ñML MltM-M Taita""eosiaíá lú'átñá ?n « M B I Í W OMfofm orJI*«NI

'9!r, fMtJP/r.T. Mn 1185.3301946

S Ă P T Ă M Â N A L R E L I Q I 0 5 R E D A C Ţ I A | i ADMINISTRAŢIA

C l u j , S t r . Ragina Măria Nr. 10

ABONAMENTUL plătit înainta; p un an 40 000 Lei, pe 6 luni 20.000 Lei, p* 3 luni 30.000 UI . Abonamentul de sprăjin estedub'u,

- Se poate plăti şi prin cecul nostru poştal Nr. 40.646 —

wams

Apara săptămânal sub îngrijirea unul comitet înregistrată ia Tribunalul Cluj sub Nr. 85- tSîm 1938 j

Autorizaţia de reapariţie Nr. S.65I din 1945

Avem un Dumnezeu, s u n t e m o Naţ iune, v r e m o Biserică

CUVINTE ARHIEREŞTI Din cuvântarea I. P. S. Sale Dr. luliu

Hossu. ţinută în Catedrala Schimbarea ia Faţă din Clui, la încheerea săptămânii de rugăciune pentru unirea tuturor, la 25 Ianuarie 1945,

„Hristos Domnul a venit în lumea aceasta să facă toate una, să adune popoarele din toate părţile lumii şi să le aşeze în împărăţia Sa, a celor luminaţi cu Sf. Botez şi împărtăşiţi cu Trupul şi cu Sângele Lui. A-ceasta i-a fost gândul şi dorinţa în întreagă vieaţa şi aceasta i-a fost cererea cătră Tatăl ceresc în clipa păşirii spre pătimite în­fricoşate: „'-•« toţi să fui una precum şi noi una suntemf (Io. 17, 11). Această unire o cere de două ori în rugăciunea de foc, ca să rămână dovada vădită a misiunii Sale: „ca să crează lumea că Tu m-ai trimis* (Io. 17, 21).

Toţi suntem chemaţi la a-ceastă unire: sâ mărturisim ală­turi de Hristos, pentru Hristos, în unitatea credinţei şi a iubirii. Toţi să fim stâlpi ai adevărului împreună lucrători în vieaţa lui Hristos. Cine lucrează pentru u-nire lucrează în sufletul rugă­ciunii Domnului, şi tot cel ce desbină şi învrăjbeşte, ori pune piedecă în calea unirii lucrează împotriva lui Hristos.

Nu poate fi, preaiubiţi fraţi, icoană mai dureroasă şi întristă­toare decât icoana desbinării creştinilor. E dureroasă icoana sutelor de milioane unde n'a pătruns lumina Evangheliei, dar neasemănat mai dureroasă este înfăţişarea bisericilor desbinate...

Desbinarea este slăbirea do­vezii misiunii lui Hristos în lumne. Ni se cutremură toată fiinţa gândindu-ne la glasul de rugăciune a Iui Isus pentru u-nitatea celor ce cred în numele lui şi Ia icoana creştinătăţii des­binate. Au doară s'a împărţit Hristos, ne întrebăm şi noi cu Sf. Apostol Pavel ? Hristos nu este unul decât în unitatea Bi­sericii Sale. Aşa a dorit-o. Aşa

fcontinuare în pagina 71

Unitu-te-aî cu Hristos f I A T Ă , C A L E A !

Desbinarea, schisma, vrajba şi erezia, sunt lucruri lesne de împlinit, pentrucă sunt faptele duhului răutăţii şi ale patimilor omeneşti. Ele sunt opera oameni.cr mici la suflet, strâmţi la ve­dere şi sterpi la inimă, „iubitori de sine, mândri, trufaşi, hulitori, neiubiton de bine, trădători, obraznici, îngâmfaţi, având numai înfăţişarea adevăratei credinţe, dar tâgădu-ind puterea eiu (II Tim. 3 , 2 - 5 ) . Aceste au sfâşiat Trupul mis­tic a lui Hristos — Biserica creştină.

înfrăţirea, unirea, unitatea, sunt lucruri anevoioase, ele cer multă răbdare şi zăbavă, Ele se lucrează în taină, ca mierea de albine în coşniţă. Acestea sunt lucrări ale Duhului Sfânt prin ojimenl mari suflet^largi la .-^iTaâ^^si^riţatt-. . de.'JU&l&»< şi „îmbrăcaţi tu indurare, cu ' bunăiaîe^'cu 'umeretiit, cu blândeţe, cu îndelungă răbdare, îngăduitori unul altuia, dar peste toate acestea având dragostea care este legă­tura desăvâisirii" (Col. 3, 12—14).

Singură dragostea creştină este în stare să zidească din nou unitatea intre creştini, să facă o turmă şi un păstor.

Cei ce se hotărăsc sâ apuce pe drumul unirii, al înfrăţirii creştineşti trebue sâ îngroape toate greşelile şi păcatele trecutuli; să lapede toată amărăciunea, toată pizma, toată neîncrederea, toată bănuiala. Aici să flămânzim de dorul recunoaşterii reciproce, să însetoşem de dragul respectului şi al stimei împrumutate şi să ni se topească inima de iubirea frăţească.

Să căutăm ce ne apropie nu ce ne desparte, să scoa­tem la lumină tezaurul comun, nu particularităţile propui.

Cine nu se poate ridica peste patimile vieţii omeneşii şi nu poate respinge şoapta amăgitorului diavol, să se retragă şi daca nu poate face operă de apropiere, măcar să nu ridice pie­dici şi să nu se facă unealta satanei.

Desbinarea este o moştenire păcătoasă şî noi îi purtăm ponosul. ^Părinţii noştri au greşit, şi nu mai sunt, dar noi purtăm fărădelegile loru (Plâng. 5 , 7 ) , Această crimă a des­binării, trebue ispăşită. Dosădirea neîntreruptă a trupului cu toate patimile sale şl înălţarea sufletului prin rugăciune caldă „ca toţi sâ fie una", va mişca pe Dumnezeu care va revărsa ca ploaia harul ceresc, va înveseli Biserica şî va încălzi inimile, apropiind clipa înfrăţirii tuturor, căci ceasul „Celor de pe urmă" sună.

Sâ-L căutăm pe Hristos în simplicitatea sufletului, în cură­ţenia inimii şi în smerenia minţii. Să-L căutăm cu deadinsul şi fără întrerupere. Să trăim uniţi cu El cum am făgăduit la Sf. Botez.

Aceasta şi numai aceasta poate fi calea unirii şi aşa se cade să mergem pe ea! Atunci cu siguranţă încurând ne vom întâlni în unica Biserică a unicului Hristos Mântuitorul nostru!

Cine nu se încopciază în această acţiune nu este decât un duşman a lui Hristos şi al neamului omenesc: un trădător al făgăduinţelor din Sf. Botez.

/. Agârbiceanu Florea Mureşanu P. S, A. Prunduş

Protopopul ortodox al Clujului Prof, gr.-catolic de teologia

Vasile Chîndrlş preot unit, redactorul Vieţii Creştine

Teodor Ciceu preotul Catedralei Ortodoxe din Cluj

' IÎUVINTE ARHIEREŞTI Din cuvântarea P. S. S. Nico &e Colan,

episcop român ortodox al Clujului, Va­dului şi Feltacului, ţinută la Teatrul Na­ţional, în ziua de Duminecă 10 Martie 1946, despre „Ortodoxia în actualitate*, fiind de faţă şi I. P. S. S- Dr. Iuliu Hossu, episcop greco-catol/c al Clujului şi mul­ţime multă din clerul şi credincioşii am­belor B'serici româneşti şi reprezentanţii armatei.

P. S- Sa şi-a exprimat bucu­ria nespusă că după anii de urgie şi întunecare abătuţi a-supra naţiei române din Nor­dul Ardealului pe urma dicta­tului nefast dela Viena, Bunul Dumnezeu s'a întors cu milos­tivite şis a -.ascultat rugile n o a s t » tre şi ne -a dăruit iarăşi liber­tatea, prin jertfa armatei sovie­tice şi române, a cărei repre­zentanţi sunt de faţă la des­chiderea ciclului de conferinţe pentru Postul Mar«.

„Această bucurie se măreşte — a spus P. S. Sa — în ur­ma faptului că putem' saluta în mijlocul nostru prezenţa iubi­tului în Hristos Frate luliu, căruia acum zece ani, din pri­lejul agapei de instalare a ne­vredniciei mele ca episcop al acestei de Dumnezeu păzite eparhii a Clujului, Vadului şi Feleacului, i- am spus aşa : „Eu Ţi s frate, Tu mi-eşti frate, în noi doi un suflet bate*. Aceste cuvinte nu le-am tăgăduit nici odată în vremea acestor ani, nici cu vorba, nici cu fapta, dar mai vârtos în cei patru ani

. de întunecare, când mână în mână am purtat greul şi am înfruntat urgia deslănţuită de vrăşmaşii neamului nostru a-supra noastră şi a fiilor noştri.

In continuare P. S. Sa a ară­tat că Biserica ortodoxă a tost totdeauna alături de popor, pen­trucă este din popor şi slujeşte poporul. Ortodoxie nu înseamnă numai biserici după o anumită formă; icoane, lumânări, tămâie, slujbe, etc, ci înseamnă cre­dinţa lui Isus Hristos trăită în fiecare clipă. De încheiere a spus: „Am vorbit despre orto­doxie în Biserica noastr? stră-

WE&ŢA C R E Ş T I N A Nr, 33—34

UNIREA CREDINT Multe feluri de credinţe sunt

în lume, izvor de multe rele şi necazuri. Isus a venit să-i în­frăţească pe oameni prin cre­dinţă. Dar oamenii au împărţit şi tălmăcit credinţa lui Isus în mii de feluri. In ciuda răutăţii omeneşti, Hristos niciodată nu s'a împărţit şl credinţa lui a rămas una şi nedespărţită. Fie­care dintre noi am primit un dar pe măsura dărniciei lui Hris­tos. „El a pus pe unii apostoli, iar pe alţii prorccî, iar pe alţii evanghelişti, iar pe alţii păstori şi dascăli", dar aceasta numai până vom ajunge toţi la unirea credinţei şi a cunoştinţei Fiului lui Dumnezeu, la starea bărba­tului desăvârşit, după măsura deplină a vârstei lui Hristos" (Efesenl 4, 11 şi 13;. Deci, ori care ar fi darul primit şi ori care ar fi lucrarea la care am fost rânduiţi de Mântuitorul, ţinta noastră a tuturora e ace­laşi : unirea credinţei.

Oameni cu multă tragere de inimă şi cu fierbinte dragoste de Hristos au îndemnat lumea creştină la unirea credinţei. S'au făcut pe alocuri şi unele încer­cări, care au rămas şl vor mai rămânea, Dumnezeu ştie - până când numai încercări. Şi aceasta fiindcă s'a încercat să se facă unirea pe hârtie şi nu în suflet. O unire de formă, izvorâtă din interese lumeşti sau mândrie deşartă, sortită să rămână un simplu document, s'ar putea face cu discursuri, cu vicleană di­plomaţie sau cu forţa, Unirea cea din. suflete nu se poate face decât cu armele Duhului. Până când creştinii nu se vor lepăda cu totul de mamona, nu se vor putea uni cu Hristos. Oamenii vreau o unire a tuturor credin­ţelor pe urma căreia să tragă foloase şi laude. Nu prea se împacă cu unirea pe urma că­reia să fie servit şi lăudat nu­mai Hristos. Oamenii nu vreau să înţeleagă că nu credinţă cu credinţă trebue să se unească, cl toate credinţele trebue să se unească cu Hristos. Toate cre­dinţele trebue să se topească în credinţa Iui Hristos. Aceasta e unirea cea adevărată. După a-ceastă unire trebue să alerge creştinul. Aceasta e unirea pen­tru care se roagă Bisericile Neamului nostru, când z i c : „Unirea credinţei şi împărtăşi­rea Sfântului Duh cerând, pe noi înşine şi unul pe altul şi toată viaţa noastră lui Hristos, Dumnezeu să o dăm". Sfinţii Părinţi şi- au dat seama că uni­rea credinţei nu se poate face cu puteri omeneşti, ci numai cu darurile Duhului Sfânt. Ce­lor ce ostenesc la unirea cre­dinţei le trebue înţelepciunea ce vine de sus curată si paşnică,

blândă şi plecată, plină de milă şi de roduri bune, nepărtini­toare şi nefăţarnică, (facob 3 , 17). Le mai trebue clarul înţe­legerii tainelor dumnezeieşti. Cei nepricepuţi şi zăbavnici cu ini­ma a crede toate câte au făcut prorocii, în veci nu vor ajunge la unirea credinţei. Cine ascultă de sfatul cerului, de tăria şi bărbăţia ce vine dela Dumnezeu va lucra cu folos pentru unirea credinţei. Cine ascultă de sfatul oamenilor şi cine se sprijineşte pe propriile sale puteri se sbate înzadar. De e cineva mândru să nu propovăduiască unirea cre­dinţei, căci celor mândri Dum­

nezeu le stă împotrivă şi nu dă darul său decât celor smeriţi şi cuvioşi. Cuvioşis are făgăduinţa vieţii de acum şi a celei viitoare. Cine se roagă pentru unirea credinţei să se roage şi cu gura şi cu inima, iar frica de Dum­nezeu să-i fie pâinea cea de toate zilele.

Cu vreme şi fără vreme să lucrăm pentru unirea credinţei, dar fiecare să înceapă întâi cu el. Când credinţa noastră va fi una cu credinţa Iui Hristos va fi o singură credinţă şi un sin­gur Domn.

TEODOR GICEU 1*1 TOTUL CATEDRALTI ORTODOXE DIN CLUJ

Cav'mte Arhiereşti (urmare din pagina 1)

moşească şi la neamul nostru. Mulţi sa vor întreba cum stă lu­crul cu Biserica soră ? Iată cum !

Avem cu toţii acelaş Dum­nezeu, Unul în fire dar întreit în Feţe. Ne închinam şi unii şi alţii aceluiaş Domn, Isus Hristos, şi încă în aceaşi formă de cult: numai că unii ne în­chinăm în spirit, iar alţii în duh, unii cerşim dela Dumne­zeu îndurare iar alţii milă, însă peste toate acestea noi punem în practică ceeace rostim de fiecare dată ia Sfânta Liturghie; şi într'o Biser.că şi într'alta: „Să ne iubim unii pe alţii, ca intr'un gând să mărturisim".

Cl de P ă r D r . Silviu A P r u n d u ş

In anul 1925 cu ocazia înfiinţării patriarhatului român cunoscutul p ro ­fesor Cli-jm O îisifor Ghibu cerea noului patriarh ce urma să ia con­ducerea Bisericii rotrâneşt i d )uă u-cru't ş ' anume:

1. „Să înounoştinţeze despre alegerea s a toţi patriarhii creş­tini incluziv pe cel dela Roma, eomunieându i acestui din urmă dorinţa expresă de aşi da tot

. ^ . - * « « i ^ - / , « - ^ f ^ * ^ « o ^ ^ H ^ f ^ â ^ ' r n u *f ^ « f e 5 ţ e - . Toate

' Bisericii l u i Hristos, şi je suţere\ le crede , le n idă ţdueş t e , 2 să c o m u n i c e mitropolitului

d e / a Blaj constituirea patriar (continuara fa nu* 8*

Un iţi-vă creştini Ajungă veacurile multa In care fost-am despărţi ţ i! Azi glasul Iui Isus ne chiamâ Creştini de ce nu vă uniţi ?

Prea mult în uri şi vrăjmăşie In cete fost-am despârţt[t — Să ne trezim! E ceasul ultim, Să ne iubim, să fim uniţi,

Lăsaţi de-acuma vrăjmăşia! Mândria, ura lepădaţi; Urmaţi de-acum porunca s fântă ; Iubiţi-vă căci suntem fraţi!

Căci Adevărul este Unul Cum Unul pste şi Hristos, — De ce noi, despărţiţi în cete, Sâ ne luptăm fără folos?

Veniţi creştini de pretutindeni Să ne unim întru Hr is tos ! In jurul Crucii Sale sfinte Nc cbiamâ glasul Lui duios:

Veniţi cc ptii Mei la Mine Si vă ?n*~?fHi ?o j«r»fa M*a !

Eu pentru voi Mi am dat vieaţa Ş m'am jertfit pe Gbigota,

Veniţi sa împlinim dorinţa Ce a arătat o . omnul sfânt Ia rugăciunea câire Tatâl Ce ne-a las&t-o legământ !

Veni|i creştini din lumea largă, Di i Răsărit şi din Apus! Iubirea G >\g tei ne chiamă Să ne unim intru Isus.

Căci vine în curând Stăpânul Sâ-şi cercetez-«1 Său popor. Fiţi ga ta să-i ieşiţi 'nainte Cântandu-l slavă toţi, în c o r i

Lăsaţi îa lătuii tet ce poale Sâ vâ mai ţină despărţiţi Şs să rămână doar iubirea In care foţi să vă uniţi!

Veniţi creştini de pretutindeni Din orice neam şi-orice popor S â fim pe veci uniţi în Domnul Să fim o Turmă şi-un Păs tor !

Conlucra rea f ră ţească

da Păr, prof UOFIL A, BĂUBAMU , . , Puntea tip înţelegere şi fră­

ţească vie(uire între oameni, numai dragostea e 'n stare să o înt 'ndă. . ."

/'. 6* .V. NTCOLAE COLAN

Dacă v o m răfcfoî Cs i ţ i i e Sfinte vom găsi ceeace mereu pred icăm, dar mai rar p u n e m în p rac t i c i : iubirea Ea este temel ia vieţii creş­t ine .

Creştinismul este iub 're . Legea fundamenta la — în care se cupr inde toată Legea şî Profeţii — este iu­birea. In acest cuvân t „ iub i re" se cupr inde Cu adevăra t în t reaga e c o ­nomie a m â n t u : r e î divine, întreg Vechiul şi Noul Testament. De a-ceea să nu ne m i r m când sf. Pa­vel exc 'amâ Ia I Cer . 13. 13, că mai m a r e decât vir tuţ i le d u m n e -zeeşti credinţa şi nădejde», iubirea este! Mai m u l t ! Sf. Apostol şi e-vanghei is t loan nu t e mul ţumeş te cu atât ci spune mai m u l t : Dumne­zeu este dragoste (I Io 48) şi cine petrece în dragoste , în Dumnezeu pe t rece şi Dun ne zeu întru dânsul .

P o r u n c a iubirii e*te porunca pre ­ferat i a !ui Isus El o şi numeş te „porunca mea* fio 1 \ 12) Ah, cât de mult doreşt* Isus, ea să ne iubim unul pe a t u ! ! , , ; , o r u n c ă nouă vă dau v o u ă : SĂ VI iubiţi unii p$ ALŢII! P recum eu v'am îub>t pe voi, aşa să vă Iubiţ i" (lo. 13 34 ; .

In dorinţa Sa de iubire între fraţi, orândueşte şi semnul de pe care să se cunoască adevăr* ii uce­nici ai lui I u s : împlinirea dragostei frăţeşti (Io. 13 32) Si ca să nu ne înşelăm în efectele dragostei ,sf ap , Pavel ne clar if ică; «dragostea în­d e l u n g rabdă, se milostiveşfe, nu

Ie r a b d ă H I Cor . 13 4 7) Aceste lucruri Ie ştiau p e a b ine

cei doi preaveneraţ i Arhier i Ro­mâni ai Clujului. Şi le tră.*u din plin De aceea, puntea P. S lor de înţelegere şi paşnică co laborare a fost iubirea. Cred că I P S luliu şt P S, Nicolae sunt arhiereii r o ­mâni c re se ajută mai frăţeşte, se iubesc mai sincer, colaborează mai creştineşte şi trăesc in cea mai per ­fectă a rmonie . Iar aceasta atât în vremur i de neg re asupriri cât şi în v remur i de linişte, bucurie şi pace.

Pi lda m a ' i or Ierarhi dela Cluj, s'au silit a o u r m a si preoţii. In Cluj sunt foir te obişnuite priete­niile sincere şi convenir i le frăţeşti intre preoţii or todocşi şi gr catolici, ori fa niliile lor. Pe străzile Clujului, când se întâlnesc preoţii de ambele conf siuni româneş i, se privesc pr ie tenos. Chiar dacă nu s'au mai văzut niciodată, se salută frăţeşte. Cel care este m i i bătrân nu aş­teaptă să fie salutat î tai. Ci care de ca te se sileşte în a preveni pe f r t e i e său, cu salutul i u b i r e i : or t o d o x u l se grăbeş te a zice salutul obişnui t la c a to l i c i : . L ă u d a t să fie Isus", iar catolicul se sileşte a spune înaintea fratelui său, salutul răspân d<t Ia or todocşi .S lăv i t să fie Dom nu l " , — ori Binecuvinte iză Părinte .

C e f r u n o a â şi plăcu ă armonic de glasur i pline de iubire creştina se înalţă din Cluj, spre cer 1,. Cine şi ce ar împiedeca pe Români , ca obiceiul generalizat la Cluj . să se răspândească pe întinsul întregi i Românii ? ! Ca toţi, in t r 'un suflet să c â n t ă m :

„Fraţi oreştini din lumea'nireagă, „Tresăriţi în oânt voios. Jnionaţt un imn de »Jav&, .Toţi oâţt ortdefi în Crlstosl

feontlntisra ta Di? 8t

Nevoi j i -vă sâ păstraţ i un r e a duhului p n n legătura păcii (Ef. 4 , 3 ) .

Toii îatr'un du amm

m m -botezat, spre a ti un trup î Gor. 12, 13.

si iBBire A m cetit cu deosebi tă mul ţumire

număru l cel d in u r a i â — de anul nou, 1947 — al minunate i foi săp­tămânale , scoasă cu atâta t rudă ş? cu atâta s t răduinţă de neobosi tul slujitor al al tarului şi al amvonuiu», care este confratele mai tânăr Va si le Chindr iş . tnaramureşanul . E adaii rabil c u m le potriveşte întru dra­gostea sa de preot , care tuturor toate se face ca să plinească cuvân­tul lui Hris tos Domnul Nostru şi al apostol i lor săi, ca „toţi una să Uz" căci ce „este mai bine şi mal fru­mos, decât a fi fraţii împreună? , . . " (Psalmistul Rege David) .

El pune ca dos stâlpi puternici ai bisericii din Cluj , pe d o u ă co­loane alăturea pe cei doi 1. P . Sfinţiţi lerarchi, huni Fraţi întru Hr is tos , luliu şi Nioolae, din ale căror cărţi pastorale de Anul N o u scoate câteva părt icele de îndrumăr i părinteşti pent ru fii săi sufleteşti,

I P. Sf. luliu a t rege atenţiunea şi la . s ă p t ă m â n a de rugăc iune pen tru unirea t u tu ro r " ce va urma a se plini în zilele de 18 —25 Ianua­rie, ca în toţi anii dela o vreme încoace. Voiu reveni asupra acestei

„sAnfomâni, I P. Sf. Nicolae Colan , are o

declaraţ ie de statornic adev r „Şt im că sunt şi a i i destui p ro ­

feţi mincinoşi care îşi îmbie, irufaşi evanghel i i le lor sl- bărtoage. Unul î|i îmbie ştiinţa — m toate descope­ririle ei minunate. Dar ştiinţa sin­gură nu poate (ace nimiol fără inima omu 'u i . Ştiinţa e o s lugă foarte ascul tătoare; t-a uc de m i c r o ­bii ucîgăt ti, dar ucide şi pe oa­meni, după c u " i se porunceşte», . .

Şi încheie apoi înţeleptul ierarh şl academician, că nu este altă lege de temel ie pen t ru b u n a vieţuire între oameni , decât legea iubirii frăţeşti l i sa tă de Domnu l şi Mân­tuitorul nostru Isus Hris tos" .

Zicem cu toţii , cu un ecou de cor r ă spunzând ambelor strane ale aceleiaşi catedra 'e , da, aşa este ş i -A r i n ! Aşa să şi fie, cum t rebue să fie între oameni şi creştini!

Minunata a rmonie se urmează dealunţjul şi dealatul in ,Viea ţa Creş t ină" .

Fratele Florea Mureşan, protopo­pul o r todox al Clujului, luminea ă . l umin i l e taborîce ale C a o l i c i •'« u -lui" , cu apos 'o l ic curaj , înfruntând toate îngustimile şl orbitele . v e d e r i " vechi , paie goale şi îmblăt i te fără nici un rost în a r i i Bisericii lui Hristos

Iar Păr intele S. A. Prunduş , p ro ­fesor de teologie şi no ta r consisto­rial pe lângă I. P. Sf. Sa luliu, arată cu laudă vredniciile Biserlceî or to­doxe a Răsăritului- Acest articol îşi găseşte culmea r ând citează cuvin­tele Papei Pius X , care a clădit în

de Dr. ILIE DAIANU Roma „Seminaru l I ' io-Romeno» p e n r u *00 de teo logi român i şi u t o biserică orientală ca o catedrală mai mică, lată ce zice Sfântul Pă­rinte Piu al X i :

„Bucăţile rupte d inn t r ' o piatră ce cupr inde aur, conţin şi ele a u r . Vechile comunităţi -Creşine a'e O-r ientului păstrează o atât dc vene­rabilă s.finţenîe, încât ele meri tă nu numai respectai , ci şi «dragostea noas t ră* .

Câmaja cea neemută a lui Hrisiou •~ spre durerea Mântui torului — a fost sfâşistt, de o.-.meni cu mici şi s t râmte orizonturi . De aceea atâtea n e i â n g ă i e r i , pe urma acestei sfâ­şieri, şi atâtea suferinţe pe u r m a a tâtor r lsbo. i ie cu care ne cercetează Dumnezeu, ca să ne desmefecească din fudulia, ingânfarea şi înfumu­rarea oameni lor închipuiţi

Obosi ţ i da războaie oameni i tot­deauna au dori t pacea, î n f ă ţ rea şi unirea A?a a fost şi după pr imul război mondia l . Lloyd O e o r g e şi cei 4 fruntaşi al Britaniei declarau că num»! aşa se vor putea încon­jura războaiele dacă omeni rea se va uni asupra unor puncte religioase. an «—!»•

1. Toţ i suntem zidirea aceluîaş Dumnezeu creator,— deci traşi.

2. Toţi suntem răscumpăra ţ i de Hristos, Fiu! lui Dumnezeu , wm\

feo«ttan»ro *n or.w 6̂

Vremea e bună dăscăliţă şi durerea un ciocan providenţial pentru capetele noastre.

Dumnezeescul praznic a! naş­terii Mântuitorului ne găseşte an cu ars, mai experienţi şi mai înţelepţi, — recte: mai dureros instruit! — pentru dreapta lui sărbătorire.

Cu familia creştină s'a petre­cut în vremuri -— prin cons­trângerea împrejurărilor şi de­zastrelor , istorice — ceeace s'a petrecut 'cu Âbraham şi cu L o t : „Dacă iu apuci la stânga, eu voi apuca 3a dreapta; dacă tu apuci la dreapta, eu voi apuca ia stânga..." (Geneză, 18, .9). Dar ou cu liniştea şi cu buna chibzuinţă din atitudinea celor doi patriarhi, ci de multe ori cu certuri şi cu prigoane sân­geroase. Biserica creştină, pri­vită nu atâta cu ochii istoricu­lui filosof, dar îmbrăţişată cu inima creştinului dornic de uni­versalitate, se găseşte azi într'un slad'U cu totul departe de a fi cel ideal.

~ j i t e f e l mikmimmihm ?i toţi ucenicii Iui, în vecii ve­cilor, ne vom întreba cu durere". „Oare s'a împărţit Christos ?..." (1 Corintenî, 1, 13). Noi însă răspundem azi, ca şi uşuraticii

Unitatea Bisericii este dorinţa fierbinte a Mântuitorului

de I o n A g â r b i c e a n u cere şi doreşte Mântuitorul ? Una asemănătoare cu iubirea Lui, una care duce şi Ia jertfa vieţii pentru deaproapeîe.

Dar în cuvântarea care cu­prinde şi testamentul Domnului se arată tot atât de fierbinte şi dorinţa Lui pentru păstrarea u-nităţii în credinţă din partea a-postoîilor şi tuturor celor ce vor crede prin predicarea lor întru numele Lui.

„Eu pentru aceştia mă rog; nu pentru lume mă rog ci pen­tru aceştia, pe cari mi i-ai dat mie, căci ai tăi sunt... Părinte Sfinte, păzeşte-i întru numele Tâu pe cei cari mi i-ai dat mie, ca să fie una precum şi noi...

„Iară nu ma rog numai pen­tru aceştia» ci şi pentru cei ce vor crede prin cuvântul lor în

Cunoaştem cu toţii marea | cuvântare a Mântuitorului ţinută ! Apostolilor Săi la Cina cea de I Taină, aşa cum se poate citi în j Evanghelia s. Ioan, dela c. 13-18. Atu putea spune că în ea se cuprinde, dinpreunâ cu Pre­dica de pe Munte dela s. Ma­tei, întreaga bunavestire, întrea­ga Evanghelie.

Cuvântarea de despărţire dela Cina din urmă stărue în chip deosebit asupra alor două do-rinţi ale Mântuitorului, şi anu­me ca între apostolii şi ucenicii Săi să stăpânească iubirea şi unitatea în credinţă. .Poruncă nouă vă dau vouă, ca să vă iubiţi unul pe altul. ...Din a-ceasta va cunoaşte lumea câ sunteţi ucenicii Mei, de veţi a-vea dragoste unui faţă de altul". Şi încă ce fel de dragoste ne

(cattilmisrft 1« » 6 « . 6>

„Voi toţi sunteţi trupul lui Hristos şi fiecare in parte mădulare ale aceluiaş trup 4 4.

Corlnteni, odinioară: „Eu unul sânt al lulPavel. Şi eu sânt al lui Apollo. Şi eu sânt al lui Chefa-îar eu sânt al lui Christos...*.

Şi trebue să recunoaştem, cu umilinţă şi cu confuziune, ca această parcelare a domeniului creştinătăţii nu corespunde nici spiritului Sfintei Evanghelii, nici marilor ţeluri ale Bisericii, în marş spre suprema Unitate.

Noi, epigonii de azi, am sco-borît, în toate, creştinismul şi Evanghelia, până Ia nivelul ml» cimei, intereselor, egoismului şi separatismelor noastre. Astăzi ne dăm seama că situaţia a-ceasta trebue biruită şi o ascen­siune nouă — în spirit, în ge­nerozitate evanghelică şi în su­perioară frăţie ne cheamă şi ne obligă.

Experienţa cu tristele noastre situaţii şi lunga noastră sufe­rinţă creştină sânt, fără îndoială, mesagere cereşti. Există un e-goism şi o suficienţă a zilelor relativ bune. Când stai Ia tine

şi cu afaceri înfloritoare — eşti împins să uiţi lumea largă, ru­dele şi prietenii, care mai trăesc departe. Dar când te-au lovit câţiva ani de secetă, sau te-a bătut grindina, sau copiii ţi-au ieşit nişte desmetici, sau te-a doborît boala, câţiva ani în şir, şi s'a dus jumătate din avere, atunci începi să-ţi aduci aminte de rudele şi de prietenii cu ca­re n'ar fi rău să fii iar în bună legătură...

Aşa stăm noi azi. prăpădiţi de seceta noastră bisericească şi din ce în ce mai instruiţi că împărăţia lui Christos trebue să se întindă şi mai departe, din­colo de ogoarele, de pretenţiile şi de vechea noastră trufie.

Marea înfrăţire bisericească, la care ne gândim este o largă însoţire de iubire, în preţuire reciprocă şl în schimb reciproc de puteri, de bunuri sufleteşti şi de entuziasm frăţesc.

Cine este convins de dum­nezeirea Răscumpărătorului nu poate să sărbătorească cu alte gânduri naşterea cea din Beth-leem, în zilele împăraţilor pă­mânteşti Octavian, August şi Irod.

Cum să crezi că Dumneze­escul Stăpân e mulţumit, când noi creştinii am găurit pământul, peste tot, cu tranşeele noastre confesionale ?

Gala Galaction / Ţ „ i o o- \ I (Extras din Calendarul „Vieata Crts-y C o r . 1 ¿5, ¿1) \ tină* r e «nul 1947).

N r . W- -34

P E N T R U U N I R E A T U T U R O Kuiiuni entru unire

La proscomedie, luând preotul o păr­ticică, o pune pe Sfântul Disc, zicând:

Pomeneşte, Doamne, Sfântă Biserica Ta, cea de la o margi­ne la alta a pământului, şi o scapă de toate relele şi o de­săvârşeşte pe ea în dragostea Ta şi o adună din cele patru vânturi ale lumii sfinţită întru 'imparăţ:a Ta, pe care l-ai gă­tit-o ei. Fă să înceteze desbi-năriîe, certele, neînţelegerile şi ereziile dintre creştini, ca toţi să formăm o singură turmă şi un singur păstor, întoarce cu miios'ivire faţa Ta spre noi ne­vrednicii robii Tăi şi spre tot poporul creştinesc şi iartă tu­turor merea greşală a desbi-nării şi sfâşierii Trupului tainic a Hristosuhri Tău, dâruindu-ne, în sfârşit, marele har al unirii în credinţă, ca toţi să fim desă­vârşit una şi cu o gură şi cu o inimă să Te preamărim.

La începutul Sfintei Liturghii urmează ectenia inare până la : „Pentru cei ce că­lătoresc..."după care adaugă aceste cereri:

Pentru ca să nu fie între noi desbinări, şi pentru ca să ne unim într'un gând şi într'o în­ţelegere, Domnului să ne rugăm.

i'entru ca dragoste să avem, care este legătura desăvârşirii, şi pacea lui Dumnezeu să stă-pânerscă inimile noastre, la care suntem chemaţi într'un trup, şi cuvântul lui Hristos să locuiască întru noi din prisosit, Domnului să ne rugăm.

Pentru ca prin harul Sfântu­lui Duh, porunca legii celei noui să se samene, să Încolţească şi să prindă rădăcini, ca să ne iu­bim unii, pe alţii şi să nu cău­tăm voia noastră, ci slava lui Dumnezeu şi zidirea Bisericii, Domnului să ne rugăm.

Pentru ca să piară sămânţa urei, a certei, a pismei, a vrăj-bii, şi a tuturor patimilor ce ruinează unitatea Bisericii şi desbinâ pe oameni, şi pentruca să se samene şi să rodească a-devărata iubire, Domnului să ne rugăm.

Pentru ca să odihnească peste noi spiritul înţelepciunii, şi al înţelegerii, spiritul sfatului, şi al tăriei, spiritul cunoştinţei şi al temerii de Dumnezeu, şi prin harul său să ne unim întru le­gătura păcii şi a dragostei, Dom­nului să ne rugăm.

Pentru ca peste toate deose­birile de limbă, de sânge şi de lege să ne unim într'o singură turmă sub un singur păstor, Domnului să ne rugăm.

Pentru ca prin împărtăşirea cu Trupul şi Sângele lui Hristos — taina evlaviei, semnul uni­tăţii şi legătura dragostei — toţi să formăm un singur trup, Domnului să ne rugăm.

Pentru ca să piară desbina-rea, şi să ne mântuim de tot necazul, mânia, primejdia şi ne­voia, Domnului să ne rugăm.

Apoi continuăm ectenia mare. In acest chip se zic ecteniile şi fa începutul Utre­niei sau la Vecernie,

După întrarea cu Sf. Evanghelie zicem aceste tropare ale Sf. Mitrofan, glas 8:

Pe Tine împărăteasă a toate şi atotlucrătoare, F>re fără de început, mai presus de ani, în­cepătoare de vieaţă, milostivă, iubitoare de oameni, preabună, singură stăpânitoare; Treime, acum slâvindu Te, cerem ier­tare de greşale, lumii pace, şi Bisericii un cuget.

Mărire Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh,

Unică Domnie şi în trei stră­luciri, singură stăpânie dumne­zeiască şi în trei luminători, primeşle cu bunăcuviinţa bu­nătăţii Tale pe cântăreţii Tăi, şi-î rnântueşte de greşale, de ispite şi de greutăţi, pace şi unire degrabă dăruind Biserici­lor cu iubire de oameni.

Şi acum şi pururea şi in vecii vecilor. Amin.

In pântece fecioresc, Hris-toase Mântuitorul meu, sălă-şluindu-Te, prin lucrare Te- ai arătat lumii, Dumnezeu şi Om, neschimbat, şi aievea neames­tecat, şi Te-ai făgăduit a fi cu robii Tăi pururea arătat; pen­tru aceea cu rugăciunile celei ce Te-a născut, dărueşte pace turmei Tale.

Apostolul Pronimen: Mântueşte-ne Doam­

ne Dumnezeul nostru, şi ne a-dună. dintre neamuri, ca să lău­dăm numele Tău.

stih: Gata este inima mea, Dumnezeule, gata este inima mea.

Din Cartea cătră Efeseni a Sf. Apostol Pavel cetire.

Cap, 4 stih 1 - 1 3 . Caută-1 în Dumi­neca a 25 după Rusalii şi citeşte-1 până în capăt apoi treci la Dumineca după Botezul Domnului şi citeşte pânăîn sfârşit.

Aliluia, glas 8. Cât e de bine şi cât e de

frumos să locuiască fraţii în unire!

stih: Că unde-i unire, Domnul trimite vieaţă şi binecuvântări nesfârşite.

Evanghelia Din sfânta Evanghelie dela

Ioan citire. (Cap. 17, 11-21).

In vremea aceea, ridicânduşi Isus ochii cătră cer a z i s : Pă­rinte sfinte; păzeşte-i pe dânşi întru numele Tău... (caut-o în Joia Sfintelor Patimi, din Ev. J)

Şi sfârşitul: ...ca să cunoască lumea că Tu m'ai trimis.

După Evanghelie la ectenia cererii cu osârdie, după re a zis diaconul — încă ne rugăm pentru fericiţii.." adaugă acestea:

încă ne rugăm: adu-ţi aminte Doamne de Biserica Ta, şi o scapă de toate relele, şi o de­săvârşeşte în dragostea Ta, şi o adună dm cele patru părţi ale lumii sfinţită întru împărăţia Ta, pe care i-ai gătit-o ei, rugă mu ne Ţie, auzi-ne şi ne milueşte.

Încă ne rugăm ca Domnul Dumnezeu să asculte glasul ce­rerii noastre a păcătoşilor, şi să adune pe cei risipiţi, pe cei ră­tăciţi sâ-i întoarcă, şi să-i u nească cu Biserica Sa, să zicem din tot sufletul şi din tot cu­getul; Doamne, auzi-ne şi ne milueşte.

încă ne rugăm ca Domnul Dumnezeu să întoarcă pe cei necredincioşi ia adevărata cre­dinţă şi sfinţenie şi pe cei ce poartă numele de creştin să-i aducă la bunăînţelegere şi dra­goste, ca toţi să fie o singură turmă şi un singur păstor, să zicem toţi cu inimă înfrântă, Doamne, auzi-ne şi ne milueşte.

Cela ce voeşti ca toţi oame­nii să ajungă la cunoştinţa ade­vărului Tău şi să se mântuiască, caută cu milă spre cei ce lo-cuesc în laturea şi în umbra morţii şi-i adă la cunoştinţa a-devărului Tău, mântuieşle-i din rătăcirea cea veche şi din vi­cleşugul celui potrivnic, lumi­nează i prin baia naşterii de a doua şi i fă mădulare cinstite ale Bisericii Tale, cu umilinţă ne rugăm Ţie, auzi-ne şi ne milueşte.

Cela ce Te îmbraci întru lu­mină ca într'un vestmânt, lu­minează pe toţi cei ce sunt îna-fară de adevărată Biserica Hris-tosuluiTău, şi risipeşte negura neştiinţei şi întunerecul îndoielii din inimile lor, şi-î uneşte cu sfântă şi aleasă turma Ta, ca împreună cu noi să strige: auzi- ne Doamne, şi de grab ne milueşte.

Că milostiv şi iubitor de oa­meni Dumnezeu eşti, şi Ţie sla­vă înălţăm Tatălui, şi Fiului, şi Sfântului Duh, acum şi pu­rurea şi în vecii vecilor.

Poporul: Amin.

Chinonicon

Nevoiţi-vă a păzi uoirea du­hului întru legătura păcii. Ali­luia.

După rugăciunea amvonului z'cem a-ceastă Rugăciune:

Stăpâne, Doamne, Dumnezeul nostru, Tatăl Domnului nostru Isus Hristos şi Tatăl tuturor celor ce cred în numele Lu?, auzi-ne pe noi păcătoşii şi ne­vrednicii robii Tăi, care în ceasul de acum cădem înaintea Ta şi ne rugăm şi cu deadinsul cerem: adună într'una pe toţi fii . Tăi, renăscuţi prin Botezul Unuia născut Fiului Tău, cari prin lu­crarea vrăşmaşului şi a patimi­lor omeneşti s'au despărţit şi pe căi lăturalnice aii rătăcit, ca toţi încurând să ajungem la u-nitatea credinţei şi a cunoştinţei Fiului Tău. Revarsă asupra tu­turor celor ce Te mărturisesc pe Tine şi se închină Fiului Tău, harul presfântului şi de vieaţă făcătorului Tău Duh, ca lepă­dând toată greşaîa şi tot păca­tul, toată patima, pornirea şi pofta cea rea, să se aprindă de iubirea Ta şi să formam o sin­gură turmă şi un singur păstor.

Aşa Doamne nu ne părăsi pentru răutăţile noastre, ci pen­tru meritele şi jertfa ii i:,tului Tău Fiu Isus, care înainte de patima aa şi-a rdicat glasul că­tră Tine şi a zis: Părinte sfinte; păzeşte i pe dânşii întru numele Tău, pe care mi i-ai dat mie, ca să fie una precum suntem şi noi; şi nu numai pentru a-ceştia mă rog, ci şi pentru tei ce vor crede întru mine, prin cuvântul lor, ca toţi sa fie una, . precum Tu , Părinte, întru mine şi eu întru Tine, şi aceştia întru noi una să fie, ca să crtazâ lumea că Tu m-ai trimis, au­zi-ne şi ne dărueşte unirea în credinţă a tuturor creştinilor, pentruca uniţi în Biserica Hris-tosului Tău aici pe pământ, precum Sfinţii şi îngerii în cer uniţi în lauda numelui Tău, cântă şi preamăresc şi noi cu ei într'un singur glas să cântăm şi să preamărim, prea cinstitul şi de mare cuviinţă numele Tău, al Tatălui şi ăl Fiului şi al Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor Amin.

l a a p o l i s z i c e m : Cel ce mai înainte de mântuitoarele sale patimi ne-a lăsat porunca dra­gostei şi a unirii, ca toţi să fim desăvârşit una, Hristos a-

S w • -l * • • 1 , * •

c i i i c i vi o i tn IA H 1.1 p) G â. 1 y 1 1

OMINU LU devăratul Dumnezeul nostru, pentru, rugăciutiile Heacuralei Maicii sale ale Sfinţilor Dascăli şi Ierarhi din Răsărit şi din Apus, ale Sfinţilor şi Drepţilor Dumnezeoşti Părinţi...

La sfârşita! Sfintei Liturghii cântăm a-cest tropar, gias 8 :

Primeşte, Hrisloase pe Maica Ta, întru rugăciune; ca prin mijlocirile ei să împaci lumea, să întăreşti sceptruriîe împără­ţiei şi să uneşti într'una Bise­ricile Tale,

Dacă cineva vrea să facă numai rân-duială osebită pentru Unirea Bisericilor atunci va tace aşa: După binecuvântarea preotului, îndată rugăciunile începă­tură: împărate ceresc , . Prestanţă Treime . Tatăl nostru..., Apoi Veniţi să ne închi­năm... şi Psalmul 66, cu Slava... Şi a c u m -Aliluia. Apoi începe preotul sau diaconul ectenia de pace, şi după cererea pentru rege, intercalează crer i l e de mai sus şi încheie cu ecfonisul: Că Ţie se cuvine...

Apoi cântăreţii: Dumnezeu o Domnul. , cu stihurile lui şi Troparele pe vers 8 : Pe Tine împărăteasă.., Urmează Apostol, Evanghelie şi prima cerere din ectenia cu osârdie: Milueşte-ne pe noi Dumnezeule... după care se adaugă «cteniilede mai sus: Încă ne rugăm adu-ţi aminte Doamne.. . Apoi Rugăciunea de mai sus şi Apolisul. Aceastî rânduială poate fi făcută şi de mirean singur, sau în comun de mai mulţi lăsând afară cele specific preoţeşti ca Bi­necuvântare şi Pace tuturor.

Să fim una! Dorul Unirei cheamă

"Din Răsărit şt Apus Pe toţi creştinii lumei Sub Crucea lui Isus.

Priviţi Ia Cel ce rabdă, Şi ura lepădaţi; O, voi cei despărţiţi, Să nu-l mai supăraţi.

Creştini îiind cu toţii, Ca fiaţi să ne iubim. In Casa lui Cea/ Siâniă Ei vrea una să fim.

Azi Borna şi Bizanţul Cu drug să se privească, Şi î:itre sine cale De pace şă-şi croiască.

Oceanul cel de ghi&ţă Al urei să 1 topim, Printr'o unire sfântă Pe Domnul să-L mărim.

Jsus cere jubire, Pe noi uniţi ne vrea: Ş i numai celor paşnici Regatu-şi vrea să-1 dea

O, Soare dulce al vieţii, Tu Cel ce ne iubeşti, înmoie a noastre mi mi Căci sunt prea pământeşti.

Voi, Iii ai unei mame Veniţi să ne împăcăm Şj* veşnicia 'ntreagă Să nu ne mm certăm.

„Unirea în credinţă a creş­tinilor este mai presus de toate opera lui ' Dumnezeu" (Pius XII.)- De aceiaşi părere erau şi membrii Congresului din Oxford, întruniţi în 1907, pen Utu ca să discute problema u -nirii bisericilor creştine.: „Uni-rea creştinilor se porte înfăptui de Biserică r.umai îa genunchi*. Un distins fiu al bisericii or­todoxe române, Lascarov-Mol-dovaou afirmă aceiaş lucru : „Cel mai puternic şi mai efi­cace mijloc pentru unirea Bise­ricilor esîe iubirea Mântuitoru­lui sprijinită pe rugăciuni pu­ternice şi stăruitoare adresate lui Dumnezeu pentru ca să verse în sufletele ro^stre duhul uniţii, fără care totul e zadar­nic".

In adevăr ori cât de Uriaşe ar fi sforţările omului, dacă nu sunt sprijinite de ajutorul divin, rămân zadarnice. Omul cu pu­terile lui, a putut înfăptui rup­tura, dar nu mai poate s'o re­pare singur.

„Rugăciunea este singura pu-tere în faţa căreia şi Dumne­

zeu se pleacă* ţTcrtulian). In vreme ce Evreii se băteau cu Am&iechiţii pe câmpie, Moisi pe munte câştigă victoria, ru-gâodu-se cu mâinile ridicate.

Dacă unirea este , un mare har, pe care trebue să-1 cerem prin rugăciune, desbinarea în credinţă a fost şi rămâne un mare păcat, care trebue ispăşit De aceea rugăciunea noastră pentru unire trebue să' fie îm­preunată cu duhul pocăinţei;

O întrebare înfricoşată ni se pune : De ce, de atâta vreme Biserica iui Hristos rămâne sfârtecată ? Pentru ce sângele vărsat pe Calvar române iară fofos ? De ce dorinţa arzătoare a iui Hristos să fim ww«, să iie o turmă şi un Păstor, nu se realizează ?

Răspunsul e simplu dar crud, în responsabilitatea colectivă noi nu r e simţim responsabilitatea proprie. De aceea noi nu ne ru­găm de loc, sau nu ne rugăm îndeajuns pentru unire. Ne în­chidem într'un ' egoism sacru. Când e vorba de a colabora 3a unirea,,„, bisericilor, izolarea şi

,uga cta ispăşire şi cerere Aşa se roagă pentru unire creştinul de

rit latin sau lege apuseană:

Ursul: Pentru nebăgare a în seamă a cuvântului ieşit din inima Ta dumnezeiască: „Şi alte oi am care nu sunt din staulul acesta: şi acestea mi-se cade a ie aduce, şi glasul meu îl vor auzi".

Toţi: Te rugăm iartă-ae Doamnei — Pentru înclinarea noastră

păcătoasă de a vedea paiul în ochiul fraţilor noştri desbinaţî, mai vârtos decât buna credinţă şi buna vc'nţă,

Te rugăm, iartă ne Doamne ! — Pentru discuţiile noastre

uneori pline de răutate, de su­flet mic şi exagerare, faţă de ei şi pentru încăpăţânarea noastră şi judecăţile noastre aspre,

Ta rugăm iartă-ne Doamne \

— Pentru pildele noastre rele, cari au întârziat, slăbit ori ni­micit lucran a harului în sufle­tele lor,

Te rugăm, 'artă-ne Doamne!

— Peste hotarele de limbă, rasă şi naţiune,

uneşte ne, o Isuse / — Peste neştiinţele. prejude­

căţile şi duşmăniile noastre, uneşte-ne, o Isuse!

— Peste barierele intelectuale,

spirituale şi confesionale, uneşte ne, o Isuse!

— O Dumnezeule, pentru mai mare mărirea Ta, şi bucu­r a inimii Fiului Tău,

adună creştinii risipiţi I Dumnezeule, pentru binelui, adevărului şi

— O biruinţa dreptăţii,

adună creştinii risipiţi 1 O Dumnezeule; pentruca

să nu fie decât o singură turmă şi un singur păstor,

adună c reş t in i i r is ipi ţ i !

— O Dumnezeule, pentru a surpa mândria satanei şi a slu­jitorilor lui,

adună c reş t in i i r i s i p i ţ i !

— O Dumnezeule, pentruca, însfârşit, să domnească pacea în lume,

a d u n ă creştinii r i s ip i ţ i !

Doamne, Dumnezeule, care îndreptezi cele greşite şi pe cele risipite le aduni, iar pe cele a-dunate le păstrezi, Te rugăm revarsă cu bunăvoinţă harul u-nirii peste poporul creştin, ca lepădând desbinarea, să se u-nească cu Biserica Ta, sub conducerea unică a adevăratului tău Păstor, ca să-Ţi slujească Ţie cu vrednicie, acum şi pu­rurea şi în vecii vecilor. Amin

ai rugacîunn pentru u-

îî.vis-î»ea ' e s t e o c r i m ă , De,i unul uscare sa colabo­

răm ia unirea în credinţă. Să punem în rugăciunile noastre mai pe sus de orice altă in­tenţie, intenţia unirii. Şi f i m apostoli nirea creştinilor. Apo siguri, că atunci când Dumne­zeu va vedea muiţimJe şi de, o parte şi de alta, rugându-se şi implorând unirea, va tace această minune a unirii în cre­dinţă a tuturor creştinilor şi în deosebi a tuturor Românilor, — atât de mult dorită şi aş­teptaţi .

Maică îndurătoare, roagă-te pentru unirea în credinţă a tu­turor Românilor.

O. POP

«Dacă toţi ne împăitaşim din aceaşi pâine şi toţi devenim a-celaş lucru, atunci de ce nu avem toţi aceeaşi dragoste ? De ce nu formăm toţ o sngu ră ceată ? Odinioară strămoşii nos­t r u aceasta erau: şi mulţimea celor ce credeau era o inimă şi un suflet, însă acum, -chiar

• T ü r s t f a t t t r ^ ^ şi felurite dittmñüü sunt între noi, şi foarte aprinşi suntem unul împotriva celuilalt. Şi tu vrei să trăieşti unit cu Hristos? Şi socoti că nu trebuie să tră­ieşti unit cu fratele tău, ci poţi să rămâi în desbinare şi neuni­re ? O frate! Departe eşti de iubirea şi vieaţa lui Dumne­zeu".

$/„ Toan Damăschln

Cuminecătura nu şuieră nici ura, n ci cearta şi nici duşmă­nia ; nu poale sta alături de ca desbinarea, neînţelegerea şi pis-ma. Dacă acestea au loc între noi creştinii este semn că n 'am pătruns încă fiinţa acestei Tai­ne dumnezeeşti, mari şi înfri­coşate, şi nu trăim cum se cade marele mister euharistie.

Pr. Dr. 8, A PBUNDlJŞ

Săptămâna de rugăciune a a fost începută pe Ia anul 1908 de doi bă baţi americani apar­ţinători Bisericii Anglicane: Spencer I. Iones7 personalitate cu mare vază şi Ludovic Wat-tson, păstor al Bisericii Episco-paliene din Statele-Unite.

Ambii erau preocupaţi de i-dea de a favoriza pe toate căile unirea tuturor creştinilor într'o singură Biserică. Se ţine din 18-25lan,

Pag. 6 . . . . V î g A ^ ^ S § T M _ , | | r ( Nf, •

i n u l 1054 a fost anul desbinăr i i ! „Vieaţa Creştină" se t r ă ieş te

în uni re şi iubire (urmare din pag. 3) Se c u n o a ş t e d o r i n ţ a arză­

t o a r e a l u i I sus , e x p r i m a t ă l a C i n a cea de T a i n ă „ca toţi SĂ f ie UNA PRETAM şi noi UN», SUNTEM". Pe de a l t ă p a r t e se ş t ie cât de învrăj­biţi s u n t c r e ş t in i i de azi . S o n t î m p ă r ţ i ţ i îotr'o m u l ţ i ­m e de b i se r ic i şi s e c t e : ca­tol ic i , o r t odocş i , p r o t e s t a n ţ i , a n g l i c a n i , l u t e r a n i , bapt i ş t i ş. a. m . d.

Cei ce c r e d î n E v a n g h e l i e î ş i dau s e a m a că a ş a n u m a i merge- O m e n i r e a c a u t ă să se î n f r ă ţ e a s c ă pe ca le pol i ­t ică şi e c o n o m i c ă : nu poa t e r ă m â n e a î n v r ă j b i t ă t o c m a i î n p r i v i n ţ a r e l i g i o a s ă .

Sun t c u n o s c u t e î n c e r c ă r i l e v e c h i de u n i r e . Ba în s ino­d u l din F l o r e n ţ a (1439) chiar s ' a a j u n s la o î n ţ e l e g e r e î n ­t r e ca to l i c i şi ortodocşi . La aces t s inod a luat parte şi D a m i a n , mitropol i tul Mol­dovei , i scă l ind şi e l actul de unire. Unirea aceasta î o s ă n u s'a înfăptuit.

In u l t i m a v r e m e s'au fă­cut mai mul te încercări de unire. Ia special sunt vred­nice de amintit trei încer­cări de acest fel.

Mai m u l ţ i ortodocşi, a n ­gl icani şi protestanţi a u î n ­temeiat aşa numitu l „Insti­tut INTERNAŢIONAL de creşti­NISM social", cu menire prin­cipală d e a se ocupa c u chest iuni le sociale . To tuş i principalul său scop e d e a a j u n g e i la unirea creştinilor. Această mişcare a organizat ves t i te le conferinţe de la Stocholm în 1925 şi la Berna îd 1926.

O a l t ă î n c e r c a r e de u n i r e mai s e r ioasă , s 'a făcut d in p a r t e a b iser ic i i e p i s e o p a l i a n e din Sta te le unite prin orga­nizarea conferinţei deia Lau-ssane (1927).

Insfârşit e v o r b a d e în­cercarea d e unire între o parte d i n ang l i can i ( a n g l o -c a t o l i C i ) şi catolici, î nce rca ­r e , c a r e a a v u t o a r e c a r e r e ­z u l t a t

P r i m e l e d o u ă încercări c 'au a v u t n i c i u n rezultat. Şi nici a u p u t e a fi a l tcum Căci î n t imp ce Isus a voit c a B iser ica Lui s ă fie u n a î n ceeace priveşte credinţa, t a i -

i i i 8 bisericilor n e l e ş i c o n d u c e r e a , aceş t i a v o i a u n u m a i o alianţă, o f ede ra ţ i e a b iser ic i lor , l ă s â n d l i b T ă f iecare confes iune să c r e a d ă ce-i place. Rezultatul s'a v ă z u t l a Laussane , u n d e , la s fâ rş i tu l l u c r ă r i l o r confe­r in ţe i , s'a aranjat î n c a t e ­d r a l ă s l u jba Cinei D o m n u ­lu i , l ă s â n d l i be r pe f iecare să tâicuiaseă • înţe lesul Cinei d u p ă capul lui. Aşa de m u l t s'au î ncâ l c i t l imbi le î n c â t u n p ro te s t an t a fost silit să s p u n ă : „Ce d m eres şi scan­d a l o s e ! Masa, cina D o m ­n u l u i a ajuns mot iv de smin­teală , ca re învrăjbeşte pe c reş t in i î n loc să- i unească . Ce nenoroc ire ! 8

D r u m u l aces t a n u poate duce la unire. La unire du­ce un s i n g u r d r u m : î n toa r ­c e r e a la învăţătura î n t r e a g ă a lu i Hristos, la Biserica în ­temeiată de dânsul , căci dânsul n u m a i o s ingură bi­serică a întemeiat. El n'a în­temeiat o federaţie de bise­rici, c a r e f iecare să aibă credinţa ei deosebită.

N u se va ajunge la un i ­rea biserici lor decât atunci când credincioşi i tuturor bi­serici lor vor crede toţi în ace laş fel, vor avea aceeaş credinţă, se vor împărtăşi c u aceleaş i taine şi vor avea aceeaş conducere, acelaş cap.

Ce putem noi totuşi face pentru unirea b iser ic i lor? întâi de toate fiecare creştin să-ş i cunoască credinţa lui proprie şi s'o t r ă iască , apoi să-i lămurească şi pe ceilalţi de altă credinţă: să afle toţi adevărul propovăduit de Isus Hristos şi de apos to l i , pentruca să vadă care e bi­serica aceea ' oare , con ţ ine î n t r e g adevărul e v a n g e l i c ? U n d e se găseş t e unitatea de c red in ţă , de t a ine şi de con­d u c e r e ?

Iar î n ai doi lea rând e nevoie de rugăc iune multă, pentruca eei rătăciţi să-şi poată recunoaşte greşala şi să se adune într'o s ingură biser ică , pentru a î m p l i n i dorinţa Domnulu i , să fie „o singură turmă şi un singur

n'.scitf, care din d ragos te pent ru mântuirea noas t ră s'a în t rupat om şi s'a jertfit' pentru ca s i ne poa tă da nouă oameni lor put inţa tr Intuir i i , dacă vrem să ne m â n î u i m . . Deci t rebue şi noi să ne iubim unii pe alţii pentru Dumnezeu ca fii al a-celuiaş P - r i s t e iubitor , deci fraţi înaintea Ini Dut rnezeu , care vrea ca toţî să *e mântu iască , şi se vor mântui numai pr in iubirea îui D u m ­nezeu şi t deaproapelu i nos t ru .

De ia aceste cuge te omeneş t i şi î 'reîfi religioase, e n u m a i ' un pas până Ia cugetul unirii bisericilor,., creştine.

Dar ideia de a sa face în anumi te zile rugăciuni în toată lumea pent ru unirea bisericilor — n u a i s s o d i t ' o — Papa de la Roma; nu! Ci un . p a s ­to r " sectar din A m e r i c a . . N a im-poar tă numele

Destul că un . p ă s t o r " a scris că ar fi bine ca în curs de o săp ­t ămână <oată lumea să- facă rugă­ciuni, publice, de obşte în biserici, în t emple pentru „unirea tuturor", rugăc iune care în biserica or todoxă

unită sau m unită — o r i e n M ă sau occidentală — de a Răsărit sau dela Adus — în to tdeauna sau făcut şi se face r u g î c i u n e , cum se zice: cu vreme şi fără de vreme. Aşa a sim­ţit o biserica de când e pe lume, că ea nu e a unora sau altora, ci biserica lui Hris tos , care a în teme­iat o, o susţine şi o conduce , prin sfântul Duh a lui Dumnezeu, şi prin oameni i anume aleşi spre a-cest scop, prin Apostol i şi urmaşii lor, Episcopii şi aceştia ia rândul lor, prin preoţi , anume pent ru acest scop bine aleşi din popo r pentru popor ca să fie mijlocitori şi chi-vernisătort ai haruri lor lui 1. umne-zeu date pentru mântuirea sufletelor i'n cele şap e sfinte Tair e I

Ideia aceasta practică — după vremi le de azi — de a duce ideia unirei suf eteşti şi în mijlocul mul ijmilor să se pătrundă de ea chiar mirenii , nu numai căpetenii le lor, a.fost găsită bună de urmat şî la Roma. sau In Vatican, cum i-se zice.

Astfel de la Roma s'au orândui t cele 8 zile de rugăciuni publice — raai târziu — pe 18-25 ianuarie a fiecărui an. în the indu-se , ce în tâmplarea simbolică norocoasă pen ru noi , Românii — tocmai în ziua

pr imă d u p ă sărbătoarea . U n i r e i celor două principate române , şi a tu turor uniri lor care au desăvârşit uniri le u l t e r ioa re . .

Am zis „ întâmplare»" — dar tre­bue să zice.il ce providenţială în­cheiere !

E drept că la noi. uneor i zilele acestea sunt f rgu roase , şi bisericile noastre NU sunt încă lz t e ; o-«menii cu greu tau în irig, h rugăciuni îngcuunchi , şa-i . Dar rugăc iunea ne poate încăUi dacă e cine să tâl cuiascâ cu simţire cn şti ească — în credinţă vie şt adânc si ţi ă

gând i rea şi rostul acestor rugăciuni . Şi pe noi ne poate încălzi — şi

se cuvine să ne încălzească o astfel de gândire , înaltă şi înăl ţă toare, creştineasca, fiindcă noi suntem creştini născuţi, iar nu făcuţi. Sun­tem s ingurul popo r în lume care ne am născut creş t ini , de acea Ia noi . c reş t inu l* şi „ românu l " unui este! Pr intre popos re î e cu care ne învecinăm, afară de greci — suntem cei mai vechi creşt-ni. Şi creştin) născuţi — nu făcuţi, cu sâia, ca unii dintre vecinii noştri, care cu greu şi pr in siluire au fost creşti­naţi

D e c i - . P e n t r u unirea sfintelor lui Dumnezeu Biserici" — Domnulu i să ne r u g ă m !

Şi ia acest fel de cerere către Dumnezeu în genunch i rost i tă — cu inima înfrântă şi smeri tă —- toţ i vor r ă spunde—şi cei ce pent ru cu ­rioasă pr ic ina nu vor putea fi în biserică — d â n d ecou ca un cor puternic cu o in imă şi cu o s imţi re :

— D o a m n e mî lueş t e -ne !

P r . pena. Dr. ILIE DĂIANU fost protopop ortodox-umt al Clujului

Unitatea Bisericii este dorinţa fierbinte a Mântuitorul J

(urmare din pag. 3)

Mine, ca toţi să fie una, pre­cum Tu Părinte, eşti întru mine, şi eu întru Tine, ca şi ei întru noi una să fie; ca lumea să creadă că rTu m'ai trimis. Mă­rirea pe care o ai dat mie, am dat-o lor, ca să fie una cum şi noi una suntem. Eu sunt întru ei şi ei întru mine, ca a să fie desăvârşiţi una, şi să cunoască lumea că Tu m'ai tri­mis, şi i-ai iubit pe ei precum m'ai iubit pe mine... Părinte, voiu ca unde sunt eu să fie cu mine şi aceia pe cari mi i-ai dat...".

Iar într'alt loc al Evangheliei Mântuitorul spune, în legătură cu dorinţa Lui fierbinte de a se păstra unitatea Bisericii Sale: „Şi alte oi am care nu sunt din staulul acesta. Şi pe acele mi se cade a le aduce şi va fi o turmă şi un păstor 8.

Cele două porunci din Tes­tamentul Său, cele două dorinţe mai mari ale Lui — legătura iubirii şi unitatea credinţei între creştini — au fost în chip deo­sebit urmate de apostoli, de u-cenici, de primii creştini. Aju-

A nu I 1954 ne va găsi u n i | i ?

•Nr. 33-34 VIE AŢA CREŞTI N'A

2 P â , r e x i l i " b e r « Cu numlral de faţă deschidem la acest loc

neîăţamicc şi cinstite asupra idea u'iui de uni. nîrea căreia ne s t răduim. .

• nfbfkft pentru părerile sie ere ştir 5 pentru irapli-

S e vor împl in i î n curîml 250 de ani de cînd o parte din Romîiiii ardeleni au trecut la biserica Romei, a-di că la biserica care înainte de 1054 era a tuturor Ro~ mîni lor , I n ce le două secole şi jumătate au fost des igur fricţiuni între Romîni i uniţi şi neuniţi , dar e le n'au fost niciodată aşa de profunde, încît să dispartă pe R o m î n i în două tabere d u ş m a n e gata să se 'acaere, aş» cu ra ar fi dorit duşmani i m i l e n a r i ai poporului romiri. Dimpotri­vă, atunci când poporal ro-m î n s'a aflat l a u n cia^ de grea cumpănă, conducători i Romîni lor , indiferent de confesie, a u luptat b ă r b ă -teşte împreună, ca î n anii 1948/49, c înd d e exemplu preutul uni t S imian Bal int lupta î m p r e u n ă cu neunitul Avram lancu.

In anul 1927 a m publicat la Iaşi o carte Istoria litera-tuni romlne din secolul AVUI, Bpoza lui Clain-Şincai-Maior, carte aproape necunoscută în Ardeal , în care am arătat că C a t o l i c i s m u l . a j ^ $ t ^ s i i -tru Romîni i d in 'Transi îva-n iea u n factor de mare pro­gres . Tineri romîn i uniţi tr imeşi la Roma, ca Şincai şi Maior, s'au întors de aco lo pl ini d e învăţătură şi patrio­t ism romînesc. Ei au scris cărţi de mare valoare p e n ­trn istoriea şi l i m b a Romî­nilor, prin care apărau drep­turi le la viaţă ale poporului ş i l imbi i romîne , şi au fost ce i dintăi romîn i care au întrebuinţat l iterele latine în scrierea l imbi i romîne. Sis­t emul ortografie preconizat de ei atunci a devenit regu­la noastră de azi, a şa că, dacă n'am şti is toriea, a m putea crede că aşa au scris Romîni i întotdeauna.

In Mart 1944, c înd a m fost sil it să p lec din Iaşi, şi să m ă refugiez la Zlatna, u n d e m ă aflu şi acuma, lu­cram tocmai la Istoriea cato­licismului în Moldova şi Mun-teniea. Cercetările m e l e m a u dus Ia conv ingerea că ca­tol ic ismul a fost u n factor de progres şi pentru Romîni i din cele două ţări. măcar că n'a reuşit să facă prozeliţi .

j»*) Primind colaborarea D-lui Prof. uni­versitar dMa Iaşi, Qiorge Pasca, Fapt ca re­ne măguleşte, respectăm dorinţa D-Sale de a publica articolul de mai jos, nimic schimbând din partea noastră.

A v e n i t c lasu l ca Româ­nii să se 'iitoarcă cu toţii la confes iea rumanti., confes iea tuturor popoarelor romanice. Nu- i încă m o m e n t u l s ă a-ră tării mot ive le profunde c a r e n e î n d e a m n ă la aces t pas . Fapt es te că deosebiri le d i n t r e greco-răsări ieni .şi greco-catol ic i s înt d i s p a r e n ­te. In adevăr, cele 4 pundu-muri, c u m ziceau Ardelenii l a 1700, care ni se cer să le primim, s în t : azima, filioque, purgatorul şi Papa. Dar azima şi filioijM mni subtilităţi teo­logice care n u interesează m a Iţim ea c red inc ioş i lo r , pur­gatoriul există într'un fol in o a r e c a r e şi la ortodocşi. S in­g u r u l • p u n c t de d e o s e b i r e vizibi l este Papa. Ei bine, e u prefer ca prelaţii noş t r i s ă asculte de Papa, autori­t a t ea bisericească suprmă, decît de polit icienii noştri de la Bucureşti,

Cu Dumnezeu înnainte l a OBOE PASCTI

Profesor universitar, ortodox

Unitatea B i s e r i c i i e s t e dorint i e r D i n t e (mmstt din. pag. bi

ioîarea săracilor, adunarea de radă o făceau apostolii odată cu propovâduirea Evangheliei. Iar împotriva „lupilor răpitori", a celor ce lucrau să strice uni­tatea credinţi!, aposto'ii au pro­cedat cu cea mai mare asprime. „Chiar dacă înger din cer v'ar vesti altă Evanghelie decât c l ­ocea pe care v'pm vestit'o eu, să fie anatema", spune s. Pavel.

*

Cum se explică această do­rinţă fierbinte a Domnului pen­tru păstrarea unităţii în credinţă, şi deci a im-tăţti Bisericii Sale?

Se espiică prin faptul că EI a adus ai-vărul vecinie în Iu-?>ie, iar mesia, asie, pentru toate vwrrJe, unul singur. Numai acesta, aşa cura l-au propovă­duit Domnul şi apostolii — poate mântui nemul omenesc. Cine stricţi acest adevăr, — fie dogmă fie poruncă morală — zădărniceşte mântuirea prin Bus Hristos —, scopul suprem pentru care El a venit în lume. s'a făcut om şi a pătimit, din

liîon nemărginita dragoste pentru noi.

Iar porunca iubirii o lasă a-postoiilor cu limbă de moarte, ca să zicem aşa, prin testamen­tul Său şi pentru-:ă ftlră m nici unitatea oredlnţH şi a Bisericii nu poate fi p&stmtfi.

într'adevăr unitatea credinţei deci şi a Bisericii, a fo.-t sfâ­şiată din răutate, din pismă, din duşmănie, din rivalitate, din poftă de mărire şi câştig, din mândrie, — adică din lipsa dra­gostei creştineşti. Căci iubirea adevărată nu a sfâşiat niciodată haina Domnului, dai asemenea motiv a păcătoase.

Şi tot numai iubit ca creşti­nească poate aduna din nou pe creştini intr'un singur staul, să fie . o turmă şi un păstor, o singură Biserică creştină, aşa cum a întemeiat-o Mântuitorul lumii, şi pentru care s'a rugat Ia Cina cea de Taină să ră­mână una.

Deci cine vrea cu adevărat unirea bisericilor să se roage pentru dragostea între creştini şi el însuşi să se înarmeze cu ea.

I. Agârblceanu

E s t e u n D o m n , o C r e d i n ţ e ' ş l u n B o t e z (Ef.4,5)

F R A T I r - p F c n r i M »

ta t ! ou îmi Am tu-mfij'ntaa- flâ, tasà-fìtì *i« cânt tfo-«a», i J I

3 n - \ f f - f i i V un imn i e s\â - ' *

0 H n ' v W ve'ri b\îAi U i - n ă . c e <So-rcşţi Sa ne h i - W

Fraţ i creş i i . j , d in lume Tresăr i ţ i în cânt voios , Intonaţ i un imn de slavă, Toţ i câţi credeţ i în Hr i s tos . Intraţi i-vâ p o p o a r e Dela R ă ă r i t şl A p u s Şi p l ecându-vă genunchi i , C ntaţi Regelui lsus I

Refren: O, Hris toase 'n Sfânta Taină, Ce doreşt i să ne iubim Dă-ne nouă a T a p - c e , Dorul t ău să-I împl in im.

Pen t ru noi v e n i n d pe l u m e , S'a făcut copil p lăpând , Pen t ru noi m u r i n d pe vruce, S'a jertfit ca mi. Iul b lând ; Iar acum sub chipul pâini i Din nou v ne pe a ' tar

ntreggă,

3-\ *n-i>Vi-n in-f l i -nua.

Şi se dă cu totul nouă S 'avem viaţă, s 'avem har

Sbuc iumat de u ră mare Neamul nos t ru omenesc , N ' a r e l inişte iar fraţii Intre ei se duşmănesc . Po to ' e ş t e Tu furtuna, St inge focul d in t re fraţi, Şi fă să sorbi n iubirea , L=a Ta masă adunaţ i .

T e r u g ă m , Hris to»se, D o a t r n e Să ne ierţi că am greşi t , Pen t rucă streini de Tine , P i n ' acum nu Te-am iub i i ; Mişe i i n u n d e noastre C a p l â n g î n d u - ş i vin-s lor, Slrân e'n juru Ţi să r ă m â n ă In toţi vecii veci lor

(Urmare din pagina !)

a voit-o. Aşa a poruncit o în Testamentul său. Aşa a văzut-o. Una sfântă şi neprihănită Mireasă a Sa,

In faţa tristului spectacol de desbinare, purtând în suflet creş­tinesc, setea arzătoare a unităţii Bisericii, ori purtând în suflet testamentul reunirii, a pornit şi această săptămână de rugăciune, în care toţi creştinii fără deo­sebire de confesiune se rosgă pentru plinirea gândului Mân­tuitorului: „ca toţi s ă fie una..."

Să ne rugăm Hă se ridice marea smt'nteaiă din lume: des-binarea creştinătăţii. Să lucrăm din răsputeri cu toate mijloacele ce ne stau la îndemână pentru restabilirea unităţii Bisericii Iui Hristos. Să lucrăm mai ales la adâncirea vieţii creştineşti în su­flete, căci aceasta va aduce u~ nitatea. Nu discuţiunile filozo­fice şi teologice maesirite şi bine ticluite vor aduce unitatea, ci vieaţa creştinească trăită în iubirea şi sufletul lui Hristos. Acesta va li' semnul că suntem ucenicii fui Hristos de vom avea dragoste între noi şi vom înlă­tura zidul de despărţire, ca toţi să fim şi să trăim ca fraţii în Hristos şi în Biserica Sa.

Amin.

C r e ş t i n ă t a t e a d in l umea în t reagă se roagă pen t ru u n i r e i Tu c e f a c i ?

Abonamentu l pe anul 1947 SUNĂ CEASUL UNIRII {urinara din pag, 2)

liatulai românesc, da care în baza chiar a netului d& Unire dela 1898, trebue să se ţie şi I. P. S, 8, — şi chemindu-î ia lucrările Sfântului Sinod,

Nădăjduiau/l is tinsul 'protesor şi cu «1 nădăjduia şi alta inimi româneşt i că îq forma aceasta Biserica româ­nească, printr 'o dureroasă ursită des­părţită de sora ei Biserica Apuseană şi despărţ i tă şi în sânul neamului în doua, se va putea găsi aîu sfârşii, în armonia canonică şi dogma­tică cti î n t r e a g a Biserica uni­versală*. l)

Patriarhia şi a primit primul ci conducător, iar cele două Bis*rid ro­mâneşti au rămas şi pe mai departe tot pe dramul d e s p â r f n i şi neunirii, iar armonia canonică şi dogmatică cu B'senca universală nu s*a înfăptuit.

A fost ogreşalâl Şi încarnare greşalâ! F i n a o purtăm cu toţii! O poartă toţi fiii celor două Biserici fiindcă n'au făcut destul pentru a urni stâncile d»n diurnul înfrăţirii şi n 'au sfărmat zidurile despărţirii, Pri­lejui pierdut a fost : „o datorinţă creştinească ne împlinită şi un moment istoric scăpni", cum bine 1-a caracterizat ace laş profesor. Arc neglijat prea mult această creştinească datorie a unirii şi astfel am scăpat prea multe momente istorice când putem să ne strângem în jurul ace-luiaş aiîar.

Bato din noii ceasul uniriil ••• Vom scăpa şi de data a c e a s t a

prilejul ? Depinde iotul de noi ! Acum, când ţara a adus ynil- ic

cele mai grele pentru asigurarea ho» tarelor sfâşiate prin biestematul ver­dict deia Vie na, nu este oare mo­mentul suprem să ne ridicăm peste toate g e u t ă p i e personale ş să pre­gătim sufletele tuturor Români­lor pentru unire, ca în ziua păcii să ne putem bucura măcar de înce­putul tratativelor pentru unite.

In zilele de 18—25 Ianuarie creş tinătatea întreagă se roagă „pentru unirea tuturor". Cu acest prilej Bă ne rugăm şi noi cu căldură să sa risipeasjv negura ntş t i in ţd şi în-funerecul îndoielii din inimile tuturor, să piară rădăcina vrăjbii şi a certei

h Onlsifor ihibu, Unitatea Mig iuas î a Românilor, Beiuş, 1931, pag. 2 7 - 2 8 .

ce r.c a ţinut până acum departe li­nii de alţii. Să ne rugăm cu mult foc să se Înlăture prejudecăţile ce le-am ni tr i t unii faţă de alţii, să ce­rem cu stăruinţă să vină cât mai fe-grabă ceasul, când înfrf-{-:ţt în jurul accîuîaş sitar str* m e n e s c să su'glm Şi sâ cântam : aBu ţi s frate iu mi-eşti frate, în noi doi un s a - 1

flet bata"1. Să-L mgăm cu omit dor pe împăratul păci* şi pe Domnul lummii să ne lumineze csiea şi să ue îrdreptezfi p-şi l noştri s p r e căra­rea păcii, a Idîlffrii şi a unii ii $ă-L rugăm . pe Cel Atotputernic să înlăture diîi drumul nostru tot ccescc este piatră de sminteală, pit-decă şi potibnire şi să conducă cât mai în grabă pe toţi iii în c a k a S'imei U n H ,

De ce să nu dăm p n ! ? j aeimnis i a Hrmh păcii în ziua păcii să Sie deplmâ, îiîud a!i.vr-a „uniţi, în cu­get şi'n simţiri"? Nu este permis ca în aceste vremuri de adâncă pre­facere morală şi sociala să trecem cu vederea imp* rioasa poruncă a unir i . Să ne pregătim sufleteşte la î.ttăr..'u 1 ; ' " <\ ' H J ş' i r , , u s i iu. i. z , I, . . <i d-e î ( i sâ începem ingenunehi înaintea altarului, în tainiţă convorbire cu Domnul munca pentru unire.

Dacă vom păşi pe drumul unirii sub scutul Domnului , . imposibil să tiu ne putem uni, căci aceasta a fost cea mal arzătoare dorinţă a Mântui torului înălţată în formă de n-gă c3-tră Părintele ceresc in clipa M r i r i i î.! patimile ti i i i o j '•• : „Ca, toţi să fio una, precum tu, Vărint», eşti întru mine, şi ou întru lin o,- c a şi ea întru noi una Bă fie" (Io. 17, 21) .

b'genunchtaţi în faţa altarului stră­moşesc să luăm hotărârea de a con­t i n u a r u g a n o a s t r ă pentru unire şi după î.icheierea săptămânii, d a r mai ales să lăsăm să se reverse înafară balzamul dragostei f ră ţeş t i , turnat în sufitt de harul rugăciunii, şi să arătăm în fapte dorul arză­tor, aprins în mimă d« văpeia Du hilui Sfânt, ca aceea legatară să prindă cSt mai multe sufltt- şi acest foc să aprindă cât mai multe inimi ca să t c a f i z f z i , aigreş't, u n i r e a religioasă a tuturor Românilor.

Pr. S. A PRUNDUŞ

După cum am mai anunţat , înce­pând cu Anul Nou 1917 trebue să fie ridicat şi preţul gazetei, La ul­tima şed ; ntă de consfătuire s, tuturor celor caii scriu şi lucrează la această foaia s 'a cumpănit mult pea î iu a fixa uu preţ cât mai mic, din c*re sâ se acoperă cheltuielile cu hârtia, poşta, îiparul, t t c . Faţă de noaa scumpete, pentru primele trei luni Ianuarie, Febr. şi Mai t ie s'a stabilit neschimbat j-.bonamentul de 10.000 Lei» L r cu bucata preţul unui număr de 4 pagini la 10C0 Lei.

Probabil acest abonament va ră­mânea iii schimbat pe tot anuJ, ceea ce facf pentru abonaţi 40 mti pe un an ( 5 2 numere) 20 mii Lei pe 6 luni (ad ică pentru 2 8 nomeie) ş< 10 tnii Lei pe 3 luni (r-dică pentru 13 nu-niî;re).. Iu tot cazvl în Nr. 43 vom awutţa df.că rămâne ace Ia f abo ra -menf,. sau şe măreşte oii micşorează. Toate publ ica ţ i i l e care nu trăiesc din reclame s m subvenţii s'au scumpit de 3 ,4 ji 5 ori ca în Decemvrie 1946, î n t a c â t şt ia hârtie s'a urcat preţul.

Vieaţa Creştină trăit şte numai din abonamente şi vânzare, căci pentru noi cu fc'a aflat încă nici oficial nici particular vre-o persoană seu insti­tuţie bisericească sau de Stat care să ne sprij 'nesscă regulat, cum se face cu cele rrjai tr.ulte gazete, decât dcar ne mai bucurăm şi noi de unele ges­turi frumoase de ajutorare dela cnii abonaţi şl prieteni cu surse materiale mai reduse. La cei cu avere multă nu io suntem dragi ,

Azi ? prea pe toate ziarele sunt î j nesiguranţa apariţiei regulate. De ccee«», fiţi cu atenţie totdeauna mai a les ia numărul, nu la d a t a gazele' , Numorii să urmeze unul după altul.

Cu toată neregula trenurilor, poştei,

C î n e a pritn't de probă acest nu­măr, dar nu vrea sau nu poate să se aboneze, este rugat să scrie pe g a z e t ă : R e f u z p r i m i r e a , şi să ni o trimită înapoi.

- Apariţia gazetei noastre în con-diţiuni mai bune este încă tot stân­jenită, deoarece, după cum am mai scris cazul pe larg, nici până azi nu s'a aflat materialul de tipar sau urma răufăcătorilor, cari ziua, din faţa noastră ne -a i j-efuit tipografia, încăr­când litera de tipar pe o trăsură şi dispărând.

Cu timpul sperăm să ne p i t em cumpăra iar materialul furat.

p r im i r ă hârtiei etc. gazeta noastră apare destul de regulat faţă de altele.

La abonamentele trimise şi pentru anul 1947, rugăm cititorii ca să bi-nevoiască să ne trimită şi diferenţa de majorare, ce a trebuit să se facă.

Pentru abonaţii buni şi statornici s'a început la tipărirea sau scrierea cu maşina a adreselor.

Ni se fac reclamaţii că unii abonaţi primesc cu multă întârziere gazeta, ba unele numere de loc. Rugam a-ceşti abonaţi să reclame mai întâi l.i poşta de unde primesc ga le ta . D»câ nici aşa nu vor primi, atunci să ne scrie să facem reclamaţii noi la Di­recţiunea G/nerală a Poştelor împo­triva poştaşilor neglijenţi sau răuvoi­tori ca să fie scoşi din acest serviciu de mare răspundere şl care trebue să fie corect şi regulat.

Deşi noi plătim p ştei taxa pentru fiecare g t ze t ă ca să o ducă şi să o predea acelui cui este adresată, totuşi avem cunoştinţă că unii factori poş ­tali neglijenţi o predau altora să "o ducă; iar cei ticăloşi In loc să o ducă celui ce o aşteaptă şi a plătit-o, îşi fac din ea foi|ă de ţigări şi o fumează. Uni ca aceştia să ia la cunoştinţă

, din avizul nostru că în curând îi a ş t e p t a mânia dreaptă a lui Dum­nezeu. Numai o pocăinţă bună şî dreaptă îi mai poate mântui.

Sperăm că iar vom avea trenuri dela Cluj în fiecare zi şi atunci vom face tot posibilul ca gazeta să ajun­gă pe Dumineca în orice sst din {ară, cât mai izolat, întrucât noi o vom expedia la gară Msrţi seara. De acea domnii colaboratori să ţină socoteală de ace?sta şi să ne trimită materialul dc publcat la t imp, spre a pu 'ea fi şi cules ia da fa apariţiei nu Ia cea scrisă pe gazetă.

C î n e încă nu şi-a cumpărat ca­lendarul nostru de perete sau cel de masă (transformat de pe anul 1945 pentru anul 1947), se mai poate primi în condiţiile arătate în numărul t re­cut al gazetei, întrucât ne-au mai r ămas .

S'a ridicat însă preţul cu 100 p r o ­cente, faţă de catalogul publicat în nr. trecut la toate cărţile, broşurile şi colecţiile din gaz ' tâ ce le mai avem, în afară de calendarul pe 1947.

A apărat Almanahul „Vieaţa" pe anul 1947 a P ă r Călugări francis­cani români, sub îngrijirea fr, loan Bălan la Beiuş, de unde se poate co­manda. II recomandăm fiind foarte frumos, ilustrat si bine redactat .

Priveghere creşt inească de Anul N o u

Conlucra rea f r ă ţ e a s c ă (urmări din

„infrâpţi- vi popom „Dala. Risărit şi Apus „Şi plecăndu-ră genunchii „Cân.aţl Regelui IsusJ"

Vieaţa creştină vrea sâ fie ecoul acestui concer t de iubire închinat lui I=us şi pun tea de înţelegere, teren de colaborare frăţească, pent ru adâncirea vieţii sufleteşti a Neamu­lui Românesc ,

De aceea : con luc ra rea frăţească între Ortodocşi i Români şi Roma nii Uniţi dela „Vieaţa Creş t i ra" este pr ivi tă cu ochi bun i şi piini de păr intească b inecuvân ta re nu numai din par tea celor doi Arhiere i R o ­mâni ai Clujului, nu numai d e în­t reaga preo ţ ime a a m b s l o r biserici strămoşeşti, Ci de toa tă obştea r o ­mânească : intelectuali , munci tor i şi ţ ă r a n i !

Cu a t i t mai mul t pr ivirea a d u -

ă pagina V

cătoare de har a lo i Isus s e înd reap t mai fierbinte si b inevoi toare spre m ă r e a ţ i opecă cons t ruc t iv i a zia rului „Vieaţa Creşt ină" , c re în lo;; :ă şi irosească puterile ca zadarnice lup te confesionale, se sirădueşte a a înălţa cupole strălucitoare, clădite din iubire, spre culmile albastre cereşti , ale Celui care din dragoste pent ru noi s'a cobor î t pe pământ .

Român i Or todocş i şi Uni ţ i , pr i ­viţi şi pr imiţ i cu încredere ziarul .V iea ţ a C r e ş t i n i " , care vrea ca în locul vrajbei şi urei , să a 1 ă : ă d r a ­gos tea lui Hrls tos . S ingurul mijloc de în ţe legere care va duce la „zi­direa T rupu lu i lui I l r i s tos—Biser i ­ca — până vom ajunge toţi Ia u-nirea credinţe i" (EL 4 , 1 2 - 1 3 ; , care trăieşte in iubi re .

Pr. Teofil A. Btlhhanu

Anul nou a fost primit sărbătoreşte în toată lumea. La Bucureşti un loc la masă, pentru noaptea de Anul nou, la restaurante se rSscumpara cu 2 5 0 . 0 0 0 - 6 C 0 0C0 k i . fără btutură. Localurile gemeau de lume. Abun­d e n ţ ă şi iux, muzică şi jsc, ca în vremurile bune.

Aşa a fost şl io se t ra de Crăciun. O familie voia sâ şi petreacă seaiv de Crăciun a ca sa, dar ca lumea : cu chei şi bi ţ ' i . . . S'a iscat o ceartă, din care feciorul şi-a ucis mama, iar Ta­tăl, apoi, pe fecior.,.

La Cluj încă toată lumea a făcut „Revelion*-ui de A nu! Nou. Cei tmi «iUiţi I* B a l în crâşmă s*u restau­

rant. Uoii, însă, precum am anunţat, l-au făcut în Biserică. Acesta a fost foarte frumos. Nu se poate spune, numai simţi Şi a fost lume multă. Bisericuţa Bob a fost neîncăpătoare. Dela ora 11 s'a trecut la biserlca-catedralâ, largă şi încăpătoare. Aici s'a făcut predica solemnă cu Bine­cuvântarea Euharistieă, la miezul nnp-t i. Apoi s'a celebrat si. Liturghie, în vreme ce alţi preoţi ascultau spe-vada. S'a împărtăşit aproape într»a-ga muliime a credincioşilor prezenţi.

Programul variat al predicilor, cântărilor si a! rugăciunilor a făcut ca timpul d-!a ora 8 seara şi până ia 2 şi jumătate dimineaţa să ne pară foarte scurt.

fecioara I n t u i t e , roap-te şii i iinirea i i c r i i a tuturor toilor «•«Mto» mmmmm V A t i t l n m n 8 PA6INI mm lei TIueiriHi plRlrSţifis* Cioi