GEOGRAPHIA N

APOCENSIS AN

X, nr. 1

/2016

geog

raphia

napo

censis

.acad

-cluj.

ro

61

Geographia Napocensis Anul X, nr. 1, 2016

TOPONIMIA ȚĂRII HAȚEGULUI.O ABORDARE ISTORICO-GEOGRAFICĂ

Theodor Cepraga1

Abstract: The toponymy of Țara Hațegului. An historical-geographical approach. The study aims to analyse the toponymy of Țara Hațegului using the historical-geographical point of view. After considering the works elaborated by linguists, historians and geographers, the article concentrates on the establishing of relevant toponymical categories in order to highlight the particularities of the space. Each and every category is analysed with the help of GIS and some cartographical representations. The spatial distribution and the regional importance of the place names, together with their particularities are being explained thereafter. An emphasis is put on the most numerous toponyms, like the ones which describe the surrounding environment of the village or the anthroponyms. The place names modified by the authorities and the toponyms for which no explanation is known are also discussed. Finally, the paper explains the importance of the toponymy in researching the geographies of the past and as a heritage asset.

Keywords: toponymy, geographical method, toponymical categories, cartography, Țara Hațegului

1. IntroducereÎn primele decenii ale secolului trecut profe-

sorul Ion Conea afirma cu privire la toponime că prezintă pentru geografie „o însemnătate de care parcă nu ne dăm seama îndeajuns” (Conea, 1928, p. 338). De atunci și până acum, numele de lo-curi s-au constituit în adevărate repere în anali-za realităților naturale și socio-umane, suplinind cu succes lipsa altor izvoare (Nicolae și Suditu, 2002). Învelișul toponimic reflectă cu acuratețe procesele antropogeografice, fiind suficient să spunem că toponimia este o „descriere conden-sată” a unei regiuni, „ca un fel de haină, care îm-bracă fidel trupul unui peisagiu” (Conea, 1928, p. 338).

Preocuparea pentru toponimie și-a găsit loc în operele marilor geografi români dar și în rândul istoricilor și lingviștilor. În cadrul lucrărilor ce acoperă întreg spațiul românesc este demnă de amintit „Toponimia Românească” a lui Iorgu Ior-dan (1963), considerată singura lucrare lingvisti-că de sinteză care are în vedere numele de locuri românești (Nicolae și Suditu, 2008). Referitor la spațiul transilvan, lucrarea în două volume a lui

Coriolan Suciu (1967) intitulată „Dicționar isto-ric al localităților din Transilvania” oferă toate formele sub care au fost menționate toponimele în documentele istorice.

În ceea ce privește Țara Hațegului, primele în-cercări de a descifra toponimia spațiului respectiv îi aparțin lui Ovid Densușianu (1915), în lucrarea sa cu reale valențe lingvistice și etnografice. To-ponimia spațiului depresionar hațegan reprezintă subiectul operei lui Mircea Homorodean (1980) dar și a istoricului Radu Popa (1988) care reali-zează un registru al așezărilor din Țara Hațegului unde acordă atenție inclusiv toponimiei. Punctul de vedere geografic asupra toponimelor hațegane este prezent în articolele lui Ion Conea. Aces-tea au avut în prim-plan mai degrabă afirmarea romanității poporului român și analiza procesului de populare a depresiunii decât o analiză detaliată a numelor de așezări (Conea, Badea, și Oancea, 1975; Conea, 1968).

În prima sa parte, acest articol dorește să atragă atenția asupra problemelor cu care se confruntă cercetătorul care intenționează să elucideze topo-nimia Țării Hațegelui. Scopul principal al lucrării

1Universitatea din București, Facultatea de Geografie, Bd. Nicolae Bălcescu, nr. 1, sector 1, București. e-mail: theo_cepraga@yahoo.com

GEOGRAPHIA N

APOCENSIS AN

X, nr. 1

/2016

geog

raphia

napo

censis

.acad

-cluj.

ro

62

Theodor Cepraga

este acela de a analiza din punct de vedere ge-ografic oiconimele (termen propus de Ion Conea pentru a desemna numele de așezări umane) recu-noscute oficial în Țara Hațegului. În vederea rea-lizării unei lucrări de sinteză, toate cele 80 de oi-conime au fost împărțite în șapte categorii toponi-mice stabilite în funcție de caracteristicile numelor de locuri din spațiul studiat. Perspectiva spațială a fost obținută cu ajutorul unor hărți reprezentative. În final articolul evidențiază atât rolul toponimiei în descifrarea problemelor de geografie istorică cât și importanța toponimelor ca elemente componen-te ale patrimoniului cultural imaterial.

2. Limita Țării Hațeguluiși sensul termenului țară

Regiunea situată în sud-vestul Transilvaniei, la contactul cu Banatul și Oltenia, este cunoscu-tă în literatura geografică, istorică și etnografică sub denumirea de Țara Hațegului. Spre deosebire de unitățile administrativ-teritoriale actuale și de unitățile geomorfologice, un spațiu identificat cu denumirea de țară impune anumite dificultăți în stabilirea limitelor sale.

Pentru început, considerăm necesară preciza-rea sensului cuvântului țară în contextul dat. Deși este de acord că termenul provine din latinescul terra, Ion Conea, precizează că pentru țăranul român, cuvântul țară avea sensul de „pământ muncitor (adică pământul care se ară și care pro-duce)” (Conea, 1963, p. 57). Nu trebuie omis fap-tul că structura politică amintită în Diploma Ca-valerilor Ioaniți ce se întindea pe ambii versanți ai Carpaților și care cuprindea și Țara Hațegului sub conducerea voievodului Litovoi este denumi-tă terra Lytua (Djuvara, 2007). Această situație evidențiază faptul că termenul terra desemna în documentele regatului medieval maghiar o formă de organizare politică. Însă legătura dintre ter-menul terra și cuvântul țară, cu sensul de teren arabil, este dovedită de supraviețuirea în timp și utilizarea în prezent de către localnici a formei de denominare Țara Hațegului. Așadar, cu siguranță Țara Hațegului se întinde, cel puțin, peste unita-tea geomorfologică Depresiunea Hațegului, recu-noscută pentru producția sa agricolă.

Deși Ion Conea atribuie cuvântului țară sen-sul de teren arabil, este de acord cu ideea că Țara Hațegului nu poate cuprinde doar depresiunea în sensul ei geomorfologic. Aceasta include „și munții din jur [...] ale căror trăsături contribuie direct la definirea ei ca individualitate geografică fizică și umană” (Conea et al., 1975, p. 33). Un argument în acest sens este adus și de către Romu-lus Vuia (1926) care numește sectorul Munților Retezat, de la contactul cu depresiunea și până la etajul pășunilor alpine, un adevărat hinterland pastoral al țării.

Limita Țării Hațegului care are ca punct de plecare depresiunea omonimă și care în același timp cuprinde și satele din zonele înalte situate în apropierea acesteia a fost definită de către geo-graful Nicolae Popa. Acesta a suprapus regiunea istorică peste 11 unități administrativ-teritoriale ce cuprind 80 de așezări recunoscute oficial, de-finind astfel o limită funcțională ce permite studii calitative și cantitative asupra spațiului respectiv (N. Popa, 1999).

3. Metodologia studierii toponimelordin Țara Hațegului

Studierea toponimelor din Țara Hațegului im-pune cercetătorului mai multe probleme. Prima dintre acestea este legată de cunoașterea eveni-mentelor istorice care s-au succedat în spațiul re-spectiv. Țara Hațegului s-a aflat pentru aproape un mileniu sub diverse stăpâniri străine care și-au pus amprenta inclusiv asupra învelișului toponi-mic. Așezările umane din Țara Hațegului prezin-tă o particularitate din punct de vedere al atestării documentare la nivelul Transilvaniei. Acestea sunt atestate către sfârșitul secolului al XIV-lea și începutul secolului al XV-lea, mult mai târziu comparativ cu majoritatea satelor din interiorul arcului carpatic2. Acest lucru se datorează pătrun-derii târzii a relațiilor feudale de tip apusean, prin intermediul administrației maghiare, în interiorul depresiunii (Pascu, 1979). Prin urmare, vârsta reală a așezărilor și implicit originea toponime-lor sunt mult mai dificil de reconstituit. O altă consecință a regimului politic, economic și social diferit de cel din provinciile extracarpatice este

GEOGRAPHIA N

APOCENSIS AN

X, nr. 1

/2016

geog

raphia

napo

censis

.acad

-cluj.

ro

63

Toponimia Țării Haţegului. O abordare istorico-geografică

prezența unor anumite tipologii ale așezărilor rurale care au impus identificarea unor categorii toponimice specifice.

O a doua problema este legată de limba în care sunt menționate toponimele din Țara Hațegului de-a lungul timpului. De cele mai multe ori, în documentele istorice, este prezentă forma în limba maghiară a toponimului respectiv. Așadar cunoașterea unor termeni din lexicul maghiar care stau la baza numelor de locuri simplifică de-mersul științific.

Însă cercetarea surselor istorice și a diferitelor forme în care toponimele au fost menționate ar fi în zadar dacă acestea nu ar fi împletite cu cerceta-rea geografică. Importanța metodei geografice în studierea toponimelor fost reliefată de Ion Conea, care afirma că doar astfel se pot înlătura explicațiile greșite oferite de lingviști și istorici (Conea, 1937, 1938). Poate cel mai bun exemplu de aplicare a metodei geografice în toponimie îl constituie stu-diul lui George Vâlsan (1938), care reconstitu-ie repartiția spațială a trei animale azi dispărute: bour, zimbru și breb, pe baza toponimiei.

Principala metodă de cercetare a toponimelor în această lucrare o reprezintă însăși metoda ge-ografică. Sistematizată vizual sub forma hărților, această abordare este utilă în stabilirea raporturi-lor spațiale dintre toponime și diferite fenomene naturale și sociale (Nicolae și Suditu, 2008). Ală-turi de aceasta, în funcție de necesitatea explicării unor toponime, se mai utilizează metoda lingvis-tică (etimologică) și metoda comparativ-istorică. Perspectiva spațială asupra oiconimelor este în-tregită cu ajutorul GIS (Geographic Information System) prin realizarea unor reprezentări carto-grafice în QGIS 2.8.2 Wien, prelucrate ulterior în Inkscape 0.91.

4. Categoriile toponimice hațegane4.1. Toponime care descriu natura sau as-

pectul loculuiAceastă categorie toponimică, cel mai bine

reprezentată în cuprinsul Țării Hațegului, are în prim-plan omul și activitatea sa social-econo-mică. Mircea Homorodean (1980) nu consideră întâmplător numărul mare de astfel de toponime

asociate cu un relief variat și cu o zonă intens lo-cuită încă din cele mai vechi timpuri. Pe lângă funcția de orientare, aceste toponime joacă un rol important în „individualizarea locurilor după cri-terii economice” (Homorodean, 1980, p. 117).

În cadrul acestei categorii se remarcă toponi-me care descriu natura locului, evidențiind carac-teristici ale reliefului. Numele satelor Vălioara, Criva3 (vale strâmbă, curbată), Peșteana (râu ni-sipos, de la slavul peštjana), Ostrov (insulă fluvi-ală formată în urma unor procese de acumulare), Peștera, Ponor (microdepresiune prin care apele de suprafață se scurg în subteran) și Suseni (loc înalt, mai sus în comparație cu alt sat) transmit în mod direct informații cu privire la caracte-risticile geomorfologice ale locului pe care s-a constituit așezarea respectivă (Iordan, 1963). Mai sunt evidențiate de asemenea zonele umede. Păucinești provine de la maghiarul pocs, în timp ce Baru4 și Bărăștii Hațegului au sensul de loc umed, mocirlos, denumirea provenind de la bărâ-ce - pârâiaș, vâlcică (R. Popa, 1988).

Un număr important de așezări poartă un nume a cărui explicație se regăsește în caracteristicile cursului de apă pe care se află. Sibișel provine la maghiarul sebes - repede, râu cu un curs rapid, Râu Alb - probabil de la pârâul rapid și înspumat, Rușor - evidențiază așezarea satului pe un afluent al Streiului, Râu Bărbat - de la rivus barbato cu sensul de râu puternic, năvalnic (Homorodean, 1980; R. Popa, 1988). Tot aici poate fi inclus nu-mele satului Clopotiva, cercetat minuțios de către profesorul Ion Conea pe durata realizării mono-grafiei sociologice a așezării. În opinia sa, nume-le satului provine de la cuvântul clocot (zgomot făcut de râu la ieșirea din munte în șes), căruia i s-a adăugat sufixul slav -iva (Conea, 1940).

Aspectul locului este descris și de toponime care evidențiază prezența unei anumite vegetații în apropiere de vatra satului. Mesteacăn5, Silvașu (de la sliva, cu sensul de pruniș), Răchitova, Breazova (cu sensul de mesteacăn), Paroș (loc cu peri), Fizești (de la maghiarul füz - salcie) (Ior-dan, 1963). Prezența unor spații împădurite este evidențiată toponimic de numele satelor Tuștea (de la slavul tusk - loc întunecos) și Ciopeia (de la ciolpan - copac bătrân în rariște) (Densușianu, 1915; Homorodean, 1980). Satul Copaci a fost

GEOGRAPHIA N

APOCENSIS AN

X, nr. 1

/2016

geog

raphia

napo

censis

.acad

-cluj.

ro

64

Theodor Cepraga

înființat în anul 1928 prin fixarea într-un loc fa-vorabil, în așa numitul „Câmpul Mare”, a unor familii venite din comuna Lunca Cernii, din Ținutul Pădurenilor (N. Popa, 2000). Numele satului se poate explica prin împrumutarea to-ponimului de la denumirea unei fântâni aflate în apropiere6.

Nu în ultimul rând, tot în această categorie toponimică sunt incluse denumirile ce amin-tesc de transformările suferite de locuri în urma activităților umane sau de modul de utilizare a spațiului de către locuitori. Subcetate (satul se află la baza Cetății Regale a Hațegului), Vad (loc de trecere a râului), Livadia7 (provine desigur de la livadă), Mălăiești (loc de cultivare a meiului) și Râu de Mori (râu propice pentru instalarea mo-rilor de apă).

Reprezentarea cartografică evidențiază răs-pândirea acestor toponime pe tot cuprinsul Țării Hațegului, fapt ce atestă locuirea depresiunii și exploatarea resurselor acesteia încă din cele mai vechi timpuri [Fig.1]. Se remarcă o zonă de con-centrare a acestor nume de locuri în sud, în apro-pierea punctului în care Râul Mare intră în depre-

siune. Situația este similară și în bazinul Streiu-lui, pe latura estică a Țării Hațegului.

4.2. Toponime asociate cu activitatea de despădurire

Doar trei astfel de nume de locuri sunt pre-zente astăzi în toponimia hațegană [Fig.1]. Satul Boița este atestat în 1447 sub forma possessio Thwkefalwa (töke = butuc, trunchi).Tot în secolul al XV-lea satul se numește Groși (cu sensul de butuci, trunchiuri tăiate) (R. Popa, 1988). Nume-le Boița (boița, boiștea = curătură, loc cu butuci) apare prima dată în 1733 (Suciu, 1967).

Numele satului Bucium-Orlea evocă defrișarea prin apelativul bucium, ce are sensul de butuc rămas la rădăcină, cioată (Homorodean, 1980). Determinativul orlea (cu sensul de sub locul de pază, în maghiară) evidențiază faptul că așezarea este situată chiar la baza pintenului pe care se află Cetatea Regală a Hațegului (R. Popa, 1988).

Din aceeași categorie face parte și satul Po-ieni, apelativul poiană desemnând un loc lipsit de pădure în urma activităților umane (Nicolae și Suditu, 2008).

Figura 1. Toponimele care descriu natura sau aspectul locului și cele asociate cu activitatea de despădurire;cartografie: Th. Cepraga, 2015

GEOGRAPHIA N

APOCENSIS AN

X, nr. 1

/2016

geog

raphia

napo

censis

.acad

-cluj.

ro

65

Toponimia Țării Haţegului. O abordare istorico-geografică

4.3. Toponime cu originea în antroponimeAșezările a căror denumire își are originea în

antroponime formează a doua cea mai numeroa-să categorie toponimică din Țara Hațegului. Deși au fost identificate 15 sate care prezintă aceas-tă particularitate, se pot face anumite distincții între originea antroponimelor. Numele satelor Sântămăria-Orlea și Sânpetru sunt considerate de fapt hagionime deoarece acestea poartă nume de sfinți. Ambele amintesc de hramul lăcașurilor de cult din satele respective. Deși biserica actuală din Sânpetru este închinată Sfântului Mare Mu-cenic Gheorghe, oiconimul păstrează amintirea unei biserici astăzi dispărute (Rusu, 1997).

Antroponimele cu originea în porecle includ satele Zeicani (zaik, având sensul de iepure în slavonă) și Cârnești (probabil de la un personaj poreclit Cârnu), în timp ce denumirile Coroiești și Crăguiș provin de la antroponimul transilvan Șoimu (coroi și kragui însemnând șoim, în ro-mână, respectiv slavonă) (R. Popa, 1988). Nume-le Fărcădinului provine de la o persoană numită Fărcaș sau poate chiar Lupu (farkas, în maghia-ră), asemeni Văii Lupului.

În categoria antroponimelor care s-au trans-mis aproape sigur în formă nealterată intră sate-le Balomir și Pui deși personajele respective nu sunt atestate în documente. Valea Dâljii provine din numele Dâlgu sau Dâljiu, în timp ce Unciuc amintește de un anume Vancea sau Oancea (R. Popa, 1988). Antroponimele formate cu sufixul românesc -ești totalizează trei nume de așezări: Băiești, Totești și Gotești.

Din punct de vedere spațial se observă faptul că antroponimele sunt localizate relativ în centrul depresiunii și în zonele joase care au fost popu-late timpuriu [Fig.2]. Satele din zonele mai înalte și cele din zonele mărginașe au luat ființă ulterior, fie prin roire (Gotești, în secolul al XVII-lea), fie prin relocarea locuitorilor altor sate (Zeicani, prin reorganizarea satelor Poiana lui Achim și Râu Iordan) (N. Popa, 2000; R. Popa, 1988).

4.4. Toponime care desemnează reglemen-tări economico-sociale

În categoria toponimelor care amintesc de re-glementări economico-sociale din trecut sunt cu-prinse șase nume de locuri. Cinci dintre acestea

Figura 2. Distribuția spațială a antroponimelor din Țara Hațegului;cartografie: Th. Cepraga, 2015

GEOGRAPHIA N

APOCENSIS AN

X, nr. 1

/2016

geog

raphia

napo

censis

.acad

-cluj.

ro

66

Theodor Cepraga

au în componența numelui lor cuvintele ohaba sau hobița8, ce desemnează satele libere, scu-tite de impozite și de anumite prestații în Evul Mediu. În realitate aceste sate nu se deosebeau cu mult de restul așezărilor, îndatoririle lor fiind clar menționate. Numele de ohabă în acest caz avea rolul de a exprima mai degrabă stăpânirea și dreptul de întemeiere asupra satului (R. Popa, 1988).

Deși în documentele istorice au fost identifica-te 12 astfel de ohabe în Țara Hațegului, numele s-a păstrat în denumirea satului doar în cazul a

cinci așezări, fiind de asemenea însoțit de un de-terminativ care arată fie satul de care ținea oha-ba respectivă (Hobița-Grădiște, Ohaba-Sibișel, Ohaba-Ponor), fie aspectul locului (Ohaba de sub Piatră). În acest caz toponimia ajută la formarea unei idei privind vârsta așezărilor, fiind cunoscut faptul că ohabele sunt in general sate de roire, înființate ulterior așezărilor matcă. Toponimul Uric poate fi de asemenea inclus în această ca-tegorie deoarece cuvântul de originea maghiară örök înseamnă moștenire ereditară, de veci (R. Popa, 1988).

Perspectiva spațială asupra tuturor ohabelor atestate în Țara Hațegului evidențiază faptul că acestea se regăsesc preponderent în regiunile marginale ale depresiunii, marcând o fază ulte-rioară de populare [Fig.3]. În ceea ce privește ohabele evidențiate toponimic în prezent, aces-tea sunt localizate în zona sudică și sud-vestică a Țării Hațegului. În cazul ohabelor de pe latura sudică a depresiunii, acestea marchează maxima întindere a așezărilor umane stabile către Munții Retezat în cadrul formațiunii politice locale de care au aparținut.

4.5. Toponime atribuite ca urmare a intervenției autorităților

În Țara Hațegului există în prezent un număr de șase așezări ce poartă un nume atribuit pe cale oficială. Prima schimbare a numelui unui sat s-a produs în anul 1923 când Fărcădinul de Jos a fost denumit Berthelot în onoarea generalului francez Henri Mathias Berthelot, șeful misiunii militare franceze în România, în timpul Primului Război Mondial. Acesta a primit din partea sta-tului român castelul din localitate (ce aparținuse baronului Nopcsa) și 70 ha de teren, proprietăți

Figura 3. Ohabele din Țara Hațegului;cartografie: Th. Cepraga, 2015

GEOGRAPHIA N

APOCENSIS AN

X, nr. 1

/2016

geog

raphia

napo

censis

.acad

-cluj.

ro

67

Toponimia Țării Haţegului. O abordare istorico-geografică

donate ulterior Academiei Române (Nicolae și Suditu, 2008). Schimbarea denumirii a condus și la eliminarea determinativului - de Sus a celuilalt Fărcădin.

O altă modificare toponimică survenită înain-tea instaurării regimului comunist a avut loc în 1941. În contextul cercetărilor arheologice și a unui puternic curent naționalist, satul Grădiște (în maghiară várhely, cu sensul de loc unde în trecut a fost o așezare) primește denumirea Sar-mizegetusa, nume ce amintește de orașul roman Sarmizegetusa Ulpia Traiana.

Cele mai importante modificări toponimice pe cale oficială au survenit în urma Decretului nr. 799 din 1964. Acesta a operat modificări în baza unor grile care urmăreau îndepărtarea numelor consi-derate nepotrivite de regimul comunist (Nicolae, 2007). În Țara Hațegului toponimul Găuricea a fost înlocuit cu Livezi, Vaideii de Munte a deve-nit Râu Mic, Mațești a devenit Zăvoi, iar Gureni s-a transformat în Brazi. Aceste modificări au fost motivate de grilele sociale și etice care urmăreau îndepărtarea denumirilor injurioase și a celor care denigrau comunitatea satelor respective. Nu a scăpat nici satul Berthelot, redenumit Unirea ca

urmare a aplicării grilei politice care avea ca scop ștergerea numelor persoanelor ce aduceau amin-te de regimul „burghezo-moșieresc” (Decret nr. 799/1964). Deși majoritatea noilor nume sunt in-spirate din natură, de cele mai multe ori, așa cum este și în cazul Țării Hațegului, acestea nu au ni-cio conexiune cu spațiul înconjurător al așezări respective (Nicolae, 2000).

Ultima modificare pe cale legislativă a unui to-ponim hațegan s-a produs în toamna anului 2000 când pentru prima dată în România s-a organi-zat un referendum pentru schimbarea denumirii unei așezări. Peste 80% dintre locuitorii comunei Unirea au votat pentru schimbarea denumirii în General Berthelot (Nicolae și Suditu, 2008).

Din punct de vedere al răspândirii în Țara Hațegului a numelor de așezări atribuite de autorități nu se poate vorbi de concentrarea lor într-o anumită zonă deoarece schimbările au fost datorate unui factor local [Fig.4]. Consecințele modificărilor toponimiei pe cale legislativă sunt legate de restrângerea varietății toponimiei românești dar și de pierderea unui adevărat patri-moniu cultural care exprima realitățile din orizon-tul local.

Figura 4. Toponimele modificate pe cale oficială și cele care exprimă caracteristica așezării;cartografie:Th. Cepraga, 2015

GEOGRAPHIA N

APOCENSIS AN

X, nr. 1

/2016

geog

raphia

napo

censis

.acad

-cluj.

ro

68

Theodor Cepraga

4.6. Toponime care exprimă caracteristica așezării

Doar patru nume de locuri din Țara Hațegului fac referire directă la caracteristica așezărilor respective [Fig.4]. Din punct de vedere al rolu-lui jucat în istoria medievală și modernă a Țării Hațegului cele mai importante sate din această categorie sunt Sălașu de Sus și Sălașu de Jos. Is-toricul Radu Popa (1988) consideră că este greu de intuit care dintre cele două sate este mai vechi

având în vedere faptul că în documentele isto-rice multă vreme a fost folosită doar denumirea Sălașu, termenul desemnând o așezare cu carac-ter mai puțin stabil.

Satul Reea este menționat pentru prima în do-cumente în forma maghiară gonosz falu, care în traducere nu înseamnă nimic altceva decât sat rău (R. Popa, 1988). Din aceeași categorie face par-te și satul Săcel, a cărui denumire provine de la forma sătucel, desemnând astfel un sat mai mic. Cel mai probabil comparația este făcută în legă-tură cu satul Sânpetru aflat imediat la sud. Topo-nimul Săcel mai este întâlnit în Țara Hațegului și

la Clopotiva, acolo unde partea sudică a satului poartă acest nume (Cepraga, 2014).

4.7. Toponime cu origine necunoscutăUn număr de 12 sate din Țara Hațegului pre-

zintă un nume a cărui înțeles nu a fost încă eluci-dat. Cea mai mare concentrare de astfel de așezări se suprapune peste nucleul central al formațiunii medievale Cnezatului Densușului, în nord-vestul depresiunii [Fig.5].

De-a lungul timpului au fost propuse mai multe variante pentru a explica aceste toponi-me, niciuna nedovedindu-se mulțumitoare până în prezent. Pentru numele satului Ciula s-a pro-pus varianta „bou cu un singur corn” dar și sen-sul de „loc neted” (R. Popa, 1988, p. 91). Ștei poate însemna mal de piatră înțepenit de pământ, dar toponimul poate avea și înțeles etnic (șchei = slav, bulgar) (Iordan, 1963; R. Popa, 1988). Deși pentru Densuș s-a propus varianta din sus, aceasta nu pare verosimilă (Radu, 1913). Dacă pentru denumirea Hațegului nu există nici o explicație, diminutivul acestuia, Hățăgel, ar pu-

Figura 5. Repartiția spațială a toponimelor cu origine necunoscută din Țara Hațegului;cartografie:Th. Cepraga, 2015

GEOGRAPHIA N

APOCENSIS AN

X, nr. 1

/2016

geog

raphia

napo

censis

.acad

-cluj.

ro

69

Toponimia Țării Haţegului. O abordare istorico-geografică

tea proveni de la denumirea medievală a pârâului pe care se află, considerând distanța dintre cele două așezări prea mare pentru o roire din Hațeg. Numele Galați poate avea sensul de negru în sla-vă și de cetate în cumană, în timp ce Nălaț(vad) poate fi un antroponim (R. Popa, 1988). Pentru satele Păclișa, Nucșoara, Șerel și Federi nicio explicație nu a fost propusă până în prezent.

5. ConcluziiStudiile care au avut în prim-plan toponimia

Țării Hațegului au avut fie obiective de natură lingvistică sau etnografică, fie un scop istoric centrat pe romanitatea poporului român. Acest articol se constituie într-o lucrare de sinteza asu-pra oiconimelor (numelor de așezări umane) din spațiul hațegan. Prima problemă adusă în discuție a fost aceea a stabilirii categoriilor toponimi-ce astfel încât să fie evidențiate particularitățile spațiului studiat. Cercetarea istoriei și geografi-ei locului respectiv este cel mai potrivit mod de a răspunde la întrebări cu privire la predomina-rea unei categorii toponimice sau la distribuția spațială a acesteia.

Pentru o avea o înțelegere cât mai bună asupra celor 80 de toponime recunoscute oficial în Țara Hațegului, acestea au fost împărțite în șapte cate-gorii toponimice. Cele mai numeroase toponime (mai mult de o treime) sunt acelea care descriu natura sau aspectul locului pe care s-a dezvoltat așezarea denominată. Acest lucru se datorează faptului că Depresiunea Hațegului a fost intens locuită și exploatată din punct de vedere econo-mic încă din perioada romană. Următoarea cea mai numeroasă categorie de nume de locuri o constituie antroponimele. Acestea evidențiază importanța liderilor locali în înființarea și stăpâ-nirea unor așezări umane.

Se remarcă, de asemenea, toponimele care desemnează reglementări economico-sociale. În Țara Hațegului, acestea sunt prezente mai ales sub denumirea de ohabe sau hobițe. Studiul repartiției spațiale a acestor așezări a relevat si-tuarea lor în zonele marginale ale depresiunii, reprezentând o fază ulterioară în popularea teri-toriului. O particularitate evidentă a toponimi-ei hațegane este dată de existența unui număr

important de așezări pereche. Fie că este vorba despre forme diminutivale (Peștenița, Hățăgel) sau de forme ce au luat naștere cu ajutorul unui determinativ (- de Sus, - de Jos, Mare, Mic) un număr de șapte astfel de perechi există în prezent în toponimia hațegană. Trei perechi de așezări și-au pierdut această caracteristică prin schimbarea numelui (Fărcădin) sau contopirea satelor (Baru, Livadia).

O importanță deosebită este acordată toponi-melor schimbate de autorități pe cale oficială. Au fost analizate atât schimbările din perioada comu-nistă cât și acelea mai puțin cunoscute din prima parte a secolului XX. În urma aplicării grilelor toponimice comuniste, ce urmăreau îndepărtarea numelor considerate nepotrivite, un important patrimoniu cultural imaterial a fost pierdut. În majoritatea cazurilor noile nume nu au nimic de a face cu realitățile locale.

Categoriile toponimice cel mai slab repre-zentate au fost aceea a toponimelor asociate cu activitățile de despădurire, datorită populării tim-purii a spațiului, cât și cea a toponimelor care exprimă caracteristica așezării respective. Nu au fost uitate, de asemenea, numele de locuri pentru care până în prezent nicio explicație nu s-a dove-dit a fi mulțumitoare. În cele din urmă, articolul a dorit să evidențieze importanța toponimelor în înțelegerea unor realități locale, trecute sau pre-zente, alături de apartenența toponimelor la patri-moniul cultural imaterial.

BIBLIOGRAFIE[1] CEPRAGA, TH., (2014), The Dynamics

of Clopotiva Village, A Cartographical Analysis. Cinq Continents, 4(9), 61–73;

[2] CONEA, I., (1928), Între toponimie și geografie, Buletinul Societății Regale Române de Geografie, XLVII, 338–342;

[3] CONEA, I., (1937), Corectări geografice în diploma Ioaniților, Buletinul Societății Regale Române de Geografie, LVI, 246–271;

[4] CONEA, I., (1938), Prin geografia umană la o nouă concepție a geografiei istorice. Buleti-nul Societății Regale Române de Geografie, LVII, 200–219;

[5] CONEA, I. (Ed.), (1940), Clopotiva: un sat din Hațeg (Vol. 1), Institutul de Științe Socia-le al României, București;

GEOGRAPHIA N

APOCENSIS AN

X, nr. 1

/2016

geog

raphia

napo

censis

.acad

-cluj.

ro

70

Theodor Cepraga

[6] CONEA, I., (1963), În ce condiții a apă-rut și ce a însemnat, la origine, numele „Țara Ro-mânească”, Probleme de Geografie, X, 55–67;

[7] CONEA, I., (1968)., Țara Hațegului - geografie, toponimie și istorie, Natura, XX(3), 3–10;

[8] CONEA, I., BADEA, L., și OANCEA, D., (1975), Concluzii istorice în lumina unor to-ponime din Țara Hațegului, în Lucrările simpozi-onului de toponimie, București, Iunie, 1972 (pp. 29–36), Institutul de Geografie, București;

[9] Consiliul de Stat al Republicii Populare Române, Decret nr. 799 din 17 decembrie 1964 privind schimbarea denumirii unor localități, Monitorul Oficial, nr. 20 (1964);

[10] DENSUȘIANU, O., (1915), Graiul din Țara Hațegului, Atelierele Grafice „Socec”, București;

[11] DJUVARA, N., (2007), Thocomerius – Negru Vodă, un voivod de origine cumană la în-ceputurile Țării Românești, Editura Humanitas, București;

[12] geo-spatial.org, Planurile Directoare de Tragere, (http://www.geo-spatial.org/download/planurile-directoare-de-tragere; accesat pe 15.10. 2015);

[13] Historical Maps of the Habsburg Empire, (http://mapire.eu/en/; accesat pe 15.10.2015);

[14] HOMORODEAN, M., (1980), Vechea vatră a Sarmizegetusei în lumina toponimiei, Editura Dacia, Cluj-Napoca;

[15] IORDAN, I., (1963), Toponimia româ-nească, Editura Academiei R.P.R., București;

[16] NICOLAE, I., (2000), Changes of Ro-manian place names during the communist era, în D. LIGHT și D. PHINNEMORE (Ed.), Post-communist Romania: Geographical Perspectives (pp. 1–6), Liverpool Hope Press, Liverpool;

[17] NICOLAE, I., (2007), Romanian To-

ponymy - Orientation landmarks, Review of His-torical Geography and Toponomastics, II(3-4), 35–44;

[18] NICOLAE, I., ȘI SUDITU, B., (2002), Toponimia României, Editura Eurogema Exim, București;

[19] NICOLAE, I., ȘI SUDITU, B., (2008), Toponimie românească și internațională, Editura Meronia, București;

[20] PASCU, ȘT., (1979), Voievodatul Tran-silvaniei (Vol. II), Editura Dacia, Cluj-Napoca;

[21] POPA, N., (1999), Țara Hațegului: potențialul de dezvoltare al așezărilor omenești: studiu de geografie rurală, Editura Brumar, Timișoara;

[22] POPA, N., (2000), Tipuri de așezări în Țara Hațegului, Editura Brumar, Timișoara;

[23] POPA, R., (1988), La începuturile Evu-lui Mediu românesc: Țara Hațegului, Editura Științifică și Enciclopedică, București;

[24] RADU, I., (1913), Istoria vicariatului greco-catolic al Hațegului, Tipografia „Gu-tenberg”, Lugoj;

[25] RUSU, A. A., (1997), Ctitori si biserici din Țara Hațegului până la 1700, Editura Muze-ului Sătmărean, Satu Mare;

[26] SUCIU, C., (1967), Dicționar istoric al localităților din Transilvania (Vol. I–II), Editura Academiei R.S.R., București;

[27] VÂLSAN, G., (1938), Toponimie din punct de vedere geografic. Distribuțiunea în Ro-mânia a trei animale azi dispărute: bour-zimbru-breb, Buletinul Societății Regale Române de Ge-ografie, LVII, 20–34;

[28] VUIA, R., (1926), Țara Hațegului și regi-unea pădurenilor: studiu antropogeografic și etno-grafic, Institutul de Arte Grafice „Ardealul”, Cluj;

2 Din cele 80 de așezări recunoscute oficial astăzi în Țara Hațegului, 28 sunt atestate în a doua jumătate a secolului al XIV-lea și 37 în prima jumătate a secolului următor (N. Popa, 2000). 3 Satul apare pe reprezentarea cartografică habsburgică Spezialkarte, foaia Ruskberg, 1884 cu numele Odaia Criva, de-numire ce marchează posibila transformare a satului într-o așezare temporară pentru o anumită perioadă de timp (http://mapire.eu/en/).4 Satul este format din contopirea a două așezări inițial distincte: Baru Mare și Baru Mic.5 Interesant este faptul că până și în prezent intrarea în sat este străjuită de o pădurice de mesteacăn.6 Fântâna și toponimul respectiv apar pe Planul Director de Tragere, foaia Hațeg 2656, 1940 (http://www.geo-spatial.org/download/planurile-directoare-de-tragere).7 Asemeni satului Baru, Livadia a rezultat din alipirea satelor Livadia de Coastă și Livadia de Câmpie.8 Termenul hobiță provine de la ohabiță, diminutiv de la ohabă.