor membre, într-o societate caracterizată
de pluralism, non-discriminare, toleranță, justiție, solidaritate
și egalitate între bărbați și femei.
78
Pilonii esențiali ai activității politice a PPE trebuie să fie
apărarea valorilor familiei – în special ca răspuns la
tendințele democrafice – precum și apărarea libertății
educației. În concepția populară, familia este cea care le dă
oamenilor posibilitatea să depășească orice criză, să se ajute
reciproc și să se pregătească pentru viitor. Politica PPE
vizează, pe acest fond, întărirea familiei, solidaritatea între
generații și păstrarea moștenirilor valorice.
2. Solidaritate transatlantică efectivă
Uniunea Europeană are nevoie de o relația transatlantică
puternică într-un context al respectului și înțelegerii
reciproce. Relația transatlantică este un scop în sine în
termeni de apărarea a valorilor comune occidentale. De
asemenea, ea reprezintă un instrment esențial pentru a ne
asigura că vocea Uniunii Europene este auzită în lume. Există
o nevoie clară și reciprocă pentru o abordare comună a
provocărilor globale, precum criza financiară, schimbările de
mediu, securitatea energetică și proliferarea nucleară.
79
most basic common values.
3. Împărtășirea valorilor europene cu vecinii noștri
Există o continuitate umană de facto între țările UE și cei care
locuiesc în Europa și în aria mediteraneană. Această
continuitate creează schimburi umane, economice și culturale
cu țări care sunt recunoscute în maniere diferite de UE,
respectiv ca țări candidate, asociate, vecine etc.
PPE pledează pentru transformarea acestei continuități
geografice într-un spațiu al solidarității efecitve, în care sunt
împărtășite aceleași valori fundamentale.
4. Răspunsuri pragmatice și specifice la criza financiară,
o coordonare mai bună a politicilor economice și o
piață unică eficientă
Măsuri de promovare a liberei inițiative, transferului,
recrutării, auto-angajării, muncii part-time
80
Sprijinirea economiilor ca sursă de investiție
Definitivarea pieței unice în sectorul energie și transport
Introducerea unui „test al pieței interne”, care să
examineze impactul legislației noi, în orice domeniu,
asupra celor 4 liberatăți economice
5. Reforma bugetului European și a finanțării
Principiul neutralității costului: cu cât creștem într-o zonă
cu atât reducem în alta.
Grupul PPE consideră că modelul financiar al UE s-a epuizat
și ar trebui reformat substanțiale. Uniunea politică a Europei
celor 27 are încă bugetul micii comunități economice a anilor
1980. Cheltuielile sale se concentrează prea mult pe politici
tradiționale, în detrimentul măsurilor mai innovatice cerute
de Strategia Lisabona. Finanțarea sa se bazează pe
contribuțiile de la bugetele naționale, ceea ce face ca Uniunea
să fie influențată de dificultățile financiare ale unor state
membre.
81
6. Accelerarea luptei împotriva terorismului și
protejarea publicului de crima organizată
Pentru a-și proteja cetățenii, Uniunea Europeană trebuie să
acționeze împotriva pericolului crimei organizate. De aceea,
este nevoie de acțiuni comune pentur a preveni și combate
infracționalitatea și organizațiile infracționale. Este nevoie de
o mobilizarea comune a poliției și resurselor prevăzute de
lege pentru ca acestea să nu prolifereze și să nu se refugieze
în spațiul Uniunii.
7. Dezvoltarea unei politici energetice coerente în
contextul măsurilor de combatere a schimbărilor
climatice și dezvoltării durabile
Investiții în cercetare-dezvoltare pentru tehnologii curate
82
Stimulente fiscale pentru cetățeni și companii care
renovează clădiri sau achiziționează aparate eficiente
energetic
8. Asigurarea sănătății și siguranței alimentare
Agricultura europeană trebuie dezvoltată urmărind un
obiectiv strategic cu două mize: să asigure europenilor hrană
în mod independent și sănătos. Uniunea Europeană va trebuie
să contribuie la dublarea producției de hrană mondială pentru
a răspunde nevoilor unei populații care la nivelul anului 2050
va fi cu 3,5 miliarde mai mare decât în prezent. Pentru a
limita riscul lipsei de alimente și pentru a-și asigura propria
sustenabilitate în materie de hrană, Europa va trebui să
producă mai mult și mai eficient.
9. Dezvoltarea unei politici imigraționiste comune
83
Grupul PPE consideră că una dintre prioritățile strategice
trebuie să fie o viziune comună asupra imigrației. Odată cu
extinderea spațiului Schengen, care anulează granițele interne
și le întărește pe cele exterioare, statele membre ajung la o
interdependență crescândă în termeni de imigrație, de vreme
ce o decizie a unui stat membru are consecințe asupra
celorlalte. Această realitatea face inevitabilă o politică de
imigrație comună la nivelul UE.
10.O mai mare solidaritate între statele membre ca parte
a politicii de coeziune și susținerea valorilor modelului
social european
Cea mai mare injustiție socială este șomajul ridicat.
PPE susține promovarea conceptului de „muncă decentă”,
libera circulație a muncii, o organizare mai flexibilă a
muncii pentru a o reconcilia cu viața de familie,
promovarea inițiativelor antreprenoriale
84
Cuvinte cheie: Partidul Popular European
Întrebări de autocontrol:
Care este structura de conducere a PPE?
Care sunt principalele momente din istoria formării PPE?
Recomandări bibliografice:
Site-ul oficial al PPE:
http://www.epp.eu/
Site-ul Grupului Politic PPE din Parlamentul European:
http://www.eppgroup.eu/home/en/default.asp
Abraham, Florin, Cotoi, Cătălin, Vasiu, Maria, Sava, Nicu
Ionel, Doctrine şi partide politice europene (Centrul Român
de Studii Regionale: Bucureşti, 2007);
Corbett, Richard, Jacobs, Francis, Shackleton, Michael, The
European Parliament, sixth edition (John Harper Publishing,
2005).
85
Capitolul V – Partidul Socialiștilor
Europeni
Obiective:
După parcurgerea temei studenţii trebuie:
Să cunoască principalele elemente de istorie, program,
structură și organizare ale Partidului Socialist European
Partidul Socialiștilor Europeni aduce laolaltă partidele
socialiste, social-democrate și laburiste din Uniunea
Europeană. PES cuprinde 34 de partide membre cu drepturi
depline din cele 27 de state membre UE și Norvegia. În plus,
sunt 11 partide associate și 6 observatori.
Obiectivele PES includ:
- Întărirea mișcării socialiste și social-democrate în
Uniunea Europeană și în întreaga Europă;
86
- Dezvoltarea unor relații strânse de lucru între
partidele naționale, grupurile parlamentare naționale,
Grupul Parlamentar al Socialiștilor și Democraților,
femile PES, ECOSY și alte organizații socialiste și
social-democrate;
- Definirea politicilor comune pentru UE;
- Adoptarea unui manifest comun pentru alegerile din
Parlamentul European.
V.1.PES în Uniunea Europeană
PES este reprezentat politic în Parlamentul European, la nivel
guvernamental în Consiliul European și Consiliul de ministry
și în Comitetul Regiunilor. De asemenea, printre membrii
Comisiei Europene se numără și membri ai PES.
Martin Schulz (SPD Germany) este președintele
Parlamentului European. Grupul Socialiștilor și Democraților
din Parlamentul European numără 190 de membri, ceea ce îl
face a doua forță politică din acest for. Hannes Swoboda este
Președintele Grupului Socialiștilor și Democraților.
87
6 membri ai Comisiei Europene aparțin PES.
Prim-miniștrii și liderii aparținând PES au întâlniri regulate
înainte de Summit-urile europene pentru a discuta chestiuni
legate de politicile commune și obiectivele care trebuie atinse
în timpul Consiliului European.
Înaltul Reprezentant pentru Politica Externă și de Securitate
Comună este Catherine Ashton.
De asemenea, Președintele Comitetului Regiunilor este un alt
membru PES, Mercedes Bresso.
V.2. Conducere și organizare
Conducerea PES este asigurată de Președinție, organism care
se întrunește regulat, o dată la 2 – 4 luni între congrese și ia
decizii privind managementul uzual al PES. Președinția este
alcătuită dintr-un președinte – la ora actuală Sergei Stanishev
interimar, cât un reprezentant al fiecărui partid membru,
secretarul general și președintele Parlamentului European,
dacă este membru al Grupului Socialiștilor și Democraților.
88
Congresul PES se întrunește o dată la doi ani, iar printre
responsabilitățile sale se numără: alegerea președintelui,
adoptarea schimbărilor la statut și a calității de membru a
partidelor. Congresul întrunește liderii PES, delegați, oaspeți
internaționali și din 2006 activiștii PES. Atunci când
congresul se desfășoară înainte de alegerile europene, în
cadrul lui se adoptă un manifest comun în vederea
respectivelor alegeri.
Consiliul PES se întrunește în fiecare an în care nu are loc
Congresul pentru a dezbate chestiuni majore de politici și
pentru a decide prioritățile PES pentru anul următor.
Consiliul adună cca 500 de participanți. Cel mai recent a avut
loc la Bruxelles în 2011.
Un alt organism este Conferința Liderilor, care se întrunesc
de 3-5 ori pe an, de obicei la Bruxelles, înaintea Consiliilor
Europene pentru a discuta subiectele de pe agenda acestora.
89
V.3. Declarația de principii a PES
Cea mai recentă declarație de principii a PES a fost adoptată
în noiembrie 2011.
Socialiștii europeni afirmă ca valori fundamentale libertatea,
egalitatea, solidaritatea și justiția, pe care le consideră a
contribui împreună la construcția unei societăți a progresului
în lumea de azi.
PES consideră că ”democrația trebuie să prevaleze în toate
ariile pentru a le da posibilitatea cetățenilor să decidă.
Democrația trebuie să fie pluralistă, transparentă, cu adevărat
reprezentativă pentru diversitatea societății și să dea
posibilitatea tuturor să participe, cu o sferă publică deshisă,
mass-media independentă și liber acces la internet. Libertatea
de exprimare este fundamentală într-o societate democratică.”
De asemenea, socialiștii europeni consideră că existența unor
autorități publice puternice pe lanțul democratic, de la nivel
local și regional până la nivel național și european este
esențială. Buna guvernenață, domnia legii, responsabilitatea
și transparența sunt pilonii unor autorități publice puternice.
90
Un alt principiu de acțiune pentru PES este crearea unui
viitor în care oamenii recapătă controlul asupra propriilor
vieți. Adevărata libertate presupune că oamenii sunt cetățeni
activi, nu consumatori pasivi, susținuți să construiască
societăți care au o bunăstare ce merge dincolo de bogăția
materială, în așa fel încât împlinirea fiecărui individ este în
același timp parte dintr-un effort colectiv.
PES afirmă totodată ca principii de acțiune sustenabilitatea în
materie de mediu, solidaritatea între generații, o societate
justă și puternică, diversitatea, egalitatea de gen, securitatea și
solidaritatea internatională.
Cuvinte cheie: Partidul Socialist European
Întrebări de autocontrol:
Care este structura de conducere a PES?
Menționați câteva dintre ideile cuprinse în Declarația de
principii a PES.
91
Recomandări bibliografice:
Site-ul oficial al PES: www.pes.eu
Abraham, Florin, Cotoi, Cătălin, Vasiu, Maria, Sava, Nicu
Ionel, Doctrine şi partide politice europene (Centrul Român
de Studii Regionale: Bucureşti, 2007);
Corbett, Richard, Jacobs, Francis, Shackleton, Michael, The
European Parliament, sixth edition (John Harper Publishing,
2005).
Capitolul VI – Liberalii și verzii
Obiective:
După parcurgerea temei studenţii trebuie:
Să deţină cunoştinţe generale familia politică liberală și
cea a verzilor la nivel european
92
VI.1. Liberalii europeni
Liberalii sunt reprezentaţi în Parlamentul European de Grupul
politic ALDE (Alianţa Liberalilor şi Democraţilor Europeni).
ALDE este alcătuit din deputații reprezentând ELDR
(partidul liberalilor europeni) și Partidul Democrat European.
Familia liberal-democrată a fost creată în 1976, în perspectiva
primului scrutin direct pentru Parlamentul European. ELDR
cuprinde 56 de partide membre din întreaga Europă. În 1993
ELDR a devenit partid politic transanațional și este condus în
prezent de Annemie Neyts.
De cealaltă parte, Grupul ALDE cuprinde 84 de
europarlamentari (dintre care 72 ale ELDR) și este al treilea
ca mărime din PE. Liderul său este Guy Verhofstadt.
Istoria ELDR
93
În 1972 încep întâlnirile liderilor liberali. Familia politică a
liberalilor și democrațielor a luat naștere în 1976 la Stuttgart,
declarația adoptată atunci constituind documentul
programatic pe care s-a fondat ea. Tot în 1976, la Haga a avut
loc primul congres de alegeri.
„Liberal-democrații europeni” a fost denumirea aleasă în
1977 pentru primele alegeri europene. La primele alegeri
directe pentru PE, în 1979, candidații liberali și democrați din
Europa obțin 14% din votguri, respectiv 39 de mandate din
410.
În 1986, familia politică și-a schimbat numele în „Federația
Partidelor Liberale, Democrate și Reformiste – ELDR”. În
1993 federația s-a transformat în Partidul European al
Liberalilor, Democraților și Reformiștilor.
La cele mai recente alegeri din 2009, ELDR a obținut 72 de
mandate (10%).
Valorile ELDR
94
Democrația, domnia legii, drepturile omului, toleranță și
solidaritate
O societate corectă, liberă și deschisă
Fiecare individ trebuie să aibă șansa de a
participa deplin în societate, de a-și împlini
potențialul, fără sărăcie, ignoranță și
discriminare.
O Europă prosperă
ELDR vizează crearea pieței interne ca o zonă
economică realmente comună, fără frontiere
interne și susține reformarea economiei
europene pentru a o face mai prosperă.
Dezvoltare durabilă și pace în lume
ELDR promovează dezvoltarea durabilă și
protejarea mediului, precum și o societate
sigură și justă, posibilă într-o lume mai
pașnică și mai stabilă.
Extinderea UE
95
Liberalii au fost printre cei mai statornici și
fervenți susținători ai extinderii UE.
O Europă transparentă, democratică și responsabilă
O asemenea construcție europeană ia decizii
numai în chestiunile care necesită soluții
europene. ELDR susține aplicare principiului
subsidiarității, pentru aducerea deciziei cât
mai aproape de cetățean.
O Constituție europeană
ELDR sprijină o Constituție europeană, ca
bază a democrației
Programul electoral al ELDR din 2009
În alegerile din 2009, liberalii europeni, în speţă ELDR, s-au
prezentat cu un manifest electoral cuprinzând 15 priorităţi, pe
4 domenii: libertăţi civile; piaţă europeană unică, dezvoltare
şi locuri de muncă; mediu şi politică energetică; extindere,
politică externă, de securitate şi apărare.
96
În preambulul documentului sunt enunţate câteva idei de
principiu: „Timp de peste 60 de ani, liberalii din UE au
contribuit semnificativ la obţinerea păcii, unitate şi
prosperitate. Continuăm să depunem eforturi pentru o
Uniune mai capabilă şi democratică, încheierea pieţei unice,
un mediu mai sigur şi pentru promovarea libertăţilor civile şi
drepturilor fundamentale....Uniunea trebuie modernizată şi
întărită şi conformitate cu valorile şi principiile democraţiei
liberale şi economiei de piaţă.”
Libertăţi civile
Respectarea drepturilor fundamentale în UE,
în special libertatea presei, libertatea de
exprimare, de asociere, religie, etc.
UE trebuie să fie un spaţiu al libertăţii,
securităţii şi justiţiei.
Piaţă unică a UE, dezvoltare şi locuri de muncă
ELDR sprijină „a 5-a libertate” – libera
circulaţie a cunoaşterii (free movement of
knowledge).
97
Un mediu de afaceri european competitiv,
extinderea pieţei unice în domeniul energiei,
poştei, serviciilor financiare, sistemului de
sănătate.
Dezvoltare durabilă, independența Băncii
Centrale Europene.
Reforma sistemului financiar.
Introducerea sistemului „blue-card”, pentru o
migrație economică controlată în beneficiul
cetățenilor UE.
Mediu și politică energetică
Stimulente pentru a încuraja în tehnologii noi,
pentru securitate și eficiență energetică.
Integrarea politicilor de mediu și energie pe
principiul dezvoltării durabile.
Reforma politicii agricole comune.
Extindere, politică externă, de securitate și apărare
98
Onorarea angajamentelor de integrare
existente pentru statele care îndelinesc
criteriile.
Întărirea și extinderea rolul efectiv al UE
pentru securitatea globală.
O politică externă și de securitate comună.
Întărirea capacităților de gestionare a crizelor
civile, pentru a garanta stabilitatea în state care
se confruntă cu situații de conflict.
Folosirea experienței UE pentru gestionarea
instabilității regionale, amenințări teroriste și
urgențe umanitare.
Reprezentarea ELDR
ELDR are în Parlamentul European 72 de deputați, care
împreună cu deputații „Partidului Democrat European”
99
alcătuiesc Grupul politic ALDE – Alianța Liberalilor și
Democraților pentru Europa, al treilea ca mărime din PE.
La nivel european, ELDR are 4 prim-miniștri: Estonia,
Finlanda, Danemarca, Olanda, la care se adaugă Catalonia. 8
dintre cei 27 de comisari europeni aparțin ELDR, pe
următoarele portofolii: transporturi; agenda digitală;
cercetare, inovație și știință; comerț; afaceri interne; mediu;
afaceri economice și monetare; educație, cultură,
multilingvism și tineret. La nivelul anului 2011, 19 partide
membre ELDR participă la guvernare în 14 state europene,
dintre care 12 membre UE.
Organismele de conducere ale ELDR
Președintele ELDR: în prezent Annemie Neyts (Belgia)
Ministru de stat din 1995, europarlamentar
(1994-1999, 2004-prezent), președinte ELDR
din septembrie 2005.
100
Biroul ELDR: Gestionează chestiuni curente. Președintele,
vicepreședinții și trezorierul sunt aleși odată la doi ani la
Congres.
Consiliul ELDR: Este al doilea organism ca importanță după
Congres și se întrunește cel puțin de două ori pe an. Consiliul
aprobă adeziunile, taxele de membru, bugetul anual al
partidului și nominalizează Secretarul General.
Congresul ELDR: Se întrunește anual și este organismul
suprem de decizie. Cuprinde delegați ai partidelor membre,
grupul parlamentar din PE, comisarii europeni, miniștrii
liberali, reprezentanți ai tineretului liberal. Congresul aleger
membrii Biroului, adoptă rezoluții politice și programul
electoral comun pentru alegerile europene.
Structuri și fundații liberale
ELWN (European Liberal Women Network) – reunește
femeile din partidele liberale, democrate și reformiste din
Europa, având ca prim obiectiv promovarea egalității de gen.
101
LYMEC – organizația de tineret, înființată în 1976,
reprezintă 250.000 de tineri liberali și democrați și își
propune promovarea valorilor liberale în rândul tinerilor.
ELF (European Liberal Forum) – asociația non-profit pe
lângă ELDR și Grupul ALDE, reunind fundațiile politice
naționale și think-tank-urile din UE care promovează valorile
liberale.
VI.2. Liberalii în Parlamentul European – Grupul ALDE
Printre partidele membre ALDE se numără: FDP (Germania),
Liberal Democrats (Marea Britanie), VVD (Olanda),
Mouvement Democrate (Franța). Din România, PNL aparține
ALDE, în prezent având 6 europarlamentari.
ALDE se autodefinește ca fiind de centru și afirmă 5
prioprități în PE pentru 5 ani: combaterea discriminării și
promovarea egalității; asumarea responsabilităților și
102
finanțarea viitorului; apărarea democrației și asumarea unui
rol de lider pe plan mondial; combaterea recesiunii și crearea
de noi locuri de muncă; ecologizarea economiei și protejarea
plantei.
ALDE operează sub deviza „De partea voastră.”
Guy Verhofstadt: „Alianța Liberalilor și Democraților pentru
Europa pledează pentru o
prezență mai puternică a Europei în soluționarea crizei
economice și financiare și în contracararea efectelor
schimbărilor climatice. Doar printr-o cooperare mai strânsă,
o mai mare capacitate decizională și mai multă vigoare,
Europa va reuși să găsească răspunsuri și soluții la
întrebările și la problemele cetățenilor noștri. Iată de ce
grupul nostru este convins că Europa este soluția, nu
problema. Ambiția noastră se îndreaptă spre o Europă
politică pe care oamenii să o înțeleagă și care să răspundă
nevoilor lor; o Europă care nu-i urmează pe ceilalți, ci preia
conducerea.”
103
ALDE deține 3 președinții de comisii: control bugetar; criză
financiară, economică și socială; afaceri economice și
monetare.
VI.3. Verzii/ Alianța Liberă Europeană
Grupul Politic din PE
Verzii/EFA sunt al patrulea Grup politic ca mărime din
Parlamentul European, cu 55 de deputați, din 14 state și 5
regiuni. Este alcătuit din verzi (ecologiști) și reprezentanții
națiunilor fără stat și minorităților dezavantajate. Numeric,
Grupul cuprinde 46 de deputați ai mișcării verzi, 7 ai
națiunilor fără stat și 2 independenți.
Printre statele care au reprezentanți în acest Grup se numără:
Austria, Belgia, Danemarca, Franța, Germania, Olanda,
Spania. România nu este reprezentată în Grupul Verzilor/
EFA.
104
A luat naștere în 1999 din două familii politice europene
progresiste.
Grupul este condus de doi co-președinți: Daniel Cohn-Bendit
(Franța) și Rebecca Harms (Germania).
Verzii
Au apărut ca forță politică în anii 70 și au intrat în PE
pentru prima dată în 1984.
Verzii își propun să facă din Europa liderul mondial în
materie de protecție a mediului, pace și justiție socială,
globalizare echitabilă și lupta pentru drepturile omului.
În 1999 s-au aliat cu EFA în Parlamentul European.
În martie 2009, la Bruxelles, a avut loc congresul Verzilor
în care a fost adoptat manifestul electoral „Un nou acord
verde pentru Europa” (A Green New Deal for Europe) și
rezoluția „Stop Barosso.”
105
EFA
EFA reunește partide politice care luptă pentru
autodeterminare în cazul națiunilor fără state și regiunilor
europene.
EFA cuprinde reprezentanți din Scoția, Țara Galilor,
Flandra, Catalonia, Corsica și Letonia.
Chiar dacă cooperarea reprezentanților acestei familii cu
verzii în PE datează din 1999, ca partid instituționalizat
EFA există din 2004.
EFA susține:
Democrația pentru națiunile și regiunile fără stat
din Europa
Respectarea drepturilor minorităților
Eliminarea rasismului și xenofobiei
Justiție socială și politică progresistă
Dezvoltare durabilă și protecția mediului
106
Soluționarea pașnică a conflictelor
Elemente de politici și program
Reforme economice și sociale pentru dezvoltare durabilă, atât
în raport cu ființele umane, cât și cu mediul;
Un proces democratic care leagă politicile comerciale,
economice, sociale și de securitate, de drepturile privind
mediul, drepturile culturale și democratice;
Standarde ecologice, sociale și democratice înalte pentru a
asigura calitatea vieții;
O politică externă care pune accent pe rezolvarea pașnică a
conflictelor, și nu prin mijloace militare;
Îmbunătățirea structurilor pentru participare democratică la
decizia politică, incluzând ONG-uri, cetățeni la toate
nivelurile;
107
Garantarea drepturilor și oportunităților egale, precum și
a diversității lingvistice și culturale;
O politică de angajare și distribuție a muncii cu o atenței
specială acordată chestiunilor de gen.
Cuvinte cheie: brand, branding
Întrebări de autocontrol:
Ce este un brand?
Care sunt criteriile unui brand de succes?
Temă de reflecţie:
Descrieți elementele de brand ale unui partid politic din
România.
Recomandări bibliografice:
108
Site-ul oficial ELDR - http://www.eldr.eu/en /
Site-ul oficial ALDE - http://www.alde.eu /
Președintele ELDR -
http:// www.annemie.eu/default.asp?
CID=7368&SLID=1
Site-ul oficial al Verzilor/ Alianței Libere Europene -
http ://www.greens-efa.eu /
Capitolul VII – Naționaliștii, euroscepticii,
noile grupuri din Parlamentul European
Obiective:
După parcurgerea temei studenţii trebuie:
Să dețină informații despre Grupul Conservatorilor și
Reformiștilor Europeni, Grupul Europa Libertății și
109
Democrației, Grupul Confederal al Stângii Unite
Europene/ Stânga Verde Nordică
VII.1. Grupul Conservatorilor și Reformiștilor Europeni
Grupul Conservatorilor și Reformiștilor Europeni (ECR) este
unul din grupurile noi ale Parlamentului European, pledând
pentru o agendă flexibilă, deschisă și non-federalistă. ECR
este acum reprezentat în toate organismele Parlamentului
European, inclusiv Conferința Președinților și deține
președinția comisiei pentru Piața Internă.
Partidele membre și eurodeputații afiliați acestui grup
consideră că existența unui grup non-federalist de centru/
centru-dreapta în Parlamentul European este benefică pentru
democrația europeană.
Grupul propriu-zis s-a format în iunie 2009 și este alcătuit din
52 de europarlamentari din 9 țări.
110
Principiile Grupului sunt cuprinse în „Declarația de la Praga”,
în care se stipulează următoarele:
„Conștienți de nevoia urgentă de a reforma Uniunea
Europeană pe baza eurorealismului, a deschiderii,
responsabilității și democrației, într-un mod care respectă
suveranitatea națiunilor noastre și se concentrează pe revenire
economică, creștere și competitivitate, Grupul
Conservatorilor și Reformștilor Europeni împărtășește
următoarele principii:
Libera inițiativă, comerțul și competiția liberă și loială,
reglementarea minimală, taxare scăzută.
Libertatea individului, mai multă responsabilitate
personală și mai mare răspundere democratică.
Energie sustenabilă, curată, cu accent pe securitatea
energetică.
Importanța familiei ca fundament al societății.
Integritatea suverană a statului-națiune, opoziția față de
federalismul UE și un respect reînnoit pentru adevărata
subsidiaritate.”
111
Acestea sunt doar cele mai importante dintre principiile
susținute de ECR.
Grupul este condus de europarlamentarul britanic Martin
Callanan.
VII.2. Grupul Europa Libertății și Democrației
Grupul se declară deschis membrilor care aderă la Europa
Libertății și Democrației și recunosc Declarația ONU privind
Drepturile Omului și democrația parlamentară.
Grupul urmează o serie de principii programatice, printre
care:
- Libertatea și cooperarea popoarelor diferitelor state
membre.
Fidel principiilor democrației, libertății și cooperării, Grupul
favorizează o cooperare deschisă, transparentă, democratică
și responsabilă între statele europene suverane și respinge
birocratizarea Europei și crearea unui singur superstat
european.
112
- Mai multă democrație și respect pentru voința
oamenilor
Convinși că legitimitatea democrației se află la nivelul
statului națiune și prin urmare nu există un ”popor european”
unic, Grupul se opune unei integrări (prin tratate și politici)
care ar exacerba prezentul deficit democratic și structura
politică centralistă a Uniunii Europene. Grupul consideră că
orice nou tratat sau modificare a celor existente trebuie
supuse voinței poporului prin referendumuri naționale libere
și corecte.
- Respect pentru istoria, tradițiile și valorile culturale
ale Europei
Popoarele și națiunile Europei au dreptul să-și protejezt
granițele, să-și întărească valorile istorice, religioase,
culturale proprii. Grupul respinge xenofobia, anti-semitismul
și orice altă formă de discriminare.
- Respect pentru diferențele și interesele naționale:
libertatea voturilor
113
Acceptând să includă aceste principii în procedurile sale,
Grupul respectă libertatea delegațiilor și membrilor săi de a
vota așa cum consideră de cuviință.
Grupul Europa Libertății și Democrației are reprezentanți în
11 state europene.
VII.3. Grupul Confederal al Stângii Unite Europene/ Stânga Verde Nordică
GUE/NGL – Grupul Confederal al Stângii Unite Europene/
Stânga Verde Nordică este un grup de 34 de membri din 12
state UE și 17 partide politice.
Acest Grup consideră confederalismul ca formula prin care se
respectă și prezervă diversitatea identităților și opiniilor
membrilor. Ceea ce îi unește este, conform propriilor
declarații de principii, viziunea unei societăți echitabile,
pașnice și sustenabile, procesul de integrare europeană bazat
pe solidaritate internațională.
114
În viziunea GUE/NGL, Uniunea Europeană trebuie să devină
un proiect al oamenilor și nu doar al elitelor, Europa putând
avea o mare contribuție la îmbunătățirea condițiilor de viață a
multor cetățeni.
Grupul militează pentru mai multe oportunități de muncă și
educație, pentru securitate și solidaritate socială, pentru
respect dață de resursele naturale și mediu, pentru schimb
intercultural și diversitate, pentru dezvoltare economică
sustenabilă, precum și pentru o politică de pace consistentă și
puternică. Din punctul de vedere al eurodeputaților care
alcătuiesc GUE/NGL aceste elemente trebuie să constituie
obiectivele primordiale ale procesului de integrare europeană.
Europarlamentarii membri ai acestui grup declară că „este
misiunea lor să facă Uniunea Europeană mai umană, mai
transparentă și mai tangibilă. Vrem drepturi egale pentru
femei și bărbați, drepturi și libertăți civile și întărirea
drepturilor omului. Anti-fascismul și anti-rasismul sunt de
asemenea o parte puternică din tradiția stângii în Europa.”
Președintele acestui grup este din martie 2012
europarlamentarul de origine germană Gabriele Zimmer.
115
Cuvinte cheie: confederal, stat națiune, integrare
Întrebări de autocontol:
Pentru ce militează Grupul Conservatorilor și Reformiștilor
Europeni?
Care sunt obiectivele integrării europene din perspectiva
GUE/NGL?
Temă de reflecţie:
Cum vedeți pe viitor construcția europeană?
Site-urile officiale
http://ecrgroup.eu/
http://www.efdgroup.eu/
http://www.guengl.eu/
116
Top Related