Numărul 2, martie 2014

“Omul este un mic univers” (Heraclit)

REVISTA CLASEI a V-a A

ŞCOALA GIMNAZIALĂ “LUCIAN GRIGORESCU”

MEDGIDIA - JUDEŢUL CONSTANŢA

CUPRINS:

Editorial …………………… ………………………………………………….1

“Pictura este viaţa mea!” (interviu cu pictorul Mircea Costea)………...2

Repere ale activităţii extraşcolare …………………………………………..4

Ateliere literare …………………………………………………………………5

Legenda mărţişorului………………………………………...………………..7

Elevi de nota 10………………………………………………………………....8

Poate nu ştiaţi ….……………………………………………………………....9

Istoria invenţiilor ….. …………………………………………………………10

Probleme de isteţime a minţii ………………………………………………11

Umor şcolăresc…...….………………………………………………………..12

1

„Pentru a reuşi în viaţă aveţi nevoie doar de încredere, creativitate şi... perseverenţă.”

Mark Twain

Apariţia numărului al doilea al revistei ,,Universul nostru” înseamnă pentru colectivul clasei a V-a A, îndrumaţi de o dirigintă inimoasă, gata oricând să împărtăşească celor din jur din

cunoştinţele sale, un motiv de bucurie şi mândrie. Ea este expresia delicateţii sufleteşti, spontaneităţii juvenile, sensibilităţii copilăreşti. Expresia minţilor agere, a gândurilor ce-ţi poartă mereu imaginaţia către înalt şi încununarea succeselor datorate aplecării îndelungate asupra combinaţiilor de cifre, asupra scrierii artistice, asupra învăţămintelor eterne, asupra vieţii spirituale, revista este, cu siguranţă, una dintre victoriile dobândite doar prin cadenţa ordonată a paşilor aşezaţi apăsat pe un drum sigur de muncă. „Universul nostru” se vrea a fi ,,o oglindă” a vieţii de şcolar, un mijloc de a pune în valoare talentul şi cunoaşterea, de a deveni mai buni. Paginile revistei sunt locul în care se regăsesc elevii clasei, cei cu rezultate foarte bune în diferite domenii şi activităţile extraşcolare în care s-au implicat. Nu sunt uitate nici preocupările sau subiectele de interes general. Temele de cultură se împletesc armonios cu jocurile, glumele şi curiozităţile. Nu a fost o muncă usoară. Alegerea şi trierea materialelor, corectarea şi punerea lor în pagini, discuţiile şi colaborarea, asezonate cu sudoare şi râsete zglobii ... toate până când poţi răsfoi revista. Lectură plăcută! Prof. Flueraşu Mihaela

2

Stăm de vorbă cu d-l Mircea Costea, artist plastic medgidian, care ne va dezvălui câte ceva din preocupările dumnealui. Pentru început am dori să aflăm părerea dvs. despre tendinţa actuală în pictura românească. Credeţi că opera unui artist ar trebui să fie inspirată din perioada pe care o reprezintă?

Pictura românească este influenţată de evoluţia

societăţii şi încearcă să exprime stări de spirit şi

sentimente. Opera unui artist este influenţată de

realităţile existenţei sale, dar metodele şi

mijloacele de exprimare sunt extrem de variate.

Ce stil consideraţi că vi se potriveşte cel mai mult? Care sunt pictorii dv. preferaţi? (români/

străini).

Ca stil, cred că mă apropii de un postimpresio- nism modern. Dintre pictorii români pot să spun că-i prefer pe: Adrian Ghenie, Victor Brauner, Lucian Grigorescu iar dintre cei străini: Gerhard Richter, Lucian Freud,

Dru Blair.

Ce teme vă sunt mai aproape de suflet? De unde vă inspiraţi de obicei pentru lucrările dvs?

Sunt atent la ce văd în jurul meu. În ultima vreme am pictat atât peisaj dobrogean, dar mai ales peisajul de deasupra peisajului, adică cerul mai mult sau mai puţin înnourat.

Reveniţi asupra unui tablou sau “e gata din

prima” cum se spune?

Rareori o lucrare este gata din prima, întotdeauna mai este ceva de făcut.

Aveti multe expoziţii? Le pregătiţi singur sau sunteţi ajutat? Durează mult pregătirile?

Particip de câteva ori pe an la expoziţii de grup, organizate de uniunea artiştilor plastici, filiala Constanţa, din care fac si eu parte. La Medgidia, ajut la organizarea simpozionului internaţional de artă ce are loc în fiecare an şi care se încheie cu o expoziţie de grup. Anul trecut a fost ediţia a X-a. La Cernavodă am organizat o tabără internaţională de pictură şi din când în când mai realizez şi câte o expoziţie personală. Ultima expoziţie personală a fost vernisată în luna decembrie la galeria

fondului plastic din Constanţa. A numărat 24 de pânze şi încă este expusă. Organizarea unei expoziţii este o operă în sine. Gândiţi-vă că lucrările dintr-o expoziţie sunt ca şi notele muzicale, iar expoziţia este un cântec. Realizarea unei expoziţii este o treabă foarte serioasă.

Cu ce muzică consideraţi că se pot asocia operele dvs?

Nu cred că pot asocia lucrările mele cu o muzică anume. Ascult întotdeauna muzică când lucrez: .jazz, softjazz, muzică clasică şi nu numai, în funcţie de starea în care mă aflu.

3

Ştim că vă ocupaţi de organizarea Taberei de pictură “Luian Grigorescu” la Medgidia. Cum a luat fiinţă această tabără şi la a câta ediţie a ajuns? Cine sunt participanţii? Sunteţi multumit

de rezultatele obţinute?

Tabăra de pictură “Lucian Grigorescu “ este organizată de către Primăria Municipiului Medgidia, unde se află o echipă ce se ocupă de întreaga organizare. Din punct de vedere artistic, eu sugerez cum trebuie formată echipa de artişti invitaţi, încercând să schimbăm câte ceva în această componenţă, dar să şi păstrăm un înalt nivel al calităţii artiştilor. Tabăra are deja 10 ediţii încheiate, iar artiştii participanţi sunt atât din ţară cât şi din alte ţări. Pot enumera câteva dintre ţările de unde au venit artişti la Medgidia: Bulgaria, Grecia, Turcia, Cipru de Nord, Macedonia, Serbia, Muntenegru, Germania, Italia, Rusia, Ucrainia, Moldova, Finlanda, Maroc şi cred că mai sunt… Rezultatele taberei sunt excelente, dacă ne gândim doar la colecţia de artă a oraşului, care a ajuns la mai mult de 500 de piese de mare valoare, şi la faptul ca au apărut articole despre acest eveniment atât în presa din ţară, cât şi în cea internaţională.

Ce sfat le daţi părinţilor ai căror copii au talent la desen, pictură? Unde la Medgidia, îşi pot “şlefui” acest talent?

Pictura şi desenul trebuie privite nu nepărat ca şi ştiinţe, ci mai ales ca şi forme de exprimare a sentimentelor, ca forme de relaxare. Aşadar, recomand tuturor celor ce simt o atracţie pentru acest domeniu, să nu renunţe, să exerseze şi să se informeze. La Medgidia, cu ajutorul Primăriei, am creat “Atelierul de arte”, un spaţiu în care tinerii, de la şcoala primară şi până la liceu să poată exersa. Pentru o scurtă perioadă de timp, aceste şedinţe s-au suspendat, dar sper ca ele să reînceapă din toamna acestui an.

Acum, există la Casa de Cultură “I.N. Roman” un cerc de desen, de care se ocupă o doamnă profesoară.

Un gând pentru cititorii noştri...

Pentru cei care realizează revista, sincere felicitări! Pentru cititori, să nu uite cât de importantă este educaţia şi cultura!

Vă mulţumim pentru amabilitatea de a ne acorda acest interviu şi vă dorim să aveţi în continuare inspiraţie pentru a realiza tablouri minunate care să ne încânte ochii şi sufletul!

Interviu realizat de elevii

Alexandru Gheorghiţă şi Ştefan Avram

4

Faza judeţeană a Olimpiadei de limba şi literatura română, a îmbogăţit palmaresul

clasei noastre cu premii şi menţiuni. Deţinătorii acestora sunt: Ştefan Avram – premiul al II-lea, Sandra Budacu şi Richard Andrei Radu – premiul al III-lea şi Tofăleanu Codruţ – menţiune. Faza locală a Olimpiadei de Matematică a reprezentat o nouă provocare pentru colegii noştri pasionaţi de lumea cifrelor: Radu Richard, Avram Ştefan, Cristea Răzvan, Tofăleanu Codruţ, Delicostea Andra, Radu Richard şi Gheorghiţă Alexandru. Rezultatele obţinute i-au clasat în prima jumătate a listei concurenţilor, care nu au fost deloc puţini. Rezultatele sunt cu atât mai meritorii cu cât gradul de dificultate al subiectelor a fost unul foarte ridicat. Colegii noştri Sandra Budacu şi Gheorghiţă Alexandru au participat la

Concursul Naţ iona l „Să cunoaştem lumea prin origami” organizat de ISJ şi Palatul Copiilor Ilfov, concurs înscris în CAEN.

Talentul lor a fost răsplătit cu premiul I, respectiv premiul al II-lea. Radu Richard a participat la Concursul judeţean „Sărbătorile de iarnă şi prezenţa lor în lumea copiilor” din cadrul

proiectului „Clădim o lume minunată”, înscris In CAEJ Dolj şi a obţinut premiul I. Concursul judeţean de geografie “Constantin Brătescu” ne-a adus alte două premii prin elevii Radu Richard (premiul I) şi Ştefan Avram (premiul al II-lea). (Roxana Cristea)

1 martie 2014, o zi cu dublă semnificaţie, Mărţişorul, dar şi prima zi de primăvară, va rămâne mult timp în amintirea noastră ca un frumos început de primăvară petrecut la Bucureşti, alături de doamna dirigintă şi doamnele profesoare Tatiana Penelea şi Steluţa Rusu.

A fost o zi deosebită, în care am descoperit Bucureştiul, unii dintre noi chiar

pentru prima oară. Primul obiectiv vizitat a fost Muzeul Naţional de Istorie Naturală “Grigore Antipa” înfiinţat în 1834 de către Mihalache Ghica, fratele domnitorului

Alexandtu Ghica. Am fost încântaţi să descoperim multitudinea şi diversitatea materialelor expuse: de la monede greceşti, romane şi bizantine, colecţii de minerale, moluşte, peşti, păsări, mamifere şi fosile la… opere de artă. Toate acestea ne-au impresionat profund şi totodată cunoştinţele noastre despre viaţa pe Terra s-au îmbogăţit

substanţial. Următorul obiectiv pe agenda excursiei a fost Grădina Botanică ,,Dimitrie Branduza” situată în cartierul Cotroceni. Prima Grădină Botanică a

fost înfiinţată în anul 1860 de Carol Davila şi mutată în 1884 în actualul perimetru de către Dimitrie Branduza, botanist roman. Aici sunt expuse peste 5000 de specii de

plante în care sunt incluse şi 1000 de specii exotice. Această vizită a fost un prilej de acumulare de noi cunoştinţe interesante despre plante.

A urmat apoi vizita la Muzeul Naţional al Satului ,,Dimitrie Gusti” fondat în anul 1936 de folcloristul şi sociologul Dimitrie Gusti, amplasat pe malul lacului Herăstrău. Muzeul cuprinde case ţărăneşti din toate zonele ţării, biserici, mori de vânt, ateliere, anexe gospodăreşti, fântâni. În interiorul caselor am putut vedea expuse carpete, covoare, lăzi de zester, vase din lut, toate cu specific regional. Deşi muzeul a suferit un incendiu devastator, în anul 2002 prin eforturi conjugate ale guvernului, al spon-sorilor şi al diverselor fundaţii, muzeul a fost integral refăcut şi redat circuitului cultural. Impactul cu viaţa trăită de străbunii noştri ne-a marcat profund şi a trezit în noi sentimente de mândrie şi respect pentru istorie şi valorile naţionale.

Ziua s-a încheiat cu o sedinţă foto în faţa impunătoarei clădiri a Parlamentului României. Veseli, încântaţi şi mulţumiţi de tot ce ne-a oferit această zi

minunată, ne-am întors acasă mai bogaţi spiritual, dornici de a împărtăşi părinţilor experienţa traită.

(Roxana Cristea )

5

Copacul cel bătrân Îmi amintesc de stejarul cel bătrân din parcul oraşului, cu multă emoţie. Era înalt, puternic şi impunător, dar şi foarte sensibil atunci când cineva încerca să-l rănească, rupându-i crenguţele delicate. Într-o zi, pe înserat, am plecat în parc cu mama. M-am aşezat pe o bancă admirându-i coroana de frunze, locuinţă pentru multe păsărele. Când linistea a pus stăpânire pe parc şi mama a plecat cu treburi, lăsându-mă singur, m-am apropiat timid de el. Parcă mă ameţea cu înălţimea lui. I-am mângâiat scoarţa şi i-am aplecat uşor o crenguţă. S-a cutremurat atunci, ş i o f runză mi -a a t ins de l i ca t umărul, implorăndu-mă să nu-i fac rau. Cu glas şoptit am negat şi l-am rugat frumos să-mi spuna povestea lui. - Cu multă plăcere,băiete! mi-a răspuns el. -Cum ai ajuns un copac atât de bătrân? Ai fost aşa mereu? - Nu, copile !iată cum a început viaţa mea… Poate ai să te miri, dar la început am fost o micuţă ghindă, care a prins viată din acest pământ unde mă aflu. Încet, încet, an dupa an, am devenit un copac tânăr şi trecând prin multe vitregii am devenit copacul care mă vezi. Am îndurat gerul cumplit al iernii, căldura sufocantă a verii, furtunile, viscolele şi ploile, dar cu optimism însă, ştiind că am foarte mulţi prieteni: oamenii şi păsările cerului. Fiind stăpân aici, oamenii se adăpostesc la umbra mea de razele fierbinţi ale soarelui, păsările îşi fac cuib în frunzărişul meu şi mă desfată cu ciripitul lor. La copii le dau ghinde să se joace cu ele şi când toamna ruginie ma dezbracă de verdele veşmânt,deoarece iarna mă odihnesc şi primşvara revin verde la viaţă. -Vai, cât de puternic şi reyistent eşti tu! Te respect si te admir! - Cu multa recunoştinţă, am sa va ofer foloasele mele... - Mă închin în faţa ta şi te voi ocroti mereu!i-am răspuns eu acestui stejar înalt şi bătrân cât lumea. A sosit apoi mama, şi am plecat către casă… Îmi voi aminti mereu de el cât şi învăţătura despre viaţă.

(Richard Andrei Radu) Notă: Cele trei creaţii literare au apărut

într-un ebook, realizat în cadrul Proiectului Mult i lateral Comenius “More trees? Yes, please!”.

Copacul

De la fereastra camerei mele iarna părea

foarte neprietenoasă. Copacul, care stă ca o strajă în faţa casei de când mă ştiu, devenise martorul vitregiei naturii.

De câteva zile vântul sufla puternic, iar el semăna cu o navă uitată pe o mare agitată. Nu mai era nicio frunză dintre cele care făceau umbră deasă în anotimpurile când soarele era atât de îndrăzneţ încât vroia cu tot dinadinsul să ne intre în casă.

Tot ce mai amintea de frumuseţea şi măreţia lui, erau trunchiul voluminos şi rădăcinile groase, ieşite pe alocuri din pământ.

Nu mai aveam linişte de când aflasem de la mama că era considerat bătrân şi Primăria hotărâse să îl taie în curând. Într-o zi l-am cuprins în braţele mele şi o undă de tristeţe m-a învăluit. Cu paşi hotărâţi m-am îndreptat spre Serviciul Urbanism.

Nu mai ştiu care mi-au fost argumentele, dar am reuşit! Nimeni nu va tăia acest copac. Când am revenit şi l-am luat din nou în braţe, şi eu şi el eram cuprinşi de o mare bucurie!

(Sandra Budacu)

Copacul fermecat

Într-o frumoasă zi de primăvară, stăteam

în faţa blocului şi mă gândeam la renaşterea naturii. O bătrânică posomorâtă, m-a privit insistent, după care mi-a spus:

Dacă te duci în parcul magic, ai să descoperi taina copacilor!

Cum nu avem decât un parc în oraş, n-am mai pus nicio întrebare. Când am ajuns, m-am aşezat la umbra unui copac cu o coroană bogată, să privesc totul cu atenţie şi să-mi las gândurile să zboare. Mi se părea că trăiesc atmosfera unui basm.

Firele de iarbă sclipeau ca diamantele, florile zâmbeau la lumina soarelui, dar cel mai impresionant mi s-a părut foşnetul frunzelor copacilor, care păreau să poarte discuţii interminabile.

Mi s-a părut atunci că aud cum mărturisesc că sunt fericiţi că a plecat iarna, cât de greu le-a fost să suporte frigul, gerul, zăpada. Deodată am simţit bucuria lor de a înverzi, de a aştepta primii muguri. Am plecat fericit către casă şi am revenit de câte ori doream să retrăiesc momente magice...

(Răzvan Bedreag)

6

Mamei mele Mândră făptură ce mă veghezi, Asculţi în orice moment gândurile mele, Mă-nveleşti cu dragostea ta nopţile, Imi auzi toate sentimentele. Tu mă amuzi în orice anotimp al inimii mele, Eşti cea care îmi deschde calea către vis. Imi cresc aripi de fericire şi simt că voi zbura, Unde eşti tu, acolo este o rază de soare, Binele m-ai învăţat întotdeauna Eşti ca o zână fermecată din poveşti Scara către Cer mi-ai arătat Cu tine aş vrea să fiu mereu...

Alexandru Iulian Gheorghiţă

Mama mea

Azi e ziua mamei mele I-am cules trei ghiocei, Iar la noapte două stele

Am să fur să-i fac cercei.

Mama mea e cea mai bună Chiar şi soarele a aflat

Parcă ar vrea acum să-i spună: Astăzi, totui-i minunat!

Chipul ei îl port în ramă Îl privesc mereu, firesc

Şi cu glas blând spun:

“Mamă, te iubesc!”

Sandra Budacu

MIHAI EMINESCU - O LUME DE CUVINTE Când rãsfoiesc o carte a marelui poet mi se deschide o lume, o lume de cuvinte. O lume în care aş vrea sã rãmân mereu şi în care revin întotdeauna, cuprins de o vrajã tainicã. Cred cã atunci când Eminescu s-a nãscut, Dumnezeu a revãrsat peste pãmânt daruri binecuvântate, care toate s-au întrupat într-un singur nume: Mihai Eminescu. Înzestrat de mic cu o sensibilitate şi o inteligenţã ieşite din comun, încã de pe vremea când "fiind bãiet" cutreiera pãduri, a cântat natura şi frumuseţile patriei pe care le-a contemplat "La mijloc de codru des", "Sara pe deal" sau "la marginea mãrii". "Luceafãrul", adevaratã nestematã a literaturii noastre, mã uimeşte şi mã încântã ori de câte ori îl recitesc. Nu îl pot descrie mai bine

pe poet decât prin propriile sale versuri: "Porni Luceafãrul. Creşteau În cer a lui aripe Şi cãi de mii de ani treceau În tot atâtea clipe. Un cer de stele dedesupt Deasupra-i cer de stele Pãrea un fulger ne-ntrerupt Rãtãcitor prin ele". A avut o ascensiune de Luceafăr pe cerul literaturii române; lumina lui strãluceşte şi va strãluci peste veacuri din cele mai înalte sfere. Alexandru Iulian Gheorghiţă

MAMA, CHIPUL CEL MAI DRAG

Doresc tuturor copiilor din lume să aibe o mamă ca a mea. Ea este cea care m-a vegheat din primele zile de viaţă ș i care a petrecut nopți de nesomn, ea s-a bucurat văzându-mi primul zâmbet, primii paș i, primele cuvinte, dar tot ea e cea care a suferit alături de mine atunci când eram bolnav sau când pentru prima dată mi-am julit tare rău genunchii.

Alaturi de mama, totul e liniștit, senin, fără pată. Mă ajută să trec mai ușor peste greutățile vieții, fiindu-mi mereu alături când am nevoie de sprijin.

Chiar ș i atunci când o dezamăgesc, mama are în final un cuvânt de încurajare pentru mine ș i tot ce-i rău dispare.

Ah, cât aș vrea să rămână mereu lângă mine, să-mi zâmbească cu ochii ei mari ș i limpezi, să mă alinte ș i să mă ajute ori de câte ori am nevoie!

MAMA, acest cuvânt cu putere fermecată, reprezintă pentru mine ființa cea mai iubită şi îndrăgită de pe pământ.

Radu Richard Andrei

7

A fost odată ca niciodată, o vreme în care Soarele întruchipat într-un bărbat chipeş obişnuia să coboare pe pământ pentru a dansa hora în sate. Ştiind care este noua pasiune a Soarelui, un dragon l-a urmărit şi într-una dintre aceste incursiuni pe pământ, l-a răpit şi l-a aruncat într-un beci, în castelul său. Păsările au încetat să cânte iar copiii nu mai puteau să râdă, dar nimeni nu îndrăznea să-l înfrunte pe dragon. Într-una dintre zile, un tânăr curajos a decis să coboare în beci şi să salveze Soarele. Majoritatea oamenilor l-au însoţit, dându-i tânărului din puterea lor, pentru a reuşi să învingă puternicul dragon. Călătoria sa a durat trei anotimpuri: vară, toamnă şi iarnă. La sfârşitul ultimului, tânărul a reuşit să găsească castelul dragonului, unde era întemniţat Soarele. Şi a început lupta, care a durat zile până când dragonul a fost înfrânt. Fără puteri şi rănit, tânărul a eliberat Soarele, reuşind să facă fericiţi pe toţi cei care-şi puseseră ultimele speranţe în el. Natura a reînviat, oamenii au început să zâmbească dinnou, dar

flăcăul nu a mai apucat să vadă primăvara venind. Sângele cald din rănile sale cădea pe zăpadă. În timp ce zăpada se topea, flori albe, numite ghiocei, mesageri ai primăverii, răsăreau din pământul desţelenit. Când ultimul strop de sânge al tânărului s-a scurs pe zăpada imaculată, a murit fericit că viaţa sa a servit unui scop atât de nobil. De atunci oamenii obişnuiesc să împletească doi ciucuri: unul alb şi altul roşu. La începutul lunii martie, bărbaţii oferă aceasta amuletă, numită mărţişor, fetelor pe care le iubesc. Culoarea roşie reprezintă dragostea pentru tot ceea ce e frumos şi rămâne simbolul sângelui bravului tânăr. Albul simbolizează puritatea, sănătatea şi ghiocelul, prima floare care apare primăvara. Semnificaţia literară a mărţişorului este: micul martie. Un martie mai mic pe care să-l purtăm la piepturile noastre pentru ca iarna să fie uitată şi noul an să înceapă.

Codruţ Tofăleanu

Păstrând tradiţia, colegii noştri au confecţionat mărţişoare, pe care mai apoi le-au dăruit fetelor Impreună cu urarea

“O primăvară frumoasă!”

Foto: Raluca Ioana Cazacu

Alexandru Gheorghiţă

Sandra Budacu

8

La finele primului semestru cei 22 de elevi ai clasei noastre au înregistrat rezultate foarte bune la învăţătură. 4 elevi au încheiat semestrul cu media generală 10, 15 au avut media generală cuprinsă între 9 şi 10, 2 elevi cu medii între 8 şi 9 şi doar un elev a avut media generală 7,85. Media pe clasă 9,43 ne situează pe locul I în topul claselor cu cele mai bune rezultate, ceea ce pentru noi constituie un motiv de mândrie, dar şi obligaţia de a fi în continuare cei mai buni dintre cei buni. Mulţumim întregului colectiv de cadre didactice pentru că ne-au călăuzit paşii pe drumul cunoaşterii îmbinând exigenţa cu multă răbdare, înţelegere şi chiar afecţiune! În continuare vă propun să faceţi cunoştinţă cu cei 4 elevi fruntaşi ai clasei şi şcolii noastre care vă vor dezvălui ... secretul succesului.

Avram Ştefan Media aceasta surprinzătoare, 10, nu am obţinut-o uşor. A fost nevoie de pregătire intensă la matematică, limba

romană si celelalte materii. Seara, îmi făceam temele, iar a doua zi, dimineaţa, imi învâţam la materiile ce urma sa le am în acea zi. În timpul liber, lucram suplimentar si pentru şcoală, dar şi pentru concursuri. Notele de 10 pe care le am în carnet le-am obţinut prin multă muncă suplimentară.

Sfatul meu pentru colegii care vor să obţină rezultate şcolare şi extraşcolare foarte bune este să muncească cât mai mult şi zi de zi, deoarece performanţa se obţine cu mult efort, prin multă învăţătură şi atenţie la ore.

Gheorghiţă Alexandru Iulian "Clasa a V-a", "profesori", "dirigintă", "note", toate acestea îmi inspirau sentimente de curiozitate, nerăbdare ș i o oarecare teamă, pe măsură ce începutul anului școlar se apropia. Erau cuvinte străine mie, iar semnificația lor nu o pătrundeam prea bine. Dar școala a început. Bucuros de reîntâlnirea cu colegii, am făcut cunoștință, rând pe rând, cu profesorii, cu materiile pe care ei ni le predau, am început să învăț mai mult decât în clasele primare. Primul 10 a apărut, timid, în

catalog, iar după el au început să "răsară" ș i celelalte note … tot de 10. Mi-am dat seama că îmi făcusem griji degeaba. Materiile pe care le studiem sub indrumarea atenta a domnilor profesori ne ajută să descoperim lucruri noi ș i ne lărgesc universul cunoașterii. Prin multă muncă, seriozitate şi perseverenţă, am reuşit să închei primul meu semestru din gimnaziu cu media generală 10.

Radu Richard Andrei

Deș i am avut 10 pe linie la toate disciplinele, recunosc că am, ca toți elevii, anumite preferințe. Sunt unele materii care-mi plac mai mult, pe care le prind mai repede. La celelalte, citirea repetată este rețeta mea pentru a învăța. Nu mi-am facut un scop în sine din a lua nota 10 la școală, dar s-a întâmplat, pur ș i simplu, învățănd în limite normale, fără a face excese. Dacă ești dispus să muncești, poți face performanță atât la școală, cât ș i la competițiile școlare. O notă nu înseamnă nimic, ceea ce-ți rămâne în minte după ce înveți, după ce citești, e singurul lucru care contează.

Tofăleanu Codruţ Cum am reuşit să termin primul semestru cu media generală 10? Nu a fost greu, dar nici uşor. M-a ajutat faptul că domnii profesori predau la clasă cu atâta devotement. Acest lucru m-a ambiţionat şi am considerat că trebuie să învăţ pentru mine, dar şi din respect pentru dăruirea dumnealor. Învăţând în fiecare zi este mult mai uşor, de aceea le recomand tuturor elevilor să facă acelaşi lucru si rezultatele nu vor întârzia să apară. Sper din tot sufletul să am puterea de a continua aşa! Urez tuturor colegilor mult succes, iar domnilor profesori le mulţumesc pentru că ne îndrumă paşii pe drumul nesfârşit al cărţii şi ne sunt alături, mai ales în momentele mai puţin bune.

Felicitări şi la sfârşitul anului şcolar să aveţi aceleaşi rezultate de excepţie!

9

Automobil funcţional construit din Lego - creaţia unui român

Cadourile cu piese Lego sunt cu siguranţă preferatele multor copii. Piesele din plastic au fost folosite de-a lungul timpului pentru multe proiecte, de la automobile în mărime naturală, la statui şi chiar case. Tânărul român Raul Oaida a dorit să construiască însă un automobil funcţional, folosind aproape exclusiv piese şi agrenaje Lego. Cu ajutorul unui australian şi al mai multor sponsori, el a reuşit să asambleze vehiculul format din mai bine de 500.000 de piese. Forţa motrică nu este asigurată de un motor cu ardere internă. Două rezervoare de aer sub presiune alimentează patru motoare cu 256 de pistoane.

Construită cu piese galbene şi negre,

maşina nu se laudă cu o viteză maximă

impresionantă. Din contră, ea ar putea atinge în

teorie aproximativ 30 km/h.

Din punct de vedere al caroseriei, jucăria poate

fi considerată o decapotabilă. Singurele

elemente de construcţie ce nu poartă sigla Lego

sunt roţile şi suspensia. Construită în România,

maşina a fost trimisă cu vaporul într-o locaţie

secretă din suburbiile oraşului Melbourne,

Australia. Pentru Raul Oaida, maşina Lego este

doar unul dintre proiectele de pe lista sa.

Cea mai mare dorinţă a sa este construiască o

navetă spaţială.

Cel mai mare copac din lume are 80m înălţime şi 3200 de ani! El se numeşte "General Sherman" şi provine din specia numită Sequoia. Acest copac magnific are 2 miliarde de frunze şi se află în oraşul California, fiind un obiect de atracie turistic.

****************************************************** Cactusul orhidee este una dintre cele mai rare flori care se cultivă uşor dar înfloreşte rar. Ea se găseşte în Sri Lanka şi are o semnificaţie spirituală pentru budişti. Această floare se desface doar noaptea, dar se usucă înaintea zorilor. Are un parfum ciudat, dar este delicată şi gingaşă. în Japonia este numită “Frumuseţea sub razele lunii”. ****************************************************** În Australia există 775 de specii de reptile. în 1973, în localitatea Brignoles, vântul a zburat multe broscuţe, cauzând un fenomen asemănător cu ploaia de broaşte.

Oceanul Pacific conţine 50% din întreaga apă sărată din lume. ****************************************************** Cea mai importantă sursă de aisberguri uriaşe sunt banchizele Antarticii. ****************************************************** Cea mai mică focă a lumii locuieşte în Baikal, Rusia, unde este situat cel mai adânc lac de pe glob, care are 1 672 m şi cea mai mare rezervă de apă dulce. ****************************************************** Cel mai depărtat punct de centrul Pământului este vârful muntelui Chimborazo (1 627 m), din Ecuator.

Pagină realizată de Gheorghiţă Alexandru

Pagină realizată de Răzvan Cristea

10

Creionul îşi are începuturile încă de pe

vremea Egiptului Antic. Primele modele tip creion au fost folosite de scribii din Roma Antică, aceştia folosind o vergea metalică, din plumb, denumită “stylus”. Trecerea de la plumb la grafit se face în preajma anului 1564, când se descoperă o cantitate uriaşă de grafit în Anglia. Grafitul (carbonul negru) a fost preferat în detrimentul plumbului deoarece lasă urme mai negre şi mai fine. În anul 1795, Nicolas-Jacques Conte patentează invenţia creionului de lemn cu mină de grafit. Conte a descoperit calea de a fabrica un amestec de grafit cu argilă (folosit ca liant) pe care îl ardea şi apoi îl introducea în tuburi din lemn. Astăzi se fabrică creioanele dupa principiul lui N.J.Conte, considerat un pionier al creionului alături de inventatorul ascuţitoarei, Bernard Lassimone. NASA şi URSS au folosit creioane pentru misiunile spaţiale, acestea putând scrie la gravitaţie 0, spre deosebire de pasta din pixuri care pluteşte în imponderabilitate. În zilele noastre cele mai multe creioane sunt fabricate şi exportate de China. Cel mai mare creion din lume se află în Kuala Lumpur, şi are o lungime peste de 22 de metri. A fost numit “Castell 9000”. Cel mai scump creion din lume are preţul de pornire de 20 000 de dolari. Acesta este fabricat din lemn de cedru, cu aur de 18 karate şi trei diamante. Creionul mecanic este un instrument mai modern, având la bază un mecanism care împinge mina de grafit şi poate fi reîncărcat. Mina din creion este mult mai fină decât la un creion obişnuit. În medie, cu un creion se poate trasa o linie de 50 de km sau se pot scrie 40 000 de cuvinte.

Stiloul are o istorie cel puţin la fel de

fascinantă. Primul sistem stilou-hârtie a apărut în Egiptul antic. Scribii faraonilor şi marii preoţi foloseau trestii cu capetele cioplite sub forma unor filamente capabile să reţină cerneala. Odată cu trecerea timpului, pe măsură ce calitatea pigmenţilor s-a îmbunătăţit, stilourile s-au transformat în instrumente ascuţite cu fante tăiate la capăt. În secolul al XVI-lea au apărut peniţele obţinute din pene de pasăre, această invenţie reprezentând un salt considerabil al calităţii instrumentelor de scris.

Trei secole mai târziu se folosea peniţa din metal, dar utilizatorii erau în continuare nevoiţi să înmoaie instrumentul într-o călimară şi să scrie până la uscarea cernelii din vârf. Astfel, peniţele metalice se utilizau, în esenţă, la fel ca trestiile, cu mii de ani înainte. Această stare de fapt a durat până în 1827, când românul Petrache Poenaru (1799-1875), absolvent al Şcolii Politehnice din Paris, brevetează primul toc rezervor din lume. Această invenţie a fost înregistrată mai întâi la Viena, apoi laParis, sub titulatura „Condeiul portăreţ fără sfârşit, alimentându-se însuşi cu cerneală”. Ea a revoluţionat domeniul mijloacelor de scris, punând la dispoziţia oamenilor un instrument deosebit de util. Tocul cu rezervor de cerneală „Poenaru”, cunoscut sub numele de stilou, elimina zgârieturile de pe hârtie, produse prin utilizarea trestiilor, penelor şi tocurilor cu peniţă metalică, şi, în acelaşi timp, scurgerile nedorite de cerneală. În schimb, acesta asigura un flux constant al cernelii şi posibilitatea înlocuirii unor părţi componente. Stiloul inventat de Petrache Poenaru a fost primul instrument de acest fel din lume, perfecţionat ulterior, în 1863, de Brissant şi Coffin şi, mai apoi, în 1884, de Watterman.

Hârtia, asemanătoare cu cea de azi, a

fost făcută pentru prima dată în anul 105 D.C. de un eunuc de la curtea împăratului Ho Ti în China. Se crede că la început s-a fabricat din textile nefolositoare şi apoi coaja de dud şi alte plante din care se produceau ţesăturile. Hârtia s-a produs numai în China timp de 500 de ani. În anul 610 a fost introdusă în Japonia, iar în 750 în Asia Centrală. În Europa a fost adusă de Mood şi s-a produs prima dată în anul 1150 în Spania, după care producerea ei s-a dezvoltat şi în restul Europei. În Europa, hârtia se obţinea din textile nefolositoare. ând a apărut tiparul, a crescut cererea de hârtie şi s-a înregistrat o criză de textile, ceea ce a dus la găsirea altor materii prime pentru fabricarea hârtiei. În sec. XIX au început să fie folos ite f ib re le tu lp in ilo r p lante lor. În 1798 Nicholas-Louis Robert a făcut prima maşină de fabricare a hârtiei care producea doar o singură foaie de hârtie o dată. În timp, lemnul a devenit prima sursă de fibră în fabricarea hârtiei,.

PROBLEME DE ISTEŢIME

A MINŢII

Alin Stoian

11

RĂSPUNSURILE PROB-

LEMELOR PUBLICATE ÎN NUMĂRUL

ANTERIOR:

I.

Dacă Petre se află cu două trepte mai sus

decât Ilie, înseamnă că Ilie se află cu două

trepte mai jos decât Petre.

Dacă Petre se află cu doi paşi în spatele lui

Ilie, înseamnă că Ilie se află cu doi paşi în

faţa lui Petre.

Dacă Petre se află cu doi paşi în dreapta lui

Ilie, înseamnă că Ilie se află cu doi paşi în

stânga lui Petre.

II.

[(9 x 9 + 9) + (9 : 9 + 9)] = [(81 + 9) + (1 + 9)] = 100 III. Din moment ce ceasul trebuia întors de 20 ori seara şi de 10 ori dimineaţa, însemna că cele 30 de rotaţii pe zi ale cheiţei asigurau mersul ceasului timp de 24 de ore. Aşadar, fiecărei ore îi corespundea o rotaţie şi un sfert. Ştiind că dimineaţa cheiţa trebuia răsucită de 10 ori - rotaţii echivalente cu 8 ore - rezultă că

posesorul ceasului, care îl întorcea seara la ora 22, se scula la ora şase. IV. Între prima şi ultima dintre cele 5 bătăi există

4 pauze egale, care totalizează 5 secunde.

Pauza este, aşadar, de o secundă şi un sfert.

În consecinţă, cele 8 pauze care despart cele

9 bătăi vor totaliza 10 secunde.

V.

8, 12, 5, 20. VI. Oricare ar fi numărul ales, dacă amestecăm

cifrele acestuia şi scădem numărul cel mic

din cel mare, rezultatul va fi un număr ale

cărui cifre adunate între ele vor da o sumă

egală cu 9 sau cu un multiplu al său.

Deci „secretul” constă în a aduna cifrele din

numărul comunicat şi a stabili diferenţa până

la primul multiplu de 9. În cazul arătat, 1 + 1 +

7 + 1 + 5 = 15. Până la primul multiplu al lui 9,

respectiv până la 18, mai este o diferenţă de

3 unităţi. Aceasta este cifra omisă.

Asa cum am promis, vă oferim soluţiile problememlor publicate în numarul anterior al revistei noastre. Pentru început,

RĂSPUNSURILE ÎNTREBĂRILOR CU TÂLC: 1. Minciuna. 2. În cele pline. 3. Sănătatea. 4. Tai fiecare măr in 4 părţi egale. 5. În buzunar. 6. Drumul până la şcoală. 7. Şi 8. Pe unul ud. 9. Groapa este goală. 10. Nicaieri, deoarece ei trăiesc.

Vă propun spre rezolvare o nouă problemă … Papirusul indescifrabil

Un grup de arheologi au descoperit într-un mormânt al unei căpetenii de oaste un vechi papirus cu semne cuneiforme care consemna date referitoare la o luptă ce a avut loc în vremurile vechi. Printre altele, se putea descifra că oastea respectivă număra 72 de formaţii de luptă, toate egale. Ele totalizau un număr de ostaşi - care era însemnat la marginea manuscrisului. Întrucât manuscrisul era degradat, numărul respectiv nu mai putea fi citit în întregime.

Se putea distinge doar atât: ?679?, semnele ? reprezentând două cifre care nu puteau fi distinse din cauza stării proaste a manuscrisului. După puţină chibzuială, arheologii au reuşit să stabilească cele două cifre lipsă, şi, în continuare, să determine câţi ostaşi avea fiecare formaţie.

Încercaţi şi voi!

cules de Radu Richard Andrei

12

Învăţătura-i o povară

Pentru mulţi dintre şcolari;

Dar va deveni comoară

Atunci când vom creşte mari.

UNUI ELEV LENEŞ

A făcut cu lenea pace,

Toată ziua ar dormi.

Să muncească nu îi place

Voi ce credeţi: bine-o fi?

UNUI NEATENT

Deşi ora a-nceput Mintea lui aiurea zboară Să răspundă n-a ştiut Oare pentru-a câta oară?

UNUI PÂRÂCIOS

Când profesoara lipseşte;

Pe colegi el îi pândeşte.

Să-i pârască-n grabă mare,

Dar nici prieteni nu mai are.

UNUI CHIULANGIU

Deşi părinţii-l ştiu la şcoală,

El pe-afară hoinăreşte.

Cred că asta e o boală;

Şi e sigur c-o păţeşte!

CE FACE CALCULATORUL DIN ELEVI A-învăţa lui Mişu-i este prea uşor... Memorează totul - un calculator, Dar la teză, însă, şansele îl lasă, Candidatul Pentium n-are voie-n clasă...

UNUI PROFESOR EXIGENT

Este mereu preocupat

Ca toţi elevii mult să ştie.

Însă el a transformat

Şcoala în jandarmerie!

UNUI PROFESOR INDULGENT

Este bun ca pâinea caldă,

Şi la ore-i ca la scaldă.

Elevii trebuie să ştie

Că şcoala nu-i o jucărie!

Profesoara : - Mihai, iţi adresez o întrebare; dacă ştii primeşti nota 10; dacă nu, ai nota 4. Primeşti? - Da, doamna profesoară. - Unde e Australia? - Acolo, răspunde elevul. - Unde acolo? - Asta e deja o altă întrebare.

**** Ce studiezi acolo? - Geografia. - Poţi să-mi spui unde se află Brazilia? - La pagina 75…

**** - Ţi-am citit lucrarea de control. Foarte bună, dar e identică cu a colegului tău de bancă. Ce concluzie să trag de aici? întrebă profesorul. - Că şi lucrarea lui este foarte bună.

**** După ce un elev nu a reuşit să răspundă la nici o întrebare, profesorul îi spuse: - Tinere, nota pe care ţi-o pot da este doar una şi începe cu litera P. Ştii care este ? - PINCI, domnule profesor, PINCI!

**** -Tăticule, mai ţii minte când mi-ai povestit că ai rămas corigent la istorie? - Da, şi ce-i cu asta? - Mă gândesc că istoria se repetă.

****

- Notele tale cer o bătaie zdravănă! zise tatăl. - Treaba ta, ai grijă!; profu’ de mate e campion la karate!

Extras din legile elevului 1. Elevul nu copiază niciodată, consultă. 2. Elevul nu chiuleşte, este solicitat în alte părţi. 3. Elevul nu rămâne corigent, este lăsat corigent. 4. Elevul nu fumează, se stimulează. 5. Elevul nu întârzie niciodată, el este reţinut. 6. Elevul nu citeşte reviste în timpul orelor, se informează. 7. Elevul nu distruge şcoala, o redecorează. 8. Elevul nu aruncă cu creta, studiază legea gravitaţiei. 9. Elevul nu râde în ore, e fericit.

Ştefan Avram - redactor- şef Radu Richard Andrei - redactor- şef– adjunct

REDACTORI:

Alexandru Gheorghiţă Sandra Budacu

Răzvan Cristea Roxana Cristea

Alin Stoian

TEHNOREDACTORI: Alexandru Gheorghiţă

Codruţ Tofăleanu Profesori coordonatori: Emilia Ciocan Mihaela Flueraşu

Adresa redacţiei: Str. Aleea Trandafirilor Nr. 2A tel./fax: 0241 822 044 e-mail: universulnostru2014@yahoo.com

Radu Richard Andrei