· Web viewNr. crt. Standard Denumire 1. SR EN 197-1: 2011 Ciment-Partea 1: Compoziţie,...

NORMATIV

PRIVIND PRODUCEREA BETOANELOR UŞOARE, Indicativ C155-2012(Revizuire Normativ C155-89)

CUPRINS 1 DOMENIU DE APLICARE2 REFERINŢE TEHNICE ŞI LEGISLATIVE3 DEFINIŢII, SIMBOLURI ŞI PRESCURTĂRI

3.1 Termeni şi definiţi3.2 Simboluri şi prescurtări

4 CLASIFICARE4.1 Clase de expunere în funcţie de acţiunile datorate mediului înconjurător

4.1.1 Semnificaţia claselor de expunere4.1.2 Clase de expunere pentru beton uşor

4.2 Beton uşor proaspăt4.2.1 Clase de consistenţă4.2.2 Clase în funcţie de dimensiunea maximă a agregatelor

4.3 Beton uşor întărit4.3.1 Clase de rezistenţă la compresiune4.3.2 Clasele de masă volumică pentru beton uşor4.3.3 Clasificarea betonului uşor în funcţie de masa volumică şi rezistenţa la compresiune4.3.4 Clasificarea betonului cu agregate uşoare în funcţie de masa volumică şiconductivitatea termică

5. CERINŢE PENTRU BETON UŞOR ŞI METODE DE VERIFICARE5.1 Cerinţe de bază pentru materiale componente5.2 Cerinţe de bază pentru compoziţia betonului uşor

5.2.1 Generalităţi5.2.2 Alegerea cimentului5.2.3 Utilizarea agregatelor

5.2.3.1 Generalităţi5.2.3.2 Agregate recuperate5.2.3.3 Rezistenţa la reacţia alcalii-silice

5.2.4 Utilizarea apelor reciclate5.2.5 Utilizarea adaosurilor

5.2.5.1 Generalităţi5.2.6 Utilizarea aditivilor5.2.7 Conţinut de cloruri5.2.8 Temperatura betonului uşor

5.3 Cerinţe referitoare la clasele de expunere5.3.1 Generalităţi5.3.2 Valori limită pentru compoziţia betonului5.3.3 Metode de proiectare bazate pe performanţe

5.4 Cerinţe pentru betonul uşor proaspăt5.4.1 Consistenţa5.4.2 Conţinutul de ciment5.4.3 Conţinutul de aer5.4.4 Dimensiunea maximă a agregatelor

5.5 Cerinţe pentru betonul uşor în stare întărită5.5.1 Rezistenţa

5.5.1.1 Generalităţi5.5.1.2 Rezistenţa la compresiune5.5.1.3 Rezistenţa la tracţiune

5.5.2 Masa volumică

2

5.5.3 Rezistenţa la penetrarea apei5.5.4 Reacţia la foc5.5.5 Conductivitatea termică

6 SPECIFICAŢIA BETONULUI UŞOR6.1 Generalităţi6.2 Specificaţia betonului uşor proiectat (cu proprietăţi specificate)

6.2.1 Generalităţi6.2.2 Date de bază6.2.3 Cerinţe suplimentare

6.3 Specificaţia betoanelor uşoare de compoziţie prescrisă6.3.1 Generalităţi6.3.2 Cerinţe de bază6.3.3 Cerinţe suplimentare

7 LIVRAREA BETONULUI UŞOR PROASPĂT7.1 Informaţii de la utilizatorul betonului uşor pentru producător7.2 Informaţii de la producătorul de beton uşor pentru utilizator7.3 Bon de livrare pentru betonul uşor gata de utilizare7.4 Informaţii la livrare pentru betonul de şantier7.5 Consistenţa la livrare

8 CONTROLUL CONFORMITĂŢII ŞI CRITERII DE CONFORMITATE8.1 Generalităţi8.2 Control de conformitate al betonului uşor cu proprietăţi specificate

8.2.1 Control de conformitate al rezistenţei la compresiune8.2.2 Control de conformitate al rezistenţei la tracţiune prin despicare8.2.3 Control de conformitate pentru alte proprietăţi decât rezistenţa

8.2.3.1 Plan de eşantionare şi de încercări8.2.3.2 Criterii de conformitate pentru alte proprietăţi decât rezistenţa

8.3 Controlul conformităţii betonului uşor de compoziţie prescrisă8.4 Acţiuni întreprinse în caz de neconformitate a produsului

9 CONTROLUL PRODUCŢIEI9.1 Generalităţi9.2 Sisteme de control al producţiei9.3 Datele înregistrate şi alte documente9.4 Încercări9.5 Compoziţia betonului uşor şi încercările iniţiale9.6 Personal, echipamente şi instalaţii

9.6.1 Personal9.6.2 Echipamente şi instalaţii

9.6.2.1 Depozitarea materialelor9.6.2.2 Echipamente de dozare9.6.2.3 Malaxoare9.6.2.4 Echipamente de încercare

9.7 Dozarea materialelor componente9.8 Amestecarea betonului uşor9.9 Proceduri de control al producţiei

10 EVALUARE A CONFORMITĂŢII10.1 Generalităţi10.2 Evaluare, supraveghere şi certificare a controlului de producţie

11 NOTAREA BETONULUI CU PROPRIETATI SPECIFICATE12 BETOANE FOARTE UŞOARE

3

12.1 Domeniu de aplicare12.2 Referinţe normative12.3 Definiţii, simboluri şi prescurtări12.4 Clasificare12.5 Cerinţe pentru betonul foarte uşor

12.5.1 Cerinţe de bază pentru materiale componente12.5.2 Cerinţe de bază pentru compoziţia betonului foarte uşor

12.5.2.1 Generalităţi12.5.2.2 Alegerea cimentului12.5.2.3 Utilizarea agregatelor12.5.2.4 Utilizarea apelor reciclate12.5.2.5 Utilizarea adaosurilor12.5.2.6 Utilizarea aditivilor

12.5.3 Cerinţe referitoare la clasele de expunere 12.5.4 Cerinţe pentru betonul foarte uşor proaspăt12.5.5 Cerinţe pentru betonul uşor în stare întărită

12.5.5.1 Rezistenţa12.5.5.2 Masa volumică12.5.5.3 Rezistenţa la penetrarea apei12.5.5.4 Reacţia la foc

12.6 Specificaţia betonului foarte uşor12.7 Livrarea betonului foarte uşor proaspăt12.8 Controlul conformităţii şi criterii de conformitate12.9 Controlul producţiei12.10 Evaluarea conformităţii12.11 Notarea betonului foarte uşor cu proprietăţi specificate

ANEXA IRecomandări pentru limitele compoziţiilor betonului uşorANEXA IIClasificarea mediilor agresive asupra elementelor din beton uşor armat suprateraneANEXA IIIRecomandări generale pentru alegerea cimentului

III.1 GeneralităţiIII.2 Condiţii normaleIII.3 Condiţii speciale

ANEXA IVCompoziţii din beton cu agregate uşoare. Exemplificări

IV.1 Stabilirea compoziţiei betonului cu agregate uşoareIV.1.1 Reguli generaleIV.1.2 Exemplu de stabilire a compoziţiei betonului cu agregate uşoare

IV.2 Compoziţii exemplificative de betoane uşoare. Caracteristici în stare întărităIV.2.1 Betoane uşoare de izolaţie şi rezistenţă

IV.2.1.1 Beton uşor cu argilă expandatăIV.2.2 Betoane uşoare de rezistenţă

IV.2.2.1 Beton uşor cu tuf vulcanicIV.2.2.2 Beton uşor cu scorie bazalticăIV.2.2.3 Beton uşor cu agregate din cărămidă reciclată

IV.2.3 Beton uşor cu perlit expandatIV.2.3.1 Beton uşor cu perlit tip 200GIV.2.3.2 Beton uşor cu perlit tip 90S

4

IV.2.4 Beton foarte uşor cu perlit 200 G şi aditiv antrenor de aer

1 DOMENIU DE APLICARE

(1) Prezentul normativ se aplică pentru producerea betonului uşor cu rol de rezistenţă şi/sau izolaţie, destinat construcţiilor monolite şi prefabricate

(2) Prezentul normativ se aplică pentru: beton uşor realizat într-o fabrică de elemente prefabricate, beton uşor gata de utilizare sau beton uşor preparat pe şantier.

(3) Acest normativ specifică cerinţele pentru:a) materialele componente ale betonului uşor;b) proprietăţile betonului uşor proaspăt şi întărit şi verificările acestor proprietăţi;c) limitările impuse compoziţiei betonului uşor;d) specificaţiile betonului uşor;e) livrarea betonului uşor proaspăt;f) procedurile de control al producţiei;g) criteriile de conformitate şi evaluarea conformităţii betoanelor uşoare.

(4) Prezentul normativ se aplică betoanelor uşoare compactate de asemenea manieră încât cantitatea de aer oclus, alta decât aerul antrenat este neglijabilă.

(5) Acest normativ se aplică şi betoanelor uşoare autocompactante şi betoanelor uşoare cu agregate reciclate (de exemplu, cărămidă reciclată), cu condiţia ca aptitudinea de utilizare a acestor agregate să fie controlată, având în vedere criteriile aplicate agregatelor uşoare.

(6) Pentru calculul elementelor structurale din beton cu agregate uşoare se aplică prevederile din SR EN 1992-1-1: 2004, Secţiunea 11 “Structuri de beton cu agregate uşoare”.

(7) Prezentul normativ nu se aplică pentru:a) lucrări hidrotehnice;b) lucrări de drumuri şi poduri;c) incinte sub presiune (silozuri, rezervoare);d) elemente de construcţie subterane (ziduri, fundaţii, soclurile clădirilor etc.)

aflate sub nivelul stratului de hidroizolaţie orizontală;e) elemente supuse la solicitări repetate.

(8) Cerinţe complementare sau diferite, faţă de cerinţele prezentului normativ, pot să fie date în alte reglementări tehnice / standarde europene specifice, de exemplu:

a) beton uşor utilizând materiale componente neacoperite de articolul 5.1;b) beton uşor cu dimensiunea maximă a agregatului cel mult egală cu 4 mm (mortar);c) tehnologii speciale (de exemplu: beton uşor torcretat);d) beton uşor pre-amestecat şi uscat.

(9) Acest normativ nu se aplică pentru:a) beton uşor precomprimat;b) beton uşor aerat;c) beton uşor spumat;

5

d) beton uşor cu structură deschisă (beton uşor cavernos – poros);e) beton uşor refractar.

(10) Prezentul normativ nu conţine cerinţe referitoare la sănătate şi securitate, pentru protecţia operatorilor în timpul producţiei şi livrării betonului.(11) Prezentul normativ completează prevederile normativului NE012/1. (12) În cuprinsul prezentului normativ sunt respectate prevederile din anexele A, C, E, J, K, L şi O ale normativului NE 012/1. Pentru beton uşor de rezistenţă / izolaţie şi rezistenţă se aplică şi prevederile din anexa B a normativului NE 012/1.

2 REFERINŢE TEHNICE ŞI LEGISLATIVE

(1) Documente tehnice şi legislative sut enumerate după cum urmează . Nr. crt.

Standard Denumire

1. SR EN 197-1: 2011 Ciment-Partea 1: Compoziţie, specificaţii şi criterii de conformitate ale cimenturilor uzuale

2. SR EN 933-1: 2012 Încercări pentru determinarea caracteristicilor geometrice ale agregatelor. Partea 1: Determinarea granulozităţii-Analiza granulometrică prin cernere

3. SR EN 933-1: 2002/ A1: 2006

Încercări pentru determinarea caracteristicilor geometrice ale agregatelor. Partea 1: Determinarea granulozităţii. Analiza granulometrică prin cernere. Amendament

4. SR EN 934-2: 2009 Aditivi pentru beton, mortar şi pastă. Partea 2: Aditivi pentru beton. Definiţii, condiţii, conformitate, marcare şi etichetare

5. SR EN 1008: 2003 Apa de preparare pentru beton.Specificaţii pentru prelevare, încercare şi evaluare a aptitudinii de utilizare a apei, inclusiv a apelor recuperate din procese ale industriei de beton, ca apă de preparare pentru beton

6. SR EN 1097-1: 2011 Încercări pentru determinarea caracteristicilor mecanice şi fizice ale agregatelor. Partea 1: Determinarea rezistenţei la uzură (micro-Deval)

7. SR EN 1097-2: 2010 Încercări pentru determinarea caracteristicilor mecanice şi fizice ale agregatelor. Partea 2: Metode pentru determinarea rezistenţei la sfărâmare

8. SR EN 1097-3: 2002 Încercări pentru determinarea caracteristicilor mecanice şi fizice ale agregatelor. Partea 3: Metode pentru determinarea masei volumice în vrac şi a porozităţii intergranulare

9. SR EN 1097-6: 2002 Încercări pentru determinarea caracteristicilor mecanice şi fizice ale agregatelor. Partea 6: Determinarea masei reale şi a coeficientului de absorbţie a apei

10. SR EN 1097-6: 2002/ A1: 2006

Încercări pentru determinarea caracteristicilor mecanice şi fizice ale agregatelor. Partea 6: Determinarea masei reale şi a coeficientului de absorbţie a apei. Amendament

11. SR EN 1097-6: 2002/ AC: 2003

Încercări pentru determinarea caracteristicilor mecanice şi fizice ale agregatelor. Partea 6: Determinarea masei reale şi a coeficientului de absorbţie a apei

6

12. SR EN 1262: 2004 Agenţi activi de suprafaţă. Determinarea valorii pH-ului soluţiilor sau dispersiilor

13. SR EN 1992-1-1: 2004 Eurocod 2: Proiectarea structurilor de beton. Partea 1-1. Reguli generale şi reguli pentru clădiri

14. SR EN 1992-1-1: 2004/ NB: 2008

Eurocod 2: Proiectarea structurilor de beton. Partea 1-1. Reguli generale şi reguli pentru clădiri. Anexă Naţională

Nr.crt.

Standard Denumire

15 SR EN 1992-1-1: 2004/ AC: 2012

Eurocod 2: Proiectarea structurilor de beton. Partea 1-1. Reguli generale şi reguli pentru clădiri. Erată

16. SR EN 1992-1-1: 2004/ NB: 2008/ A91: 2009

Eurocod 2: Proiectarea structurilor de beton. Partea 1-1. Reguli generale şi reguli pentru clădiri. Anexă Naţională

17 SR EN 12350-1: 2009 Încercare pe beton proaspăt. Partea 1: Eşantionare18. SR EN 12350-2: 2009 Încercare pe beton proaspăt. Partea 2: Încercarea de tasare19. SR EN 12350-3: 2009 Încercare pe beton proaspăt. Partea 3: Încercare Vebe20. SR EN 12350-4: 2009 Încercare pe beton proaspăt. Partea 4: Grad de compactare21. SR EN 12350-5: 2009 Încercare pe beton proaspăt. Partea 5: Încercare cu masa

de răspândire22. SR EN 12350-6: 2009 Încercare pe beton proaspăt. Partea 6: Densitatea23. SR EN 12350-7: 2009 Încercare pe beton proaspăt. Partea 7: Conţinut de aer.

Metode prin presiune24. SR EN 12390-1: 2002 Încercare pe beton întărit. Partea 1: Formă, dimensiuni şi

alte condiţii pentru epruvete şi tipare25. SR EN 12390-1: 2002/AC:

2006Încercare pe beton întărit. Partea 1: Formă, dimensiuni şi alte condiţii pentru epruvete şi tipare

26 SR EN 12390-2: 2009 Încercare pe beton întărit. Partea 2: Pregătirea şi păstrarea epruvetelor pentru încercări de rezistenţă

27. SR EN 12390-3: 2009 Încercare pe beton întărit. Partea 3: Rezistenţa la compresiune a epruvetelor

28. SR EN 12390-3: 2009/AC: 2011

Încercare pe beton întărit. Partea 3: Rezistenţa la compresiune a epruvetelor

29. SR EN 12390-4: 2002 Încercare pe beton întărit. Partea 4: Rezistenţa la compresiune. Caracteristicile maşinilor de încercare

30. SR EN 12390-5: 2009 Încercare pe beton întărit. Partea 5: Rezistenţa la încovoiere a epruvetelor

31. SR EN 12390-6: 2010 Încercare pe beton întărit. Partea 6: Rezistenţa la întindere prin despicare a epruvetelor

32. SR EN 12390-7: 2009 Încercare pe beton întărit. Partea 7: Densitatea betonului întărit

33. SR EN 12390-8: 2009 Încercare pe beton întărit. Partea 8: Adâncimea de pătrundere a apei sub presiune

34. SR EN 12620+A1: 2008 Agregate pentru beton35. SR EN 13055-1: 2003 Agregate uşoare. Partea 1: Agregate uşoare pentru

betoane, mortare şi paste de ciment36. SR EN 13055-1: 2003/

AC: 2004Agregate uşoare. Partea 1: Agregate uşoare pentru betoane, mortare şi paste de ciment. Erată

37. SR EN 13670:2010 Execuţia structurilor de beton. 38. SR EN 13791: 2007 Evaluarea in situ a rezistenţei la compresiune a betonului

7

din structuri şi din elemente prefabricate39. SR EN 13791: 2007/

C91:2007Evaluarea in situ a rezistenţei la compresiune a betonului din structuri şi din elemente prefabricate. Erată

40. SR ISO 4221: 2000 Calitatea aerului. Determinarea concentraţiei masice de dioxid de sulf în aerul înconjurător. Metoda spectrometrică cu thorin

41 STAS 10329-75 Puritatea aerului. Determinarea bioxidului de azot42. STAS 10812-76 Puritatea aerului. Determinarea amoniacului43. STAS 10814-76 Puritatea aerului. Determinarea hidrogenului sulfurat

Nr. crt.

Standard Denumire

44. STAS 10946-77 Puritatea aerului. Determinarea clorului45. STAS 10943-89 Puritatea aerului. Determinarea conţinutului de acid

clorhidric46. STAS 5912-89 Materiale de construcţie omogene.Determinarea

conductivităţii termice47. SR EN 12667:2002 Performanţa termică a materialelor şi produselor de

construcţie. Determinarea rezistenţei termice prin metoda plăcii calde gardate şi prin metoda cu termofluxmetru. Produse cu rezistenţă termică mare şi medie

48. SR 13535:2009 Metodă de încercare pentru conţinutul de aer din betonul proaspăt prin metoda volumetrică

Notă:1. Referinţele datate au fost luate în considerare la data elaborării reglementării tehnice.2. La data utilizării reglementării tehnice se va consulta ultima ediţie a standardelor şi a tuturor modificărilor în vigoare ale acestora.

Nr. crt. Acte legislative Publicaţia1. Ordinul ministrului dezvoltării lucrărilor publice şi

locuinţei nr.577/2008 privind aprobarea Normativului pentru producerea betonului şi executarea lucrărilor din beton, beton armat şi beton precomprimat - Partea 1: Producerea betonului, indicativ NE 012/1-2007.

Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 374 din 16 /05/2008

2. Ordinul ministrului dezvoltării regionale şi turismului nr. 2514/2010 privind aprobarea Normativului pentru producerea betonului şi executarea lucrărilor din beton, beton armat şi beton precomprimat-Partea 2: Executarea lucrărilor din beton, indicativ NE 012/2-2010.

Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 853 din 20 decembrie 2010

3. Ordinul ministrului transporturilor construcţiilor şi turismului/ administraţiei şi internelor nr.1.822/394/2004 pentru aprobarea Regulamentului privind clasificarea si încadrarea produselor pentru construcţii pe baza performanţelor de comportare la foc, cu modificările şi completările ulterioare

Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 90 din 27/01/2005

8

3 DEFINIŢII, SIMBOLURI ŞI PRESCURTĂRI

3.1 Termeni şi definiţii (1) Pentru cerinţele prezentului normativ, se aplică termenii din NE 012/1 şi definiţiile următoare:

(2) beton uşor beton a cărui masă volumică după uscare în etuvă este mai mare decât 800 kg/m3, dar mai mică sau egală cu 2000 kg/m3, produs integral sau parţial cu agregate uşoare, având clasa granulometrică 0/4 mm constituită fie din agregat de masă volumică normală, fie din agregat uşor

(3) beton foarte uşor beton a cărui masă volumică după uscare în etuvă este mai mare decât 400 kg/m3, dar mai mică sau egală cu 800 kg/m3

(4) beton uşor de înaltă rezistenţă beton uşor ce aparţine unei clase de rezistenţă la compresiune superioară clasei LC50/55 (5) agregate uşoare (argilă expandată, tuf, scorie bazaltică, perlit, cărămidă reciclată etc.)agregate cu densitatea particulelor de până la 2000 kg/m3 şi densitatea în vrac până la 1200 kg/m3

(6) agregate uşoare naturale (tuf vulcanic etc.)agregate uşoare de origine minerală, care nu au fost supuse unui alt proces decât cel mecanic

(7) agregate uşoare artificiale (perlit expandat, argilă expandată etc.)agregate uşoare de origine minerală, rezultate în urma unui proces industrial, care include tratament termic, sau alte modificări

(8) agregate uşoare din subproduse industriale (cenuşă de termocentrală etc.)agregate uşoare de origine minerală, obţinute în urma unui proces industrial, care ulterior nu au fost supuse altui proces decât cel mecanic

(9) agregate uşoare obţinute prin reciclare (cărămidă reciclată etc.)agregate uşoare rezultate prin transformarea materialelor organice utilizate anterior în construcţii

(10) piatră ponce agregat uşor natural de origine vulcanică

(11) scorie bazaltică agregat uşor natural de origine vulcanică

(12) diatomită agregat uşor natural de origine vulcanică

(13) tuf agregat uşor natural de origine vulcanică

9

(14) perlit agregat uşor artificial obţinut din rocă vulcanică prin tratament termic

(15) vermiculitagregat uşor artificial obţinut din rocă vulcanică prin tratament termic

(16) argilă expandată, şist argilos expandat, ardezie expandatăagregate uşoare artificiale obţinute fie prin ardere în cuptor rotativ, fie prin sinterizare

(17) cenuşă de termocentrală agregat uşor din subproduse industriale obţinut prin sinterizare

(18) zgură de furnal expandată agregat uşor din subproduse industriale obţinut prin procedee termice(19) masă volumică / densitate reală determinată după uscare în etuvăraport între masa eşantionului uscat în etuvă şi volumul pe care acesta îl ocupă, inclusiv porii închişi şi cei deschişi

(20) masă volumică / densitate absolutăraport între masa eşantionului uscat în etuvă şi volumul pe care acesta îl ocupă în apă, inclusiv porii închişi, dar excluzându-i pe cei deschişi

(21) conductivitate termicămărimea fizică prin care se caracterizează capacitatea unui material de a transmite căldura, atunci când este supus unei diferenţe de temperatură

(22) conductivitate termică de calculvaloarea conductivităţii termice a unui material sau produs de construcţie, în condiţii specifice, care poate fi considerată ca fiind caracteristică pentru performanţa acelui material, atunci când este încorporat într-un element de construcţie

(23) clasă de conductivitate termicăinterval de variaţie a valorii conductivităţii termice, în funcţie de clasa de masă volumică, interval definit prin limita superioară a acestuia

(24) conţinut total în apă apa adăugată, plus apa conţinută în şi la suprafaţa agregatelor, plus apa din aditivi şi adaosuri utilizate sub formă de suspensii şi apa rezultată din adăugare de gheaţă sau din încălzire cu vapori

(25) conţinut de apă eficace diferenţa între cantitatea totală de apă conţinută în betonul proaspăt şi cantitatea de apă ce poate fi absorbită de agregat

(26) consistenţa betonului proaspătgradul de lucrabilitate a betonului determinat conform SR EN 12350-2, sau SR EN 12350-3, sau SR EN 12350-4, sau SR EN 12350-5: 2009

(27) densitatea betonului întărit uscat în etuvă

10

densitatea betonului întărit în condiţiile uscării în etuvă până la masă constantă ale epruvetei şi ale metodei de determinare a volumului său (prin dislocuirea apei - metodă de referinţă; prin calcul folosind măsurările efective; prin calcul, utilizând dimensiunile desemnate - pentru cuburi)

(28) raport apă /ciment raport dintre cantitatea totală de apă şi conţinutul de ciment din betonul proaspăt. În cazul betonului uşor, raportul apă/ciment nu poate constitui un criteriu la stabilirea compoziţiei betonului, întrucât este dificil de stabilit cantitatea de apă absorbită de agregat.

3.2 Simboluri şi prescurtări

(29) Se aplică NE012/1 şi SR EN 1992-1-1:2004.flck.cyl Rezistenţa caracteristică la compresiune a betonului uşor determinată

prin încercarea epruvetelor cilindrice flck.cub Rezistenţa caracteristică la compresiune a betonului uşor determinată

prin încercarea epruvetelor cubice flc.cil Rezistenţa la compresiune a betonului uşor determinata prin încercări

pe epruvete cilindrice flc.cub Rezistenţa la compresiune a betonului uşor determinata prin încercări

pe epruvete cubiceflcm Rezistenţa medie la compresiune a betonului uşorflcm 2 Rezistenţa medie la compresiune a betonului uşor la 2 zileflcm 28 Rezistenţa medie la compresiune a betonului uşor la 28 zileλ 0 Conductivitatea termică la temperatura de referinţăλ Conductivitatea termică de calculγC Coeficient parţial de siguranţă pentru beton

4 CLASIFICARE

4.1 Clase de expunere în funcţie de acţiunile datorate mediului înconjurător (1) Acţiunile datorate mediului înconjurător asupra elementelor şi structurilor din beton uşor, în domeniul de aplicare conform cu capitolul 1 din prezentul normativ, sunt clasificate în clase de expunere.

4.1.1 Semnificaţia claselor de expunere (2) Semnificaţia claselor de expunere pentru betonul uşor respectă definiţiile cuprinse în NE 012/1, în funcţie de mecanismele de degradare ale betonului uşor.

4.1.2 Clase de expunere pentru beton uşor(3) Clasele de expunere pentru elemente şi structuri din beton uşor, considerate în cadrul prezentului normativ, sunt precizate în tabelul 1.

Tabelul 1 – Clase de expunere

Denumirea clasei

Descrierea mediului înconjurător Exemple informative ilustrând alegerea claselor de expunere

1 Nici un risc de coroziune sau atac X0 Beton uşor simplu şi fără piese

metalice înglobate. Toate Ziduri de sprijinBlocuri de zidărie din beton uşor

11

expunerile, cu excepţia cazurilor de îngheţ-dezgheţ şi atac chimic.

Beton uşor de umpluturăBeton foarte uşor de izolaţie

2 Coroziunea datorată carbonatării Când betonul uşor, care conţine armături sau piese metalice înglobate, este expus la aer şi umiditate, expunerea trebuie clasificată în modul următor:

NOTĂ – Condiţiile de umiditate luate în considerare sunt cele din betonul uşor ce acoperă armăturile sau piesele metalice înglobate, dar în numeroase cazuri, această umiditate poate fi considerată că reflectă umiditatea ambiantă. În acest caz, o clasificare fondată pe diferite medii ambiante poate fi acceptabilă. Situaţia nu poate fi aceeaşi dacă există o barieră între betonul uşor şi mediul său înconjurător (beton uşor acoperit cu un material de protecţie). XC1 Uscat Beton uşor sau beton foarte uşor în

interiorul clădirilor unde gradul de umiditate a mediului ambiant este redus (inclusiv bucătăriile, băile şi spălătoriile clădirilor de locuit)

XC3 Umiditate moderată Beton uşor sau beton foarte uşor la exterior, însă la adăpost de intemperii (elemente la care aerul din exterior are acces constant sau des, de exemplu : hale deschise).

3 Atac din îngheţ-dezgheţ cu sau fără agenţi de dezgheţare Când betonul uşor este supus la un atac semnificativ datorat ciclurilor de îngheţ-dezgheţ, atunci când este umed, clasele de expunere sunt următoarele: XF1 Saturaţie moderată cu apă fără

agenţi de dezgheţareSuprafeţe verticale realizate din beton uşor, expuse la ploaie şi la îngheţ

4 Atac chimic NOTĂ -Un studiu special poate fi necesar pentru determinarea clasei de expunere adecvate în medii înconjurătoare, în situaţiile următoare: - conţine alte substanţe chimice agresive decât cele menţionate în anexa II; - apă de ploaie poluată chimic; Denumirea clasei

Descrierea mediului înconjurător Exemple informative ilustrând alegerea claselor de expunere

XA1b Mediu înconjurător cu agresivitate chimică slabă. Conform cu Anexa II.

Beton uşor sau beton foarte uşor la exterior, însă la adăpost de intemperii.

NOTA 1 - Pentru caracterizarea expunerii betonului uşor este necesară în general combinarea mai multor clase de expunere. În tabelul 1a se prezintă exemple de astfel de combinaţii.

(4) Betonul uşor poate fi supus la mai multe acţiuni distructive ale mediului, descrise în tabelul 1. În acest caz, condiţiile de mediu înconjurător la care el este supus trebuie să fie exprimate sub forma de combinaţii de clase de expunere (a se vedea tabelul 1a).

(5) Pentru un element de structură indicat, diferite suprafeţe de beton uşor pot fi supuse la acţiuni diferite ale mediului.

Tabelul 1a - Combinaţii de clase de expunere aplicabile pentru beton uşor

Expunere Combinaţii de clase de expunereDescriere Exemple BNA(1) BA(2)

La interior Interiorul clădirilor cu destinaţie de locuit sau birouri

X0 XC1

12

La exterior Cu îngheţ dar fără contact cu ploaia

Garaje deschise acoperite, pasaje, etc.

XF1 XC3 + XF1

1) Beton uşor nearmat; 2) Beton uşor armat.

4.2 Beton uşor proaspăt

4.2.1 Clase de consistenţă (6) Se respectă prevederile normativului NE 012/1.

NOTĂ - A se vedea şi articolul 5.4.1.

4.2.2 Clase în funcţie de dimensiunea maximă a agregatelor

(7) Când betonul uşor este clasificat după dimensiunea maximă a agregatelor, clasificarea trebuie să se facă plecând de la dimensiunea nominală maximă a agregatului grosier prezent în betonul uşor (Dmax), conform SR EN 13055-1.

NOTĂ - D este dimensiunea sitelor prin care este determinată granulozitatea agregatului conform SR EN 13055-1.

4.3 Beton uşor întărit

4.3.1 Clase de rezistenţă la compresiune(8) Când betonul uşor este clasificat după rezistenţa la compresiune, se aplică tabelul 2. Valoarea flck.cyl este rezistenţa caracteristică la 28 zile, determinată pe cilindri cu diametrul de 150 mm şi înălţimea de 300 mm. Valoarea flck.cub este rezistenţa caracteristică la 28 zile, determinată pe cuburi cu latura de 150 mm.

NOTĂ - În anumite cazuri particulare, este posibil de a utiliza nivele de rezistenţă intermediare în raport cu valorile indicate în tabelul 2, dacă aceasta se permite prin normele de calcul corespunzătoare.

Tabelul 2 – Clase de rezistenţă pentru betoane cu agregate uşoare

(9) Conform prevederilor NE 012/1:

Clase de rezistenţăla compresiune

Rezistenţa caracteristicăminimă pe cilindri

flck.cyl N/mm2

Rezistenţa caracteristicăminimă pe cuburi a)

flck.cub N/mm2

LC8/9 8 9LC12/13 12 13LC16/18 16 18LC20/22 20 22LC25/28 25 28LC30/33 30 33LC35/38 35 38LC40/44 40 44LC45/50 45 50LC50/55 50 55LC55/60 55 60

13

LC60/66 60 66LC70/77 70 77LC80/88 80 88

a) Alte valori pot fi utilizate dacă este stabilită şi documentată cu o precizie suficientă o relaţie cu valorile de referinţă pe cilindri.

4.3.2 Clasele de masă volumică pentru beton uşor

(10) Când betonul uşor este clasificat după masa volumică se aplică tabelul 3.

Tabelul 3 – Clasificarea masei volumice a betonului cu agregate uşoare

Clasele de masă volumică

D0,8 D1,0 D1,2 D1,4 D1,6 D1,8 D2,0

Interval de masă volumică, în kg/m3

> 400 şi ≤ 800

> 800 şi ≤ 1000

>1000 şi ≤ 1200

>1200 şi ≤ 1400

>1400 şi ≤ 1600

>1600 şi ≤ 1800

>1800 şi ≤ 2000

NOTĂ: Masa volumică ρ a betonului uşor poate fi caracterizată prin valori specificate.

4.3.3 Clasificarea betonului uşor în funcţie de masa volumică şi rezistenţa la compresiune

(11) Când betoanele uşoare sunt clasificate după masa volumică şi rezistenţa la compresiune se aplică tabelul 4.

Tabelul 4 – Categorii de betoane cu agregate uşoare

Categoria debeton uşor

Clasa de

rezistenţă

la compresiune

Clasa de masă volumică*

Betoane de izolaţie -LC 8/9

D0,8

Betoane de izolaţie şi rezistenţă

> LC 8/9

< LC16/18

D1,0D1,2D1,4D1,6

Betoane de rezistenţă

≥ LC16/18

D1,8D2,0

NOTĂ: Clasa de masa volumică a betonului uşor este orientativă.

4.3.4 Clasificarea betonului cu agregate uşoare în funcţie de masa volumică şi conductivitatea termică

14

(12) Conductivitatea termică se poate determina experimental conform STAS 5912-89, sau conform SR EN 12667:2002. Se introduc clasele de conductivitate termică CT 24, CT 29, CT 40, CT 55, CT 78 şi CT 105, definite prin limita superioară a intervalului în care variază valoarea conductivităţii termice, în funcţie de clasa de masă volumică.

(13) Conductivitatea termică de calcul (λ) se determină cu relaţia (1)

(1)

unde:

q = densitatea fluxului termic [W/m2]

d = grosimea medie a epruvetei [m]

ΔT = diferenţa de temperatură [°K](14) Când betoanele uşoare se clasifică după clasa de masă volumică şi conductivitatea termică se aplică tabelul 5.

Tabelul 5 – Categorii de beton cu agregate uşoare

Categorii de beton uşor

Clasa de masă

volumică

Conductivitatea termicăλ0/ λ

(W/m°K)

Clasa de conductivitate termică

Betoane de izolaţie D0,8 0,11/0,18......................0,15/0,24 CT 24Betoane de izolaţie şi rezistenţă

D1,0 0,16/0,24……………..0,19/0,29 CT 29D1,2 0,20/0,30……………..0,30/0,40 CT 40D1,4 0,31/0,40……………..0,40/0,55 CT 55D1,6

Betoane de rezistenţă

D1,8 0,41/0,55……………..0,61/0,78 CT 78D2,0 0,62/0,78……………..0,78/1,05 CT 105

(15) Domeniile de utilizare a betonului uşor conform cu clasificarea din tabelul 3 şi tabelul 4 sunt date în tabelul 6.

Tabelul 6 - Domenii de utilizare a betoanelor uşoare

Categoria de beton uşor Domenii de utilizareBeton uşor de rezistenţă Elemente de construcţii executate monolit sau prefabricat,

din beton uşor armat, pentru clădiri civile, industriale, agrozootehnice, pasarele, estacade pentru conducte, grinzi, buiandrugi, centuri, planşee, panouri de pereţi interiori şi exteriori, elemente de acoperiş, etc.

Beton uşor de izolaţie şi rezistenţă

Elemente de închidere din beton simplu sau beton armat, sub formă de blocuri mari de zidărie, înlocuitori de cărămidă, panouri de pereţi pentru clădiri civile, industriale

15

şi agrozootehnice sau corpuri de umplutură pentru planşee realizate din grinzi prefabricate şi suprabetonare monolită.Elemente de parapet, fâşii pentru pereţi despărţitori

Beton uşor de izolaţie Betoane de izolaţie (şape sau tencuieli termoizolante, etc.)

5. CERINŢE PENTRU BETON UŞOR ŞI METODE DE VERIFICARE

5.1 Cerinţe de bază pentru materiale componente

(1) Cerinţele de bază pentru materialele componente ale betonului uşor de clase de densitate cuprinse între D0,8 şi D2,0, şi anume: ciment, agregate uşoare (argilă expandată, tuf, scorie bazaltică, perlit, cărămidă reciclată etc.), agregate de masă volumică normală, apa de amestec, aditivi şi adaosuri I şi II sunt conform prevederilor normativului NE 012/1.

5.2 Cerinţe de bază pentru compoziţia betonului uşor

5.2.1 Generalităţi

(2) Compoziţia betonului uşor şi materialele componente cu proprietăţi specificate sau cu compoziţia prescrisă trebuie să fie alese (a se vedea articolul 6.1 din prezentul normativ) astfel încât să satisfacă cerinţele specificate pentru betonul uşor proaspăt şi întărit, inclusiv masa volumică, consistenţa, rezistenţa, durabilitatea şi protecţia contra coroziunii a pieselor din oţel înglobate, ţinând seama de procedeele de producţie şi tehnologia prin care se intenţionează să se execute lucrările de beton. (3) Când acestea nu sunt precizate în specificaţie, producătorul trebuie să selecţioneze tipurile şi clasele de materiale componente dintre cele a căror aptitudine de utilizare este stabilită pentru condiţiile de mediu specifice.

NOTA 1 - Dacă nu există prescripţii contrare, compoziţia betonului uşor trebuie stabilită astfel încât să se reducă la minimum fenomenele de segregare şi de separare a apei din betonul uşor proaspăt.

NOTA 2 - Înainte de a elabora specificaţia betonului uşor, este necesar să fie luate în consideraţie cerinţele referitoare la transport, la punerea în operă, la compactare, la tratamentul iniţial şi ulterior, conform prevederilor SR EN 13670:2010 şi normativului NE 012-2, precum şi reglementărilor tehnice specifice aplicabile, în vigoare.. Dacă toate aceste cerinţe sunt satisfăcute, diferenţele dintre calitatea betonului uşor din structură şi cea a epruvetelor standardizate de încercat sunt luate în considerare prin coeficientul parţial de siguranţă pentru beton γC.

5.2.2 Alegerea cimentului

(4) Se respectă prevederile din normativul NE 012/1.

NOTĂ - Anexa III (informativă) prezintă recomandări generale pentru alegerea unui anumit tip de ciment.

5.2.3 Utilizarea agregatelor

(5) Zonele de granulozitate recomandate pentru agregatele utilizate la prepararea betonului uşor sunt conform NE 012/1, pentru diferite dimensiuni nominale maxime ale agregatelor: 0/8, 0/16, 0/22, 0/32 şi 0/63 mm.

5.2.3.1 Generalităţi

16

(6) Caracteristicile fizice ale agregatelor uşoare (dimensiunea agregatelor, dimensiunea maximă nominală a agregatului, granulozitatea, forma particulelor, conţinutul de particule fine, absorbţia de apă, conţinutul de apă, rezistenţa la strivire, procentul de particule sparte, rezistenţa de dezintegrare, rezistenţa la îngheţ-dezgheţ), caracteristicile chimice ale agregatelor uşoare (conţinutul de cloruri, sulfuri, contaminările organice, reacţiile alcalii - silice), precum şi caracteristicile agregatului cu masă volumică normală (agregat obişnuit) trebuie să fie selecţionate, conform prevederilor din normativul NE 012/1.

5.2.3.2 Agregate recuperate

(7) Fracţia granulometrică 0-4 mm recuperată din apa de spălare sau din betonul uşor proaspăt poate să fie utilizată ca agregat pentru betonul uşor, cu condiţia să fie în cantitate de maxim 5% din cantitatea totală de agregate.

5.2.3.3 Rezistenţa la reacţia alcalii-silice


5.2.4 Utilizarea apelor reciclate

(9) Apele reciclate provenite din producţia de beton uşor trebuie utilizate în conformitate cu anexa A din SR EN 1008.

5.2.5 Utilizarea adaosurilor


(10) Cantităţile de adaosuri tip I şi tip II, pentru a putea fi utilizate în betonul uşor, trebuie să facă obiectul încercărilor iniţiale (a se vedea NE 012/1).

NOTA 1 - Este necesar să fie luată în considerare influenţa cantităţilor ridicate de adaosuri asupra altor proprietăţi decât rezistenţa (de exemplu, durabilitatea).

(11) Adaosurile de tipul II pot fi luate în consideraţie în compoziţia betonului uşor, cu respectarea conţinutului de ciment, dacă aptitudinea de utilizare a adaosurilor a fost stabilită.

NOTA 2 - Stabilirea aptitudinii de utilizare se face conform prevederilor din NE 012/1.

(12) Utilizarea cenuşilor ca adaosuri în betoane uşoare se face conform normativului NE 012/1.

5.2.6 Utilizarea aditivilor

(13) Cantitatea totală de aditivi utilizaţi nu trebuie sa depăşească dozajul maxim recomandat de producătorul de aditivi, în afară de cazul când s-a stabilit influenţa unui dozaj mai ridicat asupra performanţelor şi durabilităţii betonului uşor.

(14) Aditivii utilizaţi în cantitate inferioară valorii de 2 g/kg ciment nu sunt admişi decât dispersaţi într-o parte din apa de amestec.

17

(15) Dacă cantitatea totala de aditiv lichid (în soluţie) este superioară valorii de 3 l/m3 de beton uşor, conţinutul său de apă trebuie considerat la calculul conţinutului total în apă.

(16) Când sunt utilizaţi mai mulţi aditivi, compatibilitatea lor trebuie verificată atunci când se efectuează încercările iniţiale.

NOTĂ - Betoanele uşoare de consistenţă ≥ S4; V4; C3 sau ≥ F4 trebuie fabricate cu aditivi puternic reducători de apă sau cu superplastifianţi.

(17) Betoanele uşoare trebuie să fie preparate cu aditivi. Condiţiile de utilizare a aditivilor sunt prezentate în tabelul 7.

Tabelul 7 – Condiţii de utilizare a aditivilor

Nr.crt.

Tip beton uşor, tehnologie, turnare Aditiv recomandat Observaţii

1. Betoane uşoare de rezistenta având clasa cuprinsa intre LC8/9 şi LC30/33 inclusiv

Plastifiant După caz : Superplastifiant

2. Betoane uşoare cu permeabilitate redusa

Reducător de apa / plastifiant

După caz : - intens reducător de apa /superplastifiant - impermeabilizator

3. Betoane uşoare executate monolit având clasa ≥ LC35/38

Superplastifiant/ intens reducător de apa

4. Betoane uşoare fluide Superplastifiant

5. Betoane uşoare turnate prin tehnologii speciale

(Plastifiant) superplastifiant + întârzietor de priza

6. Betoane uşoare turnate pe timp călduros

Întârzietor de priza + superplastifiant (Plastifiant)

18

7. Betoane uşoare turnate pe timp friguros, la temperaturi de peste 5°C

Accelerator de priza

8. Betoane uşoare cu rezistenţe mari la termene scurte

Acceleratori de întărire fără cloruri

5.2.7 Conţinut de cloruri


5.2.8 Temperatura betonului uşor

(19) Temperatura betonului uşor proaspăt trebuie sa fie mai mare sau egală cu + 5ºC în momentul livrării.

(20) În general, temperatura betonului uşor proaspăt trebuie să fie mai mică sau egală cu 30ºC în cazul în care nu au fost luate măsuri speciale pentru a se asigura că depăşirea temperaturii peste 30ºC nu va avea consecinţe negative asupra calităţii betonului uşor întărit (de exemplu încercări prealabile prin utilizarea unui aditiv întârzietor).

(21) Punerea în operă a betonului uşor se face numai la temperaturi de peste + 5ºC. În cazul în care dozajul de ciment este mai mic de 240 kg/m3 sau dacă se foloseşte ciment cu căldura de hidratare redusă (de exemplu de clasa 32,5 N), temperatura betonului uşor trebuie să fie mai mare de + 10ºC la locul de punere în operă.

(22) În cazul în care este necesara o altă cerinţă referitoare la temperatura maximă sau minimă pentru betonul uşor proaspăt, aceasta trebuie sa fie specificată, dând de asemenea şi toleranţele. Toate cerinţele de răcire sau de încălzire artificială a betonului uşor trebuie stabilite de comun acord între producător şi beneficiar.

5.3 Cerinţe referitoare la clasele de expunere

5.3.1 Generalităţi

(23) Cerinţele pentru ca betonul uşor să reziste la agresiunile mediului înconjurător, aşa cum sunt definite în Anexa II, sunt date adesea în termeni de valori limită, pentru compoziţia betonului uşor şi proprietăţile stabilite ale betonului uşor (a se vedea articolul 5.3.2 din prezentul normativ); alternativ exigentele pot rezulta din metode de proiectare bazate pe performanţe (a se vedea articolul 5.3.3 din prezentul normativ). Cerinţele trebuie să ţină seama de durata de viaţă prevăzută pentru structură.

5.3.2 Valori limită pentru compoziţia betonului

(24) În absenta standardelor europene pentru încercări directe de performanţă a betonului uşor, din raţiuni de experienţe diferite pe termen lung, metodele specificate ale rezistenţei la agresiunile mediului înconjurător sunt date în prezentul normativ în termeni de proprietăţi stabilite pentru beton şi de valori limită de compoziţie.

(25) Cerinţele pentru fiecare clasă de expunere trebuie specificate în termeni de:

19

a) tipuri şi clase de materiale componente permise; b) conţinut minim de ciment; c) clase minime de rezistenţă la compresiune a betonului uşor;d) conţinut minim de aer din betonul uşor (dacă este cazul).

NOTA 1 - Tabelele I.1, I.2, I.3, I.4, I.5, I.6 (anexa I) prezintă condiţiile compoziţionale, proprietăţile betonului uşor şi utilizarea cimenturilor. Conţinutul maxim admis de particule fine din betonul uşor este prezentat în tabelele I.7 şi I.8 din anexa I.

NOTA 2 - Este necesar ca prevederile valabile pe locul de utilizare a betonului uşor să includă cerinţe pe baza unei durate de viaţă prezumate de minim 50 ani în condiţiile de întreţinere stabilite prin proiect. Pentru durată de viaţă inferioară sau superioară, pot fi necesare valori limită specificate mai severe sau mai puţin severe. În acest caz sau pentru compoziţiile specificate de beton uşor, sau în condiţii speciale în materie de protecţie contra coroziunii, referitor la grosimea betonului ce acoperă armaturile, conform reglementărilor tehnice specifice, aplicabile în vigoare.

(26) Dacă betonul uşor este conform cu valorile limită specificate, se consideră că acesta este capabil să satisfacă cerinţele de durabilitate în raport cu utilizarea avută, cu respecarea următoarelor condiţii:

a) betonul uşor să fie corect pus în operă, compactat şi supus la un tratament, conform prevederilor normativului NE 012-2 precum şi altor reglementări tehnice specifice aplicabile, în vigoare şi standare aplicabile.

b) betonul uşor ce acoperă armatura trebuie să aibă grosimea minimă, conform clasei de expunere în funcţie de acţiunile datorate mediului înconjurător şi din reglementările tehnice specifice aplicabile, în vigoare şi standardelor aplicabile.

5.3.3 Metode de proiectare bazate pe performanţe

(27) Cerinţele referitoare la clasele de expunere pot fi stabilite utilizând metode de proiectare bazate pe performanţă pentru durabilitate şi ele pot fi stabilite în termeni de parametri de performanţă. În normativul NE 012/1 se prezintă indicaţii referitoare la utilizarea unor metode alternative de concepţie funcţie de performanţele pentru durabilitate.

5.4 Cerinţe pentru betonul uşor proaspăt

5.4.1 Consistenţa

(28) Consistenţa betonului uşor trebuie determinată prin încercări conform metodelor precizate în normativul NE 012/1.

(29) Metodele de încercare recomandabile pentru betonul uşor sunt cele precizate în normativul NE 012/1.

(30) Când trebuie determinată consistenţa betonului uşor, această caracteristică se determină în momentul utilizării betonului uşor sau în cazul betonului uşor gata preparat, în momentul livrării.

(31) Dacă betonul uşor este livrat într-un camion malaxor sau cuvă agitatoare, se respectă prevederile pentru beton obişnuit, din normativul NE 012/1.

20

(32) Consistenţa poate fi specificată, prin referinţă la o clasă de consistenţă, conform articolului 4.2.1 din prezentul normativ, sau în cazuri particulare, printr-o valoare specificată. În acest caz, toleranţele sunt date în normativul NE 012/1.

5.4.2 Conţinutul de ciment

(33) Cantitatea de ciment, cantitatea de adaosuri şi cantitatea de apă dozată trebuie înregistrate, fie pe imprimanta înregistratorului de amestecuri, fie în registrul de producţie.

(34) Absorbţia de apă a agregatelor se determină pentru stabilirea conţinutului de apă eficace.

(35) Absorbţia de apă a agregatelor uşoare şi a agregatelor de masă volumică normală din betonul proaspăt este valoarea obţinută după o oră, determinată conform SR EN 1097-6, utilizând valoarea de umiditate a agregatului în stare umedă în locul celei obţinute după uscarea în etuvă.

(36) Când conţinutul minim de ciment este înlocuit cu conţinutul minim de (ciment + adaosuri), metoda trebuie modificată în consecinţă.

(37) Când este necesară determinarea conţinutului de ciment, sau a conţinutului de adaosuri din betonul uşor proaspăt, metodele de încercări şi toleranţele aplicate trebuie să facă obiectul unui acord între elaboratorul de specificaţie şi producător.

5.4.3 Conţinutul de aer

(38) Conţinutul de aer al betonului uşor trebuie determinat conform SR 13535:2009.

5.4.4 Dimensiunea maximă a agregatelor

(39) Dimensiunea nominală maximă a agregatelor se determină conform SR EN 933-1. Dimensiunea maximă a agregatului, cum este definită în SR EN 13055-1 şi în SR EN 12620, nu trebuie sa fie superioară celei specificate.

5.5 Cerinţe pentru betonul uşor în stare întărită

5.5.1 Rezistenţa

5.5.1.1 Generalităţi (40) Pentru determinarea rezistenţei la compresiune a betonului uşor trebuie respectate prevederile din normativul NE 012/1.

5.5.1.2 Rezistenţa la compresiune (41) Rezistenţa la compresiune a betonului uşor este simbolizată flc.cub, când este determinată pe epruvete cubice şi este simbolizată flc.cil când este determinată pe epruvete cilindrice conform SR EN 12390-3.

21

(42) Pentru utilizarea de epruvete de alte dimensiuni şi pentru alegerea încercărilor pe cub sau pe cilindri în vederea evaluării rezistenţei la compresiune, se vor respecta prevederile din normativul NE 012/1.

(43) Dacă nu există prevederi contrarii, rezistenţa la compresiune se determină pe epruvete încercate la 28 zile. Pentru anumite utilizări poate fi necesar a se specifica rezistenţa la compresiune la termene mai scurte sau mai lungi de 28 zile, sau după conservare în condiţii speciale.

(44) Rezistenţa caracteristică a betonului uşor trebuie să fie egală sau superioară rezistenţei la compresiune caracteristice minime, pentru clasa de rezistenţă specificată (tabelul 2).

(45) Când este probabil ca încercările de rezistenţă la compresiune să dea valori nereprezentative, se respectă prevederile din normativul NE 012/1.

NOTĂ - Este indicat ca evaluarea rezistenţei în structuri sau în elemente de structură să se bazeze pe prevederile din SR EN 13791 şi din reglementările tehnice specifice aplicabuile, în vigoare.

5.5.1.3 Rezistenţa la tracţiune (46) Rezistenţa la tracţiune prin încovoiere a betonului uşor se determină conform prevederilor din SR EN 12390-5: 2009.

(47) Rezistenţa la tracţiune prin despicare a betonului uşor se determină conform prevederilor din SR EN 12390-6: 2010.

5.5.2 Masa volumică

(48) Masa volumică/densitatea betonului uşor după uscare în etuvă este determinată conform SR EN 12390-7 şi trebuie să fie cuprinsă între limitele claselor de densitate prescrise (a se vedea tabelul 3 din prezentul normativ). În cazuri particulare, când masa volumică este specificată în termenii de valori prevăzute, se aplică o toleranţă de ± 30 kg/m3.

5.5.3 Rezistenţa la penetrarea apei

(49) În cazul în care trebuie specificată rezistenţa la penetrarea apei, metoda şi criteriile de conformitate trebuie să facă obiectul unui acord între beneficiar şi producător.

5.5.4 Reacţia la foc

(50) Elementele de construcţii din beton, compuse din agregate minerale grele şi uşoare, ciment, aditivi, adaosuri şi alte materiale minerale, conform prevederilor normativului NE 012/1, se consideră că au clasa de reacţie la foc A1 sau A1FL, fără a fi necesară efectuarea unor încercări de comportare la foc, cu respectarea Regulamentului privind clasificarea şi încadrarea produselor pentru construcţii pe baza performanţelor de comportare la foc, aprobat prin Ordinul ministrului transporturilor construcţiilor şi turismului/ administraţiei şi internelor nr.1.822/394/2004 comun M.T.C.T./M.A.I. nr.1822/394/2004, cu modificările şi completările ulterioare.

22

5.5.5 Conductivitatea termică

(51) Pentru betoane uşoare de izolaţie şi /sau rezistenţă, conductivitatea termică se determină conform SR EN 12667:2002 sau conform STAS 5912-89.

6 SPECIFICAŢIA BETONULUI UŞOR

6.1 Generalităţi (1) Se respectă prevederile din normativul NE 012/1. Pentru clasele de expunere a se vedea 4.1 din prezentul normativ.

6.2 Specificaţia betonului uşor proiectat (cu proprietăţi specificate)

6.2.1 Generalităţi (2) Se respectă prevederile din normativul NE 012/1.

6.2.2 Date de bază

(3) Specificaţia pentru betonul uşor trebuie sa cuprindă: a) cerinţe de conformitate cu prezentul normativ; b) clasa de rezistenţă la compresiune; c) clasele de expunere;d) dimensiunea nominală maximă a agregatelor; e) clasa de cloruri conţinute, funcţie de tipul utilizării betonului uşor (beton uşor simplu, beton uşor armat) conform prevederilor normativului NE 012/1;f) clasa de masă volumică; g) masa volumică specificată; h) clasa de conductivitate termică, pentru :

(4) În plus pentru betonul uşor gata de utilizare şi betonul uşor preparat pe şantier: a) clasa de consistenţă, sau în cazuri speciale valoarea specificată a consistenţei.

6.2.3 Cerinţe suplimentare


6.3 Specificaţia betoanelor uşoare de compoziţie prescrisă

6.3.1 Generalităţi (6) Se respectă prevederile din normativul NE 012/1.6.3.2 Cerinţe de bază

(7) Specificaţia trebuie să cuprindă: a) cerinţele de conformitate cu prezentul normativ;b) dozajul de ciment; c) tipul de ciment şi caracteristicile; d) consistenţa, în termeni de clasă sau, în cazuri speciale, ca valori specificate;e) tip, origine, categorie, masa volumică maximă a agregatelor uşoare şi conţinutul maxim în cloruri al agregatelor;

23

f) dimensiunea nominală maximă a agregatelor şi limitele granulometrice;g) tip şi cantitate de aditivi sau adaosuri, dacă este cazul;h) indicaţii privind tipul, originea şi caracteristicile tuturor aditivilor şi adaosurilor;i) masa volumică a betonului uşor;j) conductivitatea termică a betonului uşor.

6.3.3 Cerinţe suplimentare


7 LIVRAREA BETONULUI UŞOR PROASPĂT

7.1 Informaţii de la utilizatorul betonului uşor pentru producător


7.2 Informaţii de la producătorul de beton uşor pentru utilizator


Pentru betoanele cu performanţe specificate la cerere, trebuie furnizate următoarele informaţii: a) tipul şi clasa de rezistenţă a cimentului şi tipul de agregate uşoare;b) tipul de aditivi, tipul şi conţinutul aproximativ de adaosuri, dacă este cazul; c) rezultatele încercărilor efectuate recent pentru acest beton uşor, de exemplu: cele de control al producţiei sau încercări iniţiale;d) evoluţia rezistenţei;e) sursa materialelor componente; f) pentru betonul uşor în care se adaugă aditiv pe şantier: clasa de consistenţă sau consistenţa prevăzută înainte şi după adăugarea aditivului;g) masa volumică.

7.3 Bon de livrare pentru betonul uşor gata de utilizare

(3) Informaţiile care trebuie să fie conţinute pe bonul de livrare pentru fiecare şarjă de beton uşor gata de utilizare sunt conform prevederilor din normativul NE 012/1.

(4) În plus, bonul de livrare trebuie să furnizeze detaliile următoare:

a) pentru betonul uşor cu proprietăţi specificate: i) clasa de masa volumică; ii) clasa de rezistenţă; iii) clasele de expunere (clasele de expunere sau categoriile de beton uşor în conformitate cu tabelul 1 şi anexa I cu indicarea combinaţiilor de clase de expunere); iv) clasa de conţinut de cloruri; v) clasa de consistenţă sau valoarea specificată; vi) valorile limită de compoziţie a betonului uşor, când sunt specificate (inclusiv conţinutul de apă al agregatelor);

24

vii) tipul şi clasa de rezistenţă a cimentului, când sunt specificate; viii) tipul aditivilor şi adaosurilor, dacă sunt specificate; ix) proprietăţile speciale, dacă au fost cerute; x) dimensiunea nominală maximă a agregatelor uşoare.

b) pentru betonul uşor având compoziţia prescrisăi) detalii referitoare la compoziţie, de exemplu tipul de agregat uşor utilizat, dozajul de ciment şi dacă este cerut, tipul de aditivi;ii) consistenţa în termen de clasă sau de valoare specificată în funcţie de specificaţii;iii) dimensiunea nominală maximă a agregatului.

7.4 Informaţii la livrare pentru betonul de şantier

(5) Se respectă prevederile 7.3 din prezentul normativ.

7.5 Consistenţa la livrare


8 CONTROLUL CONFORMITĂŢII ŞI CRITERII DE CONFORMITATE

8.1 Generalităţi


8.2 Control de conformitate al betonului uşor cu proprietăţi specificate

8.2.1 Control de conformitate al rezistenţei la compresiune


8.2.2 Control de conformitate al rezistenţei la tracţiune prin despicare


8.2.3 Control de conformitate pentru alte proprietăţi decât rezistenţa

8.2.3.1 Plan de eşantionare şi de încercări

(4) Selecţionarea, prelevarea, eşantionarea, numărul minim de probe şi metodele de încercare trebuie să fie conform cu prevederile din normativul NE 012/1.

(5) Pentru evaluarea conformităţii betonului uşor, raportul apă / ciment din normativul NE 012/1 nu este considerat ca şi criteriu de conformitate.

8.2.3.2 Criterii de conformitate pentru alte proprietăţi decât rezistenţa

(6) Pentru masa volumică şi alte caracteristici ale betonului uşor decât rezistenţa (dozajul de ciment, conţinutul de aer antrenat în betonul proaspăt, conţinutul de cloruri din beton,

25

consistenţa), se respectă prevederile din normativul NE 012/1, privind: metoda de încercare, numărul minim de determinări, numărul de acceptare şi abaterea maximă admisă.

(7) Pentru conductivitatea termică, numărul minim de probe respectă prevederile privind controlul de conformitate al rezistenţei la compresiune (a se vedea 8.2.1 din prezentul normativ). Metodele de condiţionare şi încercare pentru determinarea conductivităţii sunt conform SR EN 12667:2002 şi STAS 5912-89. Dimensiunile epruvetelor sunt dictate de tipul echipamentului pentru determinarea conductivităţii termice.

8.3 Controlul conformităţii betonului uşor de compoziţie prescrisă

(8) Se respectă prevederile din normativul NE 012/1, cu menţiunea că pentru evaluarea conformităţii betonului uşor de compoziţie prescrisă, se poate utiliza raportul apă eficace / ciment, întrucât raportul apă / ciment nu este considerat ca şi criteriu de conformitate.

8.4 Acţiuni întreprinse în caz de neconformitate a produsului


9 CONTROLUL PRODUCŢIEI

9.1 Generalităţi


9.2 Sisteme de control al producţiei


9.3 Datele înregistrate şi alte documente (3) Toate datele referitoare la controlul producţiei trebuie sa fie înregistrate, a se vedea tabelul 8. Datele referitoare la control în producţie trebuie păstrate timp de minimum trei ani, dacă nu există obligaţii care să impună o perioadă mai lungă.

Tabelul 8 – Datele înregistrate şi alte documente dacă este cazulObiect Datele înregistrate şi alte documente Cerinţe specificate Caiet de sarcini la contract sau rezumatul cerinţelorCiment, agregate, aditivi, adaosuri Numele furnizorilor şi surseleÎncercări asupra apei de amestec (nu se cer pentru apa potabila)

Data şi locul prelevării Rezultatul încercărilor

Încercări asupra materialelor componente

Data şi rezultatele încercărilor

Compoziţia betonului uşor Descrierea betonului uşorÎnregistrarea maselor componenţilor pentru un amestec sau pentru o şarjă (de exemplu dozajul de ciment) Conţinutul de cloruri Codul de membru al familiei

Tabelul 8 (continuare)Încercări pe beton uşor în stare Data şi locul prelevării probei

26

proaspătă Destinaţia în lucrare, dacă este cunoscută Consistenţa (metoda utilizată şi rezultatele) Densitatea, când este specificată Temperatura betonului, când este specificată Conţinutul de aer, când este specificat Volumul de beton din amestecul sau din şarja testată Numărul şi codul epruvetelor pentru încercări

Încercări pe beton uşor în stare întărită

Data încercării Codul şi vârsta epruvetelor Rezultatul încercărilor de masă volumică, rezistenţă şi conductivitate Observaţii speciale (de exemplu profilul de rupere neobişnuit al epruvetelor)

Evaluarea conformităţii Conformitate/neconformitate cu specificaţiileSuplimentar pentru betonul uşor gata de utilizare

Numele cumpărătorului Identificarea şantierului, de exemplu locul de construcţie Numărul şi data bonului de livrare, corespunzător încercărilor Bonul de livrare

Suplimentar pentru elementele prefabricate

Date suplimentare sau diferite pot să fie cerute de standardul specific de produs

9.4 Încercări


9.5 Compoziţia betonului uşor şi încercările iniţiale


9.6 Personal, echipamente şi instalaţii

9.6.1 Personal


9.6.2 Echipamente şi instalaţii

9.6.2.1 Depozitarea materialelor


9.6.2.2 Echipamente de dozare


27

9.6.2.3 Malaxoare (9) Se respectă prevederile din normativul NE 012/1.

9.6.2.4 Echipamente de încercare (10) Se respectă prevederile din normativul NE 012/1.

9.7 Dozarea materialelor componente


9.8 Amestecarea betonului uşor

(12) La introducerea în malaxor, agregatele trebuie să aibă o umiditate corespunzătoare absorbţiei la o oră. Nu se vor utiliza agregate complet uscate, întrucât pot genera atât modificări reologice importante ale betonului uşor proaspăt, cât şi dificultăţi la punerea în operă.

(13) În malaxor se introduc agregatele şi 50% din cantitatea de apă eficace, stabilită pentru amestecul respectiv. După o malaxare de aproximativ un minut, se introduc cimentul şi adaosurile de parte fină şi se malaxează din nou, adăugând restul cantităţii de apă.

(14) Perioada între amestecarea iniţială şi sfârşitul amestecării finale (de exemplu amestecarea într-un camion malaxor) trebuie prelungită până ce absorbţia de apă de către agregat şi evacuarea cvasi completă a aerului inclus în agregatele uşoare nu mai are nici o acţiune cu impact negativ asupra proprietăţilor betonului întărit

(15) Se respectă prevederile din normativul NE 012/1 privind utilizarea aditivilor .

(16) Obţinerea unor valori ale densităţii aparente în limita a ± 30 kg/m3, faţă de densitatea aparentă a betonului proaspăt confirmă realizarea corectă a compoziţiei.

9.9 Proceduri de control al producţiei

(17) Pentru tipul şi frecvenţa inspecţiilor şi încercărilor asupra materialelor componente ale betonului uşor, ca şi pentru controlul staţiilor, echipamentelor de producţie şi mijloacelor de transport se respectă prevederile din normativul NE 012/1.

(18) Caracteristicile betonului uşor cu proprietăţi specificate trebuie să fie verificate în raport cu cerinţele specificate în tabelul 9 din prezentul normativ.

(19) Compoziţia betonului uşor, precum şi consistenta şi temperatura sa, dacă sunt specificate, trebuie să fie controlate în raport cu cerinţele din tabelul 9 (rândurile de la 2 la 4, rândurile 6 şi 7 şi rândurile de la 9 la 13).

(20) Controlul trebuie să includă producţia, transportul până la locul de descărcare şi livrarea.

(21) Pentru anumite betoane uşoare, pot fi necesare condiţii suplimentare pentru controlul producţiei.

28

(22) Dacă contractul între producător şi beneficiar defineşte cerinţe speciale pentru betonul uşor, controlul producţiei trebuie să includă acţiuni corespunzătoare suplimentare faţă de cele menţionate în normativul NE 012/1 şi în tabelul 9 din prezentul normativ. (23) Acţiunile prevăzute în normativul NE 012/1 şi în tabelul 9 din prezentul normativ pot să fie adaptate la condiţiile specifice pe locul de producţie şi să fie înlocuite prin altele care asigură un nivel echivalent de control al producţiei.

Tabelul 9 – Controlul procedurilor de producţie şi al caracteristicilor betonului uşor

Nr.crt.

Caracteristica Inspecţia/ încercarea

Scop Frecvenţa minimă

1. Proprietăţile betonului uşor cu proprietăţi specificate

Încercări iniţiale (conform cu NE 012/1)

Pentru a demonstra că proprietăţile specificate sunt obţinute prin formula propusă cu marjă adecvata

Înainte de a utiliza o nouă compoziţie de beton uşor

2. Umiditatea nisipului

Sistem de măsurare continuă, încercări de uscare sau echivalente

Determinarea masei agregatelor şi cantităţii de apă de adăugat

Zilnic pentru o verificare discontinuă. Frecvenţa este impusă şi de condiţiile locale şi atmosferice.

3. Umiditatea agregatului grosier

Încercări de uscare sau echivalente

Determinarea cantităţii de agregate şi apei ce trebuie adăugată

În funcţie de condiţiile locale şi atmosferice.

4. Conţinutul de apă al betonului uşorproaspăt

Verificarea cantităţii de apă de amestec adăugată

Obţinerea de date pentru conţinutul total de apă

Fiecare amestec.

5. Conţinutul de cloruri al betonului uşor

Determinare iniţială prin calcul

Asigurarea că nu este depăşit conţinutul maxim de cloruri

La încercările iniţiale. În cazul creşterii conţinutului de cloruri al materialelor componente

6. Consistenţa Examen vizual Comparare cu un beton cu aspect normal

Fiecare amestec.

7. Încercări de consistenţă în conformitate cu : SR EN 12350-2 /SR EN 12350-3 /SR EN 12350-4 /

Evaluarea lucrabilităţii.

Când consistenţa este specificată, conform NE 012/1 pentru rezistenţa la compresiune.La încercările privind

29

Nr.crt.

Caracteristica Inspecţia/ încercarea

Scop Frecvenţa minimă

SR EN 12350-5 conţinutul de aer.În caz de dubiu după examenul vizual.

Tabelul 9 (continuare)8. Masa

volumică a betonului uşorproaspăt

Determinarea masei volumice în conformitate cu SR EN 12350-6

Pentru betonul uşor, pentru supervizarea amestecurilor şi controlul densităţii

Zilnic

9. Conţinutul de ciment al betonului uşorproaspăt

Notarea cantităţii de ciment utilizata

Verificarea conţinutului de ciment

Fiecare amestec

10. Conţinutul de adaosuri în betonul uşorproaspăt

Notarea cantităţii de adaosuria

Verificarea conţinutului de adaosuri

Fiecare amestec

11. Conţinutul de aditivi în betonul uşorproaspăt

Verificarea masei sau a volumului de aditiv adăugata

Verificarea conţinutului de aditiv

Fiecare amestec

12. Conţinutul de aer oclus al betonului uşorproaspăt dacă este specificat

Încercare în conformitate cu SR 13535:2009

Evaluare a obţinerii conţinutului specificat de aer oclus

Primele amestecuri sau şarje din fiecare producţie zilnica, până la stabilizarea valorilor.

13.Temperatura betonului uşorproaspăt

Măsurarea temperaturii

Evaluarea obţinerii temperaturii minime de 50C sau a valorii specificate

Fiecare amestec sau şarjă când temperatura este aproape de limita inferioară, respectiv superioară.

14. Masa volumică a betonului uşor în stare întărită

Încercare în conformitate cu SR EN 12390-7b

Pentru evaluarea obţinerii masei volumice specificate

Aceeaşi frecvenţă ca pentru controlul de conformitate al rezistenţei la compresiune (NE 012/1)

15. Rezistenţa la compresiune pe epruvete confecţionate în tipare

Încercare în conformitate cu SR EN 12390-7b

Pentru evaluarea obţinerii rezistenţei specificate

Când rezistenta la compresiune a betonului uşor este specificată, cu aceeaşi frecvenţă ca şi pentru controlul de conformitate (NE

30

8. Masa volumică a betonului uşorproaspăt

Determinarea masei volumice în conformitate cu SR EN 12350-6

Pentru betonul uşor, pentru supervizarea amestecurilor şi controlul densităţii

Zilnic

012/1)

Tabelul 9 (continuare)16. Conductivitatea

betonului uşor în stare întărită

Încercare în conformitate cu SR EN 12667:2002

Pentru evaluarea obţinerii conductivităţii specificate

Când conductivitatea termică a betonului uşor este specificată, aceeaşi frecvenţă ca pentru controlul de conformitate al rezistenţei la compresiune (NE 012/1).

a Când nu este utilizat echipamentul de înregistrare şi când toleranţele de cântărire pentru amestecuri sau şarje sunt depăşite, cantităţile cântărite se înregistrează în registrul de producţie

b Pot de asemenea să fie încercate în condiţii de saturare, dacă este stabilită o relaţie sigură cu densitatea după uscare în etuvă.

10 EVALUARE A CONFORMITĂŢII

10.1 Generalităţi


10.2 Evaluare, supraveghere şi certificare a controlului de producţie


11 NOTAREA BETONULUI CU PROPRIETATI SPECIFICATE

(1) Dacă caracteristicile esenţiale ale betonului uşor proiectat trebuie furnizate într-o formă prescurtată, trebuie utilizate următoarele:

- referinţa la prezentul normativ;

- masa volumică: specificarea clasei simbolizate în tabelul 3 sau valoarea specificată, de exemplu D 1,8 conform normativul NE 012/1;

31

- clasa de rezistenţă la compresiune: clasa de rezistenţă aşa cum este definită în tabelul 2, de exemplu LC25/28;

- clasa de conductivitate termică, de exemplu CT78

- clasa de expunere (combinare de clase de expunere), conform tabelelor 1 şi 1a din prezentul normativ, precum şi cu respectarea prevederilor din normativul NE 012/1;

- conţinutul maxim de cloruri: clasa definită în normativul NE 012/1, de exemplu Cl 0,20;

- consistenţa: prin clase aşa cum este definită în 4.2.1 sau valoarea specificată.

- dimensiunea maximă nominală a agregatului; valoarea Dmax aşa cum este definită în 4.2.2; de exemplu Dmax 22.

Exemplu de notare:

Beton uşor D1,8 LC16/18 CT 78 XC1 (RO) Cl 0,20 S1 Dmax 16, conform C 155

12 BETOANE FOARTE UŞOARE

12.1 Domeniu de aplicare

(1) Betoanele foarte uşoare se pot utiliza la realizarea de elemente fără cerinţe de rezistenţe mecanice: betoane de izolaţie sau plăci pentru straturi termoizolante fără rol decorativ, etc. Betoanele foarte uşoare nu se pot expune mediului fără a fi protejate corespunzător.

(2) Betoanele foarte uşoare nu fac obiectul prevederilor normativului NE 012/1 şi nu fac obiectul prevederilor standardului SR EN 1992-1-1: 2004, privind proiectarea structurilor de beton.

12.2 Referinţe normative(3) A se vedea 2. din prezentul normativ.

12.3 Definiţii, simboluri şi prescurtări(4) A se vedea 3. din prezentul normativ.

12.4 Clasificare

(5) Betoanele foarte uşoare se încadrează în clasa de densitate D0,8 şi au rezistenţa la compresiune inferioară clasei LC8/9 conform normativului NE 012/1. Betoanele foarte uşoare au clasa de conductivitate termică CT 24 (a se vedea 4.3.4 din prezentul normativ).

(6) Clasele de expunere permise pentru betoanele foarte uşoare sunt X0, XC1, XC3 şi XA1b (a se vedea 4.1 din prezentul normativ).

32

12.5 Cerinţe pentru betonul foarte uşor

12.5.1 Cerinţe de bază pentru materiale componente

(7) A se vedea 5.1. din prezentul normativ.

12.5.2 Cerinţe de bază pentru compoziţia betonului foarte uşor


(8) Betoanele foarte uşoare se realizează din: ciment, agregate uşoare (perlit, etc), apă de amestec, aditivi (după caz: antrenori de aer, plastifianţi, superplastifianţi, întârzietori de priză, acceleratori de priza) şi după caz, adaosuri de tip I (pigmenţi etc) sau adaosuri de tip II (cenuşă de termocentrală, silice ultrafină etc).

(9) Cerinţele de bază pentru materialele componente ale betonului foarte uşor sunt conform prevederilor normativului NE 012/1.12.5.2.2 Alegerea cimentului

(10) Pentru betonul foarte uşor se aplică prevederile din Anexa I a prezentului normativ, tabelele I.3, I.4, I.5 şi I.6 pentru beton simplu, considerate în funcţie de clasa de expunere pentru betonul foarte uşor (a se vedea 12.1).

(11) De asemenea, la alegerea tipului de ciment se va ţine seama prevederile din Anexa III, tabelul III.1 din prezentul normativ. Pentru turnare pe timp călduros a se vedea Anexa III, tabelul III.3 din prezentul normativ.

12.5.2.3 Utilizarea agregatelor(12) Se recomandă ca dimensiunea nominală maximă a agregatelor utilizate la prepararea betonului foarte uşor să fie 8 mm.

12.5.2.4 Utilizarea apelor reciclate(13) A se vedea 5.2.4 din prezentul normativ.

12.5.2.5 Utilizarea adaosurilor(14) A se vedea 5.2.5 din prezentul normativ.

12.5.2.6 Utilizarea aditivilor(15) Condiţiile de utilizare a aditivilor la betoane foarte uşoare sunt prezentate în tabelul 10.

Tabelul 10 – Condiţii de utilizare a aditivilor la beton foarte uşorNr.crt.

Tip beton uşor, tehnologie, turnare Aditiv recomandat

1 Betoane foarte uşoare fluide Superplastifiant

2 Betoane foarte uşoare turnate prin tehnologii speciale

(Plastifiant) superplastifiant + întârzietor de priza

3 Betoane foarte uşoare turnate pe timp călduros

Întârzietor de priza + superplastifiant (Plastifiant)

4 Betoane foarte uşoare turnate pe timp Accelerator de priza

33

friguros, la temperaturi de peste 5°C

12.5.3 Cerinţe referitoare la clasele de expunere

(16) Cerinţele pentru beton foarte uşor corespunzătoare fiecărei clase de expunere trebuie specificate în termeni de:

a) tipuri şi clase de materiale componente permise; b) conţinut minim de ciment; c) conţinut minim de aer din betonul foarte uşor (dacă este cazul)

(17) Caracteristicile fizice (dimensiunea agregatelor, granulozitatea, forma particulelor, conţinutul de particule fine, absorbţia de apă şi conţinutul de apă) şi chimice (conţinutul de cloruri, sulfuri, contaminările organice, reacţiile alcalii - silice) ale agregatelor uşoare utilizate la realizarea betonului foarte uşor, trebuie să fie selecţionate, ţinând seama de: tehnologia de executare a lucrării, utilizarea finală şi cerinţele de mediu înconjurător la care va fi supus betonul uşor.

(18) Cerinţele de bază pentru compoziţia betonului foarte uşor se aleg, după caz, conform prevederilor prezentului normativ (a se vedea 5.2).12.5.4 Cerinţe pentru betonul foarte uşor proaspăt

(19) A se vedea 5.4 din prezentul normativ.

12.5.5 Cerinţe pentru betonul uşor în stare întărită

12.5.5.1 Rezistenţa

(20) A se vedea 5.5.1 şi 12.4 din prezentul normativ.

12.5.5.2 Masa volumică

(21) A se vedea 5.5.2 şi 12.4 din prezentul normativ.

12.5.5.3 Rezistenţa la penetrarea apei

(22) A se vedea 5.5.3 din prezentul normativ.

12.5.5.4 Reacţia la foc

(23) A se vedea 5.5.4 din prezentul normativ.

12.6 Specificaţia betonului foarte uşor

(24) A se vedea 6. din prezentul normativ.

12.7 Livrarea betonului foarte uşor proaspăt


12.8 Controlul conformităţii şi criterii de conformitate

34


12.9 Controlul producţiei


12.10 Evaluarea conformităţii


12.11 Notarea betonului foarte uşor cu proprietăţi specificate


ANEXA I

(normativă)

Recomandări pentru limitele compoziţiilor betonului uşor

(1) Această anexă furnizează recomandări pentru alegerea valorilor limita ale compoziţiei şi proprietăţilor betonului uşor, în funcţie de clasa de expunere conform 5.3.2.

(2) Tabelele I.1 şi I.2 prezintă valorile limită ale compoziţiei şi proprietăţilor betonului uşor, în funcţie de clasa de expunere bazate pe ipoteza unei durate de viaţă şi întreţinere a structurii prevăzute de 50 ani. Valorile din tabelele I.1 şi I.2 corespund diferitelor tipuri de cimenturi şi agregatelor ale căror dimensiuni maxime sunt cuprinse între 20 şi 32 mm.

(3) În tabelele I.3, I.4, I.5 şi I.6 pentru diferite clase, combinaţii de clase de expunere, se prezintă domeniile şi exemple de utilizare a unor tipuri de cimenturi fabricate conform SR EN 197-1:2011 şi alte standarde aplicabile.

(4) Tabelele I.7 şi I.8 furnizează conţinutul maxim admis de parţi fine în betonul uşor preparat cu diferite dimensiuni ale granulelor de agregat.

(5) Clasele de rezistenţă minime au fost determinate plecând de la relaţiile existente între raportul apă eficace/ciment şi clasa de rezistenţă a betonului uşor, fabricat cu ciment aparţinând clasei de rezistenţă 32,5.

Tabelul I.1 Valorile limită recomandate pentru compoziţia şi proprietăţile betonului pentru clasele de expunere X0, XC1 şi XC3

35

Clasele de expunereNici un risc de coroziune sau atac chimic

Coroziune indusă prin carbonatare

X0a) XC1 XC3Clasa minimă derezistenţă

LC8/9 LC16/18 LC20/22

Dozaj minim de ciment (kg/m3)

- 260 280

Tabelul I.2Valorile limită recomandate pentru compoziţia şi proprietăţile betonului uşor pentru clasele de expunere XF1 şi XA1b

Clasele de expunereAtac îngheţ-dezghet Atac chimic

XF1 XA1bClasa minimă de

rezistenţăLC25/28 LC25/28

Dozaj minim de ciment (kg/m3)

300 300

Altecondiţii --

Agregate rezistente la îngheţ-dezghet conform SR EN 13055-1 şi SR EN 12620

-

36

Tabelul I.3 - Domenii de utilizare pentru cimenturi conform standardelor SR EN 197-1:2011, şi NE 012/1Tip ciment Clasele de expunere

Nici un risc de coroziune sau atac chimic

Coroziune indusă prin carbonatare Atac îngheţ-dezghet Atac chimic

X0 XC1 XC3 XF1 XA1bb

CEM I X X X X XI A 52,5c X X X X X

CEM II A /B S X X X X XA /B V X X X X X

A LL X X X X XB X X 0 0 0A L X X X 0 XB X X 0 0 0

A

M

Se utilizează în conformitate cu prevederiletabelelor I.4 şi I.6

B Se utilizează în conformitate cu prevederiletabelelor I.4 şi I.6

CEM III A X X X X XX Se poate aplica. 0 Nu se aplică. *) Ciment alb a) Prezentul tabel prezintă domeniile de utilizare a unor cimenturi fabricate în conformitate cu SR EN 197-1:2011 şi standardele aplicabile. Condiţiile de utilizare a cimenturilor sunt formulate în NE 012/1.b) Când prezenţa de SO4

2- conduce la o clasă de expunere XA1b, este esenţial să fie utilizat un ciment rezistent la sulfaţi. Dacă cimentul este clasificat după rezistenţa la sulfaţi, trebuie utilizate cimenturi cu o rezistenţă moderată sau ridicată la sulfaţi pentru clasa de

expunere XA1b.

37

Tabelul I.4 - Domenii de utilizare pentru cimenturi de tip II M conform standardelor cu SR EN 197-1:2011 şi NE 012/1

Tip cimentClasele de expunere

Nici un risc de coroziune sau atac chimic

Coroziune indusă prin carbonatare Atac îngheţ-dezgheţ Atac chimic

X0 XC1 XC3 XF1 XA1ba

CEM II M

A

S-D; S-TS-LL; D-T

D-LL; T-LLX X X X X

S-P; S-V; D-PD-V; P-V; P-T

P-LL; V-T; V-LLX X X X X

BS-D; S-T; D-T X X X X XS-P; D-P; P-T X X X X X

S-V; D-V; P-V; V-T X X X X XS-LL; D-LL; P-LL; V-LL; T-LL X X 0 0 0

X Se poate aplica. 0 Nu se aplică.

a) Când prezenţa de SO42- conduce la o clasă de expunere XA1b, este esenţial să fie utilizat un ciment rezistent la sulfaţi. Dacă cimentul este clasificat

după rezistenţa la sulfaţi, trebuie utilizate cimenturi cu rezistenţa moderată sau ridicată la sulfaţi pentru clasa de expunere XA1b.

38

Tabelul I.5 – Exemple de utilizare a unor tipuri de cimenturi pentru diferite combinaţii de clase de expunere

Component / Construcţie

Clase de expunere relevante

pentru proiectare

CEM I I A 52,5c

CEM II CEM IIISTD

A-LL

VA-L1

P/Q

B-LLB-L

A-MB-M A

Beton simplu (nearmat) X0 X X X X X Se utilizează în

conformitate cu

prevederile NE 012/1.

XElemente protejate împotriva

îngheţului (în interior) XC1; XC3 X X X X X2 X

Elemente exterioare XC1; XC3; XF1 X X X X 0 X

Atac chimic XA1b X X X X 0 XX Se poate aplica. 0 Nu se aplică. 1) Nu se utilizează pentru clasele de expunere XF1.2) Nu se utilizează pentru clasele de expunere XC3.

39

Tabelul I.6 – Exemple privind utilizarea cimenturilor de tip CEM II-M (funcţie de componenţa principalilor constituenţi),fabricate în conformitate cu standardul SR EN 197-1:2011

Component / Construcţie

Clase de expunere relevante

pentru proiectare

CEM-II M

AS-D; S-T;

S-LL; D-T;D-LL; T-LL

A

S-P; S-V;D-P; D-V;P-V; P-T;

P-LL; V-T;V-LL

B S-V; D-V;P-V; V-T B

S-LL; D-LL;P-LL; V-LL;

T-LL

B S-D; S-T; D-T B S-P; D-P;

P-TBeton uşor şi beton foarte uşor,

simplu (nearmat) X0 X X X X

Elemente din beton uşor şi din beton foarte uşor, protejate

împotriva îngheţului (în interior)XC1; XC3 X X X X1

Elemente exterioare din beton uşor şi din beton foarte uşor

XC1; XC3; XF1 X X X 0

Atac chimic XA1b X X X 0X Se poate aplica. 0 Nu se aplică. 1) Nu se utilizează pentru clasa de expunere XC3.

40

Tabelul I.7 - Conţinutul maxim admis de părţi fine în betonul uşor preparat cu agregate având dimensiunea granulelor de la 16 mm pana la 63 mm pentru betoane uşoare de

clasa LC ≤50/55

Dozaj ciment (kg/m3) Conţinut maxim în părţi fine (kg/m3)<0,125 mm

≤300 400300 ... 400 dozaj de ciment +100

≥400 500

Tabelul I.8 - Conţinutul maxim admis de părţi fine în betonul uşor preparat cu agregate având dimensiunea granulelor de la 16 mm pana la 63 mm pentru betoane uşoare de

clasa LC>50/55

Dozaj ciment (kg/m3) Conţinut maxim în părţi fine (kg/m3)<0,125 mm

≤400 500400 ... 450 dozaj de ciment +100450 ... 500 550

≥500 600

41

ANEXA II(normativă)

Clasificarea mediilor agresive asupra elementelor din beton uşor armat supraterane

(1) Mediul agresiv atmosferic luat în considerare în prezentul normativ este de clasă XA 1b - mediu cu agresivitate foarte slabă.

(2) Agenţii agresivi pot fi în stare: - gazoasă (gaze agresive de diferite feluri, ceaţa provenită din condensul vaporilor ce apar în urma variaţiei umidităţii sau datorită caracteristicilor de exploatare a instalaţiilor tehnologice); - solidă (săruri, cenuşi, praf, pământ etc.)

(3) Clasa de agresivitate a mediilor cu agenţi agresivi în stare gazoasă se stabileşte în funcţie de umiditatea relativă a aerului, de temperatura mediului şi de caracteristica gazelor agresive, conform tabelului II.1.

Tabelul II.1 – Determinarea clasei de agresivitate a mediilor cu agenţi agresivi în stare gazoasă funcţie de umiditatea relativă a aerului, de temperatura mediului şi de caracteristica gazelor agresive

Clasa de agresivitate a mediului

Umiditatea relativă a aerului, %

Temperatura mediului, 0C

Caracteristica gazelor agresive (tabelul II.2)

XA 1b 61 …75 max.50 fără gaze agresive ≤ 60 max.50 gaze agresive din grupa A

(4) La stabilirea clasei de agresivitate a mediului în stare gazoasa se vor avea în vedere următoarele:

a) La temperaturi ale mediului cuprinse între 500C si 800C, clasa de agresivitate din tabelul II.1 se măreşte cu o clasă. b) În cazul în care pe suprafaţa elementelor de construcţii este posibilă formarea condensului, agresivitatea se măreşte cu o clasă, dacă mediul conţine gaze agresive. c) În cazul prezenţei mai multor gaze agresive din grupe diferite, clasa de agresivitate se stabileşte pentru gazul cel mai agresiv. Încadrarea gazelor agresive în grupa A specificată în tabelul II.1 se face conform tabelului II.2. Tabelul II.2 - Încadrarea gazelor agresive Grupa de concentratie a gazelor agresive

Denumirea gazului agresiv

Formula chimica Concentratia gazelor agresive, mg/m3 aer

Grupa A Bioxid de sulf Hidrogen sulfurat Acid fluorhidric Clor Acid clorhidric Oxizi de azot Amoniac

SO2 H2S HF Cl2 HCl NO, NO2 NH3

< 0,10 < 0,01 < 0,02 < 0,05 < 0,05 < 0,05 < 0,10

42

(5) Observaţie : Determinarea concentraţiei se face pentru : a) bioxid de sulf, conform SR ISO 4221; b) hidrogen sulfurat, conform STAS 10814; c) acid fluorhidric, conform reglementărilor tehnice specifice; d) clor gazos, conform STAS 10946; e) acid clorhidric, conform STAS 10943; f) oxizi de azot, conform STAS 10329; g) amoniac, conform STAS 10812 .

(6) Clasa de agresivitate a mediilor cu agenţi agresivi în stare solidă se stabileşte în funcţie de umiditatea relativă a aerului şi caracteristica solidului, conform tabelului II.3, în interiorul construcţiilor si tabelul II.4 în aer liber. Caracteristica solidului se ia conform tabelului II.5.

Tabelul II.3 - Determinarea clasei de agresivitate a mediilor atmosferice cu agenţi agresivi în stare solidă în interiorul construcţiilor, funcţie de umiditatea relativă a aerului şi de caracteristica solidului



Caracteristica solidului (1)

XA 1b 61 … 75 slab solubil ≤ 60 uşor solubil-puţin higroscopic

Tabelul II.4 - Determinarea clasei de agresivitate a mediilor cu agenţi agresivi în stare solidă în aer liber, funcţie de umiditatea relativă a aerului şi de caracteristica solidului



Caracteristica solidului (1)

XA 1b ≤ 60 slab solubil

Tabelul II.5 – Caracteristica solidului

Denumirea agentului agresiv în stare solidă (1) Caracteristica solidului Praf de siliciu Carbonat de calciu Carbonat de bariu Carbonat de plumb Oxid de fier Hidroxid de fier Oxid de aluminiu Hidroxid de aluminiu

slab solubil

43

Tabelul II.5 (continuare)Clorura de sodiu Clorura de potasiu Clorura de amoniu*) Sulfat de sodiu*) Sulfat de potasiu*) Sulfat de amoniu*) Sulfat de calciu*) Azotat de sodiu*) Azotat de potasiu*) Azotat de bariu Azotat de plumb Azotat de magneziu Cromat/bicromat de sodiu*) Cromat/bicromat de potasiu*) Cromat/bicromat de amoniu*) Carbonat de sodiu Carbonat de potasiu Hidroxid de calciu Hidroxid de magneziu Hidroxid de bariu

uşor solubil - puţin higroscopic

Fluorura de calciu Clorura de calciu Fluorura de magneziu Fluorura de aluminiu Fluorura de zinc Fluorura de fier Sulfat de magneziu*) Sulfat de mangan Sulfat de zinc Sulfat de fier*) Azotat de amoniu*) Fosfaţi primari Fosfat secundar de sodiu Hidroxid de sodiu*) Hidroxid de potasiu*)

uşor solubil - higroscopic

(1) Solidele notate cu asterisc sunt cu agresivitate ridicată faţă de betonul uşor.

44

Anexa III(informativă)

Recomandări generale pentru alegerea cimentului

III.1 Generalităţi(1) Această anexă prezintă recomandări privind alegerea tipurilor de cimenturi funcţie de temperatura la punerea în operă a betonului uşor. Alegerea cimenturilor funcţie de o anumită aplicaţie şi mediu de expunere se face având în vedere recomandările prezentate în anexa I (normativă).

(2) Această anexă completează articolul 5.2.2 al acestui normativ în ceea ce priveşte alegerea tipului de ciment, luând în consideraţie execuţia lucrării şi dimensiunile elementelor. Cimentul se alege având în vedere condiţiile de execuţie (lucrări executate în condiţii normale, lucrări executate pe timp friguros, călduros, turnări de elemente masive).

(3) Tabelul III.1 prezintă anumite caracteristici ale unor cimenturi fabricate în România, în conformitate cu SR EN 197-1:2011 şi standardele naţionale, cu indicarea unor aptitudini de utilizare şi a unor domenii în care utilizarea este contraindicată.

Tabelul III.1 – Caracteristici ale unor tipuri de cimenturi din România Tip ciment Sensibilitatea

la frig Degajare de căldură

Utilizare* Preferenţială

Contraindicaţii Observaţii particulare

CEM I 52,5R Insensibil Ridicată Structuri monolite şi prefabricate Betonare pe timp friguros.

mortare, sape Destinat în special elementelor prefabricate.

Pe timp călduros trebuie luate masuri speciale.

CEM I 42,5 R Insensibil Ridicată Structuri monolite şi prefabricate Betonare pe timp friguros.

mortare, sape

I A 52,5c Insensibil Ridicată Elemente prefabricate.

Destinat în special structurilor prefabricate

CEM II A–S 32,5 N sau R

Puţin sensibil Redusă Beton uşor, beton foarte uşor, beton uşor armat.

CEM II A–S 42,5 N sau R

Puţin sensibil Medie Beton uşor, beton foarte uşor, beton uşor armat.

H II A S Puţin sensibil Redusă

* În conformitate cu tabelele I.1, I.2, I.3, I.4, I.5, I.6 din Anexa I.

45

Tabelele III.2 şi III.3 prezintă în completare recomandări generale privind alegerea tipului de ciment funcţie de condiţiile climatice la punerea în operă.

III.2 Condiţii normale

(4) Când temperatura la punerea în operă, înainte de decofrare şi/sau la punerea în serviciu se încadrează în intervalul de la 50C până la 250C, betonul uşor nu este destinat să fie în contact cu agenţi agresivi (sulfaţi, săruri de dezgheţare etc.) şi elementele din beton uşor au dimensiuni normale, cimenturile se pot utiliza conform tabelului III.2, în funcţie de atingerea rezistenţei la 28 zile.

Tabelul III.2 - Indicarea tipului de ciment funcţie de atingerea rezistentei la 28 zile

Clasa de rezistenţă

CEM I CEM II A CEM II B CEM III A

32,5 N sau R Viteza medie de atingere a rezistenţei la 28 zile (beton uşor de clasa pana la LC25/28)

Viteza medie de atingere a rezistenţei la 28 zile (beton uşor de clasa până la LC25/28)

Viteza medie de atingere a rezistenţei la 28 zile (beton uşor de clasa până la LC25/28)

42,5 N sau R Viteza mare de atingere a rezistenţei la 28 zile (beton uşor de clasa de peste LC25/28)

Viteza mare de atingere a rezistenţei la 28 zile (beton uşor de clasa peste LC25/28)

Viteza mare de atingere a rezistenţei la 28 zile (beton uşor de clasa peste LC25/28)

52,5 N sau R Viteza foarte mare de atingere a rezistenţei la 28 zile

III.3 Condiţii speciale Tabelul III.3. -Recomandări de utilizare a cimenturilor pentru turnarea betonului pe timp călduros

Clasa de rezistenţă

CEM I CEM II A CEM II B CEM III A

32,5 N sau R Recomandabil Foarte recomandabil1)

Foarte recomandabil1)

42,5 N sau R Puţin recomandabil

Recomandabil Recomandabil

52,5 N sau R Puţin recomandabil

1) A se vedea SR EN 13670:2010 si NE 012/2.

46

ANEXA IV

(informativă)

Compoziţii din beton cu agregate uşoare. Exemplificări

IV.1 Stabilirea compoziţiei betonului cu agregate uşoare

IV.1.1 Reguli generale

(1) În cazul betoanelor cu agregate uşoare, raportul A/C ridică probleme datorită incertitudinii în calcularea întregii cantităţi de apă care intră în cadrul amestecului.

(2) Stabilirea compoziţiei betonului uşor se face pe bază de încercări preliminare.

(3) La încercările preliminare se au în vedere: densitatea aparentă şi consistenţa betonului proaspăt, tipul de ciment ce urmează a fi utilizat, granulozitatea fiecărui sort de agregat şi proporţiile dintre sorturi, pentru a se încadra în zonele de granulozitate (NE 012/1).

(4) La stabilirea compoziţiei betonului uşor, principalele caracteristici luate în considerare pentru agregate sunt: densitatea aparentă a granulelor, absorbţia de apă după o oră de imersie în apă a agregatelor uşoare, umiditatea pentru toate clasele granulometrice de agregate şi volumul de aer oclus, care se apreciază orientativ la 20 dm3/m3 de beton.

(5) Proporţiile componentelor betonului uşor se calculează considerând volumele absolute ale acestora.

(6) Pentru betonul uşor realizat cu agregate uşoare cu granulozitate continuă şi nisip de masă volumică normală (nisip obişnuit), se parcurg următoarele secvenţe:

a) se stabileşte consistenţa betonului, în funcţie de tipul aplicaţiei şi tehnologia de punere în operă a betonului uşor.

b) se stabileşte diametrul nominal maxim al granulelor de agregat.c) se estimează apa eficace şi volumul de aer.d) se estimează dozajul de ciment.e) se estimează dozajul de agregate uşoare.f) se estimează dozajul de nisip obişnuit

IV.1.2 Exemplu de stabilire a compoziţiei betonului cu agregate uşoare(7) Relaţia de bază pentru calculul compoziţiei este:

1 m3 de beton = Vciment + Vagregate + Vapă eficace + Vaer

unde Vciment, Vagregate, Vapă eficace şi Vaer reprezintă volumele absolute ale componenţilor (ciment,

agregate, apă eficace, respectiv aer oclus).

(8) După stabilirea proporţiilor volumice ale componentelor (pornind de la Vapă eficace =

200 dm3/m3 beton şi Vaer = 20 dm3/m3 beton, respectiv de la un dozaj de ciment acoperitor

pentru clasa de rezistenţă proiectată), se stabileşte proporţia dintre clasele granulometrice ale

agregatelor utilizate.47

(9) În final, dozajele materialelor componente se calculează pe baza masei volumice

absolute (determinată sau cunoscută) aferente fiecărui component.

(10) Apa absorbită se dozează corespunzător cu rezultatele experimentale privind

absorbţia de apă a agregatelor uşoare, înregistrată după o oră de imersie în apă.

(11) Se prezintă exemplificativ proiectarea compoziţiei de beton cu tuf vulcanic.

Tabelul IV.1

Componente Volum, Proporţii, Volum,Masa

volumicăDozaje

componenţi(dm3) (%) (dm3) absolută (kg/m3

(kg/ dm3) beton)Ciment II/A- M (S-LL) 32,5R 110 110 3 330,00Nisip 0/4 40 268 2,65 710,20Tuf vulcanic 4/8 20 134 1,45 194,30Tuf vulcanic 8/16 40 268 1,37 367,16Total agregate 670 1271,66Apă eficace 200 200 1 196,70Aditiv plastifiant* 1 3,30Apă absorbită** 10 56,15Total apă 256,15Aer 20 20Total 1000 1000 1857,81

* raportat la cantitatea de ciment (%)** absorbţia de apă la 60 minute la tuf vulcanic (%)

IV.2 Compoziţii exemplificative de betoane uşoare. Caracteristici în stare întărită

IV.2.1 Betoane uşoare de izolaţie şi rezistenţă

IV.2.1.1 Beton uşor cu argilă expandată

(12) Încadrare conform rezultatelor încercărilor iniţiale, conform NE 012/1: a) Clasa de masă volumică: D1,6b) Clasa de rezistenţă la compresiune: LC8/9c) Clasa de conductivitate termică: CT 55 d) Clasa de consistenţă: S1e) Dmax: 16 mm.

Tabelul IV.2.148

Componente Referenţial Reţeta, kg / m3 betonCiment II/A-V 42,5R SR EN 197-1:2011 375,00Nisip 0/4 SR EN 12620+A1: 2008 736,70Argilă expandată 4/8 SR EN 13055-1: 2003 76,45Argilă expandată 8/16 SR EN 13055-1: 2003 145,39Apă eficace SR EN 1008: 2003 160,25Aditiv plastifiant SR EN 934-2: 2009 3,75

IV.2.2 Betoane uşoare de rezistenţă

IV.2.2.1 Beton uşor cu tuf vulcanic

(13) Încadrare conform rezultatelor încercărilor iniţiale, conform NE 012/1: a) Clasa de masă volumică: D1,8b) Clasa de rezistenţă la compresiune: LC12/13c) Clasa de conductivitate termică: CT 105d) Clasa de consistenţă: S2e) Dmax: 16 mm.

Tabelul IV.2.2Componente Referenţial Reţeta, kg / m3 beton

Ciment II/A- M (S-LL) 32,5R SR EN 197-1: 2011 330,00Nisip 0/4 SR EN 12620+A1: 2008 710,20Tuf vulcanic 4/8 SR EN 13055-1: 2003 194,30Tuf vulcanic 8/16 SR EN 13055-1: 2003 367,16Apă eficace SR EN 1008: 2003 196,70Aditiv plastifiant SR EN 934-2: 2009 3,30

IV.2.2.2 Beton uşor cu scorie bazaltică

(14) Încadrare conform rezultatelor încercărilor iniţiale, conform NE 012/1: a) Clasa de masă volumică: D2,0b) Clasa de rezistenţă la compresiune: LC30/33c) Clasa de conductivitate termică: CT 105d) Clasa de consistenţă: S1e) Dmax: 16 mm.


Ciment II/A- V 42,5R SR EN 197-1: 2011 375,00Nisip 0/4 SR EN 12620+A1: 2008 704,90Scorie bazaltică 4/8 SR EN 13055-1: 2003 221,45Scorie bazaltică 8/16 SR EN 13055-1: 2003 409,64Apă eficace SR EN 1008: 2003 127,07Aditiv plastifiant SR EN 934-2: 2009 3,75

IV.2.2.3 Beton uşor cu agregate din cărămidă reciclată

49

(15) Încadrare conform rezultatelor încercărilor iniţiale, conform NE 012/1: a) Clasa de masă volumică: D2,0b) Clasa de rezistenţă la compresiune: LC25/28c) Clasa de conductivitate termică: CT 105 d) Clasa de consistenţă: S1e) Dmax: 16 mm.


Ciment II/A- V 42,5R SR EN 197-1: 2011 330,00Nisip 0/4 SR EN 12620+A1: 2008 544,58Cărămidă reciclată 2/4 SR EN 13055-1: 2003 78,09Cărămidă reciclată 4/8 SR EN 13055-1: 2003 156,18Cărămidă reciclată 8/16 SR EN 13055-1: 2003 324,42Apă eficace SR EN 1008: 2003 181,70Aditiv plastifiant SR EN 934-2: 2009 3,30

IV.2.3 Beton uşor cu perlit expandat

IV.2.3.1 Beton uşor cu perlit tip 200G

NOTĂ- Perlitul tip 200G are masa volumică egală cu 200 kg/m3 şi este declarat grosier (G) pe treapta de sortare a instalaţiei de fabricaţie

(16) Încadrare conform rezultatelor încercărilor iniţiale, conform normativului NE 012/1: a) Clasa de masă volumică: D1,4.b) Clasa de rezistenţă la compresiune: LC8/9.c) Clasa de conductivitate termică: CT 55. d) Clasa de consistenţă: S 4.e) Dmax: 4 mm.


Ciment II/A- M (S-LL) 32,5R SR EN 197-1: 2011 300,00Nisip 0/4 SR EN 12620+A1: 2008 365,70Perlit expandat 200G SR EN 13055-1: 2003 93,29Apă eficace SR EN 1008: 2003 177,84Aditiv plastifiant SR EN 934-2: 2009 3,00

IV.2.3.2 Beton uşor cu perlit tip 90S

NOTĂ- Perlitul tip 90S are masa volumică egală cu 90 kg/m3 şi este recomandat pentru realizarea şapelor (S).

Încadrare conform rezultatelor încercărilor iniţiale, conform normativului NE 012/1: a) Clasa de masă volumică: D1,2.b) Clasa de rezistenţă la compresiune: <LC8/9.

50

c) Clasa de conductivitate termică: CT 40. d) Clasa de consistenţă: S1.e) Dmax: 4 mm.


Ciment II/A- M (S-LL) 32,5R SR EN 197-1: 2011 300,00Nisip 0/4 SR EN 12620+A1: 2008 360,40Perlit expandat 90S Grosier SR EN 13055-1: 2003 91,94Apă eficace SR EN 1008: 2003 220,60Aditiv plastifiant SR EN 934-2: 2009 3,00

IV.2.4 Beton foarte uşor cu perlit 200 G şi aditiv antrenor de aer

(17) Încadrare conform rezultatelor încercărilor iniţiale, conform normativului NE 012/1: a) Clasa de masă volumică: D0,8b) Clasa de rezistenţă la compresiune: <LC8/9c) Clasa de conductivitate termică: CT 24 d) Clasa de consistenţă: S4e) Dmax: 4 mm.

Tabelul IV 2.7

Componente Referenţial Reţeta, kg / m3 Ciment II/A- M (S-LL) 32,5R

SR EN 197-1: 2011300,00

Perlit expandat 200G SR EN 13055-1: 2003 123,37Apă eficace SR EN 1008: 2003 131Aditiv plastifiant SR EN 934-2: 2009 3,00Aditiv antrenor de aer SR EN 934-2: 2009 1,0

51

· Web viewNr. crt. Standard Denumire 1. SR EN 197-1: 2011 Ciment-Partea 1: Compoziţie,...

Documents

Transcript of · Web viewNr. crt. Standard Denumire 1. SR EN 197-1: 2011 Ciment-Partea 1: Compoziţie,...