S-a nãscut în cetatea Sighi?oara din Voievodatul Transilvaniei, fiind fiul lui Vlad Dracul ?i al unei nobile transilvãnene.A fost cãsãtorit de trei ori: întâi cu o nobilã din Transilvania - Cnaejna Bathory, apoi cu Jusztina Szilagyi ?i apoi cu Ilona Nelipic[1], veri?oarã a lui Matei Corvin.A avut cinci copii, patru bãie?i ?i o fatã: Radu ?i Vlad din prima cãsãtorie, Mihail ?i Mihnea cel Rãu din a doua ?i Zaleska din a treia cãsãtorie.[1]În timpul domniei sale, ?ara Româneascã ?i-a ob?inut temporar independen?a fa?ã de Imperiul Otoman. Vlad ?epe? a devenit vestit prin severitatea sa ?i pentru cã obi?nuia sã î?i tragã inamicii în ?eapã. Din cauza conflictelor cu negustorii bra?oveni, ace?tia l-au caracterizat, propagandistic, ca pe un principe cu metode de o cruzime demonicã.În 1453, resturile Imperiului Bizantin sunt cucerite de otomani, care ob?ineau astfel controlul asupra Constantinopolului (actualul Istanbul) ?i amenin?au Europa. Imperiul Otoman ajunge sã stãpâneascã mare parte din Balcani (teritoriile statelor actuale Serbia, par?ial Ungaria, par?ial România, Bulgaria, Albania ?i Grecia), extinderea spre occident oprindu-se la por?ile Vienei, al cãrei asediu e?ueazã. În acest context istoric, Vlad ?epe? a luptat pentru a-?i apãra domnia ?i ?ara, folosind împotriva inamicilor metodele de disuasiune specifice epocii, din care fãceau parte ?i execu?iile ?i supliciile cu caracter exemplar ?i de intimidare.Originea supranumelui �Dracula� ?i a poreclei �?epe?�Tatãl sãu, Vlad Dracul, fusese primit în Ordinul Dragonului. Ordinul - care poate fi comparat cu cel al Cavalerilor de Malta sau cu cel al Cavalerilor Teutoni - era o societate militaro-religioasã, ale cãrei baze fuseserã puse în 1387 de Sigismund de Luxemburg, rege al Ungariei (mai târziu împãrat al Sfântului Imperiu Roman) ?i de cea de-a doua so?ie a sa, Barbara Cillei.Simbolul Ordinului era un dragon, iar scopul era apãrarea cre?tinismului ?i cruciada contra turcilor otomani. Datoritã apartenen?ei sale la Ordinul Dragonului, tatãl lui Vlad ?epe? era supranumit Dracul. La rândul sãu, Vlad va fi înnobilat în numãrul membrilor Ordinului Dragonului în 1431 la Nürnberg de cãtre Sigismund de Luxemburg. La scurt timp însã, în 1436, numele lui va fi ?ters de pe lista cavalerilor deoarece în anul 1432, la numai un an de la înnobilare, contrar statutului cre?tin al Ordinului care avea ca scop protejarea cre?tinãtã?ii de pãgâni, în spe?ã de amenin?area otomanã, Vlad al II-lea Dracul i-a condus personal pe turcii care au asediat ?i incendiat Cetatea Severinului, fiind uci?i to?i cavalerii teutoni din cetate, care luptau împotriva pericolului otoman. Tot în 1432 în fruntea acelora?i turci, folosindu-se prin viclenie de titlul de cavaler al Ordinului, Vlad al II-lea Dracul ordonã deschiderea por?ilor Cetã?ii Caransebe?ului care, ascultând porunca, va fi incendiatã ?i jefuitã de aceia?i turci condu?i de Vlad al II-lea Dracul, jaf ?i pustiire care se va întinde în întregul sud al Transilvaniei, turcii retrãgându-se cu prãzi ?i robi nenumãra?i la sud de Dunãre.Porecla ?epe? i s-a atribuit de pe urma execu?iilor frecvente prin tragere în ?eapã pe care le ordona. Chiar turcii îl denumeau Kazikli Bey, (Prin?ul ?epe?). Acest nume a fost men?ionat pentru prima oarã într-o cronicã valahã din 1550 ?i s-a pãstrat în istoria românilor.În iarna anului 1436, Vlad Dracul a devenit domn al ?ãrii Române?ti ?i s-a stabilit la Curtea domneascã din Târgovi?te. Vlad Drãculea ?i-a urmat tatãl ?i a trãit acolo ?ase ani. În 1442, din motive politice, el ?i fratele sãu mai tânãr, Radu cel Frumos, au fost ceru?i ca ostatici de cãtre sultanul Murad al II-lea; Vlad al III-lea a fost ostatic pânã în 1448, iar fratele sãu pânã în 1462. Aceastã perioadã de captivitate a jucat un rol imant în formarea ?i ascensiunea la putere a lui Vlad. Turcii l-au eliberat, în 1447, dupã moartea tatãlui sãu - asasinat la comanda lui Vladislav al II-lea, rival la tronul ?ãrii Române?ti. Tot atunci, Vlad a aflat ?i de moartea fratelui sãu mai mare, Mircea, torturat ?i îngropat de viu de boierii din Târgovi?te.La vârsta de 17 ani, sus?inut de un corp de cavalerie turceascã ?i de un contingent de trupe împrumutate lui de pa?a Mustafa Hassan, Vlad Drãculea a luat pentru prima datã domnia ?ãrii Române?ti. Dar, douã luni mai târziu, a fost înfrânt de Vladislav al II-lea, care ?i-a recãpãtat tronul. Pentru a-?i asigura a doua ?i cea mai lungã domnie, Vlad al III-lea a trebuit sã a?tepte pânã în 20 august 1456, când a reu?it sã-?i ucidã du?manul de moarte.Primul act important de rãzbunare a fost indreptat împotriva boierilor din Târgovi?te,

vinova?i de moartea tatãlui ?i a fratelui sãu. În duminica de Pa?ti a anului 1459, el a arestat toate familiile de boieri care participaserã la petrecerea princiarã. Cei mai bãtrâni au fost tra?i în ?eapã, iar ceilal?i au fost for?a?i sã strãbatã pe jos drumul de o sutã de kilometri din capitalã pânã la Poenari, unde au fost pu?i sã construiascã o fortãrea?ã pe ruinele unui avanpost vechi cu vedere la râul Arge?.Vlad ?epe? a ajuns curând faimos din cauza metodelor sale brutale de pedepsire. Conform detractorilor sa?i din Transilvania, el ordona deseori ca osândi?ii sã fie jupui?i de piele, fier?i, decapita?i, orbi?i, strangula?i, spânzura?i, ar?i, frip?i, ciopâr?i?i, bãtu?i în cuie, îngropa?i de vii etc. De asemenea, punea sã li se taie victimelor nasul, urechile, organele genitale ?i limba. Însã supliciul favorit era trasul în ?eapã, de la care provine porecla ?epe?, cel care trage în ?eapã. Aceastã formã de execu?ie a folosit-o în anii 1457, 1459 ?i 1460 contra negustorilor transilvãneni care nu respectaserã legile sale comerciale. Incursiunile pe care le fãcea împotriva sa?ilor din Transilvania erau în acela?i timp ?i acte de protec?ionism menite sã promoveze activitã?ile comerciale din ?ara Româneascã. În plus, în acea perioadã era ceva obi?nuit ca pretenden?ii la tronul ?ãrii Române?ti sã gãseascã sprijin în Transilvania, unde a?teptau momentul potrivit pentru a ac?iona.

Theodor Aman - Vlad ?epe? ?i solii turciConflictul cu Imperiul Otomann 1459 ?epe? refuzã sã mai plãteascã tribut turcilor (10.000 galbeni anual). Se pare cã aceastã rãzvrãtire s-a datorat existen?ei unui proiect de cruciadã impotriva otomanilor, cruciadã sus?inutã de Papã ?i în care regele Ungariei, Matia Corvin, ar fi urmat sã joace rolul principal (acesta chiar prime?te de la Papã suma de 40.000 galbeni, suficientã pentru a echipa 12.000 de oameni ?i 10 nave de rãzboi).În acest context politic, Vlad ?epe? încheie o alian?ã cu Matei Corvin, probabil la începutul lui 1460, pe care otomanii ar fi vrut sã o împiedice. Mai mult, ace?tia vor încerca prin intermediul lui Hamza pa?a, beiul de Nicopole, ?i al diacului sultanului, Catavolinos, sã-l prindã pe Vlad prin vicle?ug, fãrã succes însã. Odatã dejucate planurile otomanilor ?i pedepsi?i cei doi (au fost tra?i în ?eapã împreunã cu to?i solda?ii turci care-i înso?eau), Vlad ?epe? organizeazã o campanie surprizã la sud de Dunãre în iarna 1461-1462.O întinsã regiune, de la Obluci?a la Novoe Selo ?i de la vãrsarea Dunãrii în Marea Neagrã pânãa Rahova, a fost devastatã. Mai mult, cetatea Nicopole fiind ocupatã prin vicle?ug, peste 20.000 de turci au pierit sub armele valahilor, numãrul celor uci?i fiind indicat de însu?i Vlad ?epe? într-o scrisoare adresatã lui Matei Corvin. Tot în aceastã scrisoare, expediatã din Giurgiu la 11 februarie 1462, Vlad îi solicita în mod insistent sprijin regelui ungar. De?i l-a asigurat la 4 martie 1462 cã îi va veni în ajutor, Matei Corvin a pãrãsit Buda abia la sfâr?itul lui august, când campania otomanã era deja încheiatã.În ceea ce-l prive?te pe Mahomed al II-lea, acesta, surprins de sfidarea lui ?epe?, îi va pregãti un rãspuns pe mãsurã. În primãvara lui 1462, sultanul, în fruntea unei armate ia?e, circa 100-120.000 de oameni (a doua ca mãrime dupã aceea care cucerise Constantinopolul) plus 175 de nave de rãzboi al cãror scop era acela de a cuceri Chilia, se va îndrepta spre Dunãre. Efectivele domnului valah nu depã?eau, dupã estimãrile cele mai generoase, 30.000 de o?teni. De?i Vlad încearcã sã-i opreascã pe turci la Dunãre, în dreptul cetã?ii Turnu, ace?tia, la adãpostul nop?ii, reu?esc sã treacã fluviul îndreptându-se direct spre Târgovi?te (4 iunie 1462).În aceste condi?ii ?epe? va aplica tactica hãr?uirii: pustiirea pãmântului - mai ales drumul spre Târgovi?te -, otrãvirea fântânilor, atacarea deta?amentelor turce?ti plecate dupã hranã. În aceastã atmosferã apasãtoare în care o?tile turce?ti, flãmânde ?i înfrico?ate, îprin ?ara pustiitã, a avut loc marea loviturã a lui Vlad ?epe?, atacul de noapte din 16-17 iunie 1462, menit sã demoralizeze ?i mai mult oastea otomanã, atac despre care pomenesc toate izvoarele relative la campania din 1462. ?inta atacului a fost însu?i sultanul, însã acesta a scãpat, cortul sãu fiind confundat cu al unui vizir. Totu?i efectul psihologic al atacului a fost important. Mul?i turci au fost uci?i, iar sultanul, conform relatãrilor, "a pãrãsit în ascuns tabãra în chip ru?inos"; vãzând "marea pidere suferitã de ai sãi" a dat ordin de retragere. În apropierea Târgovi?tei îl a?tepta un spectacol care a bãgat groaza în o?tile sale: o pãdure de ?epi în care atârnau o mul?ime de turci uci?i în înainte sau în timpul bãtãliei; în fa?a acestei priveli?ti turcii "s-au însp

mântat foarte tare", iar sultanul a recunoscut cã "nu poate sã ia ?ara unui bãrbat care face lucruri a?a de mari" ?i care "ar fi vrednic de mai mult".Cu excep?ia cronicilor turce?ti, toate celelalte izvoare mãrturisesc înfrângerea sultanului, care a fost silit "sã se întoarcã în fugã spre Dunãre cu mari pierderi printre ai sãi ?i cu ru?inea de a fi dat dosul". Oastea turcã s-a îndreptat spre Dunãre, a?a de repede încât la 11 iulie 1462 sultanul ajunsese la Adrianopol. Conform cronicarului bizantin Chalcocondil, sultanul l-a lãsat la plecare, la Târgovi?te, ca domn pe fratele lui ?epe?, Radu cel Frumos, în ideea ca acesta sã atragã de partea sa pe to?i cei ce i se împotriveau lui ?epe?. Pa?a de Nicopole urma sã asigure sprijin armat lui Radu.Perioada care a urmat a fost foarte tulbure pentru istoria ?ãrii Române?ti, cei doi fra?i cãutând fiecare sã-?i întãreascã for?ele pentru a-?i elimina adversarul. Spre deosebire de Vlad ?epe? care dorea continuarea luptei antiotomane, Radu cel Frumos oferea boierilor pacea ?i prietenia cu sultanul. Ace?tia trec pânã la urmã de partea lui. În aceste condi?ii, pãrãsit de cea mai mare parte a boierilor, dar având încã o oaste destul de numeroasã cu care se pare cã în jurul datei de 8 septembrie ar fi dobândit chiar o ultimã victorie asupra adversarilor sãi, în octombrie 1462 ?epe? trece în Transilvania pentru a se întâlni cu aliatul sãu Matei Corvin.Cum acesta nu venise nici pregãtit, nici prea hotãrât de luptã, a decis destul de repede sã-?i schimbe planul ini?ial, recunoscând situa?ia existentã în ?ara Româneascã ?i renun?ând sã-l sprijine pe Tepe?. Mai mult, la decizia regelui ar fi contribuit ?i o presupusã scrisoare a lui Vlad cãtre sultan în care domnul muntean ar fi cerut iertare ?i, mai mult decât atât, s-ar fi obligat sã-l ajute împotriva o?tilor maghiare. Drept urmare, în noiembrie 1462 Vlad ?epe?, în loc sã primeascã ajutorul aliatului sãu, este arestat sub acuza?ia de trãdare ?i încarcerat la Vi?egrad vreme de 12 ani. Dupã Vi?egrad, e silit sã locuiascã aproape 2 ani la Buda, cu domiciliu for?at. Va fi eliberat în 1475, la cererea lui ?tefan cel Mare, domnul Moldovei, în contextul presiunilor turce?ti tot mai mari asupra teritoriilor de la nord de Dunãre.Ultima domnie, sfâr?itul vie?ii ?i locul mormântuluiConform legendei, atunci a fost momentul în care so?ia lui Vlad, pentru a scãpa de temni?a turceascã, s-a sinucis aruncându-se de pe o creastã înaltã. Vlad a reu?it sã scape asediului fortãre?ei sale, folosind un pasaj secret prin munte. Ajutat de câ?iva ?ãrani din satul Arefu, a reu?it sã ajungã în Transilvania, unde s-a întâlnit cu regele Ungariei, Matei Corvin.[necesitã citare] Însã, Matei l-a arestat ?i l-a întemni?at în capitala Ungariei, Visegrad.Motivul arestului poate fi discutat, pentru cã dupa unii istorici faptul ca a fost direct dus la Budapesta este pus pe seama necesitã?ii lui Vlad de a fi protejat de sa?ii care voiau sã îl omoare. Vlad a fost recunoscut ca prin? al Valahiei pentru a treia oarã în 1475, însã s-a bucurat de o perioadã foarte scurtã de domnie. A fost asasinat la sfâr?itul lunii decembrie 1476. Corpul sãu a fost decapitat ?i capul trimis sultanului, care l-a a?ezat într-o ?eapã, ca dovadã a triumfului asupra lui Vlad ?epe?. S-a emis ipoteza ca �Drãculea� ar fi fost îngropat la Mãnãstirea Snagov, pe o insulã din apropierea Bucure?tilor. Examinãrile recente au arãtat cã �mormântul� lui ?epe? de la mãnãstire con?e doar câteva oase de cal datate din neolitic ?i nu rãmã?i?ele adevãrate ale domnului valah. Dupã opinia reputatului istoric Constantin Rezachevici, mormântul acestuia ar fi pe locul mãnãstirii Comana, ctitoria voievodului.[3]