Antihistaminicele (I)
Rezumat:
In functie de receptorii histaminici pe care ii blocheaza, antihistaminicele sunt de trei tipuri: – antihistaminice H1, H2
si H3.
Antihistaminicele H1 sunt medicamente care blocheaza reversibil receptorii histaminergici de tip H1, impiedicand
eliberarea histaminei de la nivel mastocitar. Antihistaminice H1 clasice (sedative) – au fost initial introduse in
terapeutica; ele sunt inca prescrise, deoarece efectul lor sedativ poate fi uneori benefic (de exemplu, in pruritul
nocturn). Antihistaminicele H1 de generatia a II-a, avand o lipofilie scazuta, penetreaza greu prin bariera hemato-
encefalica (lipofobe) si au o afinitate redusa pentru receptorii H1 din sistemul nervos central, ceea ce inseamna ca nu
au efect sedativ si astfel o toleranta imbunatatita comparativ cu antihistaminicele clasice, putand fi administrate si
ziua.
In functie de receptorii histaminici pe care ii blocheaza, antihistaminicele sunt de trei tipuri: antihistaminice H1, H2 si
H3. Pentru a intelege mai bine aceasta medicatie, iata cateva referiri la histamina. Histamina este rezultatul
decarboxilarii histidinei sub actiunea unei enzime – 1- histidin decarboxilaza (1 HDC). Este stocata in organism la
nivelul granulatiilor mastocitare din diverse organe (forma principala de stocaj) si in compartimentul sangvin. Efectele
histaminei sunt mediate de trei subtipuri de receptori histaminici: H1, H2 si H3. Receptorii H1 au ca actiune:
bronhoconstrictie, vasodilatatie, cresterea permeabilitatii capilare, prurit (fiind principalul mediator al reactiilor alergice
de tip I). Receptorii H2 stimuleaza secretia acida gastrica, deprimant cardiac, contractie esofagiana, inhiba eliberarea
de histamina din bazofile. Receptorii H3 inhiba neurotransmisia sinaptica, down-reglarea sintezei de histamina.
Antihistaminicele H1
Sunt medicamente care blocheaza reversibil receptorii his-taminergici de tip H1, impiedicand eliberarea histaminei de
la nivel mastocitar. Consecintele sunt:
combaterea bronhospasmului prin impiedicarea bronhoconstrictiei atenuarea hipotensiunii arteriala secundare
vasodilatatiei si hipo-volemiei induse de histaminasunt active in reactiile alergice de tip I (urticarie, rinite alergice,
boala serului, alergii medicamentoase etc.). In reactia alergica de tip 1 se elibereaza, pe langa histamina, si
serotonina si leucotriene, dar actiunea anti H1 a acestor medicamente vizeaza doar efectele histaminei. Clasificare:
1. Antihistaminice H1 clasice (sedative) – au fost initial introduse in terapeutica; ele sunt inca prescrise, deoarece
efectul lor sedativ poate fi uneori benefic (de exemplu, in pruri-tul nocturn).
2. Dintre acestea fac parte: Clorfenoxamina – drajeuri; Prometazina – (Romergan, drajeuri, sirop, fiole); Feniramina –
comprimate; Nilfan – comprimate; Clemastina (Tavegyl – comprimate, fiole); Ciproheptadina (Peritol – comprimate,
sirop).
Avand o molecula lipofila, acest tip de antihistaminice H1 trec usor bariera hemato-encefalica, producand
somnolenta.
3. Antihistaminicele H1 de ge-neratia a-II-a, nesedative:
Astemizol (Hismanal)Cetirizina (Zyrtec)Loratadina (Claritine)Terfenadina (Teldane) Generatia a II-a, avand o lipofi-lie
scazuta, penetreaza greu prin bariera hemato-encefalica (lipofobe) si au o afinitate redusa pentru receptorii H1 din
sistemul nervos central, ceea ce inseamna ca nu au efect sedativ si au, astfel, o toleranta imbunatatita comparativ cu
antihis-taminicele clasice, putand fi administrate si ziua. Disocierea de receptorii H1 a antihistaminicelor de generatia
a II-a este mai lenta comparativ cu prima generatie de antihistaminice H1, prin urmare au un efect clinic prelungit si,
astfel, ritmul de administrare va fi la 12-24 ore, deci o mai buna complianta. AntiH1 clasice tind sa fie inlocuite de
antiH1 moderne, fara efect sedativ.
Caracteristicile farmacologice ale antihistaminicelor H1:
Actiune farmacodinamica:
1. Actiune antihistaminica H1 propriu-zisa (antialergica), prin impiedicarea fixarii histaminei pe receptorii H1, astfel
impiedica dis-pneea (secundara bronhocon-strictiei) si hipotensiunea (secundara vasodilatatiei).
Actiunea antihistaminica H1 se exercita dupa faza de degranulare mastocitara si numai fata de histamina (nu si fata
de alti mediatori chimici de tip serotonina, leucotriene, eliberati in reactia alergica de tip I).
2. Alte actiuni:
sedative – la doze uzuale, prin stimularea receptorilor H1, localizati in sistemul nervos central (doar generatia I,
datorita lipofiliei lor crescute si afinitatii crescute pentru receptorii H1 din sistemul nervos central), ceea ce duce la
somnolenta, stare confuza, scaderea capacitatii de concentrare, fiind astfel contraindicate la conducatorii auto si la
cei care lucreaza cu masini de precizie. Din aceasta cauza, se va evita asocierea lor cu sedative, hipnotice si
alcool.actiune antiemetica – prin inhibarea zonei chemoreceptorilor din bulb si nucleii vestibulari din urechea interna
(mai ales prometazina). Astfel, sunt eficace in greata si varsaturile din raul de miscare.antitusiva – prin inhibarea
bronhoconstrictiei (actiune marcata pentru prometazina), cu eficacitate in tusea iritativa de etiologie
alergica.eupeptica (stimuleaza apetitul) – ciproheptadina.
Utilizari terapeutice:
In afectiuni alergice in care efectul lor preventiv este mai intens decat cel curativ:rinoconjunctivita alergica –
diminueaza pruritul ocular si nazal, lacrimarea, rinoreea.urticarie acutaintepaturi de insectealergii
medicamentoaseedem Quinque (romergan) Unele studii au aratat ca sunt ineficiente in astmul bronsic.
in greata si varsaturile din raul de miscare;ca sedative – se folosesc in pediatrie, in caz de agitatie psihomotorie;ca
eupeptice, se folosesc la copii: ciproheptadina (peritol).
Efecte adverse:
Toate antihistaminicele H1 clasice au un efect mai mult sau mai putin sedativ (cel mai putin sedativ este clemastina).
Sedarea produsa jeneaza activitatea diurna a pacientului si se poate insoti de vertij, astenie, tulburari vizuale.Efecte
de tip anticolinergic (atropinic) manifestate prin: usca-rea gurii, relaxarea musculaturii intestinale determinand
constipatie, risc de retentie urinara, tulburari de acomodare cu aparitia midriazei;Stimularea apetitului, cu crestere
ponderala (ciproheptadina);Rareori reactie paradoxala (romergan) cu insomnie si stare de agitatie
psihica.Cardiotoxicitate (astemizol, terfenadina) manifestata prin tulburari de conducere si aritmii ventriculare. S-a
dovedit existenta receptorilor H1 in miocard, iar blocarea lor duce la prelungirea intervalului QT. Astfel, exista o
predispozitie pentru fenomenele de reintrare si pentru torsada varfurilor, care precede fibrilatia ventriculara si stopul
cardiac.Tulburarile de conducere produse de astemizol se pot mentine inca cateva zile dupa oprirea terapiei.
Contraindicatii:
in adenomul de prostata (antihistaminicele H1 clasice)la cei cu glaucomin sarcina si alaptareconducatorii auto si cei
care lucreaza cu masini de precizie.
Alergiile sezoniere necesita medicatie corespunzatoare
"Folosirea unui tratament ce nu necesita prescriptie medicala pare un lucru de inteles, insa pana in punctul in care,
daca nu esti multumit de rezultate, trebuie sa apelezi la ajutorul unui medic", a afirmat dr. David Khan, profesor
asociat de medicina interna la UT Southwestern Medical Center si director la Clinica de tratare a astmului de la
Parkland Memorial Hospital. Antihistaminicele sunt cele mai des intalnite medicamente care sunt folosite pentru
tratarea simptomelor alergiilor: senzatie de mancarime de la nivelul nasului, stranut, rinoree. Pentru decongestionare,
se folosesc pseudoefedrinele. Acestea au un efect mai bland decat majoritatea OTC-urilor, neafectand munca si
performantele utilizatorului. Specialistii mai recomanda si folosirea spray-urilor nazale antiinflamatoare cu
corticosteroizi, acestea putand fi folosite cu regularitate. Medicamentele antialergice sunt insa recomandate pentru ca
ele nu numai ca actioneaza asupra simptomelor, ci scad predispozitia pacientului de a dezvolta aceste simptome.
Administrarea unui numar mai mic de doze pe o perioada de timp mai scurta ii ajuta pe cei care sufera de alergii sa
ajunga mai repede la o doza eficienta (I.C.).