1 martie 1837: se naşte la Humuleşti, primul copil al lui Ştefan a Petrei Ciubotariul şi al
Smarandei Creangă.
1846 - 1853: Ion Creangă învaţă în şcolile din Humuleşti, Broşteni şi Tg. Neamţ.
1854 - 1855: urmează şcoala catihetică din Fălticeni.
1855 - 1858: frecventează cursurile Seminarului de la Socola-Iaşi.
1859: se căsătoreşte cu Ileana Grigoriu şi este hirotonosit diacon.
1860: se naşte Constantin, unicul său fiu.
1863: Ion Creangă se înscrie la Şcoala Normală din Iaşi, având ca director pe Titu Maiorescu.
1864: Ion Creangă devine institutor.
1871: intrat în conflict cu autoritatea bisericească este răspopit, iar în anul următor este destituit
din învăţământ.
1874: reintegrat în învăţământ de către fostul său director de la şcoala normală, funcţionează la
şcolile din Sărărie şi Păcurari. Preocupat de dezvoltarea învăţământului, Ion Creangă a
contribuit la elaborarea unor manuale şcolare ca: Metodă nouă de scriere şi cetire, Învăţătorul
copiilor, Povăţuitorul la cetire prin metoda fonetică, Geografia judeţului Iaşi ş.a.
1875: Creangă îl cunoaşte pe Mihai Eminescu, cu care leagă o strânsă prietenie şi la îndemnul
căruia începe să scrie şi să frecventeze cercul Junimii.
1876 - 1878: publică în Convorbiri literare: Soacra cu trei nurori, Capra cu trei iezi, Moş
Nichifor Coţcariul, Povestea lui Stan Păţitul, Ivan Turbincă, Povestea lui Harap Alb etc.
1881 - 1882: publică primele două părţi din Amintiri din copilărie.
după 1885: starea sănătăţii sale se înrăutăţeşte.
1887: vizitează pe Mihai Eminescu, care se află la Mănăstirea Neamţ.
la 31 decembrie 1889 se stinge din viaţă în casa sa din Ţicău-Iaşi. Va fi înmormântat la cimitirul
Eternitatea din aceeaşi localitate.