Subiectul 1

1. Gerul, zapada2. Punctul si virgula marcheaza o pauza in vorbire. 3. “sa ne-aduca viu aminte de ale verii infloriri”4. Motivul iernii, motivul gerului5. Doua marci prin care eul liric se evidentiaza in textul dat sunt:

Pronumele personal “ tu” si verbul la persoana a doua imperativ “vin’”6. Epitetul “ neagra lunca” semnifica intensitatea gerului si salbaticiunea fenomenelor

naturale. Aceasta lunca este imbracata de ger pana devine alba .7. Substantivul “Gerul” este amplasat la inceputul fiecarei strofe deoarece reprezinta

motivul principal al poeziei. Acest motiv se reflecta in tema textului si in titlu. 8. Aceasta opera apartine speciei pastel a genului liric. Autorul isi exprima sentimentele in

mod direct prin anotimpul descris, folosindu-se de imagini artistice. Ultima strofa a poeziei este o incheiere a descrierii gerului . Personificarea “Gerul da aripi de vultur cailor in spumegare, ce se intrec pe campul luciu, scotand aburi lungi pe nare” contureaza intensitatea si forta pura a gerului. Invocatia “O! tu, gerule naprasnic, vin’, indeamna calul meu, sa ma poarte ca sageata unde el stie, si eu” sugereaza apropierea fata de ger si dorinta de a fi purtat de puterea naturii.

9. Una dintre caracteristicile cele mai importante ale limbajului poetic este expresivitatea. Aceasta se realizeaza prin multitudinea de figure de stil si imagini artistice amplasate strategic pentru a exprima sentimentele autorului.

Subiectul II

In opinia mea, sunt de acord cu faptul ca adevarul elibereaza deoarece traim intr-o societate bazata pe minciuna si a spune adevarul inseamna dezrobirea personala si a constiintei individului.

In primul rand intr-o societate suntem invatati de mici sa nu fim sinceri si onesti cu alti oameni si chiar si cu noi insine. Traim intr-o era in care minciuna este la ordinea zilei. De la demagogia politicienilor, pana la oamenii de rand se pot observa falsitati mici sau mari , si aceste practici sunt transmise mai departe noilor generatii. De exemplu, noi suntem invatati de mici sa fim politicosi, dar uneori aceasta politete este doar o plasmuire voalata in cuvinte frumoase si etichetata ca si civilitate. Acest lucru nu este o abilitate nobila sau din care putem desprinde bunatate cum asa multi se mint pe ei insine ca ar fi, ci este pur si simplu o minciuna in vant care am invatat sa o spunem de cand suntem tineri.

In al doilea rand, in situatia de fata a spune adevarul este egal cu eliberarea totala a psihicului uman de inlantuire si demonstrarea inteligentei sporite prin abilitatea de a vedea prin jocul scenic al societatii. De exemplu, o persoana care alege sa spuna adevarul absolut desi nu intotdeauna va fi apreciat pentru veridicitatea sa, intotdeauna va fi mai castigat decat cei din jur pentru simplul fapt ca depune efortul de a fi sincer.

In concluzie, prin argumentele de mai sus am demonstrat faptul ca a spune adevarul este un act care ne vindeca automat de boala cronica a societatii.

Subiectul III

Ion Creanga a fost unul dintre cei patru mari clasici ai literaturii romane datorita maiestriei basmelor si povestilor sale. Opera sa “Povestea lui Harap-Alb” este un basm cult care a aparut in revista “Convorbiri Literare” la 1 august 1877. Mai tarziu a fost publicata in ziarul “Timpul” de catre Mihai Eminescu. Pornind de la modelul folcloric, autorul reactualizeaza teme de circulatie universal trecandu-le prin filtrul propriei viziuni; asistam astfel la un text narativ complex, amplu si pluriepisodic, cu numeroase personaje purtatoare ale unor valori simbolice.

Tema basmului este reprezentata de lupta binelui impotriva raului, incheiata cu victoria binelui. Personajul principal parcurge astfel o Aventura eroica , un drum al maturizarii morale si etice presarat de diferite probe si obstacole. Lumea in care se petrece actiunea este una miraculoasa, dominate de stereotip si hiperbolizare. Caracterul de bildungsroman al basmului se realizeaza atat la nivelul temei cat si al motivelor narative: superioritatea mezinului, calatoria, supunerea prin viclesug, muncile, demascarea raufacatorului, pedeapsa si casatoria.

Structura basmului este inovata de basmul cult in privinta actiunii narative prin complicarea probelor prin care trece eroul pana la deznodamantul operei. Protagonistul nu mai dispune de puteri fantastice, de capacitatea de a se metamorfoza, dar are caracter complex imbinand atat calitati cat si defecte. Eroului ii este conferit un caracter aparte deoarece este departe de tiparele conventionale chiar daca apartine tipologiei voinicului din poveste, caruia ii este caracteristic atributul invincibilitatii neconditionate asigurata de miraculoasa sa putere.

Harap Alb este construit prin accentuarea laturii sale umane. Fiind sovaitor in fata deciziilor, sau gata sa fie stapanit de frica, naiv , coplesit de rolul pe care si l-a asumat sunt niste caracteristici ale vulnerabilitatii umane si prin aceste sentimente umanitatea sa iese in evidenta. Calitatea sa care il impune ca erou, in schimb, este bunatatea sa . George Calinescu observa ca eroul nu e mai viteaz ca altii, si nici decat alti oameni in aceeasi conditie. Compensandu-I slabiciunile firesc umane, bunatatea si mila ii confera lui Harap-Alb calitatea de simbol al binelui. Personajele auxiliare care I se alatura eroului, datorita acestei calitati- Sfanta Duminica, calul , furnicile, albinele- extend aceasta calitate domintanta a eroului in sfera intregului univers. Daca Harap-Alb este un simbol al binelui, Spanul este un simbol al raului. Constructia basmului ilustreaza, de altfel, in totalitate, opozitia bine- rau. Actiunea se desfasoara linear, succesiunea secventelor narative este redata prin inlantuire. Coordonatele actiunii sunt vagi,

caracterizate prin atemporalitate si aspatialitatea conventiei :” Amu cica era odata intr-o tara de

crai…Tara in care imparatea fratele cel mare era tocmai la o margine a pamantului, si crăiia istuilalt la alta margine” .Reperele spatiale sugereaza dificultatea aventurii eroului, care trebuie sa ajunga de la un capat al lumii la celalalt, el parasind lumea aceasta cunoscuta, si trecand dincolo, in lumea necunoscuta. Incipitul se deosebeste de formula initiala a basmului folcloric care pune evenimentele sub semnul timpului originar si al unicitatii si aseaza actiunea intr-un timp apropiat de cel real”era odata”, insa existenta celor doi frati, ori a celor trei frati, la distante uriase, intr-un spatiu neprecizat, trimit la lumea basmului” Amu cica era odataintr-o tara de crai, care avea trei feciori. Si craiul acela mai avea un frate mai mare, care era imparat intr-o alta tara, mai indepartata”.

Finalul este fericit, marcand trecerea de la lumea fabuloasa la cea reala cu ajutorul ironiei:” Si a tinut veselia ani intregi, si acum mai tine inca; cine se duce acolo bea si mananca. Iar pe la noi, cine are bani bea i mănâncă, iar cine nu, se uita si rabda”. Structura narativa este specifica basmului, construit din episoade care se inlantuie.Textul porneste de la modelul basmului popular, dar are o constructie epica articulata ca un bildungsroman, continand intamplari care modeleaza un erou. Eroul si totodata personajul principal al basmului este Harap-Alb, fiul craiului cel mic, care reuseste sa-l surprinda pe tatal sau cu curajul sau pentru a pleca la Verde-

Imparat.Prima etapa a drumului o constituie o padure labirint in interiorul căreia fiul de crai

se intalneste, de trei ori cu Spanul, care-i cere sa-l ia ca sluga. La a treia intalnire, oferta fiind acceptata, Spanul il invita pe tanarul naiv sa coboare intr-o fantana ciudata, pentru a se racori, imediat insa tranteste capacul fantanii si-l sileste pe captiv sa accepte inversarea rolurilor.Asa devine craiul sluga Spanului, purtând numele de Harap-Alb. Harap-Alb este eroul, protagonistul, reprezentand forta binelui, numele lui sugerand dubla personalitate a eroului:cea de print si cea de sluga a Spanului.Este caracterizat direct de catre autor, la inceputul basmului, marcandu-i statului social de fiul cel mic al craiului. Trăsaturile ce-l particularizeaza in plan psihologic sunt mentionate din perspectiva altor personaje : Sf.Duminica “Luminate craisorule” prin care se dezvaluie intelegenta tanarului. Craiul ii recunoaste si el calitatile in urma probei la care il supune”tu esti vrednic de imparat”, iar Spanul, avand rol deinitiator , il considera” fecior de om viclean”.Din punct de vedere moral, personajul intruneste toate calitatile necesare unui viitor imparat:bunatatea ,milostenia ,curajul,cinstea si demnitatea pe care fiicele Imparatului Verde le remarca de la prima intalnire “seamana a fi mult mai omenos”.

Spanul este personajul secundar, reprezentand forta raului.El poate intruchipa un ajutor in parcurgerea etapelor spre maturizare, dovada fiind comportamentul sau ilogic si juramantul depus de Harap-Alb în fântână ”pana vei muri si iar vei invia” .Spanul mai poate fi si intruchiparea puterii Diavolului. Statutul sau social initial, este cel de sluga,acesta intalnindu-l pe fiul de crai in padurea labirint unde ii cere acestuia sa-l ia ca ajutor. Portretul sau moral iese la iveala in momentul in care i se infatiseaza de trei ori sub aspect diferit, fiului de crai determinandu-l sa-l accepte ca sluga. Rautatea Spanului il va pune in situatii dificile pe Harap-Alb, mai intai spre luandu-i identitatea prin proba fantanii unde il pune pe fiul de crai sa-i jure credinta “pana cand va muri si iar va invia”, apoi supunandu-i la o serie de probe precum cea a aducerii salatilor din gradina Ursului, aducerea pieii cerbului bătuta cu pietre pretioase sau aducerea fetei Imparatului Ros.Prin urmare,Spanul este intruchiparea raului , avand si rolul initiatorului,cum afirma si calul nazdravan un “rau necesar”.De aceea calul nazdravan nu-l ucide inainte ca initierea eroului sa fie incheiata”. Si unii ca acestia sunt trebuitori pe lume cateodata, pentru ca fac pe oamnei sa prinda la minte”, îi spune acesta lui Harap Alb,înaintea trecerii probelor.

Trasaturile distinctive ale celor doua personaje motiveaza si incadrarea lor in doua categorii:Harap Alb , protagonistul basmului , reprezentant al fortelor binelui, este caracterizat de inocenta, bunatate si curaj; pe cand Spanul , personajul antagonist, este un reprezentant al fortelor raului iar trasatura ce-l individualizeaza este rautatea.Probele la care participa cele doua personaje sunt relevante, atat pentru caracterul fiecaruia, cat si pentru relatia stabilita intre cei doi. Relevantă in acest sens este proba fantanii in care fiul de crai isi dovedeste inocenta, avand incredere in cuvintele Spanului care il inchide in fantana ,obligandu-l sa-I jure credinta si modificandu-i statutul social si numele. Fiul de crai devine astfel sluga a Spanului ,purtand numele de Harap Alb.

O alta scena ilustrativa pentru relatiile dintre cele doua personaje , este cea finala,in care conflictul dintre cei doi ia sfarsit ;după demascarea Spânului, acesta îi taie capul lui Harap-Alb, eliberându-l de jurământ, semn ca iniţierea este încheiată. Eroul reînvie însă, datorită ajutorului primit de la prietenii săi, semn că a ştiut să fie un bun prieten, şi primeşte împărăţia şi fata pe care o dorea. Maturizarea eroului, la care Spânul contribuie în mod decisiv, este confirmată de nuntă şi de schimbarea statului social.

In opinia mea, deznodamantul basmului conduce la o rezolvare a conflictului dintre cele doua personaje antitetice:Spanul si Harap Alb, demonstrand astfel rolul fiecaruia in ansamblul basmului.Harap -Alb este un tanar fiu de crai, nematurizat, care parcurge un traseu al initierii in care ,un rol major îl au probele la care il supune Spanul.Acesta isi demonstreaza astfel rolul de initiator, recunoscut si de celelalte personaje.Astfel craiul isi avertizeaza fiul sa se feresca de omul span, iar calul ii confirma lui Harap- Alb necesitatea unor astfel de personaje in maturizarea unui tanar, sprijinindu-i în procesul de maturizare .Deznodamantul basmului “Povestea lui Harap- Alb” de I.Creanga se incadreaza astfel in schema basmului popular prin victoria binelui asupra raului. Valoarea intrinseca a basmului cult,, Povestea lui Harap Alb

consta in faptul ca reia modelul basmului popular pe care Creanga il re-creeaza intr-o forma originala, trasmitand ideea ca omul este supus unui destin prestabilit , având o misiune bine determinată în viata.