vitamine hidrosolubile

VITAMINE HIDROSOLUBILE

MOTTO:

„MEDICUS CURAT, NATURA SANAT”

HIPOCRAT

„MEDICUL TRATEAZA, NATURA VINDECA”

2

MOTIVATIE

In aceasta lucrarea de diploma mi-am propus sa sistematizez cele mai recente date din

literatura de specialitate referitoare la rolul vitaminelor pentru metabolismul intermediar, stiut

fiind faptul ca in afara de rolul vitaminic, aceste substante biologic active mai indeplinesc si

importante functii coenzimatice.

Pentru a avea un organism sanatos, omul trebuie, in primul rind sa-si furnizeze

vitaminele necesare.

Aceasta grupa de medicamente este una dintre cele mai importante pentru desfasurarea

functiilor organismului, motiv pentru care am ales studierea acestei grupe de medicamente.

Este greu de crezut cita influenta are alimentatia asupra starii generale de sanatate.

Unele substante sunt chiar adevarate… in lupta cu virusii.

Faptul ca o alimentatie corecta poate contribui la evitarea si tratarea unor boli si de

asemenea la mentinerea unei stari generale optime a organismului nu este ceva nou – inca de

acum 2500 de ani, Hipocrate a atras atentia asupra acestui lucru. Din pacate, in epoca

moderna, mai ales dupa aparitia medicamentelor chimice, oamenii parca au uitat de rolul

benefic pe care unele medicamente il pot juca in mentinerea sanatatii. Putini sunt cei care au

ramas consecventi vechiului concept, potrivit caruia hrana sanatoasa inseamna viata lunga,

lipsita de probleme majore de sanatate.

In functie de etapa vietii pe care o traversam, unele dintre vitamine si minerale devin

esentiale pentru pastrarea vitalitatii corpului, trebuie sa treaca pe primul plan.

Mincati mai multe vitamine!

Aceasta cerere pe care ne-o fac expertii nutritionisti se pare ca este deja invechita. Au

trecut timpurile in care portia zilnica de vitamine era satisfacuta de vestitul mar. In prezent,

specialistii ne sfatuiesc sa mincam zilnic carne slaba, peste, produse din cereale integrale,

precum si doua portii de fructe ti trei portii de legume pe zi.

3

CUPRINS

1. Scurt istoric despre vitamine……………………………………… 5

2. Notiuni despre vitamine…………………………………………… 6

2.1. Generalitati…………………………………………………………… 6

2.2. Rolul vitaminelor in organism………………………………………. 8

2.3. Clasificarea vitaminelor……………………………………………… 10

3. Vitamine hidrosolubile……………………………………………... 11

3.1. Vitaminele B………………………………………………………… 12

3.1.1. Vitamina B1………………………………………………………… 13

3.1.2. Vitamina B2………………………………………………………… 16

3.1.3. Vitamina B6…………………………………………………………. 17

3.1.4. Vitamina B5…………………………………………………………. 19

3.1.5 Vitamina B12……………………………………………………….. 24

3.1.6. Vitamina B3(PP)…………………………………………………….. 30

3.1.7 Alte vitamine din grupa B…………………………………………... 38

3.2. Vitamina C…………………………………………………………. 40

3.3. Vitamina PP………………………………………………………..

Concluzii…………………………………………………………….

Bibliografie………………………………………………………….

46

48

50

4

1. SCURT ISTORIC DESPRE VITAMINE

Numeroase proprietati ale legumelor, fructelor si cerealelor se datoreaza

constituentilor din care fac parte si vitaminele.

A trecut putina vreme de cind, prin anul 1880, problemele alimentare erau abordate

simplist. Organismul animal era asimilat cu soba pe care trebuie sa o umpli cu lemne pentru a

obtine caldura.

Dar, la sfirsitul secolului trecut, diversi creatori au observat ca administrind animalelor

o alimentatie fara cele trei elemente energetice de baza, adica proteide, materii grase si

zaharuri pure, avind sare si apa, acestea pierdeau in greutate si nu puteau sa se reproduca.

A. Orain scria: „Pentru prima oara omul trebuie sa admita ca pentru a se alimenta, nu-i

ajunge sa absoarba substante inerte, care produc sau degaja energie in organism, ca pentru a-si

intretine viata, trebuie sa faca apel la viata si ca ucigindu-si alimentele, isi scurteaza

considerabil existenta.”

„Importanta biologica a vitaminelor”, declara Guggenheim, „consta in functia lor de

cofermenti, care le face in stare sa catalizeze procesele enzimatice ale tesuturilor vii. Viata

normala nu poate fi mentinuta daca organismul viu nu primeste, ca factori de nutritie,

vitaminele pe care nu le poate sintetiza.”

Vitaminele se gasesc, mai mult sau mai putin numeroase si in cantitate mai mare sau

mai mica in aproape toate vegetalele.

Se cuvine sa ne convingem ca pentru cine isi variaza cit mai mult cu putinta hrana,

rezervind un loc larg cruditatilor, „problema vitaminelor”nu exista in realitate. „Alimentele

naturale sunt totdeauna perfect echilibrate pentru speta careia ii convin”, scrie A. Orain. Cu

exceptia citorva cazuri particulare, nu exista riscuri serioase de hipervitaminoza.

Vitaminele sintetice nu se pot substitui vitaminelor naturale. Anumite afectiuni care n-

au reactionat la doze importante de vitamine sintetice, au fost vindecate cu cantitati mai mici

de vitamine naturale.

De aceea avem motive sa ne temem ca administrarea unor cocteiluri vitaminice

provenite din industrie – echilibrate in aparenta – poate sa nu duca la urma urmelor, decit la

un dezechilibru adaugat celui pe care doream sa-l tratam.

5

Terapeutica vitaminica este intr-adevar departe de a obtine rezultate constante,

binefaceri constante, binefaceri scontate pe care teoretic, am fi in drept sa le speram.

Poate ca, in unele cazuri „s-a dat gres” prin eroare de diagostic sau prin neadoptarea

dozelor prescrise. Dar nu este exclus, tinind seama de extrema si inca imprevizibila

complexitate biologica, ca vitaminele administrate sa fi avut o cu totul alta influenta, poate

chiar negativa.

Prin urmare, intoarcerea la o alimentatie sanatoasa , bogata in cruditati, cu o inteleapta

utilizare a plantelor, elemente inregistrate cu vitamine utile in proportii echilibrate, va avea

toate sansele sa atenueze sau sa vindece anumite maladii, majoritatea minore, dar care prin

cronicitatea lor otavesc existenta.

2. NOTIUNI DESPRE VITAMINE

2. 1. GENERALITATI

Vitaminele sunt substante organice, majoritatea din surse exogene, esentiale in

cantitati mici pentru desfasurarea normala a functiilor metabolice ale organismului, a

echilibrului fiziologic. Sunt sintetizate de organism si de aceea trebuie furnizate prin

alimentatie. Prin molecula lor nu elibereaza energie si nici nu furnizeaza material plastic, insa

prezenta lor este absolut necesara pentru desfasurarea proceselor metabolice generatoare de

energie cit si a celor morfogenetice, din aceste motive fiind considerate biostimulatori si

intrind in grupa substantelor active alaturi de enzime si hormoni.

Cuvintul „vitamina” a fost introdus in 1912 de catre chimistul polonez Cazimir Funck

care a denumit astfel o substanta cristalina izolata din taritele de orez, care avea proprietatea

de a vindeca polinevrita porumbeilor hraniti cu orez decorticat.

Vitaminele sunt considerate catalizatori exogeni deoarece sunt sintetizate numai de

catre plante, inclusiv unele bacterii si sunt introduse in organismul uman prin alimentatie, fie

ca atare, fie sub forma de provitamine, care sunt forme premergatoare vitaminelor, iar in

organism se transforma in vitamine.

Vitaminele se deosebesc de hormoni care sunt biocatalizatori endogeni, prin faptul ca

sunt secretati de glandele endocrine, dar intre vitamine si hormoni exista o identitate de

functie si chiar de structura chimica.

Intre vitamine si enzime exista o strinsa legatura, deoarece aproape fiecare vitamina

este o componenta structurala a unei anumite enzime sau grup de enzime.

6

In prezent, majoritatea vitaminelor au fost izolate si structura lor a fost stabilita prin

sinteze. Intre vitamine nu exista nici o inrudire structurala, de aceea, in continuare fiecare

vitamina va fi descrisa in locul care i se cuvine, potrivit structurii ei.

In tabelul urmator sunt mentionate principalele vitamine si cantitatile aproximative

necesare zilnic, unui om adult.

Tabel 2.1.1

Vitamina Numirea si functiunea Cantitati necesare In mg / zi

I. Vitamine solubile in grasimi :

A Vitamina antixeroftalmica( Axeroftol ) 1 -2

D Vitamina antirahitica ( Calciferol ) 0,01

E Vitamina antisterilitatii ( Tocoferol) 1

K Vitamina antihemoragica ( Filochinona ) 1

II. Vitamine solubile in apa :

B1 Vitamina antineuritica ( Tiamina ) 1-3

B2 Vitamina cresterii ( Ribovlavina ) 1

- Vitamina antipelagroasa ( Niacina; Factor PP;

amida acidului nicotinic )

15

B6 Vitamina antipelagroasa ( Piridoxina ) 2

- Acidul pantotenic -

B12 Vitamina antianemica 0,001

- Acidul folic ( pteroilglutamic) 1-2

H Biotina ( Bios II ) -

H` Acid p – aminobenzoic -

- Bios I ( mezo- inozitol ) -

- Colina -

C Vitamina antiscorbutica ( acidul ascorbic ) 50 – 100

P Vitamina permeabilitatii ( Rutina ) -

Vitaminele au dobindit o importanta considerabila In medicina moderna, fiind utilizate

ca medicamente, nu numai in cazuri de avitaminoze tipice. In acest scop servesc mai ales

vitaminele C, A, B1, D, B12, K si nicotinamida. Acestea se fabrica in cantitati mari, prin

sinteza, in afara de vitamina B12 care se obtine prin procedee fermentative.

7

2. 2. ROLUL VITAMINELOR IN ORGANISM

In mod obisnuit, organismul primeste cantitatea necesara de vitamine prin alimentatie.

Lipsa totala a vitaminelor produce fenomenul de avitaminoza. Lipsa partiala a uneia sau mai

multor vitamine produce tulburari numite hipovitaminoze, iar aportul prea mare, produce

hipervitaminoza.

Starile de hipovitaminoza si avitaminoza pot avea cauze multiple:

- alimentatie deficitara sau restrictiva;

- tulburari de absorbtie in boli cronice ale aparatului digestiv;

- consum crescut in sarcina, lactatie, perioade de crestere, infectii, eforturi fizice;

- administrarea de inhibitori sau antagonisti vitaminici;

- diminuarea biosintezei in organism, in anumite conditii.

Cele mai multe vitamine nu au efecte farmacodinamice distincte de cele biochimice, in

consecinta ele actioneaza numai in masura in care exista stari de hipovitaminoza sau

avitaminoza, reducind la normal procesele biochimice perturbate.

Se disting trei situatii cind se utilizeaza vitaminele:

- hipovitaminoze;

- in scop profilactic si pentru indicatii specifice (cu rol tonic, trofic, corectoare

metabolice);

- tratarea unor suferinte fara legatura cu deficitul de vitamine, deci ca adjuvant.

Vitaminele se folosesc de obicei in hipovitaminoze sau avitaminoze, pentru

suplimentarea alimentatiei. Se aleg vitaminele necesare si dozele potrivite in functie de

fenomenele carentiale manifestate, sub forma de medicamente. Alte indicatii, in general cu

eficienta redusa, sunt mentionate la fiecare substanta. De exemplu: in anemiile datorate

deficitului in factori de maturare a eritrocitelor cu formarea megaloblastelor care se

transforma in eritrocite, se folosesc: cianobalamina si acidul folic, care au functii de

biocatalizator in sinteza nucleoproteidelor.

Vitaminele se gasesc raspindite in diverse tesuturi animale si vegetale cum ar fi: ficat,

drojdie de bere, coji, frunze, germeni de cereale.

Vitaminele se deosebesc intre ele prin structura lor chimica uneori destul de

complicata, facind parte din diferite clase de substante organice. Denumirea de vitamine le-a

8

fost atribuita de chimistul polonez Cazimir Funk (1911) reflectind prezenta lor indispensabila

pentru viata, dar in acelasi timp si presupunerea gresita a acestuia de a le considera ca pe niste

substante bazice de tipul aminelor.

Lipsa sau insuficienta vitaminelor din hrana provoaca tulburari, care, se agraveaza cu

timpul, dind o serie de boli denumite avitaminoze (scorbut , pelagra etc.).

Boala produsa prin lipsa unei singure vitamine din alimentatie se numeste

avitaminoza, iar a mai multor vitamine concomitent poliavitaminoza.

Sinteza naturala a vitaminelor apartine numai organismului vegetal. Organismul

animal primeste aceste substante indispensabile o data cu alimentatia, fie sub forma de

vitamine, fie sub o forma premergatoare, de provitamine, care dupa aceea se transforma in

vitaminele corespunzatoare.

Vitaminele D (antirahitice) regleaza continutul in saruri minerale ale organismului si

conditioneaza in special depozitarea normala a calciului in tesutul osos. Se gaseste in "untura

de peste", grasimea obtinuta din ficatul unor pesti marini, si in ficatul mamiferelor si a

pasarilor sub forma denumita vitamina D2 sau calciferol.

Daca alimentele sunt sarace in aceasta vitamina, organismul este predispus la rahitism,

datorita decalcifierii organismului. La copiii rahitici oasele ramin moi si astfel se deformeaza

usor, iar la adulti oasele devin fiabile, rupindu-se la unele eforturi mai mari (osteomalacie).

Continutul in vitamina D din organism se mareste daca acesta este supus actiunii

radiatiilor ultraviolete, datorita faptului ca provitamina D (7 dihidro-colesterolul) din piele

este transformat in vitamina D. Asa se explica actiunea terapeutica a razelor solare asupra

copiilor bolnavi de rahitism.

In stare pura cristalizata s-a mai obtinut vitamina D3, iar sintetic vitamina D4, care

formeaza impreuna cu vitamina D2, respectiv calciferol, grupa vitaminelor D.

Vitaminele din grupa K (antihemoragice). Lipsa acestor vitamine din hrana provoaca

singerarea celulelor subcutanate si a traiectului stomacalintestinal. In organismul omului si al

animalelor, vitaminele K maresc cantitatea de protrombina in singe, si prin aceasta singele se

incheaga normal. Vitamina Kl, care se gaseste in foile verzi de lucerna, spanac, castane, varza

si de asemenea in ficat si muschi.

Vitamine hidrosolubile. Din aceasta grupa fac parte vitaminele complexului B,

vitamina C si vitamina PP.

Vitamina PP (vitamina antipelagroasa). Lipsa ei din alimentatie produce boala numita pelagra.

Pelagra, care se manifesta prin eczeme, slabiciune, tulburari nervoase, apare mai ales in

regiunile unde alimentatia se bazeaza in cea mai mare parte pe malai.

9

Cuvintul de pelagra provine din limba italiana pelle agra, care inseamna piele aspra.

Cele mai bogate alimente in vitamina PP sunt: carnea, ficatul, laptele sucul de rosii (tomate),

spanacul si drojdia de bere.

Realizarile oamenilor de stiinta in domeniul studiului vitaminelor au contribuit la

obtinerea lor pe cale sintetica. Astazi, industria chimico-farmaceutica, din tara noastra, prin

fabricile de la Bucuresti, Cluj si Iasi, este in masura sa produca toate tipurile cunoscute de

vitamine necesare prevenirii si tratarii avitaminozelor si poliavitaminozelor.

2. 3. CLASIFICAREA VITAMINELOR

Denumirea de vitamine (amine vitale) data de C.Funf acestei grupe de substante se

mentine si in prezent, desi unele vitamine nu contin in molecula lor azot. Ea reflecta

importanta insemnata ce o au aceste principii alimentare pentru buna functionare a

organismului.

Nomenclatura vitaminelor se poate stabili dupa trei criterii:dupa nomenclatura veche,

dupa rolul fiziologic si dupa structura chimica.

Dupa nomenclatura veche vitaminele continua sa se denumeasca si in prezent cu

ajutorul literelor mari din alfabetul latin (A,B,C,D,E,F,K, etc.).In cadrul aceleeasi clase,

vitaminele se denumesc si cu ajutorul indicilor (A1, A2, D1, D2, D3, D4, D5 ).

Dupa rolul fiziologic ce-l indeplinsc in organism, vitaminele se denumesc astfel :

vitamina antixeroftalmica (vit.A1), antihemoragica (vit. K), antiberiberi (vit. B1), antirahitica

(vit. D), antisterilitatii (vit.E), antiscorbutica (vit. C).

Dupa structura chimica se numesc : tiamida(vit. B1),riblofavina (vit.B2), acid ascorbic

(vit. C),piridoxina (vit.B6),acid paraaminobenzoic (vit. H).

Dupa solubilitatea vitaminelor in solventi organici sau in apa, acestea se clasifica in

vitamine liposolubile si vitamine hidrosolubile. Determinarea vitaminelor se face prin metode

fizico-chimice, microbiologice si biologice.

Vitaminele liposolubile sunt substante solubile in grasimi, in solventi organici, si

insolubili in apa . Din aceasta grupa fac parte vitaminele A,D,E,K si F. Vitaminele A si D se

gasesc an plante sub forma de provitamine.

Vitaminele hidrosolubile sunt substante foarte diferite sub aspect structural. Ele sunt

solubile in apa si insolubile in solventi organici. Din aceasta grupa fac parte vitaminele

B,C,P(citrine), R(extrasa din plante ieboase, neidentificindu-se structura moleculara),etc.

10

3. VITAMINE HIDROSOLUBILE

Vitaminele, alaturi de enzime si hormoni se gasesc in organism in cantitate mica si

contribuie la reglarea proceselor metabolice.Vitaminele sunt substante organice cu rol

functional care se gasesc in cantitate mica in alimente si sunt indispensibile pentru cresterea si

dezvoltarea normala a organismelor.Lipsa sau insuficienta vitaminelor din organism

determina tulburari metabolice si aparitia unor boli numite avitaminoze sau hipovitaminoze,

ce constituie boli carentiale.

Vitaminele se gasesc in cantitati mici in alimentele naturale,fac parte din

biocatalizatori si sunt factori alimentari indispensabili corpului.Ingerarea unor cantitati

insuficiente de vitamine provoaca hipo- sau avitaminoze,boli care in cazuri grave se pot solda

cu moartea.Microflora intestinala poate sintetiza unele vitamine,in cantitati mici(B1,B2,PP) si

altele – in cantitati mai mari (B6,B12,K,biotina,acid lipoic,acid folic).Administrarea abuziva

de antibiotice si sulfanilamide provoaca disbacterioza cu consecinte de hipovitaminoze K ,

grupul B s.a.

Vitaminele se deosebesc intre ele prin structural lor chimica uneori destul de

complicata, facand parte din diferite clase de substante organice.Denumirea de vitamine le-a

fost atribuita de chimistul polonez Cazimir Funk (1911) reflectand prezenta lor indispensabila

pentru viata,dar in acelasi timp si presupunerea gresita a acestuia de a le considera ca pe niste

substante bazice pe tipul aminelor.

Vitaminele se clasifica,de obicei, in doua grupe:vitamine hidrosolubile (solubile in

apa),care grupeaza vitamina C si vitaminele din grupul B(B1,B2,B5,B6,B8,B12,PP),si

vitamine liposolubile care grupeaza vitaminele A,D,R si K.

Vitaminele hidrosolubile sunt substante foarte diferite sub aspect structural.Ele sunt

solubile in apa si insolubile in solventi organici.

Din grupul vitaminelor hidrosolubile fac parte vitaminele “complexului

B”(tiamina,riboflavina,piridoxina,acidul nicotic,acidul folic,biotina,acidul pantotenic),acidul

ascorbic si bioflavonoidele,si vitaminele R(extrase din plante ierboase,neidentificandu-se

structura moleculara).

Vitaminelor hidrosolubile incluse in “complexul B” le sunt comune urmatoarele

insusiri caracteristice:

11

- sunt constituenti naturali existenti in drojdia de bere, cereale si ficat

- sunt factori de crestere pentru bacterii,ciuperci si mucegaiuri

- indeplinesc rolul de activatori sub numele de cofactori enzimatici in cadrul proceselor

cu acelasi nume

- majoritatea vitaminelor amintite se utilizeaza ca medicamente.

Spre deosebire de vitaminele liposolubile care, fiind termolabile, nu pot fi stocate in

tesuturi, vitaminele hidrosolubile fiind, in general, termostabile, se acumuleaza cu substante

de rezerva.

Functiile vitaminelor hidrosolubile sunt in general de a asista enzimele importante

implicate in productia de energie din carbohidrati si grasimi.Nu sunt depozitate in organism in

cantitati mari deci aportul frecvent este necesar.

Vitaminele hidrosolubile se distribuie in lichidul extracelular,depozitele din organism

sunt mici si eliminarea se face renal,cu usurinta;de aceea starile carentiale survin relative

repede.Deoarece parte din vitaminele B se gasesc in aceleasi alimente,carentele implica,de

multe ori,deficitul mai multora dintre acesti factori metabolici esentiali,desi simptomele pot fi

caracteristice lipsei numai a uneia.Supradozarea vitaminelor hidrosolubile nu are in

generalconsecinte toxice,cantitatea eliminate crescand o data cu doza.Sunt instabile in

prezenta caldurii si procesul de preparare al hranei afecteaza cantitatea de vitamine

disponibile din mancare.

Organismul nu face, in general, rezerve cu aceste vitamine, fapt pentru care la un

aport alimentar insuficient semnele carentei apar foarte repede. Excesul acestor vitamine se

elimina prin urina. De asemenea ele se pot pierde prin transpiratii intense si repetate.

O mare parte din vitamine intra in constitutia unor enzime, reprezentind cofermentii

acestora.

3. 1. VITAMINELE B

Termenul de vitamina B a fost folosit la inceputul secolului nostru pentru a denumi

factorul carential al bolii beri-beri ,extras din orezul nedecorticat. In prezent se stie ca nu este

vorba despre o vitamina B ci despre un complex de vitamine B substante ce au urmatoarele

particularitati comune:

-provenienta (drojdia de bere);

-solubilitatea in apa;

-rolul nutritional fundamental in activitatea metabolismului celular.

12

Vitamina B se gasestein cantitati suficiente in alimentatia rationala si corect

preparata .Unele vitamine B sunt sintetizate de organism. Vitaminele B participa la procesele

de oxidoreducere, la metabolismul glucidelor, lipidelor, proteinelor, intervin in functiile

sistemului nervos, a unor glande endocrine .

Complexul vitaminic B cuprinde toate vitaminele din grupa B, vitamina H (biotina),

paraaminobenzoic (PABA), colina si inozitol. Toti acesti compusi vitaminici isi excercita

efectele biochimice si fiziologice in mod sinergic, intr-o strinsa interdependenta. Deoarece

vitaminele complexului B sunt solubile in apa, preparatele moderne cu absorbtie intestinala

lenta .

Sunt preferate fiindca asigura o concentratie sangvina constanta pentru un timp mai

indelungat. Este foarte putin cunoscut faptul ca unele simptome, cum ar fi caderea si

incaruntirea permatura a parului, matreata, deshidratarea pielii, friabilitatea unghiilor, pot fi

ameliorate doar prin asigurarea unui raport suficient de vitamine B, fara a se utiliza sampoane

sofisticate sau crème extrem de scumpe.

Cuprind un numar mare de vitamine care se deosebesc intre ele prin structura chimica

si prin activitatea lor fiziologica.

Vitaminele din complexul B se grupeaza datorita anumitor proprietati comune:

- sunt solubile in apa

- se gasesc in drojdie de bere, ficat, cereale

- sunt factori stimulatori pentru microorganisme

- sunt coenzime sau activatori ai proceselor enzimatice

Din complexul B fac parte:

- vitamina B1 - Tiamina

- vitamina B2 - Riboflavina

- vitamina B6 - Piridoxina

- vitamina B8 - Adenizin fosfat

- vitamina B12 - Ciancobalomina

- vitamina B15 - Acid Pangamic

- vitamina B5 - Acid Pantotenic

- vitamina B4 - Adenina

3. 1. 1. VITAMINA B1

Sinonime: Tiamina, Aneurina, Betabion, bataxin

13

Vitamina B1 este numita si vitamina antiberiberica .A fost izolata in anul 1911 de

Funk, din taritele de griu. Windaus si Wiliam ii stabilesc in anul 1931 constitutia chimica.

Vitamina B1 este solubila in apa, alcool. Solubilitatea ei creste in mediu alcalin. Are un miros

caracteristic si obisnuita este stabila la o temperatura, peste 100 grade C se descompune.

Absorbtia si metabolismul. Vitamina B1 extrasa din alimente sau sintetizata de

bacteriile intestinale se absoarbe prin simpla difuziune la nivelul intestinului subtire. Prin

resorbtia intestinala ajunge in singe sub fo a libera.

E xcretia vitaminei B1 se face pe rm cale renala in cantitati de 50-250 micrograme. Valori mai

mici de 40 de micrograme indica carenta vitaminei B1.

Vitamina B1 intervine in procesele metabolice de baza ale organismului, cu rol de

coenzime. Participa la procese generale de oxireducere, regleaza schimburile gazoase, joaca

un rol important in functiile sistemului nervos central si periferic si a glandelor endocrine. De

asemenea, intervine in metabolismul apei si regleaza functiile motorii, secretorii si de

absorbtie digestiva.

Surse: in alimente de origine vegetala (cereale mai putin legume) si animala (carne,

peste, lapte, oua etc). Cele mai mari cantitati de vitamina B1 se gasesc in drojdia de bere, in

coaja si germenii boabelor de griu.

Antivitamina B1 (piritiamina, neopiritiamina etc). Produc fenomene paralitice.

Particularitati fizico-chimice:

Se foloseste clorhidratul de tiamina sub forma de cristale mici, incolore sau pulbere

cristalina alba, cu miros caracteristic, gust slab amar, usor solubil in apa si greu solubil in

alcool.

Particularitati farmacocinetice:

Tiamina se absoarbe limitat din tubul digestiv (10-15 mg/zi), se depoziteaza in ficat si este

metabolizata sub influenta tiaminozei. Se elimina prin urina, lapte, fecale.

Particularitati biochimice si farmaco-dinamice:

Intervine in metabolismul hidrocarbonatilor, esterul profosforic al tiaminei (tiamin

perofosfatul, TPP, cocarboxiloza) fiind grupul prostetic al carboxilazei, enzima care intervine

in degradarea acidului piruvic.

Lipsa tiaminei este urmata de cresterea acidului piruvic in singe si urina, cu aparitia de

polinevrite.

Favorizeaza depunerea gliorgenului in ficat si creste toleranta la glucide. Tiamina este

necesara pentru functia normala a sistemului nervos si a aparatului cardiovascular. Intervine

in sinteza acetil colinei, favorizind transmiterea influxului nervos si participa la formarea

hormonului tireotreep si la inactivarea estrogenilor din ficat.

14

Proprietati farmaco-toxicologice:

Poate produce fenomene alergice, greturi, varsaturi, iritabilitate iar in administrarea

intravenoasa poate produce soc.

Indicatii:

hipovitaminoza B1

tulburari de absorbtie in boli gastrointestinale

arsuri intestinale

hipertiroidie

nevralgii

diabet

alcoolism

diete restrictive

Contraindicatii:

in intoleranta sau alergie la tiamina

vitamina B1, solutie este incompatibila cu riboflavina

Necesarul zilnic:

intre 0-2 luni - 200 ug



intre 1-3 ani - 600 ug



intre 6-8 ani - 1 mg

intre 8-10 ani - 1,1 mg

intre 10-18 ani - 1,3-1,5 mg

peste 18 ani - 1,4 mg

in sarcina - 100 ug

in alaptare - 500 ug

Prezentare:

cutie cu 40 comprimate a 10 mg

fiole de 1 ml a 10 si 25 mg

fiole de 2 l a 100 mg

Mod de administrare:

adulti 30-100 mg/zi oral sau intramuscular

copii 5-29 mg/zi

15


Sinonime: Riboflavinum (DCI), Lactoflavinum, Bleflavin, Flavixin

Vitamina B2 se mai numeste si vitamina hidrosolubila de crestere . Este termostabila

(rezista si la 120 de grade C), solubila in apa si alcool, cu solubilitate crescuta in mediul

alcalin.

Vitamina B2 a fost izolata pentru prima oara in anul 1933 si sintetizata de Kareer in

1935.

Absorbtia si metabolismul. Riboflavina se descompune la nivelul intestinului sub

forma libera, dupa care ajunge in ficat si rinichi. Nu se depoziteaza in organism. Eliberarea se

face prin fecale si mai putin prin urina. Intervine in procesele de oxireducere, in metabolismul

glucidelor, lipidelor in funtiile sistemului nervos, a aparatului vizual si are rol antitoxic

(plumb, mercur).

Surse: alimente de origine animala (lapte, oua, ficat, creier, splina), crustacee si unele

vegetale (spanac, salata verde, rosii etc).

Vitamina B2 poate fi sintetizata de unele bacterii.


Se prezinta sub forma de pulbere cristalina galbena, pina la galben portocaliu, foarte usor

solubila in solutii alcaline, greu solubila in apa si practic insolubila in alcool.


Riboflavina prezinta absorbtie buna din tubul digestiv, absorbtia fiind diminuata in hepatita

si ciroza.

Se depoziteaza putin in ficat si rinichi si se elimina prin urina, lapte, fecale.

Particularitati biochmice si farmacodinamice:

Derivatul fosforilat este grup prostetic al unor enzime flavoproteice. Ribovlavina intervine

in procesul de crestere, de mentinere a integritatii epiteliilor. De asemenea influenteaza

absorbtia lichidelor din tubul digestiv care au actiune hipoglicemianta la normali si diabetici si

protejeaza celula hepatica fata de substantele toxice.


De obicei, vitamina B2 poate produce dureri la locul injectiei.

Necesarul zilnic:

- intre 0-2 luni 400 ug

- intre 2-6 luni 500 ug

- intre 6 luni-2 ani 600 ug

16

- intre 2-3 ani 700 ug



- intre 6-10 ani 1,1-1,2 mg

- intre 10-18 ani 1,2-1,5 mg

- peste 18 ani 1,6-1,7 mg

- in sarcina 1,8 mg

- in perioada de lactatie 2 mg

Indicatii:

hipo si avitaminoza B2

keratite, conjunctivite, dermatite

eczeme, glosite, stomatite, enterocolite

tulburari de crestere la copii

insuficienta hepatica

Prezentare:

fiole de 1 ml cu 5 mg fosfat de riboflavina

fiole de 2 ml cu 5 mg fosfat de riboflavina


adulti: intramuscular 5-10 mg/zi

copii: intramuscular 0,5-5 mg/zi


Sinonime: PYRDOXINUM (DCI), PIRIDOXOL; BECILAN; HEXOBION

Vitamina B6 cuprinde piridoxina, piridoxalul si piridoxamina. In mediu alcalin si acid

sunt sensibile la lumina.

Regnul vegetal ofera o importanta sursa de vitamina B6.

Sursele de obtinere a vitaminei B6 coincid cu cele ale celorlalte vitamine din aceasta

grupa.

Absorbtia vitaminei B6 se realizeaza la nivelul intestinului sub forma libera si mai

bine combinate cu proteine. In organismul animal predomina piridoxamina. Vitamina B6

intervine in metabolismul substantelor organice si intra in compozitia unui mare numar de

enzime cu functie de oxidoreducere. Participa la biosinteza sfingozimei cu rol in

metabolismul lipidelor.

17

Eliminarea vitamine B6 se face in cea mai mare masura pe cale renala si scade cu

virsta.


Clorhidratul de piridoxina se gaseste sub forma de cristale incolore sau pulbere cristalina

alba, fara miros, cu gust usor acru, usor solubil in apa, greu solubil in alcool.


Piridoxina si piridoxamina se absorb digestiv si sunt transformate in piridoxalfosfat, forma

activa.

Particularitati biochimice si farmacodinamice:

Esterul fosforic al piridoxalului este coenzima a amino-acid-decarboxilozelor, intervenind

in metabolismul proteic.

Piridoxalul intervine in hematopoeza avind efect favorabil in unele anemii. Este factorul de

crestere pentru microorganisme, intervine in dezvoltarea celulelor tumorale si este slab

sedativ al S.N.C.


Piridoxina poate produce fenomene de nevrita senzoriala, somnolenta, miscarea nivelului

plasmatic al acidului folic sau poate provoca somnolenta.

Necesarul zilnic:

intre 0-2 luni…….200 ug

intre 2-6 luni……..300ug

intre 6-12 luni ……400 ug

intre 1-2 ani …….. 500 ug

intre 2-3 ani ………600 ug

intre 3-4 ani ……….700 ug

intre 4-6 ani ……….900 ug

intre 6-10 ani ……..1-1,2 mg

intre 10-18 ani …...1,4-1,8 mg

peste 18 ani ………..2 mg

in sarcina……. …….2,5 mg

in alaptare ………….2,5 mg

Indicatii:

in pelagra, asociata cu vitamina Pp, tiamina, riboflavina

tulburari cutanate si ale mucoaselor

anemii

boala de iradiere

18

Contraindicatii:

neoplasm

gripa

infectii

alergie la piridoxina

Prezentare:

flacon cu 20 comprimate a 0,25 grame

fiole de 5 ml cu 0,25 g

Mod de administrare, posologie: oral, I.M. sau I.V.

adulti: oral: 0,25-0,50 g/zi

injectabil: 0,15-0,25 g/zi, zilnic sau la 2 zile

copii: 0,1-0,25 (0,20) g/zi in functie de virsta


Sinonime: ACID PANTOTENIC, CALCII PANTOTHENAS (D.C.I.), PANTOTENAT DE

CALCIU

Descoperita in anul 1933 de doctorul R.J.Williams si denumita dupa cuvantul grec

“pantos” – “pretutindeni”, vitamina are o arie larga de raspandire,fiind omniprezenta in

natura.Biochimistul Williams a izolat in 1938 acest acid din ficat si l-a sintetizat ulterior in

laborator, confirmandu-i structura chimica.Este demn de amintit ca din 250 kg ficat Williams

a reusit sa izoleze doar 3g acid pantotenic.

Vitamina B5, C9H17NO5 , este dipeptida acidului , - dihidroxi -

', - dimetilbutiric ,

HOH2C CCH3

CH3

C COOHH

OH

, cu - alanina

CH2 CH2NH2

COOH

.

Este implicat in sinteza celulelor rosii, metabolismul unor steroizi, activitatea

neuronala, producerea de anticorpi.

Este sintetizat de plante si de multe bacterii, dar este necesar sa fie prezent in

alimentatia vertebratelor.Putin timp de la descoperirea sa, acidul pantotenic a fost identificat

in tesuturi ca facand parte dintr-o combinatie cu masa moleculara mica, dar abia in 1948 s-a

19

descoperit aceasta combinatie, care a fost denumita coenzima A (A pentru acetil).Aceasta

descoperire apartine lui N.O.Kaplan si F.Lipmann,care, anterior, aratasera ca anumite

acetilizari enizimatice necesita o coenzima termostabila.

Functia coenzimei A este de a transporta gruparile acil in oxidare enzimatica a acizilor

grasi, in oxidarea enzimatica a piruvatului, in acetilarile biologice si in sinteza acizilor

grasi.Mecanismul exact prin care coenzima A transporta gruparile acil a fost stabilit de catre

biochimistul german F.Lynen in 1951.El a izolat, din drojdie, o forma “activa” de acetate si a

aratat ca ea este alcatuita dintr-un tioester al acidului acetic cu gruparea tiol (sulfhidril) a

coenzimei A.Coenzima A se prescurteaza CoA (sau CoA-SH pentru a se evidenia gruparea

tiol).

Acetil-coenzima (acetil CoA) se formeaza in oxidarea enzimatica a piruvatului sau a

acizilor grasi; ea poate aparea si ca urmare a actiunii acetil-CoA sintetazei asupra acetatului

liber :

ATP coenzima A acetat AMP acetil CoA pirofosfat

Acetil CoA astfel formata poate apoi sa reactioneze enzimatic cu un acceptor de

grupari acil, cum este colina, formand acetil colina, sau cu acidul oxalilacetic, formand acidul

citric, conform reactiei :

Acetil CoA colina colinacetilaza acetilcolina CoA SH

In reactiile model neenzimatice, tioesterii sunt agenti de acilare mai eficienti decat

esterii similari, cu oxigen, deoarece legatura tioester are o stabilizare de rezonanta mai mica

decat legatura esterii.

OH CH2 CCH3

CH3

CHOH

C NO H

CH2 CH2 COOH

Acidul pantotenic

Mentionam ca acidul pantotenic natural este enantiomerul dextrogir, antipodul opus

fiind inactive din punct de vedere fiziologic.

In cantitati mai mari acest acid se afla mai ales in drojdia de bere, tarate de orez, lapte,

oua si ficat.

Lipsa acidului pantotenic se manifesra prin simptome variate in functie de specia

animala.Astfel, la sobolanii si puii de gaina din organismul carora acest acid este absent

partial sau total, se constata atrofia glandelor suprarenale si acromotrichie (gr. a, lipsit de + gr.

20

khroma, culoare + gr. thrix, par) sau leucotrichie (albirea parului), la primele animale si

respective incetarea cresterii, rarierea penajului si si aparitia unor dermatite specifice la

ultimile. O data cu administarea acidului pantotenic simptomele prezentate mai sus dispar.

In cazul microorganismelor acidul pantotenic reprezinta un factor de crestere

indispensabil.Asa se explica biosintetizarea acestui acid de catre numeroase exemplare din

lumea bacteriilor.

Acidul pantotenic are rol in metabolismul celular si, impreuna cu alte vitamine,

contribuie la dezvoltarea energiei provenite din glucide,grasimi si proteine.De

asemenea,printre proprietatile vitaminei B5 se numara urmatoarele :

participa la mentinerea starii de sanatate a aparatului digestiv,a ficatului si a epiteliilor

stimuleaza activitatea diferitelor glande si sporeste productia de hormoni a suprarenalelor

mentine starea de sanatate a nervilor,a pieleii si a glandelor

sporeste rezistenta la stres si contribuie la formarea unor hormoni anticorpi

intervine in procesele de crestere, in prevenirea aparitiei dermatitelor (bolilor de piele), in

metabolismul glucidelor si in utilizarea eficienta a colinei, etc.

Vitamina B5 joaca un rol important in metabolismul energetic al celulelor

(indispensabil degradarii celulelor,lipidelor si anumitor acizi aminati si sintezei acizilor grasi

si colesterolului) si participa la formarea anumitor hormoni.

Aporturile nutritionale recomandate in vitamina B5 sunt de 3 pana la 8 miligrame pe zi

pentru copii,de 10 miligrame pentru adolescenti si pentru femei.Vitamina B5 se gaseste in

majoritatea alimentelor, cele mai bogate fiind drojdia de bere,carnea (mai ales ficatul si

rinichii), ouale, produsele lactate, legumele uscate si pestele.

Starile de carenta sunt exceptionale si nu se observa decat in caz de denutritie severa

sau de nutritie parenterala (prin perfuzii) exclusiv si nesuplimentata in vitamina B5.Ele se

traduc printr-o oboseala, tulburari digestive (greturi,diaree,dureri), cutanate (caderea parului,

ulceratii) si neurologice (dureri de cap, senzatie de arsura a extremitatilor, etc.). Reversibile,

aceste tulburari sunt tratate prin administrare medicamentoasa de vitamina B5.

Mai ales oamenii de varsta a doua si a treia manifesta simptomele acestei

carente.Deseori,ei nu mai reusesc sa-si procure hrana proaspata si apeleaza la alimente care

sunt depozitate timp indelungat pe rafturi, in frigider sau in lada frigorifica : legume si fructe

ambulate in cutii sau in pungi de plastic, feluri gata preparate, cartofi prajiti, carnati, paste,

orez alb, prajituri, etc.Ei mananca mai putin si realizeaza un aport redus de nutrienti

esentiali.De aceea, aproximativ o treime dintre oamenii de varsta a doua si a treia nu au

suficient acid pantotenic in sange.Daca dimineata ei se trezesc din pat intepeniti,miscand

21

bratele si picioarele cu mare greutate si cu dureri, este foarte probabil ca acest lucru sa se

datoreze unui deficit de acid pantotenic.

Necesarul zilnic de vitamina B5

O alimentatie normala asigura un aport zilnic de 5-20 mg acid pantotenic, care, de

altfel, in oarecare proportie, pot fi sintetizati si de flora intestinala.Eficacitatea sanogena a

acestei vitamine sporeste prin administrarea concomitenta cu vitaminele B6,B9 si

C.Hipovitaminoza pantotenica provoaca anemie, tulburari de somn, cefalee, hipoglicemie,

ulcer duodenal, greata, balonari, crampe musculare, scaderea rezistentei la infectii, tulburari

sanguine si dermatologice, etc.Nu se cunosc intoxicatii cu acid pantotenic.

Pentru a realiza un aport constant de vitamina B5, se recomanda sa ne hranim

echilibrat, consumand alimente bogate in substante nutritive si renuntand, pe cat posibil, la

zahar, dulciuri, paste si cartofi prajiti.

Pentru copii, adolescenti si personae adulte, necesarul zilnic de acid pantotenic

(vitamina B5) se situeaza intre 5 si 10 miligrame.

Gravidele si femeile aflate in perioada de alaptare necesita pana la 15 miligrame pe zi.

Pentru a acoperi necesarul de vitamina al noului nascut, la care creierul si tesuturile se

afla in plin proces de constituire, laptele matern contine concentratii foarte inalte de acid

pantotenic, mergand pana la 5 miligrame pe litru.

Oamenii care se confrunta cu situatii stresante ori fac mult efort fizic au nevoie de

cantitati mari de acid pantotenic decat cei cu o viata calma si un program cotidian bine

stabilit.

Continutul de vitamina B5 al unor alimente(mg)

ficat……………………………….. 7,70

tarate de grau……………………... 2,85

pastrav…………………………….. 1,82

seminte de floarea soarelui………... 1,40

scrumbie,macrou…………………... 1,35

nuci………………………………… 0,90

cereale integrale……………………. 0,78

galbenus (de la un ou)……………… 0,75

crabi………………………………… 0,63

vanat……………………………….. 0,57

muschi file…………………………. 0,40

lapte integral……………………….. 0,31

22

Doza zilnica recomandata de acid pantotenic (vitamina B5) este in jur de 5-15

mg.Drojdia contine 20 mg la 100g, galbenusul de ou 7 mg la 100 g, tarata 2,25 mg si varza

aproape 1 mg.

Simptomele deficitului sunt oboseala, stresul cronic si depresia.Vitamina B5 este

necesara pentru formarea hormonilor si pentru acetilcolina utilizata de creier pentru a preveni

anumite tipuri de depresie.

Vitamina B5 ajuta la depasirea mai usoara a situatiilor stresante, combate inflamatiile

in diferite zone ale corpului, este un aliat prestios in scaparea de kilograme,fiind un remediu

excelent pentru curele de slabire si in mentinerea formei maxime.Totodata,ea protejeaza

inima, mareste capacitatea de concentrare, actiunea vitaminei B5 previne imbatranirea

premature si aparitia ridurilor.

Alimentele rafinate, cum cunt orezul alb, pastele, produsele de panificatie din faina

alba, nu mai contin decat cantitati neinsemnate de acid pantotenic. Prelucrarea termica, de

pilda prin prajire, coacere, fierbere, etc., distruge vitamina B5. De asemenea, prelucrarea

industriala, ca si depozitarea indelungata dauneaza masiv acestei vitamine valoroase. De

aceea, este indicat sa mancam hrana proaspata, preparata cat mai sumar.Si acizii sub diferite

forme, de exemplu otetul, castravetii acri, muraturile de orice fel, condimentele iuti, mustarul

iute, etc., descompun molecula de vitamina, in special atunci cand mancarurile se afla in

contact prelungit cu otetul. La randul lor, substantele puternic alcaline dauneaza de asemenea

vitamine – de pilda, bicarbonatul de sodiu.

Utilitatea vitaminei B5

Acidul pantotenic (vitamina B5) este deosebit de important pentru :

- producerea de energie, mentinerea vitalitatii

- prevenirea inflamatiilor si rezistenta la stres

- reducerea depozitelor de grasime, valorificarea lipidelor in organism

- vivacitate intelectuala, capacitate de concentrare

- stimularea circulatiei locale si intretinerea nervilor din extremitati

piele sanatoasa si par bogat.

Vitamina B5 are rol in catabolismul glucidelor si lipidelor si, prin aceasta, la generarea

energiei necesare proceselor fiziologice. Are un rol important in desfasurarea multor reactii

enzimatice. Favorizeaza mentinerea structurii si functiei normale a pielii si stimuleaza pozitiv

cresterea si pig-mentarea parului. Este indispensabila functionarii normale a glandelor su-

prarenale.


23

Este grupul prostetic al coenzimei A, factor de acilare care intervine in sinteza

acetilcolinei, colesterolului, fosfolipidelor, hormonilor steroizi, hemoglobinei.

Necesarul zilnic: 5-10 mg/zi

Indicatii:

stomatite

glosite

colite

hepatite cronice

dermatite

arsuri

injectat in doze mari, stimuleaza mobilitatea gastro-intestinala

Prezentare: PANTOTENAT DE CALCIU - fiole de 5 ml cu 0,5 g

substanta activa

PANTENOL - comprimate a 500 mg care se sug

Mod de administrare, posologie:

injectabil, I.M. sau I.V. - adulti: 0,5 g/zi

- copii: 0,25-0,5 g/zi

comprimate: - adulti: 2-4/zi

- copii: 1-3/zi


Sinonime: CYANOCOBALAMINUM (D.C.I.), COBIONE, DAVITA-MON B12,

RUBIVITAN

Este indispensabila pentru viata omului si a animalelor. Este unul dintre cei mai

puternici factori antianemici cunoscuti, prezentand o oarecare analogie structurala cu

hemoglobina.

Vitamina B12 este compusa din substante cristalizate, de culoare rosie, solubile in apa

si alcool, stabile in aer si in mediu acid. Are o structura deosebit de complexa, continand 4,5%

cobalt si radicalul cian, de unde si denumirea de ciancobalamina. Sunt semirele la actiunea

oxidantilor, bazelor si acizilor puternici. Rezista la 120 de grade C, timp de 20 minute.

Vitamina B12 are formula moleculara C68H90N14O14Pco si masa moleculara 1490±140.

Vitamina este hidrosolubila si joaca un rol in maturarea globulelor rosii plecand de la

24

celulele-mama si in sinteza unor acizi grasi si anumitor acizi aminati. SINONIM:

cianocobalamina.

Denumirea de cianocobamida deriva din structura sa moleculara intrucat contine

gruparea cian(-C≡N), un atom de Co si grupari amidice. Se mai numeste (pe langa

cianocobalamina si cianocobamida) antianemica, vitamina antipernicioasa, corinoida, factor

antipernicios, factor anemic extrinsec, factorul proteinelor la animale etc. .

Denumirea de corinoida provine de la inelul porfirinic modificat din molecula sa

numit inel corinic.

Numele de cianocobalamina nu este riguros stiintific deoarece nu contine grupare

aminica libera sau legata de nucleul central (corinic), nici de atomul de Co si nici de

ribonucleotida, ci numai in componenta gruparilor amidice, fapt pentru care este mai corecta

denumirea de cianocobamida decat cea de cianocobalamina.

Identificarea, izolarea, stabilirea structurii si a activitatii biologice a vitaminei B12 a

necesitat colaborarea mai multor grupe de specialisti o perioada mai indelungata de timp ,

reusindu-se in cele din urma obtinerea acestei vitamine pe cale industriala.

Prin anii 1950, imediat dupa descoperire, vitamina era extrasa din ficatul animal (cam

patru tone de ficat prelucrat ofereau un gram de vitamina B12). In 1952, Miner Laboratories

din Chicago au identificat o tehnica de izolare a vitaminei B12 din... mocirla canalelor,

folosind cca. 250 tone namoluri culese zilnic.

Ca element exotic (intre timp, tehnicile de izolare s-au mai perfectionat, asa incat nu

mai aveti motive sa fiti ingrijorati), mentionam ca in Indochina, bastinasii aveau obiceiul de a

acumula pestii in mari recipiente, in care avea loc un proces accentuat de ... fezandare /

putrefactie.

Rezulta un lichid cu un miros si un aspect dezgustator, cunoscut amatorilor de

bucatarie chinezeasca, bogat in acizi aminati si vitamine.

Vitamina B12 se gaseste mai putin in regnul vegetal si mai mult in alimentele de

origine animala (ficat, splina, creier, muschi). Principala sursa de vitamina B12 este sinteza

microbiana.

Biogeneza vitaminei B12 are loc sub actiunea a numeroase bacterii din sol si a

bacteriilor intestinale, mai ales din colon.

Absorbtia si metabolismul. Absorbtia vitaminei B12 se realizeaza la nivelu mucoasei

intestinale, in prezenta unui factor intrisec produs de mucoasa gastrica si cu care alcatuiesc

factorul antipernicios depozitat in ficat.

Vitamina B12 absorbita si retinuta la nivelul intestinului pierd proprietatea de a difuza,

reconstituind prima faza a absorbtiei intestinale. Factorul intrisec are rol de protectie in

25

absorbtia intestinala prin formarea unor compusi de inactivare a vitaminelor B12. Factorul

intrisec activ fixeaza pina la 264 de micrograme vitamina B12\mg.

Vitamina are rol in hematopoeza si mai ales in eritropoeza. De asemenea are o

importanta deosebita in ce priveste cresterea, hematopoeza si functionarea celulei nervoase.

Cea mai importanta actiune a acestei vitamine este anemia pernicioasa de tip Biernner,

unde intervin modificari ale trombocitelor sau chiar leziuni degenerative nervoase.

Carenta vitaminica afecteaza tesuturile in care se produc multiplicari celulare rapide.

Sunt afectate: maduva hematoformatoare (apare anemia megaloblastica), mucoasa

bucala (glosita Hunter), mucoasa tubului digestiv, bolnavii prezentand inapetenta, senzatie de

balonare, varsaturi, diaree. Cea mai buna sursa este ficatul, dar si pestele, ouale, laptele si

derivatele lactate.

NECESITATI SI SURSE

Aporturile nutritionale recomandate, minime si usor de acoperit printr-o alimentatie

echilibrata, sunt de 1 pana la 2 micrograme pe zi pentru copii, de 3 micrograme pentru

adolescenti sau pentru adulti, de 4 micrograme pentru femeile gravide sau care alapteaza.

Vitamina B12 se gaseste in toate produsele animale indeosebi in ficat. Ea este relativ stabila la

caldura si la aer dar mai sensibila la lamina si la radiatiie ultraviolete precum si la acizi si

baze.

METABOLISM SI CARENTA

Absorbtia intestinala a vitaminei B 12 are loc in ultima parte a intestinului subtire. Ea

nu este posibila decat in prezenta unei glicoproteine secretate de stomac, denumita factor

intrinsec. Carenta in vitamina B12, care nu este rara in tarile industrializate, poate rezulta

deci fie, in mod exceptional, prin aporturi alimentare insuficiente (regim vegetarian), fie dintr-

o gastrectomie (ablatie a stomacului) sau dintr-o o boala responsabila de o anomalie a

secretiei de factor intrinsec, precum boala lui Biermer; aceasta carenta poate, sa mai provina

dintr-o anomalie, dintr-o ablatie a prrtiunii terminate a intestinului subtire si, in mod

exceptional, dintr-o infectie cronica a intestinului subtire. In sfarsit, o carenta in vitamina B 12

nu este deloc rara la persoanele in varsta. Ficatul, care stocheaza vitamina B 12, poate

disimula o insuficienta de aport sau o tulburare a absorbtiei timp de 3 sau 4 ani. In continuare,

apar primele semne ale carentei: oboseala generala, pierdere a apetitului, tulburari

hematologice (anemie megaloblastica), neuropsihiatrice (senzatie de arsura cutanata, nevrita

optica inflamatie a nervului optic, pierderi de memorie, labilitate a starii de spirit, depresie) si

mucoase (limba depapilata).

HIPERVITAMINOZA se manifesta prin aparitia unor stari alergice si prin hiperglobulie.

UTILIZARE TERAPEUTICA

26

Vitamina B12, administrata in injectii intramusculare, este indicata in carenta

corespunzatoare. Ea este utilizata, de asemenea, in doze mari ca analgezic. Injectiile

intravenoase cu unul dintre derivatii ei, hidroxocobalamina, sunt practicate in caz de

intoxicatie cu cianura. Administrarea medicamentoasa de vitamina B 12 este contraindicata in

rare cazuri (anumite cancere, indeosebi).


Vitamina B12 are structura porfirica, asemanatoare pigmentului eritrocitar si

clorofilei, dar contine cobalt (4%). A fost obtinuta cristalizata, are culoare rosu-inchis si este

solubila in apa, cu reactie neutra.

Vitamina B12 se gaseste in toate organele, mai ales in ficat, stomac, rinichi, creier si

muschi. A fost obtinuta initial din ficat de bovina ( 25 mg dintr-o tona de ficat), iar in prezent

se obtine din culturile de Streptomyces griseus, ca un subprodus la fabricarea streptomicinei.

Solutia apoasa are Ph=4-4,5.

Particularitati farmaco-cinetice:

Pentru absorbitia este necesara prezenta asa numitului factor intrinsec secretat de

mucoasa gastrica, de structura probabil mucoproteica.

Ciancobalamina, numita si factor intrinsec, s-ar absorbi numai sub forma unui

complex cu factorul intrinsec.

La omul normal se absoarbe in intestinul subtire 70-90% din ciancobalamina.

Absorbtia este favoizata de Ph-ul alcalin. In intestinul gros absorbtia este mai redusa, desi

baeriile saprofite sintetizeaza vitamina.

Administrarea orala a vitaminei B12 nu are efect in anemii, cind mucoasa gastrica este

atrofiata sau cind exista leziuni intestinale importante. Vitamina din alimente nu este distrusa

in tubul digestiv, anemicii excretind zilnic cantitati de ciancobalamina egale cu oamenii

normali (50-250 ug).

Ciancobalamina este absorbita total si rapid dupa administrarea subcutanata sau

intramusculara. Este depozitata in ficat, se elimina renal, sub forma nemodificata, prin filtrare

glomerulala( 0,2 ug).


Ciancobalamina este indispensabila procesului de maturare a eritrocitelor. Lipsa ei

duce la hiperplazia megaloblastica a maduvei oaselor, datorita opririi evolutiei maturarii

hematiilor.

Intervine in sinteza nucleoproteidelor, fiind necesara pentru transformarea timinei in

timidina, substanta care intra in structura acizilor nucleici.

27

Ciancobalamina intervine si in transformarea acidului folic in acid fotenic si prin

aceasta contribuie la metilarea uracilului, cu formarea timinei. Are actiune neurotropa, fiind

esentiala in procesele de care depind integritatea functionala a fibrelor mielinice.

Vitamina B12 are actiune lipotropa si intervine in metabolismul proteic, prin

favorizarea gruparilor metil labile, necesare sintezei metioninei din hemocisteina si

transformarii glicolului in serina. Are rol in mentinerea gruparilor sulfhidrice in forma redusa,

necesara pentru functionarea unor enzime.

Este cunoscuta ca un factor esential pentru crestere si nutritie,pentru unele

microorganisme si pentru organisme superioare. De asemenea contribuie la troficitatea

mucoasei digestive, lipsa ei producind glosita si gastrita atrofica.

Carenta vitaminei B12 poate avea drept cauze tulburari de aport, de absorbtie, de

utilizare si de cresterea nevoilor si pierderilor. Deficitul de vitamina B12 prin lipsa de aport se

manifesta la persoanele cu dieta vegetariana severa.

absorbtia este diminuata la bolnavii cu insuficienta a formarii factorului intrinsec

datorata unor suferinte gastrice ( gastrite toxice, neoplasm gastric, gastrita atrofica, iritarea

stomacului) si gastrectomie.

Absorbtia insuficienta a vitaminei B12 din intestin se intilneste in inflamatii,

disbacterioze intestinale, tumori, insuficienta pancreatica. Se cunosc situatii cu consum

crescut de vitamina B12, de exemplu la bolnavii paralizati de diohzllobathrium latum.

Semnele de hipovitaminoza B12 la om constau in tulburari ale hematopoezei, ale

integritatii fibrelor nervoase mielinice si ale celulelor epiteliale din tubul digestiv.

Indicatii:

Ciancobalamina este indicata in anemii megaloblastice, unde are actiune majora.

Efectele hematologice sunt primele car apar si anume, se observa la nivelul maduvei, dupa

citeva ore de la injectare. Dupa 2-3 zile se restabileste hematopoeza normaloblastica.

Reticulocitele apar in singe periferic in zilele 5-12. In 4-8 saptamini eritrocitele circulante

ajung la nivelul normal. Concomitent se realizeaza valori normale pentru leucocite si

trombocite.

In formele obisnuite de anemie megaloblastica, dupa prima saptamina de tratament se

obtin ameliorari evidente. Dispar tulburarile digestive, inclusiv cele localizate pe mucoasa

linguala, diminua astenia, anorexia. Se obtine vindecarea clinica in citeva saptamini.

Nu sunt influentate atrofia mucoasei gastrice, aclorhidria histaminorefractara,

capacitatea stomacului de a sintetiza factorul intrinsec. Rezultatele sunt mai slabe daca

bolnavul are concomitent o infectie, uremie sau primeste cloramfenicol.

Tratamentul de substitutie cu B12 trebuie continuat toata viata.

28

Efectele ciancobalaminei sunt mai slabe in anemia megaloblastica din cursul sarcinii

sau a copilariei.

Se obtin rezultate partiale in anemia datorata batricefalozei si in sindroamele de

absorbtie intestinala.

Datorita actiunii neurope, vitamina B12 produce efecte favorabile asupra tulburarilor

nervoase din timpul anemiei megaloblastice.

La bolnavii cu complicatii ale S.N., ameliorarea se obtine mai lent, insa nu se mai

inregistreaza avansarea leziunilor. Cu cit tulburarile neurologice au aparut mai recent fata de

aplicarea tratamentului cu vitamina B12, cu atit se obtin rezultate mai bune.

Ciancobalamina ar avea unele efecte si in afectiuni cu ar fi:

- neuropatii (polinevrita alcoolica si diabetica, tulburarile sensibilitatii profunde din

scleroza in plagi)

- hepatita cronica si ciroza

- nevralgii de trigemen

- anorexie

- intirziere in crestere

- sterilitate

- unele psihoze, senilitate

Nu exista dovezi certe de eficacitate in multe cazuri dintre diagnosticurile mentionate.

Contraindicatii:

alergie la ciancobalamina

bolnavi de astma

poliglobulii

neoplasm

Reactii adverse: ciancobalamina poate produce reactii alergice: urticarie si chiar soc

analfabetic.

Prezentare:

ROMTRAT - fiole de 2 ml solutie injectabila de extract de ficat avind 20 ug ciancobalamina;

- fiole de 1 ml cu 50 ug sau 100 ug;

VITAMINA B12 - fiole de 2 ml cu extract de ficat avind 200 ug

ciancobalamina;

NEOHEPAR - fiole de 5 ml cu extract de ficat avind 50 ug -

ciancobalamina;

Mod de administrare, posologie:

29

Calea de administrare obisnuita este injectabila I.M. sau S.C., calea orala nefiind

recomandata in anemia megaloblastica, deoarece nu este posibila absorbtia. Aceasta cale

poate fi folosita la vegetarieni, lipsiti de aportul vitaminei B12 prin carne. La acestia doza

zilnica este de 1 ug.

Doza de vitamina B12 este diferita in functie de intensitatea anemiei megaloblastice,

existenta unei infectii sau a tulburarilor neurologice. Initial, la formele medii, necomplicate se

administreaza zilnic 1 ug timp de 10 zile. In formele complicate se administreaza 30 ug/zi,

timp de 5-10 zile.

Tratamentul de intretinere se face cu doza de 30-100ug o data pe luna.

In cazurile grave de anemie megaloblastica cu tromboalopenie, hemoragii, infectii,

tulburari neurologice intense, tratamentul se face in prima zi 100 ug vitamina B12 I.M. si 5

mg acid folic, oral, zilnic.

La copii se administreaza 1-10 ug/zi.

In afectiuni neurologice si hepatice cronice se injecteaza 1 mg/zi sau la 2-3 zile, iar in

nevrite 1000 ug/zi.

Incompatibilitati in solutie:

Vitamina B12 este incompatibila in solutii cu acidid ascorbic, clorpromazima, solutii

alcaline si reductoare, vitamina K solutie apoasa.

Vitamina B3 (PP) cuprinde acidul nicotinic si amida acidului nicotinic cu proprietati aproape

identice precum si o serie de derivati ai acidului nicotinic.

Nucleul de baza al vitaminei este nucleul pirimidinic cu 5 atomi de carbon si un atom

de azot. Acidul nicotinic si amida nicotinica sunt substante cristaline, incolore, solubile in apa,

alcool, termostabile.

Absorbtia si metabolismul. Sunt absorbite la nivelul intestinului de unde patrund in

singe. Se elimina prin urina, fecale, tranpiratie.

3. 1. 6. VITAMINA B3(PP)

Cuprinde acidul nicotinic si amida acidului nicotinic cu proprietati aproape identice

precum si o serie de derivati ai acidului nicotinic.

Nucleul de baza al vitaminei este nucleul pirimidinic cu 5 atomi de carbon si un atom de

azot.Acidul nicotinic si amida nicotinica sunt substante cristaline,incolore,solubile in

apa,alcool,termostabile.

30

Organismul nostru poate produce niacinamida din triptofan, un aminoacid aflat in

alimentele de origine animala, dar acesta poate asigura doar o parte din necesarul de care

avem nevoie.Organismul nostru poate transforma de asemenea niacina in niacinamida.

Vitamina B3 se comporta ca o coenzima in multe dintre functiile biochimice,cu

precadere in cele care necesita mentinerea sanatatii pielii si functiile specifice tractului

gastrointestinal si ale sistemului nervos.Aceasta substanta nutritiva este de asemenea

implicata si in alte procese importante, precum metabolismul lipidelor (grasimilor).

Vitamina B3 participa in metabolismul proteic ,lipidic, glucidic, mineral, normalizand

functia suprarenalelor.Ea atenueaza riscul aparitiei unor tulburari cardiovasculare,diminuand

colesterolul daunator(LDL),crescand nivelul celui benefic(HDL) si scazand nivelul

trigliceridelor din sange.De asemenea, modereaza tensiunea arteriala, amelioreaza circulatia

sangelui – participa la metabolizarea proteinelor, glucidelor si lipidelor, protejeaza impotriva

arterosclerozei, migrenei, ametelilor, previne aparitia diareei.Este indispensabila functionarii

normale a aparatului digestiv, a sistemului nervos, mentinerii integritatii tegumentelor si

mucoaselor, precum si sintezei normale a unor hormoni

(testosteron,estrogeni,insulina).Amelioreaza durerile ulceroase si combate halena (mirosul

neplacut al gurii).

Vitamina B3 este stabila la lumina, la caldura si rezistenta la oxidare, doza zilnica

recomandata fiind de 20 mg.

Carenta vitaminei B3, descrisa sub termenul de pelagra, rezulta fie prin aporturi

alimentare insuficiente, fie prin interactiuni medicamentoase (unele antituberculoase si

antiparkinsoniene).Deficienta in acid nicotic duce la bolile pelagra la om si limba neagra la

caine.La inceputul secolului 20, pelagra era endemica printre copii din sudul Statelor Unite.In

1915-1920, ca urmare a unor studii de nutritie intreprinse in azile de orfani de catre Joseph

Goldberger s-a stabilit ca aceasta boala era o boala de carenta alimentara.Goldberger a aratat

ca boala nu era infectioasa, ca ea era asociata unei alimentatii cu amidon degradat si putea fi

prevenita prin suplimentarea hranei cu carne,oua si lapte.Totusi, factorul alimentar

responsabil nu putea fi recunoscut,pana in 1937, ca fiind acidul nicotic.Aceasta s-a realizat

prin cercetari complet independente,incepute in 1904, cand biochimistii englezi A.Harden si

W.J.Young au descoperit ca pentru fermentatia alcoolica de catre extractele de drojdie este

nevoie de un cofactor termostabil, dializabil.Acest cofactor, numit initial coenzima sau

coenzima I,a fost izolat de H.von Euler, in Suedia, in 1933.In 1934, Warburg si W.Christian

au izolat o alta coenzima, foarte asemanatoare cu coenzima I,pe care au numit-o coenzima II.

Putin dupa aceea, ei au gasit ca ambele coenzime au drept nicotinamida,amida acidului

nicotinic.Aceasta descoperire ia condus pe biochimistii americani C.A.Elvehjem si

31

D.W.Woolley la identificarea, in 1937, a acidului nicotinic drept factorul nutritional care

previne limba neagra la caini si pelagra la om. Numele acidului nicotinic vine de la faptul ca

el este un component al nicotinei,un alcaloid toxic din tutun; el mai este denumit si niacina

fara vreo semnificatie speciala.

De fapt,plantele si majoritatea animalelor pot sintetiza acid nicotinic din alti

precursori,in deosebi din triptofan, un aminoacid.Daca animalele sunt hranite din abundenta

cu proteine bogate in triptofan, ele nu manifesta nici o carenta atunci cand din alimentatie li se

scoate acidul nicotinic.Daca insa continutul in triptofan al proteinelor alimentare este mic, nu

se mai asigura cantitatea necesara pentru sinteza niacinei si astfel apar semnele de carenta.

Pelagra este, in primul rand, rezultatul lipsei acidului nicotinic, dar, de fapt, ea este consecinta

unei sume de carente in diferite vitamine si in acizii grasi esentiali.

N

COOH

N

CONH2

Acid nicotinic Nicotinamida

Insuficienta de vitamina B3 provoaca dereglari la nivelul sistemului nervos,al

pielii.Principalele surse alimentare bogate in vitamina B3 sunt : drojdiile alimentare si de

bere,taratele de cereale, leguminoasele, ficatul, carnea, pestele, morcovul, conopida, tomatele,

painea integrala, curmalele, smochinele, arahidele, piersicile, avocado, migdalele, nuci,

ciupercile proaspete, ouale.Luarea de doze mari de acid nicotic permite reducerea eficace a

nivelului sangvin de colesterol.

Vitamina B3 constituie un factor important in hranire, participand activ la

metabolismul proteinelor,glucidelor si lipidelor, deci la metabolismul general al organismului.

De asemena, niacina este esentiala pentru corp deoarece :

- este un factor antipelagros de prima importanta

- are actiune vasodilatatoare la nivelul pielii

- serveste la buna functionare a sistemului nervos central

stimuleaza secretia gastrica

- mareste glicemia si scade nivelul colesterolului

- mentine sanatatea pielii, a limbii si a tesuturilor digestive

- favorizeaza circulatia cerebrala si coronariana

scade tensiunea arteriala

- stimuleaza secretia gastrica si eliminarea bilei

- inlesneste asimilarea fierului , etc.

32

Vitamina B3 este indicata in pelagra, herpes, acnee, prurit, tulburari circulatorii periferice,

degeraturi, afte, inflamatii bucale, enterocolita, diferite psihoze, stari depresive, in diaree,

hipertensiune arteriala si ateroscleroza, respiratie dificila, alcoolism, stres, insomnii, artrita,

indigestii, cefalee, ameteli, iritabilitate, senzatie de rau general , etc.Previne si vindeca

pelagra, caracterizata prin tabloul simptotic a celor trei “D” (dementa,diaree, dermatita).De

asemenea, influenteaza sistemul nervos si activitatea unor glande cu secretie intrena.Este

binecunoscuta si ca actiunea vasodilatatoare a vitaminei B3.

Rolul si caracteristica vitaminei B3

Vitamina B3 se gaseste in carnea de vita, de porc, in peste, lactate si branzeturi, grau

integral, cartofi, porumb si produse din porumb, oua, broccoli, rosii si morcovi.Totusi exista

forme ale vitaminei B3 care nu sant absorbabile.Deoarece vitamina B3 se pierde prin gatirea

in apa a alimentelor care o contin, este recomandabila gatirea lor in abur sau la cuptor,

amestecandu-se legumele pentru ase pastra cat mai mult din continutul vitaminic.Drojdia de

bere este un mare furnizor de vitamina B3.Ea contine nu numai multa vitamina B3 si B2, dar

si alte vitamine ale complexului B, precum si oligoelementul crom, intr-o combinatie

adecvata, capabila sa asigure un nivel echilibrat al zaharului in sange.Zaharul in sange,

respective glucoza, contituie principala sursa de energie a organismului si singura forma de

carbohidrat acceptata de neuronii creierului nostru.

Candva vitamina B3 a fost numita si “vitamina antipelagroasa”,deoarece era folosita la

tratarea populatiei bolnave de pelagra din tarile unde alimentatia se baza in principal pe

porumb, stiut fiind ca porumbul contine cantitati infime de vitamina B3, intr-o forma

asimilabila de catre organismul uman. Rapiditatea cu care niacina poate elimina neplacerile si

vindeca bolile este uimitoare – comparabile doar cu rezultatele fulgeratoare obtinute priin

administrarea vitaminei C.

Niacina mai are o functie deosebit de insemnata in cadrul metabolismului nostrum : ea

reduce nivelul colesterolului.Un studio efectuat in SUA a pus in evidenta faptul ca simpla

administrare a niacinei, fara un alt tratament, poate scadea valoarea colesterolului cu 22% si

nivelul trigliceridelor cu 52%.De asemenea, vitamina B3 dilata vasele de sange, inlaturand

tulburarile de circulatie la persoanele cu vasele sanguine ingustate.Datorita acestei actiuni de

dilatare a vaselor, niacina poate fi de ajutor si celor ce sufera de migrene.

Necesarul zilnic de vitamina B3

Corpul nu-si poate face reserve de niacina.Surplusul este eliminate prin urina.De

aceea, trebuie sa ne asiguram in permanenta un aport indestulator.

copiii si adolescentii – intre 5 si 12 miligrame

adultii – circa 6,6 miligrame pentru 1000 de kilocalorii consumate

33

femeile – 13 pana la 15 miligrame

barbatii – intre 15 si 20 miligrame

Cei ce presteaza o munca grea, femeile gravide si mamele care alapteaza ar trebui sa

suplimenteze cu cateva milligrame cantitatile indicate mai sus.

Niacina si nicotinamida sunt disponibile intr-o gama larga de suplimente. Daca tratati

probleme circulatori sau o scadere a nivelului de colesterol si de trigliceride, se recomanda

administrarea niacinei mai degraba decat a nicotinamidei. Exista cateva suplimente cu niacina

in present pe piata. Acestea include niacina cu reactie imediata(IM), niacina cu actiune in

timp(SR) si inoitol hexiancianat.(IHN), care contine niacina plus inositol. Cand se foloseste

un nivel crescut de niacina IM,in general subiectii incearca o senzatie de purpura, care deseori

limiteaza utilizarea sa. Niacina SR este conceputa sa elimine aceasta senzatie, dar, desi inca

mai produce purpura si tulburari gastrointestinale, este mai usor tolerat de catre unii

utilizatori;la un nivel mai mare decat 1500 mg zilnic au fost raportate niveluri ridicate de

enzime hepatice si toxicitate pentru ficat. Pe de alta parte,IHN sau “flush-free” niacina este

considerata complet sigura si fara nici un alt efect de purpura. Experimente efectuate pe

pacienti umani, care au utilizat mai mult de 4000 mg zilnic, au aratat ca niacina IHN a fost

evidentiata ca factor benefic in afectiunile circulatorii, inclusiv in cazul maladiei Raynaud si

in claudicatie intermitenta. Totusi, aceasta apare la unele persoane, iar IM sau SR pot fi mai

eficiente decat IHN in reducerea nivelului colesterolului si al LDL in sange. Pentru pastarea

unei sanatati generale bune, doza zilnica optima de baza pentru vitamina Eb (10% pana la

25% ar trebui sa fie niacina) este de 25-300 mg pentru barbate si femei.

Luarea in doze mari de acid nicotic poate permite reducerea eficace a nivelului

sangvin de colesterol; totusi, ea este in general prost suportata. Trebuie, deci, luate precautii,

mai ales in caz de insuficenta renala.Luarea de doze mari de acid nicotic este categoric

contraindicat in caz de ulcer gastroduodenal sau de diabet.

Continutul de vitamina B3 al unor alimente(mg)

drojdia de bere, 100 grame …………… 35,6

arahide, o ceasca ……………………… 24,2

ficat, 100 grame ………………………. 12,2

ton, 100 grame ………………………... 10,3

pasare, 100 grame …………………….. 9,6

piersici uscate, 1 ceasca ………………. 8,2

inima, 100 grame ……………………... 7,4

somon, 100 grame ……………………. 6,8

cereale integrale, 1 ceasca ……………. 5,2

34

cotlet de mile, 1 bucata ……………….. 5,1

migdale, 1 ceasca ……………………... 4,7

mazare verde, 1 ceasca ………………... 3,8

cotlet de porc, 1 bucata ………………... 3,6

boabe de soia, 100 grame ……………… 2,9

Functii si utilizari ale vitaminei B3

Boli cardiovasculare

Datorita rolului sau in metabolismul lipidelor,numeroase utilizari terapeutice ale

niacinei (nu ale niacinamidei) sunt prescrise in tratamentul nivelului crescut al

colesterolului.Un numar impresionant de lucrari evidentiaza efectul niacinei in reducerea

nivelului colesterolului “bun”.De exemplu, intr-unul dintre studii, difuzia extinsa a niacinei a

fost comparata cu efectul gemfibrozilului, niacina fiind considerata mult mai eficienta – in

cresterea nivelului colesterolului HDL si a apolipoproteinei A-1 – decat tratamenetul

medicamentos.Intr-un alt studiu, cercetatorii au administrat pacientilor simvastatin impreuna

cu niacina obtinand rezultate remarcabile – aproape 70% mai putine decese, atacuri de cord,

palpitatii si spitalizari pentru boli cardiovasculare in toata perioada de trei ani a

experimentului.

Atunci cand niacina a fost administrata impreuna cu lovastatinul, s-a constatat o

eficienta si o siguranta sporita, in special in cresterea HDL.Un alt studiu a comparat

eficacitatea niacinei cu aceea a clofibratului, un medicament prescris pe scara larga in

scaderea nivelului colesterolului. Niacina a fost cu mult mai eficienta decat medicamentul in

reducerea colesterolului limfatic, a lipoproteinelor cu densitate foarte scazuta (VLDL) si a

trigliceridelor.De asemenea, a marit semnificativ nivelul lipoproteinelor cu densitate mare

(HDL sau colesterolului “bun”).Alte lucrari evidentiaza difuzia extinsa a niacinei, chiar in

doze crescute in conditii de siguranta – in tratamentul diabetului de tip 2 care deseori

inregistreaza un nivel scazut de HDL.

Autorii acestor lucrari,precum si alti specialisti concluzioneaza ca, datorita efectelor

sale, precum si costului si nivelului de toxicitate scazute, niacina poate constitui un tratament

in cazul multor pacienti ce prezinta un nivel marit al colesterolului.Altii sugereaza o

combinatie a niacinei cu medicamentele de reducere a nivelului colesterolului, tinand cont de

eficacitatea niacinei si de actiunea sa printr-un mecanism diferit fata de al medicamentelor

utilizate in prezent.Optiunea utitlizarii ca medicamente folosite in aceasta afectiune prezinta

serioase efecte secundare inclusiz o incidenta crescuta a cancerului gastrointestinal si o marire

a riscului aparitiei unei afectiuni biliare.

35

Niacina este extreme de eficienta in reducerea colesterolului si a trigliceridelor.Cand

pacientii utilizeaza niacina si acestia se reintorc la medicii lor pentru examenele

medicale,acestia sunt incantati de rezultate. Niacina este in special utila in cazul persoanelor

care au o predispozitie ereditara si rezistenta la nivelul crescut de colesterol.

Vitamina B3 mai are si alte functii in cadrul sistemlui cardiovascular, in forma de

niacina este un vasodilatator – un agent menit sa relaxeze sis a largeasca vasele

sanguine.Astfel, niacina este de asemenea, utilizata in tratamentul diferitelor probleme

circulatorii.

Sistemul nervos

Unele dintre simptomele de inceput ale carentei niacinice include irascibilitatea,

nelinistile, depresia, slabiciunea si pierderea memorei – toate acestea fiind disfunctionalitati

ale sistemlui nervos.Aceste simptome pot fi urmate de lipsa orientarii, confuzie si

isterie.Datorita importantei acestuia in sistemul nervos, multi specialisti utilizeaza niacina

si/sau niacinamida separate sau in combinatie cu alte medicamente in tratamentul afectiunilor

mentale ca anxietatea,nervozitatea,depresia si chiar schizofrenia. Poate acest tratament ar fi

mult mai eficient daca vom lua in considerare si alte substante nutritive.De exemplu, daca

avem o cantitate suficienta de acizi grasi omega-3 pentru ca actiunea vitaminelor B sa fie mai

eficienta.Un studiu sugereaza ca o cauza majora a imbolnavirilor mentalein societatea de azi

poate fi datorata nu numai carentei vitaminelor B si in special a niacinei, dar si a acizilor grasi

omega-3.Studiile sugereaza ca niacianamida – ca si vitaminele E,B6 si pantotenatul de calciu

– poate fi de asemenea utila in tratamentul epilepsiei, impreuna cu anticonvulsivele.

Probleme menstruale

Doua studii despre utilizarea niacinei releva crampe menstruale la aproape 90% dintre

subiecti. In ambele lucrari, subiectilor cu varste cuprinse intre 14-44 de ani le-au fost

administrate 100 mg de niacina de doua ori pe zi, aceasta doza fiind majorata la doua pana la

trei ore in timpul crampelor. Intar-unul dintre studii au fost adaugate 60 mg de rutin si 300 mg

de vitamina C, acestea amplificand efectul niacinei.Eficacitatea terapiei a durat cateva luni

chiar si dupa ce a fost interupt.Femeile care au raspuns cel mai bine la tratament au inregistrat

un ciclu normal, in timp ce celelalte nu.Cercetatorii sugereaza ca acest fapt poate arata ca

lipsa raspunsului la tratament indica necesitatea maririi dozei.

Cancer

Numeroase studii reliefeaza ca niacinamida este eficienta impotriva mai multor tipuri

de substante cancerigene.Astfel, aceasta substanta nutritive poate fi utila in prevenirea catorva

forme de cancer. Deficienta severa de niacina constituie un factor major in dezvoltarea

36

pelagrei – boala caracterizata prin cei trei D : dermatita,diaree si dementa. Pentru prevenirea

acestui simptom al deficientei, RDI pentru vitamina B3 este de 20 mg pentru femei si barbati.

Simptomele evidente de carenta a vitaminei B3 se manifesta in general in randul persoanelor

alcoolice si in cazul celor malnutrite. Carenta de niacina este de asemenea aproape comuna in

randul persoanelor care au o dieta bazata in special pe porumb, datorita faptului ca niacina din

porumb este neabsorbabila.Necesarul de vitamina B3 poate fi mai mare in randul persoanelor

cu cancer, persoanelor carora li se administreaza isoniazid si care l-au folosit in tratamentul

tuberculozei, femeilor care iau contraceptive orale si persoanelor cu deficiente proteice.

Toxicitate si efecte adverse

Nu se cunosc efecte toxice ale acestei vitamine in doze de pana la 2 g (2000 mg). In

cazul persoanelor cu disfunctionalitati la nivelul ficatului, terapia cu niacina necesita

monotorizarea foarte atenta a unui medic, deoarece pot aparea tulburari ale functiei hepatice.

In cazul persoanelor sanatoase, singurul efect advers al suplimentarii niacinice este o usoara

purpura temporara, poate si o oarecare stare de neliniste. Totusi, administarea niacinei dupa o

masa sau dupa o aspirina poate duce la disparitia sau prevenirea inroselii fara a pierde efectele

benefice. Este nevoie de prudenta in cazul administrarii niacinei SR cu actiune in timp,

deoarece administrarea dozelor crescute, chiar si sub monotorizare de specialitate, poate creea

toxicitate hepatica.Noile forme, precum inositolul-hexancianat (IHN), par cea mai sigura

varianta.

Utilitatea vitaminei B3

Niacina (vitamina B3) este deosebit de importanta pentru :

respiratie celulara

energie celulara

metabolismul carbohidratilor, lipidelor si proteinelor

metabolismul cerebral

starea de spirit

somn

activitatea inimii

controlul colesterolului

muschi

tesutul conjunctiv

functionarea tubului digestiv.

37

3. 1. 7. ALTE VITAMINE DIN GRUPA B

Vitamina B4 (adenina) are functii si indicatii terapeutice, mai putin cunoscute. Ea

alaturi de alte vitamine B, intervine in functiile sistemului nervos cit si cele ale sistemului

hematopoietic.

Carenta vitaminei B4 modifica echilibrul leucocitar, prin producerea leucopeniei si

granulopeniei.

Administrarea sulfamidelor si a antibioticelor creste consumul de vitamina B4. Ea are

un rol important in metabolismul glucidelor, lipidelor, a clorurii de sodiu, in functiile

suprarenalelorsi a proceselor cresterii.

Surse: alimente din regnul animal si vegetal. Cea mai importanta sursa este drojdia de

bere.

Sintetizarea vitaminei B4 de catre flora bacteriana intestinala este redusa la om.

Absorbtia vitaminei B4 se realizeaza la nivelul intestinului subtire. In singe,

concentratia cea mai mare de vitamina B4, este in hematii.

Eliminarea vitaminei se face prin urina, fecale, transpiratie.

Vitamina B7 este componenta a unor enzime care contribuie la metabo-lismul

proteinelor, glucidelor si lipidelor. Amelioreaza durerile musculare consecutive oboselii si

contribuie la mentinerea integritatii pielii. Impiedi-

ca incaruntirea si caderea parului, fiind utilizata cu rezultate bune si prevenirea

alopeciei(cheliei). Sportivii necesita cantitati mari din aceasta vitamina. Avidina din oul crud

intirzie absorbtia acestei vitamine.

Vitamina B8 este sintetizata si in organism, dar in cantitati insuficiente.Impreuna cu

inozitolul (ambele substante sunt componente ale lecitinei) favorizeaza legarea acizilor grasi

liberi, prevenind steatoza hepatica, im-piedica depunerea colesterolului pe peretii arteriali.

Contribuie la eliminarea substantelor toxice si a metabolitilor inutili acumulati in organism.

Lipsa colinei duce la perturbarea activitatii cerebrale si la scaderea capacitatii de memorare.

Se mai numeste si biotina sau vitamina H; o substanta hidrosolubila, care nu este distrusa la

caldura sau umiditate, dar lumina, alcalinitatea si oxigenul o afecteaza. Alimentele (proaspete,

de preferinta) si flora intestinala furnizeaza dozele necesare organismului. Vitamina B8 sau H

este indispensabila persoanelor cu unghii fragile si casante.

Doza zilnica recomandata: 0,3 mg (300 mcg).

Copiii au nevoie de o cantitate de 50–90 mcg/zi.

38

Surse

Carnea proaspata, legumele si fructele crude (neprelucrate termic sau conservate) sunt

necesare pentru aportul zilnic de biotina, ca si drojdia de bere, organele de vita, laptele,

produsele lactate, galbenusul de ou, conopida, cerealele integrale, porumbul, melasa, nucile.

Roluri si caracteristici

— ajuta la degradarea acizilor grasi, glucozei, aminoacizilor;

— intervine in sinteza acizilor grasi si a proteinelor;

— are capacitatea de a produce hidratii de carbon din molecule, reintregind

rezervele organismului;

— stimuleaza cresterea parului si intarzie caderea acestuia;

— impiedica incaruntirea prematura;

— calmeaza durerile musculare.

Vitamina B9 favorizeaza cresterea parului si previne aterosceloza. Impreuna cu colina

participa la biosinteza fosfolipidelor, componente esenti-ale ale membranei celulei nervoase.

Ca urmare, este absolut indispensabila transmiterii influxului nervos si, deci, activitatii

cerebrale. Are si un efect calmant pronuntat.

Vitamina B10 contribuie la metabolismul fierului si la formarea hematiil-

lor(globulele rosii). Favorizeaza sinteza acidului folic si absorbtia acidului pantotetic. Lipsa

vitaminei B10 duce la incaruntirea si aparitia eczemelor.

Vitamina B10 are un rol important in sinteza proteinelor, in metabolismul glucidelor si

acizilor grasi, precum si in formarea globulelor rosii. Contribuie la dezvoltarea fizica, la

cresterea poftei de mincare si a greutatii cor-porale. Din acesate motive, este utila in profilaxia

si tratamentul anemiei. Se gaseste in ficat si in preparatele din ficat. Vitamina B12 isi aduce

apor-tul si la mentinerea functionarii normale a sistemului nervos, amelioreaza irascibilitatea

si contribuie la imbunatatirea capacitatii de concentrare,de memorare si de pastrare a

echilibrului psihic.

Vitamina B13 are structura chimica asemanatoare acidului azotic, constituie un

principiu component al complexului B, cu rol in stimularea cresterii puilor, porcilor.

Vitamina B14 este extrasa din urina umana, are rol in hematopoeza.

Vitamina B15 (acidul panganic) se gaseste in alimente de origine animala.

Intervine in procesele enzimatice si, in cantitate de 2 mg\zi acopera nevoile organismului.

Dupa ani de cercetari, biochimistul dr. Ernest Krebs a izolat, in 1950, o noua vitamina pe care

a denumit-o B17 - cunoscuta si sub numele de amigdalina (sau laetrile).

Se face din ce in ce mai auzita opinia conform careia cancerul ar fi o boala cauzata de

o deficienþa nutriþionala. Nu ar fi vorba despre o bacterie, un virus sau o toxina misterioasa,

39

ci pur si simplu despre absenta unei substante pe care omul modern a eliminat-o din dieta sa:

vitamina B17.

Simburii de caise pe care ii mincam cu mare placere cind eram copii - sunt cea mai

bogata sursa naturala de vitamina B17. In general, semintele fructelor (mai putin citricele)

contin aceasta substanta care le confera un gust amarui, specific. Conform studiilor dr. Krebs,

consumul zilnic a 7-10 simburi de caise previne aparitia cancerului.

Vitamina B PHOSPATE

Sinonime: RIBOFLAVIN, FOSFAT

Prezentare:

- fiole a 2 ml solutie apoasa injectabila, continind fosfat de sodiu 10 mg - cutie cu 5 bucati

Actiune terapeutica:

- actioneaza ca factor vitaminic cu functie de sistem oxido-reducator

- actioneaza substitutiv in starile de deficit de riboflavina

Indicatii:

carente speciale si ale complexului B

anemie

hemeralopie

conjunctivita

tulburari de crestere

crampe musculare

stomatita

seboree

unele migrene


injectii I.V. 1 fiola zilnic

Reactii adverse:

- dureri la locul injectiei

3. 2. VITAMINA C

Sinonime: ACIDUM ASCORBICUM (D.C.I.), CANTAN, CEBION, CAROSCORBIS,

REDOXON, VITASCORBOL

Este acidul ascorbic, sau vitamina anti-scorbutica. Are o importanta capitala pentru

organism, intervenind in procesele de oxido-reducere. Are rol anti-infectios, tonifiant,

40

participa la detoxifierea organismului si la folosirea rezervelor de fier, protejeaza vitaminele

A si E, economiseste vitaminele din complexul B.

Vitamina este sensibila la temperaturi ridicate, la actiunea oxigenului si a luminii.

Vitamina C catalizeaza formarea si mentinerea colagenului (component de baza al

substantei fundamentale intercelulare). In lipsa vitaminei C, substanta colagenica dintre

celulele endoteliului capilarelor se degradeaza si apar hemoragii la nivelul gingiilor,

muschilor, tegumentelor, etc.

Ca urmare a pierderilor de sange si a diminuarii absorbtiei fierului apare anemia

intalnita in scorbut.

Gingiile sangereaza usor, spontan sau la traumatisme minime, dintii devin mobili si

cad. Mineralizarea scheletului este alterata, fracturile se vindeca mai greu, cicatrizarea

plagilor se face mai greu sau defectuos. Scade capacitatea de aparare a organismului fata de

infectii, putand apare mai des, de exemplu, gripa sau tuberculoza pulmonara.

Vitamina C mareste rezistenta organismului fata de efectul toxic al unor medicamente

sau substante chimice din mediul ambiant (plumb, mercur, benzen, etc.).

Efortul muscular, frigul si febra maresc consumul si necesarul de vitamina C. S-a

demonstrat ca 10 miligrame zilnic reprezinta aportul necesar pentru prevenirea scorbutului.

Ratia zilnica este estimata insa, pentru un adult normal, la cca. 30 miligrame. Fiind

hidrosolubila si usor oxidabila, vitamina C se poate pierde usor in timpul pastrarii si prepararii

alimentelor.

Produsele animale, cerealele, produsele zaharoase sunt lipsite de vitamina C. Singura

sursa naturala este constituita de legumele si fructele proaspete. In Zonele cu clima temperata

sau rece, unde productia de fructe este sezoniera, exista riscul aparitiei hipovitaminozelor in

perioada de iarna-primavara, cand se recomanda un aport medicamentos de vitamina C.

Exemple de vegetale (100 grame) ce contin vitamina C (miligrame):

- patrunjelul 200

- napul 140

- ardeiul 120

- varza 120

- mararul 100

- lamaia 065

- portocala 060

- conopida 060

- spanacul 050

41

Vitamina C a fost descoperita de catre savantul maghiar Albert. El a fost primul care a

reusit sa extraga din ardei vitamina C si pentru aceasta descoperire a fost distins cu Premiul

Nobel. Astazi se pot procura usor si in tara noastra produsele cu vitamina C obtinute din surse

naturale.

Deficitul de vitamina C conduce la aparitia scorbutului. Acidul asorbic administrat in

mod sustinut simuleaza sistemul imunitar si creste rezistenta organismului fati de bolile

infecto-contagioase. Participa la activarea multor sisteme enzimatice si are un rol umportant

in respiratia celulara. Accelereaza vindecarea ranilor, regenerarea tesuturilor, participa la

sinteza fibrelor de colagen, a cartilajelor si oaselor, precum si la sinteza hormonilor

corticosuprarenalieni. Are efect antistres, facilitea-za absorbtia fierului si impreuna cu acidul

folic si vitamina B12 stimuleaza maturarea globulelor rosii. Scade colesterolul sangvin si

protejeaza organismul fata de substantele cancerigene. Creste si mentine randamen-tul fizic.

In timpul suprasolicitarilor fizice creste necesarul de vitamina C si din aceasta cauza se

recomanda sportivilor un consum crescut inainte de competitii. La fel ca majoritatea

vitaminelor, vitamina C se descompune usor si este sensibila la lumina, caldura si vapori de

apa. La depozita-rea vitaminei C trebuie sa avem in vedere toate acestea.

Preparatele moderne de vitamina C contin si bioflavonoide. Aceste substante sunt

denumite uneori vitamina P, insa nu sunt vitamine propriu-zise. Bioflavonoidele favorizeaza

absorbtia vitaminei C, fiind preferata, astfel, adminitrarea lor concomitena.

Organismul uman nu este capabil sa siontetizeze bioflavonoide si, din acest motiv,

acestea sunt furnizate organismului doar prin aport alimentar. Aceasta grupa de substante este

fregvent utilizata in accidentele sportive, deoarece reduce durerea, atenueaza efectele

loviturilor, are efect hemostatic si amelioreaza simptomatologia hipocal-cemiei. Impreuna cu

vitamina C, bioflavonoidele mentin integritatea structurii interne a capilarelor. Participa la

sinteza acizilor biliari, scad colesterolemia si, prin efectul reducator, previn formarea

cataractei.

In preparatele de vitamina C din extracte naturale, acidul ascorbic se gaseste sub forma

de poliascorbat, care are un efect prelungit fata de de cel al acidului ascorbic simplu obtinut

pe cale sintetica.


Vitamina C se prezint sub forma de cristale incolore sau pulbere cristalina alba.

Este usor solubila in apa, solubila in alcool si practic insolubila in uleiuri grase.

Solutia apoasa are PH=5,5-7.

Particularitati farmaco-cinetice:

42

acidul ascorbic se absoarbe bine prin tubul digestiv la persoanele sanatoase, absorbtia

fiind diminuata la cei cu hipoaciditate sau cu tranzit intestinal accelerat.

Concentratia sanguina fiziologica este de 0,7-1 mg/100 ml in leucocite si plachete,

concentratia fiind mai mare decit in hematii si ser.

Se gaseste in concentratii mari in corticosuprarenala, corp galben, placenta si in

concentratii mici in muschi, tesut conjunctiv si adipos.

Vitamina C nu este depozitata in organism, fiind necesar un aport exogen continuu.

Prin administrare in doze mari, creste concentratia sanguina pina la pragul renal, cantitatile

suplimentare eliminindu-se prin urina.


In organism formeaza impreuna cu acidul dehidroascorbic, un sistem redox,

responsabil de proprietatile vitaminice.

Acidul ascorbic intervine ca transportor de hidrogen in oxido-reducerile biologice si

in respiratia celulara, in mentinerea sub forma redusa a gruparilor SH enzimatice, in formarea

si mentinerea substantei fundamentale a tesutului conjunctiv, a substantei proteice din os si a

substantei intracelulare din peretele capilarelor, scazind permeabilitatea si crescind rezistenta

acestora.

Vitamina C favorizeaza absorbtia fierului din tubul digestiv si stimuleaza formarea

hemoglobinei, intervenind in transformarea acidului folinic, favorizeaza depunerea calciului

in oase contribuind a consolidarea fracturilor.

Vitamina C intervine in metabolismul normal al tirozinei si fenil alaninei, in

metabolismul glucidic, stimuleaza formarea corticosteroizilor. Administrarea ACTH-ului

diminua acidul ascorbic din suprarenale.

Acidul ascorbic creste capacitatea de aparare a organismului fata de infectii prin

accentuarea activitatii fagocitare a leucocitelor si stimularea proceselor imunologice, are

actiune antialergica.

Dozele mai mari de 500 mg cresc de 3-10 ori concentratia sanguina a tetraciclinelor

administrate concomitent.

Necesarul zilnic:

copii pina la 1 an 35 mg

intre 1-12 ani 40 mg



peste 18 ani 60 mg

in sarcina si lactatie 60 mg

43

Indicatii:

profilaxia si tratamentul scorbutului;

surmenaj, astenie de primavara;

profilaxia racelii comune si a gripei;

infectii, plagi, arsuri;

diateze hemoragice prin diminuarea rezistentei capilarelor;

osteoporoza;

gingivite;

sarcina;

Reactii adverse:

Uneori poate produce diaree, iar injectarea rapida I.V. poate produce ameteli, chiar

lipotimie.

Contraindicatii:

litiaza renala;

stari de supraincarcare cu fier,

poate favoriza precipitarea sulfamidelor in urina;

Prezentare:

flacon cu 40 comprimate a 50 mg

flacon cu 20 comprimate a 200 mg

tub cu 20 comprimate efervescente a 500 mg

fiole de 2 si 5 ml cu 200 si respectiv 500 mg acid ascorbic

Mod de administrare: oral, I.M. si I.V.

adulti 0,1-1 g/zi

copii 0,05-1,30 g/zi, in functie de virsta

Incompatibilitati in solutie:

Vitamina C prezinta incompatibilitati in solutie cu:

solutii alcaline oxidante

solutii de saruri si minerale grele

adrenalina

aminofilina

cloramfenicol

hemisuscinat

ciancobalamina

dextran

estrogenii conjugati

44

fitomenadiona

noradrenaina

penicilina G

sulfamide

vitamina K in solutie apoasa

Vitamina C+B complex prezinta incompatibilitati cu:

aminofilina

bicarbonat de sodiu

cefalatina

ciancobalamina

cloramfenicol hemisuscinat

eritromicina lactobrionat

fenitoina

hidrocortizon hemisuscinat

hidroxizina

nitrofurantoina

penicilina G

prometazina

promazina

tetraciclina

sulfizoxazol

vancomicina

Vitamina C se prezinta in fiole incolore de 1, 2, 5 ml continind o solutie apoasa de

acid ascorbic in concentratie de 10% si fiole de 5 ml in concentratie de 5%.

Vitamina P (vitamina C2; bioflavonoide citrice)

Vitamina P hidrosolubila actioneaza concomitent si strans legat de vitamina C (actiune

sinergica), asigurandu-i acesteia o perfecta absorbtie si utilizare si impiedicandu-i distrugerea

prin oxidare. Vitamina P e puternic antioxidanta si, de asemenea, are rol important in

fenomenele hemoragice, in hemoragii scorbutice, hemoragii ale capilarelor si ale viscerelor,

in edeme, pleurezii, ascite, hemoragii retiniene, afectiuni ale venelor, artrite ale membrelor,

inferioare, raceala, artrita, ate-roscleroza, hipertensiune arteriala, varice, eczeme si arsuri,

sangerarea gingiilor, hemoragii la nou-nascuti etc.

Aceasta vitamina intervine in mod esential in procesele energetice ale tesuturilor si in

mentinerea permeabilitatii vaselor capilare, de unde si denumirea de factor de permeabilitate

capilara. Asociata cu vitamina C, are un deosebit rol antiinfectios. Vitamina P contribuie la

45

intarirea peretilor vaselor capilare si la cresterea elasticitatii si rezistentei acestora, precum si a

tesutului conjunctiv. Are, de asemenea, un rol benefic si prin ameliorarea hemoragiilor

provocate de diferite cauze. In plus, protejeaza organismul de efectele secundare ale razelor

X, intervine in prevenirea contractarii gripei, influenteaza pozitiv cresterea procentului de

calciu in sange. Se apreciaza ca sensibilitatea acestei vitamine la diferiti factori este

asemanatoare cu cea a vitaminei C.

Carenta de vitamina P evidentiata indeosebi prin spargerea vaselor capilare

(fragilitate capilara), se poate trata consumind suc de lamaie, ceai de macese, diferite fructe si

legume proaspete, precum si suplimente naturiste cu continut concentrat de extracte de palnte

sau direct de vitamina P.

Necesarul zilnic de vitamina P este de 10-20 mg, pentru fiecare 500 mg vitamina C

fiind necesare minimum 100 mg complex C.

3. 3 . VITAMINA PP

Sinonime: NICOTINAIDUM (D.C.I.), NIACINAMID, NICOTIS AUREAMID, BENICOT,

NICOBION


Vitamina Pp este amina acidului pirinic-3 carboxilic. Se gaseste sub forma de cristale

sau pulbere cristalina alba sau alb-galbui, usor solubil in apa si alcool.

se foloseste si acidul nicotinic care este convertit in organism la NAD si NADI,

ambele implicate in reactii de transfer electronic in lantul respirator.

Particularitati farmacodinamice:

Este un grup prostetic pentru codehidroze, enzime, care intervin in metabolismul

glucidelor si lipidelor. Actioneaza trofic la nivelul sistemului nervos si tubului digestiv.

este eliberator de histamina.


Vitamina Pp produce vasodilatatie automata in jumatatea superioara a corpului, cu

senzatie de caldura si prurit. Mai poate produce greturi, eruptii si favorizeaza steatoza

hepatica la doze mari, timp indelungat.

Necesarul zilnic:

pina la 2 luni 7mg

intre 6 luni si 3 ani 8 mg

intre 3-4 ani 9 mg

46

intre 4-6 ani 11 mg

intre 6-10 ani 13-15 mg

intre 10-18 ani 17-20 mg

peste 18 ani 18 mg

in sarcina 15 mg

in lactatie 20 mg

Indicatii.

tulburari cutanate si mucoase

stari de hiperlipoproteinemie

enterocolite

boala de iradiere

pelagra

unele migrene

Contraindicatii, precautii: - sindrom hemoragic

- tromboflebita

- ateroscleroza

- primele 3 luni de sarcina

Prezentare:

vitamina Pp: -flacon cu 40 comprimate a 0,1 grame acid nicotinic

- fiole de 1 si 2 ml cu 30, respectiv 100 mg acid nicotinic

acid nicotinic - comprimate a 100 mg


oral ( dupa mese in 2-3 prize), I.M. sau I.V. lent

adulti: 6-100 mg/zi

copii: 25-100 mg/zi

Vitamina Pp se prezinta in fiole incolore de 1 ml continind o solutie apoasa de

nicotinanida in concentratie de 3% si fiole de 2 ml in concentratie de 5%.

47

CONCLUZII

Din cele prezentate anterior rezulta ca vitaminele au o mare importanta deoarece ajuta

la vindecarea unor afectiuni acute sau cronice. Ca urmare a perfectionarii mijloacelor

terapeutice si a diferitelor metode pentru asigurarea si supravegherea unor anumite doze, in

prezent sunt evitate in marea majoritate accidentele.

Scopul acestei lucrari a fost de a prezenta terapia cu vitamine in lumina conceptiilor

etico-patogenice si a achizitiilor recente.

Pentru a avea un organism sanatos, omul trebuie in primul rind sa-ti furnizeze

vitaminele necesare. Aceasta grupa de medicamente este una dintre cele mai importante

pentru desfasurarea functiilor organismului, motiv pentru care am ales studierea acestei grupe

de medicamente. Pe parcursul elaborarii acestei lucrari s-a constatat ca vitaminele sunt

folosite in aproape toate afectiunile, cu efect direct sau indirect, in doze mai mari sau mai

mici. Un lucru important este acela ca ele se obtin pe cale industriala, dar multe sunt asimilate

din fructe si legume, desi sunt naturale.

Trebuie acordata o importanta deosebita vitaminelor, cu atit mai mult cu cit cercetarile

continua si se vor descoperi noi vitamine carora trebuie sa se documenteze personalul

farmaceutic.

Studiul datelor din literatura de specialitate referitoare la rolul vitaminelor pentru

organismul uman si animal si implicarea acestora in derularea normala a diferitelor procese

biochimice si fiziologice ne permite formularea urmatoarelor concluzii generale:

1. Vitaminele sunt compusi organici sintetizati de plante si microorganisme dar care

nu se sintetizeaza in organismul uman si al majoritatii mamiferelor. Ele sunt absolut

indispensabile desfasurarii normale a tuturor proceselor biochimice si fiziologice ce au loc in

organismele mamiferelor.

2. Din punct de vedere structural, vitaminele alcatuiesc o clasa de compusi naturali

extrem de heterogena, singurul criteriu logic de clasificare fiind cel al solubilitatii lor in

48

solventi organici si grasimi (vitamine liposolubile) si respectiv in apa (vitamine

hidrosolubile).

3. Vitaminele liposolubile au capacitatea de a se stoca in organismul animal in diferite

organe atunci cind aportul nutritiv il depaseste in anumite momente pe cel zilnic necesar,

aceste rezerve putind fi utilizate atunci cind, din diverse motive, organismul nu primeste prin

hrana cantitatile necesare.

4. Spre deosebire de vitaminele liposolubile, cele hidrosolubile nu au capacitatea de a

se acumula in organism, excesul fiind eliminat. Din aceasta cauza organismul uman si cel

animal au nevoie de un aport zilnic al acestor vitamine.

5. In afara de rolul pur vitaminic, vitaminele hidrosolubile mai indeplinesc in organism

si importante functii coenzimatice, jucind deci un rol esential in toate caile metabolice.

6. Prin rolul lor coenzimatic, vitaminele hidrosolubile sunt implicate in toate procesele

metabolice ale glucidelor, lipidelor, proteinelor si ale celorlalte biomolecule. Din aceasta

cauza, hipovitaminozele si avitaminozele cauzate de aportul scazut sau absenta din alimente a

vitaminelor hidrosolubile sunt insotite de serioase perturbari metabolice.

49

BIBLIOGRAFIE

*** Agenda Medicala 2009 - Editia de buzunar

Valeriu Rusu - Dictionar medical, editia a III-a, revizuita si adaugita

Denisa Mihele - Biochimie clinica – editia a II-a

Maude Bouchard - Terapia prin vitamine ; Editura Niculescu 2003

Viorel Medvetki - Enciclopedia vitaminelor si a substantelor minerale; Editura:

Vladimed; 2002

Shari Liberman – Biblia vitaminelor; Editura Paralela 45; 2006

50

http://www.librarie.net/autor/18502/viorel-medvetki

http://www.librarie.net/autor/4842/maude-bouchard

http://www.ed-medicala.ro/catalog/_biochimie_clinica_ed2.html

http://www.ed-medicala.ro/catalog/_dictionar_medical_editia_3.html

http://www.ed-medicala.ro/catalog/_agenda_medicala_2009_editie_de_buzunar.html

vitamine hidrosolubile

Documents

Transcript of vitamine hidrosolubile