Universitatea „ Lucian Blaga Ş Departamentul...

48
Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu Facultatea de Ştiinţe Economice Departamentul Doctorate - Rezumat - „ Managementul instituţiilor de protecţia mediului în contextul integrării europene şi globalizării” Conducător ştiinţific Prof.univ.dr. Emanoil Muscalu Doctorand Constantin Dragomir Sibiu, 2011

Transcript of Universitatea „ Lucian Blaga Ş Departamentul...

Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu Facultatea de Ştiin ţe Economice

Departamentul Doctorate

- Rezumat -

„ Managementul instituţiilor de protecţia mediului în contextul integrării europene şi

globalizării”

Conducător ştiin ţific Prof.univ.dr. Emanoil Muscalu Doctorand Constantin Dragomir

Sibiu, 2011

2

Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu Facultatea de Ştiin ţe Economice

- Rezumatul tezei de doctorat -

„ Managementul instituţiilor de protecţia mediului în contextul integrării europene şi

globalizării ”

Conducător ştiin ţific Prof.univ.dr. Emanoil Muscalu Doctorand Constantin Dragomir

3

„Managementul este principala cale de creştere economică” şi

,,nu există ţări bogate şi ţări sărace, există ţări bine conduse şi ţări prost

conduse”. Peter F. Drucker

„Pentru prima dată o civilizaţie consumă din capitalul naturii, în loc să trăiască din dobânzile pe care le dădea acest capital”.

Alvin Toffler

4

Cuprins

INTRODUCERE …………………………………………………………………… 6

PARTEA I: PREVENIREA ŞI COMBATEREA POLU ĂRII MEDIULUI – RA ŢIUNEA EXISTEN ŢEI INSTITU ŢIILOR DE PROTECŢIA MEDIULUI ŞI GESTIONAREA ACESTUI FENOMEN ...................................................................................... 21

CAPITOLUL 1: POLUAREA MEDIULUI: CONCEPT, PRINCIPALELE CAUZE, CONSECINŢELE GENERALE ALE POLUĂRII ŞI NECESITATEA COMBATERII ACESTEIA............................................................................................. 22 1.1.Fenomenul poluării mediului...................................................................................... 23 1.1.1. Conceptul de poluare.................................................................................................. 23 1.1.2. Tipologia poluării mediului.......................................................................................... 24 1.1.3. Caracteristicile poluanţilor........................................................................................... 25 1.2. Poluarea factorilor de mediu...................................................................................... 26 1.2.1. Poluarea apei............................................................................................................. 26 1.2.1.1.Principalele materii poluante şi efectele acestora....................................................... 27 1.2.1.2. Principalele surse de poluare a apelor.................................................................... 28 1.2.2. Poluarea atmosferei.................................................................................................... 28 1.2.2.1.Principalii poluanţi ai aerului................................................................................ 29 1.2.2.2. Surse de poluare a aerului.................................................................................... 29 1.2.3. Poluarea solului......................................................................................................... 30 1.2.3.1.Principalii agenţi poluanţi ai solului....................................................................... 31 1.2.3.2. Surse de poluare a solului şi subsolului................................................................... 32 1.2.4. Poluarea biosferei....................................................................................................... 33 1.2.5. Alte forme de manifestare a poluării .............................................................................. 34 1.3. Cauze principale ale poluării mediului...................................................................... 35 1.3.1. Din industrie.............................................................................................................. 36 1.3.2. Din sectorul energetic.................................................................................................. 37 1.3.3. Din transporturi.......................................................................................................... 39 1.3.4. Din agricultură........................................................................................................... 39 1.4. Consecinţe ale poluării mediului................................................................................ 40 1.4.1. Externalităţile de mediu............................................................................................... 41 1.4.2. Efectele poluării asupra sănătăţii ................................................................................... 45 CAPITOLUL 2: MANAGEMENTUL INSTITUŢIILOR DE PROTECŢIA MEDIUL ŞI CERINŢELE PERFECŢIONĂRII ACESTUIA ...................................... 48 2.1. Situaţia actuală a gestionării problematicii de mediu la nivelul UE.......................... 49 2.2. Stadiul actual al managementului instituţiilor de protecţia mediului........................ 51 2.3. Măsuri de perfecţionare a managementului instituţiilor de protecţia mediului........... 56 2.3.1. Măsuri de perfecţionare a managementului instituţiilor internaţionale şi europene de protecţia mediului......................................................................................................................................... 56 2.3.1.1. Reducerea birocraţiei şi o mai bună reglementare de mediu....................................... 56 2.3.1.2. Dezvoltarea expertizei de mediu............................................................................ 57 2.3.1.3. Promovarea achiziţiilor publice ecologice.............................................................. 57 2.3.1.4. Susţinerea consumului şi producţiei durabile............................................................ 58 2.3.1.5. Crearea unor pieţe mondiale pentru produse durabile................................................ 58

5

2.3.1.6. Protejarea biodiversităţii:îndatorire morală şi imperativ economic.............................. 59 2.3.2. Măsuri de perfecţionare a managementului instituţiilor naţionale de protecţia mediului............ 60 2.3.2.1. Integrarea obiectivelor de mediu în politica energetică – creşterea eficienţei energetice şi utilizarea resurselor regenerabile....................................................... 60 2.3.2.2. Susţinerea implementării tehnologiilor de mediu...................................................... 61 2.3.2.3. Auditul de mediu – ecoexpertiza............................................................................. 62 2.3.2.4. Susţinerea îmbunătăţirii performanţei de mediu în organizaţiile economice................... 63 2.3.2.5.Gestionarea urgenţelor ecologice şi a altor tipuri de dezastre...................................... 64 2.3.2.6. Informarea, educarea, instruirea populaţiei şi a agenţilor economici............................ 64 CAPITOLUL 3: STRUCTURI INSTITUŢIONALE IMPLICATE ÎN CONTROLUL POLUĂRII MEDIULUI .................................................................................................. 66 3.1. Tipologia generală a instituţiilor naţionale din domeniu şi impactul ei în management.............................................................................................................. 67 3.2. Instituţii semnificative la nivel global şi European................................................... 71 3.3. Impactul crizei economico - financiare mondiale asupra managementului instituţiilor de protecţia mediului............................................................................. 74 CAPITOLUL 4: ELEMENTE DE MANAGEMENT COMPARAT, IMPLICATE ÎN ECONOMIA GENERALĂ A TEZEI……………............................................……… 77 4.1. Conceptul de management comparat şi importanţa lui în lumea contemporană…... 78 4.2. Implicaţiile multiculturalismului în managementul organizaţiei şi managementul instituţiilor de protecţia mediului.................................................... 81 4.2.1. Conceptul de cultură şi implicaţiile ei în management...................................................... 81 4.2.2. Principalele abordări ale dimensiunii culturale şi impactul lor în managementul organizaţiei şi managementul instituţiilor de protecţia mediului......................................... 84 4.2.2.1. Abordarea Fons Trompenaars.............................................................................. 84 4.2.2.2. Abordarea lui Geert Hofstede............................................................................... 87 4.3. Elemente definitorii ale managementului european şi implicaţii în managementul instituţiilor de protecţia mediului.............................................................................. 90 4.3.1. Mediul cultural european............................................................................................. 90 4.3.2. Modelul de management european în perspectivă globală………………………………... 92 4.3.3. Practici europene în domeniul protecţiei mediului............................................................. 96 4.4. Elemente definitorii ale managementului mediului în SUA...................................... 100 4.4.1. Trăsături esenţiale ale culturii şi managementului american............................................... 100 4.4.2. Particularităţi ale managementului american.................................................................... 102 4.4.3. Practici de mediu în SUA............................................................................................. 103 4.5. Elemente definitorii ale managementului mediului în Japonia.................................. 104 4.5.1. Particularităţi ale culturii şi managementului japonez....................................................... 104 4.5.2. Practici nipone de protecţia mediului.............................................................................. 107 CAPITOLUL 5: CONCLUZII PARŢIALE ŞI CONTRIBUŢII PERSONALE............ 109

PARTEA II : ELEMENTE CONCEPTUALE DE BAZĂ, PRIVIND MANAGEMENTUL INSTITU ŢIILOR DE PROTECŢIA MEDIULUI .................................................................... 116

CAPITOLUL 6: PROBLEMATICA DE BAZĂ A MANAGEMENTULUI INSTITUŢIILOR DE PROTECŢIA MEDIULUI DIN PERSPECTIVA COMBATERII POLUĂRII MEDIULUI ..................................................................... 117 6.1. Prejudiciul ecologic .................................................................................................. 118 6.1.1. Principiul poluatorul plăteşte........................................................................................ 118

6

6.1.2. Conceptul şi specificitatea prejudiciului ecologic............................................................ 119 6.1.3. Cadrul legal al prevenirii şi reparării prejudiciului asupra mediului...................................... 120 6.1.4. Răspunderea juridică în condiţiile reglementărilor actuale, privind protecţia mediului..... 121 6.1.5. Răspunderea contravenţională....................................................................................... 122 6.1.6. Răspunderea penală.................................................................................................... 124 6.2. Instrumente economico - financiare pentru combaterea poluării mediului............. 125 6.2.1. Taxele de mediu......................................................................................................... 128 6.2.2. Sistemul comunitar de comercializare a emisiilor ............................................................. 132 6.2.3. Fondul pentru mediu................................................................................................... 134 6.2.4. Ajutoare de stat pentru protecţia mediului în Europa.......................................................... 136 6.2.4.1. Cheltuieli destinate ajutoarelor de stat pentru protecţia mediului în statele C.E.............. 137 6.2.4.2. Politica de coeziune a UE – instrument financiar al protecţiei mediului....................... 140 CAPITOLUL 7: IMPLICA ŢIILE INTEGR ĂRII EUROPENE ŞI GLOBALIZĂRII ASUPRA MANAGEMENTULUI ORGANIZAŢIILOR DE PROTECŢIA MEDIULUI DIN ROMÂNIA .......................................................................................... 142 7.1. Impactul integrării europene în managementul instituţiilor de protecţia mediului... 143 7.2. Politici şi strategii comunitare de mediu................................................................... 147 7.2.1. Programele de acţiune – cadrul pentru implementarea politicilor de mediu........................... 147 7.2.2. Strategii ale politicii de mediu....................................................................................... 149 7.2.2.1. Strategia dezvoltării durabile................................................................................ 150 7.2.2.2. Strategii tematice................................................................................................ 154 7.3.Implicaţiile globalizării asupra mangementului instituţiilor de protecţia mediului.................................................................................................................. 159 7.3.1. Dezvoltarea durabilă în contextul globalizării ................................................................... 159 7.3.2. Managementul instituţiilor de protecţia mediului.............................................................. 161 CAPITOLUL 8: SPECIFICITATEA MANAGEMENTULUI ORGANIZA ŢIILOR DE PROTECŢIA MEDIULUI ...................................................................................... 164 8.1. Elemente definitorii ale managementului public cu impact în managementul instituţiilor de protecţia mediului .................................................................................... 165 8.1.1. Opinii ale unor personalităţi de renume privind definirea şi rolul managementului în lumea contemporană ........................................................................................................... 166 8.1.2. Evoluţii şi delimitări conceptuale: management public–administraţie publică–serviciu public... 167 8.1.3. Caracteristici şi funcţii ale managementului public – implicaţiile lor majore în managementul instituţiilor de protecţia mediului .............................................................. 171 8.2. Specificitatea componentelor sistemului de management al instituţiilor de protecţia mediului ............................................................................................... 175 8.2.1. Sistemul informaţional ............................................................................................... 175 8.2.1.1. Modalităţi de obţinere a datelor de mediu............................................................... 176 8.2.1.2. Informaţia de mediu............................................................................................ 179 8.2.2. Sistemul organizaţional ............................................................................................... 180 8.2.2.1. Organizarea procesuală....................................................................................... 180 8.2.2.2. Organizarea structurală....................................................................................... 184 8.2.3. Sistemul decizional .................................................................................................... 187 8.2.3.1. Decizia de mediu................................................................................................ 188 8.2.3.2. Particularităţi ale deciziei de mediu în Agenţiile pentru Protecţia Mediului...................... 189 8.2.4. Sistemul metodologic...................................................................................................................... 191 8.3. Managementul resurselor umane în instituţiile de protecţia mediului...................... 193 8.3.1. Managementul formării şi perfecţionării funcţionarului public............................................ 195 8.3.2. Motivarea resurselor umane în instituţiile de protecţia mediului................................................... 197 8.4. Elemente de specificitate ale inspecţiei şi controlului în domeniul protecţiei mediului.................................................................................................................... 200

7

8.4.1. Tipologia inspecţiei de mediu ........................................................................................................ 202 8.4.2. Etapele inspecţiei de mediu ........................................................................................................... 204 CAPITOLUL 9: ECONOMIA, ORGANIZAŢIA ŞI MANAGEMENTUL BAZATE PE CUNOŞTIIN ŢE ŞI IMPLICA ŢIILE LOR ASUPRA ORGANIZAŢIILOR DE PROTECŢIA MEDIULUI ŞI MANAGEMENTULUI ACESTORA ..................................................................................................................... 210 9.1.Schimbarea - trăsătură dominantă a secolului XXI şi impactul ei în management.... 211 9.2. Mutaţii previzibile în organizaţia viitorului.............................................................. 212 9.3. Implicaţii ale economiei bazate pe cunoştinţe în managementul instituţiilor de protecţia mediului...................................................................................................... 214 9.4. Implicaţii ale organizaţiei bazate pe cunoştinţe în managementul instituţiilor de protecţia mediului..................................................................................................... 218 9.5. Implicaţii ale mangementului bazat pe cunoştinţe în managementul instituţiilor de protecţia mediului....................................................................................................... 222 CAPITOLUL 10: CONCLUZII PARŢIALE ŞI CONTRIBUŢII PERSONALE.......... 225

PARTEA III: CERCETARE ŞTIIN ŢIFIC Ă SELECTIVĂ PRIVIND MANAGEMENTUL INSTITU ŢIILOR DE PROTECŢIA MEDIULUI ÎN CONTEXTUL INTEGR ĂRII EUROPENE ŞI GLOBALIZ ĂRII : REALIT ĂŢI ŞI CERINŢE.................................................................................................................. 231 CAPITOLUL 11: NECESITATEA ŞI TIPOLOGIA CERCETĂRII ............................ 232 11.1. Fundamentarea necesităţii cercetării ....................................................................... 233 11.2. Tipologia cercetării ................................................................................................. 236 CAPITOLUL 12: METODOLOGIA CERCETĂRII, COLECTIVITATEA CERCETATĂ ŞI MARJA DE EROARE....................................................................... 240 12.1. Metodologia cercetării ............................................................................................ 241 12.2. Colectivitatea cercetată............................................................................................ 249 12.3. Categorii de erori susceptibile de a influenţa cercetarea.......................................... 251 CAPITOLUL 13: PRELUCRAREA DATELOR ŞI INFORMAŢIILOR ŞI VALORIFICAREA ACESTORA.................................................................................... 254 CAPITOLUL 14: CONCLUZIILE CERCETĂRII ŞTIIN ŢIFICE SELECTIVE........ 256

PARTEA IV: SINTEZA CONCLUZIILOR, OPINIILOR ŞI CONTRIBUŢIILOR PERSONALE ....................................................... 277 CAPITOLUL 15: CONCLUZII FINALE ....................................................................... 278 BIBLIOGRAFIE SELECTIV Ă..................................................................................... 289 CUVINTE CHEIE .......................................................................................................... 299 LISTA FORMELOR GRAFICE ................................................................................... 301 ANEXE ............................................................................................................................. 304

8

Consideraţii preliminare Creşterea economică rapidă, bazată pe profitul pe termen scurt, afectează ireversibil

mediul şi totodată echitatea socială. Dezvoltarea la scară mondială a economiei a generat un consum ridicat de resurse neregenerabile, exploatarea iraţională a resurselor naturale, precum şi crearea unor dezechilibre globale grave, prin despăduriri excesive, poluarea mediului, etc., comportamente care au condus la diminuarea biodiversităţii şi degradarea ecosistemelor, uneori chiar iremediabile.

Globalizarea constituie o forţă puternică pentru susţinerea creşterii mondiale şi asigurarea mijloacelor de gestionare a problemelor internaţionale. Însă, forţele pieţei determină şi sporesc inegalităţile şi excluziunea şi pot cauza pagube ireversibile mediului. Globalizarea este un factor favorabil, dar şi de risc în acelaşi timp, în dezvoltarea durabilă. Ca urmare, globalizarea trebuie să fie însoţită de măsuri care vizează prevenirea sau reducerea acestor efecte şi un management performant al instituţiilor de protecţia mediului, care să răspundă provocărilor secolului XXI, schimbarea, globalizarea, integrarea europenă, economia, organizaţia şi managementul bazat pe cunoştinţe şi să asigure o dezvoltare echilibrată din punct de vedere ecologic, economic şi social.

Strategia europeană privind dezvoltarea durabilă, stabileşte orientările privind punerea în aplicare a dezvoltării durabile în Uniunea Europeană şi acoperă aspectele economice, sociale, de mediu şi financiare, precum şi coerenţa politicilor europene şi guvernanţa la toate nivelurile, inclusiv exploatarea globalizării (comerţul pentru dezvoltarea durabilă); lupta împotriva sărăciei şi promovarea dezvoltării sociale; gestionarea durabilă a resurselor naturale şi de mediu (inversarea tendinţei de pierdere a resurselor de mediu până în 2015, precum şi dezvoltarea obiectivelor intermediare în sectorul apei, terenurilor şi solurilor, energiei şi biodiversităţii); o mai bună guvernare la toate nivelurile (ceea ce presupune consolidarea participării societăţii civile şi legitimitatea, coerenţa şi eficienţa guvernării economice, sociale şi de mediu mondiale), precum şi finanţarea dezvoltării durabile.

Un obiectiv general al Strategiei de Dezvoltare Durabilă pentru o Uniune Europeană extinsă, este „ îmbunătăţirea continuă a calităţii vieţii pentru generaţiile prezente şi viitoare prin crearea unor comunităţi sustenabile, capabile să gestioneze şi să folosească resursele în mod eficient şi să valorifice potenţialul de inovare ecologică şi socială al economiei în vederea asigurării prosperităţii, protecţiei mediului şi coeziunii sociale.” 1.

De asemenea, o condiţie esenţială în vederea îndeplinirii angajamentelor asumate pentru aderarea la Uniunea Europeană, o constituie realizarea unui nou tip de creştere economică - o creştere inovativă, regenerativă şi protectoare atât pentru mediu, cât şi pentru individ, însoţită de dezvoltarea schimburilor comerciale, cooperării economice şi utilizării de tehnologii curate. Deşi costisitoare2 şi solicitantă, implementarea Aquis-ului comunitar de mediu reprezintă o SCHIMBARE radicală în politicile naţionale, în managementul instituţiilor de protecţia mediului şi în modul de abordare a problematicii în domeniul protecţiei mediului.

Schimbarea, trăsătură dominantă a acestui secol, vizează toate organizaţiile, indiferent de tipologia lor, deci şi organizaţiile guvernamentale, neguvernamentale, instituţiile publice, etc. Toate sunt sisteme în schimbare, iar autoreglarea lor se face prin management. Universalitatea managementului este o realitate incontestabilă. Este pe deplin întemeiată

1 http://circa.europa.eu/irc/opoce/fact_sheets/info/data/policies/environment/article_7294_ro.htm (accesat în mai 2010) 2 Totalul costurilor estimate pentru implementarea aquis-ului cominitar de mediu, până la sfârşitul anului 2018 este de circa 29,3 miliarde euro – sursa www.mmediu.ro (accesat în iunie 2010)

9

opinia specialiştilor, potrivit cărora, managementul este mai necesar în organizaţiile nonprofit, întrucât acestea nu au instrumentul - profit şi, respectiv valoarea, pentru autoreglare3: „managementul, în forma actuală, a apărut într-adevăr mai întâi în marile organizaţii economice. Ne-am dat, însă, curând seama că managementul este necesar în toate organizaţiile moderne, indiferent dacă acestea sunt sau nu economice. De fapt, am realizat că acesta este mai necesar în organizaţiile care nu au caracter economic, precum cele care nu urmăresc profitul financiar ( aşa zisul sector social), sau în instituţiile de stat. Ele au nevoie de management pentru faptul că nu sunt supuse disciplinei impuse de profit şi pierdere. ” 4

Totodată, părintele managementului modern, P. Drucker, în lucrarea Management the Non – Profit, exprimă menirea managementului astfel: „Managementul este principala cale de creştere economică” şi ,,nu există ţări bogate şi ţări sărace, există ţări bine conduse şi ţări prost conduse”. 5

Schimbarea, trebuie să pornească de sus în jos, deci rolul managementului schimbării este esenţial. „Managementul schimbării” trebuie să remodeleze gândirea managerilor de la orientarea pur economică, axată pe goana după profit, la noi dimensiuni valorice de tip ecologic, social. Elementele cheie ale performanţelor viitoare ale organizaţiilor, vor fi recunoaşterea necesităţii schimbării, ini ţierea schimbării şi nu în ultimul rând, un management performant al schimbării.

Raţiunea acestei teze de doctorat rezidă primordial din necesităţile reale arătate şi, din impactul efectelor actuale asupra domeniului cercetat, ale evoluţiei lumii contemporane, globalizarea în toate domeniile, integrarea europeană, economia, organizaţia şi managementul bazate pe cunoştinţe, capitalul de cunoştinţe, toate, sub spectrul general al schimbării.

Considerăm că aceste mutaţii majore, cu impact în domeniul cercetat, impun complexitatea deosebită a temei abordate, actualitatea şi perspectiva soluţiilor determinate şi, mai ales, dificultăţile pe care le antrenează realizarea ei.

Suntem convinşi că abordarea unei asemenea teme, „ MANAGEMENTUL INSTITUŢIILOR DE PROTECŢIA MEDIULUI ÎN CONTEXTUL INTEGR ĂRII EUROPENE ŞI GLOBALIZĂRII” , complexă şi interdisciplinară, ar fi reprezentat un eşec, fără a avea jaloane conceptuale şi pragmatice, respectiv obiective clar prestabilite, care să asigure elaborarea unei lucrări ştiinţifice coerente şi fundamentate.

Această lucrare prezintă un caracter specific pronunţat, de mare complexitate, dar şi de actualitate şi perspectivă, presupunând cunoştinţe interdisciplinare.

Teza de doctorat este nu numai de actualitate, importanţă şi originalitate, ci şi de mare complexitate. Pentru realizarea unei asemenea teze de doctorat, şi mai ales, pentru conturarea structurii logice şi eficiente a acesteia, a fost necesară, deci, stabilirea unui set de obiective (probleme) care să contureze această necesitate şi realitate. Astfel, obiectivele au fost stabilite şi fundamentate sub valoroasa îndrumare a distinsului conducător ştiinţific, Prof. univ.dr. D.H.C. Ioan Bogdan, iar urmare noilor prevederi legislative, finalizarea tezei de doctorat s-a realizat sub îndrumarea distinsului Prof. univ.dr. Emanoil Muscalu.

Pentru a semnala importanţa acestor jaloane, pentru construcţia conceptuală a tezei de doctorat, şi pentru structurarea acesteia, redăm, doar unele dintre acestea:

conceptul de poluare a mediului, opinii actuale şi de perspectivă în domeniu ; instituţii de protecţia mediului - realităţi şi cerinţe ; structuri actuale de control al poluării mediului - realităţi şi cerinţe; implicaţii ale managementului comparat în managementul instituţiilor de protecţia

mediului;

3 Bogdan, I., Management în organizaţia viitorului, sinteze şi comentarii difuzate doctoranzilor 4 Drucker, P., Management the Non – Profit, Butterworth – Heinemann,1990 5 Drucker, P., Management the Non – Profit, Butterworth – Heinemann,1990

10

impactul multiculturalismului în managementul instituţiilor de protecţia mediului; rolul managementului în lumea contemporană; stadiul actual al managementului instituţiilor de protecţia mediului - realităţi şi

cerinţe; funcţiile managementului instituţiilor de protecţia mediului; integrarea europeană şi implicaţiile ei în managementul instituţiilor naţionale de

protecţia mediului; impactul schimbării-caracteristica dominantă a secolului XXI- în management; globalizarea şi impactul acesteia în managementul instituţiilor de protecţia mediului; conceptele actuale şi de persectivă economia, organizaţia şi managementul bazate pe

cunoştinţe şi impactul lor în managementul instituţiilor de protecţia mediului; impactul crizei economico financiare mondiale asupra managementului instistuţiilor

de protecţia mediului; specificitatea managementului instituţiilor de protecţia mediului ; date de sinteză privind instituţiile de protecţia mediului; metodologii de control - realităţi şi cerinţe; soluţionarea constatărilor controlului - realităţi şi cerinţe; resursele umane şi rolul lor în instituţiile de protecţia mediului; sistemul de pregătire şi formare a specialiştilor; elemente de modelare şi stimulare a personalului; validarea conceptelor, soluţiilor, opiniilor prin cercetarea ştiinţifică selectivă privind

percepţia specialiştilor şi practicienilor asupra stadiului actual al managementului instituţiilor de protecţia mediului şi cerinţele de modernizare ale acestuia, derivate din transformările fundamentale ale lumii contemporane, arătate. Aceste obiective ne-au facilitat construirea unei structuri a tezei cu o tematică

distinctă, actuală şi de largă perspectivă. Conţinutul tezei de doctorat este structurat, în patru părţi,15 capitole şi 34 subcapitole, care ne-au permis o abordare actuală şi cât mai apropiată de necesitatea reală a tematicii complexe a tezei de doctorat.

Am încercat o abordare coerentă a obiectivelor prin îmbinarea aspectelor teoretice cu cele practice, obţinute în cadrul cercetării ştiinţifice selective efectuate, pe baza obiectivelor stabilite. Ne-am propus să conturăm o imagine unitară a cercetării ştiinţifice selective din domeniu şi a realităţilor aferente tematicii cercetate, precum şi tendinţele previzibile în lumea contemporană. Acest mod de lucru, ne-a permis validarea conceptelor şi soluţiilor, precum şi racordarea acestora la practica de specialitate.

Astfel, prima parte a tezei de doctorat, intitulată „ Prevenirea şi combaterea poluării mediului – raţiunea existenţei instituţiilor de protecţia mediului şi gestionarea acestui fenomen”, a fost destinată soluţionării următoarelor aspecte fundamentale:

OBIECTIVUL 1: „Conceptul de poluare a mediului, opinii actuale şi de perspectivă în domeniu” a fost stabilit ca prim obiectiv în construcţia tezei de doctorat pentru că prevenirea, combaterea şi controlul acesteia, reprezintă esenţa şi raţiunea existenţei instituţiilor de protecţia mediului la nivel mondial.

O definiţie cuprinzătoare a poluării este dată la Conferinţa mondială a O.N.U. asupra mediului de la Stockholm în anul 1972: „modificarea componenţilor naturali sau prezenţa unor componente străine, ca urmare a acţiunii omului şi care în lumina cunoştinţelor noastre actuale provoacă prin natura lor, prin concentraţia în care se găsesc şi prin timpul cât acţionează, efecte nocive asupra sănătăţii, creează disconfort sau impietează asupra diferitelor utilizări ale mediului la care acesta putea servi în forma sa anterioară.”

11

O primă formă de modificare a cadrului natural este cauzat de intervenţia omului asupra mediului, semnalată de marele savant S. Mehedinţi6 astfel: „Alături de răspândirea cosmopolită, de număr, omul ocupă un loc excepţional şi prin energia cu care a intervenit şi intervine în modificarea planetei”. Apoi, din secolul XVII-lea, industrializarea a intervenit din ce în ce mai puternic în mediul natural, deteriorându-l prin exploatarea resurselor naturale şi prin prelucrarea lor prin diverse tehnici, prin intensificarea traficului şi creşterea demografică. În prezent, şi probabil şi în perspectivă industria rămâne sectorul economic cu cea mai mare contribuţie la poluarea mediului, prin cantitatea mare de poluanţi gazoşi, solizi şi lichizi eliminată în aer, apă şi sol. Astfel, colaborarea dintre politica industrială şi mediu este şi va fi esenţială, pentru elaborarea unor măsuri care să aibă în vedere elemente şi principii precum:

• prevenirea poluării, în special prin aplicarea celor mai bune tehnici disponibile (Best avaibles technics); • reducerea cantităţii de deşeuri produse, valorificarea acestora, iar dacă acest lucru nu este posibil tehnic sau economic, eliminarea acestora, astfel încât să se evite sau să se reducă orice impact asupra mediului; • utilizarea eficientă a energiei; Un alt aspect al abordării obiectivului, vizează problema efectelor directe şi indirecte

pe care poluarea le generază în economie. În lipsa unui proprietar asupra factorilor de mediu care să răspundă pentru modul în care este utilizat, apa, aerul etc., acestea sunt folosite în mod necorespunzător. Esenţa externalităţilor, în practică şi în consum, constă în observaţia că nici costurile şi nici avantajele, nu sunt reflectate în costurile pieţei şi astfel decizia consumatorului sau a unităţii care creează externalităţi, nu ia în considerare efectul de amploare al activităţii generatoare de costuri sociale precum poluarea mediului. Aspectele menţionate şi alte elemente ale abordării obiectivului se găsesc, mai ales, în subcapitolele 1.1.,1.2.,1.3., ale tezei de doctorat.

OBIECTIVUL 2 : „ Instituţii de protecţia mediului - realităţi şi cerinţe”, a fost fixat pentru a identifica măsura în care, în prezent, instituţiile de protecţia mediului sunt pregătite să răspundă provocărilor actuale în domeniul protecţiei mediului şi s-a abordat, în special, subcapitolele 3.1., şi 3.2. ale lucrării. La nivel naţional, primul departament de protecţia mediului s-a format în decembrie 1989, ulterior au avut loc ample transformări în domeniul admistrativ, astăzi funcţionarea instituţiilor din domeniul protecţiei mediului este reglementată în principal de O.U.G. nr. 195/2005 privind protecţia mediului, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 265/2006, în care este stipulat „coordonarea, reglementarea şi implementarea în domeniul protecţiei mediului revin autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului, Agenţiei Naţionale pentru Protecţia Medului, agenţiilor regionale şi judeţene pentru protecţia mediului, Administraţiei Biosferei Delta Dunării ”. Sistemul relaţional instituţional în domeniul mediului, la nivel naţional, este redat sub formă tabelară, (Tabelul 3.1. al lucrării).

Astfel, Ministerul Mediului şi Pădurilor este organul de specialitate al administraţiei publice centrale, cu personalitate juridică, în subordinea Guvernului, direct responsabil pentru iniţierea strategiilor naţionale de mediu şi crearea cadrului de implementare al acestora. Misiunea Ministerului Mediului şi Pădurilor este de a elabora strategia Guvernului în domeniul protecţiei mediului şi de a coordona aplicarea acesteia la nivel naţional, pentru asigurarea unei dezvoltări durabile. Ministerul Mediului şi Pădurilor acţionează pentru a proteja mediul şi resursele naturale, pentru a garanta generaţiei actuale şi celor viitoare un mediu curat, în armonie cu dezvoltarea economică şi progresul social. De asemenea, am prezentat instituţiile de protecţia mediului la nivel internaţional şi atribuţiile ce le revin

6 Mehedinţi, S., Ethnos, Editura Terra, Focşani, 2008, pp. 11- 13

12

acestora (Tabelul 3.2. al lucrării ), ca un ghid general, pentru toate ţările componente ale U.E., şi nu numai.

Rolul instituţiilor internaţionale, europene şi naţionale de protecţia mediului este esenţial pentru implementarea programelor, proiectelor şi convenţiilor internaţionale în domeniu. Cu toate acestea, timpul a dovedit că nu întotdeuana aceste convenţii, tratate şi-au atins obiectivul urmărit ( un exemplu este dat de Protocolul de la Kyoto).

Stabilirea OBIECTIVULUI 3 : „Structuri actuale de control a poluării mediului - realităţi şi cerinţe”, a avut ca motivaţie, identificarea stadiului actual al structurilor şi funcţionării instituţiilor de control în domeniul protecţiei mediului faţă de cerinţele şi necesităţile practice din domeniu, şi a fost tratat, în mod special, în subcapitolele 3.1., 3.2., şi parţial, în subcapitolele 8.1. şi 8.2. ale lucrării.

Astfel, conform prevederilor legale, Garda Naţională de Mediu (GNM) este autoritatea de inspecţie şi control al administraţiei publice centrale, cu personalitate juridică, aflată în subordinea Ministerului Mediului şi Pădurilor. Misiunea Gărzii Naţionale de Mediu la nivelul celor 8 Regiun,i ca şi a celor 41 de comisariate judeţene (CJ), este asigurarea implementării şi aplicării legislaţiei comunitare de mediu, transpusă în legislaţia românească de mediu. Atribuţiile şi competenţele generale ale GNM sunt prezentate în anexa lucrării.

La nivel european, ca o consecinţă a dobândirii personalităţii juridice a Uniunii Europene, începând din anul 2009, în fiecare din statele membre, Uniunea are cea mai largă capacitate juridică, recunoscută persoanelor juridice de către legislaţiile interne. Domeniul mediului, nu intră în competenţele exclusive ale Uniunii Europene, ci în cele partajate, între Uniune şi statele membre. Drept urmare, competenţele Uniunii Europene, coexistă cu politicile naţionale din acest domeniu. Cu toate acestea, politica unională prevalează asupra celor naţionale, dar politicile naţionale pot reglementa aspecte în afara celor reglementate de UE, dar,niciodată, împotriva acestora.

Funcţia de control asupra modului de punere în aplicare a dreptului Uniunii, este exercitată de Comisia Europeană, denumită şi „gardian al tratatelor”. Comisia Europeană are ca atribuţii respectarea tratatelor UE, asigură aplicarea lor, precum şi a măsurilor adoptate de instituţii în temeiul acestora. Comisia supraveghează aplicarea dreptului Uniunii, sub controlul Curţii de Justiţie a Uniunii Europene.

Gestionarea şi administrarea problemelor de mediu la nivel mondial a presupus o guvernare globală, ecologică cu scopuri specifice şi modalităţi particulare de realizare. În sens larg, acest rol este asumat la nivel global de structurile ONU şi implică, în special, posibilitatea de a formula strategii sau de a iniţia procesul de reglementare internaţională. Dintre instituţiile ONU, Adunarea Generală este cea mai implicată în dreptul internaţional al mediului.

OBIECTIVUL 4: „Impactul multiculturalismului în managementul instituţiilor de protecţia mediului ” a fost stabilit, pentru a contura rolul multiculturalismului în perceperea şi tratarea problematicii de mediu şi implicaţiile acestuia în managementul instituţiilor de protecţia mediului, aspecte abordate în subcapitolele 4.2., 4.2.1., 4.2.2. ale tezei de doctorat.

Obiectivele multiculturalismului se referă la înţelegerea rolului culturii naţionale în abordarea managementului organizaţiilor, respectiv de a cunoaşte şi a înţelege una din caracteristicile de bază ale societăţii contemporane, şi anume, diversitatea interculturală.

Atitudinea individului faţă de natură este sursa uneia dintre cele şapte dimensiuni culturale elaborate de profesorul olandez Fons Trompenaars şi, implicit, a similarităţii şi diferenţelor între culturi.7 Există două extreme ale atitudinii omului faţă de natură:

7Burduş, E., Management comparat, Editura Economică, Bucureşti, 1998 şi în Management comparat internaţional, Editura Economică, Bucureşti, 2004

13

• în unele culturi, se consideră că omul trebuie să controleze natura, să o domine, să preia maximul de resurse din natură, să le folosească în circuitul economic, în ţări precum Brazilia, China;

• în alte culturi, se consideră că, dimpotrivă, omul trebuie să se încadreze în legile naturii şi să evolueze în armonie cu ea, exemplificat prin ţări precum Suedia, Japonia.

În ceea ce priveşte relaţia dintre cultura managerială şi mediul ambiant, în opinia specialistului I.Mihu ţ8, opinie pe care o susţinem fără rezerve, din păcate „... nu există suficiente preocupări privind estimarea costului real, pe termen mediu şi lung, al comportamentului antiecologic”.

OBIECTIVUL 5: „Implica ţii ale multiculturalismului şi managementului comparat în managementul instituţiilor de protecţia mediului” a fost stabilit, pentru a contura implicaţiile managementului comparat în managementul instituţiilor de protecţia mediului. Astfel, pe fondul expansiunii instituţiei managementului, pe măsură ce aceasta devine indispensabilă la nivelul tuturor organizaţiilor, din ansamblul a ceea ce numim „ştiinţa managementului”, se individualizează diverse “ramuri”, printre care se numără în prezent şi managementul comparat. Am prezentat repere ale conceptului managementului comparat, importanţa acestuia fiind subliniată în mod concis de reputatul specialist O. Nicolescu9, în opinia căruia, „managementul comparat are un obiectiv pragmatic să favorizeze transferul internaţional de know-how managerial, adică un posibil import de cunoştinţe de management care să fie apoi aplicate de cei interesaţi (firme şi ţări/naţiuni)”. De asemenea, emblematică este şi afirmaţia lui R. Farmer: „Importul de cunoştinţe de management poate fi mai productiv decât importul de tehnologie”. În opinia reputatului specialist, pe de o parte tehnologiile moderne importate pot fi utilizate necorespunzător dacă nivelul managementului este scăzut, pe de altă parte, însuşirea celor mai noi cunoştinţe manageriale asigură un cadru adecvat inovării şi creativităţii personalului, activităţilor legate de cercetarea ştiinţifică şi dezvoltarea tehnologică, cu valabilitate şi aplicabilitate evidentă şi în managementul instituţiilor de protecţia mediului.

Teza nu putea fi concepută, fundamentată şi realizată fără OBIECTIVUL 6 :„Rolul managementului în lumea contemporană”. Abordarea acestui obiectiv s-a făcut pe tot parcursul tezei de doctorat şi, cu elemente concrete, în subcapitolul 8.1.1.

Teoreticieni şi practicieni consideră în unanimitate că managementul este soluţia pentru găsirea metodelor eficiente de obţinere a performanţelor, în orice organizaţie. În acest context, cu riscul de a ne repeta, dorim să atragem atenţia asupra motto-ului tezei de doctorat, şi anume: “Managementul este principala cale de creştere economică” şi „ nu există ţări bogate şi ţări sărace, există ţări bine conduse şi ţări prost conduse”, opinii ale părintelui managementului modern, P. Drucker, confirmate în totalitate de evoluţiile economiilor naţionale şi economiei globale.

OBIECTIVUL 7: „Stadiul actual al managementului instituţiilor de protecţia mediului - realităţi şi cerinţe” a fost ales a pentru a identifica măsura în care, în prezent, atât literatura de specialitate, cât şi practica de management a instituţiilor de protecţia mediului este pregătită să implementeze şi să gestioneze un nou tip de management, al problematicii globalizate de mediu şi să răspundă cerinţelor Aquis-ului comunitar de mediu. Analiza gradului în care conceptele cu care operează acest subsistem al managementului constituie punctul de pornire al oricărui demers ştiinţific. Obiectivul a fost urmărit pe tot parcursul tezei de doctorat, însă, elemente concrete se regăsesc în subcapitolele 2.1., 2.2. şi 7.3.1.

Prin transpunerea directivelor europene din domeniu, România a adoptat noi legi şi standarde privind mediul. Implementarea acestora reprezintă o SCHIMBARE radicală în politicile naţionale, în managementul instituţiilor de protecţia mediului şi în modul de 8 Mihu ţ, I., Euromanagement, Editura Economică, Bucureşti, 2002, p.30-31 9 Nicolescu, O., Management comparat, Editura Economică, Bucureşti, 1998, p.30

14

abordare a problematicii în domeniul protecţiei mediului. Conceptul de conformare de mediu, presupune următoarele: 10

� transpunerea Aquis-ului comunitar de mediu în legislaţia românească � aplicarea, în sensul de realizare a prevederilor acestei legislaţii � urmărirea continuă a modului de aplicare a acestei legislaţii Trebuie să ne pregătim pentru marile provocări viitoare: definirea unei viziuni

strategice pe termen lung referitoare la consumul şi producţia durabilă, adaptarea la schimbările climatice inevitabile şi protejarea biodiversităţii , care pot reprezenta grave ameninţări la adresa calităţii vieţii, a mediului natural şi a economiei, dacă nu sunt gestionate corespunzător.

OBIECTIVUL 8: „Func ţiile managementului instituţiilor de protecţia mediului” a fost stabilit pornind de la certitudinea că exercitarea funcţiilor manageriale reprezintă esenţa managementului instituţiilor de protecţia mediului, şi că performanţele instituţiilor publice în general şi cele ale instituţiilor de protecţia mediului în special, sunt o reflectare directă a modului în care funcţiile managementului sunt exercitate de managerii publici, aleşi sau numiţi în funcţii publice de conducere. Astfel, pe parcursul subcapitolului 8.1.3. al tezei de doctorat, am semnalat importanţa pe care cele cinci funcţii ale managementului - previziune, organizare, coordonare, antrenare şi control evaluare - o au în realizarea unui management performant al instituţiei de protecţia mediului. Ele au ca fond conceptul funcţiilor managementului general, dar se particularizează în domeniul protecţiei mediului cu activităţile specifice ale acesteia. De asemenea, particularităţile sectorului public, influenţează semnificativ conţinutul managementului public şi modul de exercitare a funcţiilor acestuia, în instituţiile de protecţia mediului :11

� obiectivul fundamental al managementului public este creşterea gradului de satisfacere a intereselor publice generale şi specifice,

� exercitarea funcţiilor publice de conducere şi de execuţie se face de către membri ai corpului funcţionarilor publici şi reprezentanţi ai partidelor politice câştigătoare în scrutinul electoral,

� influenţa majoră a cadrului legislativ asupra conţinutului proceselor de management şi de execuţie şi asupra unor componente importante ale sistemului de management din instituţiile publice,

� existenta unui cadru legislativ unic care precizează drepturile şi obligaţiile funcţionarilor publici de carieră într-o ţară, indiferent de domeniul în care aceştia activează, existenţa unei ierarhii bine determinate pentru funcţionarii publici integraţi în sistemul carierei etc.

Firesc, nu am omis din analiza noastră nici neofuncţiile managementului, de care trebuie să ţină seama şi managerii instituţiilor de protecţia mediului: evaluarea cunoştinţelor accesibile firmei, previzionarea necesităţilor şi surselor de cunoştinţe, obţinerea cunoştinţelor necesare firmei; gestionarea, utilizarea şi dezvoltarea cunoştinţelor; valorificarea cunoştinţelor; protejarea cunoştinţelor organizaţiei.

Fixarea OBIECTIVULUI 9 : „Impactul crizei economico financiare mondiale asupra managementului instituţiilor de protecţia mediului”, este ancorată profund în realitatea evidentă a zilelor noastre şi credem noi, nu are nevoie de nici un argument în plus. Unda de şoc creată în urma recentei crize economice s-a făcut simţită peste tot în lume, afectând sistemul economic la toate nivelurile. Tratarea obiectivului în subcapitolul 3.3. al lucrării, arată că, urmare crizei economico financiare, sectorul public a trebuit să ia în considerare schimbări structurale, disponibilizări, restricţionări legislative privind recrutarea şi promovarea resurselor umane, lipsa fondurilor pentru instruiri periodice, toate pe fondul 10 Petrescu, I., Managementul mediului, Editura Expert, 2005, p. 260 11 Matei L ., Servicii publice, Editura Economica, 2004, p.77-115

15

creşterii cerinţelor de performanţă în îndeplinirea sarcinilor de serviciu a funcţionarilor publici, de creativitate, de loialitate. În opinia specialiştilor, opinie pa care o susţinem fără rezerve, în contextual crizei economico – financiare, sistemul trebuie să dovedească rezistenţă, competitivitate, adaptabilitate şi creativitate:12

o rezistenţă – în sensul de a fi un sistem bine construit, cu cei mai buni profesionişti selectaţi să constituie masa critică;

o competitivitate – sistemul trebuie să reţină oamenii cei mai buni şi să-i absoarbă pe profesioniştii existenţi, indiferent de zona din administraţia publică unde aceştia sunt angajaţi;

o adaptabilitate – starea naturală a lucrurilor este schimbarea, indiferent de circumstanţe, dar mai ales în actualul context global;

o creativitate – chiar dacă administraţia publică apare acum ca un mediu steril, restricţionat, aceasta nu înseamnă că nu poate adapta bunele practici din sectorul privat, în speţă externalizarea recrutării forţei de muncă şi, respectiv, a recrutării de talente.

Totodată, criza poate reprezenta o oportunitate de a „ecologiza” economia şi de a pune bazele unei creşteri economice caracterizate de reducerea emisiilor de carbon şi de utilizarea eficientă a resurselor, acestea conducând la beneficii ecologice şi economice.

Parte a II- a a tezei de doctorat: „Elemente conceptuale de bază, privind managementul instituţiilor de protecţia mediului”, este dedicată tratării problematicii de bază a managementului instituţiilor de protecţia mediului, şi este fundamentată de 11 obiective, (obiectivele 10-20), abordate pe parcursul capitolelor 6,7,8,9 ale tezei de doctorat.

OBIECTIVUL 10: „Integrarea europeană şi implicaţiile ei în managementul instituţiilor naţionale de protecţia mediului”, a fost stabilit pornind de la realitatea că procesul integrării europene în domeniul protecţiei mediului, a fost şi este în continuare, un proces complex, cu numeroase dificultăţi, ce a presupus schimbări radicale în politicile naţionale, în managementul instituţiilor de protecţia mediului şi în abordarea problematicii de mediu în ansamblu. Toate aceste cerinţe, derivate din procesul integrării europene, au condus la transformări esenţiale în managementului instituţiilor de mediu, cu impact deosebit la nivelul componentelor managementului general, a proceselor, relaţiilor, sistemelor de management ale acestor organizaţii. Aceste aspecte au fost abordate în subcapitolele 7.3.1., 7.3.2., ale lucrării. Redăm, în continuare, doar câteva dintre ele:

� Sistemul informaţional a cunoscut transformări esenţiale, prin crearea sistemului de monitorizare a factorilor de mediu; baze de date on line; standardizarea datelor; disponibilizarea informaţiei de mediu pe paginile web ale instituţiilor; conectare intranet, internet; realizarea unui sistem propriu de comunicaţii; realizarea de soft-uri unitare care să ducă la elaborarea de rapoarte, sinteze şi analize unitare. Toate aceste noutăţi au generat beneficii dar şi dificultăţi, în special din cauza caracterului precar al sistemului informatic existent şi a nivelului de cunoştinţe privind operarea sistemului cât şi un flux informaţional fără precedent.

� Sistemul organizaţional a fost restructurat în totalitate, prin înfiinţarea Agenţiei Naţionale pentru Protecţia Mediului, înfiinţarea celor 8 agenţii regionale şi 42 agenţii judeţene pentru protecţia mediului, subordonarea Gărzii Naţionale de Mediu Ministerului Mediului. Toate aceste schimbări au condus la creşterea numărului de personal, la necesitatea instruirii acestuia şi la dificultăţi create de insuficienţa dotărilor necesare: spaţii, sistem informatic, etc., implementarea fluxurilor informaţionale adaptate necesitaţilor de raportare către UE.

12 Gheorghe, I.O., România: Abilităţi pe timp de criză în administraţia publică. Calea de urmat, http://www.ramp.ase.ro/Rezumate_RO_15.pdf (accesat în mai 2011)

16

� Sistemul decizional a cunoscut de asemenea ample transformări, primordial prin noutatea procesului de luare a deciziilor în sfera protecţiei mediului, ce implică consultarea publicului în luarea deciziilor, prevăzut prin ratificarea Convenţiei de la Aarhus - Legea 86/2000 privind accesul publicului la luarea deciziei de mediu şi accesul publicului la justiţie în probleme de mediu. O particularitate a deciziei de mediu fiind justificarea acesteia, prin obligaţia de a preciza în actul emis modalitatea în care s-a ţinut seama de observaţiile publicului şi cum s-au soluţionat problemele pertinente formulate de acesta.

� Sistemul metodologic s-a îmbogăţit prin sisteme, metode şi tehnici manageriale inedite, precum evaluarea impactului asupra mediu, evaluarea strategică de mediu, metoda evaluării ciclului de viaţă, etc., dar şi prin aplicarea adecvată a arsenalului metodologic, existent, al managementului.

Una dintre provocarile majore în domeniul protecţiei mediului este şi va fi asigurarea surselor de finanţare necesare acoperirii costurilor antrenate de implementarea Acquis-ului comunitar de mediu până la sfârşitul anului 2018 (ultimul an acordat ca perioadă de tranziţie pentru implementarea tuturor prevederilor aquis-ului comunitar de mediu), costuri estimate la circa 29,3 miliarde Euro.13

Fixarea OBIECTIVULUI 11 : „Implica ţii ale globalizării asupra managementului organizaţiilor de protecţia mediului”, este motivată tot de actualitatea problematicii, a formelor contemporane de manifestare a globalizării mediului şi necesitatea managementului instituţiilor de protecţia mediului la nivel mondial, abordate în subcapitolul 7.3.3. al tezei de doctorat.

Specialiştii14 arată că formele actuale de degradare a mediului sunt mai globale decât oricând în istoria umanităţii, astfel, conceptul bunurilor publice globale sugerează nevoia pentru cooperare internaţională, într-o economie globalizată. O asigurare eficientă a acestor bunuri necesită dezvoltarea şi implemetarea unor reguli acceptate la nivel internaţional, precum şi o finanţare adecvată.

Strategia europeană de dezvoltarea durabilă prevede inclusiv exploatarea globalizării (comerţul pentru dezvoltarea durabilă); gestionarea durabilă a resurselor naturale şi de mediu (inversarea tendinţei de pierdere a resurselor de mediu până în 2015, precum şi dezvoltarea obiectivelor intermediare în sectorul apei, terenurilor şi solurilor, energiei şi biodiversităţii); o mai bună guvernare la toate nivelurile (ceea ce presupune consolidarea participării societăţii civile şi legitimitatea, coerenţa şi eficienţa guvernării economice, sociale şi de mediu mondiale), precum şi finanţarea dezvoltării durabile15, toate cu impact major în managementul organizaţiilor de protecţia mediului

Definirea influenţelor globalizării asupra administraţiei publice se poate rezuma, în opinia specialiştilor (Osborne, 2002), opinie la care subscriem, în următoarea afirmaţie: Globalizarea tinde să promoveze elite. Într-un stat minimal, profesionalizarea administraţiei publice devine obligatorie. În atare circumstanţe dezvoltarea talentelor şi a profesioniştilor de calitate nu mai este un capriciu, ci o necesitate.16

OBIECTIVUL 12 :„Impactul schimbării - tr ăsătură dominantă a secolului XXI- în management”, s-a fixat având ca reper realitatea zilelor noastre. SCHIMBAREA, în opinia specialiştilor17, accentuează reînnoirea, dar şi incertitudinea şi riscul, iar reînnoirea,

13 www.mmediu.ro. (accesat în iunie 2010) 14 Held, D.; McGrew, A. Goldblatt,D.; Perraton,J., Transformări globale, Editura Polirom, Iaşi, 2004 15 http://circa.europa.eu/irc/opoce/fact_sheets/info/data/policies/environment/article_7294_ro.htm (accesat în mai 2011) 16Gheorghe, I.O., România: Abilităţi pe timp de criză în administraţia publică. Calea de urmat, http://www.ramp.ase.ro/Rezumate_RO_15.pdf (accesat în mai 2011) 17 Bogdan, I., Management în organizaţia viitorului, sinteze şi comentarii difuzate doctoranzilor

17

comprimarea incertitudinii şi gestiunea riscului, nu se pot face decât prin amplificarea cunoaşterii.

Schimbarea, trebuie să pornească de sus în jos, deci rolul managementului schimbării este esenţial. „Managementul schimbării” caută să remodeleze gândirea managerilor de la orientare pur economică, axată pe goana după profit, la noi dimensiuni valorice de tip social, ecologic. Aceste schimbări au un impact major asupra organizaţiilor şi asupra managementului, aspect urmărit pe tot parcursul tezei de doctorat şi, în mod special, în subcapitolele 9.1 şi 9.2. „ Schimbările reprezintă oportunităţi sau ameninţări ?” este dilema managerilor, care

trebuie abordată şi avută în vedere. Neprevăzutul poate fi o sursă pentru inovare. OBIECTIVUL 13: „Conceptele actuale şi de perspectivă economia, organizaţia şi managementul bazate pe cunoştinţe şi impactul lor în managementul instituţiilor de protecţia mediului”, a fost impus de realitatea evidentă a zilelor noastre, şi anume cunoştinţele, ele au devenit factor cheie în toate organizaţiile, indiferent de activitatea desfăşurată. Astfel, în noul context, cunoştinţele au următoarele roluri sau funcţii economice:18 materie primă, factor de producţie, produs finit, capital, fără de care, noua economie nu ar putea funcţiona.

Afirmarea organizaţiei bazate pe cunoştinţe, sustenabile, care, pe baza abordării echilibrate din punct de vedere economic, ecologic şi social, valorifică la nivel superior cunoştinţele şi celelalte resurse de care dispune şi pe care le atrage, generează pentru perioade îndelulngate eficienţă şi performanţă, validate pe piaţă şi recunoscute de societate19.

Asigurarea sustenabilităţii economiei bazate pe cunoştinţe, trebuie să fie fundamentată de un consum şi producţie durabile, de bioeconomie.

Considerăm că implementarea la nivel naţional a strategiei de orientare a întregului sector public spre societatea informaţională,20 spre societatea bazată pe cunoaştere, (e-Guvernare) va avea implicaţii, majore asupra managementului instituţiilor de protecţia mediului, aşa cum rezultă din obiectivele şi avantajele domeniului E-mediu, dintre care exemplificăm :

� cultivarea sentimentului de responsabilitate faţă de mediul înconjurător şi natura din România;

� clarificarea cetăţeanului în ceea ce priveşte abordarea problemei de mediu la nivelul administraţiei;

� clarificarea modului de rezolvare a problemelor de mediu întâmpinate de cetăţean, prin indicarea legislaţiei de mediu care reglementează rezolvarea acestora;

� cunoaşterea posibilităţilor de formare a cetăţeanului prin accesarea directă a informaţiilor furnizate de principalii factori cu responsabilit ăţi în problema mediului înconjurător;

� realizarea unui punct de acces la informaţii publice pentru găsirea unei rezolvări a problemelor de mediu cu care se confruntă cetăţeanul;

� reducerea riscurilor de poluare a apei, aerului şi solului; � creşterea calităţii actului decizional în gestionarea situaţiilor de criză; � întărirea cooperării interinstituţionale şi o mai bună participare a publicului în cazul

managementului evenimentelor externe; � creşterea capacităţii instituţionale şi păstrarea ,,memoriei tehnico-administrative" a

instituţiilor implicate în managementul apelor şi protecţia mediului în general;

18 Nicolescu O., Nicolescu L., Economia, firma şi managementul bazate pe cunoştinţe, Editura Economică, Bucureşti, 2005, p. 36 19 Nicolescu, O.,Nicolescu, L., 2005. Economia, firma şi managementul bazate pe cunoştinţe, Editura Economică, Bucureşti, p. 107 20 Guvernul României, Strategia naţională ,,e-România"2010-2013, şi Hotărârea nr. 195 din 9 martie 2010, privind aprobarea Strategiei naţionale ,,e-România"

18

Actualul context european şi mondial impune României necesitatea stringentă de creştere a competitivităţii economiei. Trecerea la societatea, economia, organizaţia şi managementul bazate pe cunoştinţe şi dezvoltarea lor, depind, în contextul actual din ţara noastră de: crearea de noi cunoştinţe prin cercetare ştiinţifică; transmiterea acestora prin educaţie şi formare; utilizarea cunoştinţelor în procese industriale şi în servicii, de fapt transformarea cunoaşterii în inovaţie pentru dezvoltare, o administraţie publică care să promoveze şi susţină aceste transformări. Însă, considerăm că, toate acestea trebuie să se facă în concordanţă deplină cu legile naturii, cu un consum şi produse durabile, ecoinovaţii, organizaţii eficiente din punct de vedere economic şi ecologic. Toate aceste aspecte, sunt tratate în subcapitolele 9.3. , 9.4., 9.5. ale tezei de doctorat.

Alegerea OBIECTIVULUI 14 :„Specificitatea managementului instituţiilor de protecţia mediului”, credem noi, nu are nevoie de nici un argument în plus, decât o logică firească a abordării problematicii analizate. Astfel, tratarea obiectivului s-a realizat, pornind de la obiectul Managementului general, componentele sale generale şi cele ale sistemului de management al organizaţiei, funcţiile Managementului general şi funcţiunile organizaţiei, toate, particularizate la specificul managementului instituţiilor publice, şi anume, cele de protecţia mediului, singura abordare ştiinţifică în opinia specialiştilor.21

Scopul general al managementului mediului, în opinia specialistului I. Petrescu22, opinie pe care o susţinem în totalitate, constă în coexistenţa armonioasă a factorului uman, societăţii şi naturii, în condiţiile satisfacerii nevoilor vitale ale generaţiilor prezente, fără a prejudicia viitorul. Tratarea obiectivului s-a făcut pe tot parcursul tezei de doctorat şi, cu elemente concrete, în capitolul 8, respectiv subcapitolele 8.1. şi 8.2. ale acesteia.

OBIECTIVUL 15: „Date de sinteză privind instituţiile de protecţia mediului” a fost fixat din necesitatea unei analize a măsurilor de combatere a poluării mediului, cuprinse în politica de mediu statală. Îndeplinirea obiectivelor politicii de mediu necesită fundamentarea, elaborarea şi aplicarea unor instrumente prin care să se stimuleze preocupările agenţilor economici şi a autorităţilor publice, pentru prevenirea şi combaterea acolo unde este posibil, a fenomenelor de poluare şi a daunelor ecologice. Se poate vorbi de trei tipuri de instrumente ale politicii de mediu: legislative, tehnice (standarde, norme, etc.) şi instrumente economico – financiare. Instrumentele economico – financiare au fost tratate pe larg, pe parcursul subcapitolelor 6.2., respectiv 6.2.1., 6.2.2., 6.2.3. şi 6.2.4. ale lucrării. Astfel, am abordat principalele instrumente economice (incitaţii economice) – taxele de mediu, implementate la nivel naţional, în principal, prin Legea Fondului pentru Mediu, permisele de poluare - certificate de emisii de gaze cu efect de seră şi instrumente financiare Programul LIFE+, Fondul de coeziune, concepute pentru a motiva poluatorii să reducă riscurile pe care le produc activităţile, procesele sau produsele lor asupra sănătăţii şi mediului.

OBIECTIVUL 16 : „Metodologii de inspecţie - realităţi şi cerinţe”. Alegerea acestui obiectiv, este motivată de necesitatea de a identifica măsura în care,

în prezent, metodologia de control aplicată de către instituţiile abilitate de protecţia mediului, răspunde cerinţelor actuale din domeniu. Astfel, abordarea obiectivului în subcapitolele 8.2., respectiv, 8.4.1., 8.4.2. ale tezei de doctorat, a debutat cu prezentarea unor elemente de specificitate a instituţiei principale de control din domeniu, Garda Naţională de Mediu, corp specializat de control şi inspecţie, responsabil cu asigurarea implementării efective a politicii de mediu. De asemenea, am prezentat şi analizat tipologia inspecţiei de mediu (inspecţii planificate şi neplanificate), etapele şi metodologia realizării acesteia. Specificitatea inspecţiei de mediu este dată de activităţile componente: verificarea conformării obiectivelor controlate cu cerinţele legislaţiei de protecţia mediului; verificarea

21 Bogdan, I. (coord.), Managementul afacerilor internaţionale, Editura Universităţii „Lucian Blaga” din Sibiu, 2007 22 Petrescu, I. Managementul mediului, Editura Expert, 2005, pp. 54-55

19

conformării obiectivelor controlate cu prevederile din actele de reglementare; urmărirea impactului asupra mediului a obiectivelor controlate, care poate determina inspecţii viitoare, inclusiv la emiterea, revizuirea, suspendarea sau anularea actelor de reglementare, sau aplicarea de sancţiuni, după caz. Activitatea de inspecţie în domeniul protecţiei mediului trebuie să ţină seama de Recomandarea 2001/331/EC privind criteriile minime de inspecţie în statele membre ale Uniunii Europene23.

OBIECTIVUL 17 :“Solu ţionarea constatărilor controlului - realităţi şi cerinţe”, a fost fixat plecând de la premisa următoare: cunoaşterea rezultatelor organizaţiei în domeniul protecţiei mediului, printr-un control eficient, constituie o condiţie esenţială, pentru un management performant.

Constatările activităţii de inspecţie şi control de mediu sunt consemnate în Raportul de inspecţie în cazul controalelor planificate, sau în Nota de constatare în cazul controalelor neplanificate. Rezultatele activităţii de inspecţie şi control de mediu pot fi reprezentate de:

• Sancţiuni contravenţionale principale : - impunerea unor măsuri de remediere, urmare abaterilor grave constate şi sancţionarea contravenţională prin amendă contravenţională (amenda contravenţională are caracter administrativ, limita minimă a amenzii contravenţionale este de 250.000 lei, iar limita maximă nu poate depăşi 1 miliard lei, în cazul contravenţiilor stabilite prin lege şi ordonanţă). - impunerea unor măsuri de remediere, urmare constatării unor abateri cu nivel de gravitate redus şi sancţionarea contravenţională prin avertisment (având un caracter preventiv);

• Sancţiunile contravenţionale complementare: confiscarea bunurilor destinate, folosite sau rezultate din contravenţii; suspendarea sau anularea, după caz, a avizului, acordului sau a autorizaţiei de exercitare a unei activităţi; închiderea unităţii; blocarea contului bancar; suspendarea activităţii agentului economic; retragerea licenţei sau a avizului pentru anumite operaţiuni ori pentru activităţi de comerţ exterior, temporar sau definitiv; desfiinţarea lucrărilor şi aducerea terenului în starea iniţială.

De asemenea, trebuie să se ţină seama ca sancţiunea stabilită să fie proporţională cu gradul de pericol social al faptei săvârşite. Sancţiunea însă, nu este scopul managementului instituţiilor de control în domeniul protecţiei mediului, ci soluţionarea problemei constatate, întrucât, problema vizează oamenii, iar sancţiunea trebuie să vizeze acest lucru, şi, să ţintească exclusiv către acest scop, altfel, sancţiunea respectivă nu are nici o raţiune sau finalitate. Obiectivul a fost abordat în special, în subcapitolul 8.4.2. al tezei de doctorat.

Alegerea OBIECTIVULUI 18 : „ Resursele umane şi rolul lor în instituţiile de protecţia mediului”, credem noi, nu are nevoie de nici o justificare, deoarece, este unanim recunoscut că resursa umană este elementul creator al activităţii din cadrul organizaţiilor, aceasta influenţând într-o manieră decisivă eficienţa celorlalte resurse: financiare, materiale şi informaţionale. Generarea de noi idei concretizate în produse, tehnologii, metode de conducere, soluţii organizatorice etc. este apanajul exlusiv al omului. Rolul şi particularităţile resurselor umane în organizaţii, au constituit în ultimii ani obiectul a numeroase studii, care au adus în atenţia managerilor faptul că resursele umane sunt principalele resurse strategice ale organizaţiilor . Abordarea obiectivului în principal în subcapitolul 8.3. al tezei de doctorat, semnalează faptul că, performanţa administraţiei publice în general şi a instituţiilor de protecţia mediului, în special, depind în mare măsură de competenţa şi profesionalismul resurselor umane, de felul în care personalul concepe misiunea şi obiectivele instituţiei, de măsura în care îşi asumă responsabilitatea pentru consecinţele activităţii lor, de felul în care conlucrează cu cetăţenii.

23 Recomandarea 2001/331/EC privind criteriile minime de inspectie in statele membre ale Uniunii Europene ,publicata in Jurnalul Oficial al Comunitatii Europene, nr. L118/41 din 27 aprilie 2001

20

OBIECTIVUL 19 : „Sistemul de pregătire şi formare a specialiştilor” s-a abordat în subcapitolul 8.3.1.al tezei de doctorat, şi s-a fixat, plecând de la recunoaşterea unanimă a faptului că, eficienţa serviciilor publice din administraţie este determinată atât de resursele materiale şi financiare de care dispune, cât mai ales de potenţialul său uman. Astfel, un sistem administrativ care dispune de mijloace materiale şi financiare, legi administrative, nu-şi poate îndeplini funcţiile, fără funcţionari publici bine pregătiţi profesional şi managerial. Specialiştii24 apreciază că, „dezvoltarea resurselor umane reprezintă procesul de pregătire a angajaţilor în vederea maximizării performanţelor şi satisfacţiei acestora în cadrul organizaţiei”, iar părintele managementului modern P. Drucker, în lucrarea sa „The Practice of Management", arată că „omul e singura resursă aflată la dispoziţia omului care poate fi dezvoltată", iar „oamenii trebuie consideraţi ca resurse... managerii şi muncitorii reprezintă împreună resursele umane ale unei organizaţii ”. Sunt premisele de la care am pornit în tratarea acestui obiectiv, esenţial în realizarea unui management performant al organizaţiilor de protecţia mediului.

În fixarea OBIECTIVULUI 20: „Elemente de modelare şi stimulare a personalului”, am plecat de la constatarea personală, şi nu numai, că una din principalele cauze, pentru disfuncţionalităţile sistemului administrativ din România, o reprezintă precaritatea politicilor de personal şi lipsa stimulării funcţionarilor publici pentru o mai bună implicare în realizarea obiectivelor organizaţiei. În tratarea obiectivului (subcapitolul 8.3.2. al lucrării), am arătat că, deşi cheia utilizării performante a tuturor resurselor organizaţionale şi gradul de realizare al interesului public sunt asigurate de un personal performant şi motivat, rigiditatea sistemului de motivare din sectorul public din ţara noastră limitează semnificativ stimularea iniţiativei, creativităţii şi performanţei funcţionarilor publici.25 Dacă în domeniul organizaţiilor economice, politica de personal este direct operaţionalizată de manageri, în domeniul administraţiei publice există legi, reguli şi regulamente privind elementele de modelare şi stimulare a personalului, care, mai degrabă pun accentul pe uniformizare decât pe flexibilitate. Potrivit opiniilor celor mai mari şi mulţi specialişti în management, resursele umane, reprezintă, principala resursă strategică a oricărei organizaţii, iar în resursele umane se fac cele mai importante investiţii strategice, de către organizaţii, dar şi cele mai riscante. Ca urmare, aceeaşi specialişti, atrag atenţia că ar fi urgent necesare două subsiteme ale managementului: „managementul motivării” personalului şi „managementul carierei”.

În vederea validării conceptelor teoretico-metodologice utilizate în introducere, partea I-a şi partea a II-a a tezei de doctorat, am conceput Partea a-III-a intitulată Cercetare stiinţifică selectivă privind managementul instituţiilor de protecţia mediului în contextul integrării europene şi globalizării : realit ăţi şi cerinţe, care nu este doar o parte complementară a tezei, ci una de fond, având menirea să asigure şi mai multă credibilitate întregii teze, fiind tratată ca atare. Cercetarea ştiinţifică selectivă realizată, a avut obiectivul să susţină conceptele teoretico – metodologice şi să contureze realităţile existente în domeniul instituţiilor de protecţia mediului.

Această parte a lucrării s-a încheiat cu un capitol cuprinzător: „ Concluziile cercetării” , care au fost duse la locul pentru care au fost create, în elementele de structură ale tezei de doctorat şi s-au folosit la validarea lor, aşa cum am arătat.

Alegerea modalităţii optime de cercetare prin care să susţinem cele prezentate, nu a fost simplă. Am pornit însă de la ideea că o cercetare ştiinţifică selectivă este recomandată, ţinând cont de complexitatea problemelor abordate, un alt tip de cercetare presupunând eforturi de organizare şi realizare mult mai mari, fără a exista certitudinea obţinerii unor informaţii care să acopere mai bine aspectele prezentate pe parcursul tezei de doctorat, în 24 Myers, W., Human Resources Management, Principles and Practice, Commerce Clearing House, inc 1980, p. 874 25 Androniceanu,A., Noutăţi în managementul public, Editura Universitară, Bucureşti, 2005 p. 255

21

condiţiile în care, obiectivul nostru a fost reflectarea realităţii pentru a putea anticipa viitorul, pentru a formula concluzii şi soluţii viabile şi pertinente, dar mai ales realităţile existente şi cerinţele care se conturează.

Astfel, sub îndrumarea valoroasă a conducătorilor ştiinţifici, am ales, şi definitivat o colectivitate de cercetare elevată, compusă din: cadre didactice universitare, doctoranzi în management, manageri din instituţii de protecţia mediului şi din organizaţii economice şi specialişti în domeniul protecţiei mediului. Cercetarea ştiinţifică a fost realizată pe un eşantion de 200 de respondenţi, utilizându-se un set de 15 întrebări deschise, închise şi mixte, iar rezultatele au fost reprezentate sub formă de grafice. Realizarea cercetării ştiinţifice selective a avut, deci, ca scop, conturarea realităţilor şi cerinţelor actuale şi de perspectivă ale managementului instituţiilor de protecţia mediului, în condiţiile evoluţiilor contemporane, abordând, în special problemele de fond, şi anume:

� aspectele metodologice privind cercetarea efectuată; � tratarea şi interpretarea rezultatelor cercetării ştiinţifice selective; � fundamentarea conceptelor teoretico – metodologice prin cercetarea ştiinţifică

selectivă efectuată. Din aspectele introductive generale prezentate sintetic, considerăm că rezultă, structurarea de ansamblu a tezei de doctorat pe cele două componente distincte, dar complementare:

� partea de fundamentare teoretică a conceptelor pe baza bibliografiei studiate; � partea practică, constând în cercetarea ştiinţifică selectivă, la care am făcut referire în

paragrafele anterioare şi care are la rândul ei următoarele componente distincte: � stadiul actual a managementului instituţiilor de protecţia mediului � mutaţiile previzibile în managementul instituţiilor de protecţia mediului

din perspectiva globalizării, integrării europene, schimbării, trecerii la economia, organizaţia şi managementul bazate pe cunoştinţe.

Partea a IV-a: „ Sinteza concluziilor, opiniilor şi contribuţiilor personale”, cuprinde esenţa tezei, reprezentând finalitatea întregii cercetări ştiinţifice documentare şi a cercetării ştiinţifice selective pentru elaborarea tezei de doctorat.

Facem precizarea că teza de doctorat s-a elaborat pe baza unui material documentar amplu, dificil de sistematizat şi de concentrat în limitele rezonabile ale spaţiului tipografic al lucrării. Demersul întreprins a impus o metodologie a cercetării variată, care a vizat în principal:

• studiul unei bibliografii generale şi de specialitate privind situaţia teoretică şi practică, realizat în vederea asimilării şi aprofundării cunoştinţelor necesare unei fundamentări ştiinţifice a lucrării;

• recurgerea la analiza general - particular sau particular - general în elaborarea şi fundamentarea conceptelor şi înţelegerea şi operaţionalizarea fenomenelor studiate;

• realizarea unei cercetări ştiinţifice adecvate, prin care s-a urmărit aprofundarea anumitor aspecte prezentate mai sus, din punct de vedere al situaţiei concrete.

Datorită complexităţii şi dinamicii problematicii abordate, nu putem avea pretenţia că abordarea noastra a soluţionat sau epuizat problematica în totalitatea ei, ci, mai degrabă, a deschis drumul pentru studii mai complexe, deci, pentru continuarea cercetării ştiinţifice pe un plan mai larg, impus de situaţia actuală a problematicii de mediu în managementul instituţiilor de protecţia mediului din România.

22

Concluzii finale

Aşa cum am arătat în prima parte a rezumatului tezei de doctorat, întreaga lucrare a fost concepută şi structurată pe baza a 21 de obiective (jaloane), probleme.

Motivarea alegerii fiecărui obiectiv şi modul de soluţionare în lucrare, au fost explicitate în consideraţiile introductive şi în structurile tezei de doctorat.

Prin tratarea teoretică şi practică a acestor obiective, s-au conturat concluziile, opiniile şi soluţiile redactate la finalul fiecărei părţi a tezei de doctorat, precum şi concluziile, opiniile şi soluţiile finale, din sinteza acestora.

Partea I a tezei de doctorat, cu denumire „Prevenirea şi combaterea poluării mediului – raţiunea existenţei instituţiilor de protecţia mediului şi gestionarea acestui fenomen”, a fost concepută şi structurată pentru a soluţiona conceptual şi pragmatic cele nouă obiective menţionate.

Urmare abordării obiectivelor menţionate, s-au conturat, în esenţă, următoarele concluzii, opinii şi soluţii:

Operaţionalizarea OBIECTIVULUI 1 : „Conceptul de poluare a mediului, opinii actuale şi de perspectivă în domeniu”, a condus la concluzia fundamentală, că una din marile probleme cu care se confruntă astăzi omenirea, este poluarea mediului înconjurător. Poluarea prezintă o multitudine de aspecte regionale, naţionale şi globale, dependente de stadiul de dezvoltare economică şi socială, pentru că mediul nu este afectat doar de efectele dezvoltării "excesive", ci şi de cele ale subdezvoltării.

De asemenea, am arătat că problemele contemporane de mediu, mai cu seamă poluarea, nu depinde de granițele statale. Exemplul poluării aerului pe plan global, arată clar că orice încercare a unui stat de a-și păstra mediul curat, este sortită eșecului dacă celelalte state nu cooperează și nu sunt pregătite să facă un efort în acest sens.

Având în vedere impactul industriei asupra tuturor factorilor de mediu, prin afectarea calităţii aerului, apelor, solului, generarea deşeurilor de diverse tipuri şi prin utilizarea resurselor naturale şi a energiei, am demonstrat necesitatea unei reglementări şi a unui control mai riguros al sectoarelor industriale, astfel încât, să se iniţieze măsuri unitare de prevenire, combatere şi control al poluării la nivel global, precum şi uniformizarea concentraţiilor maxime admise de poluanţi.

De asemenea, am concluzionat că, deşi au fost realizate progrese privind îmbunătăţirea calităţii mediului şi reducerea consecinţelor poluării asupra sănătăţii umane, rămân încă multe ameninţări la adresa umanităţii. Aşa cum se semnalează în Raportul Agenției Europene de Mediu26 „unitatea predominantă pentru bunăstarea materială a jucat un rol major în tulburările biologice şi ecologice de astăzi. Conservarea şi extinderea beneficiilor oferite de mediul înconjurător pentru sănătatea umană şi bunăstare va necesita un efort continuu pentru a îmbunătăţi calitatea mediului. Mai mult, aceste eforturi trebuie să fie completate cu alte măsuri, inclusiv schimbări semnificative în stilul de viaţă şi comportamentul uman, precum şi a structurilor de consum.”

Din tratarea OBIECTIVULUI 2 : „Institu ţii de protecţia mediului - realităţi şi cerinţe”, rezultă concluzia fundamentală că problemele grave, ameninţările la adresa umanităţii, generate de poluarea mediului nu pot fi rezolvate eficient decât prin solidarizarea naţiunilor, prin obiective şi acţiuni comune ale instituţiilor de protecţia mediului, mondiale, europene şi naţionale. De asemenea, am concluzionat că deşi în domeniul protecţiei mediului există un număr mare de organizaţii globale, regionale, naţionale, care protejează, analizează

26 Agenţia Europeană de Mediu, Mediul European – Starea şi Perspectiva 2010: Sinteză, Agenţia Europeană de Mediu, Copenhaga, 2010

23

şi monitorizează mediul, încă nu s-au găsit soluţii pentru problemele globale de mediu, precum, schimbările climatice, degradarea biodiversităţii, deşertificarea, etc., care rămân adevărate ameninţări la adresa omenirii.

Urmare tratării OBIECTIVULUI 3 : „Structuri actuale de control al poluării mediului - realităţi şi cerinţe”, am motivat necesitatea reformei instituţiilor actuale şi crearea unei singure structuri mondiale de control al poluării mediului. De asemenea, am concluzionat că perfecţionarea stucturilor instituţiilor actuale de control al poluării mediului, creşterea eficienţei şi a capacităţii de intervenţie ale acestora este umbrită de insuficienţa resurselor financiare. Arătăm, cu riscul de a ne repeta, că subfinanţarea acestor instituţii reprezintă o gravă eroare, deoarece funcţionarea în condiţii de eficienţă a acestor instituţii, reprezintă un factor decisiv în prevenirea şi controlul poluării mediului.

Urmare abordării următoarelor două OBIECTIVE (4 şi 5): „Impactul multiculturalismului în managementul instituţiilor de protecţia mediului”, respectiv „Implica ţii ale multiculturalismului şi managementului comparat în managementul instituţiilor de protecţia mediului”, am concluzionat că, mediul din care provin managerii îşi pune amprenta asupra modului de gândire al acestora şi, în consecinţă, aceştia acţionează în conformitate cu valorile şi normele învăţate, inclusiv valori şi norme ecologice, ceea ce confirmă pe deplin afirmaţia lui Hofstede: „cultura se învaţă nu se moşteneşte, ea provine dintr-un mediu social al individului, nu din genele acestuia” . Ca o concluzie generală a celor două obiective, menţionăm că practicile europene, americane sau nipone de mediu prezintă particularităţi, atât pozitive cât şi negative, însă, decidenţii instituţiilor de protecţia mediului trebuie să acţioneze, potrivit principiului27: „ceea ce este bun şi agreat într-un anumit model naţional trebuie menţinut şi generalizat prin adaptare la ceilalţi, iar ceea ce este neviabil şi păgubos trebuie să dispară treptat”, fără a exclude diversitatea.

Din tratarea OBIECTIVUL 6 :„Rolul managementului în lumea contemporană”, s-a conturat concluzia potrivit căreia, orice construcţie conceptuală şi pragmatică, realizată, dacă nu este utilă în management, nu are finalitatea scontată şi, viceversa, dacă managementul nu se sprijină pe asemenea cercetări, stagnează, neglijează esenţa sa – omul. Am concluzionat de asemenea, că neluarea în seamă a opiniilor unor personalităţi de notorietate ale lumii contemporane în management, constituie o gravă eroare, un real risc de eșec al oricărei lucrări.

Din tratarea OBIECTIVULUI 7 : „Stadiul actual al managementului instituţiilor de protecţia mediului - realităţi şi cerinţe”, am concluzionat că, cerinţele integrării europene rămân în continuare provocări majore pentru managementul instituţiilor de protecţia mediului, la nivel naţional. Implementarea şi aplicarea legislaţiei de mediu a Uniunii Europene se evidenţiază atât prin efecte benefice asupra factorilor de mediu ( reducerea emisiilor de SO2, NOx în aer, a fosforului în apă, determinând îmbunătăţirea calităţii apei, aerului şi solului), cât şi prin efortul continuu al instituțiilor de protecţia mediului şi al organizaţiilor economice de adaptare la cerinţele comunitare de mediu.

Din păcate, aceste realizări sunt departe de a rezolva problemele generate de poluare, în condiţiile în care, populaţia este expusă în continuare concentraţiilor de noxe emise în apă, aer, sol, aşa cum am arătat în tratarea obiectivului. Cu toate progresele înregistrate, industria continuă să aibă o însemnată contribuţie la poluarea mediului. Dezvoltarea activităţilor din domeniul transporturilor, folosirea combustibililor fosili în sectorul energetic, practicarea unei agriculturi intensive, cu impact negativ asupra apei şi solului, neimplicarea factorilor de decizie, precum şi needucarea populaţiei în spiritul protejării mediului, împieteză obţinerea de efecte pozitive în protecția mediului înconjurător.

27 Herciu,M ., Management comparat, Editura Universităţii “Lucian Blaga” din Sibiu, 2007, p.99

24

Alinierea standardelor naţionale la cele europene pune probleme mai ales în ceea ce priveşte metodele, concepţiile, relaţiile şi structurile instituţionale. Conformarea cu standardele europene rămâne, în continuare, problema cheie în ceea ce priveşte protecția mediului.

La nivelul Uniunii Europene, deşi sunt progrese remarcabile, aşa cum arată concluziile Raportului general privind activitatea Uniunii Europene28 (U.E. a jucat rolul de pionier în asigurarea securității aprovizionării cu energie în Europa, a introdus prima schemă majoră din lume de comercializare a certificatelor de emisii), mai rămân probleme încă nesoluţionate la nivel global, precum stoparea pierderii biodiversităţii sau combaterea schimbărilor climatice, ameninţări care necesită un management adecvat al instituţiilor de protecţia mediului.

Considerăm că este nevoie de o reformă a instituțiilor de protecția mediului la nivel global, un management adecvat al organismelor internaţionale şi statale din domeniu, care să răspundă provocărilor lumii contemporane, și anume: schimbarea, globalizarea afacerilor, globalizarea problematicii de mediu, criza economico-financiară mondială și, totodată, cerințelor societății civile.

Abordarea OBIECTIVULUI 8 : „Func ţiile mangementului instituţiilor de protecţia mediului” ne-a confirmat concluzia că funcţiile generale ale managementului, corespund şi funcţiilor managementului public, se regăsesc şi sunt exercitate în toate instituţiile din domeniul protecţiei mediului. Subliniem opinia specialiştilor, cu valabilitate şi în managementul instituţiilor de protecţia mediului, şi aume, funcţionalitatea managementului public e determinată de modul în care funcţionarii publici înţeleg să exercite cele cinci funcţii manageriale şi e condiţionată de abilităţile lor manageriale manifestate cu ocazia exercitării acestor funcţii în cadrul proceselor de management. 29

Operaționalizarea OBIECTIVUL 9 :„ Impactul crizei economico financiare mondiale asupra managementului instistuțiilor de protecția mediului”, conduce la concluzia de fond a lucrării, și anume, criza economico- financiară, deși amplifică și complică problematica de mediu la nivel global, nu anulează în nici un fel opiniile savanţilor, privind necesitatea şi rolul managementului în lumea contemporană.

Considerăm că este cea mai gravă eroare, posibilă, ca instituţiile de protecția mediului, atât de importante pentru viitorul omenirii să fie neglijate, subfinanţate. Este evident că această problematică ţine nemijlocit de managementul organizaţiilor mondiale, regionale şi naţionale, de managementul statal şi, nu în ultimul rând, de managementul fiecărei organizaţii.

Partea a II a, a tezei de de doctorat, „Elemente conceptuale de bază, privind managementul instituţiilor de protecţia mediului”, a fost construită conceptual și pragmatic în baza a 11 obiective, și vizează, specificitatea managementului instituţiilor de protecţia mediului. Ca urmare, în structura acestei părţi, s-au materializat cerinţele următoarelor 11 obiective, redate mai jos.

Urmare abordării OBIECTIVULUI 10: „Integrarea europeană şi implicaţiile ei în managementul instituţiilor naţionale de protecţia mediului”, am ajuns la concluzia că, prin amploarea schimbărilor la care au fost supuse instituțiile de protecția mediului, în scopul adaptării la cerinţele europene (o adevărată transformare a sistemului şi a managementului acestuia), se poate spune că acestea sunt de nerecunoscut, atât din punct de vedere al eficienţei şi calităţii, cât şi al dimensiunii, faţă de acum un deceniu. Dacă din punct de vedere al politicii în domeniu, se poate spune că a fost dictată de exigenţele europene, punerea ei în practică, a presupus eforturi considerabile din partea întregului personal.

28 http://europa.eu/generalreport/ro/2010/index.html (accesat în ianuarie 2011) 29 Androniceanu, A., Noutăţi în Managemntul Public, Editura Universitara, Bucuresti, 2005, www. http://www.biblioteca-digitala.ase.ro/biblioteca/pagina2.asp?id=cap1 (accesat în martie 2009)

25

Îndeplinirea angajamentelor luate, în ceea ce priveşte implementarea cerinţelor specifice pe domenii, la termenele stabilite, cu sau fără perioade de tranziţie, după caz, vor fi confirmate mai cu seamă, prin nedeclanşarea de către Comisia Europeană a procedurilor de încălcare a legislaţiei de mediu – procedura de „infringement”, ceea ce va dovedi eficienţa şi conformarea activităţii instituţiilor din domeniul protecţiei mediului.

Urmare abordării OBIECTIVULUI 11: „Implica ţii ale globalizării asupra managementului organizaţiilor de protecţia mediului”, am concluzionat că globalizarea este un factor pozitiv, dar şi de risc în acelaşi timp, în faţa dezvoltării durabile.

Astfel, preluând opinia unui specialist, concluzia de ansamblu privind obiectivul analizat, este că „Globalizarea nu este nici bună, nici rea” 30.

În contextul specificității instituțiilor publice, este evidentă necesitatea ralierii la cerinţele de integrare în structurile europene şi de globalizare, manifestate la nivel mondial, cu accent pe cerinţele de luptă anticorupţie şi respectare a interesului cetăţeanului, a interesului public, ca obiectiv prioritar al administraţiei publice, cu valabilitate şi în instituţiile de protecţia mediului.

Opinăm că, echilibrul între globalizare şi mediu, se poate asigura prin reforma instituţională internaţională, solidarizarea instituțiilor mondiale din domeniu, promovarea responsabilității comune, prin implicarea societății civile și a mediului de afaceri în gestionarea provocărilor globale de mediu, o conduită de afaceri responsabilă - crucială pentru construirea încrederii în economia de piaţă, deschiderea comercială şi globalizare. Totodată, semnalăm rolul determinant al managementului statal în gestionarea acestor fenomene, pentru a beneficia de potenţialul globalizării şi pentru a minimiza ameninţările asupra degradării mediului, prin îmbunătățirea planificării, a cunoștiințelor şi a capacității de acțiune în domeniul protecţiei mediului.

Utilitatea OBIECTIVUL 12: „Impactul schimbării - tr ăsătură dominantă a secolului XXI- în management” a fost, şi mai pronunţată, ducându-ne la concluzia, că schimbarea vizează toate organizaţiile, indiferent de tipologia lor, deci şi instituţiile publice. Am arătat că toate sunt sisteme în schimbare, iar autoreglarea lor se face prin management. Universalitatea managementului este o realitate incontestabilă. Este pe deplin intemeiată opinia specialiştilor, potrivit cărora, managementul este mai necesar în organizaţiile nonprofit, întrucât acestea nu au instrumentul-profit şi, respectiv valoarea, pentru autoreglare.31 De asemenea, o altă concluzie de fond este că, fără a aborda în cercetarea ştiinţifică schimbarea și mutaţiile previzibile în organizaţia viitorului şi impactul lor în managementul organizaţiei, nu aveam baza necesară pentru a asigura actualitatea, originalitatea şi perspectiva tezei de doctorat.

In concluziile tratării OBIECTIVULUI 13: „Conceptele actuale şi de persectivă economia, organizaţia şi managementul bazate pe cunoştinţe şi impactul lor în managementul instituţiilor de protecţia mediului” aratăm, că şansa generaţiilor actuale şi viitoare izvorăşte din revoluţia cunştinţelor, iar bogăţia ei va fi determinată de modul în care vor fi acumulate şi valorificate în practică. Astfel, performanţa cunoştinţelor este indisolubil legată de managementul performant al cunoaşterii, de abilitatea de a exploata oportunităţile create de cunoştinţele acumulate. România, în angajarea ei pe calea dezvoltării durabile, nu se va putea sustrage noului tip organizaţional, propriu societăţii bazate pe cunoaştere. Chiar dacă nivelul de dezvoltare ne poziţionează încă departe de ţările avansate economic, mediul organizaţional românesc nu poate face excepţie de la orientarea globală a societăţii contemporane către cunoştinţe şi tehnologii avansate, ecoinovare, care să constituie fundamentul unei organizaţii competitive şi sustenabile. 30Stiglitz J.E.,Globalizarea. Speranţe şi deziluzii, Editura Economică, Bucureşti, 2003 31Bogdan, I., Management în organizaţia viitorului, sinteze şi comentarii difuzate doctoranzilor

26

Subscriem opiniei specialiştilor, privind noul tip de firm ă – bazată pe cunoştin ţe – care trebuie să fie o firmă sustenabilă. Aceasta este definită ca „ acea firmă care, pe baza unei abordări echilibrate din punct de vedere economic, ecologic şi social, valorifică la un nivel superior cunoştinţele şi celelalte resurse de care dispune şi pe care le atrage, generând pentru perioade îndelungate, de zeci de ani, eficienţă şi performanţe multidimensionale, validate de piaţă şi recunoscute de societate.” 32 Managementul bazat pe cunoștințe promovează o nouă calitate, o nouă performanță, care trebuie să se regăsească și în managementul instituțiilor de protecția mediului. Trebuie, de exemplu, să contribuim la crearea și implementarea controlului în domeniul mediului, bazat pe cunoștințe. Acest nou tip de control trebuie să răspundă provocărilor globalizării în toate domeniile, mai cu seamă a problematicii de mediu. Astfel, acest nou segment al managementului bazat pe cunoștințe, cere un sistem performant de control, reconfigurat și reformat din temelii, noi tipuri și metode eficiente de control în domeniul protecţiei mediului. În contextul managementului economiei şi organizaţiei viitorului, organizaţie care învaţă, controlul în domeniul protecţiei mediului, are rolul de a asigura autoreglarea sistemului organizaţiei, în concordanţă cu evoluţia fenomenelor contemporane şi misiunea organizaţiei.

Urmare abordării OBIECTIVULUI 14 : „Specificitatea managementului instituţiilor de protecţia mediului”, am concluzionat că, managementul instituţiilor de protecţia mediului este un subsistem al Managementului General, şi totodată un subsegment al Managementului Public, în care sunt operaţionalizate componentele Managementului general, şi cele ale sistemului de management al organizaţiei, funcţiile managementului general şi funcţiunile organizaţiei, toate, particularizate şi orientate spre asigurarea unui nivel cât mai înalt de protecţie mediului, atât pentru generaţiile actuale cât şi pentru cele care urmează. Considerăm că în esenţă, managementul instituţiilor de protecţia mediului, vizează un obiectiv de interes public major – protecţia mediului, pe baza principiilor şi elementelor strategice care să asigure o dezvoltare durabilă.

Concluziile tratării OBIECTIVULUI 15: „Date de sinteză privind instituţiile de protecţia mediului”, semnalează importanţa instituţiilor de protecţia mediului în aplicarea instrumentelor politicii de mediu, fundamentate în principal, pe două principii de fond ale managementului mediului şi anume „poluatorul plăteşte” – aplicate prin instrumente economice şi principiul „precauţiei şi prevenirii” – aplicate prin instrumente financiare precum subvenţii, fonduri naţionale şi europene.

Subliniem importanţa ajutoarelor de stat în atingerea obiectivelor de mediu ale UE, ce nu pot fi realizate prin stimulente de piață sau reglementare. Astfel,în acest sens, politica de coeziune este un pilon cheie pentru a oferi creșterea „inteligentă, durabilă și incluzivă” pe care se axează strategia globală pe termen lung a UE, Europa 2020, sprijinind măsuri practice, adaptate la condițiile specifice din diferite țări și regiuni, precum îmbunătățirea eficienței resurselor.

Urmare tratării OBIECTIVULUI 16 : „Metodologii de inspecție - realităţi şi cerinţe”, am demonstrat rolul esențial al planificării activităţii de inspecţie și control, element cheie de care depinde realizarea unei inspecții și control eficiente, transparente şi responsabile. Deși planificarea activităţilor de inspecţie este o cerinţă esențială a recomandărilor europene, deseori, nu i se acordă importanța cuvenită. Astfel, cerințele metodologice ale inspecției de mediu arată necesitatea unui întreg ciclu de planificare, elaborare a planului de inspecție şi a programului de inspecție. Procesul de planificare a activității de inspecție cuprinde : descrierea contextului, stabilirea priorităţilor, definirea obiectivelor şi strategiilor,

32 Nicolescu, O.,Nicolescu, L., Economia, firma şi managementul bazate pe cunoştinţe, Editura Economică, Bucureşti, 2005, p. 106

27

planificarea şi evaluarea, iar etapa următoare vizează: cadrul de execuţie, executarea şi informarea, monitorizarea executării , care au loc după ce planul de inspecţie s-a finalizat.

Apreciem că activitatea de inspecţie de mediu și metodologia de realizare a acesteia reprezintă un factor decisiv în prevenirea și combaterea poluării, în gestionarea acestui fenomen. O astfel de activitate trebuie să implice profesionişti. În opinia noastră, validată şi de cercetarea ştiinţifică selectivă, este nevoie de specialişti, selectaţi pe criterii de profesionalism, este nevoie de un management performant, exercitat de persoane cu moralitate şi bine motivate, numai în acest mod se poate asigura aplicarea şi respectarea legii în domeniul vizat.

Din operaționalizarea OBIECTIVULUI 17: „Soluţionarea constatărilor controlului - realităţi şi cerinţe” am concluzionat că, în domeniul mediului și nu numai, o cerință esențială este eficiența controlului. Astfel, controlul este eficient, dacă stimulează creativitatea, introducerea noului și dacă are caracter preventiv, adică, previne abaterile.

Eficiența caracterului preventiv, este dependentă totodată de capacitatea conducătorului de a analiza rezultatele controlului, de a discerne asupra factorilor cheie, care declsanșează redresarea, de acceptarea soluțiilor noi și de aptitudinea managerului de a motiva și convinge personalul organizației să îl urmeze. Eficienţa controlului este rezultanta modului de finalizare şi valorificare a constatărilor controlului, deoarece controlul în sine, nu produce schimbarea dorită. Eficienţa lui este generată de calitatea acestuia, de caracterul său, ce influenţează realizarea funcţiilor manageriale.

Din tratarea OBIECTIVUL 18 : „Resursele umane şi rolul lor în institu ţiile de protecţia mediului”, am concluzionat că managementul resuselor umane trebuie să reprezinte o prioritate în managementul organizațiilor, și în managementul instituțiilor de protecția mediului, resursele umane fiind apreciate ca „ cel mai valoros activ utilizat în procesul muncii, una din cele mai importante investiţii ale unei organizaţii, ale cărei rezultate devin tot mai evidente în timp”. 33

De asemenea, succesul transformărilor în administraţia publică, este în raport tot mai strâns cu calitatea resurselor umane. Redresarea tuturor sferelor de activitate a autorităţilor publice, nu va înregistra performanţe esenţiale, până când, la toate nivelurile organizaţionale nu se va percepe adevărul că, resursele umane reprezintă forţa motrice principală, iar dezvoltarea lor trebuie să constituie reperul fundamental şi baza oricărei reforme.34

Am concluzionat că în perspectivă, cheia succesului în organizaţiile secolului XXI, este forţa de muncă, concept care, în accepţiunea de până acum nu mai poate fi abordat. Este nevoie, potrivit opiniei savantului P. Drucker, de om în toată plenitudinea performanţelor sale, cu mintea, dăruirea, forţa de creaţie.

Abordarea OBIECTIVULUI 19 : „Sistemul de pregătire şi formare a specialiştilor”, a condus la concluzia că formarea şi perfecţionarea continuă a capitalului uman ca vector al cunoştinţelor, reprezintă un imperativ, o necesitate pentru progresul organizaţiei. Dreptul la pregătire şi perfecţionare profesională a funcţionarilor publici este reglementat de Legea 188/1999 privind statutul funcţionarilor publici, care stipulează că „Funcţionarii publici au dreptul de a-şi perfecţiona în mod continuu pregătirea profesională” - art. 31, alin (1). Temeinica pregătire a funcţionarilor publici dă consistenţă procesului de utilizare a resurselor materiale şi financiare şi contribuie la corecta aplicare a legilor administrative.35

Sistemele de perfecţionare a resurselor umane din sectorul public în ţările dezvoltate arată că, toate preocupările în acest sens, conduc către un obiectiv comun, acela al eficientizării formării funcţionarilor publici, prin redefinirea strategiilor şi politicilor de

33 Manolescu A., Managementul resurselor umane, Bucureşti, Editura Tribuna Economică, 2001 34Ministerul Internelor și Reformei Administrative, ANFP, Manual resurse umane, Proiect Phare 2005, Modernizarea managementului resurselor umane, în cadrul funcției publice din România, noiembrie 2008, p.7 35 Petrescu, I, Muscalu, E., Tratat de management public, Editura Universității „Lucian Blaga” din Sibiu, 2003, p. 542

28

personal. De asemenea, una din schimbările reprezentative în Managementul public internaţional, de care trebuie să țină seama și managerii instituţiilor de protecţia mediului, este profesionalizarea managementului public. Acesta este definit ca „ un proces amplu de atragere, selecţie şi creare în cadrul instituţiilor publice a unui corp de funcţionari publici specializat în domeniul managementului public, care să exercite funcţiile managementului public, să aplice metode, tehnici şi abordări, care să conducă la obţinerea în instituţiile publice a unor performanţe deosebite răspunzând aşteptărilor celorlalte instituţii din cadrul aparatului administrativ şi cetăţenilor.” 36

Urmare abordării OBIECTIVULUI 20: „Elemente de modelare şi stimulare a personalului”, am concluzionat că fără un sistem de motivare corespunzătoare a funcţionarilor publici, în general, şi a celor cu funcţii de conducere, în special, autorităţile şi instituţiile publice, nu vor reuşi niciodată să atragă, să integreze şi să profesionalizeze resursele umane, să dezvolte un management public profesionist bazat pe competenţă şi orientat către obţinerea de performanţe. Am semnalat de asemenea, limitele modelul actual de măsurare a performanţei funcţionarilor publici . Considerăm că o evaluare obiectivă a performanţelor trebuie să ţină cont de contribuţia fiecărui angajat la operaţionalizarea strategiei organizației, la adoptarea și respectarea viziunii acesteia privind serviciile publice efectuate, îndeplinirea sarcinilor din fișa postului. În acest sens, specialiştii propun criterii clar definite de indicatori cuantificaţi cifric, și anume: criteriul performanţa calitativă și criteriul performanţa financiară cu indicatori specifici.37

Sintetizând concluziile de ansamblu ale tezei de doctorat, menţionăm următoarele: • Necesitatea şi rolul managementului este de necontestat, atât în organizaţiile economice

cât şi în cele publice, deci şi în instituţiile de protecţia mediului. Aşa cum arată părintele managementului modern, P. Drucker, „Managementul, în forma actuală, a apărut într-adevăr mai întâi în marile organizaţii economice. Ne-am dat, însă, curând seama că managementul este necesar în toate organizaţiile moderne, indiferent dacă acestea sunt sau nu economice.” Totodată, reputatul specialist arată că „În istoria omenirii s-a întâmplat de puţine ori ca un sistem să se dezvolte atât de repede sau să aibă un impact atât de mare cum a avut managementul. El a dus la crearea unei economii globale şi a determinat stabilirea de noi reguli pentru ţările care urmau să participe la acest sistem de pe poziţii de egalitate. 38

• Prima concluzie de fond privind implicaţiile politicilor şi strategiilor europene de mediu la nivel naţional, este că politica de protecție a mediului, ca parte a politicii generale de dezvoltare economico-socială, trebuie să fi concepută numai în contextul general al politicii de dezvoltare a țării, cu prognozare economică și socială pe termen lung. A doua concluzie : alinierea standardelor naţionale la cele europene pune probleme mai ales în ceea ce priveşte metodele, concepţiile, relaţiile şi structurile instituţionale. Conformarea cu standardele europene rămâne, problema cheie în ceea ce priveşte protecția mediului.

• Doar prin coordonarea ambilor factori, atât cel economic, cât și cel ecologic, vom putea să asigurăm dezvoltarea durabilă.

• Contextul socio-economic actual şi problematica globală de mediu conduc la necesitatea perfecţionării managementului instituţiilor de protecţia mediului. Redăm în continuare unele dintre măsurile prioritare, privind perfecționarea managementului instituțiilor de protecția mediului: � reducerea birocraţiei și o mai bună reglementare de mediu prin simplificarea și

36 Androniceanu. A, Noutati in managementul public, Editura Universitara, Bucuresti, 2005, http://www.biblioteca-digitala.ase.ro/biblioteca/pagina2.asp?id=cap3(accesat în martie 2009) 37 Ştefănescu,A., Dobrin,C., Calu, D.A., Turlea,E., Controverse privind măsurarea performanţei entităţilor administraţiei publice din România, Revista Transilvană de Ştiinţe Administrative 1 (25)/2010, pp. 225-24 38 Druker, P., Realităţile lumii de mâine, Editura Teora, Bucureşti, 1999

29

reducerea legislației, adoptarea politicilor din domeniu prin implicarea directă a celor vizați, companii și societatea civilă, cu beneficii pentru ambele părţi, instituțiile din domeniul protecției mediului și domeniile reglementate;

� dezvoltarea expertizei de mediu prin înfiinţarea unui serviciu de asistenţă la nivel european și mondial pentru companii, care să asigure sprijinul necesar din partea unor experți, pentru consilierea companiilor în domeniul mediului. Astfel, informațiile pot include practici comerciale ecologice, durabilitate, eco-inovaţie, localizarea partenerilor de afaceri din alte ţări, respectarea regulamentelor europene și internaționale în domeniul mediului, urmărirea oportunităţilor de finanţare, chiar îmbunătățirea relației dintre instituțiile de mediu existente și mediul de afaceri;

� promovarea achiziţiilor publice ecologice în instituțiile publice, și nu numai, având în vedere că, de beneficiile ecologice rezultate, avem parte fiecare dintre noi, indiferent de origine, distanţe geografice, cultură sau orice alte considerente;

� susținerea consumului și producției durabile, unul dintre modurile cele mai eficiente de a extinde gradul de conştientizare cu privire la costul suprem pe care îl prezintă pentru societate utilizarea resurselor naturale ar fi luarea în calcul a valorii lor reale în deciziile comerciale şi politice;

� crearea unor pieţe mondiale pentru produse durabile, o măsură esențială în acest sens este aplicarea proiectării ecologice a produselor, ce va permite elaborarea de standarde de mediu și de standarde de eficiență energetică pentru un anumit număr de produse. Aceasta poate conduce la adoptarea de standarde internaționale și contribui la crearea de piețe de export pentru principalele întreprinderi europene;

� protejarea biodiversității , necesită soluționarea a două provocări majore: înţelegerea valorii capitalului natural şi integrarea acestuia în procesul luării deciziilor. Considerăm că sunt două elemente esențiale, fără de care protejarea biodiversității, valorificare acestuia şi a serviciilor de ecosistem sunt prost înțelese și cu șanse minime de realizare.

• Un imperativ în activitatea de combatere a poluării mediului, trebuie să fie identificarea prejudiciului cauzat mediului, definit ( prejudiciul) ca fiind : o schimbare negativă măsurabilă a unei resurse naturale sau o deteriorare măsurabilă a unui serviciu legat de resursele naturale, care poate surveni direct sau indirect39. Insă, evaluarea valorii economice a unor elemente de mediu, precum diversitatea biologică, echilibrul ecosistemelor, este dificil de realizat.

• Considerăm că folosirea constrângerii juridice, a sancţionării faptelor care contravin protecției mediului, sunt necesare, alături de mijloacele de conştientizare, de stimulare şi de amplificare a interesului public, în vederea ocrotirii mediului. Din punct de vedere al practicianului în domeniul mediului, consider ca fiind esenţiale, specializarea și instruirea personalului organizaţiilor în general şi a personalului instituțiilor de protecția mediului în special, privind interpretarea şi aplicarea prevederilor legale din domeniu, minimal, OUG 195/2005 privind protecţia mediului şi OUG. 68 din 28/07/2007 privind răspunderea de mediu cu referire la prevenirea şi repararea prejudiciului asupra mediului.

• În opinia generală a specialiştilor, opinie pe care o susţinem fără rezerve, cu valabilitate deplină în instituţiile de protecţia mediului, viitorul în sectorul public va fi în totalitate dominat de noile valori manageriale promovate atât în teorie, cât şi în practică, de aplicarea noului model al managementului public, care surclasează efectiv modelul tradiţional al administraţiei publice. Noua abordare schimbă semnificativ modul de desfăşurarea a activităţii în instituţiile publice şi totodată rolul managerului public şi

39 Ordonanţa de urgenţă nr. 68/2007 din 28/06/2007 privind răspunderea de mediu cu referire la prevenirea şi repararea prejudiciului asupra mediului, publicată în MOF nr. 446 - 29/06/2007,aprobată prin Legea nr. 19/2008 din 29/02/2008 publicată în MOF nr. 170 - 05/03/2008

30

funcţionarilor publici de execuţie. Activitatea lor va fi determinată de noile coordonate ale managementului public, respectiv, obiectiv, rezultate, responsabilitate pentru nivelul performanţelor, creativitate şi inovare şi nu de rutina şi tradiţionalismul specifice activităţilor administrative40. Concluziile, opiniile şi soluţiile la care ne-am referit, considerăm că au fost validate

convingător, de concluziile cercetării ştiinţifice selective, redate în partea a III-a a tezei de doctorat.

În primul rând, în opinia generală a respondenţilor, este nevoie de „un plus de cunoaştere”, de metode noi, de accentuare a cercetării ştiinţifice fundamentale şi aplicative în domeniu, pentru a se putea realiza o schimbare în ceea ce priveşte percepţia şi realitatea practică privind funcţionarea şi conducerea instituţiilor publice în general şi a celor de protecţia mediului, în special.

În al doilea rând, respondenţii consideră că acest tip de cercetare ştiinţifică, în domeniul managementului instituţiilor de protecţia mediului şi al managementului problematicii acestora, trebuie să continue, iar rezultatele să fie cunoscute de factorii de decizie implicaţi, pentru ca aceştia să poată acţiona pe măsura aşteptărilor.

În ceea ce priveşte detaliile cercetării, o remarcă de ansamblu la adresa respondenţilor colaboratori, este că, deşi problemele la care se referă teza de doctorat sunt probleme fundamentale ale umanităţii, care ne afectează pe fiecare în parte şi societatea în ansamblu, aproape 40% din respondenţii cărora li s-au transmis chestionarele, nu au răspuns. Astfel, considerăm necesară o mai bună conştientizare, pentru a-i implica mai deplin pe cei care trebuie să ia o atitudine, în aceste activităţi. La fel de surprinzătoare au fost şi răspunsurile la întrebarea formulată, cu privire la evaluarea impactului schimbării asupra managementului instituţiilor de protecţia mediului şi avansarea unor soluţii de adaptare. Deşi respondenţii consideră în proporţie de apropape 50% că, impactul schimbării asupra managementului instituţiilor de protecţia mediului,va fi mare, la solicitarea de a avansa două măsuri de adaptare la aceasta, răspunsurile au fost foarte diverse, dar în general, nu la obiect.

Alarmante sunt şi răspunsurile la întrebarea formulată cu privire la opiniile unor specialişti de notorietate privind mutaţiile caracteristice ale evoluţiei lumii contemporane, economia, organizaţia şi managementul, bazate pe cunoştinţe, şi implicaţiile acestora asupra managementului instituţiilor de protecţia mediului, răspunsurile au acoperit o plajă, largă, dar, nu la obiect.

În legătură cu întrebarea formulată privind capitalul de cunoştinţe, niciun răspuns nu s-a concentrat asupra celor două aspecte nesoluţionate încă, şi anume, faptul că nu se cunosc sursele de formare a cunoştinţelor şi nu există un sistem de evaluare, gestionare şi monitorizare a acestora.

Totodată, la solicitarea de a evalua importanţa rolului statului în perfecţionarea şi pregătirea legislaţiei în domeniul protecţiei mediului, şi avansarea a două măsuri de adaptare, în afară de aprecierea că termenele legale de avizare, autorizare, eliberare a actelor de reglementare sunt foarte lungi, că numărul actelor legislative este prea mare şi că legislaţia de mediu este instabilă, la aspecte de fond privind implicarea directă a societăţii civile şi a părţilor interesate în elaborarea legislaţiei, nu se referă nimeni.

Referitor la controlul şi inspecţia de mediu, deşi, toată lumea se plânge de comportamentul organelor de control, de lipsa de implicare a acestora în mod constructiv în soluţionarea aspectelor de mediu ale organizaţiilor, răspunsurile s-au referit, în principal, la

40 Androniceanu. A, Noutati in managementul public, Editura Universitara, Bucuresti, 2005, http://www.biblioteca-digitala.ase.ro/biblioteca/carte2.asp?id=6&idb= cap3(accesat în martie 2009)

31

lipsa de profesionalism, la corupţie, şi, ceea ce este semnificativ, la imixtiunea factorului politic în politica de mediu şi în exercitarea controlului şi inspecţiei de mediu.

Sunt interesante, totuşi, unele răspunsuri, ca de exemplu, la cerinţa de a evalua impactul globalizării asupra managementului instituţiilor de protecţia mediului ( apropape 50% din respondenţi consideră că impactul va fi mare) şi avansarea unei măsuri de adaptare în acest sens ( 40% din respondenţi consideră necesară cooperara instituţiilor de mediu la nivel global, 20% o mai bună reglementare a problematicii de mediu, 20% o legislaţie de mediu unitară, 12% intensificarea poluării, 6 % transferul activităţilor poluante către locaţii cu legislaţie de mediu mai permisivă).

În aceeaşi notă, respondenţii, au răspuns la solicitarea de a contura două efecte ale crizei economico-financiare mondiale asupra managementului instituţiilor de protecţia mediului: aproape 50% dintre respondenţi consideră ca principal efect, un buget micşorat, alocat instituţiilor de protecţia mediului, circa 20% creşterea poluării din cauza unui buget redus în organizaţiile economice pentru activităţile de prevenire şi combatere a poluarii, restul respondenţilor opinează astfel: creşterea falimentelor şi a numărului de locaţii poluate, reducerea fondurilor alocate programelor financiare de sprijin în domeniu, etc.

Sunt interesante şi răspunsurile la întrebarea referitoare la evaluarea efectelor integrării în Uniunea Europeană asupra managementului instituţiilor de protecţia mediului şi a politicii de mediu, peste 50% din respondenţi consideră că impactul este foarte mare, iar ca măsuri de adaptare, se consideră prioritare: necesitatea perfecţionării profesionale a managerilor publici şi a personalului instituţiei, stimularea funcţionarilor publici pe măsura realizării obiectivelor organizaţiei, recompensarea corespunzătoare a funcţionarilor publici pentru a preveni corupţia şi favoritismele, alocarea unor fonduri suplimentare pentru asigurarea resurselor materiale (echipamente monitorizare, sisteme informatice, etc) şi pentru formarea, instruirea personalului, etc.

Aproximativ satisfăcătoare sunt răspunsurile cu privire la evaluarea necesităţii mangementului în instituţiile de protecţia mediului, aşa cum arată şi părintele managementului modern, P. Drucker, potrivit căruia, „managementul este necesar în toate organizaţiile moderne, indiferent dacă acestea sunt sau nu economice.”

Astfel, peste 50% din respondenţi evaluează necesitatea managementului în instituţiile de protecţia mediului, ca fiind foarte mare, iar dintre măsurile de adaptare în acest sens, răspunsurile semnalează: orientarea managementului asupra satisfacerii interesului public, respectiv protecţia mediului, asupra obiectivelor şi rezultatelor, creşterea stimulării personalului, aprecierea managerilor publici în funcţie de capacitatea de a soluţiona problemele de mediu semnificative şi în funcţie de realizarea obiectivelor propuse, nu pe criterii politice, etc.

Din răspunsurile şi propunerile primite de la respondenţi la celelalte întrebări ale chestionarelor, mai amintim propunerile făcute:

� reducerea birocraţiei; � monitorizarea mai atentă a operatorilor economici mari poluatori; � înăsprirea regulilor de promovare a personalului care efectuează inspecţia şi

controlul de mediu; � sancţiuni mai aspre a celor care încalcă legislaţia de mediu; � standardizarea, uniformizarea normelor de protecţia mediului la nivel global; � desfăşurarea activităţilor poluante doar în parcuri industriale, atent

monitorizate de către autorităţile de mediu; � susţinerea implementării tehnologiilor nepoluante prin consultanţă, subvenţii; � stimularea investiţiilor nepoluante prin scutirea de impozite, taxe de mediu,

etc.

32

* * *

Considerând că am reuşit să sintetizăm esenţa celor mai importante probleme ale tezei de doctorat, ne oprim, mai ales, din raţiuni de spaţiu şi ne exprimăm convingerea că abordarea noastră, în ceea ce priveşte actualitatea, importanţa şi originalitatea temei alese, s-a constituit într-un demers ştiinţific coerent şi riguros, aducând contribuţii la dezvoltarea managementului instituţiilor de protecţia mediului. Ne exprimăm, de asemenea, speranţa că aceste concepte se vor constitui ca o platformă pentru cercetările viitoare, sporindu-le valoarea.

33

Bibliografie selectivă I. Lucrări şi articole de specialitate 1. Ambert, A. ş.a.: Understanding and evaluating qualitative research în: Journal of

Mariage and the Family, 57, 4, 1995 2. Androniceanu, A., Noutăţi în Managementul Public, Ed. Universitară, Bucureşti, 2005 3. Androniceanu, A., Management public, Editura Economică, Bucureşti, 1999 4. Androniceanu A., Management public International, Ed.Economică, Bucuresti,1999 5. Alexandru I., Matei L. , Servicii publice, Editura Economică, Bucureşti, 2000 6. Alexandru I. , Structuri, mecanisme şi instituţii administrative, Editura Szlvi, Bucureşti,

1996 7. Bacal, P., Economia protecţiei mediului, Editura ASEM, Chişinău, 2007 8. Bacal, P., Economia protecţiei mediului, Editura ASEM, Chişinău, 2011 9. Bacanu, B., Managementul Organizatiei Publice, Editura Infomarket, 2002 10. Bâgu, C., Deac, C., Strategia firmei, Editura Eficient, Bucureşti, 2000 11. Bâgu, C., Halipli, M., Impactul strategiilor de dezvoltare extensivă asupra situaţiei

concurenţiale a întreprinderilor, Editura ASE, Bucureşti, 2004 12. Biedenkopf,K., The spiritual and cultural dimension of Europe, Institute for Human

Science,Viena/Brussel, 2004 13. Bogdan, I., Tratat de Management Financiar-Bancar, Editura Economică, Bucureşti,

2002 14. Bogdan, I., Management financiar, Editura Universitară, Bucureşti, 2004 15. Bogdan, I.,Managementul eficienţei investiţiilor, Editura Universitară, Bucureşti, 2004 16. Bogdan, I.,Management financiar în afaceri, Editura Universitară, Bucureşti, 2006 17. Bogdan, I.,(coord.), Elemente de metodică a cunoaşterii, cercetării ştiinţifice şi

valorificării cunoştinţelor, Editura Alma Mater, Sibiu, 2007 18. Bogdan, I.(coord.), Managementul afacerilor internaţionale, Editura Universităţii

“Lucian Blaga” din Sibiu, 2007 19. Bogdan, I., Managementul riscului în afaceri între realităţile şi cerinţele lumii

contemporane, Editura Universitară, Bucureşti, 2009 20. Bran, F., Componenta ecologică a deciziilor de dezvoltare economică, Bucureşti, Editura

ASE, 2002 21. Bran, F., Ioan, I., Globalizarea şi mediul, Editura Universitară, Bucureşti, 2009 22. Bran, P., (coord. ), Dimensiunea economică a impactului de mediu. Studiu de caz Roşia

Montană, Editura ASE, Bucureşti, 2004 23. Brown, L., R., World on the Edge, Earth Policy Institute, 2011, http://www.earth

policy.org/images/uploads/ book_files/wotebook.pdf 24. Brown L.R., Plan B 2.0, Rescuing a planet under stress and a civilization în trouble,

Earth Policy Institute, 2006, http://www.earth-policy.org/books/pb2 25. Brown L.R., Plan B 3.0 Mobilizing to Save Civilization, Earth Policy Institute, 2008,

http://www.earth-policy.org/books/pb3 26. Burduş, E., Management comparat, Editura Economică, Bucureşti, 1998 27. Burduş, E., Management comparat internaţional, Editura Economică, Bucureşti, 2004 28. Burduş, E., Management comparat internaţional, Editura Economică, Bucureşti , 2001 29. Busan, G., Vrăciunescu, V., Externalităţile de mediu şi eşecul pieţei în prezenţa

acestora, Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Economie, Nr. 2/2010

34

30. Burns, R., Lynch, M.,J., Stretesky, P., Environmental Law, Crime, and Justice. New York: LFB Scholarly publishing Inc 2008

31. Caracota, D., Caracota, C., Dimensiuni contemporane ale dezvoltării durabile şi competitive, Editura ASE, Bucureşti, 2005

32. Cămăşoiu, C., Economia şi sfidarea naturii, Editura Economica, Bucureşti, 1994 33. Cătoiu, I., Cercetări de marketing, Editura Uranus, Bucureşti, 2002 34. Chelcea S.,Mărginean, I., Cauc, I., Cercetarea sociologică.Metode şi tehnici, Editura

Destin, Deva, 1998 35. Chelcea, S., Chestionarul în investigaţia sociologică, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică,

Bucureşti, 1975 36. Chelcea, S., Metodologia cercetării sociologice, Metode cantitative şi calitative, Editura Economică, Ediţia a II-a, Bucureşti, 2004 37. Comaniciu, C., Balteş, N., Analiza economico-financiară a întreprinderii, Editura

Universităţii “Lucian Blaga”, Sibiu, 2003 38. Comănescu, M., Management european, Editura Economică, Bucureşti,1999 39. Constantinescu, N.,N., Economia protecţiei mediului, Bucureşti, Editura Politică, 1976 40. Cri şan, S., Managementul serviciilor, Editura Alma Mater, Sibiu, 2003 41. Cri şan, S., Management - elemente fundamentale, Ed. Mira Design, Sibiu, 2001 42. Creswell, John W.: Qualitative Inquiri and Research Design: Choosing among Fiv

Traditions, ed. Sage Publications Inc., Thousand Oaks, 1998 43. Denzin, Norman K./ Lincoln Yvonna S.: Handbook of Qualitative Research, ed. Sage

Publications Inc., Thousand Oaks, 1994 44. Dijmarescu, I., Managementul inteligenţei economice, Bucuresti, Ed. Lumina Tipo, 1998 45. Drucker, P., Realităţile lumii de mâine, Editura Teora, Bucureşti, 1999 46. Drucker, P., Managementul viitorului, Editura ASAB, Bucureşti, 2004 47. Drucker, P., Management the Non – Profit, Butterworth – Heinemann,1990 48. Drucker, P., The new society of organizations. Harvard Business Review, 1992 49. Drucker P., Managing for Results, London, 1968 50. Drucker P., The Practice of Management, Heinemann, 1954 51. Dragomirescu, H., Organizaţii bazate pe cunoaştere, 2001 Studiu tematic elaborat in

cadrul proiectului prioritar “Societatea informaţională – societatea cunoaşterii” al Academiei Romane,Bucureşti;

52. Dragomir C., Varga, M., The management of environmental protection institutions in the context of the present economic-financial crisis, Sibiu Alma Mater University Journals. Series A. Economic Sciences, 4(3):13–16, Editura Alma Mater, Sibiu, 2011

53. Dragomir,L.,M.,Varga,M.,Dragomir,C., Tax Evasion and Underground Economy: Challenges of the Contemporary World , Conferinţa internaţională ”Probleme actuale ale economiei globale”, ediţia a VIII-a, Universitatea Ovidius Constanţa, 15-16 aprilie 2011

54. Dragomir,L.,M.,Varga,M.,Dragomir, C., The Knowledge Based Organisation – A Major Challenge of the 21st Century, Conferinţa internaţională ”Probleme actuale ale economiei globale”, ediţia a VIII-a, Universitatea Ovidius Constanţa, 15-16 aprilie 2011

55. Demetrescu, I., Chimie şi management de mediu, Editura Matrix, Bucureşti, 2002 56. Diatz, Th., What is a good Decision, Criteria for Environmental Decision Making,

Human Ecology Review, 2003 57. Dunning, J., Multinaţional Entreprise and Global Economy, England, Edison Wesley

Publishing Wokinghem, 1993 58. Dunlap, RE, Gallup, G., & Gallup, A. (1993). Îngrijorare la nivel mondial de

mediu: Rezultatele de la un studiu internaţional opiniei publice. Mediu 59. Dunlap, RE (1991). Tendinţe în opinia publică faţă de problemele de mediu: 1965-1990.

Societate şi Resurselor Naturale

35

60. Duţu, M., Ecologie filosofia naturală a vieţii , Editura Economică, Bucureşti, 1999 61. Duţu, M., Dreptul mediului, curs universitar,http://facultate.regielive.ro/cursuri

/drept/curs_dreptul_mediului-38919.html 62. Duţu, M., Dreptul mediului. Tratat., Editura Economică, Bucureşti, 2003 63. Duţu, M., „Dreptul la un mediu sănătos şi prosper - drept fundamental al omului”, în

Revista Dreptul nr. 9-12/1990 64. Dunn, C., Global Formation: Structures of the World – Economy, Rowman & Littlefield

Publishers, Inc. New York, 1998 65. Duţă A.: Elemente de metodologie a cercetării ştiinţifice în economie, 2008, disponibil

la:www.feaa.uvt.ro 66. Enăchescu,C., Tratat de teoria cercetării ştiintifice, Editura Polirom, Iasi, 2005 67. Farmer, R., Advances in International Comparative Management, vol I – II Greenwich,

1984 – 1986 68. Filip, F. Gh., Societatea informaţională - Societatea cunoaşterii, Editura Expert,

Bucureşti, 2001 69. Friedrich, W., Vetter, B.: Die Forschungshypothese, în: Friedrich, W./Henning, W.:Der

sozialwissenschaftliche Forschungsprozzess, ed. D.V.W., Berlin, 1975 70. Fukuda, J., Japanese Style Management Transfered. The of East Asia, Ed. Routlege,

London, 1988 71. Grădinaru, G., Bazele statisticii mediului, Editura ASE, Bucureşti, 2004,

www.bibliotecadigitala.ase.ro 72. Gheorghe, I.O., România: Abilităţi pe timp de criză în administraţia publică. Calea de

urmat, http://www.ramp.ase.ro/Rezumate_RO_15.pdf 73. Gilles M., Le repression du prejudice ecologique, Colloque de Brest, 1988 74. Galtung, J.: Theory and Methods of Social Research, ediţia a II-a, Universitätsvorlage,

Oslo, 1970 75. Hinkelman E., USA Business, 1999 World Trade Press 76. Harrington , H. J., Harrington, J. S., Total Improvement Management, McGraw – Hill,

1995 77. Held, D., McGrew, A., Goldblatt, D., Perraton, J., Transformări globale. Politică,

economie si cultură, Editura Polirom, Iasi, 2004 78. Herciu, M., Management comparat, Editura Universităţii “Lucian Blaga” din Sibiu, 2007 79. Hennessy, B., Public opinion, ediţia a IV-a, Monterey : Brooks \Cole Publishing

Company, 1981 80. Hoza, M., G., Intrepriderea secolului XXI-Intreprindere inteligentă, Ed. Economică,

Bucureşti, 2001 81. Hill , C. W., International Business, McGraw – Hill, Irwin, New York, 2002 82. Holroyd, K. Coates – Business in Japan, Times Media, 2000 83. Hofstede, G., Culture’s Consequences International Differences in Work, Related Values,

Beverly Hills CA: Sage Publications, 1980 84. Hofstede, G., Managementul structurilor multiculturale, Editura Economică, Bucureşti,

1996 85. Hofstede, G., Cultures and Organizations, Software of the mind, Institute for Research on

Intercultural Cooperation (IRIC), Published by McGraw – Hill Book Company Europe, London, 1991

86. Iancu, A., Creşterea economică şi mediul înconjurător, Bucureşti, Editura Politică, 1976 87. Ilieş L., Managementul Firmei, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2001 88. Ilieş, L.,Osoian, C.,Petelean, A.,Managementul resurselor umane, Editura Dacia, Cluj-

Napoca 2002,

36

89. Ilieş L., Cri şan E., Managementul firmei şi planul de afaceri, Ed. Risoprint, Cluj-Napoca, 2009

90. Ilieş L., Cri şan E., Managementul Logisticii, Ed. Risoprint, Cluj-Napoca, 2008 91. Istocescu, A., Management comparat internaţional, Editura ASE, Buc., 2005 92. Ionescu,C., Curs Politici de management de mediu, 2003,

http://www.hydrop.pub.ro/polcurs8.pdf 93. Ionescu, Gh., Dimensiunile culturale ale managementului, Editura Economică,

Bucureşti, 1996 94. Lupan, E., Tratat de dreptul protecţiei mediului, Editura Lumina CH BECK, Bucureşti,

2009 95. Makridakis , S., Single Market Europe, Basisik Publisher, Oxford, 1991 96. Mackensie,A., Harward Business Review, nov-dec., 1969 97. Manea,Gh., Funcţia ecologică a produsului, Revista de Ecologie industrială nr. 1,2,3

Bucureşti, Editura OID.ICM 1996 98. Maior, C., Management ecologic, curs, Editura „VASILE GOLDIŞ” University Press,

Arad, 2003 99. Manolescu. A., Managementul resurselor umane, Bucuresti, Ed. RAI, 2001 100. Manoleli, D., (coord.), Direcţii strategice ale dezvoltării durabile în România

http://www.ier.ro/documente/SPOS2006_ro/Spos2006_studiu_3_ro.pdf 101. Marinescu, D., Tratat de dreptul mediului, Editura Universul juridic, Bucureşti, 2008 102. Matei, L ., Managementul public, Ed. Economica, 2006 103. Matei, L., Servicii publice, Ed. Economica, 2004 104. Măgureanu, F., Măgureanu -Popteanu, G., Răspunderea poluatorului pentru

prejudicial cauzat, http://www.legaladviser.ro/article/4021/Raspunderea-poluatorului-pentru-prejudiciul-cauzat

105. Mărginean, I., Proiectarea cercetării sociologice, Editura Polirom, Iasi, 2000 106. McCormick, J., Să înţelegem Uniunea Europeană. O introducere concisă., Editura

CODECS, Bucureşti, 2006 107. Mehedinţi, S., Ethnos, Terra, 2008, Focşani, Romania 108. Mesaroşiu, I., V.: Logica generală, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1971 109. Middlemist, D., R., Hitt, M ., Organizational Behavior – Managerial Strategies for

Performance, West Publishing Company, 1988 110. Mih ăescu, L., Sisteme informaţionale şi aplicaţii informatice în administrarea

afacerilor, Editura Universităţii „Lucian Blaga" din Sibiu, 2009 111. Mihu ţ, I., Euromanagement, Editura Economică, Bucureşti, 2002 112. Minea, E., M., Protecţia mediului, Editura Accent, Cluj –Napoca, 2008 113. Minic ă, M., Managementul resurselor umane în administraţia publică, Revista

Transilvană de Ştiinţe Administrative 3(12), 2004 114. Mockler, R., J., Multinational Strategic Management An Integrative Context Specific

Process, under Strategic Management Group (SMRG), 2001; Editura Economică, Bucureşti, 2001

115. Muscalu E., Managementul serviciilor, Editura Universităţii „Lucian Blaga“ din Sibiu, 2007

116. Muscalu E., Management general, Editura Universităţii „Lucian Blaga“ din Sibiu, 2003 117. Muscalu, E., Fundamentele managementului, Editura Universităţii „Lucian Blaga“ din

Sibiu, 2007 118. Muscalu, E., Managementul serviciilor, Editura Universităţii „Lucian Blaga“ din Sibiu,

2004 119. Muscalu, E., Strategii universitare, Editura Eficient, Bucureşti, 2001

37

120. Myers, W., Human Resources Management, Principles and Practice, Commerce Clearing House, inc 1980

121. Nath , Raghu, Comparative Management. A Regional View, Cambridge, 1988 122. Nagy, I. 2010. Criza economică ne-a afectat şi pe noi, şi pe agenţii economici,

http://www.ecologic.rec.ro/articol/read/politici-economie/5173/ 123. Najan, A.,Runnals, D.,Halle, M., Environment and globalization: understanding the

linkages, 2007 124. Najan, A., M. Papa şi N. Taiyab, Global environmental governance:a reform agenda,

Winnipeg: IISD,2006 125. Negrut,V., Dreptul Mediului, Editura Fundaţiei Academice "Dunărea de Jos"Galaţi,

2002 126. Nicolescu, O., Verboncu, I. : Management, Editura Economică, Bucureşti, 1999 127. Nicolescu, O.(coordonator), Sisteme, metode şi tehnici manageriale ale organizaţiei,

Editura Economică, Bucureşti, 2000 128. Nicolescu, O., Nicolescu, L., Economia, firma şi managementul bazate pe cunoştinţe,

Editura Economică, Bucureşti, 2005 129. Nicolescu,O.,Plumb,I.,Pricop,M.,Vasilescu,I.,Verboncu,I.,(coord.): Abordări moderne

în managementul şi economia organizaţiei, Editura Economică, Bucureşti, 2003 130. Nicolescu,O., Management comparat, Editura Economică, Bucureşti, Ediţia a II-a, 2001 131. Nicolescu, O., Verboncu, I., Metodologii manageriale de firmă, Editura Tribuna

Economică, Bucureşti, 2001 132. Nicolescu, O., Verboncu, I., Fundamentele managementului organizaţiei, Editura

Tribuna Economică, Bucuresti, 2001 133. Nicolescu, O., Managementul general al organizaţiei, volumul I, Editura Economică,

Bucureşti, 2003 134. Ogrean, C., Management strategic, Editura Universităţii“Lucian Blaga” din Sibiu,

Sibiu, 2006 135. Ogrean, C., Coordonate manageriale ale competitivităţii firmei-o perspectivă globală,

Editura Universităţii “Lucian Blaga” din Sibiu, 2007 136. Ogrean, C., Herciu, M., Relaţia investiţia în cercetare-dezvoltare şi competitivitate, în

economia bazată pe cunoaştere(I), Euroeconomia XXI, nr.116, 2007 137. Ohmae, K., The Mind of Srategist, McGraw - Hill, Inc 1982 138. Oprean, C., Ţîţu, M., Managementul calităţii în economia şi organizaţia bazate pe

cunoştinţe, Editura AGIR, Bucureşti, 2008 139. Oprean, C., Metode şi tehnici ale cunoaşterii ştiinţifice (cordonator), Editura

Universităţii “Lucian Blaga” din Sibiu, 2006 140. Oprean C., Ţîţu, M., Cercetare experimentală şi prelucrarea datelor, Vol.II, Editura

Universitătii “Lucian Blaga” din Sibiu, 2007 141. Oprean, C., Ţîţu, M.: Cercetare experimentală şi prelucrarea datelor, Volumul I, Ed.

Universităţii “Lucian Blaga” din Sibiu, 2006 142. Oprean C., Suciu O., Managementul calităţii mediului, Editura Academiei Române,

Bucureşti, 2003 143. Oprean, C.,Tendinţe actuale în managementul capitalurilor organizaţiilor moderne,

Departamentul Editorial-Poligrafic al ASEM, Chişinău, 2008 144. Pârvu, C. Ecologie generală, Editura tehnică, Bucureşti, 1999 145. Petrescu, I., Managementul mediului, Editura Expert, 2005 146. Petrescu-Mag, R.M., Protecţia mediului, în contextul dezvoltării durabile. Legislaţie şi

instituţii ., Editura Bioflux, Cluj –Napoca, 2011 147. Petrescu, I., Muscalu, E., Tratat de management public, Editura Universităţii “Lucian

Blaga”, Sibiu, 2003

38

148. Popa, I., Management general, Editura ASE, Bucureşti, 2005 149. Popa I., Management strategic, Editura Economică, Bucureşti, 2005 150. Popa, I.,Filip,R., Management internaţional, Editura Economică, Bucureşti,1999 151. Povară, I., Geografia mediului, partea a II-a Poluarea şi protecţia mediului,

Universitatea Spiru Haret, Bucureşti, 2006 152. Popescu, D., Popescu, M., Dreptul mediului. Documente şi tratate internaţionale,

Editura Artprint, Bucureşti, 2002 153. Plumb, I., Androniceanu, A., Managementul serviciilor publice, Bucureşti, Editura

ASE, 2000, http://www.biblioteca-digitala.ase.ro/biblioteca/pagina2.asp?id=cap9 154. Popescu, D., Dezvoltarea durabilă ş i protecţia mediului înconjurător, revista

Marketing şi Management, nr.1-2/2000 155. Pohoaţă,I., Strtategii şi politici europene de dezvoltare durabilă, Universitatea

„Alexandru Ioan Cuza, Iaşi, Institutul de Studii Europene ”http://www.cse.uaic.ro/_fisiere/Documentare/Suporturi_curs/II_Strategii_si_politici_europene_de_dezvoltare_durabila.pdf

156. Pricop, M., Bâgu, C., Abordări moderne în managementul şi economia organizaţiei, vol.3. Economia şi managementul diferitelor tipuri de organizaţii, Editura Economică, Bucureşti, 2003

157. Prieur , M., Droit de l’environnement, Ed.Dalloz, Paris, 1991 158. Prisacaru,V.,I., Tratat de drept adiministrativ, Ed. All, 1996 159. Rădulescu, M., Metodologia cercetării ştiinţifice, Editura Didactica şi Pedagogică,

R.A., Bucuresti,2006 160. Purcărea, T., Globalizare, răspuns eficient pentru consumator, Revista

Merketing-Management, nr. 3/2000 161. Răboacă, Gh, Ciucur, D., Metodologia cercetării ştiinţifice economice, Editura

Fundaţiei România de Mâine, Bucureşti, 2004 162. Richard J.F., Al doisprezecelea ceas. 20 de probleme globale-20 de ani pentru a le

rezolva, I.B.R., Ed. Millenium Tres, Bucureşti, 2004 163. Rojanschi V., Bran F., Grigore F., Elemente de economia şi managementul mediului,

Editura Economică, Bucureşti 2004 164. Rojanschi,V., Bran, F., Grigore,V., Ioan, I., Cuantificarea dezvoltării durabile,

Editura Economică, Bucureşti, 2006 165. Rojanschi V., Bran F., Diaconu G., Protecţia şi ingineria mediului, Editura

Economică, Bucureşti, 2002, http://www.biblioteca-digitala.ase.ro/biblioteca/ pagina2.asp?id=cap6

166. Rojanschi, V., Bran, F., Diaconu, S., Grigore, F., Evaluarea impactului ecologic şi auditul de mediu, Editura ASE, Bucureşti, 2004

167. Rosenblom, D., public administration understanding management, politics and law in the public sector, Random House, New York, 1986

168. Rotariu, T., (coord.), Metode statistice aplicate in stiintele sociale, Iasi, Editura Polirom, 1999

169. Rosenbaum, WA “Still reforming after all these years: George W. Bush's new era' at the EPA. Environmental Policy: New directions for the Twenty-first century. Washington DC: CQ Press , 2003

170. Schultz, PW (2000). Empathizing with nature: The effects of perspective taking on concern for environmental issues, Journal of Social Issues

171. Schultz, PW (2001). The structure of environmental concern: Concern for self, other people, and the biosphere. Journal of Environmental Psychology

172. Schein, E., Organisational Culture and Leadership, San Francisco, 1980

39

173. Schultz, W., Environmental Attitudes and Behaviors Across cultures, Online Readings in Psychology and Culture, Unit 8. Retrieved from http://scholarworks.gvsu.edu/orpc/vol8/iss1/4

174. Scurtu, I., Sima, C., Posirca,R., Ecologie şi protecţia mediului Editura Independenta Economica 2005

175. Stiglitz J.E.,Globalizarea. Speranţe şi deziluzii, Editura Economică, Bucureşti, 2003 176. Surpăţeanu, M., Elemente de chimia mediului, Editura Matrix, Bucureşti, 2004 177. Ştefănescu,A., Dobrin,C., Calu, D.A., Turlea,E., Controverse privind măsurarea

performanţei entităţilor administraţiei publice din România, Revista Transilvană de Ştiinţe Administrative1 (25)/2010

178. Todor A., Chiper, M., - Centrul pentru Politici Durabile Ecopolis, Investiţiile de mediu în Romania, 2011, http://www.ecopolis.org.ro/investitiile-de-mediu-in-romania

179. Trompenaars, F., Riding the Waves of Culture. Understanding Diversity in Global Business, Irwin Professional Publishing, London, 1994; citat după R. Mockler – Multinational Strategic Management, 2001

180. Udrescu, M., Bâgu, C., Creşterea competitivităţii firmei prin perfecţionarea sistemului de management, Editura A.S.E., Bucureşti, 2007

181. Uliescu, M., La responsabilite pour le dommage ecologique, Revue Internationale de Droit Compare nr.2/1993, Paris

182. Varga M., Dragomir C., Sustainable development - Shaken by the present economic-financial world crisis, Sibiu Alma Mater University Journals. Series A. Economic Sciences, 4(2):16–20, Editura Alma Mater, Sibiu, 2011

183. Varga M., Dragomir C., National and international tendencies in the field of environment management that should polarize, to a greater extent, scientific research, Sibiu Alma Mater University Journals. Series A. Economic Sciences, 4(1):20–24, Editura Alma Mater, Sibiu, 2011

184. Varga M., Dragomir C., National and international tendencies in the field of environment management that should polarize, to a greater extent, scientific research, Sibiu Alma Mater University Journals. Series A. Economic Sciences, 4(1):20–24, Editura Alma Mater, Sibiu, 2011

185. Varga M., Dragomir C., Riscul de mediu - provocare majora a sec XXI, Sesiunea de comunicări ştiinţifice “Evoluţia economiei sub valul constrângerilor naţionale şi mondiale”, Universitatea Spiru Haret, Constanţa, 12-13 mai, pp.256-259, 2011

186. Varga M., Dragomir C., Globalizarea si mediul - interactiuni complexe, Sesiunea de comunicări ştiinţifice “Evoluţia economiei sub valul constrângerilor naţionale şi mondiale”, Universitatea Spiru Haret, Constanţa, 12-13 mai, pp. 251-254, 2011

187. Vişan, S., Ghica, C., Tehnologie industrială, Editura ASE, Bucureşti, 2005 188. Vişan, S., Angelescu, A.,Ciobotaru,V., Ecotehnologii, Editura ASE, Bucureşti, 2004 189. Vuţă, M., Gherghina, R., Abordări moderne privind eşecul pieţei şi externalităţile

http://oeconomica.uab.ro/upload/lucrari/820062/53.pdf 190. Vuţă, M., Politici şi strategii financiare de protecţia mediului, Editura ASE, 2004 191. Zaiţ, D., Management intercultural, Editura Economică, Bucureşti, 2002 192. Zamfir, C., Vl ăsceanu L., Dicţionar de sociologie, Editura Babel, Bucureşti, 1993 193. Zelezny, L., Chua, PP, si Aldrich, C., Elaborating on gender differences in

environmentalism. Journal of Social Issues, 56, 443-457, 2000

40

II. Dic ţionare, studii, rapoarte 1. *** Dictionar de ecologie, Editura Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1982 2. *** DEX, Editura Univers Enciclopedic, Bucureşti, 1996 3. *** Dicţionar de filosofie, Editura Politică, Bucureşti, 1978 4. *** A concise Dictionary of Business, Oxford University Press, Market House Books Ltd., Aylesburry, 1992 5. AEM, Mediul European – Starea şi Perspectiva 2010: Sinteză, Agenţia Europeană de Mediu,

Copenhaga, 2010 6. Agenţia Europeană de Mediu (AEM), Politica de coeziune şi mediul, 2010,

http://bookshop.europa.eu/ro/politica-de-coeziune-i-mediul-pbKH3110347/ 7. Comisia Europeană, Revista DGA Mediul pentru europeni, Mai, 2011, nr. 43 8. Comisia Europeană, Revistă a DGA, Mediul pentru europeni, ianuarie 2011, nr. 41 9. Comisia Europeană, Raport general privind activitatea Uniunii Europene 2010, Luxemburg:

Oficiul pentru Publicaţii al Uniunii Europene, 2011 10. CCE, Comunicare a comisiei către consiliu si parlamentul european. Evaluarea politicii de mediu

2008, Bruxelles, 2009 11. C.E., Sistemul comunitar de comercializare a emisiilor, 2009

http://ec.europa.eu/clima/publications/docs/ets_ro.pdf 12. Comisia Europeană, Mediul pentru Europeni, Revista DGA, supliment săptămâna verde, 2010 13. Comisia Europeană, RAPORT AL COMISIEI CĂTRE PARLAMENTUL EUROPEAN,

CONSILIU, COMITETUL ECONOMIC ŞI SOCIAL EUROPEAN ŞI COMITETUL REGIUNILOR, privind strategia tematică pentru prevenirea generării deşeurilor şi reciclarea acestora, Bruxelles, 19.1.2011

14. Comisia Comunităţilor Europene, Comunicare a comisiei către consiliu şi către Parlamentul european, 2008

15. Consiliul Uniunii Europene, Strategia de Dezvoltare Durabilă a UE revizuită, Bruxelles, 26 iunie 2006

16. EFSA, 2005. 'Opinion of the Scientific Panel on Contaminants in the Food Chain on a Request from the European Parliament Related to the Safety Assessment of Wild and Farmed Fish.' The EFSA Journal (2005) 236: 1–118.

17. Guvernul României, Ministerul Mediului şi Dezvoltării Durabile, Programul Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare, Centrul Naţional pentru Dezvoltare Durabilă, Strategia Naţională pentru Dezvoltare Durabilă a României Orizonturi 2013-2020-2030, Bucuresti, 2008

18. Guvernul României, Planul Naţional de Dezvoltare, 2007-2013 19. Guvernul României, MMDD, Strategia Naţională pentru Dezvoltare Durabilă a României Orizonturi 2013-2020-2030, Bucureşti, 2008 20. JRC, 2009. Climate change impacts in Europe. Final report of the PESETA research project.

Juan-Carlos Ciscar (ed). EC, Joint Research Centre, Institute for Prospective Technological Studies, Institute for Environment and Sustainability

21. MMDD, ANPM, Planul Naţional de Actiune pentru Mediu, 2008 22. Ministerul Internelor şi Reformei Administrative, ANFP, Manual resurse umane, Proiect Phare

2005, Modernizarea managementului resurselor umane, în cadrul funcţiei publice din România, noiembrie 2008

23. Memorisation processes in hierarchical organisations: a systems perspective versus the bureaucracy pattern. In ”Critical Issues in Systems Theory and Practice” (Keith Ellis et al. - eds), Plenum Press, New York and London

24. Ministerul Finanţelor Publice, Unitatea centrală de armonizare a sistemelor de management financiar şi control, Îndrumar metodologic pentru dezvoltarea controlului intern în entităţile publice, http://cis01.central.ucv.ro/manag_ac_ad/2011/files/indrumar.pdf 25. OECD report, The Political Economy of Environmentally Related Taxes, July 2006 26. Raport privind evaluarea Institutelor de Cercetare ale Academiei Române, 1995, 1997 27. WHO, 2008. Protecting health in Europe from climate change. WHO Europe,Copenhagen

41

III. Legisla ţie, standarde *** OUG nr. 195/2005 privind Protecţia mediului *** HG.878/2005 privind accesul publicului la informaţia privind mediul *** HG 112/2009 privind organizarea şi funcţionarea Gărzii Naţionale de Mediu *** Ordonanţa 2/ 2001 privind regimul juridic al contravenţiilor *** OUG nr. 68/2007 privind răspunderea de mediu cu referire la prevenirea şi repararea

prejudiciului asupra mediului aprobată prin Legea nr. 19/2008 din 29/02/2008 *** Convenţia de la Arhus privind accesul la informaţie, participarea publicului la luarea

deciziilor şi accesul la justiţie în problemele de mediu adoptată pe 25 iunie 1998, cu ocazia celei de a patra Conferinţe Ministeriale, având ca subiect al dezbaterilor "Mediul pentru Europa"

*** Cod civil art.1041 *** OUG 196/2005 privind Fondul pentru Mediu *** HG 445/2009 privind evaluarea impactului anumitor proiecte publice si private asupra mediului; Ordinul 135/2010 privind aprobarea Metodologiei de aplicare a evaluarii impactului asupra mediului pentru proiecte publice si private; Ordinul MAPM 863/2002 privind aprobarea ghidurilor metodologice aplicabile etapelor procedurii cadru de evaluare a impactului asupra mediului; Ordinul MAPM 864/2002 pentru aprobarea procedurii de evaluare a impactului asupra mediului in context transfrontiera si de participare a publicului la luarea deciziei. *** Legea 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, Republicată *** Recomandarea 2001/331/EC privind criteriile minime de inspectie în statele membre ale Uniunii Europene, publicata in Jurnalul Oficial al Comunitatii Europene, nr. L118/41 din 27 aprilie 2001- GHID pentru criterii minime de inspectie de mediu in statele Uniunii Europene *** Reţeaua Uniunii Europene pentru aplicarea şi executarea dreptului comunitar din domeniul mediului (IMPEL), Ghid pentru planificarea inspecţiei de mediu, 2008 *** SR ISO 14050 Management de mediu, Vocabular *** SR ISO 14001 Sisteme de management de mediu – Specificaţii şi ghid de utilizare *** SR ISO 14004 Sisteme de management de mediu – ghid privind principiile, sistemele şi tehnicile de aplicare IV. Site-uri accesate 1. http://www.almamater.md/articles/index.html 2. http://www.anpm.ro/upload/16100_3%20SCHIMBARI CLIMATICE%202009.pdf 3. http://www.anpm.ro/strategia_nationala_de_gestionare_a_deseurilor-8219 4. http://www.anpm.ro/starea_mediului_in_romania-128 5. http://www.anpm.ro/upload/16088_12%20ENERGIA%202009.pdf, 6. http://www.ecomagazin.ro/europenii-ingrijorati-de-problemele-ambientale-si-de-incalzirea-

globala/ 7. http://www.earth-policy.org/books/pb2 8. www.ase.md/~ cmg/files/ managcomparat2007.doc 9. http://ec.europa.eu/environment/emas/pdf/leaflet/emasleaflet_ro.pdf 10. http://www.emas-register.eu/statistic.php?view=all_sites 11. http://www.mmediu.ro/protectia_mediului/eticheta_ecologica/eticheta_ecologica.htm 12. http://www.infomediu.eu/protectia-mediului-in-stil-nemtesc/ 13. http://tokyo.mae.ro/ 14. http://www.jica.go.jp/english/publications/reports/study/topical/health/pdf/health_08.pdf 15. http://www.jetro.go.jp/ttppoas/special/env_rep_english/env_rep_03_1.html 16. http://factsanddetails.com/japan.php?itemid=870&catid=26&subcatid=162 17. http://www.ecomagazin.ro/metoda-japoneza/ 2009 18. http://www.ecomagazin.ro/protest-in-japonia-energia-nucleara-este-depasita/ 19. http://www.hydrop.pub.ro/Cursul11mk.pdf

42

20. http://www.ecomagazin.ro/incalzirea-globala-–-japonezi-ingrijorati/ 21. http://www.globalwarmingisreal.com/, http://www.enn.com/pollution/article/ 22. http://www.hydrop.pub.ro/Cursul11mk.pdf 23. http://oeconomica.uab.ro/upload/lucrari/820062/53.pdf 24. http://www.biblioteca-digitala.ase.ro/biblioteca/carte2.asp?id=272&idb= 25. http://www.ase.md/~cmg/asebucuresti/pagina2.pdf 26. http://bookshop.europa.eu/ro/ecap 27. http://bookshop.europa.eu/ro/achizi-ii-ecologice--pbKH5804691/downloads/KH-58-04-691-RO-

C/KH5804691ROC_002.pdf?FileName=KH5804691ROC_002.pdf&SKU=KH5804691ROC_PDF&CatalogueNumber=KH-58-04-691-RO-C

28. http://bookshop.europa.eu/ro/achizi-ii-ecologice--pbKH5804691/ 29. http://bookshop.europa.eu/ro/dg-mediu-pbKH3110568/ 30. http://www.docstoc.com/docs/81314106/Dezvoltarea-durabila 31. http://eurlex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=CELEX:52009DC0304:RO:NOT 32. http://ec.europa.eu/environment/nature/biodiversity/economics 33. http://facultate.regielive.ro/cursuri/drept/curs_dreptul_mediului-38919.html 34. http://www.eea.europa.eu/ro/publications/agentia-europeana-de-mediu/at_download/file 35. http://www.gnm.ro/staticdocs/RAPORTDECTITATEGNM2010.pdf?PHPSESSID=cbf75715818a

55275bb65ffd263249b3 36. http://www.infomediu.eu/pdf/info%20mai-iun.pdf 37. http://www.mmediu.ro/protectia_mediului/dezvoltare_durabila/SNDD/SNDD%20final%20RO%2

02008.pdf 38. http://europa.eu/generalreport/ro/2010/index.html 39. http://www.biblioteca-digitala.ase.ro/biblioteca/pagina2.asp?id=cap3 40. www.mmediu.ro 41. http://www.ier.ro/documente/studiideimpactPaisI_ro/Pais1_studiu_5_ro.pdf Impactul

implementării unor directive ale UE privind protecţia mediului înconjurător în anumite sectoare industriale din România

42. http://www.ier.ro/documente/formare/Politica_mediu.pdf 43. http://www.ddbra.ro/mediatizari/Strategia%20Privind%20Conservarea%20Diversitatii%20Biologi

ce_DRAFT.pdf Strategia Naţională pentru Biodiversitate şi Planul de Acţiune, 2010-2020, Bucureşti,2010

44. http://www.avocatnet.ro/UserFiles/articleFiles/strategia_nationala_04281549.html 45. http://yosemite1.epa.gov/ee/epa/eed/nsf/pages/incentives#what 46. http://www.ziare.com/mediu/stiri-mediu/australia-vrea-sa-taxeze-suplimentar-marii-poluatori-cu-

co2-1106494 47. http://ec.europa.eu/competition/state_aid/studies_reports/2011_spring_ro.pdf 48. http://ec.europa.eu/competition/state_aid/studies_reports/2011_spring_ro.pdf 49. http://www.insse.ro/cms/files%5Cstatistici%5Ccomunicate%5Ccom_anuale%5Cmediu%5Cprot_

mediu2009.pdf 50. http://bookshop.europa.eu/ro/politica-de-coeziune-i-mediul-pbKH3110347/ 51. http://circa.europa.eu/irc/opoce/fact_sheets/info/data/policies/environment/article_7292_ro.htm 52. http://www.anpm.ro/upload/31856_Raport%20evaluare%20PNAPM%20%20mai%202011.pdf 53. http://www.ier.ro/documente/formare/Politica_mediu.pdf 54. http://steconomice.uoradea.ro/anale/volume/2005/economie-si-administrarea-afacerilor-

internationale/17.pdf 55. http://www.mmediu.ro/vechi/dezvoltare_durabila/sndd.htm 56. http://europa.eu/rapid/pressReleasesAction.do?reference=IP/11/526&format=HTML&en 57. www.anif.ro/ong/aifcr/20080130-strategie.doc 58. http://www.mmediu.ro/protectia_mediului/strategii_planuri.htm 59. http://circa.europa.eu/irc/opoce/fact_sheets/info/data/policies/environment/article_7294_ro.htm 60. http://cluj-am.ro/globalizarea-si-dezvoltarea-durabila 61. http://www.amfiteatrueconomic.ase.ro/arhiva/pdf/no17/revista_fulltext.pdf 62. http://www.crestinortodox.ro/diverse/despre-europenizare-globalizare-121049.html 63. www.apmsibiu.ro

43

64. http://www.anfp.gov.ro:81/docs/metodologie.pdf 65. http://www.ramp.ase.ro/_data/files/articole/1_07.pdf 66. http://www.comarion.ro/referate/index.php?value=Rolul%20resurselor%20umane&detalii=econo

mie_htm&id=1656 67. http://www.gnm.ro/staticdocs/RAPORTDECTITATEGNM2010.pdf?PHPSESSID=fce55a3f62c 68. http://ebooks.unibuc.ro/StiinteADM/marinescu/2.htm 69. http://ebooks.unibuc.ro/StiinteADM/cornescu/cap12a.htm 70. http://ec.europa.eu/europe2020/pdf/1_ro_annexe_part1.pdf 71. http://ec.europa.eu/environment/nature/biodiversity/economics

44

Cuvinte cheie

• Audit de mediu = instrument managerial de evaluare sistematică, documentată, periodică şi obiectivă a performanţei organizaţiei, a sistemului de management şi a proceselor destinate protecţiei mediului, cu scopul : a) de a facilita controlul managementului practicilor cu posibil impact asupra mediului; b) de a evalua respectarea politicii de mediu, inclusiv realizarea obiectivelor şi ţintelor de mediu ale organizaţiei.

•Biodiversitate = variabilitatea organismelor din cadrul ecosistemelor terestre, marine, acvatice continentale si complexelor ecologice; aceasta include diversitatea intraspecifica, interspecifica si diversitatea ecosistemelor;

•Bioeconomie = orice sistem de producţie care implică procese biofizice sau biochimice, ştiinţele vieţii şi tehnologii generale aferente;

•Cultură = 1.totalitatea cunoştinţelor, aptitudinilor şi modelelor obişnuite de comportament pe care le au în comun şi pe care le transmit membrii unei societăţi; 2. reprezintă termenul de cultură, reprezintă un fenomen colectiv, aceasta fiind acceptată de toţi indivizii care trăiesc în acelaşi mediu social; 3. cultura este un fenomen care se dezvoltă în timp şi care presupune o continuitate fluidă trecut-prezen-tviitor;

•Cunoaştere = faptul de a poseda cunoştinţe, informaţii, date asupra unui subiect, asupra unei probleme;

• Cele mai bune tehnici disponibile

(BAT )

= stadiul de dezvoltare cel mai avansat şi eficient înregistrat în dezvoltarea unei activităţi şi a modurilor de exploatare, care demonstrează posibilitatea practică de a constitui referinţa pentru stabilirea valorilor-limită de emisie în scopul prevenirii poluării, iar în cazul în care acest fapt nu este posibil, pentru a reduce în ansamblu emisiile şi impactul asupra mediului în întregul său.

•Certificat de emisii de gaze cu efect de seră

= titlul care conferă dreptul de a emite o tonă de dioxid de carbon echivalent într-o perioadă definită.

• Deşeu = orice substanţă, preparat sau orice obiect din categoriile stabilite de legislaţia specifică privind regimul deşeurilor, pe care deţinatorul îl aruncă, are intenţia sau are obligaţia de a-l arunca.

• Deteriorarea mediului

= alterarea caracteristicilor fizico-chimice şi structurale ale componentelor naturale şi antropice ale mediului, reducerea diversităţii sau productivităţii biologice a ecosistemelor naturale şi antropizate, afectarea mediului natural cu efecte asupra calităţii vieţii, cauzate, în principal, de poluarea apei, atmosferei şi solului, supraexploatarea resurselor, gospodărirea şi valorificarea lor deficitară, ca şi prin amenajarea necorespunzătoare a teritoriului.

•Dezvoltare durabilă

= dezvoltarea care corespunde necesitatilor prezentului, fără a compromite posibilitatea generaţiilor viitoare de a-şi satisface propriile necesităţi;

•Ecoinovaţie = orice inovaţie (tehnologie nouă, produs, proces sau serviciu) care poate contribui la protecția mediului sau la utilizarea mai bună a resurselor.

•Ecoeficienţă = se realizează atunci când produsele şi serviciile satisfac necesităţile umane, cresc calitatea vieţii la preţuri competitive şi când impacturile asupra mediului şi ca intensitate a consumului de resurse descresc la niveluri care se încadrează în limitele

45

capacităţii de susţinere ale globului.

• Eficacitate = măsura în care activităţile planificate sunt realizate şi sunt obţinute rezultatele planificate.

• Eficienţă = relaţia între rezultatul obţinut şi resursele utilizate. • Globalizarea = termen întrebuinţat pentru a descrie un proces multicauzal

care are drept rezultat faptul că evenimente care au loc într-o parte a globului au repercusiuni din ce în ce mai ample asupra societăţilor şi problemelor din alte părţi ale globului.

•e-Guvernare = se traduce literal prin ,,guvernare electronică", termenul s-a impus la nivel mondial cu sensul de ,,administraţie publică, prin intermediul tehnologiei electronice”.

•Instituţii publice = ansamblul structurilor organizate, create în societate pentru gestionarea afacerilor publice. Instituţiile publice, în sensul birocratic pe care îl au în ziua de astăzi, reprezintă singurul mod de organizare social economică a statului care poate face faţă provocărilor modernităţii (numărul mare al populaţiei, diversitatea şi complexitatea nevoilor umane ce se cer satisfăcute). Obiectivul unei instituţii publice este servirea interesului public.

•Know - how managerial

= cunoştinţe şi experienţe manageriale caracterizate prin dinamism, complexitate, modernism preluate din alte culturi şi adoptate condiţiilor concrete de către manageri care trebuie să dea dovadă de competenţe teoretico-metodologice corespunzătoare.

•Management = 1. ştiinţa şi arta de a conduce. 2. ansamblul activităţilor de organizare, de conducere şi de gestiune a organizaţiei. 3. ştiinţa şi tehnica organizării şi conducerii unei organizaţii;

•Motivarea = constă în corelarea necesităţilor, aspiraţiilor şi intereselor personalului din cadrul firmei cu realizarea obiectivelor şi exercitarea sarcinilor, competenţelor şi responsabilităţilor atribuite. Orice comportament are la bază o motivaţie;

•Monitoringul de mediu

= asigură un flux informaţional structurat pe elemente de mediu şi pe activităţi specifice de supraveghere, evaluare şi avertizare. Alegerea parametrilor care fac obiectul supravegherii sistematice este determinată în mare parte de nevoile de reglementare, de limitele tehnicilor de prelevare a probelor şi de costurile de colectare a datelor.

• Poluare = introducerea directă sau indirectă a unui poluant care poate aduce prejudicii sănătăţii umane şi/sau calităţii mediului, dăuna bunurilor materiale, ori cauza o deteriorare sau o împiedicare a utilizării mediului în scop recreativ sau în alte scopuri legitime.

•Prejudiciu = efectul cuantificabil în cost al daunelor asupra sănătăţii oamenilor, bunurilor sau mediului, provocat prin poluanţi, activităţi dăunatoare ori dezastre;

• Tehnologia sistemelor informaţionale geografice (GIS)

= metodă de culegere a datelor de mediu; este utilizată în mod curent în domeniul protecţiei naturii, protecţiei atmosferei, prognoza hidrometeorologică, managementul resurselor de apă, managementul riscului, managementul infrastructurii, în agricultură.

46

Lista formelor grafice • Lista tabelelor din text

Tabelul 1.1. Substanţele poluante rezultate prin arderea 1 kg de carburant Tabelul 1.2. Clasificarea solurilor poluate Tabelul 1.3. Substanţe care poluează solul şi concentraţii ale acestora Tabelul 1.4. Substanţe poluante provenite din diferite ramuri industriale Tabelul 1.5. Efecte ale poluării industriale asupra biosferei în România Tabelul 2.1. Activităţile principale desfăşurate de reprezentanţii Gărzii Naţionale de Mediu, anul 2010 Tabelul 2.2. Potenţialul surselor regenerabile de energie din România Tabelul 3.1. Sistemul relaţional instituţional în domeniul mediului, la nivel naţional Tabelul 3.2. Organisme internaţionale, europene şi atribuţiile acestora în domeniul protecţiei mediului Tabelul 4.1. Particularităţi ale dimensiunii culturale universalism / particularism şi impactul lor în management Tabelul 4.2. Atitudinea faţă de natură şi impactul ei în management Tabelul 4.3. Implicaţii asupra managementului în ţările caracterizate prin masculinitate/feminitate Tabelul 4.4. Istoria măsurilor de control al poluării mediului în Japonia Tabelul 6.1. Forme ale reglementărilor directe şi ale incitaţiilor economice Tabelul 6.2. Taxele pe emisii în unele state ale OCDE Tabelul 6.3. Taxele la nivel naţional pentru emisiile de poluanţi în atmosferă Tabelul 6.4. Taxele încasate de la operatorii economici utilizatori de noi terenuri pentru depozitarea de deşeuri valorificabile Tabelul 9.1. Compararea proceselor clasice cu cele de tip nou

• Lista figurilor din text

Fig. 1.2. Efectele nocive ale schimbărilor ecosistemului asupra sănătăţii umane Fig. 4.1. Structurarea conceptului de cultură şi ipostazele sale de manifestare Fig. 4.2. Elemente fundamentale de sinergie în „ construcţia ” Modelului European de Management (MEM) Fig. 8.1. Surse ale datelor de mediu Fig. 8.2. Culegerea datelor de mediu prin anchete Fig. 8.3. Structura organizatorică a APM Sibiu Fig. 8.4. Etapele procedurii evaluării impactului asupra mediului (EIM) şi participarea publicului la decizia de mediu Fig. 8.5. Principalele metode, tehnici şi instrumente manageriale Fig. 8.6. Ciclul inspecţiei de mediu Fig. 8.7. Etapele inspecţiei de mediu Fig. 12.1. Ciclul recomandat al investigării fenomenului Fig. 12.2. Tipologia erorilor în cazul sondajelor

47

• Lista graficelor Graficul 1.1. Proporţia combustibililor utilizaţi pentru a produce energie în cele 27 de ţări ale UE Graficul 2.1. Volumul emisiilor de gaze cu efect de seră comercializate în cadrul schemei UE Graficul 6.1. State membre care au acordat ajutoare de stat pentru protecţia mediului, în anul 2009, peste media UE Graficul 6.2. State membre care au acordat reduceri sau scutiri semnificative de la plata taxelor de mediu în anul 2009 Graficul 6.3. Fonduri alocate mediului în cadrul politicii de coeziune Graficul 14.1. Evaluarea impactului schimbării asupra managementului de protecţia mediului Graficul 14.2. Impactul schimbării asupra managementului instituţiilor de protecţia mediului şi soluţii de adaptare Graficul 14.3. Impactul economiei, organizaţiei şi managementului, bazate pe cunoştinţe asupra managementului instituţiilor de protecţia mediului şi soluţii de adaptare Graficul 14.4. Evaluarea impactului capitalului de cunoştinţe în managementul instituţiilor de protecţia mediului Graficul 14.5. Impactul capitalului de cunoştinţe în managementul instituţiilor de protecţia mediului, soluţii de adaptare Graficul 14.6. Măsuri care vizează operaţionalizarea neofuncţiilor managementului bazat pe cunoştinţe Graficul 14.7. Evaluarea necesităţii şi utilităţii mangementului în instituţiile de protecţia mediului Graficul 14.8. Măsuri de adaptare privind necesitatea şi utilitatea managementului în instituţiile de protecţia mediului Graficul 14.9. Evaluarea impactului globalizării afacerilor şi internaţionalizării firmelor, asupra managementului instituţiilor de protecţia mediului Graficul 14.10. Măsuri de adaptare ale managementului instituţiilor de protecţia mediului, urmare globalizării afacerilor şi internaţionalizării firmelor Graficul 14.11. Efecte ale crizei economico - financiare asupra managementului instituţiilor de protecţia mediulu Graficul 14.12. Măsuri de perfecţionare ale managementului resuselor umane în instituţiile publice Graficul 14.13. Măsuri de adaptare ale managementului instituţiile publice, cerinţelor integrării în Uniunea Europeană Graficul 14.14. Evaluarea necesităţii şi rolului instituţiilor de protecţia mediului la nivel naţional şi mondial Graficul 14.15. Opinii în favoarea protecţiei mediului, chiar dacă aceasta presupune costuri economice ridicate Graficul 14.16. Opinii în favoarea dezvoltării economice, chiar dacă starea mediului se va deteriora Graficul 14.17. Evaluarea periculozităţii formelor contemporane ale degradării mediului înconjurător ( încălzirea globală, efectul de seră, deşertificarea, epuizarea resurselor naturale, pierderea biodiversităţii, etc.) Graficul 14.18. Măsuri de remediere ale formelor contemporane ale degradării mediului înconjurător Graficul 14.19. Relaţia dintre cultură - cultură organizaţională şi atitudinea faţă de mediu

48

Graficul 14.20. Măsuri de perfecţionare a managementului instituţiilor de protecţia mediului Graficul 14.21. Evaluarea rolului statului în perfecţionarea şi pregătirea legislaţiei în domeniul protecţiei mediului Graficul 14.22. Măsuri de perfecţionare a legislaţiei în domeniul protecţiei mediului. Graficul 14.23. Evaluarea eficienţei sistemului de inspecţie şi control în domeniul protecţiei mediului Graficul 14.24. Măsuri de perfecţionare a sistemului de inspecţie şi control în domeniul protecţiei mediului Graficul 14.25. Influenţa schimbărilor la nivel politic asupra managementului instituţiilor de protecţia mediului Graficul 14.26. Măsuri de corecţie privind influenţa politicii asupra managementului instituţiilor de protecţia mediului Graficul 14.27. Sisteme / metode / tehnici de management utilizate în managementul instituţiilor de protecţia mediului