==VECHIUL REGIM SI REVOLUTIA==

ALEXIS DE TOCQUEVILLE

- “Vechiul Regim si Revolutia” reprezinta un model de analiza a trecerii la democratie – o

problema foarte dezbatuta in zilele noastre, mai cu seama in cursul ultimului deceniu

- desigur, obiectele intelectuale construite de T aveau drept punct de sprijin istoria Frantei pre-

moderne si a Frantei din primele decenii de dupa 1789

- astazi, istoria politica e cu totul diferita; T ramane totusi un reper all analizei tranzitiei

democratice: el este autorul care a identificat si a definit problema democratizarii progresive a

societatii moderne si tot el a construit un dispozitiv intelectual suplu si coerent, cu ajutorul caruia

pot fi deslusite deliciile, dar si iluziile proprii lumii democratice

- cartea a fost scrisa sub influenta revolutie de la 1848

- metoda de lucru in aceasta carte este cea a unui istoric, caci T intra in arhive pt a descoperi

istori aVR, citeste brosuri si manifeste difuzate in perioada prerevolutionara atat in Franta, cat si

in Anglia

- in schimb, stilul pare a fi cel al lui Montesquieu, de vreme ce autorul nostru nu voia sa prezinte

atat faptel ecat spirirul lor

- teza principala a cartii este dubla:

1. T demonstreaza ca sistemul francez al centralizarii administrative nu este, asa cum

considerau contemporanii sai, o creatie a RF consolidata apoi de Consulat si de Imperiu, ci o

creatie a VR

2. T arata ca efectul cel mai insemnat al administratiei centralizate este tocmai nasterea si

mentinerea spiritului revolutionar

- VR si RF contin marile teme ale reflectiei tocquevilliene:

- democratia inteleasa ca stare social caracterizata de agalizarea conditiilor

- relatia dintre despotism si individualism

- prezent alibertatii si egalitatii in diferitele faze ale RF

- raportul dintre interesel private si spiritul pubic

- consecintele nefaste ale angajarii oamenilor de litere in politica

1

CARTEA I

CAPITOLUL 1 Pareri contradictorii despre Revolutie, in vremea nasterii sale

- principalii suverani ai Germaniei afirmau ca pericolul care ameninta regalitatea in Franta

ameninta toate puterile Europei, dar de fapt ei nu credeau nimic din toate acestea

- germanii credeau ca Revolutia Franceza e un acccident pasager si local din care ar urma sa se

retraga un oarecare profit si din acest motiv ei incheie aliante secrete, concep planuri, fac

pregatiri

- in schimb, englezii, prevad imaginea unei mari revolutii care se apropie

- Arthur Young “ Daca acesta revolutie va da nobilimii si mai multa insemnatate decat i prezent,

cred ca ea va face mai mult rau decat bine.”

- Burke, care prezice ca din cauza Revolutie, Franta va fi tulburata si aproape nimicita

- cei aflati in preajma evenimentului nu il judeca mai bine decat ei aflati departe de el; in Franta

in zorii zilei izbucnirii revolutie ni meni nu aere o idee precisa despre ce va face ea; mult mai

prezenta este teama conservarii preponderentei puterii regale sau a curtii, cum i se spune inca

- nobilimea, in special, este macinata de teama ca nu cumva sa fie atacata

- dupa ce distruge institutiile publice, Revolutia aboleste institutiile civile; schimbarea legilor

este urmata de schimbarea moravurilor, a obiceiurilor si a limbii; apoi ea zdruncina fundamentele

societatii

- nu dupa mult timp, revolutia produce o tactica noua, maxime ucigatoare, opinii inarmate (dp

cum spunea Pitt), o putere care desi darama barierele dintre imperii, zdrobeste coroenele, apasa

popoarele, le castiga in favoarea proprieicauze

- unii cred ca acesta putere va impinge soacietatile umane pana la disolutia lor compeleta si

finala

- multi o considera o actiune vizibila a diavolului pe pamant; Joseph de Maistre (1797)

“Revolutia franceza are un caracter satanic.”

- altii, dimpotriva, vad in revolutia franceza un plan binecuvanta al lui Dumnezeu, care vrea sa

reinoiasca chipul lumii si va crea oarecum o noua umanitate

2

CAPITOLUL 2 Telul fundamental si ultim al Revolutie nu era, asa cum s-a crezut,

distrugerea puteri religioase si slabirea puterii politice

- una dintre primele actiuni ale Revolutiei franceze a fost atacul impotriva Bisericii, iar intre

pasiunile inascute din acesta revolutie, cea dintai aprinsa si ultima stinsa a fost cea atee

- chiar si cand entuziasmul libertatii a disparut, revolta impotriva autoritatii religioase nu s-a

stins; multi insi care credea ca isi rascumpara servitutea fata de cei mai neisemnati agenti ai

puterii politice prin insolenta lor fata de Dumnezeu: se mandreau ca au ramas fidel spiritului

revolutie deoarece au ramas necredinciosi

- de fapt razboiul impotriva religiilor a fost doar un incident al aceste mari revolutii

- filosofia sec.18 este una din cauzele principale ale revolutie, filosofie care e profund atee si in

care trebuie identificate dou parti distincte:

- 1. prima dintre ele contine toate opiniile noi sau referitore la conditia societatilor si la

principiile legilor civile si politice (egalitatea naturala a oamenilor, abolirea privilegiilor de clasa,

de casta, de profesie, suveranitatea poporului, omnipotenta puterii sociale, uniformitatea

regululor); aceste idei sunt cauze ale revolutie si formeaza substanta ei

- 2. filosofii sec. 18 au lovit in Biserica, au atacat clerul, ierarhia, institutiile, dogmele si

pt a le rasturna mai usor au vrut sa distruga bazele crestinismului

- crestinismul a trezit ura nu atata ca si doctina religioasa cat si ca instituite politica; nu atat pt ca

preotii vroiau sa randuiasca lumea cealalta cat si pt ca ei erau proprietari, seniori, beneficiari ai

dijmei si ministratori pe pamant; nu atat pt ca biserica era incapabila sa-si gaseasca locul in noua

societate ce se crea cat si pt ca ea ocupa in acea vreme locul cel mai privilegiat si cel mai

puternic in vechea societate, ce era pe cale sa fie distusa

- dezvaluirea unui adevar: pe masura ce opera politica a revolutiei s-a intarit, opera sa atee s-a

ruinat; pe masura ce toate vechile institutii politice pe care revolutia le-a atacat au fost distruse,

iar puterile , clasele pe care ea le ura cel mai tare au fost definitiv infrante, pe masura ce clerul s-

a indepartat tot mai mult de ceea ce s-a ruinat odata cu le, puterea bisericii s-a trezit iar in mintea

oamenilor si s-a intarit

- o mare greseala af fi sase creada ca societatile democratice sunt , in mod natural, ostile religiei:

nimic din crestinism nu e absolut contrar spiritului acestor societati, ci din contra multe lucruri ii

3

sunt favorabile; radacina cea mai vie a instinctului religios a fost sadita intotdeauna in inima

poporului

- cand s-a vazut ca revolutia rastoarna toate institutiile, s-a pututu crede ca la sfarsit va fi distrusa

nu doar ordinea unei societati ci orice ordine, nu o guvernare ci chiar putererea sociala; asadar s-

a trs concluzia ca prin firea ei revolutia este esentialmente anarhica, insa aceste aerau doar

aparente

- Mirabeau catre rege inainte de revolutie cu aproape un an “ ...Ideea de a nu forma decat o

singura clasa de cetateni i-ar fi fost pe plac lui Richelieu, caci acesta suprafata egala usureaza

exercitarea puterii...”

- cum revolutia nu a avut drept tel schimbarea unei guvernari vechi, ci abolirea vechii forme de

societate, ea a trebuit sa atace toate puterile aflate i functie, dar si sa ruineze toate influentel

recunoscute, sa stearga traditiile, sa innoiasca moravurile si obiceiuriel si sa goleasac mintea

oamenilor de toate ideile pe care pana atunci le intemeiasera respectul si supunerea

- revolutia a dus la crearea unei noi puteri, care a adunat in unitatea sa toata autoritatea si

influenta, dispersate pana atunci in intregul corp social; guvernarile create sunt mai fragile dar si

de o suta de ori mai tari decat fiecare din cele pe care le-a rasturnat

CAPITOLUL 3 Revolutia Franceza a fost o revolutie politica, dar care a procedat – se

va vedea de ce - ca revolutiile religioase

- revolutia franceza nu a avut un teritoriu propriu si a avut ca rezultat stergrea de pe harta a

tuturor vechilor frontiere; mai exact ea a format o patrie intelectuala comuna, in care au putut

deveni cetateni oamenii tuturor natiunilor; seamana cu revolutiile religioase

- revolutia franceza se raspandeste foarte departe, dar si patrunde pretutindeni prin predica si

propaganda, ca si o revolutie religioasa

- o revolutie politica inspira prozelitismul

- scopul religiilor este randuirea relatiilor generale ale omului cu Dumnezeu, iar regulile de

comportament pe care religiile le indica se refera nu doar la omul dint-o tara sau dintr-o perioada

ci si la fiu, tata, servitor, stapan sau semen ; asadar ele pot fi acceptate in od egal de toti oamenii

si sunt aplicabile peste tot

4

- din acest motiv revolutiile religioase s-au desfasurat deseori pe scene atat de vaste, limitandu-se

rareori , precum revolutiile politice la teritoriul unui singur popor sau al unei rase

- cu cat religiile au avut aceste caracter abstract si general cu atat s-au extins mai mult, ignorand

diferenta dintre legi, climate sau oameni

- revolutia franceza s-a raportat la lumea pamantesca asa cum revolutiile religioase se raporteaza

la lumea cealalta; ea a luat in seama cetateanul in mod abstract, dincolo de orice societate

particulara, la fel cum religiile iau in seama omul in general independent de tara sau vremuri

- R. F. a inspirat prozelitismul si a zamislit propaganda; astfel a putut dobandi aerul de revolutie

religioasa; mai exact a devenit ea insasi o noua religie, una imperfecta, lipsita de Dumnezeu, fara

cult, dar care a inundat intreg pamantul

CAPITOLUL 4 Aproape intrega Europa avea aceleasi institutii, aflate pretutindeni in

ruina

- i ceea ce priveste institutiile politice medievale la tari precum Franta, Anglia si Germania a fost

observata asemanarea dintre legi si felul in care popoare atat de diferite si atat de indepartate

unele de alteleputusera sa-si dea legi atat de asemanatoare

- la toate trei guvernarea urmeaza aceleasi reguli, adunarile politice sunt formate din aceleasi

elemente si au aceleasi puteri; peste tot societatea e divizata la fel, iar clasele sunt ierarhizate in

acelasi mod; nobilii ocupa o pozitie identica, au aceleasi privilegii

- alcatuirea oraselor este foarte apropiata, iar conditia taranilor nu difera prea mult dintr-un loc

intr-altul; pamantul e posedat, ocupat, cultivat la fel, iar cultivatorul e supus acelorasi reguli

- decaderea graduala a institutiilor proprii Evului Mediu poate fi urmarita in arhive

- chiar si in Germania, unde vechea constitutire a Europei isi pastrase mai bine decat in Franta

trasaturile sale originar, o parte din institutiile pe care le crease deja erau deja peste tot distruse

- regalitatea nu are nimic in comun cu regalitatea Evului Mediu: ea poseda alte prerogative,

ocupa un alt loc, are un alt spirit; ierarhia functionarilor inlocuieste tot mai mult guvernarea

nobililor

5

CAPITOLUL 5 Ce ne-a adus Revolutia Franceza

- intrebari: Care este scopul veritabil al Revolutiei? Care este la urma urmei specificul ei? De ce

a fost ea facuta? Ce ne-a adus?

- R. nu a fost facuta pentru a distruge imperiul credintelor religioase

- in ciuda aparentelor, ea a fost o revolutie sociala si politica

- ea nu a tins nicidecum sa perpetueze dezordinea institutiilor sociale si politice, sa o stabilizeze

in vreun fel sau sa metodizeze anarhia, ci mai degraba sa sp[oreasca puterea si drepturile

autoritatii publice

- a avut ca rezultat abolirea acelor institutii politice care pt multe secole domnisera in majoritatea

popoarelor europene, institutii numite de obicei feudale, pt a le substitui o ordine sociala si

politica mai uniforma si mai simpla, care avea ca fundament egalitatea conditiilor

- oricat de radicala a fost R. ea a inovat mai putin decat se crede in general

- ea a distrus in intregime tot ceea ce in vechea societate decurgea din institutiile aristocratice si

feudale, tot ceea ce avea legatura cu acestea sau ceea ce purta amprenta acestor institutii

- din vechea lume a nu a pastra decat ceea ce fusese intotdeauna strain acestor institutii sau ceea

ce putea exista fara ele

- nu este adevarat ce se spune despre R cum ca ea ar fi fost un eveniment intampaltor; ce-i drept

ea a luat lumea prin surpindere

- revolutia a incheiat pe nesteptate, printr-un efort convulsiv si dureros, fara tranzitie, fara

precautii, fara menanjamente, ceea ce s-ar fi incheiat, incetul cu incetul, de la sine, intr-un

interval mai lung; iata ce ne-a adus Revolutia

- alte intrebari care merita a fi puse: De ce oare aceasta revolutie, care se pregatea peste tot, care

ameninta pe toata lume, a izbucnit in Franta mai curand decat altundeva? De ce in Franta a avut

anumite trasaturi care nu s-au mai regasit in alte parti sau care au aparut acolo doar pe jumatate?

6

CARTEA II

CAPITOLUL 1 De ce devenisera drepturile feudale mai detestabile in Franta decat in

alte parti

- R. al carei scop principal era sa aboleasca peste tot reminiscentele institutionale ale Evului

Mediu, nu a izbucnit in regiunile in care aceste institutii erau resimtite cu mai mare dificultate si

strictete de catre populatie, c din contra in cele in care se faceau simtite cel mai putin; astfel

apasarea lor a parut mult mai insuportabila acolo unde in realitate era mai usoara

- la sfarsitul sec. 18 pt ca iobagia nu fusese abolita in totalitate, deci o mare parte a populatiei

ramasese legata de glie

- in 1788, in Germania, taranul nu poate parasi domeniul senatorial pt ca daca o face poate fi

readus cu forta inapoi; este supus justitiei duminicale care ii supravegheaza viata si care il

pedepseste in caz de nesupunere; nu poate sa isi schimbe conditia sociala, sa se casatoreasca sau

sa-si schimbe profesia fara voie de la stapan; taranul dependent poate sa devina proprietar de

pamant, dar proprietatea sa continua sa aiba un caracter incomplet; el nu poate sa-i instraineze

pamantul dupa bunul sau plac

- in Franta nu mai exista de mult timp asa ceva: taranul venea, pleca, cumpara, vindea dupa cum

dorea el;

- in ceea ce priveste starea populatiei, s-a realizat in Franta o cu totul alta revolutie: taranul a

devenit propritar funciar

- s-a crezut ca impartirea proprietatii funciare data din timpul R. si nu fusese realizata decat de

catre ea; dar cel putin cu 20 de ani inaintea acestei revolutii exista societati agricole care deplang

faramitatrea peste masura a solului; Turgot “ Impartirea mostenirilor, face ca ceea ce ajungea

unei familii sa se imparta intre 5 sau 6 copiii.” Existau asadar o multime de proprietati rurale,

datorita marii diviziuni a pamantului intre tarani

- parohie = teritoriu asupra caruia se exercita jurisdictia spirituala a unui preot si care era in

Franta Vechiului Regim unitatea administrativa principala

- R. a vandut toate pamanturile clerului si mare parte din cele ale nobililor; cea mai mare parte a

pamnturilor au fost cumparate de catre cei care aveau deja alte proprietati; asadar dupa expresia

ambitioasa a lui Neckler existau in Franta o “multime” de proprietari

7

- efectul R. nu a fost acela de a imparti pamantul ci de a-l elibera pentru moment; taranii au fost

scosi mai mult decat in orice parte a Europei de sub conducerea senirilor lor

- este gresit sa spunem ca nobilimea care demult incetase sa mai ia parte la conducerea statului,

pastrase pana la sfarsit administrarea zonelor rurale si ca seniorul conducea peste tarani

- in sec 18 problemele parohiei erau rezolvate de catre un nr de functionari care nu mai erau

agentii senioriei si care nu mai erau alesi de catre senior; unii alesi de tarani, iar altii de

intendentul de provincie

- seniorul veghea asupra bunurilor comunale, repartiza impozitul, repara bisericile, construi scoli

etc

- seniorul nu este decat unul dintre locuitori pe care imunitatile si privilegiile il izoleaza de

ceilalti “este primul dintre locuitori”

- nicaieri in Franta nobilii nu exercita atributii administrative nici in grup si nici de unii singuri;

ei participau doar in domeniul justitiei

- puterea regala redusese, limitase, subordonase justitia senioriala incat cei care inca o exercitau

o considerau mai mult un venit decat o putere; la fel se intamplase si cu drepturile nobilimii

- in Franta singurii care aveau dreptul sa aiba porumbare si porumbei erau seniorii adasar ii

obliga pe tarani sa macine la moara lor si sa-si duca recolta de struguri la teascul seniorial

- lods et vendes = impozit platit seniorului de fiecare data cand se vand sau se cumpara

pamanturi pe cuprinsul senioriei

- =>toate drepturile sunt legate mai mult sau mai putin de pamant sa ude produsele sale si ele

sunt obligatorii pentru cei care-l cultiva

- fetele bisericesti posedau in virtutea functiilor lor ecleziastice terenuri supuse censului

- in Franta clerul se bucura de dreptul de aimpune dijma

- in intreaga Europa a aceleiasi epoci se regaseau aceleasi drepturi feudale, exact aceleasi si ca in

multe parti de pe continent ele erau mult mai grele (ex. corvada senioriala – in Franta era rara si

usoara iar in Germania universala si grea)

- cauza ptr care aceleasi drepturi feudale ca si ale englezilor au provocat ura in inima francezilor

este o cauza dubla:

1. taranul devenise proprietar funciar

2. se eliberase in totalitate de sub autoritatea seniorului sau

8

- daca taranul s-ar mai fi aflat inca sub autoritatea seniorului sau, drepturile feudale i s-ar fi parut

mai putin insuportabile, pt ca le-ar fi vazut ca si pe o consecinta naturala a drepturilor pamantului

- cand nobilimea poseda atat privilegii cat si puteri, drepturile sale pot fi in acelasi timp mai

extinse si mai vizibile

- obligatiile impuse de nobilime erau suportatet ca urmare a garantiilor oferite

- nobilii aveau privilegii suparatoare si drepturi oneroase; ei asigurau ordinea publica, imparteau

dreptatea, aplicau legea, ajutau pe cel slab, etc ; dar pe masura ce ei nu mai fac aceste lucruri,

greutatea privilegiilor sale parea mult mai mare

- o parte venitului micului domeniu al taranului se transforma in rentele nobililor, care sunt

imprescriptibile si de nerascumparat

- feudalatatea ramasese una dintre cele mai importante dt toate institutiile civile si redusa fiind

genera si mai multa ura

CAPITOLUL 2 Centralizarea administrativa este o institutie a Vechiului Regim si

nu opera Revolutiei, nici a Imperiului, asa cum se spune

- centralizarea nu este o cucerire a R., ci este un produs al Vechiului Regim si este de asemenea

singurul domeniu al organizarii politice a VR care a supravietuit R, pt ca a fost singurul care s-a

acomodat cu noua stare sociala creata de aceasta

- les pays d’election

- in Franta exista multe corpuri administrative sau multi functionari izolati care nu depind unii

de altii si care iau parte la guvernare in virtutea unui drept pe care l-au cumparat si care nu le mai

poate fi revocat

- curtile de justitie participa indirect la exercitarea puterii legilative

- in centrul regatului si in apropierea tronului s-a format un corp administrativ cu o putere

neobisnuita , in cadrul careia se reunesc intr-o forma noua toate prerogativele: consiliul regelui

- consililul nu are jurisdictie proprie; singurul care decide este regele

- consiliul are in componenta sa doar persoane de provenienta joasa sau medicra

- aproape intreaga conducere a treburilor interne este data in grija unui singur reprezentant:

controlul general care dirijeaza mersul obisnuit al treburilor si a monopolizat incetul cu incetul

toate afacerile cu caracter economic, deci aproape intreaga administratie publica

9

- guvernatorii de provincie = vechii reprezentanti ai regalitatii, care nu mai au nici o putere; de

fapt, intendentul este cel care conduce

- intendentul este un om de provenienta sociala comuna, intotdeauna strain de provincie, de

obicei innobilat de curand; nu-si exercita puterea ca urmare anui drept: al alegerii, al nasterii sau

a cumpararii, ci e ales de conducere dintre membrii inferiori ai consiliului de stat si e intotdeauna

revocabil; este reprezentantul uni in provincie a dorintelor guvernului; dreptul de a exercita

puterile independenta ; se supune ministrului

- in subordinea sa si numit de catre el, se afla un subdelegat = intotdeuana om de rand; se supune

intendentului

- in societate, nobilii se bucurau de avantajul rangului, bogatiei si consideratiei care insoteste

mereu tot ce e inradacinat in trecut

- in viata politica, nobilii il inconjurau pe rege si formau curtea sa

- u mare senior ar fi fost jignit daca i s-ar fi prpus sa devina intendent; la fel si cel mai sarac

gentilom de vita nobila

- intendentii = reprezentantii unei puteri intruse, oameni noi, prepusii la conducere ai burghezilor

si taranilor, in cele din urma tovarasi de proasta calitate; totusi acesti oameni guvernau Franta

* dreptul de a colecta impozitele; acest drept le cuprinde oarecum pe toate

- o paret din impozite erau arendate; astfel consiliul regeluitrata cu companiile financiare, fixa

conditiile contratului si stabilea modul de percepere

- birul platiti de catre oamenii de rand a fost marit de la an la an, fara ca nimeni sa fi afla dinainte

ceva

- pt ca impozitul era vechi, fixarea cotelor si perceperea lor fusesera incredintate mai dmult

agentilor locali (seniorul, colectorul parohial, trezorierii Frantei, alesii) pt ca-si exercitau

prerogativele in virtutea dreptului de nastere sau al alegerii, sau ca urmare a cumpararii

impozitelor

- intreaga putere se afla in mainile intendentului si agentilor sai

- in cazul capitatiei, care era de data recenta, puterea centrala actiona singura fara interventia

localnicilor; controlorul general, intendentul si consiliul fixau valoarea fiecarei cote

*de la bani la oameni

- francezii au fost obisnuiti cu jugul conscriptiei militare in vremea R, motiv pt care au suportat

atat de bine situatia

10

- din timp in timp se tragea la sorti pt a alege dintre tinerii satului un nr de soldati ce formau

regimentele de militie

- militia nu tinea de competenta nici uneia dintre puterile feudale; operatia era incredintata

exclusiv agentilor puterii centrale

- in afara acestor pays d’etat erau hotarate si conduse doar de agentii puterii centrale, care se

insarcina singura sa mentina ordinea in provincii cu ajutorul agentilor sai

- curtile e justitie pastrasera dreptul de a redacta regulamentele de politie

- in vechea societate feudala, seniorul era obligat sa-i ajute pe nevoiasii de pe domeniile sale; nici

o astefel de lege nu mai exista in Franta de mult timp; seniorul isis abandonase obligatiile din

trecut; nimeni nu mai era obligat sa se ocupe de tarani

- consiliul ordona prin hotararile sale anuale infiintarea in locurile stabilite de el a unor ateliere

de caritate in care taranii cei mai saraci primeau un mic salar in schimbul muncii

- puterea centrala avea pretentia sa-i invete pe tarani cum sa se imbogateasca sau chiar sa-i

forteze prin distribuirea de mici scrieri legate de arta agricola

- asadar puterea centrala trecuse de la rolul de suveran la cel de tutore

CAPITOLUL 3 Ceea ce numim astazi tutela administrativa este o institutie a

Vechiului Regim

- in Franta libertatea municipala a supravietuit feudalitatii

- alegerile au fost abolite pt prima data in 1692 si de atunci functiile municipale au fost scoase la

vanzare, adica regele le-a vandut catorva locuitori dreptul de a-i conduce pe ceilalti pentru

totdeauna

- odata cu libertatea se sacrifica si bunastarea oraselor

- Revolutia franceza a fost facuta in lipsa oricarei finalitati politice

- in 1764, puterea centrala a conceput o lege generala referitoare la administratia oraselor

- cel mai des conducerea oraselor era data in grija a 2 adunari:

1. formata din functionarii municipali; formeaza puterea executiva, consiliul orasenesc;

membrii sai exercitau o putere temporara

11

2. = adunarea generala; ea alege consiliul orasenesc; in sec 18 nu mai este compusa de

catre toti cetatenii ci era aproape intotdeauna reprezentativa; este alcatuita din notabili

- populatia care nu se lasa inselata asas usor de aparenta libertatii, inceteaza sa se mai intereseze

de problemele orasenesti si traieste in interiorul propriilor ziduri ca un strain; in inimile lor nu se

mai poate trezi patriotismul municipal care facuse atatea minuni in Evul Mediu

- in secolul 18 conducerea municipala degenerase intr-o oligarhie restransa; cateva familiii

exercitau puterea in interes personal, departe de supraveherea publica si fara sa fie responsabile

fata de aceasta; ste o boala care a cuprins intreaga administratie in Franta si singura solutie la

care se gandesc intendentii este sa supuna si mai mult puterile locale fata de conducerea centrala

- orasele nu pot sa stabileasca o concesiune, sa vanda, administreze , apere sau ipotecheze

propriile bunuri, in lipsa unei hotarari a consiliului emisa pe baza unui raport al intendentului

- insa conducerea oraselor se amesteca cu mult mai mult i administratia oraselor: puterea ii este

aici mult mai mare decat ii sunt drepturile

- puterea centrala controleaza toate problemele orasenesti, de la cele mai mici pana la cele mai

mari, fixand pana si sarbatorile

- asa se pregatesc clasa burgheza pentru guvernare si cetatenii pentru libertate

- se spune ca fara centralizare, orasele s-ar ruina imediat; posibil dar este sigur ca in sec 18

centralizarea nu le-a impiedicat sa cada in ruina

- in Evul Mediu locuitorii fiecarui sat formau o comunitate distincta de cea senioriala; seniorul se

folosea de comunitatea sateasca, o supraveghea, o conducea; insa aceasta detinea in comun

anumite bunuri asupra carora avea deplina proprietate; isi alegea conducatorii si se

autoadministra in mod democratic

- in cele mai multe din parohiile din sec 18 functionarii sunt redusi la 2:

1. colectorul, aflat sub ordinele directe ale intendentului, percepe birul

2. sindicul, pus sub conducerea zilnica a subdelegatului intendentului, il reprezinta in

toate operatiile care privesc ordinea publica sau guvernarea

- este principalul sau agent in ce priveste militia, lucrarile de stat, punerea in aplicare a

tututror legilor generale

- seniorul ramane strain de toate aceste detalii ale guvernarii; nici macar nu le supravegheaza si

nici nu isi ofera ajutorul

12

- pana la R parohia rurala din Franta pastreaza in conducerea sa ceva di aspectul democratic pe

care i l-am identificat in Evul Mediu; este vorba de alegeerea functionarilor municipali sau de

discutarea problemelor comunei

- se descopara deja la scara redusa cum cea mai absoluta guvernare poate sa se combine cu unele

din formele cele mai extreme ale democratiei

- adesea se intampla ca intendentul sa-i desemneze acestui mic corp electoral un candidat care

era intotdeauna ales in unanimitate

- functiile parohiale erau considerate mai putin ca onoruri, cat ca sarcini de la care trebuia sa te

sustragi prin tot felul de subterfugii

- totusi aceste ultime ramasite ale vechi conduceri parohiale le erau inca scumpe taranilor; chiar

si azi singura libertate pe care o inteleg dintre toate libertatile publice este libertatea parohiala

- sub VR nu exista oras, targ, catun oricat de mic, spital, fabrica, manastire care sa nu fi putut

avea o vointa independenta in ceea ce priveste propriile afaceri sau administrarea propriilor

bunuri; administratia ii tinea pe toti francezii sub tutela, o tutela care la nivelul practicii, dar si la

cel al cuvintelor, devenise sinonima cu insolenta

CAPITOLUL 4 Justitia administrativa si garantia functionarilor sunt institutii ale

Vechiului Regim

- nu exista tara in Europa in care tribunalele ordinare sa depinda mai putin de puterea centrala

decat in Franta; dar nuci tara in care tribunalelel exceptionale sa fie atat de prezente

- regele nu putea controla aproape deloc soarta judecatorilor; acest fapt l-a facut sa sustraga

atentiei judecatorilor afacerile care-l interesau in mod direct si sa creez pt uzul sau personal, in

paralel cu ei, un tribunal mult mai independent, care le prezzenta supusilor o aparenta de

dreptate, fara a ameninta puterea regala

- in domeniile reglementate prin legi si vechi cutume , consiliul intervine fara incetare pe cale de

avocare ( = trimiterea unei cauze spre judecare la o alta instanta ), preia din mainile judecatorilor

ordinari facerea in care administratia este interesata, pt a se ocupa direct de ea;

13

- de obicei, toti oamenii obisnuiti care tulbura linistea publica prin acte de violenta sunt trimisi

prin evocare in fata intendentulu sau a ofiterului de jandarmi; cae ma imare parte a revoltelor

care se nasc adesea scumpetei cerealelor dau nastere la acest tip de evocare

- puterea juridica se intindea fara incetare pe vreamea VR dincolo de sfera natural a a autoritatii

sale, pe de alta parte, ea nu isi indeplinea niciodata complet atributiile

- puterea centrala se amesteca fara incetare in sfera naturala a justitiei

- inyterventia justitiei in administratie nu dauneaza decat proceselor, in timp ce interventia

administratiei in justitie perverteste oamenii si tinde sa-i transforme deopotriva in persoane

revolutionare si servile

- inaintea R puterea centrala nu isi putea acoperi agentii decat recurgand la masuri ilegale si

arbitrare, in timp ce mai recent le-a permis sa violeze legile in mod legal

- cand tribunalele VR vroiau sa actioneze in justitiei pe vreun reprezentant al puterii centrale,

intervenea de obicei o hotarare a consiliului care il sustragea pe acuzat judecatorilor si il trimitea

in fata comisarilor numiti de consiliu

CAPITOLUL 5 Centralizarea a putut sa se infiltreze in mijlocul vechilor puteri si

sa le inlocuiasca fara a le distruge

* rezumarea ideilor din capitolele 2, 3, 4

- un corp unic si plasat in centrul regatulu care reglementa administratia publica in intraga tara

- acelasi ministru dirijand aproape toate problemele interne

- in fiecare provincie un singur agent care onduce totul pana incel mai mic detaliu

- lipsa corpurilor administrative secundare sau a corpurilor care sa poata actiona fara a primi in

prealabil autorizatia de a face ceva

- tribunale exceptionale care judeca acele cazuri in care administratia este interesata si acare ii

acopera pe toti agentii acesteia

*

- cea mai mare parte a institutiilor au avut o mare influenta asupra RF si asupra evenimentelor

care i-au urmat

14

- dar cum s-au putut intemeia aceste institutii de data recenta i Franta in mijlocul ramasitelor

societatii feudale? : a fost o opera de rabdare, iscusinta si timp indelungat, mai mult decat de

forta si de liberatte de actiune

- cand a venit R, nu fusese aproape nimic distrus din vechiul edificiu administrativ al Frantei; un

altul fusese construit sub temeliile celui vechi

- guvernul VR s-a abandonat instinctului care indeamna orice guvern sa doreasca sa conduca

singur toate problemele; a sustras incetul cu incetul intreaga autoritate vechilor puteri

- a sfarsit prin a le inlocui aproape pe toate printr-u agent unic, intendentul

- singura puterea judiciara a deranjat guvernul in aceasta inteprindere

- pe masura ce mana poporulu incepe sa se inflameze parlamantul se amesteca tot mai mult in

politica si cum, in acelasi timp, puterea centrala si agentii sai devin mai experimentati si mai

abili parlamentul se ocupa din ce in ce mai putin de administratia propriu-zisa ; cu fiecare zi el

devine tot mai putin administrator si mai mult tribun

- societatea care se afla in mare progres are in fiecare moment noi nevoi, fiecare dintre ele fiind

pt guvern o noua sursa de putere; doar guvernul e capabil sa satisfaca aceste nevoi

- R le inspira francezilor multe idei pe care doar guvernul le poate realiza , guvern pe care inainte

de a-l rastuna R il dezvolta

- cele dintai eforturi ale R au distrus institutia monarhiei

- toate principiiile administrative ale VR au fost repuse i valoare si s-au mentinut

- centralizarea nu a disparut deodat cu R pt ca centralizarea reprezenta inceputul si semnul

acestei R

- atunci cand un popor a distrus in sanul sau aristocratia el se indreapta catre centralizare ; toate

puterile tind in mod natural catre unitate

- R democratica care a distrus atatea institutii ale Vr trebuia deci sa o consolideze pe aceasta; R

si-a gasit foarte bine locul in societatea pe care a creat-o incat s-a crezut ca este una dintre

realizarile sale

15

CAPITOLUL 6 Despre moravurile administrative de sub Vechiul Regim

- asemanarea institutiilor ii facea pe administratorii din acea vreme identici cu cei din vremurile

noastre

- ministrul dorea sa se ocupe personal si in detaliu de toate problemele regatului si a le rerezolva

in mod direct totul de la Paris

-controlul general cere rapoart esupra chestiunilor publice dar si asupra persoanelor; intendentul

se adreseaza la randul sau subdelegatilor

- pt ca Parisul sa controleze si sa stie totul au fost inventate 1000 si una de metode de control

- aprecieri facute de subdelegati: “taranul este in mod natural lenes si nu ar lucra daca nu ar fi

obligat sa supravietuiasca”

- puterea centrala distribuia parohiilor – ca si azi- anumite ajutoare de caritate cu conditia ca

locuitorii sa aduca la randul lor ofrande

- functionarii administrativi, aproape toti burghezi, formeaza deja o clasa care are propriul sau

spirit, tarditii, virtuti, onoare si orgolii proprii; este aristocratia noii soacietati care este deja

formata

- ceea ce caracterizeaza deja administratia in Franta este ura violenta inspirata in egala masura de

catre toti cei care , nobili sau burghezi, vor sa se ocupe de problemele publice in afara de ea

- administratia nu accepta ca cetatenii sa se implice in vreun fel in analizarea propriilor

preobleme; in locul concurentei ea prefera sterilitatea

- “istoria este o galerie de tablouri in care se afla putine originale si multe copii”

- in Franta puterea centrala nu a imitat niciodata guvernele Europei de Sud; guvernul francez a

aratat adesea o buna intelegere a sarcinii sale si a desfasurat intotdeauna o prodigioasa activitate;

dar adesea aceasta activitate este neproductiva sau daunatoare pt ca uneori ceea ce guvernul vrea

sa faca ii depaseste fortele sau face ceea ce nimeni nu poate controla

- guvernul nu intreprinde niciodata sau abandoneaza rapid reformele cele mai necesare pt a

caroro reusita se cere o energieperseverenta; in schimb el modifica fara incetare cateva

regulamente sau legi

- chiar si atunci cand legea nu se schimba felul in care era aplicata se modifica de la o zi la alta

- se regaseste VR in intregime: o regula rigida, o practica malabila acesta este caracterul lui

- pt oamenii VR locul pe care trebuia sa-l ocupe in spirirul uman notiunea de lege este gol

16

- supunerea cetatentilor fata de autoritate este inca totala dar mai curand ca afect al obisnuintei

decat al vointei

- puterea centrala din Franta nu avea inca in sc 18 constitutia sanatoasa si viguroasa de mai

tarziu; cu toate acestea pt ca reusise sa distruga deja toate puterile intermediare le aparea deja

acestorade departe ca singurul resort al masinariei sociale, agentul unic si necesar al vietii

publice

- cand mare neliniste care precede R incepe sa se faca simtita, vedem aparand tot felul de sisteme

noi in materie de societate si guveranare; ei vor sa ia bratul puterii centrale si sa-l foloseasca pt a

distruge vechea ordine si areface totul dupa un nou planpe care l-au conceput singuri; doar

puterea centrala li se pare capabilade a realiza o astfel de sarcina

- nimeni nu crede ca ar putea sa duca la bun sfarsit o problema importanta daca statul nu este si

el implicat

- in ochi celor mai multi, nuami guvernul mai poate asigra ordinea publica: oamenii nu se ai tem

dacet de jandarmerie iar proprietari ma iau ceva incredere doar in ea

- ceea ce ii uimeste cel mai tare pe emigrantii care sosesc din Anglia este absenta acestei militii

- cum guvernu la luat astfel locul Providentei este normal ca fiecare sa sa-l invoce i functie de

nevoile specifice; astfel intalnim un nr imens de cereri care fondandu-se intotdeauna pe interesul

public, nu se ocupa totusi decat de interese private

- taranii cer sa fie despagubiti pt pirderea animalelor sau a caselor; proprietarii instariti cer sa fie

ajutati sa-si valorifice in mod mai avantajos pamanturile; industriasi solicita intendentului

privilegii care sa le ofere garantii contra unei concurente incomode

- fiecare acuza deja guvernul pt toate mizeriile sale

- sa ne mai miram cu cata usurinta a fost restabilita in Franta centralizarea al inceputul acestui

secol; oamenii de la ’89 au rasturnat edificiul dar fundamentele acestuia ramasesera chiar in

inima celor care–au distrus ; pe aceste fundamente s-a putut ridica vechiul edificiu din nou intr-o

maniera mult mai solida decat inainte

17

CAPITOLUL 7 Franta era deja, dintre toate tarile din Europa , cea in care capitala

obtinuse cea mai mare influenta asupra provinciilor si controla cel

mai bine intregul imperiu

- nu situatia, nici marimea si nici bogatia capitalelor nu duc la preponderenta lor politica

asupra restului imperiului, ci natura guvernarii

- Parisul insasi era in epoca razboaielor religioase, in comparatie cu restul regatului, la fel de

populat pe cat era si in 1789; cu toate acestea nu a putut sa faca nimic; pe vremea Frondei,

Parisul nu era decat cel mai mare oras al Frantei , dar in 1789, el este deja Franta insasi

- marchizul de Mirabeau “ Capitalele sunt necesare; dar daca capul devine prea mare, corpul

devine apoplectic si totul piere

- acesta R nu scapa nici puterii centrale insa nu o afecta decat sub forma sa materiala: cresterea

orasului; guvernarea vedea Parisul extinzandu-se zilnic si se temea ca va fi dificil sa aministrezi

un oras asa de mare

- exista un nr mare de ordonanate date de regii Frantei , mai ales in sec 17 si 18, care au ca

obiectiv oprirea cestei cresteri; acestia doreau ca Parisul sa ramana mic; dar Parisul nu a incetat

sa se extinda; acest lucru este favorizat mai putin de ceea ce se petrece in interiorul incintei, cat

mai ales de ce se intampla in afara ei

- in acelasi timp se vedeau disparand peste tot din ce in ce mai ult libertatil elocale; peste tot

dispareau simptomele unei vieti independente

- in loc sa fie un simplu oras al schimbului, afacerilor , conumulu si placerilor, Parisul tocmai

devenise un oras al fabricilor si manufacturilor

- centru unic al puterii si artei, principalul focar de activitate nationala, viata industriala a

natiunii se retrage si se concentreaza tot mai mult in capitala

- nr de uzine, manufacturi, furnale crescuse atat de mult in Paris in apropierea R, incat guvernul a

sfarsit prin a se alarma

- Parisul devenise stapanul Frantei si se aduna deja armata care trebuia sa il ocupe

- centralizarea administrativa si omnipotenta Parisului sunt printre principalele cauze ale

insucceselor tututror guvernelor care s-au succedat in ultimii 40 ani; aceluiasi fapt ii trebuie

atribuit in mare parte ruina brusca si violenta a vechii monarhii si ca trebuie sa il trecem printre

cauzele principale ale acestei prime R

18

CAPITOLUL 8 Franta era tara in care oamenii ajunsesera sa semene cel mai mult

intre ei

- in Franta VR exista realitati foarte contradictorii

- se pare ca toti francezii, mai ales cei care fac parte din straturile medii si inalte ale societatii,

singurii care de altfel se remarca, seamana perfect unii cu altii

- in aproape tot regatul modul de viata specific din provincii disparuse de multa vreme; acest

lucru a contricuit in mare masura la a-i face pe francezi foarte asemanatori unii cu altii

- nu doar provinciile se asemanau din ce in ce mai mult; in fiecare provincie oamenii din

diferitele clase sociale, cel putin toti care se diferentiaza de poporul de rand, devin din ce in ce

mai asemanatori, in ciuda diferentelor de conditie

- de multe secole nobilii francezi saraceau fara incetare

- legile care protejau proprietatea nobiliara erau aceleasi ca si in trecut ; nimic nu parea schimbat

in conditia economica a nobililor

- acesta saracire graduala a nobilimii era vizibila nu doar in Franta ci pe tot continentul acolo

unde sistemul feudal era pe cale sa dispara, insa fara a fi inlocuit cu o nou aforma de aristoctatie

- in Franta, doar oamenii obisnuiti pareau sa mosteneasca toate bunurile pe care le pierdea

nobilimea ; cu toate acestea, nici o lege nu il impiedica pe burghez sa saracesca si ni ci sa se

imbogateasca si totusi el s imbogatea fara incetare

- educatia si modul de viat stabilisera deja intre aceste 2 prototipuri umane o multime de

asemanari; burghezul era la fel de educat ca si nobilul si acesta educatie era de aceeasi

provenienta ca si a nobilului

- dar in cele din urma toti oamenii de conditie superioara se asmanau; aveau aceleasi idei,

obiceiuri si gusturi; nu se mai diferentiau intre ei decat prin drepturi

19

CAPITOLUL 9 Acesti oameni atat de asemanatori arau mai mult ca niciodata

separati in mici grupuri starine si indiferente unele fata de altele

- francezii erau totusi mai izolati unii de altii decat locuitorii din alte parti sau decat francezii de

mai demult

- se pare ca in epoca in care s-a constituit sistemul feudal in Europa, ceea ce s-a numit de atunci

incoace nobilime nu a format dintr-o dat o casta, ci s-a compus, la origine, din personajele cele

mai importante ale natiunii, fiind astfel doar o aristocratie

- inca din EM nobilimea devenise o casta ceea ce inseamna ca marca sa distincta este nasterea

- nobilimea pastreaza acest caracter propriu aristocratiei de a fi un corp de cetateni care

guverneaza; insa numai prin nastere se decid cei care se vor afla in fruntea acestui corp; toti cei

care nu se nasc nobili se afla inafara cestei clase speciale si inchise si nu ocupa decat o pozitie

mai mult sau mai putin importanta in stat, insa intotdeuna subordonata

- daca se vrea a sti daca sistemul de idei, obiceiuri au fost distruse in intregime, analizati

institutia casatoriei; in Franta dupa 60 ani de democratie, familiile vechi si cele noi evita sa se

amestece prin casatorie

- din acesta R mai ramane un martor viu: limba; de mai multe secole, in Anglia cuv

“gentilhomme” si-a schimbat cu totul sensul , iar cuv “routier” ( termen folosit in Fr in EM pt a-i

desemna pe oamenii simpli, in contrast cu nobilii) nici nu mai exista

- destinul cuv “gentelmen” care driva din cuv “gentilhomme” : in Anglia, cu fiecare secol, folosit

pt oamenii situati putin mai jos pe scara sociala; in America desemneaza in mod indistinct pe toti

cetatenii istoria cuv este aceea a democratiei insesi; in Franta, a ramas intotdeuna restrans la

sensul sau initial, dar dupa R aproape ca a iesit di uz dar sia- pastra acelasi sens: desemneaza

membrii castei

- daca burghezul si nobilul erau mult mai asemanatori, in aceasi timp s-au izolat di ce in ce mai

mult unul de celalat

- curtea seniorului era marele mecanism al conduceri feudale

- ca individ, burghezuldin sec 14 este inferior celu idin sec 18; dar burgezia in corpore ocupa in

societatea politica de atunci un loc mult mai sigur si mai ianlt

20

- pe masura ce conducerea senioriei se dezorganizeaza, Starile Generale (SG)devin mai rare sau

nu mai sunt convocate, iar libertatile generale dispar, antrenand cu ele ruina celor locale;

burghezul si gentilomul nu mai au nici un fel de contact in viat publica

in sec 18, acesta revolutie este incheiata: acesti 2 oameni nu se mai intalnesc decat prin hazard

in viat privata ; cele 2 clase nu mai sunt rivale, sunt inamice

- ceea ce pare specific Frantei este ca in vreme ce ordinul nobilimii isi pierde vechle sal eputeri

politice, gentilomul obtine multe privilegiipe care nu le avusese vreodata sau le sporeste pe cele

pe care le avusese deja; nobilimea are di ce in ce mai putin dreptul de a comanda

- cu cat aceasta nobilime inceteaza sa mai fie o aristocratie, cu atat ea pare sa se transforme intr-o

casta

- cel mai odios dintre ex este cel al scutirii de impozite; se observa ca din sec 15 pana la R, acesta

nu a inceta sa cresca, datorita progresului rapid al taxelor publice

- dintre toate felurile de ai diferentia pe oameni si de a delimita clasele sociale, inegalitatea

impozitelor era insa cea mai periuloasa; efectel sunt vizibile: cand burghezul si gentilomul nu

mai sunt supusi la plata aceleiasi taxe, pe an ce trece marimea impozitului si modul lui de

percepere traseaza din nou untre ei limita de clasa

- departe de a diminua ura oamenilor de rand fatade gentilom, sistemul innobilarilor a facut-o sa

creasca peste masura

- burgezul este aproape tot atat de izolat fata de poporul de rand, pe cat era gentilomul de

burghez

- pe vremea VR ~toata clasa de mijloc traia la oras; cu precadere 2 lucruri produsesera acest

efect: privilegiilor si birul

- omul de rand imbogatit isi pierdea curand spiritul si deprinderile taranesti; el devenea in

intregime strain de nevoile siproblemele celor de o conditie cu el care ramasesera la sat

- diferit de taran prin locul si modul de viat, burghezul est diferit si pri interese

- poporul care traia impreuna cu burghezii in acelasi oras trebuie sa le fi devenit stapan sau

dusman; cea mai mare parte a taxelo locale erau stabilite a.i. sa apese in special pe clasele de jos

- cuv “individualism” era necunoscut parintilor nostri, pt ca atunci nu exista cu adevarat indivizi

care sa nu apartina unui grup si care sa se poata reprezenta pe ei insisi de unii singuri; atunci

exista un fel de individualism colectiv

21

CAPITOLUL 10 Distrugerea libertatii politice si fragmentarea claselor au

cauzat aproape toate slabiciunile in urma carora Vechiul Regim a

disparut

- diferitele clase sociale din care esre alcatuita aristocratia engleza s-ar fi separat unele de altele

asas cum s-a intamplat in Franta

- in sec 14 maxima “nu-l impozita pe cel care nu vrea” parea l afel de solid stabilita in Franta ca

si in Anglia

- cea mai mare parte a impozitelor generale votatet de catre cele 3 Stari in sec 14 sunt taxe

indirecte, adica sunt sunt achitate de catre toti consumatorii fara distinctie; uneori impozitul este

direct ( atunci el este aplicat pe venit, nu pe proprietate)

- regele a ales un impozit care sa para ca nu loveste direct asupra nobililor si de la care acestia

erau scutiti: birul

- pe masura ce atributiiile puterii centrale cresc, birul se extinde si se diversifica; apoi se

inzeceste si toate taxele noi devin biruri; cu fiecare an, inegalitatea in fata impozitelor separa

clasele si ii izoleaza pe indivizi mai mult decat pana atunci

- soldatul care facea parte din militii ii era interzis sa fie inlocuit de alticineva de frica, sa nu

cresca cheltuielile statului pt plata noilor recruti

- drepul de liber-domeniu ( taxa care trebuia platita de ctre un om de rand care detinea un

domeniu nobiliar ); in sec 15 are o valoare mica ; dar in sec 18 cand feudalitatea e aproape

distrusa, el e cerut cu sfintenie la fiecare 20 ani si reprezinta venitul pe un an intreg ; il palteste

fiul care succede tatalui; nobilimea ar fivrut sa fie abolit pt ca-i impiedica pe oamnii de rand sa-i

cumpere pamanturile, dar nevoile fiscului cereau ca el sa fie mentinut si chiar marit

- doar la inceputul sec 16, in plina renastere, a aparut ideea de a considera dreptul de a munci, ca

pe u privilegiu pe care regele il putea vinde

- dorinta de a scapa de sub tutela SG a facut ca puterea centrala sa incredinteze parlammentelor

cea mai mare parte a atributiilor politice ale lor ceea ce a dus la intrepatrunderea puterii judiciare

cu cea guvernamantala

- clasele au ramas separate; guvernul sa se gaseasca intotdeauna confrutata cu un nr de oamani

izolati unii de altii, a fost chiar dorinta de a impiedica natiunea carei ai se cereau contributii

banesti, sa-si racapete libertatea

22

- diviziunea claselor sociale= crima vechii regalitati; a devenit mai tarziu scuza acesteia; pt ca

atunci cand toti cei care compun partea bogata a natiunii se mai poate intelege in actiunea de

guvernare, administrarea tarii devine ca si imposibila si se cuvine ca un stapan sa intervina

CAPITOLUL 11 Despre felul de libertate existent sub Vechiul Regim si despre

influenta sa asupra Revolutiei

- guvernul conducea deja singur si in mod absolut toate problemele publice, a.i. era departe a fi

stapanul tuturor indivizilor

- in mijlocul institutiilor deja pregatite pt a suporta puterea absoluta libertatea inca traia, dar era

un fel de liberatate aparte

- in tp ce puterea centrala se substituia tuturor puterilor locale si ocupa din ce in ce mai mult

intreaga sfera a autoritatiipublice, institutii care fusesera lasate sa traiasca sau care fusesera

create chiar de puterea centrala, precum vechi obiceiuri sau abuzuri, ii incomodau miscarile

- centralizarea avea aceeasi natura, procedee, obiective ca si in zilele noastre; puterea centrala,

dorind sa faca bani din orice, scotand la vanzare cea mai mare parte a functiilor publice, se

privase astfel pe sine de posibilitatea de a le acorda si retrage dupa bunul sau plac; lacomia a

contravenit ambitiei

- puterea centrala avea mult mai putine mijloace de atractie si constrangere

- favorizarea actiunilor principilor indreptate impotriva supusilor si apararea intereselor puterii

centrale

- nobiliii urau foart etare administratia propriu-zisa, chiar daca recurgeau la serviciile ei din cand

i cand; ei pastrasera ceva din vechea mandrie a parintilor lor care fusesera dusmani ai servitutii si

conformismului

- cand incepe R, aceasta nobilime care se va prabusi odata cu monarhia are inca fat ade rege si de

agentii sai o atitudine cu mult superioara si un limbaj cu mult independent decat Starea a Treia ,

cea care va rasturna monarhia

- multi dintre preoti erau gentilomi de vita veche si introduceau in biserica mandria si lipsa de

supunere a oamenilor de acesta conditie ; toti aveau un rang inalt de stat si toti posedau

privilegii; independenta fata de puterea civila

23

- preotii isi datorau ideile,nevoile, sentimentele peoprietattii funciare

- popoarele care priveaza clerul catolic de proprietatile sale funciare, servesc intereselor sfantului

scaun si pe cele ale principilor laici, privandu-se ele insele de un element de libertate

- un om care este supus unei autoritati straine si care in tara de domiciliu nu isi poate intemeia o

familie, este legat de pamant doar prin proprietatea funciara

- clerul este dusmanul despotismului, sustinatorul libertatii civile si se dovedeste tot atat de

iubitor de libertati politice ca si Starea a Treia sau nobilimea; cere: rascumpararea drepturilor

senioriale care sunt contrare libertatii, desfiinatrea inchisorilor de stat, incurajarea agriculturii,

stabilirea in zona rurala de instituti laice de binefacere, libertatea nelimitata a muncii si

desfiintarea vamilor interne, etc

- imunitatile de tot felul care din nefericire separau burghezi ade poporul de rand contribuiau la

transformarea celei dintai intr-o falsa aristocratie

- doar poporul de rand si mai ales cel din mediul rural era aproape intotdeuna incapabil sa se

opuna opresiunii altfel decat prin violenta

- ne-am insela daca ma crede ca VR a fost o eopca de servilism si dependenta; era unitmp de mai

mare libertate decat cel pe care il traim acum, dar o libertate restransa in limitele claselor

- daca acest tip de libertate ii pregatea pe francezi sa unlature despotismul, ea ii facea mai mult

decat pe orice alt popor sa fondeze in locul acestuia domnia legilor

CAPITOLUL 12 Despre modul in care, in ciuda progresului civilizatiei, conditia

taranului francez era uneori mai rea in secolul 18 decat fusese in

secolul 13

- in sec 18 taranul francea nu mai era prada despotilor feudali; el se bucura de liberatate

individuala si poseda o bucata de pamant; dar membriii celorlalte clase se indepartasera de taran,

deci acesta traia foarte izolat un tip nou si unic de opresiune

- nobilii abandonau zona rurala iar in sec 18 acest abandon devine aproape general; dovada cea

mai clara o regasim registrele privind plata capitatiei cares e percepea la locu de domiciliu real

=> toata marea nobilime si o paret din cea mijlocie erau impozitate la Paris

24

- la tara mai ramase gentilomul pe care saracia il impiedica sa plece in capital; el se afla fata de

tarani, vecinii sai, intr-o situatie in acre nu s-a gasit vreodat aun proprietar bogat; acesti oamenii

nu mai erau supusii lui, dar nu ii devenisera nici concetateni

- acest abando ala zonelor rurale de catre nobimile a fost adesea atribuit influentei exercitate de

catre anumiti ministri sau regi: Richelieu sau Ludovic al 14-lea

- singura persoana educata care locuia permanent in mijlocul taranilor si care ramanea in contact

permanent cu ei era preotul

- il vedem deci pe taran aproape in intregime separat de clasele superioare

- in sec 18 satul era o comunitate ai carei membrii erau cu toti saraci, inculti si grosolani;

magistratii sai sunt tot atat de inculti si de dispretuit ca intreaga comunitate

- se stie ca birul se inzecise in ultimele 2 secole aproape exclusiv pe seama taranilor

- taranul nu mai suferea de relele de care suferisera parintii sai, dar indura multe neplaceri pe

care parintii sai nu le cunoscusera niciodata

- sarmanul colector era inarmat cu o putere arbitrara imensa; el era in egala masura tiran si

martir; in timp ce se ruina el insusi, tinea in mainile sale ruina tuturor

- guvernarea VR care era atata de ingaduitoare si de retinuta este adesea aspra si mereu

intreprinzatoare cand actioneaza imp[otriva claseor de jos si mai ales impotriva taranilor

- taranii erau liberi si proprietari dar ramaneau aproape la fel de inculti si adesea mai saraci decat

stramosii lor; ramaneau fara mestesug intr-o epoca de dezvoltare a meseriilor si necivilizati intr-o

lume care stralucea prin inteigenta; taranultraia in aceasta prapastie a izolarii si a mizeriei, inchis

si neinteles

- nobilimea franceza se incapataneaza sa ramana separata de celelalta clase ; gentilomii sfarsesc

prin a fi scutiti de cea mai mare pare a obligatiilor publice care apasau asupra lor

- chiar daca destinul burgheziei si al nobilimii au fost foarte diferite, ele se aseamana intr-un

punct: burghezul a ajuns sa traiasca tot atat de starin de popor ca se gentilomul; departe de a se

apropia de tarani, a fugit de mizeri ain care acestia traiau; in loc sa se uneasca cu el in lupta

impotriva inegalitatii conume, a cautat sa creeze noi injustitii care sa-i serveasca interesele

- iar cand burghezul a fost atat de bine izolat de gentilom, iar taranul de burghez si gentilom;

cand, in urma unei evolutii asemanatoare ce a avut loc in sanul fiecarei clase ,s-au creat in

interiorul lor mici asociatii particulare aproape la fel de izolate intre ele ca si clasele; nu se mai

afla nici o legatura intre ele

25

CARTEA III

CAPITOLUL 1 Cum au devenit catre mijlocul secolului 18 oamenii de litere

principalii oameni politici ai tarii si despre efectele care au

rezultat de aici

- Franta era de multa vreme tara cu literatura cea mai dezvoltata; totusi, oamenii de litere nu au

fost niciodata in starea e spirit de care au fost animati pe la mijlocul sec 18 si nici nu au ocupat in

societate locul pe care l-au ocupat atunci

- nu erau insarcinati cu vreo autoritate specifica si intr-o societate care era plina de functionari nu

indeplineau vreo functie publica

- cu toate acestea ei nu ramaneau cu totul straini de politica; se ocupau de problemele care tineau

de activitatea de guvernare; acesta era in realitate adevarata lor preocupare

- cat despre sistemele politice ale acestor scriitori ai cre dca trebuie sa se substituie cutumelor

complicate si traditionale care reglementeaza societatea , reguli simple si elementare, extrase din

principiile ratiunii si legii naturale

- o aristocratie in plina putere nu conducea numai chestiunile publice; ea formeaza de asemenea

opiniile, da tonul scriitorilor si autoritate legilor; in sec 18, nobilimea franceza isi pierduse in

intregime acesta parte a puterii; influenta sa a vut aceeasi soart acu cea a puteri sale; locul pe care

il ocupau in conducerea spirituala a societatii ear liber si scriitorii puteu sa il ocupe singuri si

dupa voia inimii

- exista uimire la vederea orbiri stranii cu care claselel superioare ale VR au pus umarul la

propria lor distrugere

- nu este surpinzator faptul ca nobilimea si burghezia, excluse de atata vreme de la treburile

publice, erau atat de lipsite de experienta; ce uimeste si mai tare este faptul ca toti cei careersu

infruntea treburilor publice – ministrii, magistratii, intendentii – nu mai sunt nici ei deloc

prevazatori; cu toate aceste amulti erau foarte competenti in meseria lor cunoscand pana la cel

amai mic detaliu functionarea administratiei publice din epoca

dor functionarea institutiilor libere poate sa ii invete in totalitate pe oamenii de stat aceasta parte

esentiala a artei guvernarii

26

- natiunea franceza era cea mai educata si cea mai indragostita de literati de unde se intelege de

ce au devenit in Franta scriitorii o putere politica, devenind cea mai important aputere de acest

fel

- deasupra societatii reale - cu o organizare traditionala, neregulata, cu rangurile bine delimitate,

conditiile sociale predeterminate si obligatiile inegale - se construia in care totul parea simplu si

ordonat, echitabil si conform cu ratiunea

- acesta situatie in care educatia politica a unui popor sa fie facuta de oamneni de litere a fost cea

care a cotribuit cel mai mult in a oferi R caracterul sau specific

- RF a fost animata de exact acelasi spirit care a inspirat scrierea atator carti abstacte despre

politica

CAPITOLUL 2 Despre cum a putut necredinta sa devina o pasiune generala si

dominanata printre francezi in secolul 18 si ce tip de influenta a

avut acest lucru asupra caracterului Revolutiei

- dupa marea revolutie a sec 16, cand a inceput a se distinga intre diversele traditii crestine pe

cele false si pe cele adevarate, nu incetasera sa apara minti luminate care le contestasera sau le

respinsesera pe toate; acelasi spirit care in vremea lui Luther a facu ca milioane de catolici sa

paraseasca brusc catolicismul, mana in fiecare an cativa crestini izolati in afara crestinismului

insusi; erezie i-a urmat necredinta

- in sec 18, crestinismul pierduse pe intreg continentul european o mare parte din putere

- necredita era raspandita printre principi si literati; ea nu partundea deloc in sanul claselor

mijlocii si populare

- cu exceptia Frantei, nicaieri necredinta nu devenise inca o pasiune generala, intoleranta si

opresiva

- in alte vremuri, religii incetatenite fusesera atacate in mod violent insa ardoarea cu care erau

combatute isi gasise itotdeauna originea in zelul pe care il inspirau noile religii

- in Franta religia crestina a fost atacata cu furie fara a se incerca inlocuirea ei cu alta religie; s-a

lucrat cu ardoare la inlaturarea credintei din suflete, care apoi au fost lasate goale

- necredinta absoluta in materie de religie a parut atragatoare multimii

27

- pt a intelege fenomenul nu trebuie sa uitam faptul ca tot spiritul de opozitie politica nascut

dindefectel eguvernarii, neputandu-se manifest ain afaceril epublice, se refugiase in literatura, si

ca scriitorii devenisera veritabili sefi ai marii partide care tindea sa rastoarne toate institutiile

sociale si politice ale tarii

- daca se intelege acest lucru problema isi schimba subiectul; nu mai este vb despre a sti in ce

masura in acea epoca Biserica putea pacatui ca institutie religioasa, ci in ce masura constituia ea

un obstacol in calea rev politice care s epregatea si i deranja pe scriitori care erau principalii

promotori ai acesteia

- biserica se opunea principiilor pe care scriitorii voiau sa le impuna in guvernarea civila; ea se

baza in principal pe traditie si er aierarhi sorganizata; scriitorii despretuiau institutiile care se

bazau pe respectul trecutului, nu faceau ape decat la ratiunea individuala si tindeau catre

confuzia rangurilor

- respectul fata de religie si-a reluat treptat locul in sanul diferitelor clase ale natiunii; vechea

nobilime care era cea mi necredincioasa inainte de 1789 devine cea mai zeloasa dupa 1793; cand

burghezia s-a vazut amenintata i succesul sau s-a reapropiat de credinta ; pe masura ce teama de

rev se facea simtita necredinta dispare

- nu la fel stateau lucrurile si la sfarsitul VR; se pierduse obiceiul de a se ocupa de problemele

oamenilor si se ignora complet rolul pe care il joaca religia in conducerea statelor, a.i. necredinta

s-a instalat mai intai chiar in spiritul acelora care aveau interesul cel mai direct si mai presant ca

statul sa fie organizat si poporul supus; nu numai ca au acceptat necredinta dar si orbirea lor au

raspandit-o peste tot in jurul lor

- daca francezii care au facut revolutia erau mai necredinciosi decat noi in ceea ce priveste religia

le ramanea cel putin o credinta care noua ne lipseste: credeau in ei insisi; nu se indoiau de

perfectibilitatea, de puterea omului

- necredinta a produs in epoca un rau public imens

- in cazul RF legile relogioase fiind abolite in acelasi timp in care legile civile erau inlaturate;

aparitia unei noi specii de revolutionari care au dus indreazneal apana la nebunie, pe care nici o

noutate nu-i mai pute asurprinde, care nu erau retinuti de nici un fel de scrupule si care nu ezitau

niciodata in fata executarii unui plan

28

CAPITOLUL 3 Despre cum au dorit francezii reforme inainte sa doreasca

libertati

- dintre toate ideile si sentimentele care au pregatit RF, ideea si gustul pt libertatil epublice

propriu-zise au aparut ultimele, dup acum au fost si primele care au disparut

- vechiul edificui guvernamental incepuse de multa vreme sa fie zdruncinat; se caltina deja si nui

se putea pune problema acestor liberatati

- catre mijlocul sec se observa aparand un nr de scriitori care se ocupa mai ales de problemele de

administratie publica care, impartasind principii comune au capatat un nume comun: economisti

(sau fiziocrati)

- economistii au avut part ede mai putin astralucire in istorie decat filozofii si au contribuit poate

mai putin decat ei la izbucnirea RF

- economistii (ec) au un dispret fara margini fat a de trecut

- singura garantie pe care ec o inventeaza asupra abuzului de putere este educatia publica

- liberattea politica este distrusa de atat vreme in Franta, incat ii fusesera uitate aproape in

intregime conditiile si efectele; ramasitele informe care mai ramaneau din ea si institutiile care au

parut ca au fost facute pt a le inlocui o faceau sa para si mai suspecta si dadeau nastere l

aprejudecati in legatura cu ea

- incercarea de converti puterea absoluta, nu de ao distruge

- pt a reforma societatea din vremea lor, ec se bazau doar pe administratia regala;

- dupa ec, statul nu trebuie doar sa comande natiunii , ci si sa o modeleze intr-o anumita forma;

lui ii revine sarcina de a forma spiritul cetatenilor urmand un model pe care si l-a fixat dinainte

- acesta putere sociala imensa pe care si-o imagineaza ec nu este doar mai mare decat toate

celelalte cunoscute, ci difera de asemenea prin originea si caracterul sau; nu deriva direct de la

Dumnezeu ; nu este in legatura cu traditia ; este impersonala: nu s mai numeste regel, ci Statul;

este produsul si reprezentantul tuturor , nu este mostenirea unei familii

- acest aforma specifica de tiranie numita despotism democratic si pe care Evul Mediu nu o

cunoscuse , le este deja familiara; in societate nu mai exista ierarhie, clase distincet, ranguri fixe,

ci un popor compus din indivizi aproape identici si in intregime egali, o masa confuza

recunoscuta drept singur suveran legitim; deasupra ei se gaseste un mandatar unic care e

29

insarcinat sa faca totul in numele sau fara a o mai consulta; pt a-l controla, o opinie pubica lipsita

de organe; pt a-l opri, revolutii si nu legi; de drept, un agent subordonat; de fapt, un stapan

- francezii admisesera ca ideal de societate un popor fara alta aristocratie decat cea a

functionarilor publici, o adminstratie unica si atotputernica, avand rolul de conducatoare a

statului si de tutore al indivizilor; dorind sa fie liberi. Francezii nu au inteles ca trebuie sa se

apere mai intai de aceasta idee dominanta; au incercat doar sa o concilieze cu cea de liberatate

- s-au apucat sa amestece laolalta centralizarea administrativa fara limite cu un corp legislativ

preponderent; administratia birocratiei si guvernarea alegatorilor

- trairea in egalitate sub conducerea unui stapan

- cel care cauta in libertate altceva decat libertatea insasi este facut pt a servi

CAPITOLUL 4 Domnia lui Ludovic al 16-lea a fost cea mai prospera a vechii

monarhii si chiar aceasta prosperitate a grabit Revolutia

- cu 30 sau 40 ani inaintea izbucnirii RF, spectacolul incepe sa s schimbe; in acel moment intreg

corpul este strabatut de o tresarire interioara care nu mai fuseses remarcata pana atunci; pe an ce

trece aceast amiscare accelereaza si se extinde, iar natiunea pare sa renasca; nu se trezeste la

vechea forma de viata; spiritul care anima acest spirit nou; corpul este reinviat o clipa pt ca apoi

sa fie distrus

- fiecare este ingrijorat, se agita si face efort pt a-si schimba conditia: cautarea unei vieti mai

bune este generala

- curand acesta stare patrunde chiar in sanul puterii centrale, care se transforma in interior fara a

schimba nimic in exterior

- intendentul si controlorul general de la 1740 nu mai semanu deloc cu intendentul si controlorul

general de la 1780

- drumurile, canalele, manufacturile, comertul se afla in centrul preocuparilor intendentului; ii

atrage atentia mai ales agricultura

- incep sa se formeze societatile de agricultura , sa se organizeze concursuri, sa se distribuie

prime

30

- in nici una dintre epocile de dupa R nu s-a dezvoltat bunastarea publica mai rapid decat in

timpul celor 20 de ani care o preced; singurii cei 37 ani de monarhie constitutionala, care au fost

o perioada de pace si progrese rapide, s-ar putea compara sub acest aspect cu domnia lui Ludovic

al 16-lea

- Franta putea sa se imbogateasca si sa prospere daca existau inegalitatea obligatiilor, diversitatea

cutumelor, vamii interne, drepturi feudale, slujbele etc.; in ciuda acestor lucruri, Franta incepe sa

se dezvolte in toate domeniile, pt ca existau 2 resorturi foarte simple si puternice: o putere

centrala, care fara sa mai fie despotica, mentinea ordinea peste tot; o natiune

- regel continua sa vb ca un stapan, insa in realitate se supunea el insusi opiniei publice care il

inspira sau il stimula zi de zi, pe care o consulta, de care se temea si pe care o flata fara incetare;

regel = un monarh absolut dupa litera legii, insa limitat de practica acesteia

- pe masura ce se dezvolta in Franta prosperitatea spiritele par mai putin hotarate si nelinistite;

nemultumirea publica se inteteste; ura tuturor institutiilor vechi creste ; natiunea se indreapta in

mod vizibil catre o revolutie

- mai mult, partile Frantei care vor constitui focarul acestei R sunt exact acelea in care progresul

este cel mai vizibil

CAPITOLUL 5 Incercarea de a usura soarta poporului a dus la rascularea

acestuia

- cum de 140 de ani poporul nu fusese o clipa prezent in viata pubica, lumea incetase cu totul sa

creada ca ar mai putea fi prezent in acest domeniu

- mai ales in perioadele de foamete, in loc sa se rezolve nevoile poporului, se incearca aprinderea

sentimentelor populare

- pana la sfarsitul monarhiei, lupta dintre diferitele puteri administrative a dat nastere l atot felul

de manifestari de acest fel: cel edoua parti se acuzau reciproc ca fiind responsabile pt nevoile

poporului

- vorbind despre tarani, carora le apara cu caldura cauza, sunt numiti “fiinte ignorante, grosiere si

turbulente, caractere prinitive si nesupuse” “taranii josnici”

31

- pe masura ce se apropie anul 1789, aceasta simpatie pt nefericirea poporului devine tot mai

aprinsa si imprudenta

- in sufletul fiecarui om era aprinsa nemultumirea; i se arata cu degetul cine sunt autorii acestei

nefericiri si la vederea nr lor mic prindea curaj; aceste idei ii starneau ura, invidia si lacomia

- printre toate diferentele care exista intre R religioasa din sec 16 si RF exista una care frapeaza:

- in sec 16, cea mai mare parte a oamenilor de vaza s-au implicat in schimbarea religioasa dintr-u

calcul ambitios sau din lacomie; deopotriva, poporul a imbratisat-o din convingere si fara sa

astepte nici un profit ;

- in sec 18, lucrurile nu mai stau asa: clasele luminate au fost animate de credinte dezinteresate si

de simpatii generoase, iar astea le-au dus la revolutie; in schimb, poporul era animat de

sentimentul amar ce se regase ain palgeril esale si de dorinta de a-si schimba situatia;

entuziasmul celor dintai a sfarsit prin a aprinde si intari mania si lacomia celor din urma

CAPITOLUL 6 Despre cateva practici cu ajutorul carora puterea centrala a

desavarsit educatia revolutionara a poporului

- insasi puterea centrala lucra dej ade multa vreme la inducerea si fixarea in mintea poporului a

multora dintre ideile care au fost denumite de atunci incoace revolutionare, idei ostile

individului, contrare drepturilor individuale si aliate ale violentei

- regele a fost cel dintai care sa arate cu cat dispret puteau fi tratate institutiile cele mai vechi si in

aparenta cele mai bine incetatenite

- cand poporul a vazut prabusindu-se si disparand acest parlament a inteles ca se apropiau

vremuri ale violentei si i care totul devine posibil

- printre reformele pe care le-a intreprin Ludovic al 16-lea , unele au schimbat brusc si farar

pregatiri suficiente obiceiurile vechi si repspectabile si au violentat unele drepturi incetatenite;

ele au pregatit astfel R, insa nu atat prin desfiintarea institutiilor care se opuneau acesteia, cat mai

curand aratand poporului cum sa actioneze asupra lor pt a o face posibila

- ideea socialismului modern prinde radacini mai intai in despotismul monarhic (teorie care

spune ca toate pamanturile regatului fusesera la origine concedate in mod conditonat de catre

stat, care devenea astfel singurul lor proprietar veritabil)

32

- in timpul domniilor care i-au urmat principelui Ludovic al 14-lea, administrati ai-a invatat pe

oameni de rand, dispretul pe care trebuie sa il avem fata de proprietatea privata

- existasera odinioara, intr-un nr mare de parohii, fundatii caritabil ecare aveau drept scop

ajutorarea locuitorilor in situatiile si i maniera indicate prin testament; majoritatea acestor

fundatii au fost distruse in ultima parte a monarhiei sau deturnat ede la scopul lor initial prin

simple hotarari ale consiliului, adica prin vointa arbitrara a puterii centrale

- rechizitiile, vinderea obligatorie a marfurilor, legea maximumului sunt masuri guvernamentale

care au cunoscut precedente sub VR

- insa nici o lectie nu a fost mai periculoasa decat unele proceduri folosite de catre justitia penala

atunci cand era vb despre poporul de rand

- astfel, un guvern bland si bine organizat ii invata zilnic pe oameni codul de instructie penala cel

mai potrivit pentru perioadele revolutionare si cel mai placut tiraniei; VR a oferit pana la capat

claselor de jos aceasta educatie periculoasa

CAPITOLUL 7 Cum a fost revolutia politica precedata de o mare revolutie

administrativa si despre consecintele pe care acest fapt le-a avut

- nimic nu se schimbase inca in forma de guvernamant si deja cea mai mare parte a legilor

secundare care reglemenatau conditia oamenilor si administrarea afacerilor publice erau abolite

sau modificate

- desfiintarea comitetelor de jurati ale corporatiilor si restabilirea lor partiala si incompleta

alterase in profunzime toate vechle raporturi dintre muncitor si stapan

- cu 1 an inaintea R, un edict al regelui perturbase in intregime organizarea justitiei; fusesera

create mai multe jurisdictii noi, multe altele fusesera abolite si toate regulile privind

competentele schimbate

- insa ceea ce a perturbat viata privata a fiecarui cetatea a fost mai ales reforma radicala pe care

asuportat-o in 1787 administratia propriu-zisa, care a dezorganizat mai intai treburile publice

- sub VR existau in Franta tot felul de puteri, care variau la nesfarsit in functie de provincie si

dintre care nici una nu avea limite fixe si bine cunoscute, a.i. campul de actiune al fiecareia era

intotodeauna comun cu al celorlalte; cu toate acestea, s-a ajuns la stabilirea unei ordini precise si

destul de simple in organizarea treburilor publice; insa, simultan, noile puteri, care erau mult mai

33

putin numeroase, limitate cu grija si asemanatoare intre ele, au intrat curand in contact si s-au

amestecat unele cu altele creand cea mai mare confuzie si reducandu-se adesea la neputinta

- noua lege avea, de altfel, un mare defect care si singur ar fi fost de ajuns pt a o face foarte greu

aplicabila, mai ales la inceput: toate puterile pe care le crea erau colective

- sub vechea monarhie, nu fusesera cunoscute decat doua feluri de conducere; acolo unde

administratia era incredintata unui singur om, acesta actiona fara concursul vreunei adunari;

acolo unde existau adunari, puterea executiva nu era incredintata unei persoane anume; adunarea

nu se limita la a conduce si supraveghea administratia, ci administra ea insasi sau numea

functionari temporari pe care ii insarcina in acest scop

- ceea ce a desavarsit confuzia generala a fost faptul ca functia de intendent a fost mentinuta

chiar daca intendentul fusese redus la neputinta

- in 1775, cand Turgot i-a propus regelui sa reformeze administratia rurala, cea mai mare piedica

intalnita, a fost cea provenita din repartizarea inegala a impozitelor

- in 1787, cand s-a realizat in sfarsit acesta reforma, lucrurile nu s-au petrecut asa; in interiorul

parohie s-a mentinut vechea impartire pe ordine si inegalitatea impozitelor care era semnul cel

mai evident al acestei impartiri; cu toate acestea, intreaga administratie a fost incredintata unor

corpuri elective

- seniorul nu mai aparea in consiliu decat pentru a se supune in intregime vechilor sai supusi,

deveniti dintr-o data stapanii sai; el era mai curand prizonierul decat seful lor

- sindicul era in continuare acel functionar discreditat ale carui insarcinari nu erau exercitate

decat prin constrangere sau conditia sa se imbunatatise odat acu cea a comunitatii al carei agent

principal ramanea ? nimeni nu stia cu precizie acest lucru

- pe de alta parte, locuitorii de vaza ai parohiei sau chiar gentilomi se apropie deodata de tarani,

de cum acestia devin o forta

- pe masura ce oamenii din clasele bogate se apropie de popor si se straduisc sa se amestece cu

el, acesta se retrage in izolarea care-i fusese impusa, aparandu-se

- aceasta reinnoire brusca si generala a tuturor legilor si a tuturoro practicilor administrative, care

a precedat rev politica, constituiau totusi una dintre cele mai mari rasturnari intalnite vreodata in

istoria unei mari natiuni

- in momentul in care a izbucnit R, parte aguvrnarii care , chiar daca era subordonata, se face

simtita zi de zi in viata cetateanului, tocmai fusese dezorganizata in intregime: administratia

34

pubica isi schimbase dintr-o data toti functionarii si isi reinoise toate regulile; la inceput, statul

nu a parut sa fie prea afectat de acesta reforma; insa toti frencezii au resimtit-o dureros; fiecare a

fost afectata in conditia sa sociala, in obiceiuri, in meseria sa; o anumita ordine si regularitatet

continuaua sa se mentina in problemele cele mai importante si cele mai generale; dar dej animeni

nu mai stia cu precizie nici cui sa i se supuna, nici cui sa i se adreseze si nici cum sa actioneze in

problemele personale care formau viata de zi cu zi a societatii

35