2 • APOSTROF

ANUL TRECUT am plecat din Münchenpentru câteva zile în Þarã. Da, aþi auzit

bine – n-am spus cã am fost în România,fiindcã nu fac parte din categoria turiºtilor,ci mi-am vizitat Þara. Am fost deci în Þaramea. În acel loc cu amintiri, cu bucurie ºitristeþe, râsete ºi lacrimi, durere ºi iubire –un loc veºnic frumos ºi uneori chiar feeric,al cãrui chip azi îl port în mine, în eul meutãcut. Este Heimat-ul interiorizat, corect spuspe nemþeºte un innere Beheimatung (greu depronunþat ºi de aceea nu vã voi chinui încontinuare cu alte expresii germane). Se spu-ne cã acest cuvânt, „Heimat“, n-are sinonimeîn alte limbi ºi nici în limba românã, cãciprin „vatrã“ sau „patrie“ se denumeºte defapt altceva.

Sã revenim însã la ceea ce am spus maiînainte. Mi-am pãstrat Heimat-ul în felulmeu, într-un mod individual, sentimental ºispiritual, cu toate cã de ani de zile locuiescîn capitala Bavariei, unde am un domiciliupermanent. Nu mã pot plânge, sunt „un in-tegrat“ din punct de vedere social ºi profe-sional, n-am probleme cu limba germanã,deci cu nemþii majoritari, ºi nici cu mino-ritarii „din alte naþionalitãþi“, care, la Mün-chen, provin din peste 80 de neamuri.

Deci am fost în Þarã, unde acum însãsunt un strãin, ca de altfel ºi în Germania.Cu toate cã în România, chiar dupã câtevazile deja, mã simt iarãºi ca altãdatã, „ca aca-sã“, uitând pentru o vreme cã sunt doar unoaspete bine-venit, cazat temporar unde-va, urmãrit tot timpul de gândul despãrþirii– momentul de care nu poþi scãpa, care aparepeste o sãptãmânã, iar apoi peste câteva zileºi la urmã peste câteva ore.

Am fost ºi în Bucureºti. Acolo am reîntâl-nit câþiva prieteni dragi. M-au invitat la unmic party. Dupã îmbrãþiºãri ºi sãruturi derevedere, m-au întrebat:

– Ai lãsat maºina în parking?Am rãspuns cã am lãsat-o într-un loc de

parcare.Apoi gazda ne-a invitat la un pahar de

þuicã bãtrânã (dupã ce spusesem cã, fiind înÞarã, nu vreau whisky, nici gin):

– Please, my friends, la un drink, haideþiîn living. Ileana, adu, te rog, sticksurile ºisnacks…

Am discutat ºi despre weekend-uri la Si-naia, despre make up-ul doamnelor din nouahigh society, probleme de marketing º.a.m.d.Dar, cum era firesc, ºi despre România ºi UE,de la care, aºa se crede probabil ºi acum,mâna cereascã o sã cadã pe meleagurile ne-vinovate ale Þãrii, transformându-le în mod miraculos chipul într-un stil „vestic“ ºi„european“, un fenomen care s-ar putea

compara cu mutaþia unei femei de la þarãcare, pãrãsindu-ºi satul, renunþã de la o zi laalta la portul ei rural ºi îmbracã un costumde damã de la oraº, vopsindu-ºi pãrul, rujân-du-ºi buzele, iar apoi deodatã apar proble-me vizibile când începe sã umble în pantoficu tocuri înalte.

Lângã fostul magazin „Eva“, pe bule-vardul Magheru, se aflã un chioºc, unde poþiconsuma pui la rotisor – aºa se spunea când-va ºi sunt convins cã ºi acum toatã lumeamã înþelege ºi ºtie despre ce este vorba.

Aici lângã „Eva“ (desigur, între timp ºi-a schimbat ºi ea numele, dar nu þin mintecum se numeºte acum), deci la acea rotise-rie, poþi citi o reclamã într-o limbã care, du-pã cum se vede, pãtrunde în toate sferelevieþii publice din Þarã, chiar ºi în puiul fript:þi se recomandã gustoºii killer chicken.

Întrebându-l pe omul care vinde acestekiller chicken ce anume vrea sã ne sugerezecu reclama ciudatã, mi-a rãspuns cã este „unslogan menit sã atragã turiºti strãini“. Ia teuitã, domnule. Poate ne vine în Þarã ºi unsoi de turiºti care aici îºi cautã moartea, con-sumând „pui ucigãtori“. Mai ºtii? Mare-i grãdina lui Dumnezeu în UE!

Dar problema se poate pune ºi altfel. De fapt, ce se întâmplã aici pe plan lin-

gual? Cândva, renumitul lingvist român Alexandru Graur, care de mult nu mai esteprintre noi, avea o emisiune sãptãmânalãla radio, pe care eu, pe atunci student laFilologie, o ascultam cu plãcere – „Limbanoastrã“. Cred cã în acele vremuri pericolulpierderii sau cedãrii limbii române în favoa-rea unui miº-maº, cum se spune în limba idiº,sau, mai up to date, un mixture anglofon nuexista. Acum însã acest fenomen este audi-ble and visible.

Probabil într-o bunã zi ºi românii, ca ºiceilalþi cetãþeni din marele imperiu multiet-nic european, primind acum indicaþii preþioa-se tocmai din îndepãrtatul Bruxelles, vor tre-bui sã mãnânce ºi ei roºii din Olanda, „roºiiUE“. Aceastã legumã ciudatã, oferitã de toþidiscounter-i, n-are niciun gust, iar culoareaei te duce în eroare, fiindcã ai impresia cã eaeste coaptã. Sau ne vor sosi roºii din Spaniaºi Italia. Ceva mai frumoase la culoare, dardespre care chiar azi-dimineaþã, în buletinulde ºtiri, s-a spus cã conþin diverse pesticidedãunãtoare, consumatorii fiind avertizaþi sãnu le cumpere.

Am putea spune acum cã aºa ne-a fostdat sã fie… Cãci de altfel ºi în München deobicei nu mai gãseºti acele cireºe frumoa-se, dulci ºi negre din Franconia bavarezã,ci… cireºe aduse din Italia sau Portugalia.

Uneori chiar din China. Asta este, ar fi vorbaromânului fatalist, vorbã pe care n-am uita-t-o. Se pare cã „legumele UE“ fac parte din-tr-un destin pe care chiar noi ni l-am ales.Vom mânca deci de acum înainte roºii dinOlanda ºi ceapã din Portugalia.

Dar sã-mi fie permisã o întrebare care mise pare fireascã, cãci una-i ceapa, iar alta-ilimba:

Cine ne obligã sã ne batem joc de pro-pria noastrã limbã?

Cei care doresc sã vorbeascã limba en-glezã, s-o vorbeascã. Foarte bine. Treaba lor.Totul este o.k., no problem, ca sã zic aºa.

Dar sã nu intre cu engleza lor peste limbalui Eminescu ºi Coºbuc, limba lui Blaga ºiArghezi, ca s-o spun aºa mai direct ºi fãrãocoliºuri.

Unde-mi eºti tu, dulce limbã româneascã?Recent, la Bucureºti, într-un anturaj ami-

cal, plãcut, sãrbãtorind o zi de naºtere, ceiprezenþi au început sã cânte: Happy birthdayto you…

Noi, aici, la München, nu demult, în-tr-o situaþie similarã, fiind, dupã cum se pa-re, mai conservatori, mai înapoiaþi, am cântat: Mulþi ani trãiascã!

Se poate oare crede ca limba noastrã, vor-bitã aici, în strãinãtate, sã aibã ºansa uneivieþi mai lungi decât cea din Þarã? Maybeyes, maybe not.

�

NOTÃ. Dr. Claus Stephani, scriitor, istoric de artãºi etnolog, a emigrat în 1990 din Bucureºti, sta-bilindu-se la München. Are numeroase cãrþi apã-rute în limba germanã, atât în România, cât ºi înGermania. În ultimii ani la, Editura Hasefer, dinBucureºti, a publicat volumele Basme evreieºti,culese pe meleagurile Carpaþilor (apãrute ºi în douãediþii italiene), A fost un ºtetel în Carpaþi ºi albu-mul bilingv (român-german) de artã Imagineaevreului în pictura modernã.

Unde-mi eºti tu,dulce limbã

româneascã?Claus Stephani

Anul XVIII, nr. 10 (209), 2007 • 3

C E N T E N A R S E B A S T I A N

ÎN JURNALUL sãu, Mihail Sebastian notala 23 aprilie 1939 (cinci ani dupã publi-

carea cãrþii ºi dupã scandalul produs de pre-faþa lui Nae Ionescu): „Am citit astãzi primaparte din De douã mii de ani… ºi mi s-a pãrutfoarte frumos. Dintr-odatã m-am vãzut laParis, ducând o traducere francezã a cãrþiicuiva… ºi gândul nu mi s-a pãrut absurd.Aproape cã ºtiu ce i-aº spune: «Lisez, Mon-sieur, les premières 120 pages. J’ai l’impres-sion qu’elles sont bonnes»…“ (La 23 ianu-arie 1938 notase deja: „am reluat, de câtevazile, traducerea în franþuzeºte a lui De douãmii de ani. Am vreo speranþã precisã? Nu!“)

Cele 120 de pagini menþionate reprezintãprimele trei pãrþi ale cãrþii, care descriu eveni-mente ce s-au petrecut aproximativ între1922 ºi 1929, perioadã care precedã sejurulparizian al autorului (1929-1931). Ultimeletrei capitole (pãrþi) ale cãrþii, cel „francez“ºi cele douã capitole de încheiere, „bucureº-tene“, sunt mai scurte; împreunã, ele repre-zintã cam jumãtate din textul primelor trei.În aceeaºi însemnare, Sebastian obseva curesemnare: „le livre est raté sur sa fin, maisil commence bien“. Totuºi, conchide opti-mist autorul Jurnalului, „je suis certain que,traduit en francais, il ne passerait pas ina-perçu“ (la un moment dat, în anii rãzboiu-lui, va fi vorba ºi de o posibilã traducere înenglezã a romanului).

La lectura cãrþii, cititorul de astãzi nupoate sã nu-ºi punã întrebarea naivã: „a avutoare Sebastian dreptate?“ Stilul cãrþii estepoate puþin depãºit (nici jurnal, nici roman;mai târziu avea sã realizeze acest lucru ºiva nota în Jurnal: „În definitiv, poate cã unroman nu se scrie cu jurnale, cu observaþiicritice, cu examene neîncetate – care pânã laurmã te paralizeazã“). Datele ºi evenimentelemenþionate sunt probabil total necunoscutecititorului – pe malurile Senei cu siguranþã,dar mã tem cã ºi pe cele ale Dâmboviþei –,dar problemele esenþiale pe care le aduceîn discuþie, precum aceea a identitãþii frag-mentate ºi fragmentare sau a imposibilitã-þii de a ajunge la o autodefinire consistentã,atât în sistemul de referinþã propriu (al au-torului), cât ºi în acela exterior lui, rãmânsurprinzãtor de actuale ºi de semnificativechiar ºi în – sau mai cu seama în – dez-abuzata noastrã postmodernitate. Oricum,cartea nu se voia, de la bun început, unroman: într-un interviu acordat amicului sãubrãilean, poetul Camil Baltazar, publicat înRomânia literarã din 25 februarie 1933,Mihail Sebastian anunþa cã a terminat descris pe trei sferturi o carte „furtunoasã ºiiritantã“. O asemenea definiþie ar putea su-gera mai curând un pamflet sau un lung eseuliterar-filosofic decât literaturã propriu-zisã;

ºi, într-o anumitã mãsurã, compoziþia etero-genã a cãrþii, în parte jurnal, în parte o ficþi-une presãratã cu momente lirice sau obser-vaþii didactice susþinute de incursiuni istorice,poate într-adevãr crea impresia cã motivulcentral al cãrþii este unul abstract: problemaidentitãþii ºi a înstrãinãrii într-o lume cu de-sãvârºire ostilã.

Mai mult, aproape toate personajele cãr-þii par a fi destinate sã serveascã drept fun-dal ºi surse secundare menite doar sã faci-liteze explicitarea problemele puse, printr-otehnicã a contrastãrii ºi a confruntãrii directe.Acest lucru este adevãrat fie dacã este vorbade coreligionarii autorului, fie de actoriineevrei ai dramei, de personaje feminine cucare eroul nostru anonim intrã în legãturimai mult sau mai puþin intime sau de mereuprezentul peisaj dunãrean. Excepþie fac poateprofesorul Ghiþã Blidaru ºi arhitectul Vieru,dar confruntarea dintre cei doi se petrece

într-un plan secundar. ªi totuºi, cartea se ci-teºte cu interes ºi astãzi, independent de scan-dalul provocat de faimoasa prefaþã, de celescrise post factum de autor în Cum am deve-nit huligan sau de dezvãluirile Jurnaluluipublicate doar cu vreo zece ani în urmã. ªiasta deoarece, în ciuda caracterului ei sche-matic, De douã mii de ani... este totuºi departede a fi o carte impersonalã, care trateazã unsubiect abstract. De la bun început, avemimpresia cã este vorba de o voce bine contu-ratã, care nareazã povestea unui om solitar,personaj autentic ºi nefericit care va rãmânemereu mut în momentul decisiv, momentultentativei de a conversa cu aproapele. Vor-

bind despre Kafka, Jean Starobinski a fã-cut o observaþie care i se aplicã perfect ºi luiMihail Sebastian: „L’œuvre de Kafka con-quiert son universalité non point en prêchantla cause de l’universel, mais en annonçant,d’une voix singulière, que la solitude estgrande et que le dialogue fait défaut“.

Într-adevãr, romanul-jurnal începe cu unmoment foarte personal: teama pe care oresimte personajul principal, copil fiind, lavederea umbrei unui plop. Nu plopul în sineîl sperie, ci umbra sa. De aici concluzia au-torului: „cred cã nu m-am temut niciodatãde oameni sau de lucruri, ci numai de semneºi simboluri“. De la bun început, suntempuºi în faþa unei dileme create de un posibilrãspuns la întrebarea: „când a ajuns Sebastianla aceastã concluzie?“ Probabil cã lucrul s-a petrecut mai degrabã în anii când scriaromanul decât în anii copilãriei sau ai ado-lescenþei sale. Dar dacã aºa stau lucrurile, sepune de îndatã întrebarea dacã observaþiae bazatã pe fapte, este o simplã constatareempiricã sau, dimpotrivã, ea reprezintã oexplicaþie, o interpretare a posteriori, careimplicã postulatul „eu, naratorul, sunt unindivid care transformã întotdeauna ºi din-totdeauna realitatea în imagine, în gând,în abstracþie“. Pe scurt, un evreu tipic. Oasemenea constatare este însã în mod evi-dent bazatã pe un stereotip; faptul cã aºastau lucrurile este întãrit (dacã nu chiar con-firmat) de prezenþa în carte a multor cliºeeºi stereotipuri, împrumutate din inventaruldeosebit de bogat al retoricii antisemite aacelor timpuri. Este prevalenþa stereotipu-lui în discursul lui Sebastian o tarã care vadiminua în mod semnificativ valoarea cãrþii?Nu cred, deoarece tocmai tensiunea intro-dusã de la bun început de aceastã dilemã permite explicitarea uneia din întrebãrile-cheie sugerate de lectura cãrþii, dar adâncascunsã în subtextul ei: evreul devine „tipic“în momentul când adoptã stereotipurile anti-semite sau, într-adevãr, existã anumite trãsã-turi comune tuturor evreilor, caracteristicireale care, atunci când sunt însumate ºi „dis-tilate“, dau naºtere, în cele din urmã, stereo-tipului? Pânã la sfârºitul celor 120 de pagini„bune“ ale cãrþii, rãspunsul lui Sebastian laaceastã întrebare se va dovedi a fi pe cât devag, pe atât de imprecis; doar în ultimelepagini, paginile „slabe“, ratate în opinia au-torului, acesta va încerca sã se sustragã cercului vicios în care a fost atras în urmaneîntreruptei sale pendulãri între stereotip

De douã mii de ani…

O relecturã postmodernã

• Mihail Sebastian

�

„LA CORUL anti-unu participã ºi ziarulCuvântul prin redactorul ei (sic) Mihail

Sebastian“, menþioneazã Saºa Pana în memo-riile sale, Nãscut în ’02. Într-adevãr, Sebas-tian nu s-a numãrat printre admiratorii miº-cãrilor de avangardã ale anilor douãzeci ºiînceputului anilor treizeci ai secolului tre-cut. De ce ne-am fi aºteptat sã fi fost prin-tre aceºtia? Pentru simplul motiv cã, pe deo parte, Mihail Sebastian a dezvãluit cu sin-ceritate ºi curaj în romanul-jurnal De douãmii de ani... condiþia sa de autor evreu – mar-ginalizat din afarã ºi adânc complexat dinãun-tru –, iar pe de altã parte, a devenit aproa-pe trivialã constatarea cã evreii au participatîntr-un numãr mare (exagerat, au spus unii)la avangarda româneascã interbelicã.

Într-un studiu dedicat acestui subiect,Evreii în miºcarea de avangardã româneascã,Ov. S. Crohmãlniceanu începe prin a reluaexplicaþia datã fenomenului de cãtre clasi-cii criticii literare româneºti, E. Lovinescuºi G. Cãlinescu. Primul scria cã faptul se da-toreazã „spiritului semitic aplecat cãtre ne-

gaþie“, direct legat de o înclinare înspre unrevoluþionarism de ordin estetic ºi politic.Cãlinescu constatã faptul cã scriitorii de ori-gine iudaicã „sunt întotdeauna informaþi,colportori de lucrurile cele mai noi, anticla-siciºti, moderniºti etc.“, fãrã a preciza însãde ce ar avea ei toate aceste calitãþi (sau de-fecte?). Citind însã Istoria sa, gãsim adeseaobservaþii ºi judecãþi critice bazate pe cliºeebine cunoscute: de pildã în versurile pasto-rale ale lui Al. Robot, Cãlinescu regãseºte„ereditatea biblicã a poetului“. Vorbind deH. Bonciu, criticul observa cã „obiceiul dea vedea drame ºi probleme în toate clipelevieþii e al scriitorilor germano-evrei de tipulWerfel“. În fine, iatã cum explica G. Cãli-nescu simbolismul foarte tânãrului Tzara:„În poeziile române ale lui Tzara, scrise între1912 ºi 1915, temele sunt simboliste (pro-vincie, duminici, spitaluri), cu sentimenta-lismul ºi voluptatea de mirosuri puternice ºi de viaþã ruralã, tipicã evreilor comprimaþiîn ghetouri, pe care le va dezvolta Ilarie Voronca“.

În ciuda faptului cã Ov. S. Crohmãlni-ceanu nu pãrea în întregime convins de expli-caþiile celor doi iluºtri predecesori, în carteasa despre expresionismul românesc, publi-catã în 1971, îl va urma pe Cãlinescu ºi vaafirma – scriind despre Fundoianu – cã „doarcineva care pãstrezã foarte vie amintirea get-to-ului ºi are, primul printre ai sãi, prilejulsã calce cu tãlpile goale pãmîntul reavãn,sã doarmã în fân, sau sã guste lapte proas-pãt muls, poate trãi exaltarea simþurilor luiFundoianu“. În cele din urmã, nici Crohmãl-niceanu nu oferã o explicaþie a prezenþei înnumãr disproporþionat de mare a autorilorºi artiºtilor evrei în avangarda româneascã,mulþumindu-se doar sã observe cã aceasta„a dat loc la nu puþine atacuri antisemite“.Aºa se închide cercul vicios în care a fostprins adesea ºi Mihail Sebastian: evreii reac-þioneazã la antisemitismul mediului exteriorprin manifestãri exagerate, care, la rândullor, sporesc antisemitismul. Cercul este vici-os atât prin gândirea sa circularã, cât ºi prin concretizarea acestei gândiri în act.

Într-un articol despre Rémy de Gour-mont publicat în 1927 (articolele citate aparîn colecþia de publicisticã intitulatã Jur-nal de epocã, editor Cornelia ªtefãnescu),Sebastian face o observaþie foarte interesantã:„Gourmont trãieºte în ºi între douã vremuri“ºi, împreunã cu el, ºi contemporanii sãi trã-iesc „o tragicã fãrâmiþare între un elan ºi oneîncredere, între o victorie ºi o înfrânge-re, între un entuziasm ºi o dezamãgire“.Odatã constatatã aceastã nouã condiþie existenþialã, în care contradicþia este mereuprezentã, inerentã momentului, scriitoruluinu-i rãmâne decât a observa lucrurile pen-tru „a gãsi adevãruri“. Nu e nevoie de inven-

ºi încercãrile, sincere fãrã nicio îndoialã, dea contura un autoportret „obiectiv“.

Pentru a înþelege mai bine acest argu-ment al „pendulãrii“, mã voi opri, pe scurt,asupra câtorva exemple concrete: când au-torul jurnalului-roman îºi priveºte înstrãinat(citeºte: „obiectiv“) familia ºi se întreabãîngrozit: „s-ar fi putut sã fiu ca ei toþi, unnegustor gras, însurat, mulþumit, jucândduminecã seara pocher ºi spunând porcãriiînsurãþeilor tineri“, se referea acesta la „fami-lia burghezã“ sau la cea evreiascã? Cu toatecã suntem de-abia la începutul cãrþii, înþele-gem din lectura paginilor precedente, în caresunt descrise altercaþiile zilnice pe culoareleuniversitãþii între studenþii naþionaliºti ro-mâni ºi cei evrei, care adesea se terminã înbãtãi sângeroase, cã autorul este evreu; rãs-punsul la întrebarea de mai sus ar putea fideci: „la ambele“. Dar, câteva pagini maiîncolo, autorul este mult mai direct cândmenþioneazã „cordialitatea ovreiascã pe careo urãsc“. La lumina evenimentelor descriseîn carte, cititorul de astãzi se întreabã miratdacã existã într-adevãr o „cordialitate evre-

iascã“ sau dacã nu este vorba decât de soli-daritatea fireascã a membrilor unui grup per-secutat, fie ei evrei sau neevrei. ªi apoi, dacãte regãseºti în interiorul unui astfel de grup,de ce sã-i urãºti pe ceilalþi nefericiþi membriai unei colectivitãþi persecutate? Poþi, desi-gur, sã vrei sã fii ºi sã rãmâi singur, poþirefuza statutul de „frate de suferinþã“, darde ce sã-i urãºti? Poate fiindcã sunt… evrei?Un alt exemplu al prevalenþei cliºeului sedezvãluie câteva pagini mai încolo: studen-tul nostru sãrac descoperã într-o buna zicã rutina zilnicã impusã de gestul mecanicde a peria aceeaºi pãlãrie, de a schimba ace-leaºi douã cãmãºi sau a drege aceleaºi tocuritocite devine copleºitoare. ªi atunci, se valãsa dus de valul nepãsãrii ºi va „intra adânc,afund, în mizerie“, va „pierde carma vieþii“ºi se va trezi într-o dimineaþã cã „nu-ºi maischimbã gulerul, fiindcã îi este totuna“. Nue deloc de mirare, ar spune cititorul nostrupostmodern, dar, în mod surprinzãtor (saunu), concluzia autorului este cu totul alta:„Nu ni s-a spus de atâtea ori cã suntem unneam murdar? Poate cã e adevãrat“. ªi el nuse opreºte aici, ci continuã într-o direcþie

ºi mai surprinzãtoare: „Poate cã mistica noas-trã, asceza noastrã, sfinþenia noastrã este asta– murdãria“!

Trec peste explicaþia psihologicã oferitãde autor, o asemenea atitudine ar reprezen-ta „un fel de a te îngenunchia, un fel de a temutila lent, voluptuos etc.“, fiindcã o dis-cuþie a acesteia ne-ar îndeparta prea mult deîntrebarea de la care am pornit. Fãrã îndoia-lã, stereotipurile abundã în tentativele deautosituare ale tânãrului personaj principalºi este evident de asemenea cã ele aparþinarsenalului antisemit. Întrebarea legatã deura de sine manifestatã de mulþi autori evrei,de „antisemitismul evreiesc“ (ideea, mereuprezentã în modernitate, a fost expusã expli-cit în cartea lui Theodor Lessing apãrutã înGermania în 1930, Der Jüdische Selbsthass,care a devenit apoi un punct de referinþãpentru autorii contemporani pe aceastã temã;un exemplu ilustrativ, discutat adesea, esteacela al lui Marx), a fost adesea abordatã deautori diverºi, evrei ºi neevrei. În cazul defaþã însã, încercãm sã rãspundem la o cu totulaltã întrebare, care ni se pare mai impor-

4 • APOSTROF

Sebastian, evreii ºi avangarda

�

�

�• Mihail Sebastian

Mihail Ciornei

C E N T E N A R S E B A S T I A N

Anul XVIII, nr. 10 (209), 2007 • 5

þii formale ºi de subtile psihologizãri ale visu-lui sau ale automatismelor gândirii noastre;în acestea, Sebastian vedea doar o simplã„nevrozã postbelicã“. Desigur, recunoaºteautorul (citez dintr-un al doilea articol, totdin 1927, în care e discutatã corespondenþadintre Jacques Rivière ºi Alain-Fournier, darGourmont revine în discuþie ºi el), apareacum „o întreagã literaturã ruptã cu nelã-muririle sale din nelãmuririle unei psiho-logii moderne, o muzicã în care – oricâtde strãine ritmuri ar avea – trebuie sã recu-noaºtem vestea unei alte vieþi, o plasticãnouã, un dans nou, o modã nouã. Sunt evi-dent semne sã fim serioºi“. Dar e foarte greu, conchide Sebastian, sã deosebeºti valoareade tentativele facile ºi stridente în artacontemporanã: „farsorii ºi mãgarii s-ar gãsioricând ºi doar nu pentru aceea vom bãnuiautenticitatea zilelor de acum“.

Ideea exprimatã adesea de Sebastian înpolemicile sale cu reprezentanþii avangardei,dupã care Marele Rãzboi nu a produs în fapto rupturã, o schimbare apocalipticã, ce im-pune o redefinire a existenþei umane ºi a lu-mii în termeni noi, o regãsim desigur ºi laalþi autori, atât în România, cât ºi în afaragraniþelor ei. Interesant este sã o gãsim însãîntr-un loc ºi, mai ales, într-un context cutotul neaºteptat: la 4 martie 1941, un tânãrcritic belgian, Paul de Man, publica în coti-dianul Le Soir, unde avea o rubricã perma-nentã de criticã literarã, un articol intitulatLes Juifs dans la littérature actuelle. (În con-textul discuþiei noastre, povestea „scanda-lului de Man“ nu are nicio importanþã; voimenþiona doar cã descoperirea unor artico-le antisemite scrise în timpul rãzboiului, înBelgia ocupatã, de ilustrul critic de mai târ-ziu, pãrintele deconstructivismului, a stâr-nit un scandal de proporþii în Statele Unite.Cei interesaþi vor gãsi toate articolele rele-vante în douã volume publicate de Univer-sity of Nebraska Press: Wartime Journalism1939–1943 Paul de Man, ed. W. Hamacher,N. Hertz ºi T. Keenan, 1988 ºi On Paul deMan’s Wartime Journalism: Responses, 1989.)

Iatã ce scria de Man la sfârºitul perioa-dei interbelice: nu este deloc adevãrat cã Pri-mul Rãzboi Mondial ar fi reprezentat o rup-turã, o catastrofã giganticã ce ar fi creat odiscontinuitate în lumea creaþiei artistice.Dislocate au fost, desigur, structurile poli-tice ºi cele economice, dar nu cele ale crea-tivitãþii spirituale: „... la vie artistique a étérelativement peu remuée, et les formes quenous connaissons actuellement sont des sui-tes logiques et normales de ce qu’il y avaiteu avant“. Acest argument vine sã contra-zicã ideea, falsã dupã de Man, care susþi-nea cã evreii ar fi rãspunzãtori pentru stareade decãdere a literaturii moderne. Avangar-dele, precum futurismul ºi suprarealismul,îºi au rãdãcinile într-o perioadã care precedãcu mult rãzboiul (romantismul european,poate?). Dimpotrivã, de Man este surprinscã evreii au avut un rol atât de mic de ju-cat, „vue les caracteres specifiques de l’espritjuif“! Într-atât, încât „une solution du pro-blème juif qui viserait à la création d’unecolonie juive isolée de l’Europe, n’entraîne-rait pas, pour la vie littéraire de l’Occident,des conséquences déplorables“.

Concluzie interesantã în sine, dar caredepãºeºte cadrul discuþiei noastre. Sã reve-nim la Sebastian ºi la atitudinea sa faþã demodernism. În memoriile lui Saºa Panã,menþionate mai sus, am gãsit ºi acest frag-ment: „Suntem la începutul lui 1929. De laParis a sosit a treia carte de poeme a lui IlarieVoronca Plante ºi animale cu trei desene deC. Brâncuºi. O carte de mare carat poetic(«zãpada floare a aerului» ºi alte câteva sutede imagini de neuitat)“. Sebastian, în cro-nica sa „Plante ºi animale de Ilarie Voronca“(Tiparniþa literarã, 1929), cautã „caratul poe-tic“ ºi nu-l gãseºte; dimpotrivã, criticul ajun-ge la concluzia cã toatã originalitatea poe-tului, „toatã arta sa poeticã se rezumã la omanierã stridentã de compoziþie“; „scriito-rul (sic) îºi artificializeazã benevol versul,muncindu-l în construcþii care nu sunt nu-mai ridicule de neromâneºti, dar mai alesprofund dizgraþioase ºi antiartistice“! Lasfârºitul unei lungi „deconstrucþii“, Sebastianajunge la concluzia cã „domnul Ilarie Voronca

descinde ca sensibilitate din Apollinaire“.Mai fãcuse aceastã apropiere ºi în legãturãcu Ulysse, de altfel. Este interesant sã reþi-nem însã faptul cã la baza criticii sale stãaceeaºi idee a „continuitãþii“ exprimatã ante-rior: la urma urmelor, ºi „Alcools cu nota lortristã aminteºte de Heine ºi de Jammes“,scrie Sebastian. ªi când „[Voronca] stãruiesincer pe drumul ei, izbuteºte sã scrie stro-fele pure din Priveºte (p. 10), singura paginãcoerentã ºi egalã cu sine…“

Nu cred în explicaþia simplã (ºi simplistã)a participãrii evreilor la avangardã ca fiindmotivatã în principal de obsesia lor antitra-diþionalistã. Încercând sã se elibereze de otradiþie specificã, care condamnã la condiþiade exclus ºi de etern rãtãcitor, evreul – spunecliºeul – a fost gata sã se batã cu orice tra-diþie ºi sã inventeze mereu lumi noi, meni-te sã ºteargã amintirea celor trecute. Un cri-tic antisemit, Nicolae Roºu, menþionat dealtfel de Sebastian în Jurnalul sãu, ilustreazãcaracterul caricatural al cliºeelor ºi stereo-tipurilor ºi imposibilitatea de a stabili un„adevãr“ bazat pe ele: „dadaismul ºi supra-realismul francez exploateazã oboseala mo-ralã ºi sufleteascã a unei societãþi zbuciuma-te de rãzboi“, scria acesta în anii treizeci ºiadãuga: „curentele agresiv revoluþionare înartã apar ca o explozie a instinctelor primaredegajate de sub controlul raþiunii; socialis-mul german postbelic, în mare parte mili-tat de evrei, foloseºte oportunitatea uneiînfrângeri pentru a dicta constituþia de laWeimar (scrisã de un evreu) [...] bolºevis-mul rusesc este opera agitatorilor evrei. Evreisunt Tristan Tzara ºi Pablo Picasso, promo-torii dadaismului ºi cubismului“…

Sobru ºi þinându-se departe de cliºee ºi deexplicaþii facile, la douãzeci de ani – în anulîn care se forma generaþia ’27, cãreia simþea,dupã propria-i mãrturisire, cã nu-i aparþi-nuse – Mihail Sebastian scria: „Diversitateatumultuoasã a vieþii moderne se preteazã greuunei simplificãri schematice ºi, redusã numaila o trãsãturã, îºi pierde înþelegerea“. Pentruoricine, evreu, român sau hotentot. �Septembrie 2007

�

tantã: în ce mãsurã conºtiinþa alteritãþii esteresponsabilã pentru reacþia de autocondam-nare, de autocastrare intelectualã? Cu altecuvinte, „sunt diferit fiindcã sunt murdarsau sunt murdar fiindcã sunt diferit?“

Cartea lui Sebastian pune în mod impli-cit aceastã problemã, dar nu reuºeºte sã oconfrunte cu succes. Cele douã-trei cazuriprezentate ºi multe altele (exemple simi-lare celor de mai sus abundã în primele capi-tole ale cãrþii) sunt suficiente pentru a puneîn evidenþã confuzia autorului: stereotipurilepe care ºi le însuºeºte îl îndepãrteazã de lu-mea în care încearcã sã se instaleze. În acelaºitimp, tendinþa de a se autodefini în cadrulunei tradiþii pe care nu o mai poate accep-ta decât într-un mod foarte limitat ºi parþial(credinþa în Dumnezeu, dar mai ales aceeaîn ideea „neamului ales“ ºi relaþia specialãa colectivitãþii iudaice cu divinitatea) îl sin-gularizeazã ºi în acelaºi timp duce la adop-tarea unor noi stereotipuri. Copleºit, în celedin urmã autorul ajunge în finalul cãrþii laconcluzia cã „Nu voi înceta desigur nicio-datã sã fiu evreu. Asta nu e o funcþie din ca-re sã poþi demisiona. Eºti sau nu eºti. Nu e

vorba nici de orgoliu nici de jenã. E un fapt.Dacã aº încerca sã-l uit, ar fi de prisos. Dacãar încerca cineva sã mi-l conteste, tot de pri-sos ar fi“. Cercul vicios este închis ºi e închisermetic. Nu existã ieºire din planul sãu; darexistã o posibilã scãpare, printr-o „fugã peverticalã“. Iatã ce scrie Sebastian în con-tinuarea celor citate mai sus: „Dar nu voiînceta, de asemeni, sã fiu un om de la Du-nãre. ªi asta tot un fapt e. Cã mi-l recunoaºtesau nu mi-l recunoaºte cine vrea sau cine nuvrea, treaba lui. Exclusiva lui treabã“.

Propunând aceastã soluþie, Sebastian sealãturã unui numãr considerabil de inte-lectuali ºi scriitori evrei care au încercat, în decursul secolului XX, sã-ºi redefineascãidentitatea pe asemenea coordonate „orto-gonale“: în afara unui nucleu iudaic care, înmodernitate, s-a dovedit a fi greu de definitîntr-un mod coerent, ar mai exista în struc-tura sufleteascã, în mentalul evreului, o di-mensiune suplimentarã. Uneori aceastã di-mensiune este de naturã culturalã, alteorilingvisticã. În acest context l-am pomenituneori pe Benjamin Fondane, care voia sãadauge „o a doua dimensiune a gândirii“ laaceea în care era el definit, a priori ºi din

exterior, ca fiind evreu. Sau pe poetul DavidVogel, care gãsea cã aceastã dimensiune or-togonalã este limba ebraicã, în care se încã-pãþâna sã-ºi scrie versurile ºi romanele... laParis. Nae Ionescu a contracarat în prefaþasa argumentul lui Sebastian, neacceptândlegitimitatea existenþei unei „dimensiunidunãrene“. Mai grav însã, soluþia „dimen-siunii suplimentare“ nu a fost acceptatã nicide cei care, în interiorul iudaismului, ar fitrebuit sã fie beneficiarii ei.

Reprezintã într-adevãr primele trei capi-tole, aºa cum a crezut autorul lor în 1939,o carte în sine? Dacã luãm în considerarecele spuse mai sus, rãspunsul pare a fi nega-tiv. Ultimele douã capitole/pãrþi ale cãrþiisunt totuºi necesare pentru a înþelege sco-pul ºi mai cu seama dimensiunea tentativeiautorului: aceea de a propune, în moder-nitate, o soluþie unei probleme puse acumdouã mii de ani.

�

Columbia, 26 septembrie 2007În numãrul urmãtor,

alte texte despre MIHAIL SEBASTIAN.

�

C E N T E N A R S E B A S T I A N

DUPÃ ANII ’60 ai veacului trecut, teoriareceptãrii textului ficþional amplificã

instrumentarul unei discipline – teoria li-teraturii – puse frecvent sub semnul întrebã-rii din unghiul finalitãþii sale. Astfel, întrerecuzarea fãþiºã, pornind de la Paul de Man(în The Resistance to Theory, 1982), pe teme-iul secundaritãþii esteticului în raport cu evan-taiul celorlalte valori, ºi asimilarea acesteiade cãtre studiile culturale (Jonathan Culler,în Literary Theory, 1997), teoria literaturii –tehnicizatã prin suprasolicitarea lui close rea-ding în structuralism ºi chiar în poststruc-turalism – e somatã acum sã îºi maleabilize-ze discursul parazitat adesea terminologic.Precum estetica generalã, ce impune unnumãr de patru direcþii în estetica secolu-lui al XX-lea, respectiv avangardistã, feno-menologicã, sociologicã ºi ºtiinþificã (însoþi-te de contrapunctul „esteticii negative“ înlecþiunea lui Theodor Adorno), teoria lec-turii cunoaºte ºi ea, la o rememorare suc-cintã, un numãr egal de perspective: feno-menologicã (Iser, Jauss etc.), semioticã (MichelOtten), generativã (sub impulsul studiilorlui N. Chomsky) ºi, premonitiv oarecum,cea mitologicã, aceasta din urmã fiind aproxi-matã într-unul din rarele elogii contempo-rane aduse theoriei: aceasta nu înseamnã doar„a fi pe faþã“, ci ºi a fi trup ºi suflet, „ca atuncicând, participând la un act ritual sau la oceremonie, se identificã cu aceasta“1. Ceeace Gadamer aproximeazã Mircea Eliade arti-culase deja, în linii mari, în jurul anilor 1940,dar ºi în deceniile urmãtoare, lectura avândo finalitate dublã, cosmogonicã ºi integra-toare. Într-o conferinþã radiofonicã, Artaºi tehnica lecturii (1935), pledase pentru lec-tura ca „artã a recitirii“, pentru ca, ulterior,în Cãrþi pascale, sau despre necesitatea unuimanual al perfectului cititor (1939), sã întîl-nim nucleul care va precipita în teoria pro-priu-zisã: „Lectura ºi-ar regãsi funcþia ei pri-mordialã, magicã, de a stabili contactul dintreom ºi cosmos, de a aminti memoriei scur-te ºi limitate a omului [modern] o vastã

experienþã colectivã, de a lumina Riturile“.Capabilã „sã ne reveleze ritmurile din afaranoastrã“2, lectura ca practicã culturalã con-stituie un obiect de constantã reflexie, caîn romanul Huliganii (1935), unde un per-sonaj, el însuºi scriitor, rezumã ºi adaugãîn acelaºi timp: „Cãrþile sunt timp concen-trat, vorbi puþin obosit Balaban. Fiecare car-te, ca ºi fiecare monument de artã, un tablou,un templu, o piramidã, înseamnã o vastãcurgere de timp din care s-a putut smulgeautorul. Nicio altã muncã omeneascã nu îþidã mai precis sentimentul acesta demoniac,adicã revolta împotriva vieþii, a timpului carecurge“3. Aºadar, cititorul ingurgiteazã „tim-pul concentrat“ în care s-a produs creaþia,lectura refãcând – printr-o hierofanie sui-generis – experienþa iniþiaticã a autorului.Structura ºi originea în fond miticã a lite-raturii certificã aceastã abordare: supra-vieþuirea arhetipului asigurã continuitateamit – legendã – epopee – literaturã modernã,aºa cum lirica recreeazã limbajul descope-rind lumea, ca ºi cum ar participa la o cos-mogonie. Punctual, va fi istoricul religiilorde astã datã, privitor la funcþia mitologicã alecturii, „fenomen specific lumii moderne,necunoscut altor civilizaþii“. Iatã, „lecturaînlocuieºte nu numai literatura oralã vie încãîn comunitãþile rurale ale Europei, dar ºirecitarea miturilor în societãþile arhaice. Or,lectura poate, mai mult decât spectacolul, sãobþinã o rupturã a duratei ºi prin asta o ieºiredin timp“. Concluzia e cã „lectura îl proiec-teazã pe omul modern în afara duratei saleºi îl integreazã în alte ritmuri, îl face sã trãias-cã altã istorie“4. Dincolo de funcþia de ilu-zionare pentru acest individ, care trãieºte„teroarea istoriei ºi a morþii“5, lectura înaccepþiunea lui Mircea Eliade mai aduce,teoretic vorbind, câteva elemente notabilela teoria receptãrii. Astfel, cititul care înlo-cuieºte adesea recitarea aproximeazã ches-tiunea dialogului dintre ochi ºi ureche, din-tre cuvântul scris ºi vorba rostitã. Prin lecturã,textul redobândeºte, chiar dacã parþial pen-

tru modern, palpitul imediat al vieþii trans-mis de cãtre homerid. Din cele de mai susdesprindem, în al doilea rând, premoniþiaunui postulat fixat, câteva decenii mai târ-ziu, de ªcoala de la Konstanz, anume faptulcã lectura reflectã structura experienþei, deoa-rece ea înseamnã o „identificare“ cu lumeatextului, în sensul precizat de cãtre repre-zentanþii criticii de identificare. Citind,menþiona Georges Poulet, gândim ceva ceaparþine unui alt univers mental, dar care segândeºte în noi ca ºi cum n-am exista. Or,perspectiva mitologicã a lecturii schiþeazã ºiea ambiguitatea structuralã a receptãrii arte-factului artistic. E vorba de coabitarea, în„timpul concentrat“, a procesului de trans-punere a cititorului într-un noneu, cu pãstra-rea, de cãtre acelaºi cititor, conºtient totuºide iluzie, a distanþei în raport cu textul fic-þional. În sfârºit, în al treilea rând, funcþiahierofanicã ºi dezideratul finalitãþii integra-toare a lecturii din unghi mitologic anunþã,în grafia lui Mircea Eliade, proiecþia – cu totceea ce aceasta implicã – pe ecranul, mai larg,al studiilor culturale. Reflectând la un „ma-nual al perfectului cititor“, tânãrul savant ºiscriitor ar fi subscris, cred, la adevãrul, totuºisimplu, cã „a citi un text înseamnã a-l con-sidera un eveniment lingvistic care capãtãsens în relaþie cu alte discursuri“6, în gra-matica – constitutivã la Mircea Eliade – agândirii de facturã mitologicã. În tipologia,cvadruplã, a teoriei lecturii, locul interpretãriimitologice a lui a citi, ca proces intelectual-afectiv, este nu doar unul de pionierat, devreme ce autorul Huliganilor a revenit, înpaginile de jurnal, cu aceleaºi argumente,dar ºi cu numeroase exemplificãri extrase dinpanoplia „perfectului cititor“. Fenomenolo-gia lecturii, pe de altã parte, scurtcircuiteazãcu proiecþia mitologicã în circumscriereaambiguitãþii structurale a receptãrii textuluiliterar, desigur, prin accentuarea caracteru-lui riguros determinat al cititorului (vârstã,culturã, ºcoalã etc.), dar ºi a caracterului maipuþin determinat al textului, ce are un ca-racter nu atât fictiv, cât ficþional.

�

Note1. Hans-Georg Gadamer, Elogiul teoriei: Moºte-

nirea Europei, Iaºi: Polirom, 1999, p. 43.2. Mircea Eliade, Drumul spre centru, Bucureºti:

Univers, 1991, p. 120.3. Mircea Eliade, Huliganii, Bucureºti: Cugetarea,

1943, p. 338.4. Mircea Eliade, Mythes, rêves, mystères, Paris:

Gallimard, 1972, p. 36.5. Lectura, în concepþia lui Mircea Eliade, con-

statã Petru Ursache, „reprezintã pentru omulmodern un mod specific de manifestare, vizândun scop esenþial întru salvarea sa, anume sã-idea iluzia, o clipã, cã a scãpat de teroarea isto-riei ºi a morþii“. Or, „iluzia este asiguratã desimbolul mitic, acela care a acþionat ºi asu-pra conºtiinþei primitivului“ (Camera Sambo,Iaºi: Editura Universitãþii „Al. I. Cuza“, 1999,p. 119).

6. Jonathan Culler, Teoria literarã, Bucureºti: Cartea Româneascã, 2003, p. 43.

6 • APOSTROF

despre lecturãMircea Muthu

• Mircea Eliade. Foto: Stelian Pleºoiu

Qintelnic(variantã)

la mijloc e cupa auritã din care bem cu voluptate toþi cei ce murim

bem pe sãturatepe faþa de masã proaspãt apretatã se prelinge un lichid roºucare seamãnã foarte mult cu viaþaîntre noi înalþi ºi ascuþiþi sunt munþiijos ºi sus furnici ºi fluturi ºi peºtiºorii de aur care îndeplinesc trei

dorinþeun copil cu capul sferic urcã ºi coboarãca un avion de hîrtie în intervalul dintre cer ºi pãmîntcîtã armonie!e aproape o erezie basmul acesta despre oameni veºnici ºi un

Dumnezeu care moareaici în prisacãdacã nu am sta faþã în faþã cu Colinapeste carepreþ de cîteva clipe de mersse aflã precum un butoi cu pulbere cabina cu smoalã cu argilã

ºi cernoziom levigatîn care precum într-o baie cu duº curge pentru fiecare dintre

oamenii þinutuluimurdãriaacolo e iadul!noi stãm pe limb pentru cã noi suntem poeþi ºi filosofi ºi pictori

ºi mai suntemomizi strãlucitoare cãrora au început precum primãvara în

straturile afînatesã încolþeascã veselã alium cepasã ne creascã aripioare cu picãþele ca bubele pe oile pãstorului

Ietrovãzduhul e prielnic pentru cã poluarea lui e chiar mireasma

arhanghelilorºi nimeni ºi nimic nu mai poate opri zborul lor legãnat legãnat

ºi trilul lor ascuþit ascuþitsunt niºte pãsãri albastre ºi verzi cu gheare mici ºi cu aripi mari ºi se învîrt bezmetice ºi din cînd în cînd în fantasticã rotaþie în

jurul Tronuluipe care L-ai aºezat precum scãunelul cu rotilela mijlocacoperit cu sac ºi protejat de un nesfîrºit zid din pînzã de cînepãprin care învlãstãresc tulburãtor glasuri subþirele de copii ºi vocea

de sopranã a mãgãruºei Margaretao întreb pe bucãtãreasã: ce ar spune despre toate acestea sylvia

plath, dar emily dickinson, dar, oare konstantinos kavafis?ºi ea îmi rãspunde mereu tandru ºi cu un zîmbet facil ca o

floricicã de mãrar în colþul gurii„veniþi ºi mîncaþi, sunteþi flãmînd, aveþi stomacul gol ºi, prin

urmare, sunteþi un om ciudat, aveþi viziuni ºi vedenii, vã cunosc bine pentru cã v-am vãzut sub pom

în grãdinã recitînd poeziiveniþi ºi beþi o canã cu ceai de muºeþel ºi într-o clipitã o sã vi

se facã greaþã de lumea d-voastrã pe care tocmai aþi închis-o între uºile ruginite ale metaforeiveniþi la masã! aici e viaþa ºi moartea ºi învierea ºi viaþa veºnicãnu umblaþi cu parodii!eu ºi Diogene, spune bucãtãreasa, stãm toatã ziua aici în

bucãtãrie ºi, printre cartofi, morcovi ºi salate improvizate filosofãm despre eacine se uitã la noi cu atenþie prin cheiþa uºii crede cã facem

dragoste cu ideile atît de fosforescente sunt gîndurile ºi atît de luminoase ideile încît teoriile noastre

sunt absolut folositoare pentru lume ºi viaþãmîntuirea e aici între floricelele smereniei!ba din cînd în cînd intrã pe furiº cîinele Anchidinosfurã o ciozvîrtã de carne rumenã ºi schelãlãind a vreme de rãzboi

ne aduce aminte cã a fost unul rapsod ºi el, care a spus omenirii în loc de bunã ziua cã Zeii

locuiesc mai ales în bucãtãrie“

inspiraþia e deasupra mea ºi insistãºi muºcãtura ei e a unui pitbull turbatla mijloc eu vãd în loc de arbori ºi case ºi dealuri ºi chiar în loc

de oameni vãd ºcoala de la atena ºi baia cu aburi ºi turnul din pisadeºi dacã mã hotãrãsc ºi mã trezesc brusc sunt un pitic cu nasul

roºu îmbrãcat fistichiu cu coif ºi haine strîmte ºi decolorate ºi tocmai cobor din vîrful Colinei

urmat pas cu pas de devotatul meu cîine grec, Anchidinos,pe lîngã gardul chinezesc al lui Ioan Marchiº din Ocoliº.

Floricica

Pastiºã dupã Ioan Alexandru ºi ªtefan Aug. Doinaº

Ea e deodatã micã ºi înaltãªi e deasupra tuturorAre þepi ºi e asprã ºi e catifelatãGura e dulce ºi ochiul orb carnivor

Cu zimþi de ferestrãu ºi veninªi cu suliþã în loc de pistilEa e deodatã piticã ºi albãªi neagrã... cum zice ºi Will

E foarte greu de recunoscutªi greu foarte greu de atinsCreºte în deºert ºi pe munþiRoºie – foc de nestins

Raza ei mîngîie ºi ucide Tandreþea e aþã cu acDe cîte ori o întîlnesc între ierburiO culeg pentru boalã ºi leac

Însã ea atît de mult mã iubeºteªi atît de mult mã adorãFloricica puf de pãpãdieMã striveºte ca-n teasc. Mã devorã.

26 iulie 2007

oftat

ce mare este aceasta peste care se aud clopoþeii de aur ai fariseilorguri dulci, parfumate ºi cu cuvinte înfofolite în staniol?ce mare este aceasta peste care fîlfîie aripile de oþel ale broaºtelorîmpodobite cu engolpioane ºi filacterii?peºtii sunt marii predicatori ºi raþele popor drept ºi bine-

credincios.oho!am zis: marea aceasta este o baltã în care brotãceii ºi broscoiicîntã în aceeaºi gamã ºi precum greierele ascuns printre brusturi m-am întrebat:unde se aflã pelicanul judecãtor?toatã ziua stau în casa de cretãºi privesc norii ceruluipoate poate se stîrneºte un vînt din senin ºi terminãm o datã

pentru totdeauna.�

Anul XVIII, nr. 10 (209), 2007 • 7

Poeme de IOAN PINTEA

8 • APOSTROF

Singurãtate cu elefanþila Cantonul 248

NÃSCUT ÎN 1950, LiviuIoan Stoiciu copilãreºte

la Cantonul 248 – Halta CFRAdjudu Vechi („la 2 kilome-tri de comuna Adjudu Vechiºi la 4 kilometri de oraºul Adjud“). În 1951, îºi pierdemama. Biografia i se aglo-mereazã cu întâmplãri atro-ce, ghinionul/nenorocul par sã-l urmã-reascã. Cine ºtie dacã Mãsura singurãtãþiifamiliale (unul dintre volumele de sertar) nudespre asta vorbeºte, despre orfanitatea fun-ciarã, nevindecabilã [„… auzeam/din seninvocea mamei, moartã / (trãznitã în bucãtã-ria de varã în 28 iunie 1951, când fãcea /prãjituri) ºi eu imediat mã executam… îi /stropeam mamei imaginea în oglindã ºi oadunam, picãturã / cu picãturã în pahar ºi-o beam: sãrut mâna, îi / ziceam ºi-mi maiveneam în fire“]. Fire capricios inadaptabilã(„un semn distinctiv al destinului meu a fostacesta, de a nu mã putea integra în socie-tate, de a fi inadaptabil“), cum îl descrie oschiþã (auto)biograficã, se (pe)trece prin maimulte locuri (niciunul apropriat!) de studiiori de muncã ºi prin felurite „meserii“, inter-secteazã violent boema ºi numãrã calm maimulte „tentative de sinucidere“ în întreagaþarã. Omul-fãrã-loc pe care îl adãposteºte cuoarecare încãpãþânare îºi descrie destinul„prãpãstios“, vinovat de culorile sumbre rãs-frânte asupra lumii. Consecvenþa, paradoxal,le îmblânzeºte, le netezeºte colþii. Din per-spectiva rãzvrãtitului, trãim, fireºte, „într-oRomânie schimonositã spiritual, cenuºie,falsã, cu o elitã vândutã corectitudinii po-litice «internaþionaliste» care afiºeazã de-mocraþia ºi libertatea «în general» pe toategardurile, dar e incapabilã sã-ºi asume res-ponsabilitãþile stricte faþã de propria con-ºtiinþã (aceea nepervertitã de interese ºi trã-dãri), faþã de identitatea noastrã specificãºi faþã de personalitãþile sale incomode, cucoloanã vertebralã“ ºi „într-o lume literarã sãlbãticitã, sufocatã de aroganþã, abuzuri,exclusivism, intoleranþã“ (cum spune în-tr-un interviu). Argumente se pot gãsi ori-când destule. Acelaºi rãzvrãtit, fãrã viitorºtiindu-se, un „naiv care s-a luptat cu mori-le de vânt, mereu în opoziþie“, întâmpinã „fe-restrele de supravieþuire“ pe care i le scoa-te în cale acelaºi destin, adesea în panã de„prãpãstii“, cu o încântãtoare ºi, poate, in-conºtientã de sine autoironie. De pildã, serecunoaºte „consternat sã aflu cã sunt pre-miat“. Nimic mai impropriu decât conster-narea în astfel de împrejurãri. Scriitorul înain-teazã în vârstã ºi în onoruri, deopotrivã, iarviaþa literarã îi oferã, exasperant de des, mo-

tive de consternare. Schiþa bibliograficãvorbeºte singurã. Poetul Liviu Ioan Stoiciu(cãci existã ºi un eseist redutabil, cu verbascuþit, dar ºi un prozator remarcabil, veziFemeia ascunsã, Grijania, Undeva, la Sud-Est,Romanul-basm, ºi un proaspãt dramaturg– Teatrul uitat, 2005, tocmai laureat alPremiului „Poesis“, 2007) a publicat maimulte volume de versuri, bine primite decititori, dar ºi de criticã: La fanion (1980;premiul de debut al Uniunii Scriitorilor);Inima de raze (1982); Când memoria va reve-ni (1985); O lume paralelã (1989); Poemearistocrate (1991; premiul de poezie alUniunii Scriitorilor); Singurãtatea colectivã(1996; premiul „Mihai Eminescu“ al Acade-miei Române, premiul de poezie al ASPRO,premiul „Poesis“, premiul Uniunii Scriito-rilor din Republica Moldova); Ruinele Poe-mului (1997; marele premiu al ASPRO, ma-rele premiu al Festivalului Internaþional dePoezie Oradea, premiul pentru poezie Su-perlativele Revistei Cuvântul); Post-ospicii(1997; premiul Asociaþiei Scriitorilor dinBucureºti); Poemul animal (2000); La ple-care (2003); La fanion (2005; antologie).Nici nu sunt sigurã cã am numãrat toate stea-gurile.

Prin urmare, Liviu Ioan Stoiciu e singu-ratecul scufundat de bunãvoie în forfota zileiºi a istoriei, izolatul cãutând aglomerãrileumane cele mai pestriþe, marginalizatul reu-ºind sã ocupe mereu un loc în faþã, în cen-tru, scepticul fluturând albele flamuri ale lumilor ideale, ca un romantic târziu ºi proas-pãt, deopotrivã, morocãnosul în stare de marigesturi de prietenie ºi solidaritate, nebunulpe înþelepciunea cãruia poþi conta, înþelep-tul cu nebunia cãruia te poþi alia.

Ei bine, Pam-param-pam (Adjudu vechi)(Bucureºti: Muzeul Literaturii Române, 2006,120 de pagini 14×24, cu desene de VasileAnghelache) scoate la ivealã din sertarelepoetului o altã faþã. Nu mai puþin rebelã, numai seninã, însã una oarecum împãcatã, care,în fine, are un loc. Împroprietãritã. Sau, maibine zis, una cãreia i se restituie proprietãþile(în mai multe sensuri ale termenului, de laavere la fire!) in integrum. Singurãtatea totalãde la Cantonul CFR nr. 248 îºi pierde puri-tatea, e populatã miraculos. La vârsta cândcopilãria revine ca loc destinal ºi cauzã a pe-regrinãrilor succesive, Liviu Ioan Stoiciu selasã invadat de toate „madlenele“, fie ele ºicu gust amãrui. Excepþionalã ilustraþia cãrþii-obiect. Poetul ºi graficianul se completeazãîn recuperarea casei onirice. Semnele memo-rative au melodie ºi linie. ªi elefanþi. Când,acum 250 de ani, Thomas Bayes enunþa le-gea controlãrii norocului, el vorbea despreºtiinþa de a utiliza rapid ºi maleabil o infor-maþie. La întrebarea câte ºanse sunt sã veziun elefant pe uliþa unui sat englezesc, rãs-punsul de bun-simþ e: niciuna. Dar dacã,ciulind urechile la timp, vei auzi muzicã decirc, vei ºti cã ºansele cresc ameþitor. LiviuIoan Stoiciu ºi Vasile Anghelache ascultã

parcã în scoica timpului, în canon, muzici-le de altãdatã ºi compun o carte simfonicã,doldora de „elefanþi“.

Volumul pune împreunã câteva cicluride tinereþe: pam – param – pam (1976), haila om (1977), aºa un vis (1977), cantonul248 (1978), autopoeme (1979), cu ochiul liber(1979) ºi atenþie la tren (1980). În contex-tul ritualic al amintirii, se ivesc un spaþiuºi un timp care se delimiteazã de real (deambele realuri, aº zice – de cel al prezentu-lui ºi de cel al momentului rememorat) pen-tru a permite accederea la illo tempore. Amin-tirile celor doi îºi descoperã puncte comune,„atingeri“ – cãci nu-i de neglijat componentacorporalã, de indefinibilã senzualitate, a re-memorãrii. E o dublã procesare individualãa determinaþiilor, la care se adaugã ºi autoa-daptabilitatea omului – nu atât la naturã,aºadar, cât la ceea ce a acumulat/secretat înjurul sãu, la obiectele cu care ºi-a mobilat elsingur preajma ºi în funcþie de care a privitlumea. Re-locuirea „casei“ (în sens de local originii) de altãdatã se petrece urmândscenariul unei stranii vânãtori, eurile trãda-te sunt prãzi ale re-memorãrii, dar ºi fanto-me bântuindu-l/hãrþuindu-l/vânându-l pe celde acum. O casã a obiectelor de odinioarãcu o valoare pe care doar sentimentul inde-cis ºi indicibil al rememorãrii li-l conferã.Lumea-cea-micã a prejmei ºi împrejurului(„provincie moldoveneascã privitã prin ochiiinerþi ai unui copil“ o numeºte Cosmin Ciot-loº) se încheagã din jocul de vase comuni-cante al realului ºi imaginarului/suprarealu-lui: „cioc-cioc-cioc, în tâmplã… cine e? / eu,care tãmãduiesc / bolnavii de piept, cu omoriºcã ºi cu o gãleatã… ce vrei? / vreauharta cantonului, n-am somn, / vreau sã vãdunde se ascunde moartea (vulpe)… pãi, bea/ ceai de mãciulie de mac, dacã nu poþi sãdormi / ºi o apã vie, în aer, se desfãcu îndouã deodatã / ºi mã trezii, ha, pãºind pesteun / peºte, semn bun: aici («pe lunã, mã»),tata / îºi sprijinã pâinea, neagrã (mare, ro-tundã) în piept, îi / face cu cuþitul o cruceºi / îmi întinde o felie: cã treci la masã…“;„fâl-fâl, face moºul meu, încãlecat pe / unpai de secarã…“; „un peºte splendid duce încârcã / un / arbore sã-l adape“; „hop – hop!/melancolia se întrupeazã brusc în pisicã, mã-nâncã peºtele din / cutie ºi ne face cu mâna:salutãri, bãi, fraierilor, din antichitate – adicã/ din copilãrie“; „apoi, lumina din ochi, câtprivesc eu / în gol, iese plictisitã sã-ºi / dez-morþeascã picioarele, viþicã legatã / cu funiade coarne, la poartã, în haltã la adjudu vechi/ ºi strigã: trec / poveºtile, iaca… (ºi cascã ºise întinde)“...

Cum bine observã Paul Aretzu, lumea dela Cantonul copilãriei recuperate e una de„lume-lume“, în care aglomerarea discor-diilor dã culoare ºi greutate tablourilor suc-cesive. Convieþuiesc tensionat ºi zgomotos„Paradisul cu Turnul Babel, cu basmul, curânduielile arhaice, cu un bâlci al metafo-relor, cu muncile obºteºti, breugeliene, custereotipii ale existenþei/gândirii/vorbirii, cuvisele, cu nevãzutul, ca într-o cântare pe maimulte voci ºi pe mai multe imagini, repre-zentând fragmente ale unui epos interior,debordant“. ªi, fireºte, pe dos. Povestea sespune de la coadã la cap, detaliu al nesu-punerii ºi acesta, dar ºi al jocului. O carte pecare þi-o poþi, în cele din urmã, asuma.

�

Anul XVIII, nr. 10 (209), 2007 • 9

BLOOMINGTON, IULIE 2007.Citesc volumul II al me-

moriilor lui Annie Bentoiu,publicat recent la EdituraVitruviu, primit de la autoa-re în timpul cãlãtoriei la Bu-cureºti din mai-iunie. Carteaîncepe cu perioada 1947-1948 ºi merge pînã în 1959,cu salturi cronologice fireºti pînã în anii scrierii, 2002-2006. Cãci continuitatea tim-pului narat, convenþie memorialisticã, e dincînd în cînd întreruptã de inserþii din chiartimpul naraþiunii, uneori aleatorii, alteoriinevitabile, ca atunci cînd intervine un doliucopleºitor (mã gîndesc la moartea cumna-tei lui Annie, Marta). Lectura acestei cãrþimã „prinde“, între altele, ºi pentru cã îmi trezeºte o mulþime de amintiri dintr-o pe-rioadã depãrtatã a vieþii mele. Evident, nuîncerc sã fac o lecturã „idealã“, „obiectivã“,„neutrã“, dintre acelea care se strãduiesc sãpunã eul citititorului între paranteze sau sã-l ignore cu totul. Dimpotrivã: cedez ispite-lor unei lecturi „neexemplare“, capricioase,melancolice, pe care n-o justificã nimic înafarã de faptul cã e doar o paginã de jurnal.

Mai ales memorialistica despre o vremeîn care ai trãit ºi tu se oferã aproape de lasine unei duble lecturi: a textului ºi a pro-priei memorii (paralelisme sau contraste desituaþii, reacþii similare sau diferite la eveni-mente istorice precise, atmosfera timpului,întîmplãri intrate în umbrã care ies brusc laluminã, chiar ºi atunci cînd întîmplãrile po-vestite n-au nicio altã legãturã cu ele decîtfaptul cã sunt contemporane); ba chiar uneitriple lecturi, dacã se întîmplã sã fi cunoscutpersonal autorul sau persoane despre careacesta vorbeºte. Cãci, în ultimul caz, aproa-pe fãrã sã vrei, vezi chipurile din cartea pecare o strãbaþi, aºa cum s-au pãstrat ele înalbumul fotografic al memoriei tale.

Deºi atenþia se focalizeazã pe textul pro-priu-zis, imaginile care se nasc în minteata se miºcã mereu între cele trei dimensiunipe care le-am sugerat. În „dimensiunea atreia“, bunãoarã, citind Timpul ce ni s-a dat,îi vãd pe Annie ºi pe Pascal Bentoiu aºa cumi-am cunoscut la sfîrºitul anilor 1960, în casaîn care locuiau atunci, pe strada fostã IuliusFucik (redevenitã Masaryk), în apropiere deintrarea Caragiale, unde locuiam Uca ºi cumine, înainte de a pãrãsi România în 1973.A fost, scrie Annie, perioada cea mai feri-citã din viaþa lor, dupã naºterea fiicei lorIoana (Doudou), perioadã în care Pascal,primit de curînd în Uniunea Compozitori-lor, dupã trei ani chinuitori în detaºamen-tele de muncã obligatorie (echivalentul ser-viciului militar pentru tinerii cu origine„putredã“), s-a putut consacra pasiunii salemuzicale. Dar nici aceºti ani fericiþi n-au fost

scutiþi de grave traumatisme: astfel, în 1958,rearestarea tatãlui lui Pascal, AurelianBentoiu, important politician liberal inter-belic, care locuia cu tinerii cãsãtoriþi, dupãce fusese eliberat dintr-o detenþie de opt ani(urma sã moarã în închisoare peste cîþivaani, bolnav de cancer, în condiþii inumane).

În lectura mea „tridimensionalã“ a aces-tui impresionant volum, trecutul ºi viitorul(trecut ºi el) intrã într-o relaþie de osmozã,imaginaþia memoriei sare dintr-un timp înaltul, într-un du-te-vino aparent arbitrar, darcare-ºi are logica lui secretã. La o primã men-þiune în text, destul de fugitivã, îl vãd deo-datã pe G. aºa cum îl ºtiu eu, cu ciudãþeniilelui, cu faconda ºi manierismele lui, cu far-mecul lui cãrturãresc, cu citatele lui liberedin Mateiu Caragiale („Ce mai faci?“ „Ce sãfac? Mã zbat între vid ºi neant, cum ar zicePaºadia“), cu rezerva lui structuralã, mai viuparcã decît în evocarea amplã care îi e dedi-catã spre sfîrºitul volumului, alãturi de alþiprieteni apropiaþi ai autoarei ºi ai lui Pascal.

La fel, nu m-am putut împiedeca s-o vãdcu ochiul minþii, încã din prima parte a cãrþii,pe tînãra ºi fermecãtoarea Marta, sora luiPascal, din perspectiva felului cum am cu-noscut-o eu în 2004. Citise Portretul lui Mºi a vrut sã stea de vorbã cu mine despre fiulei autist, în vîrstã de patruzeci de ani, inca-pabil sã trãiascã independent, ºi despre grijaei ºi a soþului ei, doctorul Mircea Pop (poetºi eminent traducãtor din greacã, sub pseu-donimul literar Alexandru Miran), în legã-turã cu soarta fiului lor dupã ce ei, intraþi îndeceniul al ºaptelea al vieþii, nu vor mai fi.Aceeaºi fusese, ani de-a rîndul, grija noastrãîn legãturã cu M. Imensa simpatie umanãpe care am simþit-o faþã de ea atunci a cãpã-tat, fãrã sã-mi dau seama, o nuanþã fraternãfantasmaticã, persistentã, care a însoþit nume-roasele referiri la ea din memoriile lui Annie.Astfel de împrejurãri „deformeazã“ desi-gur lectura, fiind total strãine de „intenþii-le autorului“, dar îi conferã o neaºteptatãrezonanþã personalã, în aceeaºi dimensiu-ne a treia.

Între timp, Marta Pop, care-ºi semna cãr-þile cu numele Marta Cozmin, a murit: amvãzut anul trecut un necrolog plin de cãl-durã prieteneascã ºi de accente sincer admi-rative al Norei Iuga în România literarã. Mar-ta scria, am înþeles, mai ales poveºti pentrucopii, pline de fantezie, pline de energie deli-catã: chiar înainte de a deveni mamã, dardupã aceea în mod sigur ºi pentru bãiatul eicare urma, tragic, sã rãmînã copil toatã viaþa;mai scria, spune cumnata ei, romane, piesede teatru, care rãmîn sã fie descoperite. De-spre moartea Martei în 2006 vorbeºte ºiAnnie – durerea acestei pierderi spãrgîndcronologia memoriilor – ºi spune, între alte-

le: „Dar adevãrata dimensiune a propriei salevieþi de suferinþã, ca mamã a unui autist grav,în vîrstã azi de patruzeci de ani, nu o poatemãsura nimeni“. Dar suferinþa ei, am avuteu impresia, se transfigurase, fãrã sã fie mic-ºoratã, în iubire maternã ºi generozitate.

Mai trebuie sã adaug un element caresporeºte în altã direcþie impuritatea lectu-rii mele. Despre Marta îmi spunea MirceaIvãnescu mai demult cã fusese poate în tine-reþe îndrãgostit (fãrã noroc) G., care a rãmasburlac toatã viaþa ºi care încã de pe atunci adevenit un prieten apropiat al soþilor Bentoiuºi, totodatã, al soþilor Pop. Mã întreb – ieºindcomplet din lecturã ºi divagînd: oare a con-tinuat el s-o iubeascã – platonic, fãrã îndo-ialã? Cu o dragoste platonicã stabilã, îmiplace sã-mi imaginez, cu ceea ce franceziinumesc une amitié amoureuse, scutitã de perturbãrile, extazele ºi convulsiile unei dra-goste reale, sexuale, de cele mai multe orilimitatã în timp? Toate aceste gînduri ºi spe-culaþii, fãrã legãturã directã cu textul pe ca-re-l parcurg, apar ºi se încruciºeazã, dacã nutotdeauna în procesul lecturii propriu-zise,în pauzele pe care le fac din cînd în cînd,recunoscînd un nume din care se iveºte oipotezã sau o figurã care mi s-a întipãrit înmemorie (de pildã Marta, iarãºi Marta, cîndam vãzut-o eu, o femeie micã de staturã, fra-gilã, cu pãrul alb, cu o faþã care pãstra urme-le unei frumuseþi copilãreºti îndurerate, cuo voce slabã, curajoasã, îngrijoratã, plinã deo muzicã a sinceritãþii dezarmante, care rezo-neazã încã în memoria mea auditivã).

Mintea înoatã în lecturã, cu ochii deschiºi,ca într-o mare aparent liniºtitã, dinspre unþãrm spre alt þãrm îndepãrtat, încã nevãzutsau, mai tîrziu, întrezãrit indistinct, dar emereu trasã într-o parte sau alta de curenþisubacvatici mai puternici sau mai slabi, reve-nind nu fãrã dificultate la linia dreaptã careduce spre punctul final, fixat de autor. Nu,pur ºi simplu nu existã lecturã „idealã“, tex-tul se topeºte, fãrã voia lui sau a ta, într-omare mnemonicã, ale cãrei adîncuri suntmereu agitate, cu zone tulburi, cu altele ex-traordinar de clare, cu imagini unduitoare,efemere, nostalgice, abstract terifiante saucalmante, sau, paradoxal, amîndouã în ace-laºi timp. Acestea nu sunt, desigur, decîtmetafore care încearcã sã sugereze com-plexitatea vie a unei lecturi de felul celei pecare o discut.

Ignorînd suprapunerile care þin de ceeace am numit dimensiunea a treia a lecturii– cea în care învie imaginativ figura auto-rului cunoscut cîndva în realitatea din afaratextului sau figuri de oameni evocaþi de acesta cu care te-ai întîlnit într-un cotidian

Memoriile luiAnnie Bentoiu– o paginã de jurnal

�

10 • APOSTROF

pierdut ºi deodatã regãsit –, vreau acum sãspun cîteva cuvinte despre dimensiunea adoua, despre cîteva episoade fãrã nicio legã-turã directã cu textul la care m-am gînditcitind Timpul ce ni s-a dat. Bunãoarã, cîndam ajuns la partea referitoare la zilele de2-3 martie 1949, în care unul din unchii luiAnnie, aflat la proprietatea care-i mai rãmã-sese dupã exproprierea din 1947 (50 de hectare), e arestat ºi dus în oraºul Piteºti,unde nu cunoºtea pe nimeni, dar unde i sefixeazã domiciliu obligatoriu. Exact la aceeaºidatã, Tilicã Burileanu, care se gãsea la Vrata,e luat pe sus de la conac, în pijama, pus în-tr-o trãsurã de niºte gealaþi ºi, sub ochiiuimiþi ai þãranilior, cu imensa lui barbã albãfluturînd în vîntul glacial ce bãtea peste cîm-purile încã acoperite de zãpadã, cu priviri-le pierdute, e transportat la cea mai apro-piatã garã ºi de acolo la Craiova, unde i sefixeazã domiciliu forþat. Imaginea memo-rabilã a bãtrînului boier smuls cu noapteaîn cap din aºternut ºi aruncat nedezmeti-cit, înspãimîntat, fãrã vreo explicaþie, într-otrãsurã mi-a fost povestitã de un þãran de laVrata care, copil pe atunci, spunea cã asis-tase la aceastã scenã brutalã. Probabil cã i sepovestise. Episodul intrase în memoria colec-tivã a sãtenilor, cãpãtase caracteristici dura-bile, cvasimitice, ºi nu se ºtersese dupã maibine de o jumãtate de secol, la începutulsecolului 21, cînd am trecut prin acel sat depe malul Dunãrii ca sã vãd ruina conaculuiîn care petrecusem sãptãmîni infinite dinmagicele vacanþe de varã ale copilãriei. Dupã2-3 martie 1949, pe Tilicã Burileanu am maiapucat sã-l vãd doar o datã, în casaVulcãneºtilor de la Craiova, cred cã în tim-pul vacanþei de Crãciun 1949, înainte ca elsã fie rearestat peste cîteva luni ºi dus laSighet, unde a murit. „Ce mai e nou, dom-nule Matei?“ mã întrebase. (Nu ºtiu de ceîmi spunea, uneori, „domnul Matei“: ca sãmã þinã oarecum la distanþã sau, dimpotrivã,ca sã introducã un element de glumã înrelaþia noastrã, o politeþe excesivã, uºor iro-nicã, care invita la o intimitate maturã pe adolescentul de cincisprezece ani careeram?) „Ce sã fie“, i-am rãspuns, „de curîndm-am apucat sã-l citesc pe Calderón în spa-niolã.“ (Luam pe vremea aceea lecþii de spa-niolã cu Al. Popescu-Telega.) A fost uimit,poate impresionat de o informaþie atît deneaºteptatã în acel context istorico-familialºi a exclamat: „Foarte frumos, foarte fru-mos! Sã continui aºa!“ E singurul schimbde replici cu el pe care mi-l amintesc cu claritate.

O altã suprapunere de acelaºi tip, þinîndde o asociere mnemonicã pur subiectivã: în

memoriile lui Annie se vorbeºte destul demult despre Camil Petrescu, prieten vechiºi fidel al lui Aurelian Bentoiu. Dupã ce acesta a fost arestat ºi Camil a devenit, caautor al piesei Bãlcescu (1948) ºi al roma-nului în trei volume Un om între oameni(1953-1957), un scriitor agreat de regim,membru al noii Academii comuniste, el acontinuat sã se poarte generos, aproapepãrinteºte cu copiii prietenului nãpãstuit.(„Iar Marta s-a ataºat de Camil aproape fi-lial; vocaþia ei pentru literaturã îi apropia cudeosebire.“) Evocarea lui Camil în preaj-ma morþii, suferind de insuficienþã cardiacã,mi-a reamintit de mama, care prin martie-aprilie 1957, cînd eu eram în ultimul ande facultate ºi familia mea trecea prin marigreutãþi financiare, fusese angajatã sã-l supra-vegheze pe faimosul bolnav, care nu puteafi lãsat singur. Mergea zilnic la el pentru cîte-va ore, într-un apartament elegant ºi frumosmobilat, dar trist, parcã delãsat, cãci Camilse despãrþise de soþia ºi mama celor doi bã-ieþi ai sãi, era singur, avea nevoie de îngri-jiri permanente (veneau ºi plecau mereu doctori, infirmiere care-i fãceau injecþii), unom diminutiv ºi nervos, închis în sine, pepatul de moarte. (Avea sã se stingã la 14 mai1957.) Mama îmi povestea despre Camil,despre crizele ºi capriciile lui, despre singu-rãtatea afectivã în care se afla.

Iatã doar cîteva dintre ramificaþiile subiec-tive ale lecturii acestei cãrþi. Deºi nu am vor-bit aici despre calitãþile ei, le-am apreciat tottimpul. Textul e scris cu mare grijã pentruacurateþea fiecãrui detaliu, solid documen-tat (parcã o vãd pe Annie, la BibliotecaAcademiei, citind volumele colecþiei ziaru-lui Scînteia pentru anii 1949-’52, luîndu-ºinote, sau scotocind acasã prin dosare vechide corespondenþã, din care citeazã deseori),foarte serios, reflexiv (thoughtful ar fi uncuvînt englezesc mai potrivit), cu mult bun-simþ, cu o frumoasã modestie naturalã.Cartea conþine portrete extinse ºi inspira-te, mai ales ale remarcabilului Quartet caredã tonul ºi vibraþia întregului: Annie însãºiºi Pascal Bentoiu, Marta ºi Mircea Pop.Timpul ce ni s-a dat reconstituie o perioadãsumbrã, brutalã ºi mai ales ininteligibilã.Problema ininteligibilitãþii e de altfel cen-tralã întregii cãrþii: ce s-a întîmplat în comu-nism, în România, pînã în 1989, e impo-sibil de înþeles cu adevãrat; amintindu-ne,intrãm într-o dublã irealitate, cea a oricã-rui trecut ºi cea a caracterului inimaginabilal acelei vremi, încãrcatã de suferinþã, de fri-cã ºi de absurditate.

�

Cãrþi primite la redacþie• Iolanda Malamen, Antoniu ºi

Kawabata, roman, Bucureºti: Car-tea Româneascã, 2007.

• Simona Popescu, Lucrãri înverde sau Pledoaria mea pentrupoezie, Bucureºti: Cartea Ro-mâneascã, 2007.

• Concert la patru mâini, antolo-gie, ediþie îngrijitã de Ioan Popiºteanu, prefaþã de VasileSpiridon, Constanþa, 2005.

• Bohumil Hrabal, MilioaneleArlechinului, un basm, în ro-mâneºte de Ondrej Štefanko, Nãdlac: Ivan Krasko, 2007.

• Bohumil Hrabal, Serbãrile Ghio-ceilor: Scrieri alese, în româneºtede Ondrej Štefanko ºi JeanGrosu, Nãdlac: Ivan Krasko,2007.

• Ladislav Mňačko, Moartea senumeºte Eugelchen, traduce-re din limba slovacã de JeanGrosu, Nãdlac: Ivan Krasko,2007.

• Maximilian Popescu-Vella, Co-ºava sau povestiri marinãreºti,vol. I, Galaþi: Sinteze, 2006.

• Corneliu Florea, Între coloanainfinitã ºi totemurile canadiene,

postfaþã de Florian Dudaº,ediþia a II-a, Bistriþa: Aletheia,2006.

• Corneliu Florea, Polemos, Bis-triþa: Aletheia, 2007.

• Dumitru Þepeneag, Capita-lism de cumetrie, Iaºi: Polirom,2007.

• Magda Wächter, A.E. Baconsky,Scriitorul ºi mãºtile, Cluj-Napo-ca: Casa Cãrþii de ªtiinþã, 2007.

• Ana Maria Narti, Medeea luiAndrei ªerban, Bucureºti: Fun-daþia Culturalã Camil Petrescu,Revista Teatrul Azi, 2007.

• Dana Percec, De la Gargantuala Google, Cluj-Napoca: NapocaStar, 2007.

• Ara Alexandru ªiºmanian, Mi-grene IV, Piteºti: Paralela 45,2007.

• Riri Sylvia Manor, Save As...,Piteºti: Paralela 45, 2007.

• Nicolae Munteanu, Atacul fero-monilor, Braºov: Aula, 2007.

• Ion Cristofor, O cuºcã pentrupoet, Cluj-Napoca: Casa Cãrþiide ªtiinþã, 2007.

Avangarda rusã

O da, noi suntem din rasaAnticilor cuceritoriCare-nãlþarã peste Marea NorduluiUn imens steag vopsitªi care-am sãrit din lungile bãrciPe platul þãrm normand –În hotarele bãtrânelor regateAducând pârjol ºi moarte.

Deja nu doar o sutã de aniUite cã tot hãlãduim prin lume,Rãtãcim ºi trâmbiþãm din coclite goarne,Rãtãcim ºi batem în enorme tobe:– Nu-aveþi nevoie de braþe vânjoase,Nu v-ar trebui inimi neînfricateªi de sânge roºu n-aþi avea nevoiePentru republicã sau pentru rege?

Ei, bãiatule, mai iuteAdã cupele cu vinDe Málaga sau de Porto,Dar în primul rând adu-ne whisky!Ce-ar fi pentru noi atare fleacuri:Submarine, mine plutitoare?Pentru-aceasta meniþi sunt marinarii!

O da, suntem din rasaAnticilor cuceritoriCãrora li-i dat a rãtãci mereu,Sã scapete de pe înalte turnuri,Sã se înece-n cãruntele oceaneªi cu nebunaticul lor sângeSã adape nesãþioºii beþivani –Fierul, oþelul ºi sumbrul plumb.

ªi totuºi cântece poeþii mai izvodescÎn atâtea limbi necunoscute,ªi occidentale, ºi rãsãritene;ªi totuºi pentru noi monahii se roagãLa Madrid sau pe muntele Athos,ªi totuºi femeile viseazã-n nopþi pustiiLa noi ºi doar la noi!

�

Traducere ºi antologie de LEO BUTNARU

Pe Marea NorduluiNikolai Gumiliov

(1886-1921)

�

LA ÎNCEPUTUL lunii februarie a.c., la FilialaCluj a USR a fost organizatã o masã

rotundã Lovinescu. Pretextul: apariþia, laEditura ICR, a unui volum Lovinescu, an-tologia Confesiunile unui critic, în îngriji-rea lui Ion Simuþ.

Publicãm în continuare dezbaterile.A.

Irina Petraº: Dezbaterea de astãzi desprecritica lovinescianã a pornit de la ideea luiIon Simuþ ºi foloseºte ca pretext o carte pecare el a îngrijit-o: E. Lovinescu, Confesiunileunui critic. Cei care vor vorbi astãzi despreLovinescu, despre aceastã carte, dar ºi despreLovinescu în general, vor fi: Ion Simuþ, ªte-fan Borbély, Marta Petreu, Aurel Sasu, inter-venþiile celor de faþã fiind ºi ele bine-venite.

Am sã-i rog pe cei patru vorbitori, peIon Simuþ, în primul rînd, sã se ocupe eiînºiºi de moderare. Eu vreau sã spun doarcã aceastã carte, pe care Simuþ a publicat-ola Institutul Cultural Român, am citit-o cugîndul de a descoperi, în primul rînd, niºtelucruri din culise, cîte ceva din ce gîndeaLovinescu ºi ce se întîmpla dincolo de mari-le teme pe care le ºtim cu toþii, dincolo delucrurile importante ºi recunoscute ca atarepe care le-a adus în critica literarã româ-neascã. Prin urmare, am citit din prefaþa luiSimuþ, dar ºi dinãuntru, din toate texteleadunate aici, despre faþa soft, moldoveneas-cã, a lui E. Lovinescu ºi despre felul în cares-a luptat cu ea o viaþã întreagã. Sunt o mul-þime de nuanþe pe care, poate, le-am ºtiut,dar nu le-am gîndit niciodatã atît de lim-pede cum ies ele la suprafaþã acum, din acestvolum. Amãnunte despre cît de multã im-portanþã acorda unor distincþii precum ceadintre judecatã ºi prejudecatã criticã, cît deobsedat era sã se construiascã pe sine în timpce interpreteazã cãrþile altora, cît de atentcomenta ºi repunea în discuþie condiþia cri-ticului, cît de des apar textele-inventar, tex-tele-bilanþ, uneori reluate cu puþine, darmereu adînci completãri ºi nuanþãri ale por-tretului, despre ce înseamnã pentru el cri-ticul dupã o experienþã de 10 ani, de 20 saude 30 de ani, despre cît de mult trebuie sãiubeºti cartea, spune moldoveanul din E. Lovinescu, atunci cînd scrii despre ea, de-spre cît de adînc trebuie sã te pui nu numaiîn locul autorului, dar poate ºi în sufletul lui.Aºadar, partea sentimentalã – cum ziceam,soft – am simþit-o tot timpul contracaratã,subminatã de ideea cã judecata trebuie sã fiesobrã. Sigur, nu-i nicio îndoialã, criticul esteun scriitor, dar, judecãtor fiind, mai impor-tant e cît de mult adevãr poate sã scoatã din-tr-o carte, ºi toatã aceastã legãnare – mi-aplãcut cuvîntul – a criticului în general, aºacum îl descrie E. Lovinescu, se aflã în pa-ginile acestei cãrþi, legãnare însemnînd: eºtitot timpul scriitor, dar nu eºti chiar scriitor,judeci, dar trebuie sã ai ºi bunãvoinþã faþã

de cel pe care îl judeci, vii cu textul tãu lîngãun alt text. M-am ºi gîndit la un momentdat dacã toatã aceastã legãnare ºi accentelepe care le-am descoperit recitind acum Con-fesiunile nu vin ºi din întîmplarea cã E. Lo-vinescu a fost, în principal, profesor de liceuºi, profesor de liceu fiind, probabil cã a simþitmai acut aceastã datorie de a transmite niºtetexte, de a fi bun-conducãtor-de-text, dato-rie de a fi atent la tot ce înseamnã gustulunui public imatur, inocent, al unui publicneformat, cu o inocenþã care poate fi mani-pulatã. Pentru E. Lovinescu, publicul româ-nesc în întregul lui era la ora aceea unul ima-tur, naiv, gata sã fie manipulat. Apoi: cîtde mare este rolul criticului, unde poate in-terveni ºi unde nu mai poate interveni, ceanume poate sã facã pentru a avea un rost?Chiar dacã judecata timpului nu-i va da dreptate, judecata lui trebuie sã fie foarteadevãratã în ora la care se rosteºte, nu neapã-rat în posteritate? Aºadar, are voie criticul sãgreºeascã mai mult decît un scriitor? Toateaceste lucruri le-am redescoperit ºi m-amgîndit cît de multe dintre problemele pe careLovinescu ºi le punea atunci, cu atîta con-stanþã ºi cu atîta consecvenþã, sunt încã vala-bile astãzi. La întrebarea ce este criticul, ceeste critica literarã, care este rostul în lu-mea de azi, la multe dintre aceste întrebãri E. Lovinescu are un rãspuns perfect ºi uimi-tor de valabil încã. Am sã-i dau cuvîntullui Ion Simuþ, pe care chiar îl rog sã con-ducã aceastã dezbatere.

Ion Simuþ: M-am gîndit ºi am propus doam-nei Irina Petraº ºi asociaþiei noastre aceastãtemã, luînd în seamã cel puþin trei pretextecare ar justifica sã vorbim, nu neapãrat la

o anumitã datã, dar acum ºi în aceste împre-jurãri, despre E. Lovinescu.

Mai întîi, pentru cã modelul lovinescian,ºi ce înþeleg prin modelul lovinescian o sãexemplific îndatã, trebuie reamintit în acestcontext de maximã instabilitate a valorilor.Poate cã maxima instabilitate a fost în ’90-’95 ºi cã acum lucrurile se mai limpezesc,dar suntem încã în atmosfera acestei insta-bilitãþi ºi modelul lovinescian, mai mult de-cît modelul maiorescian, este foarte actual.Prin ce? Prin aceste principii despre care amsã vorbesc îndatã, principii statornice ale cri-ticii lovinesciene.

În al doilea rînd, cred cã era necesar sãne amintim de criticul de la „Sburãtorul“,pentru cã în toamna trecutã, la sfîrºitul luniioctombrie, s-au împlinit 125 de ani de lanaºterea lui E. Lovinescu. Sigur cã un pre-text aniversar e un pretext aniversar, carepoate fi marcat formal. Acum nu prea e po-trivit, data la care s-au împlinit 125 de ani,31 octombrie 2006, a trecut. Dar asta nuînseamnã cã nu rãmîne în picioare primulpretext, ºi anume acela cã e nevoie sã vedemmodelul lovinescian ºi ce poate aduce el,ce puncte de sprijin ne poate aduce el în acestpeisaj instabil al actualitãþii.

Al treilea pretext ar fi acela cã am reali-zat ºi am editat la Institutul Cultural Româno antologie de confesiuni grupate în maimulte secþiuni, cu un titlu foarte aproape deconþinutul cãrþii ºi, desigur, foarte aproapede ceea ce a constituit o profesiune perma-nentã a criticului Lovinescu, ºi anume aceeade a se mãrturisi despre felul cum înþelegeactul critic de la o etapã la alta. Titlul cãrþiieste Confesiunile unui critic ºi cuprinde nudoar Memoriile, pe care cred cã le cunoaºtemcu toþii, ci ºi alte confesiuni conexe. Ea, aceas-tã antologie, pe aceastã temã a confesiuni-lor, vine dupã o a doua carte de acest tip,una de Revizuiri lovinesciene, volum de revi-zuiri în care am adunat aproape tot ce în-seamnã revizuiri, în sensul programului lovi-nescian. Se putea ºi mai mult. Cartea aapãrut la Paralela 45 în 2003. Cu mai mulþiani în urmã, în jurul anului 2000, prin co-respondenþã, am solicitat acordul doam-nei Monica Lovinescu pentru acest proiect.

ªi vreau sã vã spun cã o a treia etapã arfi, în gîndul meu, sã restitui independentMutaþia valorilor estetice, independent deIstoria literaturii române contemporane, aºacum a apãrut, ca ultimã parte. ªi ar mai fi ºialte proiecte, legate de reintroducerea în ac-tualitate a gîndirii critice lovinesciene... M-am bucurat cã doamna Monica Lovinescua fost de acord, în principiu, cu acel proiect,pe care, repet, l-am formulat cu mai multãvreme în urmã, în jurul anului 2000, ºi afost de acord de fiecare datã cu felul în caream gîndit aceste douã cãrþi. Mi-a transmisacordul pe care l-am menþionat în nota asu-pra ediþiei, atît la volumul de Revizuiri, cît

Simpozion E. LOVINESCU

D O S A R

�

Anul XVIII, nr. 10 (209), 2007 • 11

• E. Lovinescu

D O S A R

ºi la acesta mai recent, Confesiunile unui critic.

Care sunt principiile criticii lovinescie-ne, cele mai importante? Le-aº enunþa cîtmai pe scurt, cît mai concis. Multe dintreele sunt cunoscute. Cel dintîi ºi cel mai im-portant, extrem de presant de a fi luat caexemplu, ar fi profesionalizarea criticii. Nuºtiu dacã greºesc, dar ne gîndim împreunãîn acest colocviu, cred cã Lovinescu este pri-mul nostru critic profesionist. Nu ºtiu dacãun caz nefericit, mã gîndesc acuma la celal lui Ilarie Chendi, nu ar fi interesant sã-lluãm în seamã, dar oricum la anvergura pecare o are Lovinescu nu are concurenþi înperioada de început a secolului XX, vor-bind de la debutul sãu, 1904-1906, în presãºi în volum, ºi pînã în 1920, cînd el era dejaprivit ºi respectat ca un critic profesionist.Dupã aceastã datã, în perioada interbelicãsigur cã apar alþi critici profesioniºti, dar mãgîndesc cã el este primul. Maiorescu nu eraun critic profesionist, asta nu-i aduce nicioscãdere, în felul în care gîndesc eu aceastã cronologie a profesionalizãrii criticii româ-neºti. Prin aceastã profesionalizare a criticiiînþeleg datoria imperioasã pe care o avea ºipe care ºi-o asuma Lovinescu de a da seamãdespre întreaga literaturã românã ºi, bineîn-þeles, cu consecvenþã despre literatura românãcontemporanã. A pornit în presã, în volumulPaºi pe nisip ºi în activitatea ulterioarã, cudorinþa presantã de a face ordine în valoriºi de a impune un nou canon. Programul derevizuiri a venit ulterior, prin 1916, l-a fina-lizat imediat dupã rãzboi. A face ordine înliteratura anterioarã însemna a impune ace-le revizuiri necesare, argumentate în per-spectiva criticã asupra secolului al XIX-lea.Lovinescu face o lecturã foarte severã a poe-ziei filosofice a lui Eminescu, pe care o vedeamult diminuatã faþã de importanþa care ise dãdea, o revizuire la care a renunþat însistemul sãu de revizuiri, coagulat mai clarîn volumele de Critice. A renunþat pentru cãa simþit cã îºi atrage prea multe antipatii ºicã lucrurile acestea trebuie gîndite într-unsistem mai larg. A gîndit foarte sever ceînseamnã critica lui Maiorescu. A afirmatrãspicat cã modelul moral existã, dar mode-lul, cum sã-i spunem, modelul de înþelege-re a literaturii, de receptare, de analizã ºi deinterpretare era altul. Atitudinea esteticã faþãde literaturã devenise alta la începutul se-colului XX ºi este ºi acum cu totul alta.Critica nu se putea limita la exerciþiul pur ºidur al judecãþii.

A fost sever ºi faþã de scriitorii conside-raþi mari, atunci cînd Lovinescu îºi înce-pea activitatea criticã. Vlahuþã ºi Brãtescu-Voineºti erau percepuþi în epocã, la începutulsecolului XX, ca foarte importanþi. Pe aceºtiaîi considerã scriitori minori, diminuîndu-ila valoarea la care noi îi vedem astãzi. Atunci,în 1914-1916, cînd ºi-a început activitateade revizuiri, a fãcut ºi nedreptãþi, ca de pil-dã: a-l ignora complet pe Slavici, a-l igno-ra complet pe Creangã ºi a nu-l considerape Coºbuc mai mult decît un plagiator. Avrut ºi în cazul lui Coºbuc sã facã o revizui-re, dar nu a fãcut decît cîteva semnalãri deplagiat dupã poezia romanticã germanã.

Marea mizã era însã în atitudinea faþãde imediata actualitate. Criticul profesio-nist trebuie sã-ºi exercite misiunea princi-palã: aceea de selecþie a valorilor. A conti-nuat, în sensul acesta al profesionalizãrii, cuceea ce ºtim cu toþii foarte bine, cu un mod

de a se instala în literatura contemporanã ºide a o, iertaþi-mi cuvîntul care nu ne place,de a o dirija, de a o orienta, de a crea ºi dea susþine o criticã de direcþie. În perioadaPaºilor pe nisip, a ironizat continuu, a detes-tat critica de direcþie, pe care o vedea întru-chipatã în Nicolae Iorga ºi în direcþia sãmã-nãtoristã. A adoptat impresionismul în felulelementar în care îl înþelegem noi astãzi, unînþeles limitat al lui. Sigur cã impresionis-mul este mult mai mult, o filosofie ºi un stil,aºa cum ºi Lovinescu a progresat în înþe-legerea lui ca fenomen mult mai complex.În înþelesul elementar, onestitatea foarte tînã-rului Lovinescu însemna a comunica purºi simplu o impresie despre o carte. Impre-sionismul însemna asumarea acestei subiec-tivitãþi.

Extrem de interesant este felul în care aevoluat impresionismul critic. La acesta o sãmã refer imediat cît se poate de scurt. Pro-fesionalizarea criticii înseamnã deci ºi adop-tarea unei critici de direcþie, ºi conectarealiteraturii române la Europa – Lovinescu ofãcuse cel mai ferm –, ºi ceea ce va numi unpic mai tîrziu de 1920 ideologizarea criti-cii, adicã trecerea de la un impresionism fãrãidei la un impresionism cu idei. Nu poatelua naºtere o criticã implicatã în actualitate,o criticã de duratã, o criticã deschizãtoarede orizont, fãrã a avea idei. Acesta este feno-menul extrem de interesant: ideologizareacriticii lui Lovinescu. Încotro sã se îndrep-te criticul în peisajul politic? Spre liberalism– rãspunde Lovinescu, prin întreaga lui acti-vitate din deceniile trei ºi patru ale secolu-lui XX. În stilul criticii, dupã perimarea mo-delului celui mai important pentru tinereþealui Lovinescu, Faguet, nu cred cã a gãsit unalt exemplu de substituire sau un exemplumai prestigios, pentru trecerea de la un im-presionism european foarte interesant ºi foarte la modã, cum e cel al lui Faguet, spreun impresionism cu idei. Nu ºtiu dacã l-agãsit. Nu l-a numit, în orice caz, ºi nu l-amgãsit nici eu numit, întruchipat într-un reper.

Lovinescu face bilanþuri pe care le enunþãfoarte interesant ºi sintetic la zece ani de cri-ticã, la douãzeci de ani de criticã, la trei-zeci ºi la aproape patruzeci. Ultimul e unarticol foarte sintetic, care se numeºte Carieramea de critic, a fost citit la radio în 1942 ºia fost publicat în volumul omagial dedicatlui Lovinescu în 1942 ºi apãrut la „Vremea“.Sunt articole pe care, în antologia Confe-siunile unui critic, le-am pus alãturi. Uneledintre ele se gãsesc în ediþiile operei lovi-nesciene. Unul singur l-am luat din presã,pentru cã nu a mai fost publicat de atunci,e din decembrie 1935 ºi celebreazã treizecide ani de criticã. Toate repetã anumite idei,cum ar fi: onestitatea actului critic, probi-tatea intelectualã, iar la un moment dat afir-

mã: „critica înseamnã ascezã“. Ceea ce în-seamnã posibilitatea de a se abstrage din cer-cul de influenþã, nu din viaþa literarã. Lovinescu nu a fost niciodatã în afara vieþiiliterare, a fost centrul, dar îºi imagineazã cãse poate sustrage, pentru a realiza o maidreaptã apreciere ºi pentru a cristaliza o per-spectivã mai justã. De aceea afirmã acest de-ziderat: „critica este ascezã“, ºi este foarteinteresant cã o spune tocmai el, care a fostîn mijlocul vieþii literare. Asceza înseamnãaltceva decît a fi în mijlocul vieþii literare,a încerca sã ieºi în afarã, sã nu fii în razainfluenþelor ºi a grupãrilor. Lovinescu cãutaindependenþa instituþionalã, considerîndu-se el însuºi o instituþie. Cred cã acest prin-cipiu foarte important l-a formulat dupãeºecurile lui de a deveni profesor universi-tar ºi, mai tîrziu, datoritã opoziþiilor înver-ºunate ale lui Iorga, de a deveni membrual Academiei. Profesionalizarea criticului în-seamnã ºi dobîndirea acestei asceze simbo-lice, o singurãtate a spiritului critic inde-pendent, situat în afara Academiei, în afaraunei instituþii de învãþãmînt superior ºi, desi-gur, cum spune el, ceea ce mi se pare destulde bizar, în afara unei edituri, în afara oricã-rei instituþii, care l-ar fi încorsetat în vreunfel sau i-ar fi creat vreo obligaþie circum-stanþialã. Nu ºtiu dacã e adevãrat, pun subsemnul întrebãrii dacã a fi profesor într-ouniversitate înseamnã a-þi pierde indepen-denþa în profesiunea de critic.

Ceea ce dovedesc aceste Confesiuni ºi Me-moriile mai ales e un lucru extrem de rar (maiavem exemple, dar la dimensiuni mai miciîn critica româneascã), autoreflexivitatea,modul în care Lovinescu îºi urmãreºte, îºistudiazã actul critic, felul în care înþelege lite-ratura, felul în care practicã E. Lovinescucritica, la fiecare etapã, schimbîndu-ºi sti-lul ºi învingîndu-ºi scepticismul. Criticã im-presionistã înseamnã, într-o sinonimie rela-tivã, o criticã de gust. Dar nu critica primuluigust, a primului reflex al gustului, pentru cãprimul reflex al gustului sãu estetic ar fi fostadmiraþia pentru literatura moldoveneascã,în primul rînd pentru Mihail Sadoveanu.Extrem de interesant de urmãrit relaþia aceas-ta a lui cu Mihail Sadoveanu, prietenul sãudin adolescenþã ºi prietenul sãu la începutulcarierei de scriitor a lui Sadoveanu, ºi depãr-tarea lor unul de altul, pentru cã pînã la urmãSadoveanu nu este pe gustul „omului deli-berativ“. Lovinescu distinge între omul tem-peramental, adicã omul primului gust, omulacelui reflex natural al gustului, ºi omul deli-berativ, omul gustului educat, al gustuluiestetic intelectiv, care duce literatura la euro-penizare ºi o scoate din provincialism. E re-zultatul autocunoaºterii. Asta ar însemnaautoreflexivitatea: efectul acestei autorefle-xivitãþi asupra evoluþiei criticii, construcþiaunei imagini a literaturii contemporaneemancipate, controlul permanent asupragustului estetic, a nu-l lãsa în voia lui natu-ralã, a-l constrînge sã urmeze o direcþie ne-cesarã a modernitãþii.

Cine ºi-ar lua astãzi riscul sã spunã, aºacum a spus Lovinescu la vremea lui, ce artrebui sã facã literatura românã pentru a seconecta la Europa? Soluþia e intelectualiza-rea literaturii – decidea el atunci – ºi inte-lectualizarea criticii, intelectualizarea în sen-sul ieºirii dintr-un impresionism fãrã idei.Închei cu douã reflecþii, nu foarte lungi, deºi acestea constituie un pretext de medi-taþie de la tinereþe pînã la bãtrîneþe pentruE. Lovinescu.

12 • APOSTROF D O S A R

�

Dacã critica este o artã sau o ºtiinþã, veº-nica dilemã. În tinereþe, triumfa un princi-piu euforic, care ar fi posibil de rezumatîn formula aceasta: critica este, din ferici-re, o artã. Pentru Lovinescu asta era critica:o artã. Toate ranchiunele lui sunt împotri-va celor care cred într-o criticã ºtiinþificã, dela Dragomirescu la Sanielevici ºi alþii maimãrunþi. Poartã un rãzboi continuu cu eiºi nu s-a împãcat nici mai tîrziu cu aceastãconcepþie universitarã. La maturitate nuºi-a schimbat deloc aceastã credinþã, dar aformulat-o altfel, cu un alt accent (nu citeznici de aceastã datã). La maturitate învin-gea un principiu sceptic formulabil în felulurmãtor: critica nu este, din nefericire, oºtiinþã. Deci în tinereþe critica este, din feri-cire, o artã ºi la maturitate critica nu este,din nefericire, o ºtiinþã. O afirmaþie e schim-batã cu o negaþie, o bucurie e înlocuitã deun regret. Ce bine ar fi sã fie critica o ºtiinþã,dupã atîtea instabilitãþi, dispute, pe care nile pricinuieºte înþelegerea criticii ca o artã!

Închei cu ceea ce consider lucrul cel maiimportant, cu ceea ce ar fi filosofia criticiilovinesciene. El a fost funciarmente nu doarun sceptic, chiar mai mult decît un scep-tic, n-aº zice nihilist, nu ºtiu ce ar fi mai multdecît un sceptic. Pentru un critic asta es-te îngrozitor, sã citeºti, sã scrii ºi sã apreci-ezi valorile cu un sentiment al zãdãrnicieiuniversale. Citez din Memorii II, capitolulXXXV, paragrafele 3 ºi 4:

Cã lumea este o compoziþie atomicã fãrã altscop decît cel al unui spectacol, ºi cã omuleste expresia materialã a unei conºtiinþi inu-tile, întrucît nu-ºi poate descoperi finalitatea,sunt totuºi constatãri elementare, simplenoþiuni fãrã nicio realitate sensibilã, cît timpconºtiinþa neantului universal ºi individual nuare aderenþe afective. Adevãrata formulã a sen-sibilitãþii omeneºti e, dimpotrivã, durabilita-tea, absolutul, nemurirea evidente în toateactele, expresii ale spiritului de dominaþie, deimperialism, care, nemulþumit cu cîte are,clãdeºte, se întinde, cucereºte lumea întreagã,fãrã sã se gîndeascã o clipã la apropiatul pumnde cenuºã scuturat în mijlocul indiferenþeicosmice. Pe cînd sentimentul prezent al morþiieste, prin urmare, unul din sentimentele celemai rare din om, legatã de însãºi materia,conºtiinþa nemuririi individuale rãmîne con-diþia esenþialã a perpetuãrii.

Urmeazã rezumatul întregii filosofii lovi-nesciene:

Îndãrãtul relativismului întregii mele operese aflã, prin urmare, o realitate sufleteascã,conºtiinþa de fiecare minut, stringentã, pu-ruri actualã ºi nu teoreticã, a neantului univer-sal ce nu putea împinge decît la o viziunecosmicã, în care valorile se degradeazã ºi seestompeazã în indiferenþa totalã. Deºi puteaduce la anarhie moralã sau, cel puþin, la ocontemplativitate purã, sensul acut ºi prezental labilitãþii n-a dus nici la una, nici la alta;nimicind pînã ºi germenele voinþei de pute-re, în virtutea paradoxului trãit de oricine dinnoi, a lãsat neatinsã necesitatea activitãþii spi-rituale dezinteresate, care, lipsitã de finali-tate, fatalã, iraþionalã ºi irezistibilã, dominã,astfel, într-un peisagiu de cenuºe.

Prin urmare, dintre multele lupte interioa-re ale lui Lovinescu, este de notat ºi aceas-tã biruinþã asupra scepticismului propriu,cu încrederea cã totuºi, deºi neantul univer-sal biruie, acest pumn de cenuºã continuãsã se zbatã, cît încã nu este pumn de cenu-ºã, sã promoveze valorile. ªi asta a fost E.Lovinescu: o conºtiinþã criticã, un viitor

pumn de cenuºã care þine sã arate lumii viicare sunt valorile în care trebuie sã creadã,în care poate crede, în care meritã sã crea-dã, pînã nu devine cu adevãrat un pumn decenuºã.

Ultima frazã scrisã de Lovinescu, dinultimele lui texte, frazã care aº fi vrut sã figu-reze ca ultima în aceastã antologie de con-fesiuni, este dintr-o scrisoare de rãspunslui Tudor Arghezi în 1943, chiar anul morþiilui Lovinescu: „Înfioraþi, ne strîngem unel-tele sãrace de lut ºi ascultãm torsul stelelor“.

Critica lovinescianã are, cum în puþinecazuri se întîmplã, ºi un fior metafizic.

Vã invit sã discutãm în continuare. ªtiucã pentru aceastã întîlnire a noastrã s-au pregãtit în mod special Aurel Sasu ºi ªtefanBorbély. Vor putea interveni toþi ceilalþi ca-re doresc.

ªtefan Borbély: Pentru a relua cîteva din-tre acoladele pe care le-a folosit Simuþ, dupãfoarte scurta experienþã pe care o am, nuintrarea în universitate a unui critic este dãu-nãtoare pur ºi simplu, ci acceptarea idio-sincraziilor pe care universitatea respectivãle cultivã – e o micã diferenþã. Atîta vremecît nu accepþi sã te osifici prin intermediuluniversitãþii tale, este încã bine. Pe de altãparte, sper din tot sufletul cã, în pofida tutu-ror dorinþelor contrare, critica va rãmîne oartã. În momentul în care critica tinde sãdevinã o ºtiinþã, atunci dispare harul careintermediazã raportul dintre om ºi carte,ceea ce este deja dificil de suportat. Pe mine,

în prefaþa pe care o scrie Simuþ, foarte pro-fesionalã ca întotdeauna, m-a surprins untermen: senectute. Pentru un critic caremoare înainte de 65 de ani, nu ºtiu dacãchiar sã segmentezi de la naºtere pînã lasenectute nu este totuºi prea mult. Însã, aºapremonitoriu, am avut un frison în mo-mentul în care am citit cuvîntul respectivºi mi-am zis cã nu mai sunt mulþi ani ºi intruºi eu în faza de senectute, deci e bine.

Ceea ce demonstreazã culegerea foarteinteresant – ºi pe mine m-a preocupat la unmoment dat, citeam prozele lui Lovinescu,am ºi scris despre ele –, foarte interesantîn carte este fondul existenþial al acestei cri-tici. Adicã, avem foarte mulþi critici care pornesc de la premisa uitãrii vieþii. Este orgo-liul de breaslã cel mai cunoscut. În momen-tul în care suntem în faþa unei cãrþi, în mo-mentul în care citim o carte sau în momentulîn care scriem despre ea, atunci intrãm într-un climat de obiectivitate distantã, faþã denoi înºine, faþã de sentimentele pe care leavem, faþã de suferinþele pe care le avemº.a.m.d. Niciodatã la Lovinescu nu se pro-duce aceastã detaºare, nici mãcar în faza ideo-logicã nu procedeazã în acest fel. Întotdeaunazona freaticã, întotdeauna sentimentele,întotdeauna viaþa sunt acolo. Este ºi un frag-ment foarte interesant din carte, fragmentdin Lovinescu, care spune cã impresio-nismul, relativismul nu pot fi construite decîtpe neant, reprezintã de fapt, ºi aici intrãm

Anul XVIII, nr. 10 (209), 2007 • 13

�

D O S A R

• Manuscris E. Lovinescu

într-o logicã foarte interesantã, reprezintã,pentru un om de litere, maniera de esteti-zare a trãirii neantului. Aproape cã nu teaºtepþi de la Lovinescu sã sugereze un ase-menea lucru. A fost fãrã îndoialã un spiritautoconfesiv ºi din motivele deja prezenta-te, dar pe de altã parte, teza lui Simuþ, pecare ºi volumul o demonstreazã, este cã atins întotdeauna spre un relativism corec-tat prin ideologie. S-a folosit de sincronism,s-a folosit de modernism pentru a surmon-ta o fazã impresionistã iniþialã, pentru a sur-monta o fazã juvenilã. Nu cred, personal, cãar fi rãmas un critic mediocru în cazul în carenu ar fi intrat într-o zonã ideologicã, deci n-ar fi asumat o ideologie, însã tranziþia estefoarte interesantã de remarcat, pentru cã neduce în perspectiva unui dualism. E foarteinteresant acest dualism în privinþa modu-lui ºi categoriilor mediului spiritual în caregîndea Lovinescu, pentru cã, spune la unmoment dat, ideologia nu iese din tempe-rament, ci este o creaþiune bovaricã în viaþaunui om. Acum, dacã gîndeºti chestiuneaasta foarte adînc, ajungi la concluzia cã suntaici anumite dificultãþi de interpretare a mo-dului cultural în care gîndea Lovinescu, pen-tru cã partea neaºteptatã în toatã povesteaasta este cã ajungem la Nietzsche. Adicã acestfond orgiastic corectat prin intermediul uneiarticulãri formale este logicã nietzscheeanãprin excelenþã. Lovinescu a avut dificultãþi

în a defini aceastã aventurã personalã de afi, pentru cã a mai insistat în foarte multelocuri, ºi în aceastã carte sunt multe pasajeîn acest gen, ºi anume cã el a avut un fondclasic dobîndit prin ºcoalã. ªi-a deconstruitacest fond clasic prin intermediul ideologiei,prin intermediul impresionismului, într-oprimã instanþã, ºi prin intermediul ideolo-giei. Acum, dacã ar fi recurs, dincolo de mi-metism, la termeni ca dionisiac, apolinic ºilucruri de acest gen, aici ar fi fost probabiltensiunea pe care a resimþit-o, ºi anume, înmomentul în care spune cã ideologicul esteo corecþie a temperamentului preformal prinintermediul formei, în momentul în careafirmã lucruri de acest gen. În momentulacela ajungi la concluzia cã apolinicul se iz-beºte de acest fond clasic pe care l-a prins înºcoalã, este motivul pentru care recurge laacest termen, oarecum impropriu, de pro-iecþie bovaricã. Proiecþia bovaricã ascunde,dupã mine, o ecuaþie nietzscheeanã foartelimpede. Vorbeºte de acest lucru în Memorii,în volumul I, în capitolul X, în XVI, chiarprecizeazã, la un moment dat, este un citatla pagina 14, în carte, chiar precizeazã la unmoment dat backgroundul nietzschean încare îºi gîndea existenþa. A fost tot timpulobsedat de acest dublet, ºi anume existã unfond preformal care este impresionist, carese reflectã prin artisticitate, ºi acest fond estecorectat prin ceva suprapus, prin ideologie.Foarte interesent este cã este atît de obsedat

de aceastã perspectivã, care a fost probabilperspectiva dominantã a vieþii sale, încît ºipe Maiorescu îl interpreteazã în exact ace-leaºi categorii, pentru cã spune despre Maio-rescu: esenþa personalitãþii sale este un opti-mism construit pe un fond pesimist, ºi toatãdiscuþia merge în aceastã direcþie, ºi o anumearticulare formalã suprapusã unei anumitearticulãri originare, vorbesc de articulareapreformalã care este pesimismul. Existenþialeste extrem de viu, rãmîne viu, dupã mine,rãmîne în continuare sã-l descoperim, pen-tru cã din punctul de vedere al acestor arti-culaþii, chiar metafizice, chiar abisale, esteun om care ºi-a gîndit fãrã îndoialã existen-þa, este un om care ºi-a gîndit critica în cate-gorii abisale, oricît de ciudat sunã. Deci noiîncercãm sã-l rãcim puþin în momentul încare îl introducem în ecuaþii ºcolare, în mo-mentul în care punem pe el etichete ºi toateaceste lucruri. Dar în momentul în care daila o parte aceste etichete, gãseºti un om foar-te viu, un om pe care, dupã mine, criticaromânã nu l-a înþeles încã aºa cum se cuvi-ne. Mulþumesc!

Aurel Sasu: ªi însemnãrile mele, opiniileîmpãrtãºite dumneavoastrã sunt rezultatullecturii acestei excelente antologii, o sintezã,un digest, un rezumat, dacã vreþi, perfect aloperei lui Lovinescu. Fãcînd precizarea cãun lucru nu poate avea decît douã mãsuri,una idealã, concretã, ºi cealaltã relativã, Lovinescu trage concluzia cã o faptã în sine,raportatã la cele douã concepte, e în uneleîmprejurãri bunã, în altele foarte bunã.

O primã greºealã: eludeazã rãul ºi foar-te rãul. Sau, ca poziþie intermediarã, eludeazãmediocrul. Pe cale de consecinþã, Lovinescuvede opera 1. sub specie aeternitatis, gînditãdin punctul de vedere al Frumosului, scriscu F mare, cum scrie el, criteriu sigur de cla-sificare, o sã vedem cã se va contrazice esen-þial; ºi 2. sub specie relativã, gînditã din punc-tul de vedere al frumosului scris cu f mic.Regretã imposibilitatea de a realiza primulpunct, acela al Frumosului ideal, cu F mare,fiindcã conceptele superioare, zice el, nu suntclar lãmurite. Cred cã aici se aflã a doua eroa-re: credinþa cã pasiunile din a doua cate-gorie sunt mai bine definite decît idealita-tea Frumosului cu F mare. Prin urmare, ocriticã absolutã, el spune, e opera frumoa-sã sau nu, nu e posibilã, trebuie sã þinemseama de momentul ºi de toate împrejurã-rile în care se produce acea operã de artã,zice el. Altfel spus, nu putem practica, ceeace s-a mai zis aici, decît o criticã relativã,cu elemente ce sunt legate de timp ºi de loc.Concluzia: critica se localizeazã, zice el, þineseama de împrejurãrile istorice ale operei, cu atît mai mult cu cît o discutãm în relaþiecu literatura altor popoare. Cred cã e a treiaeroare pe care o face el ºi se contrazice ºi dinaceastã perspectivã.

A treia eroare este sau constã din faptulcã locul ºi timpul operei nu sunt istoria ºigeografia, ci lumea ideilor. Cred cã ar fi maiinteresant sã vedem ºi sã cercetãm nu îm-prejurãrile care produc opera de artã, ci îm-prejurãrile istorice sau culturale produse deopera de artã. ªi în final el asta urmãreºte.

Literatura noastrã, mai spune Lovinescu,e încã la începuturile ei, vîrsta socotitã în1906 era de 50 de ani. Dar puþinul cît l-amfãcut nu l-am fãcut, spune el, cu ghetelenoastre, nu e rezultatul unei evoluþii lente,interioare, expresiv spus: am furat ciubo-tele Occidentului. Sigur, existã geniile despre

14 • APOSTROF D O S A R

�

• Manuscris E. Lovinescu

Anul XVIII, nr. 10 (209), 2007 • 15

care el scrie: Eminescu e unul pe care îl dãexemplu, puþine însã. Marea masã o formea-zã, spune el, silinþele inteligente, cu alte cu-vinte talentele mijlocii, care au nevoie deîncurajare. Aceasta este acea citatã deja bu-nãvoinþã universalã a lui Lovinescu. Cred cãne confruntãm cu a patra greºealã. Înteme-indu-ºi critica pe bunãvoinþã ºi încurajare,Lovinescu a uitat, a pierdut din vedere des-curajarea, critica negativã, chiar dacã el însuºicondamnã excesul de bunãvoinþã ºi ºi-l co-recteazã pe parcurs.

Rolul criticii ar fi unul de conciliere deci,între autor ºi critic, întrucît scriitorul românscrie într-o atmosferã de nepãsare generalã,o solidarizare cu aceste silinþe inteligente,mediocre.

La noi, a scrie înseamnã a face un sacri-ficiu, spune el. Critica trebuie sã fie deci obãtaie caldã a inimii, sã fie cordialã, sim-paticã, pentru a atrage ºi lumina publicul.Probabil cã e a cincea eroare. O criticã meni-tã sã punã în luminã doar frumuseþi ºi sãîndulceascã ºi sã se îndulceascã, îl citez peel, dupã împrejurãrile în care ne aflãm, cadeuºor în arbitrar, o spune chiar Lovinescu.Deºi concesiv, el se referã nu la critica pro-priu-zisã, ci la ceea ce numeºte ghizi lite-rari, un muºchi devorator ce se întinde ca oleprã. Cînd e sã-i numeascã însã pe cei cescriu cu mîna stîngã, adicã acele inteligenþemediocre, nu le numeºte, se mulþumeºte cu,citez: „pentru a-i descoperi nu e greu, credcã sunt pe buzele multora“, nici nu puteaface altfel, critica e pentru Lovinescu liniºteºi seninãtate. A pedepsi fãrã a urî ºi a lovizîmbind, aceasta numeºte el concepþia apo-lonianã despre criticã, în primul deceniu alsecolului XX, cel puþin.

Cã autorul, criticul, nu e stãpîn pe el ealtceva, „merg pe niºte picioare sãnãtoase?“,se întreabã el la un moment dat, „sunt pedrumul cel bun?“, este o întrebare pe careºi-o repetã pînã la sfîrºitul vieþii. „Nu m-amrãtãcit oare?“ ªi a recunoscut cã el s-a rãtã-cit de multe ori. Aceste întrebãri ºi le pu-nea prin 1908, dar au continuat dupã. Rãs-punsul criticului: voi face o criticã pentrunuveliºti ce n-o citesc ºi nuvele pentru cri-tici. Aºa s-a ºi întîmplat, mai ales romanepentru critici. Apoi, revistele se înmulþesc,volumele apar unele dupã altele, poeþii cîn-tã fãrã încetare ºi fãrã rost. Ce face criticulîn acest haos editorial, ce spune el: „vin curamura de mãslin, menirea criticului este dea se sili sã creadã cã tot ce scriu alþii are unrost“, din 1909, din volumul Critice. Sau:„scriitorii, chiar ºi cei lipsiþi de talent, nu facrãu nimãnui, ci fac dimpotrivã o jertfã detimp ºi de liniºte“.

Reamintesc ideea de localizare a criti-cii, ca sã vedem cum se revizuieºte Lovines-cu. Includerea în judecata de valoare a îm-prejurãrilor, iniþal spus istorice, care ajungapoi sã justifice lipsa de talent, neizbutirea,nu cade asupra lipsei de talent, ci asupramicilor împrejurãri. Se ajunge deci de la cri-tica relativã la relativizarea criticii. Rostul eieste sã poarte bucuria pretutindeni, e razade înþelegere cordialã ce strãbate opera ar-tistului. Iatã deci relaþia criticului cu opera,cu autorul: cordialã, nobilã, îndrãgostitã ºibinevoitoare, binefãcãtoare mai degrabã.Aici ne aflãm într-un aparent impas al luiLovinescu, faþã de ºi cu el însuºi. El a spusdespre alþii, ºi cred cã a fost primul care nua putut ieºi din el însuºi, din primele pro-poziþii rostite, fiindcã deja din 1909, în Cri-tice, el ºtia ce spune, citez: „menirea criticãeste oarecum de a ne da înfãþiºarea graficã

a fiinþei morale“, de aici începe, cred eu,marea dezvoltare a ideologiei criticii lovi-nesciene. Deci, nu surprinde cã în 1943, în-tr-un articol despre Evolceanu, un medio-cru altfel, profesorul lui de latinã, consideracã nu opera criticã, ci „memoriile reprezintãcea mai înaltã expresie a sforþãrii mele ana-litice“, vorbeºte despre sine. Opera analiticãa lui Lovinescu e reducerea însuºirilor sufle-teºti ale unui autor la o însuºire esenþialã, laun principiu ordonator, care de obicei eraeul, centrul, vatra de luminã a fiinþei. Cîtevaformule din acestea emblematice: Iorga –ura rodnicã sau supraconºtiinþa de sine; Dragomirescu – admirabilã încãpãþînare,Blaga – un optimist pur senzorial, Cãlinescu– afirmare în independenþã etc.

Aºadar, impresionismul lui Lovinescu,citez din el, „goneºte absolutul“, pe care îlprezenta, în primul deceniu de activitate, ca un ideal al Frumosului, scris cu F mare.Deci, goneºte absolutul în materie esteticãºi nu recunoaºte decît relativul, nu mai spun,dar sunt multe citate, pentru cã din el citez.Dar, atenþie, „acest relativ nu este al operei,este un alt suflet omenesc“, zice criticul, amcitat aceastã propoziþie. Nimeni nu poateieºi din el însuºi, ce înseamnã asta? Lovi-nescu nu a crezut niciodatã în verbul a fi, cinumai în verbul a deveni, iar acest a deve-ni este zodia sub care se ascunde nestator-nicia, scurgerea universalã, despre care s-aspus aici, ºi s-a citat textul, neantul univer-sal ºi gustul de cenuºã. Dar, prin aceste sin-tagme, criticul îºi defineºte, în Memorii, rela-tivismul întregii sale opere. Prin urmare, anu putea ieºi cineva din el însuºi, trebuiacitit: a nu putea ieºi Lovinescu din el însuºi,din sentimentul degradãrii ºi al estompãriiîn aceastã indiferenþã universalã. Ce rol îirevine criticii în aceste condiþii? Sã aleagãîntre mai multe aparenþe, de urã, de iubi-re, de compasiune, de încurajare, ceea ce aspus pînã acum. Ideal ar fi, criticul, e o expre-sie a lui, sã se împãrtãºeascã de simþirea ce-lui despre care scrie, un fel de comuniunepe care o presupune ºi o propune actul cri-tic. În sufletul sãu, zice el, sã foºneascã ace-eaºi pãdure, sã ºopteascã aceleaºi ape, sã trã-iascã acelaºi fior patriotic etc. Dar putem?E posibil aºa ceva? Eu cred cã nu. ªi atunciultimul cuvînt, aruncat ca o punte între cri-tic ºi operã, autor, e cel de zãdãrnicie, dinmoment ce aceste lucruri nu sunt posibile.

Acesta este ºi epitomul operei lui citit aici.Sufletul operei e supus, ca ºi cel al autoru-lui, devenirii, necunoscutului, cenuºii.

În Titu Maiorescu ºi posteritatea lui cri-ticã, din 1943, ºtiþi cã moartea l-a prins încorectura acestei cãrþi, Lovinescu invoca încãprocesul de creaþie ºi destrãmare prin careimagineazã indefinitul drum al progresului,ca adaptare a unor principii estetice, demultverificate în cultura apuseanã, se poate vorbide un anumit progres, zicea el. Dacã aceas-ta este critica ºtiinþificã, Lovinescu a pri-vit-o ca nefericire, expresia aceea de detaliu,aþi ascultat-o, nu-l intereseazã practic, darnu poate face abstracþie de ea. În relaþia cuo operã, pe el îl intereseazã, pînã la ultimulrînd al operei lui, adaosul sufletesc. Dar su-fletul, revin la frumosul cu f mic, la acelepasiuni pe care le încadra el în acest concept,sufletul nu cunoaºte nici progres ºi nici is-torie. Doar frumosul þine de istorie ºi deprogres, cinstea nu, pentru cã el a introdusîn toate aceste comentarii, pînã la urmã, caun element esenþial, cinstea faþã de sine ºifaþã de ceilalþi. Deci criticul introduce ocorecþie esenþialã în exercitarea actului critic: nevoia de a spune frumos trebuie înlo-cuitã cu ideea de a spune cinstit. ªi e foar-te interesant cã acest demers, aceastã atitu-dine mai mult decît confesivã, evolueazã pemãsurã ce se apropie de evenimentele dedupã ’40 ºi pe mãsurã ce se apropie de anulmorþii.

Ion Simuþ: Dã-mi voie sã subliniez cu unpasaj în care se vede foarte bine ideea aceas-ta cã se poate renunþa la calitatea artisticãa criticii, dar nu la probitatea moralã. Acestaspect artistic al criticii nu e însã un impe-rativ categoric, critica se poate lipsi de el.Mã gîndesc cu ce strîngere de inimã va fienunþat Lovinescu acest principiu, cînd, deatîtea ori, a afirmat cã, din fericire sau dinnefericire, critica existã numai ca artã:

Cu cît trece timpul, cu atît mã conving cãpeste frumos se ridicã adevãrul ºi, în lipsa unuiadevãr obiectiv, credinþa noastrã luminatã,sincerã, în ceea ce noi luãm drept adevãr. Dacãcriticul e ºi un artist, cu atît mai bine. El tre-buie însã sã fie numaidecît un om moral, subpedeapsa zãdãrnicirii întregii lui activitãþi. Unscriitor lipsit de bunã-credinþã nu are ce cãuta

D O S A R

�

• Irina Petraº ºi Ion Pop

16 • APOSTROF

în criticã. Sã fii om de gust mai întîi ºi apoiom cinstit. Atît.

(Aceste fraze sunt din articolul Zece ani decriticã, publicat în 1914.)

Aurel Sasu: Da, dar este un mod exemplarde a se revizui al lui Lovinescu, ziceam, închei imediat, ziceam cã în actul critic Lovinescu încorpora anumite împrejurãriistorice, legate de loc ºi de timp, ne dãmacum seama cã aceste împrejurãri þin deimperativul moral, un cuvînt pe care nu l-a rostit la începutul activitãþii sale, de impe-rativul moral al locului ºi al timpului, ºi nude istoria locului ºi a timpului, de probita-tea intelectualã, independenþã ºi caracter.

O operã nu este în dialog cu noi, ci cuaceste principii, zice el în final, de probita-te, de independenþã ºi de caracter. Aºa s-aîntîmplat cã aceste lucruri, în ’43, aceastãsubliniere apãsatã, acest final, cum sã spuneu, de program ideologic al criticii lui a su-pãrat atît de mult, încît în 1942, în Con-vorbiri literare, un tînãr publicist adversarcerea, nici mai mult, nici mai puþin, decîtpunerea la zid ºi împuºcarea lui Lovinescu.Este momentul cînd putem gîndi ºi imagi-na adevãrata revelaþie a scrisorii CerculuiLiterar de la Sibiu. Apãrãtorii acestor prin-cipii, pentru care se cerea punerea la zid ºiîmpuºcarea lui Lovinescu, vin, zic, aceºtiapãrãtori, din Ardeal, ei sunt membrii Cer-cului Literar din Sibiu, prin scrisoarea tri-misã în sanatoriu în mai 1943. ªtiþi cã Negoiþescu a fost printre ultimii care l-avizitat în spital. Aceºtia sunt cei care preiauintegral postulatul maiorescian ºi, în actua-litatea literarã, postulatul lovinescian al mora-litãþii actului critic. Autonomia esteticuluiînsemna pentru marele critic eliberarea con-ceptului – îl citez pe el: „eliberarea concep-tului, deci, al criticii literare, de trei, [ziceel], ipoteci inacceptabile, acestea sunt: cul-turalul, etnicul ºi constrîngerea ideologicã“.Mai ales pericolul acesteia din urmã, scrieNegoiþescu, într-un interviu din 1976, afãcut din sfîrºitul lui Lovinescu un strigãtde spaimã ºi de deznãdejde. L-am citat peel, dupã vizita pe care i-a fãcut-o criticuluibolnav. Nici nu e de mirare, atmosfera ires-pirabilã de dupã rãzboi avea sã confirmeîntru totul temerile lui Lovinescu din 1943.În numai cîþiva ani, libertatea ajunge a ficonsideratã principiu abject, strãin ºi anti-naþional. Atunci s-a ºi nãscut formula: prinLovinescu, înapoi la Maiorescu.

Marta Petreu: I-am ascultat pe distinºii meicolegi cu multã atenþie. Cred cã într-adevãraici era locul unei dezbateri despre Lovi-nescu, deoarece Clujul intelectual, marcat delunga istorie a Echinox-ului, este, într-un fel,moºtenitorul de drept al lovinescianismuluiºi al maiorescianismului. Lovinescu a vor-bit despre Cercul Literar de la Sibiu – adicãdespre Cercul Literar cristalizat în interio-rul universitãþii clujene, dar aceastã univer-sitate se afla, din cauzele istorice ºtiute, înexil, la Sibiu – ca despre a patra generaþie demaiorescieni. Preluînd, prin legãturile salecu I. Negoiþescu, cu Doinaº, cu Radu Stanca,cu Regman, cu ceilalþi cerchiºti, spiritul cri-tic ºi estetic al Cercului, Echinox-ul a fost, înfapt, a cincea generaþie de maiorescieni…Oricum, eu m-am legãnat tot timpul în aceastã iluzie identificatoare, cã aº avea ºi amavea o filiaþie ilustrã, maiorescianã ºi lovi-

nescianã. Profesorii pe care i-am avut la Fa-cultatea de Filosofie – mai ales Aluaº, dar nu numai –, care citau masiv din Istoria civi-lizaþiei române moderne, mi-au întãrit aceas-tã identitate nobilã. Sau aceastã iluzie…

Distinºii mei colegi au vorbit mai alesdespre opera de critic ºi de istoric literar alui Lovinescu. Eu sînt mai apropiatã de Isto-ria civilizaþiei române moderne ºi de Jurnalelelui Lovinescu, adicã de Agendele literare aleSburãtorului. Am învãþat multe despre perioa-da interbelicã din aceste Agende, editate –profit de ocazie pentru a face un elogiu echi-pei de editori – între 1993 ºi 2002, în 6 volu-me, de cãtre Monica Lovinescu, GabrielaOmãt, cu note de Al. George, GabrielaOmãt, Margareta Feraru. Agendele au 3.260de pagini, textul lovinescian ocupã 1.536 depagini, restul, adicã aproximativ 1.700 depagini, fiind note. Aceastã distribuþie suge-reazã enormul volum de muncã al echipeide editare. ªi meritã elogiile noastre.

Agendele încep în 4 septembrie 1923 ºise încheie în 12 iulie 1943, cu cîteva zileînainte de moartea marelui critic, deci aco-perã 20 de ani din viaþa lui Lovinescu ºi,totodatã, întreaga perioadã interbelicã. Castil, aceste caiete seamãnã cu Jurnalul luiMaiorescu sau cu acela al lui Rebreanu –adicã, sînt „seci“, telegrafice, fãrã incursiuniîn viaþa interioarã a autorului. Dacã însã leciteºti în întregime, poþi reconstitui miºcãrilesufleteºti ale lui Lovinescu, simpatiile, bucu-riile, jignirile, iubirile lui…

Sînt multe lucruri care m-au uluit cîndle-am citit. De pildã, numãrul enorm de oa-meni care treceau zilnic pe la Lovinescu, încîtm-am întrebat cînd mai scria ilustrul cri-tic. Avea, cred, o capacitate de sintezã ºi oconcentrare ieºite din comun, altfel ar fi in-explicabil cînd ºi-a scris cãrþile. Totodatã,Agendele m-au convins cã Lovinescu, de-parte de a fi mizantrop, avea o sociabilita-te extraordinarã, dar o pãrere lipsitã de ilu-zii asupra naturii umane… Lectura acestorºase volume m-a consolat pentru lipsa decivilitate a aºa-numitelor polemici de azi:dacã azi „disputele“ sînt, de fapt, niºte pãru-ieli, în care atacul la persoanã, argumentulad hominem, face regula, m-am liniºtit: totulne vine de departe, inclusiv din perioadainterbelicã, pentru cã ºi atunci scriitorii sepãruiau, se insultau, încercau sã-ºi omoareadversarul de idei. Lovinescu a fost þintamultor atacuri ºi s-a lãsat uneori atras dinspaþiul legitim al polemicii de idei în acela– ilegitim – al pamfletului, al insultei… Mãgîndesc, de pildã, la Qui vuol cacare, din1932, pe care vã recomand sã-l cãutaþi înnotele finale ale Agendelor, e transcris, esteteribil la ce intensitate a mîniei a putut ajun-ge, la un moment dat, de altfel pe bunã drep-tate, criticul…

Foarte interesant în Agende este sã ur-mãreºti vînzoleala politicã a intelighenþieibucureºtene, repeziciunea cu care un om/unscriitor trecea de la o culoare politicã la alta,de la un partid la altul, de la o cãmaºã – înperioada interbelicã, cãmaºa a încetat sã fieun obiect de îmbrãcãminte, devenind unsimbol politic –, de la o cãmaºã la alta. Eibine, felul bonom în care consemneazã de-sele convertiri-reconvertiri ale scriitorilor,trecerea lor de la o extremã la alta, mi-a suge-rat ceva despre aceastã perioadã, cînd lucru-rile cele mai rele, Holocaustul ºi Gulagulromânesc, nu se întîmplaserã încã… Aºa cãLovinescu, deºi iritat de extremism, reacþio-neazã la el cu bonomie ºi ironie, ca un tera-

peut care mai sperã cã-ºi va salva pacienþii…Mai poþi gãsi în Agende, ºi cu aceasta nu leepuizez, mai poþi gãsi bucuria de a-i vedea,de a-i primi pe cerchiºti, în atmosfera crîn-cenã a unei Românii de dreapta ºi în rãzboi.

Dar mai mai poþi gãsi ºi un Lovinescuintim, un Lovinescu care se îndrãgosteºte,face curte ºi trimite flori femeii pe care oiubeºte, Ioana Postelnicu. Îi trimitea, în pli-nã iarnã, azalee… pentru ea ºi-a fãcut uncostum nou ºi s-a dus cu ea la teatru. Decipoþi gãsi lucruri din acestea gingaºe, care ni-l aratã, cum sã vã spun, cu toate proble-mele lui omeneºti, foarte miºcãtoare. Saupoþi gãsi foarte frumoasa relaþie cu fiica lui,cu Monica, cu care se ducea mereu, precumJeni Acterian, la filme…

Ion Simuþ: ... dar nimic despre divorþ.

Marta Petreu: Da, dar nimic despre divorþ.ªi pe urmã, dacã ai curiozitatea sã-þi ducilectura pe Lovineºti mai departe ºi citeºtitoate jurnalele Monicãi Lovinescu, faci niº-te legãturi ºi vezi niºte asemãnãri ºi niºtedeosebiri. Vã mulþumesc cã m-aþi ascultat!

Ion Pop: Mi se pare nemaipomenit de bine-venitã dezbaterea aceasta, reflecþia aceastaasupra lui Lovinescu ºi cã într-adevãr se do-vedeºte actualitatea uluitoare a prezenþei salespirituale în lumea de astãzi, actualitate carevreau sã spun cã ar trebui adusã în actuali-tate, pentru cã e o actualitate a spiritului luifoarte productiv în epocã, dar ea comunicã,cum s-a spus, de aici, în intervenþii, ar tre-bui sã comunice cu actualitatea noastrã. Ceeace îmi place mie, ºi sã intru acum în limbajulMartei Petreu, de ce mi-e simpatic, mi-e dragLovinescu, dacã îmi permiteþi aceastã cotãde afectivitate, este tocmai pentru relativis-mul lui ºi în al doilea rînd pentru demo-cratismul lui. Cred cã ºi acest aspect, al doi-lea, trebuie foarte bine subliniat, avînd învedere epoca destul de plinã de incompre-hensibil pe care Lovinescu a traversat-o ºiavînd în vedere deschiderea lui exemplarãspre tot ceea ce era uman, dacã vreþi, în par-ticular ºi în general, dincolo de orice, ºtiueu, limitãri ideologice º.a.m.d. În ce priveºterelativismul lui, cred cã lecþia lui Lovinescueste iarãºi exemplarã, pentru cã atrage atenþianu numai la contextul istoric, social, cultu-ral, dar eu m-aº întoarce mai degrabã sprelumea lui interioarã, atenþia la eul lui, la pro-pria evoluþie, la propria biografie intelec-tualã ºi nu numai, aceastã cotã de fragilita-te, de neîncredere încrezãtoare, dacã-mi daþivoie sã vorbesc aºa, în ceea ce face Lovinescuatît ca om, cît ºi în calitatea lui de critic, fap-tul cã este în stare sã revinã mereu asupralui însuºi, asupra spuselor sale, asupra jude-cãþilor sale, faptul cã are curajul de a recu-noaºte cã aproape nimic din ceea ce spunenu este etern, probabil cã îl asigura totuºiundeva în structura primã clasicã, niºte geo-metrii pe care le cultivase ºi pe care, cumsã zic eu, relativismul lui se poate înscrie cuo anumitã îndrãznealã, pentru cã numai unom care are niºte repere ferme, este binestructurat, în sufletul lui, în conºtiinþa lui,în modul lui de a vedea lumea, poate sã îºiîngãduie asemenea, cum sã spun eu, aproa-pe disperate întrebãri în ceea ce priveºte sen-sul ultim al acþiunilor sale, al operelor sale,dar nu ºi al credinþelor sale, pentru cã, aºacum s-a spus foarte bine aici, Lovinescu adat ºi un mare exemplu etic, un mare exem-plu de moralitate, ºi aceastã exigenþã nu

D O S A R

�

l-a pãrãsit niciodatã. Îmi place prin urma-re la Lovinescu faptul cã a reuºit sã seîntoarcã mereu înspre sine, spre ceea ce ascris despre oameni, la oamenii, la cãrþiledespre care a scris, aceste revizuiri desprecare s-a vorbit cu atîta pãtrundere de foar-te multe ori, ºi care i-a fost adus ca un reproºlui Lovinescu, dar care, pînã la urmã, nedãm seama cã a însemnat o atitudine, a fosto marcã de vitalitate, o marcã de producti-vitate, pentru cã Lovinescu îºi atestã prinasta cã este un om viu, cã nu încremeneºteniciodatã, în formule, în idei, în geome-trii, ºtiu eu, mai mult sau mai puþin verifi-cate, ºi e o fiinþã interogativã prin excelenþã.

E curios acest amestec de scepticism fun-damental ºi pasiune a interogaþiei, pentrucã dacã ar fi fost numai sceptic, ar fi rãmasîntr-un fel de inerþie, foarte comodã, nimicnu e valabil pe lumea asta, nu are rost sã cre-dem în nimic..., dar, de fapt, el a fost omulîntrebãrilor, dar nu omul întrebãrilor agre-sive. ªi aici s-a vorbit poate prea mult cã aavut generozitate. Eu nu cred cã este preamult aceastã generozitate, mi se pare cã actulcritic, aºa cum l-a practicat Lovinescu, ºipoate cã trebuie sã-l practicãm, cere o anu-mitã dozã de înþelegere simpateticã, de un,cum sã spun, procent de participare, de iden-tificare, ºi îmi place cã acest cuvînt a fostintrodus aici, pentru cã, la urma urmei, l-amputea judeca pe Lovinescu, sigur, într-o ana-lizã mult mai complexã, pe care eu nu suntîn stare sã o produc acuma, tocmai din per-spectiva acestei identificãri, aºa cum o ºtimnoi. ªi am putea vedea atunci în ce mãsurãapare la el un joc al apropierilor ºi distanþã-rilor inevitabile faþã de o anumitã operã.

Dar aceastã criticã participativã a fost,cum spuneam, este fundamentalã la el, ºicred cã este de elogiat. La urma urmei, spi-ritul de negaþie cred cã a fost repudiat deLovinescu tocmai pe fundalul prea multe-lor dispute superficiale, prea multelor schim-bãri de la o formulã, de la o atitudine la altaîn societatea româneascã, ºi aceastã instabi-litate, aceastã, cum sã zic eu, frivolitate, dacãvreþi, în ceea ce priveºte adeziunile la o ideesau alta, cred cã l-a ºi determinat sã reacþio-neze cum a reacþionat. Deci, n-a intrat decîtfoarte rareori, cum s-a ºi spus aicea, în pole-mici vehemente ºi a avut un fel de seninãtate.Sigur, nu i-a plãcut lui Camil Petrescu acea-stã seninãtate, a ironizat-o, „zodia seninãtãþiiimperturbabile“. Dar, de fapt, mie mi se pareunul din marile merite ale lui Lovinescu.Dincolo de tot ce i s-a putut imputa, acea-stã seninãtate pune în faþã cota lui de cla-sicitate, cota lui de încredere în niºte tipare,care existã ºi trebuie sã existe, în faþaconºtiinþei publice. Prin urmare, iatã celedouã lucruri care cred cã ni-l apropie foar-te, foarte mult pe Lovinescu, ºi poate cã ase vorbi mai mult astãzi despre Lovinescuar fi necesar, tocmai în contextul pe care îltrãim, ºi pe care nu îl mai caracterizez acum,a reieºit din ce s-a spus, îl vedem zilnic, unrelativism de altã naturã decît cel sãnãtos,interogativ, critic, cu atîta lipsã de consec-venþã, cu atîta lipsã de þinutã eticã. Credcã aducerea în prezent a lui Lovinescu estebeneficã ºi un pozitiv semnal de alarmã.

Mircea Popa: Cred cã meritul esenþial alcelor expuse aici de Ion Simuþ constã în lec-tura nouã, incitantã, a întregii opere criti-ce a lui E. Lovinescu. Aceastã citire compre-hensivã, bazatã pe un material ignorat pînãacum, este caracteristicã pentru „revizuiri-

le“ pe care criticul de la Familia (sau, de cenu, ºi de la România literarã) le-a iniþiat înultimii ani, cînd n-a dorit sã rãmînã numaiun cronicar foiletonist, ci ºi un editor expe-rimentat, demn de urmãrit pentru opþiu-nile sale editoriale. Modul în care Ion Simuþa refãcut în faþa noastrã arsenalul ideatic alcriticii lui E. Lovinescu þine mai mult de formaþia teoreticã a mentorului de la „Sbu-rãtorul“, de aspiraþiile sale de a cuantificaactul critic, scoþîndu-l din domeniul impre-sionismului, de a realiza un corp critic cîtmai complet, cît mai suplu ºi cît mai evo-luat, în raport cu starea de atunci a litera-turii, nu lipsit de o anumitã carurã de idea-litate ºi de proiecþie subiectivã. În realitate,apelul la întreg arsenalul de idei pe care nil-a pus în faþã Ion Simuþ n-a fost folositniciodatã în integralitatea lui, ci doar anu-mite componente funcþionale ale lui, la felcum într-o bãtãlie strategul dã rol hotãrîtorartileriei, infanteriei sau cavaleriei. Tirul for-þelor sale este dirijat în mod conºtient spreo zonã cu precãdere, modernismul, care pre-supune ºi asumarea unei atitudini de per-manenþã. Dar omul ºi criticul a fost multmai complex, mai preocupat de întreagadimensiune a actului creator decît lasã sã sevadã intervenþiile sale. Procesul de reexa-minare a junimismului ºi a criticii maiores-ciene viza tocmai acest lucru: reîmprospã-tarea uneltelor critice, degajarea unei atitudini,a unei constante demne de recuperat, dar ºiîmbogãþirea ei cu noi elemente. În practi-ca de fiecare zi, criticul Lovinescu nu e lipsit

însã de anumite contradicþii ºi inconstanþe,devenirea ºi limpezirea sa ideologicã fãcîn-du-se în raport cu anumite etape, uºor dece-labile, de la Paºii pe nisip la Critice ºi de aicila Istoria literaturii contemporane, în timp ceintervenþiile de astãzi au pus prea mareaccent pe organicitatea sistemului sãu critic,iar nu pe diferenþierile pe care le emanã,trecînd peste ceea ce a fãcut Ion Simuþ înantologie, urmãrind chiar confesiunile cri-ticului. Or, cred eu, acest tip de organici-tate prin care a fost vãzutã critica lovine-scianã are o mare dozã de improbabilitatesau o parte, sã zicem aºa, de reacþie, care arputea veni din partea noastrã ºi care ar tre-bui sã vadã în critica lovinescianã mai multeetape de evoluþie, aceste etape de evoluþie,care de multe ori se contrazic sau se com-plinesc într-un alt plan. Ce vreau sã zic estecã ar trebui sã vorbim mai mult despre actua-litatea lui Lovinescu ºi de rolul lui impor-tant în epocã, de faptul cã a condus o revi-stã, de faptul cã a creat un cenaclu, cã a dato istorie a literaturii contemporane, cã a ofe-rit o scarã de valori la nivelul epocii, cã aîncercat sã dirijeze literatura românã într-oaltã direcþie decît o fãcuse Iorga, ºi de aici,mã rog, polemica necurmatã cu Iorga,întrucît Lovinescu voia sã facã altceva – ºi aºi fãcut –, modernizarea literaturii româ-ne, o ieºire din acel climat creat deSãmãnãtorul cred cã este evidentã.

Lovinescu, iatã, reprezintã pentru noi unmodel de înþelegere literarã, în sensul în care

Anul XVIII, nr. 10 (209), 2007 • 17D O S A R

�

• Manuscris E. Lovinescu

a reactualizat ideile maioresciene. De fapt,cãrþile despre Junimea ºi despre Maiorescusunt esenþiale ºi, în acest sens, ºi actualita-tea lui, cãci marii scriitori postbelici îi dato-reazã foarte mult, Rebreanu, Barbu, Hor-tensia, Camil, chiar Aderca, iar cînd aceºtiaîl pãrãsiserã, se trezise acum, cãtre anii ’40,cu un cenaclu mai mult de veleitari, de ti-neri care aspirau la glorie. Oricum, ºcoala sacriticã continuã prin aceºti tineri înzestraþi,cum ar fi Pompiliu Constantinescu, ªerbanCioculescu, Streinu, Perpessicius, care tre-cuserã ºi ei, în chip mai mult sau mai puþindirect, pe la ºcoala lovinescianã. Dar trebu-ie sã amintim aici supremul omagiu pe carei-l aduc tocmai tinerii ardeleni de la CerculLiterar de la Sibiu, care, cred eu, prin racor-dul fãcut cu critica lovinescianã, au repre-zentat o opþiune de mare importanþã pen-tru acel moment, subliniind, într-adevãr înmod cu totul magistral, valoarea criticuluiºi a direcþiei pe care el o urmase în criticaromânã. Cred cã aici trebuie sã vorbim maimult tocmai despre ceea ce am mai spus,despre aceastã actualitate a criticii lui Lovinescu ºi despre rolul lui în epocã, maipuþin despre ceea ce teoretiza el despre cri-ticã. Întotdeauna, se poate vedea un mareclivaj, o mare discrepanþã între ceea ce îºipropune teoretic un critic ºi ceea ce realizea-zã practic. Cred cã acest lucru se poate vedeaºi se poate observa foarte bine ºi în cazul lui.

Marius Jucan: Existã o dimensiune foarteimportantã a personalitãþii lui E. Lovinescu,contribuþia sa la o teorie a civilizaþiei româ-neºti. În continuarea unor remarci ale MarteiPetreu, aº dori sã spun cîteva lucruri privindaceastã parte a creaþiei critice lovinesciene.Cred cã voi reuºi sã fiu scurt, îmi dau seamacã este deja tîrziu, dar, poate tocmai de aceea,meritã sã surprindem aceastã calitate a mo-dernitãþii, tîrziul, în opera lui Lovinescu.

Modul în care Lovinescu construieºteo teorie a civilizaþiei mi se pare a fi sub influenþa majorã a tradiþiei secolului al XIX-lea. Poziþia din care criticul elabo-reazã teoria sa despre civilizaþie este unaliterarocentricã, ºi se pot gãsi similaritãþi cu Matthew Arnold, Georg Brandes ori Hippolyte Taine ºi, fireºte, diferenþe faþã deceea ce se întîmplã în avangarda cultural-filosoficã a începutului de secol XX. Deose-birile ar putea fi rezumate în abordãrile caredau cîºtig de cauzã psihologiei ori sociolo-giei. Din perspectiva unei teorii a moder-nizãrii, Lovinescu reuºeºte o „tãieturã“ carecombinã factorul psihologic, crucial pentruel, cu cel sociologic, citit mai cu seamã prinimpactul revoluþiei, revoluþie a sistemuluieconomic, a regimurilor politice. Sincro-nismul dã cîºtig de cauzã explicaþiei psiho-logice, dar ºi cartea lui Norbert Elias, Procesulcivilizãrii (1936), avea o „psihogeneticã“ afelului în care Vestul se civilizase. Explica-þia psihologicã a fost cu atît mai favorizatãla noi – a se vedea teoriile lui Drãghicescu,Motru, Ralea – cu cît decalajul civiliza-þional era evident. Critica modernitãþii româneºti din perspectiva lui Zeletin esteelocventã din acest punct, revoluþia sau mo-dernizarea nu avuseserã loc, iar valorile„reacþiunii“ cîºtigaserã. „Sufletul“ autohtonoferea o perspectivã pragmaticã (a acþiunii),pentru a spune aºa, modernizãrii prin imi-taþie, mai mult decît celei realizate prinreformã instituþionalã. Gabriel Tarde nu a fost însã tot atît de influent ca Emile

Durkheim, astfel încît despre „suflet“ s-a vor-bit în continuare prin formele culturale fon-date prin religie. Este evident cã suntem în-tr-o continuitate lovinescianã, fiindcã temelemodernizãrii noastre sunt ºi cele ale actua-litãþii.

Ion Simuþ: Eu cred cã Lovinescu ne în-deamnã sã ne punem cîteva întrebãri, pe carele-am formulat cu toþii aici. Este actual nuprin conþinutul judecãþilor sale de valoaresau prin conþinutul ideologiei sale critice.Privind foarte de sus ºi de la distanþa pe carene-o dã trecerea timpului, liberalismul nueste o soluþie universalã, dar este o soluþiede ieºire din secolul al XIX-lea. Lovinescuîncearcã, la începutul secolului XX, tocmaiieºirea din secolul al XIX-lea, printr-o eman-cipare liberalã în sensul modernitãþii ºi aleuropenizãrii. Puþini au gãsit aceastã caleatunci, în 1916, cînd gîndea el revizuirile.Ce ar însemna astãzi o profesionalizare a criticii? Cine mai este în stare sã îºi asumeºi în acelaºi timp sã convingã ce ar presu-pune o europenizare a literaturii române?Cine îºi asumã întreaga literaturã românãcontemporanã ºi datoria de a spune despreea în ce sens sã meargã? E o întrebare secun-darã dacã mai conteazã sau dacã mai are rostcritica de direcþie. Nu în acest fel, ºi nuneapãrat ca o criticã de direcþie, ar trebuiasumatã literatura contemporanã, ci prinsãîntr-o conºtiinþã criticã totalã, în mersul eiactual, în mersul ei de dupã decembrie 1989.Cum judecãm impactul cu comercialul? Eraºi pe vremea lui Lovinescu, ºi cred cã a fostîn toatã perioada modernã, problema acea-sta a impactului comercial, dar Lovinescunu ºi-o pune. Cele trei „ipotecãri“ ale lite-raturii, cele trei pericole de alterare a lite-raritãþii, a valorii estetice, erau politicul, cul-turalul ºi etnicul. Comercialul, presiuneapieþei ar fi a patra ipotecare posibil de jude-cat, de pus sub semnul întrebãrii, la acestînceput de mileniu trei. Ce înseamnã luptaunui critic cu el însuºi? Aceasta este nu odramã, ci o problemã obligatorie de con-ºtiinþã. Este conþinutul confesiunilor criticelovinesciene: lupta lui Lovinescu cu el însuºi,lupta cu propriul moldovenism, cu conser-vatorismul, lupta cu primul gust, adicã cureflexul gustului natural, lupta cu propriulclasicism, lupta cu propriul mod de a înþe-lege în tinereþe literatura, lupta cu un modjuvenil de a înþelege impresionismul, tre-cerea spre asumarea unei ideologii ºi a uneidirecþii în criticã.

Ce înseamnã toate acestea? Cum ni leputem asuma? Ce rãspunsuri avem noi laaceste întrebãri ale lui Lovinescu? Cele maiacute ºi le pune dupã Primul Rãzboi... Laperioada Paºilor pe nisip s-a referit mai alesAurel Sasu, la un Lovinescu tînãr, dar car-tea lui Aurel Sasu, Eul suveran, este mai cu-prinzãtoare în modul de a-l înþelege pe Lovinescu. La aceste lucruri cred cã trebuiesã ne gîndim ºi sã dãm un rãspuns propriu,fiecare dintre noi în singurãtatea ºi în sin-gularitatea noastrã. Lovinescu trebuie în-fãþiºat contemporaneitãþii prin grija noastrã,ca moºtenitori, aºa cum spune Marta Petreu,ai lui E. Lovinescu. Lovinescianismul, careper al conºtiinþei critice, trebuie înfãþiºatactualitãþii nu într-un mod rigid, ci într-unmod stimulator. Profesionalizarea criticiiînseamnã a avea capacitatea de a-þi asumaîntreaga literaturã românã, de a judeca ºi dea gîndi cu ea, de a te situa în prezent avîndconºtiinþa vie a întregii tradiþii culturale.

Irina Petraº: Se pare cã douã lucruri reiesfoarte limpede din ce s-a vorbit aici, foarteinteresant, ºi din mai multe direcþii. E lim-pede cã existã nenumãrate lucruri care „lu-creazã“ în noi lovinescian, fãrã sã le spunemºi fãrã sã le recunoaºtem de fiecare datã, darmi se pare cã existã ºi mai multe lucruri carear merita, aºa cum zicea Simuþ foarte bine,aduse mai tare în faþã, fãcute din nou cu-noscute tuturor ºi nouã în primul rînd. Lu-crul cel mai important care mi s-a întîmplatfaþã în faþã cu aceastã carte a fost nu doar sãredescopãr ideile mari pe care le pomenimde obicei, principiile ºi direcþiile care au deve-nit subiecte de manual sau de curs univer-sitar, ci sã descopãr secvenþe în care sã mãrecunosc. Nu neapãrat în idei, în forme, ciîn atitudini, în sentimente, în gesturi, înobsesii. Lovinescu e de o actualitate sur-prinzãtoare, enunþurile sale apropo de cin-ste, de judecatã, de profesionalism ar meri-ta aduse periodic la suprafaþã. Cartea luiSimuþ o face, însã, cum zicea ºi Marta Petreu,circulã atît de puþin. Toate lucrurile care s-au spus aici le vom publica într-o revistã,poate chiar în mai multe, dar am putea pu-ne la cale ºi o dezbatere mai amplã. O relec-turã de nivel naþional despre lovinescianis-mul contemporaneitãþii sau în ce mãsurã am putea/ar fi bine sã ne întoarcem laLovinescu ºi la o anumitã atitudine faþã înfaþã cu opera ºi cu profesiunea de critic.Chiar dacã avem doar 25 de ani.

Aurel Sasu: În acest context al discuþiilorinteresante ºi mai generale, e un lucru la carem-am gîndit, dar citite printre rînduri, cãIstoria civilizaþiei sau alte cãrþi, nu neapãratde criticã literarã, cred cã pun în faþa noas-trã o problemã foarte subtilã, cumva deunderground al acestor cãrþi. Existã un fe-nomen, pe care el nu îl discutã în termenifoarte concreþi, de deeuropenizare în mo-mente ale culturii române care presupunieºirea din modelele europene incompati-bile cu o identitate româneascã. El, în peri-oada interbelicã, a fost contemporan ºi cucei care au încercat sã impunã o nouã iden-titate: Cioran, Eliade º.a.m.d., ºi cred cã exis-tã o polemicã subiacentã în cãrþile lui, o altãdimensiune, vreau sã spun, care poate fidiscutatã la un moment dat.

Marta Petreu: Dar el însuºi continuã punc-tul de vedere democrat ºi proeuropean, sus-þinut înaintea lui de Dobrogeanu-Gherea,de Drãghicescu, de Ibrãileanu, de Zeletin.Lovinescu a cunoscut lucrãrile acestora ºi s-a inspirat copios din ele. Diferenþele din-tre ei sînt de nuanþã, nu de fond. Ei sînt liniaaceea frumoasã, europeanã, din culturaromânã de la începutul secolului al XX-lea.Linie pe care, în parte, dar numai în parte,a continuat-o ºi Cioran.

�

18 • APOSTROF D O S A R

�

Anul XVIII, nr. 10 (209), 2007 • 19

S-A NÃSCUT LA Olsztyn, în 1947. Dintre pla-chetele de poezii publicate amintim: Limbi

de plastic (1979), Din casa de normali (1985),Starea de dupã (1985), A fost mâine, va fi ieri(1993). Este membru al Comunitãþii Cultura-le Borussia, al Pen-Clubului ºi al UniuniiScriitorilor Polonezi.

Meseria de creatorCe-i poezia?A vorbi în versuri sau a face poeme– a grãi frumos înseamnã –ceva mai aparte ca de obiceiPoezia e sãrbãtoarea vorbiriiProza ajunge la graniþa limbiiºi se întoarce înapoiPoezia începe cu încercareade-a ieºi din orice frontierãPeste fruntariile limbii poloneTrãiesc multe alte limbi strãineTraducãtorul transpune dintr-un grai în altulPoetul din negrai în grai.

În lumea lorªi firul de praf e întreg – nu jumãtate.Bãþul are douã capeteªi sfertul de bãþ – tot douã.

Pasãrea împãiatã e pasãre,ªarpele împãiat ºarpe.

Idiotul – ºi Socrate,Ziua – ºi noaptea,Moartea – ºi viaþa:n-au nimic la mijlocdupã cum între nimic ºi nimicnu-i nicio diferenþã –

(În lumea lor)�

Traducere de NICOLAE MAREª

MACIEJ CISLO

Poeme de

1508 (500 de ani)• 10 noiembrie – Macarie tipãreºte un Liturghi-

er, prima carte în limba slavonã pe teritoriulromânesc.

1633 (375 de ani)• s-a nãscut Miron Costin.

1708 (300 de ani)• a murit Nicolae Milescu Spãtarul.

1783 (225 de ani)• apare gramatica latineascã pentru români a lui

Gh. ªincai.

1808 (200 de ani)• s-a nãscut Costache Negruzzi.• s-a nãscut Simion Bãrnuþiu.• apare un fragment din Hronica românilor ºi a

mai multor neamuri a lui Gh. ªincai.

1838 (170 de ani)• apare la Braºov Gazeta de Transilvania, cu supli-

mentul Foaie pentru minte, inimã ºi literaturã,sub redacþia lui George Bariþiu.

• s-a nãscut Bogdan Petriceicu Hasdeu.

1848 (160 de ani)• Andrei Mureºanu scrie Un rãsunet.• s-a nãscut Ioan Slavici.

1858 (150 de ani)• 11 aprilie – s-a nãscut Barbu ªtefãnescu

Delavrancea. • 5 septembrie – s-a nãscut Al. Vlahuþã.• 30 octombrie – s-a nãscut Duiliu Zamfirescu.

1863 (145 de ani)• ia naºtere societatea Junimea. • 3 martie – a murit Iancu Vãcãrescu.

1868 (140 de ani)• apare la Braºov ºi Sibiu revista Transilvania,

publicaþie a ASTREI.

1878 (130 de ani)• 11 ianuarie – s-a nãscut Zaharia Bârsan. • 13 august – apare la Gherla ºi Cluj Amicul fami-

liei, bilunar (editor Niculae Fekete Negruþiu;

în numãrul 1 se publicã Cântecul gintei latine,al lui Alecsandri).

1883 (125 ani)• 17 martie – s-a nãscut Urmuz.• 16 decembrie – s-a nãscut Kós Károly.• 21 decembrie – apare volumul Poesii al lui Mihai

Eminescu (pe copertã, 1884).

1888 (120 de ani)• 24 aprilie – s-a nãscut ªtefan Bezdechi.• 17 iunie – s-a nãscut Victor Papilian.

1908 (centenar)• 6 februarie – s-a nãscut Geo Bogza.• 28 aprilie – ia naºtere Societatea Scriitorilor

Români (preºedinte, Cincinat Pavelescu; vice-preºedinte, Mihail Sadoveanu); constituireadefinitivã are loc la 2 septembrie 1909, cândpreºedinte e ales M. Sadoveanu.

• 6 mai – s-a nãscut Ion Vlasiu.• 13 septembrie – s-a nãscut Edgar Papu.• s-a nãscut Nicolae Lascu.

1913 (95 de ani)• 26 martie – a murit Panait Cerna.• 22 iunie – a murit ªt. O. Iosif.

1918 (90 de ani)• 9 noiembrie – s-a nãscut Teohar Mihadaº.

1923 (85 de ani)• 25 februarie – s-a nãscut Eta Boeriu.• 24 mai – s-a nãscut Victor Felea.

– s-a nãscut Dáné Tibor.• 29 octombrie – s-a nãscut George Savu.

1928 (80 de ani)• 25 februarie – s-a nãscut Benkø Samu.• 4 mai – s-a nãscut Leon Baconsky.• 2 august – s-a nãscut Szøcs István.• 13 august – s-a nãscut Dávid Gyula.• 27 august – s-a nãscut Mircea Zaciu.

1933 (75 de ani)• 26 februarie – s-a nãscut Kiss János.• 11 martie – s-a nãscut ªtefan Goanþã.• 31 martie – s-a nãscut Nichita Stãnescu.• 21 aprilie – s-a nãscut Cornel Cãpuºan.

• 1 mai – s-a nãscut Miron Scorobete.• mai – apare la Cluj Gând românesc, revistã a

ASTREI, condusã de Ion Chinezu.• 30 septembrie – s-a nãscut Negoiþã Irimie.

– s-a nãscut Gh. Þiplea.• 1 octombrie – s-a nãscut Olimpia Brendea-

Deºliu.• 15 decembrie – s-a nãscut Dan Rebreanu.

1938 (70 de ani)• 6 mai – a murit Octavian Goga.• 14 mai – s-a nãscut Ion Moise.• 22 septembrie – s-a nãscut Cornel Robu.• 10 octombrie – s-a nãscut Szilágyi István.• 29 octombrie – s-a nãscut Vasile Voia.• 14 noiembrie – s-a nãscut Ion Cocora.• 28 noiembrie – s-a nãscut Marcel Mureºeanu.

1943 (65 de ani)• 5 ianuarie – s-a nãscut Teofil Rãchiþeanu.• 24 februarie – s-a nãscut Horia Bãdescu.• 11 aprilie – s-a nãscut Ion Buzaºi.• 18 aprilie – s-a nãscut Florentina Florescu.• 14 iunie – s-a nãscut Tudor Ionescu.• 21 iulie – s-a nãscut Aurel Sasu. • 25 octombrie – s-a nãscut Mircea Opriþã.• 19 noiembrie – s-a nãscut Király László.

1948 (60 de ani)• s-a nãscut Gaál György.• 17 februarie – s-a nãscut I. Maxim Danciu.• 25 mai – s-a nãscut Doina Opriþã.• 15 iulie – s-a nãscut Alexandru Jurcan.• 23 iulie – s-a nãscut Mircea Goga.• 1 august – s-a nãscut Horia Ursu.• 4 august – s-a nãscut Zina Cenuºã.• 14 octombrie – s-a nãscut Marian Papahagi.• 16 noiembrie – s-a nãscut Maria Pal.• 22 noiembrie – s-a nãscut Yvonne Goga.• 1 decembrie – s-a nãscut Aurel Codoban.• 5 decembrie – s-a nãscut Ioan Nistor.

�

Aniversãri 2008

20 • APOSTROF

ªCOALA ITALIANÃ de românisticã e deja fai-moasã prin specialiºtii ei de prestigiu. La

fel ºi prin publicaþiile de istoria literaturii, cri-ticã literarã ºi antropologie româneascã, pecare cercetãtori din universitãþile italiene de la Roma, Florenþa, Pisa ori Cosenza le-au ofe-rit pieþei culturale europene ºi autohtone.Facultatea de Litere din Cluj-Napoca are, dealtfel, o sumã de proiecte comune (aflate înplinã derulare) cu aceste centre de românis-ticã. Prima etapã a unui asemenea proiectcomun s-a desfãºurat de curând, între 4 ºi 6iunie, la Universitatea din Calabria. Este vor-ba despre un colocviu internaþional, intitulatMetodologia della Mitocritica e Letteratura fan-tastica, organizat de cãtre prof. univ. dr. GisèleVanhese ºi grupul ei de studii româneºti, for-mat din cadre didactice ºi doctoranzi aiFacultãþii de Litere ºi Filosofie de la univer-sitatea calabrezã.

Întâi de toate, se cuvin spuse neapãrat câteva lucruri despre profilul intelectual alprofesoarei ºi cercetãtoarei care este GisèleVanhese. De formaþie comparatistã, GisèleVanhese predã cursuri de francezã la Univer-sitatea din Calabria ºi, mai ales, cursurile deliteraturã comparatã ale Facultãþii de Litere

ºi Filosofie. În cadrul acestora din urmã, osumã de prelegeri trateazã scriitori români,în special Eminescu. Mai mult decât atât: pentru a nu fi dizolvate grupele de studiiromâneºti (pe care universitatea nu le maifinanþeazã de doi ani), Gisèle Vanhese predã16 ore pe sãptãmânã limba ºi literaturaromânã, GRATIS!! Mã întreb în ce sistem uni-versitar din Europa sau de peste ocean vreunprofesor universitar mai face asemenea ges-turi de mare generozitate profesionalã ºi pe-dagogicã. ªi mã întreb, de asemenea, de ceoare statul român nu poate gãsi o formulã desusþinere financiarã a unui asemenea superbefort. Un efort care face, în ceea ce priveºteimaginea României ºi a culturii ei, mai multdecât ºtiu eu ce campanii ultracostisitoare, de pildã, pentru realizarea unor pompoase ºiinutile brand-uri de þarã. Revenind la GisèleVanhese, a publicat nenumãrate studii de specialitate, a lucrat cu Petru Creþia (a fostcitatã de acesta într-una dintre publicaþiilesale), este coordonatoarea unui grup de cer-cetare cuprinzând, pe lângã profesori maturi,tineri de o excelentã calitate.

Colocviul din iunie a reunit acest grupde cercetare (prof. Gisèle Vanhese, prof. Francesco Altimari, prof. Richard Kidder, prof. Yannick Preumont, Giovanni Magliocco,Katia Stabile, Annafrancesca Naccarato). Aufost invitaþi din România, pentru a susþine

comunicãri ºtiinþifice, prof. Mircea Angheles-cu (Une perspective mythocritique de la littéra-ture roumaine), conf. Laura Pavel (Le fantas-tique onirique – signe de l’hybride identitaire ettextuel), conf. Corin Braga (Imagination, ima-ginaire, imaginal; Archétype/Anarchétype.Deux paradigmes créateurs et culturels), conf.Ruxandra Cesereanu (Poésie onirique roumai-ne et délire), conf. Cãlin Teutiºan (L’Archae-us imaginaire et ses incarnations narratives).Lucrãrile colocviului s-au încheiat cu lansareavolumului colectiv Eminescu plutonico. Poeticadel fantastico (coordonator: Gisèle Vanhese)ºi cu lectura publicã a câtorva poezii de Ruxandra Cesereanu, în traducere italianã.

Mai trebuie adãugat faptul cã participa-rea româneascã la aceastã manifestare a fostsusþinutã financiar ºi logistic de InstitutulCultural Român, care s-a achitat impecabil,pânã la capãt, de sarcina pe care ºi-o asumase.Reprezentantul institutului pentru partearomânã, dna Mona Moldoveanu, a vegheatcu un ochi atent ºi foarte priceput la desfã-ºurarea, în condiþii excelente, a ºederii dele-gaþiei româneºti în Italia. Metodologia dellaMitocritica e Letteratura fantastica a fost uneveniment reuºit din toate punctele de vede-re, care a confirmat, o datã mai mult, capa-citatea de interacþiune beneficã a celor douãºcoli universitare, italianã ºi româneascã.

�

Un colocviu fantastic, în sudul Italiei

DEBUTUL ÎN prozã al poe-tului Marin Mãlaicu-

Hondrari este în acelaºi timpun roman ºi un inventaraproape exhaustiv de artiºtimoderni care s-au sinucis(de la Kleist ºi Cortázar laSylvia Plath, Virginia Woolfsau Kurt Cobain). IntitulatCartea tuturor intenþiilor(Bucureºti: Editura Vinea, 2007), volumulare de înfruntat suspiciunile de preþiozita-te ridicate de sonoritatea titlului însuºi.Bunãvoinþa lectorului este pusã la încercareºi atunci când, încã din prima paginã, nara-tarul îºi anunþã, destul de tezist, intenþiile,aflate deocamdatã la stadiul de dorinþe: „dea scrie o carte într-o noapte ºi de a scrie ocarte despre sinucigaºi“ (sã spunem din startcã romanul are ºapte pãrþi ºi cã numãrã întotal nouãzeci ºi douã de pagini aerisite).Suficient pentru a da emoþii inimilor slabe!Cei care ºtiu sã aibã rãbdare cu textul vorculege însã roade destule, deoarece, ni sedovedeºte în cele din urmã, Marin Mãlaicu-Hondrari este (asemenea personajului sãu,

care este „ºofer de mâna stângã“) scriitor„de final“ sau „de a doua jumãtate“.

Deschis prea abrupt, fãrã sã dea timp lecturii sã recunoascã amprenta lumii saleficþionale, romanul demareazã târziu, darspectaculos. În esenþã, asistãm la cãlãtoriaunui scriitor în devenire („Eu eram scrii-tor ºi asta nu-mi ieºea niciodatã din cap“)prin Andalucía ºi Portugalia, într-o maºinãcare nu-i aparþine, printre câini ai nimã-nui, dormind ºi mâncând pe unde apucã,fumând ºi scriind zi ºi noapte, asemenea unuibeatnik întârziat, asemenea celor pe care îiadmirã pânã la submersia completã în psi-hismul lor. Epicul mizeazã pe trei piloni fun-damentali: vitalismul propriu oricãrei con-traculturi (scriitorul-personaj fiind, prindefiniþie, un contras, accesând mereu dinexterior spaþiile care îl intereseazã, un desþã-rat care nu-ºi gãseºte nicãieri locul), morti-ficarea, recurentã atât în temã, cât ºi în expli-citãri formale, ºi, nu în ultimul rând, unanumit textualism de substanþã, ºi nu de for-mulã, care îl apropie de cunoscuþii optze-ciºti. Intenþia – chiar contemplatã autoiro-

nic – de a scrie Cartea, cartea dupã care esteobligatoriu sã renunþi la scris, nu este altce-va decât contrapunctul obsesiei optzeciste(v. mai ales Cãrtãrescu sau Crãciun) de ascrie Totul. Marele laitmotiv al romanului,cartea care nu se poate scrie („Se sfârºiseºi cãlãtoria. Toate se sfârºeau. Se sfârºiserã.Ori se vor sfârºi. Numai o nenorocitã decarte nu ºi nu“) reprezintã ºi punctul lui ne-vralgic, dar ºi marele sãu atu.

Motivaþia epicã e scurtcircuitatã prearapid cu ajutorul obositorului „trebuie“, careameninþã sã transforme personajul într-unlivresc arivist al scriiturii (unul dintre sfatu-rile sibilinice pe care le admirã este „sã aicredinþã oarbã nu în capacitatea ta de triumf,ci în ardoarea cu care þi-l doreºti“). Formuladevine prea des excesivã, iar reiterarea in-tenþiei niciodatã puse în act se transformãîn incantaþie, însã în spatele acestui clamatblocaj creºte, de fapt, adevãrata dospiturã(metafora îi aparþine autorului), care estenimic altceva decât o carte (doar pe jumã-tate ficþionalã) despre marii sinucigaºi ai

Între intenþie ºi act

�

Anul XVIII, nr. 10 (209), 2007 • 21

modernitãþii, despre particularitãþile fiecã-rei morþi în parte etc. Pagini tulburãtoareies la ivealã când harta lumii se coloreazã,sub ochii personajului ºi în discursul sãu,altfel decât dupã conturul graniþelor geo-grafice, în funcþie de metoda predilectã desinucidere sau când curgerea orelor e mãsu-ratã, la fel, în opriri sinucigaºe (trei dimi-neaþa – Sylvia Plath, patru ºi patruzeci ºi optde minute – ora preferatã de englezi) etc.Pericolul prozei scrise de poeþi, eludarea epicului, nu ameninþã construcþia de faþã,

Mãlaicu-Hondrari reuºind sã tensioneze epic acest text cu pretext confesiv ºi cu mizãautenticistã. Sinuciderea finalã nu este ceala care ne-am aºtepta ºi tocmai de aceearomanul se terminã puternic, chiar dacã nuse închide.

Impresionantã este documentarea aces-tui roman, care trebuie sã fi necesitat genulde efort dedicat, de obicei, tezelor ºtiinþifi-ce. În plus, transformarea istoriei inedite amarilor sinucigaºi în pretext de ficþiune esteadmirabilã, cu atât mai mult cu cât propriapoveste funcþioneazã ca un palimpsest al

altora, scrise cu mult înainte, de cãtre moar-tea însãºi. Deja foarte interesant ca proza-tor, Marin Mãlaicu-Hondrari poate deveni– cu ceva mai multã grijã la un anumit te-zism autosubminant – unul dintre autorii la care sã doreºti sã revii, adicã scriitor întoatã puterea cuvântului.

�

Teatru ºi meserie

SUBÞIREL, DAR cu voce ba-ritonalã, cu atitudinea

unui bâtlan iritat ºi ochelaride Pointdexter, ClaudiuGroza s-a afirmat ca produsal ºcolii de teatrologie cluje-ne ºi a devenit cunoscut maicu seamã în calitate de cro-nicar dramatic ºi literar. Re-vistele Apostrof ºi Tribuna,apoi CD Radio ºi, în fine, Ziarul clujeanuluiîi adãpostesc semnãtura, transformându-lîntr-o prezenþã a actualitãþii culturale greude trecut cu vederea. Spre deosebire de majo-ritatea colegilor sãi de generaþie, Grozapariazã pe scriitura clarã, precisã, aticã. Elîºi expune, argumentându-le cu onestitate,opiniile, nerefugiindu-se în retorica aluzii-lor echivoce, neafectând complicitãþi întor-tocheate cu cititorul sau, ºi mai rãu, cu obibliografie presupus consumatã. Dimpo-trivã, evaluãrile lui se deruleazã sub ochiicititorului, cu cãrþile pe faþã, ºi, indiferentdacã subscrii la ele sau nu, mecanismul carele animã este transparent. Pe Claudiu Grozanu îl complexeazã nici terminologia unuidomeniu sau altul – de la semioticã la tea-trologie –, nici autoritatea cutãrui personaj.El nu înjurã ºi nu cade în adulaþie. Îl urmã-resc de câþiva ani cum izbuteºte sã ia în seriosproducþii mai mult sau mai puþin izbutite,gãsindu-le cu inteligenþã atuuri greu vizibi-le altminteri sau temperând, unde este cazul,excesele comentatorilor de casã. Aici ceea ceconteazã este mai degrabã spectacolul criti-cului în ebuliþie decât evaluãrile în margi-nea unor creaþii desprinse cu greu din plu-tonul cenuºiu. Dar, pânã la urmã, aºa cumnici arta teatralã nu trãieºte doar din scãpãrã-rile de geniu ale cutãrei personalitãþi punc-tuale, nici literatura nu îºi face loc în inimidoar prin capodopere. Din acest punct devedere, cazul lui Claudiu Groza este pildui-tor pentru orice comentator al unei epocide creaþie cu vârfuri, dar ºi cu enorme rea-lizãri de duzinã. Practic, criticul nu se rezumãsã se instituie pe sine drept cutie de rezo-nanþã a unor prestaþii auctoriale, regizora-le sau actoriceºti plate, dezorganizate, deru-tante, plicticoase, salvându-le astfel de laneantul cãtre care, oricum, par sã se îndrep-te inexorabil. El le ºi valideazã ca pe niºtereferinþe, oricât de modeste, ale unui par-curs artistic ce dã, în linii mari, trãsãturile

unei epoci. Prevenitorul ecarisaj se trans-formã în acest fel în act de istorie literarã,fiind o contribuþie necesarã evaluãrilor demai târziu.

Editorial, Claudiu Groza a debutat cudoi ani în urmã, prin volumul Computerulcu bibliografii (Cluj-Napoca: Ed. Grinta,2004, 208 p.). Imediat, vocea sa a ºi fostsesizatã, fiind întâmpinatã cu un premiu alfilialei clujene a Uniunii Scriitorilor (2005).Deja în predoslovia scrisã încã în 1994 –cum îi spune parodic prefeþei, recuperândvocabularul slavofil al cronicarilor din vechi-me – autorul fixa încã din primele rândurio viziune pe care o urmãreºte de atunci curemarcabilã consecvenþã: „O culturã nu poate sã dezamãgeascã. Ea nu aduce nici fe-ricire, de altfel. Fiind compusã din nenumã-rate fapte de creaþie, cultura este un ansam-blu, un fel de puzzle“ (p. 7). Se recunoaºteaici o reprezentare judicioasã, echilibratã –era sã zic „ardeleneascã“ – a fenomenuluicultural, a cãrui fizionomie se alcãtuieºte,imprevizibil (dar nu arbitrar), din totalita-tea gesturilor, actelor, creaþiilor ºi prota-goniºtilor acestui câmp. În dreaptã conse-cinþã, fãrã a aºtepta dezastre ori triumfuri,cronicarul nu are de fãcut altceva decât sãdea seamã de spectacolul tuturor specta-colelor ce animã arealul cultural. Se recu-noaºte în opþiunea respectivã acelaºi resortde conºtiinþã care îl determinã astãzi ºi peIon Bogdan Lefter sã îºi transcrie judicioscronichetele de prin anii ’80, obþinând –împotriva aºteptãrilor – imaginea unei cul-turi care nu se lasã ucisã, debordând de vita-litate, în pofida paturilor procustiene ale cen-zurilor epocii. Nu altminteri proceda TituMaiorescu atunci când îºi alcãtuia istoriacontemporanã din cuvântãri parlamentare,iar E. Lovinescu urma acelaºi model, adu-nându-ºi conºtiincios, pe lângã monografii,romane ºi istorii literare, ºi cronicile deîntâmpinare.

Computerul cu bibliografii întruneºte, defapt, proiectele a trei cãrþi pe care, din par-cimonie ori datoritã tinereþii, Claudiu Grozanu a apucat sã le scrie integral încã. Primaar fi cea care dã titlul volumului, unde sediscutã cãrþi ºi autori din literatura românã.Pe lângã titlurile de ultimã orã, criticulcomenteazã însã ºi texte ale unor clasici, ceeace aduce în scenã secþiunea a doua ºi, toto-datã, proiectul altei cãrþi (Biblioteca subiec-tivã). În fine, ultima secþiune – al treilea

proiect livresc neîncheiat – este Meseria deteatrolog. Se poate spune, aºadar, cã în pri-mul sãu volum Claudiu Groza îºi etaleazã,în bunã mãsurã, potenþialul triplu: de critical actualitãþii literare, de istoric literar pregã-tit în orice clipã de relecturã (însã numaiîn conformitate cu propria selecþie, asumatsubiectivã) ºi de teatrolog ºi critic dramatic.

Tocmai ultima opþiune se dovedeºte ceamai puternicã în ultima vreme, asigurân-du-i scriitorului un loc de-acum clar în pei-sajul literar prezent. Noul volum pe care îlsemneazã poartã titlul Caiet de teatrologie,iar autorul nu uitã sã specifice cã, în fapt,este vorba despre Meseria de teatrolog, II (Cluj-Napoca: Ed. Tribuna, 2005, 232 p.). Înacest fel, Groza îndreptãþeºte speranþa cãurmãtoarele sale cãrþi vor însemna dezvoltãriºi pe celelalte liniamente ale scrisului sãu.Pânã atunci, câteva mostre de scris dezin-volt în maniera care deja îi este specificã.

Exigent cu exersarea pasiunii sale de cro-nicar teatral, criticul solicitã secretariatuluiliterar sã-ºi facã bine treaba: „În acest ultimarticol [...] mã vãd nevoit sã-mi amendezcolegii de breaslã, secretarii literari, pentruslaba calitate a programelor de salã. Pentrupublic, ca ºi pentru majoritatea cronicarilordramatici (care nu sunt toþi de profesie tea-trologi), un asemenea program este un punctde reper... Rabatul joasei calitãþi se reper-cuteazã asupra modului de receptare a actu-lui teatral“ (p. 40). Pe cât de neaºteptatã esteinterpelarea, pe atât de întemeiatã se do-vedeºte pledoaria. În altã parte, Groza for-muleazã programul numai în aparenþã mi-nimal al show-urilor dramatice: „Dacã unspectacol umple o salã de teatru – cu mulþitineri, dar nu numai – scopul actului artistica fost atins“ (p. 50). Precizând cã, „Personal,sunt de partea oricãrei formule de teatru“,Claudiu Groza se autodefineºte ca un con-sumator de act teatral pe cât de avizat, peatât de flexibil ºi lipsit de fasoane. Cunos-cându-i condeiul iritabil, aº vedea aici maidegrabã mãrturia unei ample disponibilitãþidecât un crez populist.

�

�

22 • APOSTROF

Melancolii calofile

RECVIEM ÎN mai (EdituraLimes, 2007), recentul

volum al lui Ioan Milea, nu aduce cu sine schimbãrispectaculoase, de viziune, de scriiturã sau de registruafectiv pentru poetica auto-rului. Referindu-se la Searãcu Dante ºi alte poeme, Al.Cistelecan plasa viziunile autorului între mi-raj ºi angoasã: „Ioan Milea a pornit cu o pre-dispoziþie spre miraj ºi reverie, dar poeticalui s-a trezit implicatã tot mai iremediabilîntr-o confruntare cu coºmarul existenþial.Ea percepe gradual desfigurarea realului ºipresimte, tot mai intensiv, ghemul de angoa-se ce se strânge înãuntru“. Pe de altã parte,pentru Ion Pop, „Ioan Milea e un poet alnuanþei ºi al detaliului semnificativ, prefe-rate de departe articulãrii narative, pe maimari suprafeþe, a textului, ºi prin excelenþãantiretoric ºi deloc vehement în momente-le de tensiune, discret pânã ºi în clipele deangoasã“. Între vãzut ºi nevãzut, ochiul poe-tului surprinde inefabilul clipei, suavitateade tainã a sacralitãþii abia întrezãrite ori ex-presivitatea graþioasã a vreunui peisaj schiþatîn peniþã melancolicã. Poemele lui Ioan Milea au, dincolo de aspectul lor pictural,mizând pe formã, contur, culoare, ºi o laturãimaginativã ce nu a fost pusã, poate, în lu-minã cu destulã pregnanþã de critica literarã.Nu un exces imaginativ, ci, mai degrabã, oreticenþã în a reface chipul obiectelor saualcãtuirile lumii. De altfel, austeritatea e norma vizualitãþii lui Ioan Milea, dupã cumconcizia e criteriul dominant al agregãriienunþurilor. Gestica poemelor e reþinutã ºiinteriorizatã, patosul se resoarbe pânã la tem-peranþã afectivã, în versuri clare, cu sintaxareculeasã ºi riguroasã. Nimic mai strãin deaceste poeme decât preþiozitatea, þinuta apo-dictic-declamativã a enunþurilor sau vervaretoricã. În poezia Vârstã, de exemplu, IoanMilea exceleazã în configurarea unei atmo-sfere în care delicateþea reveriei ºi mirajulunei realitãþi epurate de concret se împle-tesc, pentru a sugera sentimentul iubirii ºirãsfrângerea lui în oglinzile molatice ale uneivârste a maturitãþii, a împlinirii: „La patru-zeci de ani/ lumina/ ce atinge lucrurile/ arealtã tãrie.// Asta m-ai învãþat/ cu surâsul mag-netic,/ cu neclintirea/ vãluritã/ a ochilor tãi,/cu mersul/ ferm ºi graþios/ în care hotãrâ-rea/ ascundea ºovãiala.// Iar eu te-am ascul-tat:/ mlãdie/ e pânã ºi piatra/ pe care-o pri-vesc“. Erosul are, în aceste poeme, irizãri alecandorii ºi reverberaþii casante, din care însãangoasa e exclusã. Chiar un poem precumDouleur d’amour aduce în scenã mai curândo recrudescenþã a tandreþei ºi a suavului,ca paliative ale dramei erotice, decât înfio-rãri ale tragicului dictat de afecte: „Aºa s-artraduce într-o limbã mai tandrã/ expresiachipului tãu la despãrþire/ tãios precum can-delabrele/ fãcute zob ale castanilor/ plini de-ja de fructe þepoase/ din care la toamnã vorþâºni pe asfalt/ numai ochi, ochi, ochi...“

Versurile lui Ioan Milea nu se consumãînsã într-o purã gratuitate ce ar ignora rit-

murile lumii, binele ºi rãul, resorturile eticeale umanului. Recviem în mai, ce dã ºi titlulvolumului, e o dovadã peremptorie a impli-cãrii, a sarcasmului sublimat, a unui vizio-narism recules, lipsit de emfazã, prin careviziunea se focalizeazã în arpegiile unei ar-te poetice subliminale. Calofilia nu este,aºadar, lipsitã de o anume gravitate, dupãcum livrescul îºi asumã, cu claritate une-ori, resursele unui anume dramatism – sub-textual, abia simþit – al percepþiei lumii:„Trecut-a anul! De-acum n-a mai rãmas/decât darnica ta sãrãcie/ demnã: o pildã/pentru noi, cei mult mai uitãtori/ ca mici-le vrãbii venite prea târziu/ sã-ºi ia tainul/de pe marginea balconului/ ºi, derutate, nul-au mai gãsit.// Însã nimic nu se plânge,/ citotul se cântã:/ se cântã ele, pãsãruicile vãdu-vite,/ se cântã florile-þi preaiubite,/ se cântãfarurile licãrind în noapte,/ se cântã inimaneajunsã în fapte,/ se cântã ºi se cântã.// Cineare urechi de auzit aude/ muzica fãrã instru-mente a vieþii simple/ ºi singuratice/ în caren-ai cunoscut decât bucuria/ de a da/ ºi mân-dria/ de a omeni fãpturile Domnului“.

Vegetalul e elementul recurent în poe-mele lui Ioan Milea, iar copacul specia vege-talã ce se regãseºte cu deosebire, într-o marediversitate perceptivã: de la graþiozitatearememorãrii la notaþia directã, toate ipos-tazele mãrturisind o anume þinutã eleatã,într-un univers convulsiv, caracterizat de curgere, schimbare necontenitã, spirit hera-clitic: „Aproape mi-au fost totdeauna,/ ei,înãlþaþi fãrã grabã,/ sub arºiþa verii stând,/sau înconjuraþi de zãpadã,// încrustaþi fru-mos, în linii/ fine ºi ferme, de gravurã/ dinalte vremuri, trãind/ dupã aceeaºi mãsurã,//aidoma lor, care îºi desfãºoarã/ trunchiul oclipã, ca pe un sul/ de carte veche, uitatã, pecare nu-l citeºti îndestul// pânã se desfãºoarãla loc/ instantaneu ca o undã/ întoarsã lasine: «naturii/ îi place sã se ascundã».// Se-meni îºi sunt cu toþii ºi mie,/ ce mã împartfrãþeºte/ de la plopul cel drept la salcia/plângãtoare, fireºte“. Franciscanismul pro-vocat de solidaritatea umanului ºi a divinu-lui provoacã ºi o consubstanþialitate întrefiinþa umanã ºi peisaj: „Dupã ce au tãiat(cum altfel?) plopii înalþi/ ºi susurul lor deizvor/ iscat la orice adiere,/ nu a mai rãmasîn decor// decât tuia aceasta bãtrânã sã sal-veze/ aparenþele, plantã ciudatã,/ numai bunãîn faþa blocului,/ cu frunza parcã brodatã//în aer, fãrã sã scoatã mãcar/ un foºnet, ºitotuºi tonicã/ în abstracþia ei veºnic verde/de formã aproape conicã,// adãpostind înorice anotimp/ vrãbiuþele atât de precare/ ºiprivirea ce saltã ca ele/ dar ezitã sã zboa-re“. Chiar dacã preferã atitudinii directe oanume retranºare în interioritate ºi în mirajullivrescului, ezitând între imaginar ºi con-cretitudine, Ioan Milea pare, de cele maimulte ori, sã ignore temele mari, de an-vergurã ºi consacrare amplã, elogiind, înschimb, lucrurile umile, precum în Cânte-cul cicorii („Aceeaºi, din varã în varã,/ îmirãsai, alinând orice ranã,/ seninãtate ºi glo-rie/ de la marginea drumului,/ cicoare spon-tanã.// Aproape uitatã-n ºtiuta/ comparaþie,

sã îþi semene bine/ ar vrea ochii frumoºi ºiatâtea./Ci din toate doar tu/ eºti albastrãca tine“) sau în Luminaþie („Crizantemã,atât de floare,/ în simplitatea-þi aleasã,/ seadunã octombrie-n tine/ razã cu razã// ºi tre-ce-n noiembrie viu/ prin tine, smeritã glo-rie,/ cuminþenie a pãmântului, toatã/ numaimemorie,// toatã numai petale ºi cruci/ în-crustate în aer, aproape sferice,/ nu te ase-meni deloc cu/ artificiile feerice// izbucni-te ºi stinse odatã/ cu propria lor jubilaþie,/iar tu rãmâi ce eºti: a florilor/ luminã înluminaþie“).

Preferând fulguranþa imaginii descrieri-lor de largã anvergurã ºi concizia notaþieiredundanþei metaforice, Ioan Milea se apro-pie mult de tehnica ºi forþa sugestivã a hai-kuului („Privirea/ altfel/ prelungeºte sân-gele“ sau, în poezia Câmp: „Brazdele negreacum/ se destind ºi vibreazã ºi cântã/ ºi toc-mai/ dispar sub verde“). Între reveria calo-filã ºi notaþiile proiectate în filigranul uneiemoþii retractile, peisajele lui Ioan Milea suntreduse la nuanþa imperceptibilã ºi la zvonulesenþializat al miºcãrilor celor mai efeme-re. În Fluturele, poetul surprinde mecanicavieþuirii de o clipã („ªchioapãtã, se potic-neºte/ în aer. Încearcã sã treacã/ peste o frân-turã de boare:/ o datã ºi încã o datã.// Nuse dã bãtut, efemerul!/ Prin transparenþa-n-teþitã/ de zig-zag-ul acesta/ delicat ºi puter-nic/ se strecoarã/ vietatea/ care nu zboarã,palpitã“), iar în Episod metafora drumuluireface datele unei geografii arhetipale, situa-tã între realul empiric ºi irizaþiile mitului(„Drumul duce. Legãnã privirea,/ lateral,geometrie ºi plai./ Se opresc ºi surâd deo-datã:// ce bine-i, ce bine-i/ sã nu te speriicând se îndreaptã/ ca într-o doarã/ curbacolinei“).

Poezia lui Ioan Milea ni se prezintã, ºi înacest volum, sub specia unei glisãri în spaþiulnuanþei ºi al imaginarului cu irizaþii livreºti;abstrasã în detaliul pictural, realitatea se între-vede aici redusã la detaliu ºi la înfiorareaemoþiei transcrisã în grilã concisã, retractilã,fapt ce nu diminueazã deloc intensitatea trãi-rii poetice. Discret ºi antiretoric, poetul uti-lizeazã sugestia infinitezimalã ºi indeter-minarea semitonului în redarea senzaþiilorºi sentimentelor. Dupã cum îºi îngãduie sãpriveascã, dincolo de contingent, abia între-zãritele semne ale misteriilor lumii, într-unlimbaj nu ultimativ sau insurgent, ci dim-potrivã, contemplativ ºi vag expresionist.

�

BIOGRAFIE LIRICÃ ficþio-nalã – iatã definiþia cea

mai cuprinzãtoare, probabil,a volumului Cuvinte locuitede Carmen Firan (Craiova:Ed. Scrisul Românesc, 2006).Desigur, s-ar putea spune,orice poezie este (sau ar tre-bui sã fie) expresia formalãa ontologiei autorului sãu.De acord. Existã însã grade diferite de auten-ticitate în asemenea „mãrturisiri“ lirice. Poe-zia autoarei de faþã gãseºte justul echilibruîntre confesiune autenticã ºi ficþionalizareliricã. Îl gãseºte de o manierã în care fiinþade hârtie, ce se desprinde, ca portret eva-nescent, din paginile cãrþii, este convingã-toare atât ca subiect, în sensul filosofic ºipsihologic, cât ºi ca obiect, în sensul este-tic. Discursul poematic exprimã, de la bunînceput, o crizã a cuvântului. O exprimãdiscret, fãrã lamentaþii, fals tragism ori pozãsceptic suferitoare, cu atât mai mult cu câtaceeaºi frazã poeticã rosteºte, în egalã mã-surã, dincolo de crizã, o imensã admiraþiepentru „plãsmuirea cuvintelor“, prin care„bâjbâiam nepriceputã/ doar ca sã nu dez-amãgesc/ aºa cum mai târziu scriam poezii/numai dupã ce iubiþii aveau sã adoarmã“(Stele ºi cruci). Aceastã rãtãcire prin impe-riul semnelor semidescifrabile e pusã subtutela crepusculului. „La mijloc de Rãu ºiBun“, cum ar fi spus Barbu. „La intersecþiade imperii“, „dupã potop ºi înaintea dez-gheþului“, cum spune Carmen Firan.

Poeziile se sprijinã pe viziuni de tip su-prarealist ºi onirist. De altfel, cartea conþi-ne douãzeci de schiþe suprarealiste semnatede Sasha Mereþ (care este ºi autoarea ima-ginii de pe copertã), integrate coerent înpasta imaginarului pe care discursul liric îlîncheagã. Sensul cuvântului, al cuvântuluisublim-trãdãtor, este augmentat astfel prinimaginea vizualã, ca o formã în plus de nu-mire a sensului. Un sens al lumii, un sensal fiinþei ºi, la urma urmei, al fiinþãrii înseºi.Iatã una dintre posibilele definiþii ale aces-teia din urmã: „sufletul turnat în sticle plu-

teºte la-ntâmplare“, în timp ce ursitoarele„încã ºi-acum se mai prãpãdesc de râs“.

În asemenea formulãri gãsim deja pre-vestirea sensului unei sintagme precum „cã-maºa de apã“ – titlul unui alt poem, careapare însoþit de cea mai bunã dintre grafi-cele volumului (o schiþã în manierã hibridã,între Maxy ºi Brauner). „Locul strâmt“ încare subiectul liric respirã cu greu desem-neazã starea de „a fi în sticlã“, plutind pemarea de cuvinte care, precum o „cãmaºãde apã“, scaldã la infinit conºtiinþa, fãrã alãsa urme, însã fascinând etern prin dina-mica ei voluptoasã. Chiar semnele arderiisunt însoþite de simboluri ale curgerii: „numai sunt/ decât câmpie arsã// marea îºi ºter-ge urmele/ în burta lunii/ întoarsã// de subpãmânt/ un câine îmi îngânã/ numele/ rãmassimplu cuvânt// încã mai curge trupul cugânduri/ la cerul preamult// îmi umblã iar-ba prin vene/ doar, doar s-o aud“ (Reflux).Poemul s-ar putea la fel de bine numi „re-flex“, cãci imaginile mãrii ºi lunii sunt aso-ciate aici, în chip evident, într-un sistemcatoptric paradoxal – ambele elemente sunt,deopotrivã, obiect de reflectat ºi faþã reflec-torizantã, materie ºi umbrã. La fel se întâm-plã ºi cu „numele/ rãmas simplu cuvânt“.E un joc nominal complicat: „numele“ pro-priu personaliza fiinþa, îi dãdea contur unicºi substanþã indivizibilã. El devine numecomun, trãdându-i astfel, ei, fiinþei, unici-tatea. Ceea ce înseamnã însã ºi cã o uni-versalizeazã, transformând-o în arhetip. Nuîntâmplãtor, „câinele“ (arghezianul „cãþel alpãmântului“) „îngânã“ fãptura umanã penumele ei comun, adicã arhetipal. Cã iarba„umblã“ mai apoi „prin vene“, nu mai ede mirare, câtã vreme subiectul a devenitcosmos, prin denominare arhetipalã.

Oniria poeticã nu e scutitã de coºmare.În Obsesii, ele iau forma vinovãþiei senzua-le, sublimate simbolic: „nu e ruºine mai ma-re decât cea din vis/ goalã în mijlocul unorperechi de ochi ºi guri hãmesite/ vânân-du-mi greºelile –/ balet grotesc în absenþacuvintelor“. În Reîncarnare, regresul la uterse transformã într-un drum cãtre moarte:

„recunosc bucata de cer din pântecul mamei/eºarfa ei albastrã/ mi se înfãºoarã pe gât/ ºimi-l reteazã“. Printre „visele exilaþilor întin-se la uscat /.../ din carul de foc moartea poc-neºte din bice“ (Sãrbãtori). „Oraºul scufun-dat“ (sintagma aminteºte de Felix Aderca)e imaginea simptomaticã a lumii scufun-date în propria „placentã tulbure“. O con-tralume, aflatã într-un etern „contra-ano-timp/ din care nimeni nu s-a mai întorsniciodatã“.

Ce înseamnã „locuirea în cuvinte“, îndefiniþia lui Carmen Firan? E o stare întrerevelaþie ºi nebunie, dupã cum anunþã titlulunui poem. Ea constã în repetarea cuvin-telor pânã la desemantizarea lor (un fel dedeconstrucþie, de derealizare lexematicã),urmatã de reconstrucþia unui sens abstract,evanescent, imposibil. Un ritual gestic ar-hetipal: „cuvântul era doar un bolovan delut aruncat în ocean/ aºteptam sã se dizol-ve, îi pândeam dispariþia/ tot repetându-lcompulsiv ca un infractor al limbajului/ carenu-ºi poate þine în frâu bucuria delictului/.../ continuam sã repet acelaºi cuvânt/ pânãla completa lui descãrnare/ pânã la întune-ricul de început/ când tot ce rãmâne e hãrmã-laie asurzitoare/ prin care osul alb fragil flu-turã încetarea luptei – / falangã ridicatã sprecer cerându-i socotealã/ pentru rãtãcitori ºimorþi“. „Locuirea în cuvânt“ implicã ºi(con)ºtiinþa golului acestuia (Tirania cuvân-tului), dar ºi puterea lui de a ne „întrupa“(Locul unde nu moare nimeni). Gustul luidecadent (Banchetul), dar ºi sunetul lui„urlat“ (Disimulãri). Oricum, limba cuvin-telor locuite de Carmen Firan este limba oniricã. Mai exact, limbile onirice, întrucât,dupã cum ni se spune în Pãzitorul de vise,„în fiecare vis vorbesc altã limbã/ ºi în fie-care limbã cuvintele au altã culoare“. Limbivii ºi personalizate, unice, dar ºi universa-le, prin care conºtiinþa poeticã se comu-nicã nu doar în raport cu sine, ci ºi cu poe-zia însãºi.

�

„Amintiri inventate“

Anul XVIII, nr. 10 (209), 2007 • 23

LA EDITURA Palamart din Budapesta s-a publicat recent roma-nul A találkozás (Întîlnirea) de Gabriela Adameºteanu, în tra-

ducerea lui Csiki László. Cartea a fost lansatã pe 25 septembrie a.c.la Librãria Alexandra din Budapesta, lansare la care a participat ºiautoarea, în prezenþa unui public numeros. „De asemenea lansarenu am avut parte pânã acum“ – spunea G. Adameºteanu, referin-du-se la Librãria Alexandra, de dimensiuni uriaºe, ºi la „Podiumulliterar“ unde a avut loc convorbirea, moderatorul fiind Kørössi P.József, bun cunoscãtor al literaturii române. Cu o zi înainte, autoa-rea a fãcut o vizitã la Catedra de limbã ºi literaturã românã a Uni-versitãþii „Eötvös Loránd“ din Budapesta, unde s-a întâlnit cu stu-denþii, în prezenþa a doi profesori. Din pãcate, nici ºeful de catedrãºi nici ceilalþi profesori nu ºi-au gãsit timp liber pentru a partici-pa la întâlnirea cu Întâlnirea.

Dupã publicarea în ungureºte a Hotelului Europa (2002), întoamna aceasta a ieºit la aceeaºi editurã romanul A hiábavalóságfutamai (Zadarnicã e arta fugii) al lui Dumitru Þepeneag, în tra-ducerea lui de Németi Rudolf. Primul roman al lui D. Þepeneag,

publicat mai întâi în francezã la Paris, reflectã cãutãrile textualiste– nouveau roman – din anii ’70. Cele douã traduceri recente au fostrealizate cu ajutorul financiar al Institutului Cultural Român (ICR),în cadrul programului TPS.

Tot la Editura Palamart a fost publicat, dar de aceastã datã lipsitde orice fel de sponsorizare, volumul Román Nyelvtan (Gramaticaromânã) al lui Farkas Jenø. E vorba de o „gramaticã pedagogicã“în care se împletesc tendinþe foarte diverse de interpretare: de lagramatica ºi terapeutica greºelilor pânã la perspectiva contrastivã ºila lingvistica funcþionalã. Lucrarea se bazeazã pe cele douã grama-tici recente ale celor douã academii: Gramatica limbii române (vol.I-II, Editura Academiei Române, 2005), respectiv Magyar nyelv(Akadémiai Kiadó, 2006). Volumul are un caiet de exerciþii (Románnyelvvizsga írásbeli feladatok Alapfok, Középfok Felsøfok, 1200 teszt),pentru cei care vor sã se prezinte, la Budapesta, la examenul pen-tru obþinerea paºaportului lingvistic european la românã.

�

FARKAS JENØ

Apariþii noi la Editura Palamart din Budapesta

24 • APOSTROF

PRIN ROMANUL Antoniu ºi Kawabata (Bucureºti:

Cartea Româneascã, 2007),Iolanda Malamen revine înprim-planul prozei contem-porane, tot mai mult do-minatã de pansexualismuldebordant al tinerilor sãl-batici, cu o dovadã cã se poa-te face literaturã de calitate pe teme actuale. O carte despre dezumani-zare, violenþã ºi degradare, dar fãrã tuºelegroase ale realismului primitiv ºi fãrã exhi-biþiile noului naturalism erotic. O carte cutematicã „la zi“, dar care nu cedeazã ten-taþiilor documentarului în prozã.

Scrisul Iolandei Malamen are siguranþãºi forþã; multe dintre elementele care con-stituie acest roman îl apropie mai mult descenariul de film ºi de teatru decât de prozatradiþionalã. Cartea este plinã de imaginiputernice, de multe ori rivalizând cu sec-venþele din Portocala mecanicã a lui Kubrik,demonstrând una din calitãþile de prozatorale autoarei, capacitatea de a construi uni-versuri ficþionale credibile.

Cei doi cerºetori, Antoniu ºi Kawabata,fac în literatura noastrã un cuplu literar me-morabil – ei sunt un fel de Don Quijotede la Mancha ºi Sancho Panza ai postmoder-nismului autohton. Antoniu e un „cloºard“cu vaste cunoºtinþe literare, absolvent deLitere, care împarte un bordei pe stradaPãpãdiei, numãrul opt, dintr-un cartier bucu-reºtean de suburbie, cu amicul sãu de ma-gherniþã, cãruia îi spune Kawabata. Acestae un fost brancardier, peºte ºi vagabond, cri-minal ºi coleg de hardughie cu Antoniu, iarcei doi trãiesc la marginea societãþii, într-un„ghetou mustind de mizerie“ (termenul de ghetou este nefericit ales pentru contextulromanului). Ulterior, printr-o întorsãturã deintrigã, autoarea introduce o altã Kawabata,o prostituata zisã Plãcinþica. La 25 de ani,femeia îl întâlneºte pe Antoniu ºi este adusãde acesta în magherniþa de la numãrul 8, undeîi ia locul primului Kawabata, într-o relaþieneimplicatã erotic. Kawabata-Plãcinþica se vareîntoarce sub forma unei tinere ziariste, Ge-noveva, care nu vrea sã îl recunoascã pe An-toniu. Iar la final este introdusã încã o Ka-wabata, copilul nãscut de lumânãreasa dincimitirul unde se refugiazã Antoniu, o fetiþãpe care pãrinþii o numesc Maria-Kawabata.

Antoniu ºi Kawabata nu este un „roman-reportaj“, cum a fost etichetat de cãtre uniicomentatori ai volumului. Aceasta nu doarpentru cã „vagabonzii“ Iolandei Malamennu au nimic din cerºetorii de la televizor ºinici nu au vreo legãturã cu cerºetorii pe careîi întâlnim, fiecare dintre noi, la colþ de stra-dã. Universul pe care îl construieºte autoa-rea în jurul celor douã personaje centraleeste mereu la limita dintre ficþiune ºi halu-cinaþie, iar nu la limita dintre realitate ºiinvenþie. Trimiterile la Sibiu, Capitalã Cul-turalã Europeanã, la Europa ºi la problemeleintegrãrii ori la problemele politice nu suntdecât capcane care blocheazã privirea citi-torului spre procesul ficþionalizãrii.

Toatã acþiunea romanului, care este con-struitã în jurul naratorului Antoniu (vaga-bond provenit din familie de medici, literatratat, care ajunge sã cerºeascã în staþia demetrou de la Obor), e un pretext pentrureferinþe bibliografice. „Eu sunt un vaga-bond care a citit douã mii de cãrþi din scoar-þã-n scoarþã... ºi cerºesc pentru cã aºa am euchef“, spune Antoniu. Unele trimiteri suntdirecte, aºa cum este cazul cu referinþa lapiesa clasicã a lui Shakespeare. La fel suntcele la scriitorul japonez Yasunari Kawabata,care s-a sinucis în anii ’70 – nu întâmplã-tor acesta este momentul când începe desti-nul antisocial al lui Antoniu. Chiar textuleste dozat printr-o continuã alunecare înplan referenþial livresc, literaturizant. Perso-najele principale, ne spune autoarea, pardouã personaje din Azilul de noapte. O altãreferinþã de facturã postmodernã este aceeala 1001 de nopþi, unde Antoniu este o ªehe-rezadã de mahala, care încearcã sã atenue-ze impactul realului prin poveºtile sale. Înplus, prima iubire a lui Antoniu este Ema,care este legatã explicit de personajul luiFlaubert. Chiar scena de început a roma-nului – amplasatã în Ajun de Crãciun, înanul „Integrãrii Europene“, când cei doiboschetari primesc de la o prostituatã, carela rândul ei primise cadoul de la un client,un pachet în care se aflã Psalmii biblici – þi-ne de teatralitatea voitã a naratorului.

Toate personajele romanului IolandeiMalamen sunt ficþionale pânã în cele maimici detalii ale existenþei lor. Personajele dinroman trãiesc în realitate doar la modul su-perficial, ele nu sunt „reale“ – iar autoareaface din aceasta un exerciþiu voit de naraþiu-

ne. Pentru cã dacã efortul nu este intenþio-nat ori dacã cititorul nu recepteazã astfelpersonajele ºi intriga, atunci întregul eºafo-daj al cãrþii se prãbuºeºte în derizoriu. Chiaridentitãþile personajelor sunt la limita ficþio-nalizãrii excesive. Cei cinci ani pe care i-apetrecut Kawabata cu Antoniu au fost mij-loace prin care acesta „a înºelat moartea“,alte personaje sunt salvate de la moarte înmod miraculos, iar locuitorii din mahalauaîn care locuieºte Antoniu îl cheamã pe aces-ta pe post de împãciuitor. În mod voit, Antoniu este construit ca o figurã profeticã,ca un Mesia al suburbiilor mizere. În celedin urmã, ficþionalizarea este cauzatoare demoarte, pentru cã Antoniu, dupã ce iese dinoralitate ºi reuºeºte sã îºi scrie „Cartea“, tre-buie sã disparã.

Din pãcate, acest limbaj ficþionalizatoro „înghite“ chiar ºi pe autoare, care ajungesã vorbeascã în stilul „cloºarzilor“ („Dacã i-ar vedea Comunitatea Europeanã, s-arholba la ei cu ochii cît cepele“). ªi la fel deregretabil este cã discursul „de autor“ gli-seazã peste personaje (de multe ori, vaga-bondul Kawabata vorbeºte ca un absolventde Filologie). Aceastã teatralitate nu redu-ce calitatea principalã a prozei scrise deIolanda Malamen, o construcþie care reuºeºtesã dozeze nivelele narative, care permite tre-cerea de la un palier la altul al interacþiuniipersonajelor cu o naturaleþe de scriitor stãpânpe instrumentele sale. „Istoriile“ prin carepersonajul principal încearcã sã îºi recom-punã un alter ego romanesc feminin se inter-secteazã cu poveºtile spuse de autoare despreacest personaj care, la rândul lor, fac partedintr-o intrigã complexã într-un spaþiu urbaneterogen. „Mã îmbolnãveºti cu poveºtile ta-le“, îi reproºeazã Kawabata lui Antoniu, iarfelul cum povesteºte Iolanda Malamen areacelaºi efect asupra cititorului.

Personajele ies din realitate, ies din bio-grafiile personale ºi din condiþionãrile socio-logice pentru a intra, pe de-a-ntregul, în lite-raturã. De aceea calofilia de care suferã pealocuri scriitura Iolandei Malamen nu esteagasantã, ea permite conturarea unui romanantieroic, unde metodele antiliteraturii suntpuse în miºcare cu o abilitate de romancierautentic.

�

Cum ne îmbolnãvescpoveºtile altora

Cãrþi primite la redacþie

• Valeriu Anania,Opera literarã,V, Teatru, vol.1, Mioriþa Meº-terului Manole,cronologie deªtefan Iloaie,Cluj-Napoca:Limes, 2007.

• Corin Braga,Concepte ºimetode în cer-cetarea imagina-rului: Dezbate-rile Phantasma,Iaºi: Polirom,2007.

• Mihai DinuGheorghiu,Intelectualii încîmpul puterii.Morfologii ºitraiectorii socia-le, Iaºi: Polirom,2007.

• Carol Iancu,AlexandreSafran: Une viede combat, unfaisceau de lu-mière, UniversitéPaul-Valéry –Montpellier III,2007.

Anul XVIII, nr. 10 (209), 2007 • 25

CARTEA LUI Eugen Simionintitulatã Tânãrul Eugen

Ionescu, nu prea demult apã-rutã, are multe ºi importan-te calitãþi: e bine gînditã ºialcãtuitã, bine scrisã, convin-gãtoare; pentru cine a citit pu-blicistica româneascã a luiEugen Ionescu, adunatã ºi editatã pentru prima oarã în1990, sub titlul (inspirat) Rãzboi cu toatãlumea (pe baza unei bibliografii de minealcãtuite, dar nepublicatã în România ani-lor 1973-’74 din motive bine cunoscute),exegeza lui Eugen Simion este o bunã ºiimportantã completare, analiza satisfãcîndcuriozitatea publicului ºi chiar a celor carestudiazã epoca în mod special. Mai trebuiespus cã Eugen Simion are cîteva capitole noica documentaþie ºi interpretare, cum ar fi:relaþiile lui Eugen Ionescu cu ConstantinNoica (absoluta incompatibilitate), detalie-rea receptãrii lui Nu! la apariþie, în 1934,imaginea „insuportabilului“, aºa cum apareea în jurnalele lui M. Sebastin, O. ªuluþiusau Jeni Acterian ºi, în genere, în opinia co-militonilor din aceeaºi generaþie strãlucitã,sau comentarea unor scrisori nu de prea multtimp intrate în circulaþie. Completãri de ceamai mare importanþã. Exegeza cãrþii lui Eugen Simion poate provoca discuþii profi-tabile mai ales cu acei, foarte puþini, care aucercetat ºi scris despre activitatea literarã a luiEugen Ionescu în România, precum ºi despredebutul scriitorului în altã limbã, cea care l-a consacrat ca unul dintre cei mai importanþiscriitori ai secolului trecut; sau despre pon-derea ºi însemnãtatea acestor scrieri în româ-neºte în contextul întregii opere. Cît despreteza fundamentalã a viziunii lui Eugen Simion,cum cã tot ceea ce a scris Eugen Ionescu înlimba românã – cu prelungiri ºi în anii cînddevenise un cunoscut scriitor francez – sîntfragmente dintr-un amplu jurnal, chiar cîndsînt texte critice, eseuri, fragmente de prozãbeletristicã ºi chiar poezii, teza este aproapeun loc comun, oricine a citit totalitatea scri-erilor ionesciene în româneºte putînd ajun-ge la o atare concluzie.

Ultimul capitol al cãrþii este sugestiv inti-tulat Ce datoreazã Eugène Ionesco lui EugenIonescu?, capitol în care este vorba de punereaîn luminã a importanþei apariþiei ºi des-fãºurãrii scrisului ionescian în literatura ro-mânã, a atitudinii acestor scrieri faþã de con-textul literar – ºi nu numai – între 1927 ºi1942. Ceea ce e de remarcat, în primul rînd,este faptul cã Eugen Simion nu ia deloc înserios „influenþele“, cîte le-au descoperitatîþia entuziaºti doritori sã anexeze, cu oricepreþ, teatrul lui Ionesco ideilor lui Ionescuexprimate în româneºte. Însã întrebarea sepoate pune ºi invers, adicã: ce ºi cît anumedatoreazã literatura românã lui Eugène Ionesco, celebritãþii sale? Cãci, ca sã apre-ciem corect prima întrebare, hai sã ne gîn-dim la ipoteza – posibilã – cã gloria tea-trului nu ar fi existat, cã, din cine ºtie cemotive, nu ar mai fi urmat decît... o tãcere,o ieºire din literaturã. Nu-mi place delocsã joc jocul „Ce ar fi dacã ar fi (fost)?“, darmã întreb dacã Eugen Simion, ºi alþii, ar mai

fi putut afirma cã Eugen Ionescu ar fi datcriticii literare ºi chiar întregului context unexemplu de „decomplexare“, o eliberare dinrutinã, o acceptare a „evidenþei“ cã totul epermis, chiar ºi în criticã, inclusiv idiosin-crazia accentuatã faþã de ideologii ºi de lite-ratura angajatã, cã a impus chiar un „stil“ încritica românã (în continuitate cu... Maio-rescu!), cã a formulat pentru prima oarãîn româneºte ideea de antiteatru (pe bazaunui text republicat pentru prima oarã demine, reluat ºi în monumentala ediþie fran-cezã a întregului teatru) ºi cã deci Cîntã-reaþa chealã ar fi... un excelent exemplu deprotocronism (Eugen Simion nu insistã,desigur, asupra acestei teorii aberante, pen-tru cã el este un critic din cei mai prudenþi,respectabili ºi audiaþi din literatura contem-poranã). Întrebarea nu e stupidã, dar dacãgãsim în scrierile franceze, în jurnale ºi chiarîn teatru (cum insistã, nu întotdeauna con-vingãtor, dar, desigur, interesant ºi cu buneargumente, Eugen Simion în analiza unorpiese, mai puþin Victimele datoriei) aminti-rile, uneori foarte pregnante, ale unei pre-zenþe ºi ale unei exprimãri în limba ºi lite-ratura românã, asta nu ne obligã sã exagerãmimportanþa textelor lui Eugen Ionescu înromâneºte, atîtea ºi aºa cum sînt ele. Deci,sã fim sinceri ºi sã conchidem cã istoria lite-raturii române ar fi trecut, probabil, pe lîngãcazul Eugen Ionescu cu destulã indiferenþãºi poate cu amuzament... cel mult cu o curio-zitate pasagerã, aºa cum, de altfel, s-a ºi în-tîmplat (vezi critica vremii, pe care EugenSimion o sintetizeazã, aºa cum spuneam maisus, foarte bine în cartea sa). Cã Elegiile pen-tru fiinþe mici nu sînt mai mult decît un igno-rabil exerciþiu adolescentin (e numai ideeamea, nu ºi a altora), iar Nu! ar fi rãmas cao curiozitate, calitãþile (chiar foarte reale) pecare le gãsim abia acum, condiþionaþi de carie-ra mondialã a lui Eugen Ionescu, ar fi fosttrecute uºor cu vederea. O supraevaluare pos-tumã deci, dar beneficã pentru istoria litera-turii române, cum o concepem astãzi. Dindouã, una: ori literatura, critica româneascãnu era pregãtitã sã absoarbã aceste noutãþiexprimate teribilist, dar profund interesant,ori aceste scrieri nu aveau calitãþile necesa-re unei impuneri categorice ºi imediate, adicãacceptate de criticii vremii. Rãmîne însã fap-tul, indubitabil, cã experienþele literare varia-te, teribiliste, eºecurile chiar strãlucite aletînãrului Eugen Ionescu în literatura românãau rãmas în memoria ºi formarea tînãruluicontestatar devenit, cu timpul, primul eroual aºa-zisului „teatru al absurdului“. Dupãcum e foarte „natural“ ca literatura, teatrullui Caragiale sã-i fi rãmas de neuitat, cumspune exact Matei Cãlinescu: raporturile luiEugène Ionesco cu cultura ºi literatura româ-nã sînt observabile numai de cãtre acei careau „urechi româneºti“. În legãturã cu aceastãproblemã, nu cred deloc – ºi sînt argumen-te prea destule – cã literatura românã ºi-arfi depãºit marginalitatea, cum e convins Eugen Simion, în pofida opiniilor lui EugenIonescu însuºi, opinii care sînt aproape lafel de viabile (valabile?) în 2007 ca în dece-niul al 4-lea. (Recunosc cã este greu sã admiþi

marginalitatea unei literaturi în care eºti unuldin cei mai importanþi critici, cîtva timp chiarpreºedinte al Academiei Române etc.)

Eugen Simion caracterizeazã foarte exactpe Ionescu/Ionesco atunci cînd vorbeºte deo structuralã „vocaþie a contradicþiei“, pre-zentã ºi în atitudinea politicã, ºi, desigur, încea literarã; apoi, Eugen Simion insistã asu-pra vocaþiei metafizice, cãutarea dramaticãa lui Dumnezeu încã din tinereþe – elementesenþial în analiza operei, dar ºi a existenþeilui Ionescu/Ionesco; este ºi aceasta o evi-denþã pentru orice cititor – dar analiza ei nua prea înregistrat precizãri esenþiale, decirãmîne doar enunþatã de Eugen Simion ºide alþi critici sau exegeþi ai operei ionescie-ne. În schimb, autorul trece mult prea repe-de ºi cu o oarecare suficienþã peste inco-modele ºi prea sensibilele probleme ce leridicã „frica“ sau fricile autorului, problemecomplexe ºi determinante în operã, sau pesteevidenþa „identitãþilor“ sale, care, din cîteºtiu, a fost pusã în discuþie (clar, dar cu expli-cabile reþineri) de Matei Cãlinescu. Sau obse-sia pãrãsirii României, o temã dramaticãavînd ecouri în multe piese, între care ºi ulti-mele. (În ceea ce mã priveºte, în anii 1972-’73, cînd am reflectat asupra acestei primecariere literare a lui Eugen Ionescu, nici nuaveam datele esenþiale pentru a-mi pune aceste probleme esenþiale, ca sã nu mai vor-besc de contextul politic cunoscut, în careposibilele observaþii, dacã ar fi existat, nu arfi avut nicio ºansã sã ajungã la tipar; nu eo scuzã, ci doar o constatare, ba chiar unregret.) În aceste sensibile probleme, EugenSimion aminteºte de cartea, importantã înproblemã, a Martei Petreu, carte intitulatãIonescu în þara tatãlui – ºi bine face.

O altã calitate a cãrþii lui Eugen Simioneste aceea cã pune în evidenþã interogaþiileobsesive, permanente ºi deseori dramaticeale marelui scriitor – interogaþii care nu auîncetat decît odatã cu dispariþia sa. Dintrecontemporani, cel mai clar le-a vãzut MirceaVulcãnescu. Din aceste interogaþii existenþialea cam ieºit... totul; la care trebuie sã adãu-gãm, obligatoriu, încã o evidenþã: geniul.Termenii aprecierilor ºi judecãþilor de valoa-re pe care Eugen Simion îi foloseºte sîntadecvaþi ºi temperaþi, fãrã relativizare, dar ºi fãrã exagerãrile ridicole emise de alþi „io-nescologi“, ca sã zic aºa, ºi ca sã provoc con-fuzii... Însã eu nu cred cã Eugen Ionescu afost nici „cinic“ ºi nici „mizantrop“ (cumafirmã autorul) – incomod, revoltãtor, exas-perant, da! ºi în scris, ºi, probabil, în viaþã.

În sfîrºit, dacã Tînãrul Eugen Ionescu vamai avea o nouã ediþie (posibilã, chiar pro-babilã), îmi îngãdui sã observ cã termenii:„tatã freudian“ sau „tatã psihanalitic“ nu auniciun alt sens decît acela al indecvãrii. ªi încão constatare, anume aceea cã Eugen Simionevitã sau uitã sã-mi pronunþe numele, chiar ºiîn calitate de autor al unei postfeþe apãrute laGallimard. ªi bine face, pentru cã altfel ar fi fost obligat de conºtiinþa profesionalã sã mi-l pronunþe destul de des, chiar ºi pentrua-mi combate ideile. Dar asta nu e problemamea, ci a lui. Omisiunea ºi ignorarea sînt drepturi imprescriptibile. �

Ioneºtii...Gelu Ionescu

PROFESORUL OVIDIU Drimba, care a pe-trecut în Italia peste zece ani, ca lector ºi

ºef al Catedrei de limba ºi literatura româ-nã modernã de la Universitatea din Torinoºi apoi la Universitatea Catolicã din Milano,pãstreazã un numãr de ºase epistole de laconfratele sãu George Uscãtescu, profesorpe atunci la Universitatea Complutense dinMadrid ºi în acelaºi timp director al De-partamentului de Esteticã ºi Arte al aceleiaºiuniversitãþi. Fusese între anii 1951 ºi 1971directorul revistei româneºti de culturã Des-tin, una dintre cele mai importante revisteale exilului românesc, obþinând în 1957 pre-miul Uniunii Latine din Paris, premiul Uni-tãþii Europene din Roma (1964) ºi premiulnaþional de literaturã al Spaniei. Scria ºipublica în acelaºi timp în spaniolã ºi în ro-mânã, iar în Italia venea foarte des, prinschimburile ºtiinþifice foarte dezvoltate ºiprin relaþiile personale cu oamenii de litereitalieni, ca unul ce-ºi fãcuse studiile univer-sitare ºi de specializare la Roma în timpulrãzboiului, susþinând douã doctorate la Ro-ma, în 1941 ºi 1943. Prin legãturile pe carele avea cu ambasadorul Spaniei în Italia, s-a transferat la Barcelona, unde a devenitcadru universitar, pãstrându-ºi însã mereunealterate legãturile cu lumea ºtiinþificã ita-lianã, în primul rând cu Giovanni Gentile,al cãrui discipol a fost, fiind apoi timp de 30de ani preºedintele Societãþii „GiovanniGentile“ din Roma, dar ºi cu Papini sau cuBruno Manzone – ultimul, fost director alInstitutului Italian din Bucureºti, cel carei-a oferit bursa de specializare în Italia, larecomandarea lui Al. Marcu. A fãcut partedin comitetul de redacþie al celei mai marireviste de filosofie din Italia, Filosofia oggi,din comitetul de redacþie al revistelor CitaNova ºi Folia humanistica din Barcelona, dinconducerea Universitãþii „Santa Croce“ dinFlorenþa, funcþionând ºi ca preºedinte alInstitutului de Studii Superioare de laBolzano, din nordul Italiei, ceea ce fãcea dinprezenþa sa italianã o necesitate. În acestecondiþii, prietenia cu Ovidiu Drimba ºi cufamilia sa s-a impus de la sine, ducând chiarla invitarea profesorului român în Spaniapentru mai multe conferinþe, între care unadespre Brâncuºi, la Santander. Scrisorile neaduc amãnunte despre cariera internaþionalãa soþiei lui Uscãtescu, vestita cântãreaþãConsuelo Rubio, despre încercarea soþuluide a o propulsa ºi în mediul românesc. Unadintre scrisori ne face cunoscutã participa-rea lui Uscãtescu la o serie de evenimenteºtiinþifice internaþionale, cu programul sãubogat de conferinþe, iar alta comunica listacãrþilor publicate, precum ºi colaborarea sala revista de esteticã a lui Pareyson, de la caresolicita extrase. Aflãm cã avea atribuþii deorganizator ºi la Congresul Mondial deStudii Clasice ºi cã publicase de curând car-tea Cultura y Vangardia. Toate aceste deta-

lii lãrgesc aria noastrã de cunoºtinþe despreactivitatea extrem de diversã a lui GeorgeUscãtescu, subliniind rolul sãu de „Ventanaabierta“ (Fereastrã deschisã) pe care l-a avutîn lumea latinã.

Scrisorile de faþã ne-au fost puse la dispo-ziþie de Profesorul Ovidiu Drimba, fapt pen-tru care îi aducem mulþumirile noastre.

�

MIRCEA POPA

[I]

Prof. George UscãtescuCatedratico de la Universidad de Madrid

O’Donnel, 11 Madrid Madrid, 27.1.1973

Iubite Ovidiu,

Confirm ºi aºa telegrama mea ultimã din 23Ian. referitoare la conferinþele de la Torino.Aº dori, dacã mai e timp, ca titlurile defi-nitive sã fie: Brâncuºi e la Struttura delloSpazio ºi La presenza del mito nella culturaromena. Mi se pare mai sobru aºa, deºi refe-rinþele la opera lui Mircea [Popescu] vor fiample ºi la zi. Asta, dacã n-ai expediat invi-taþiile. În orice caz, sper ca totul sã fie ºi sãdecurgã normal. Consuelo ºi cu mine vomsosi pe ziua de 18 Febr. „nel pomeriggio“.Ai putea sã-mi reþii o camerã cu baie la ho-tel Ligure? Pe vremuri trãgeam acolo.

La Torino vom vorbi pe îndelete ºi în cepriveºte venirea voastrã aici. Lucrãrile laAteneu anul acesta ne-au încurcat mult (nua avut nicio activitate), dar vom gãsi soluþiipotrivite unui frumos periplu spaniol-Drimba. Scrie-mi urgent, ce volume Destinpot sã-þi duc cu mine. Unele sunt la „raþiade fier“, dar din altele pot. Mai bine spus,scrie-mi de care volume dispui.

Cu drag, vã îmbrãþiºãm pe amândoi,George

[II]

[antet] Madrid, 24.2.73

Dragul meu,

Ne-a fãcut nespusã plãcere întâlnirea de laFlorenþa. Pãcat cã a fost atât de scurtã, darsunt sigur cã ne vom relua revanºa în Iuliela Madrid ºi Santander. Eu a trebuit sã-mianticipez întoarcerea aici din cauza exame-nelor extraordinare de iarnã. Acum sunt ce-va mai liniºtit ºi mai calm.

Îþi alãturez lista cu alte volume din Destincare existã. Aºa încât eventuala comandãse poate face pentru ambele facturi proforma.

Editurile cãrþilor mele care-þi lipsesc laInstitut sunt urmãtoarele:

1. Mis nuevas ventanas abiertos, EditorialSala, Glorieta Cuatro Caminos 7Madrid

2. Superviencia de la literatura y el Arte,Ed. Reus, Preciados 23, Madrid

3. La anarquía y las fuentes del poder,Ed. Reus, Preciados 23, Madrid

4. Breve Teoria e Historia de la Cultura,Ed. Reus, Preciados 23, Madrid

5. Rebelión de las Minorías, Ed. Na-cional, Calle San Agustín 5, Madrid

6. La Mort de l’Europe?, Ed. LibrairieFrançaise, 51 Rue de la Harpe, Pa-ris Ve

7. Genesi e Vicende della Strutturalismo,Ed. Giardini, Via Santa Bibbiana 28,Pisa

8. Nuevos Retratos Contemporaneos, Ed.Dossat, Plaza Santa Ana 9, Madrid

9. Dãrâmat Ilion, Ed. Destin, MeléndezValdès 59, Madrid

10. Nou Itinerar, Ed. Destin, MeléndezValdès 59, Madrid

11. Némesis y Libertad, Ed. Nacional,Calle San Agustín 5, Madrid

12. Forjadores del Espiritu europeo, Ed.Sala, Glorieta Cuatro Caminos 7,Madrid

Dragi gânduri bune de la Consuelo pt.amândoi. Omagiile mele Doamnei Adrienne.Pentru tine o caldã îmbrãþiºare, George

[III]

[antet] Madrid, 3 noembrie 1973

Dragii noºtri,

Ne-a fãcut deosebitã plãcere veºtile de la voi,nutrind realã invidie de toamna de vis ºide aur bucureºteanã. ªi aici a fost bine pânãacum, când au venit ploile ºi… lecþiile masi-ve la Universitate. Din pãcate eu nu m-amsimþit prea bine dupã sosirea din cãlãtoriape Mediteranã. O tuse rebelã mã întovãrã-ºeºte ºi în ultimele zile ºi o gripã cu febrãmare. Sper totuº ca fibra mea olteneascã sãreziste.

Consuelo vã mulþumeºte mult pentrubunele oficii. La Bucureºti Radioul i-a maitransmis acum câþiva ani versiunea integralãdin Carmen. În orice caz, pentru ce ar dorisã facã, vã alãturãm o biografie destul decompletã. Pot face o selecþie din discurilemai bune: Alceste, Damnation de Faust,Carmen ºi eventual muzicã spaniolã (Falla,Granados: Goyescas etc.). Încã o datã, vãmulþumim.

Te-aº ruga, dragã Ovidiu, sã-i spui prie-tenului Pareyson cã extrasele din articolul

26 • APOSTROF

GEORGE USCÃTESCUîn corespondenþã cu OVIDIU DRIMBA

meu despre Estetica imaginii, publicate înRevista lui ºi trimise, dupã scrisoarea lui dinSept., încã din varã, nu mi-au sosit încã. Ce-i de fãcut cu poºta italicã? Când ne vedemsã stãm de vorbã? Galiano a fost la Ankara.Îl voi vedea zilele acestea pentru a vorbi deCongresul Mondial de Studii Clasice.

Cu mult drag, vã îmbrãþiºãm, Consuelo ºi George

[IV]

Madrid, 15.3.74Dragã Ovidiu,

Tãcerea noastrã trebuie sã fie liniºtea cosmicãa poºtei italiene. De altfel o contradicþie echiar în datele tale. Spui cã n-am mai spusnimic din Octombrie, or eu þi-am trimis bio-grafia lui Consuelo pt. Bucureºti ºi tu mi-aiconfirmat primirea în ajunul Crãciunului.De sãrbãtori am trimis vignete [?] ºi sor-cove. Cu unele publicaþii, acum de curândultima carte: Cultura y Vangardia. Între timpam fost niþel suferind ºi mai ales copleºit deocupaþii, cursuri, conferinþe, congrese. Suntîn Comitetul pt. Congresul Mondial deStudii Clasice de aici, în Sept. Din Româniavin vreo 40. În Aprilie merg în calitate deconferenþiar într-o croazierã în Grecia. Apoila Roma, Marele Congres Toma de Aquino.În Iulie, Santander, August, Congres Plato-nic în Atena ºi Creta. Sept. Congresul dela Madrid. Cam asta e panorama.

În Þarã mi-au apãrut versuri în „R[omâ-nia] L[iterarã]“. Aici iese volumul de poemeMelc sideral, în Aprilie. Te rog spune-mi dinnou ce cãrþi doreºti. Poºta la voi a devenitimposibilã. Vreau sã te chem la telefon oda-tã. Care e ora cea mai bunã?

Scrie-mi ce mai ºtii din Þarã. Eu am scrisaici în „ABC“ un articol despre Cantemir.Altul despre noua carte a lui Noica, Creaþieºi frumos în rostirea româneascã. Ce mai facePareyson? Mi-a publicat articolul despreEstetica Imaginii? Tare am dori sã vã reve-dem în Spania. Poate în toamnã cu o con-ferinþã când se redeschide Ateneul. Ivaºcuam fãcut sã vorbeascã aici despre Cantemir.Tot despre Cantemir voi vorbi ºi eu laSantander.

Sper sã-þi parvinã aceste rânduri. Le voitrimite recomandat, dacã ar putea servi laceva acum, acolo, în lupta dintre Cosmos ºiHaos. ªi când gândeºti cã Lenin vrea sã-ºiorganizeze statul dupã modelul Poºtei!

Cu mult drag, vã îmbrãþiºãm, Consuelo ºi George

[V]

11.VII.74Dragul meu,

Cu luni de zile în urmã, Prof. Pareyson mi-a scris cã mi-a publicat douã studii în„Rivista di Estetica“ ºi cã mi-a trimis revis-ta ºi extrasele. Dat fiind perspectivele medie-vale ale poºtei italice, nu am primit, bineînþe-les, nimic. Dar faptul ciudat nu este acesta.Am fost la Roma ºi în nicio bibliotecã nufigureazã revista. Am rugat pe prieteni dinItalia (Roma, Napoli, Bologna), am con-sultat librãrii (Rizzoli) ºi „nada de nada“. Ca specialist în Leonardo ºtii ce spunea Mes-ser Leonardo „del nulla“. Atunci m-am decis

sã-l [indescifrabil în text] pe amicul cel maiînfãptuitor de rugãminþi, prof. Manzone,bun prieten, care-mi scrie cu data de 24iunie. „Mi sono interessato…“ (dar mai bi-ne-i sã-þi alãturez chiar scrisoarea lui BrunoManzone).

Ce zici de aventura mea „esteticã“? Mi-o poþi lãmuri? Ori rãmân definitiv sã nuam noroc cu nimic ce întreprind la Torino?Dacã poþi sã-l consulþi pe Pareyson, ori pealtã cale sã te informezi, te rog scrie-mi.Ce planuri de varã aveþi?

Omagii Doamnei Adrienne. Cu multdrag te îmbrãþiºeazã,

George

[VI]

29.VII.74Dragã Ovidiu,

Întors de la Santander, unde am avut mareadurere sã-mi pierd pe unul din cei mai buniprieteni, Prof. Muñoz Alonso, fost Rectoral Universitãþii noastre din Madrid, pe carel-ai cunoscut, aflu aici scrisoarea ta, pentrucare îþi mulþumesc f. cãlduros. Nenorocireacu Italia este cã poºta se aflã într-o situaþiemult mai rea decât dacã s-ar suprima. Existãintermitent. Aºa constat cã n-ai primit scri-sorile mele în care îþi anunþam concret: 1)Primirea excelentei tale cãrþi despre teatru,pt. care-þi mulþumesc ºi te felicit cãlduros;2) Anunþarea vizitei mele ºi a lui Consuelola Roma în Mai, unde speram sã te întâl-nesc. Toate astea ºi alte veºti pierdute întretonele de corespondenþã maceratã în Italia.

Îþi mulþumesc de veºtile de la Prof.Pareyson. Transmite-i cele de cuviinþã ºi urãri de sãnãtate. Dacã voi primi Revistaºi extrasele, voi confirma. Un alt studiu almeu îl va publica prietenul Guzzo, tot laTorino. În ce priveºte cãrþile cerute de tine(ºi despre asta þi-am scris acum câtva timp),situaþia este cã nici mãcar cea apãrutã laGredos nu se gãseºte. Am întrebat ºi e epui-zatã. Singura modalitate este ca tu sã le cerila Biblioteca General del Consejo Superiorde Investigation Cientificas (director Prof.Amadeo Tortajada), Serrano 117, Madrid,prin Biblioteca Universitãþii voastre. Aºa mis-a spus aici cã se poate.

Eu plec mâine cu Consuelo în Creta pen-tru Congres de Filosofie (Platonism ºiAristotelism, azi). În Sept. 18-26 voi fi laRoma pt. Congresul San Bonaventura. Amo Relazione la 26 Sept. Ne-am putea ve-dea. Aici de la 25 Aug. la 6 Sept. e Con-gresul Mondial de Studii Clasice. Din þarãvin Pippidi ºi mulþi alþii.

Cu mult drag, Consuelo ºi cu mine vãîmbrãþiºãm pe amândoi. Cu drag,

George

P.S. Aici e o cãldurã cumplitã. În toamnãvom relua o invitaþie a ta aici pt. conferinþe.Ateneu, Universitate etc. ªtii cã acest olteanfãgãdueºte ºi face. Regret cã n-ai primit ulti-ma mea carte, Cultura y Vangardia. Nu maicutez sã trimit nimic important în Italia.

�

Anul XVIII, nr. 10 (209), 2007 • 27

ÎN 5 octombrie 2007, la cinematogra-ful Arta din Cluj, a avut loc premiera

filmului Logodnicii din America. Regizorulfilmului, dl Nicolae Mãrgineanu, clujeande origine, a fost prezent, împreunã cudna Maria Ploae, la premierã.

Actorii filmului, Maria Ploae, MarcelIureº, Tamara Creþulescu, Horaþiu Mã-lãele, Monica Ghiuþã, Cornel Scripcaru,Oana Maria Mãrgineanu ºi Andrei Run-canu, sînt mai consistenþi decît scenariul,cam sãrac. Scenele de Românie post-’89,adicã de Românie ce-si digerã cu nodurimoºtenirea comunistã – dosarele de Se-curitate, dramele personale –, se deru-leazã într-un cadru de frumuseþe. MariaPloae joacã, cum singurã spunea la pre-mierã, un personaj „rãu“ – rãu, dar nulipsit de complexitatea pe care þi-o dauremuºcãrile; Marcel Iureº, deºi nu preaare replici, umple cadrul prin simpla sa– magicã – prezenþã. Foarte buni debu-tanþii, Oana Maria Mãrgineanu ºi AndreiRuncanu. Frumoase cadrele, bunã scena„recunoaºterii“ fiului (Iureº – Runcanu),bun Mãlãele, bunã scena finalã, pe pon-ton, pe ploaie.

Un film de vãzut.�

• În numãrul 190 al Dilemei vechi, AndreiPleºu îºi republicã dupã 10 ani – „pentru asugera, o datã mai mult, cît de cuprinzã-tor este inventarul uitãrilor noastre“ – untext despre marele cãrturar Petru Creþia. Nueste, de altfel, singurul portret pe care exe-getul îngerilor i l-a fãcut autorului PãsãriiPhoenix. Acum cîþiva ani Andrei Pleºu apublicat, tot în Dilema, un text la fel demiºcãtor ºi de empatic despre Creþia, care,împreunã cu scrisoarea adresatã de GabrielLiiceanu fostului sãu profesor de greacã,apãrutã iniþial în faimosul cîndva Epistolar,sînt printre puþinele mãrturii oneste ºi decicredibile despre tipul uman rarisim ºi mo-delul cultural care a fost Petru Creþia.

• Revista Familia continuã ºi în numãrul 6-7 [iunie-iulie] 2007 publicarea Dialog-ului

la Ierusalim dintre Leon Volovici ºi NormanManea. Inteligente, nuanþate, amare adesea,rãspunsurile autorului Plicului negru laîntrebãrile lui Leon Volovici îmi par a fi,ºi ele, rezultatul unei combinaþii aparte desubtilitate ºi decenþã, ce caracterizeazã scri-sul lui Norman Manea. Iatã cîteva frag-mente: „Recent, într-un interviu, am fostîntrebat de o doamnã din România dacãcomedia totalitarismului nu cumva dimi-nueazã amploarea tragediei. Comedia mi separe mult mai disperatã, mai fãrã soluþie.Tragedia îºi revendicã grandoare ºi eºec.Joacã pe caii cei mari, ca sã zic aºa, marileconcepte, marile confruntãri. Comedia enecruþãtoare, fãrã speranþã, atunci cînd ovedem aºa cum trebuie […] în general, far-sa existenþei mi se pare mai puternicã. Aºami s-a pãrut mie cel puþin, în cazul acestorsituaþii extreme ºi, chiar ºi, trebuie s-o spun,literatura Holocaustului pe care am pre-dat-o ºi o cunosc, cãrþile cele mai impor-tante de prozã, sînt de un cinism absolut,lumea toatã este vãzutã ca un imens lagãr deconcentrare. […] Drama sau tragedia sautragic-comedia evreitãþii ºi a evreului subcomunism este extaordinarã. Una din teme-le grandioase. Nu ºi-a gãsit încã marea carte,deºi existã, fragmentar, lucrãri excepþiona-le, de Babel ºi alþii“.

• Cu numãrul triplu, 6-7-8 [iunie-iulie-au-gust] din acest an, revista Poesis a ajuns lanumãrul 200. Îi dorim viaþã lungã. Ca deobicei, întîlnim ºi în cele 150 de pagini aleacestui numãr cronici – îndeosebi ale unor cãrþi de poezie –, versuri, eseuri, tra-

duceri, fotografii. Aº remarca în numãrul defaþã cronica lui Viorel Mureºan la volumulcel mai recent, Rugãciunile pictorilor, al luiDan Damaschin, poet „în toatã putereacuvîntului“, în ciuda discreþiei sale ºi a cri-ticii de întîmpinare, fragmentele eseistice alelui Nicolae Balotã – despre timp în sone-tele lui Shakespeare ºi despre traducerea a28 de Sonete de cãtre Andrei Ion Deleanu –din volumul în curs de apariþie, De la Homerla Joyce, sau traducerile Gabrielei Melinescudin poezia Katarinei Frostenson.

• România literarã publicã în numãrul 33douã interviuri cu scriitorii Emil Brumaru(realizat de Dora Pavel) ºi Nora Iuga, lau-reatã a premiului Friedrich Gundolf (inter-viu realizat de Rodica Binder). Ar mai fi desemnalat, în acest numãr, textul lui AurelPantea, ªt. Aug. Doinaº, teoretician al poeziei,ºi cel al Ioanei Pârvulescu, E uºor a scrieprozã…, alcãtuit din cîteva consideraþii debun-simþ ºi un montaj de citate din scriso-rile lui Flaubert ºi jurnalele cîtorva mari pro-zatori – Kafka, Julien Green ºi VirginiaWoolf –, din care autoarea concluzionea-zã just: „Existã câteva dominante ale jur-nalelor în care marii scriitori […] ºi-au notatluptele corp la corp cu cãrþile: neliniºte,spaimã, disperare, confiscare, ºi o muncãplinã de ºtersãturi ºi reluãri. ªi numeroa-se abandonuri. Acest mod de a înþelege scri-sul este semnul creaþiei autentice“.

�

28 • APOSTROF

C

A

F

ÉA P O S T R O F

ÎNFIINÞAT ÎN 1941, premiul Apollinaireîncoroneazã în fiecare an, „dincolo de ori-

ce dogmatism scolastic sau tehnicã literarã,un volum caracterizat prin originalitate ºimodernitate“. Considerat cel mai importantpremiu de poezie din Franþa, un Goncourtal poeziei, el este înmânat câºtigãtorului încadrul unei ceremonii fastuoase. Juriul, careeste ales pe viaþã, ia în discuþie numai cãrþi-le poeþilor consacraþi, unanim recunoscuþi.De-a lungul anilor, în palmaresul acestui premiu s-au numãrat, printre alþi laureaþiprestigioºi, Hervé Bazin, Léopold SedarSenghor, Anise Koltz, Lionel Ray.

Anul acesta, premiul i-a fost acordat poe-tei Linda Maria Baros, pentru volumul LaMaison en lames de rasoir, Cheyne éditeur, 2006(Casa din lame de ras, Editura Cartea Româ-neascã, 2006). Ceremonia de premiere a avutloc pe 16 octombrie 2007, la hotelul Claretdin Paris.

La 26 de ani, Linda Maria Baros este celmai tânãr laureat al premiului Apollinaire.

Linda Maria Baros s-a nãscut pe 6 august1981 în Bucureºti. A obþinut licenþa ºi mas-teratul în litere la Sorbona-Paris IV; în pre-

zent, este în ultimul an de doctorat la aceeaºiuniversitate ºi la Universitatea Bucureºti.

A publicat patru volume de versuri:Amurgu-i departe, smulge-i rubanul! (2001),Poemul cu cap de mistreþ (2003), Le Livrede signes et d’ombres (Cheyne éditeur, 2004),care a obþinut premiul pentru vocaþie poe-ticã în Franþa, La Maison en lames de rasoir(Cheyne éditeur, 2006), douã piese de tea-tru ºi douã volume de studii literare în limbafrancezã. Volumele de poezie publicate înFranþa au apãrut ºi în versiune româneascã:Dicþionarul de semne ºi trepte (Editura Ju-nimea, 2005) ºi Casa din lame de ras (Edi-tura Cartea Româneascã, 2006).

A tradus în limba românã sau francezãpeste douãzeci de cãrþi, între care volumede Henri Michaux, Boris Vian, Guy Gof-fette, Alphonse Daudet, Antonia Maria Ortega, Nichita Stãnescu etc.

Este iniþiatoarea ºi coorganizatoarea festi-valului Primãvara poeþilor/Le Printemps desPoètes în România (2005), în RepublicaMoldova (2006) ºi în Australia (2007).

�

Premiul de poezie Apollinaire pentru Linda Maria Baros

Cãrþi primite la redacþie

• Carol Iancu, Evreii dinRomânia (1866-1919): Dela excludere la emancipare,Bucureºti: Hasefer, 2006.

• Carol Iancu, Bleichroeder Crémieux,Bucureºti: Hasefer, 2006.

• George Vulturescu, Alte poeme din Nord, Timiºoara: Brumar, 2007.

Anul XVIII, nr. 10 (209), 2007 • 29

SPECTACOLELE PURIFICARE de Sarah Kaneºi L’Oubli/Uitarea de George Banu s-au

bucurat de un real succes în Cehia. Celedouã producþii ale Teatrului Naþional dinCluj au fost jucate la festivalurile de tea-tru de la Kolin, respectiv Plzen.

L’Oubli/Uitarea, spectacol regizat deMihai Mãniuþiu, a fost prezentat în 9 sep-tembrie la Festivalul Internaþional de TeatruNonverbal de la Kolin. Cei circa o sutã despectatori au reacþionat cu entuziasm laspectacolul susþinut de coregrafii Vava ªtefã-nescu ºi Sylvain Groud, alãturi de care aperformat ºi autorul textului, George Banu,cunoscut teatrolog francez de origineromânã.

De un succes similar a avut parte ºi Pu-rificare, în regia lui Andrei ªerban, jucat în11 septembrie, în deschiderea FestivaluluiInternaþional de Teatru al Regiunilor de

la Plzen. La reprezentaþie au luat parte peste200 de spectatori, între care numeroºi cri-tici de teatru. Temperatura spectacoluluia fost susþinutã impecabil de actorii CristianGrosu, Anca Hanu, Ramona Dumitrean,Hatházi András, Ionuþ Caras, Adrian Cucuºi Silvius Iorga. Ca ºi în România, specta-torii au reacþionat divers, însã majoritateaau apreciat interpretarea actorilor româniºi maniera regizoralã originalã, care îngroa-ºã convenþia teatralã, fãrã sã estompezeatmosfera traumaticã a piesei.

Cele douã reprezentaþii au beneficiat desprijinul Institutului Cultural Român dinPraga, condus de Mircea Dan Duþã.

Astfel, ambele spectacole au fost acce-sibile publicului ceh, printr-un sinopsis ºio prezentare pentru L’Oubli/Uitarea ºi oexcelentã traducere simultanã în cehã pen-tru Purificare.

�

CLAUDIU GROZA

Succes al Naþionalului clujean în Cehia

CRED CÃ ceea ce dã forþa specialã a spectacolelor montate de Andrei ªerban (ºi mã referla montãrile ultimului an, de la Cluj ºi de la Sibiu) este cã, pentru regizor, trupul e

vãzut ca o prelungire a regimului sufletesc. Zguduit de emoþii extreme, sufletul „miºcã“cu multã violenþã corpul, ducîndu-l spre pierzanie. În Purificare, piesa de Sarah Kane mon-tatã la Naþionalul clujean, acest tip de raport era tematizat în text, pentru cã una din teme-le importante de acolo este chiar relaþia intimã dintre iubire ºi violenþa fizicã exercitatã asu-pra celui îndrãgostit, dragostea fiind o damnare. Aceeaºi viziune mi se pare cã o regãsescîn reprezentarea Unchiului Vanea la Teatrul Maghiar. Drama psihologicã se exprimã,neobiºnuit, prin contorsiunile ºi convulsiile trupului. Un suflet disperat, un suflet sal-timbanc, cum s-ar putea exprima altfel decît printr-un trup aflat ºi el în primejdie? Aºa seîntîmplã cu corpurile tuturor actorilor, care, în primul act, se deplaseazã pe muchia îngus-tã a spetezelor scaunelor, cu trupurile prãvãlindu-se ale celor doi bãrbaþi îndrãgostiþi, cutrupul contorsionat al îndrãgostitei Sonia. Regizorul împinge „jocul“ pînã la a lucra cutrupurile spectatorilor, obligate ele însele sã se deplaseze în mai multe rînduri, tot mai îngreu-nate de emoþia unui spectacol sfîºietor, cehovian. Sigur cã reuºita a fost posibilã datoritã exce-lenþei trupei de actori, dintre care mi-aº permite sã remarc rolurile fãcute de Hatházi András(unchiul Vanea), Bogdán Zsolt (Astrov), Pethø Anikó (Sonia) ºi Varga Csilla (dãdaca).

�

SANDA CORDOª

Unchiul Vanea de Cehov, în regia lui Andrei ªerban

• Hatházi András (unchiul Vanea) ºi Bogdán Zsolt(Astrov) în piesa Unchiul Vanea

• Imagini din Purificare, spectacol regizat de Andrei ªerban• Imagini din L’Oubli/Uitarea, spectacol regizat deMihai Mãniuþiu

ˆ

ˆ

30 • APOSTROF

Circulara Uniunii Scriitorilor din România

Conform prevederilor Statu-tului, Uniunea Scriitorilor din Ro-mânia nu este responsabilã pentrupolitica editorialã a publicaþiei ºi nici pentru conþinutul materialelor publicate.

Comitetul Directoral Uniunii Scriitorilor

5 iunie 2003

Cãtre cititorii din þarãai revistei Apostrof

Pentru anul 2007, vã rugãm sã vã abonaþi direct laredacþie. Pentru aceasta, vã rugãm sã plãtiþi contrava-loarea abonamentului, prin mandat poºtal, pe adresa:

Lukács IosifFundaþia Culturalã ApostrofCluj-Napoca, 400079, Str. I. C. Brãtianu, nr. 22Preþul abonamentului este:

pentru 3 luni: 9 leipentru 6 luni: 18 leipentru 1 an: 36 lei

Taxele de expediere sînt incluse în aceastã sumã.Pentru cei care se aboneazã prin aceastã modalitate,

asigurãm expedierea promptã a revistei. Cei care seaboneazã pe 1 an primesc revista fãrã majorãrile de preþprovocate de inflaþie.

Cãtre cititorii din strãinãtateai revistei Apostrof

Pentru anul 2007, vã rugãm sã vã abonaþi direct laredacþie, trimiþînd contravaloarea abonamentului prin-tr-un cec (money order) în contul:

Fundaþia Culturalã ApostrofCont euro: RO73BRDE130SV06534401300Cont USD: RO58BRDE130SV06674381300Banca Românã pentru Dezvoltare – Groupe Société

Générale – Sucursala Cluj, Bd. 21 Decembrie 1989, nr.81-83, SWIFT BRDEROBU

Preþul abonamentului este:pentru 3 luni: 13 US$pentru 6 luni: 26 US$pentru 1 an: 52 US$

În costul abonamentului sînt incluse ºi taxele de ex-pediere par avion.

Cuprins• CU OCHIUL LIBER

Unde-mi eºti tu, dulce limbã româneascã? Claus Stephani 2Memoriile lui Annie Bentoiu Matei Cãlinescu 9Un colocviu fantastic în sudul Italiei Cãlin Teutiºan 20Între intenþie ºi act Mihaela Ursa 20Teatru ºi meserie Ovidiu Pecican 21Melancolii calofile Iulian Boldea 22„Amintiri inventate“ Cãlin Teutiºan 23Cum ne îmbolnãvesc poveºtile altora Doru Pop 24Ioneºtii... Gelu Ionescu 25

• PUNCTE DE REPER

De douã mii de ani... O relecturã postmodernã Michael Finkenthal 3Sebastian, evreii ºi avangarda Mihail Ciornei 4Mircea Eliade despre lecturã Mircea Muthu 6

• POEME

Qintelnic, Floricica, oftat Ioan Pintea 7

• CRONICA LITERARÃ

Singurãtate cu elefanþi la Cantonul 248 Irina Petraº 8

• AVANGARDA RUSÃ

Pe Marea Nordului Nikolai Gumiliov 10(traducere ºi antologie de Leo Butnaru)

• DOSAR: E. LOVINESCU

Simpozion E. Lovinescu Irina Petraº, Ion Simuþ, ªtefan Borbély, Aurel Sasu, Marta Petreu, Ion Pop, Mircea Popa, Marius Jucan 11

• BIBLIOTECI ÎN AER LIBER

Meseria de creator, În lumea lor Maciej Cislo 19(traducere de Nicolae Mareº)

• ARHIVA „A“George Uscãtescu în corespondenþã cu Ovidiu Drimba Mircea Popa 26

• CAFÉ APOSTROF

Revista revistelor 28Premiul de poezie Apollinaire pentru Linda Maria Baros 28Unchiul Vanea de Cehov, în regia lui Andrei ªerban Sanda Cordoº 29Succes al Naþionalului clujean în Cehia Claudiu Groza 29

• VESTIAR

Filiala Cluj a USR – proiecte 2008 30

• 15 ianuarie – aniversare Eminescu: lansa-rea ediþiei de buzunar 12 poeme pentruminte, inimã ºi literaturã.

• Ediþia a treia a Concursului de debut alFilialei, „Biblioteca tânãrului scriitor“(data-limitã: 15 martie 2008).

• Premiile Filialei Cluj pe 2007 (data-limitãa depunerii cãrþilor – 1 martie 2008).

• martie (de Buna Vestire) – „BunavestireART“, ediþia a VIII-a. Expoziþie de picturã.Organizatori: Clubul Saeculum Beclean,în colaborare cu Centrul Judeþean pentruCulturã Bistriþa-Nãsãud ºi Uniunea Ar-tiºtilor Plastici, Filiala Bistriþa, sub egidaUniunii Scriitorilor din România, FilialaCluj..

• Echinox 40: simpozion naþional, tipãrituri,premiul Echinox opera omnia, cocktail.

• mai: Festivalul Internaþional „Lucian Bla-ga“, ediþia a 18-a:

• simpozion internaþional (editareavol. Meridian Blaga 8);

• recital de poezie (decernarea ma-relui premiu de poezie al Festi-valului);

• Salonul scriitorilor clujeni, ediþia I(picturã, graficã, artã fotografi-cã etc.).

• iunie – Colocviile de la Beclean, ediþia aX-a. Tema: Armata în literaturã: glorie ºidecãdere. Organizatori: Clubul SaeculumBeclean & Fundaþia Culturalã Memoria,Filiala Beclean, în colaborare cu Primãriaºi Consiliul Local Beclean, Centrul Jude-þean pentru Culturã Bistriþa-Nãsãud, subegida Uniunii Scriitorilor din România,Filiala Cluj.

• iunie: reuniunea de primãvarã-varã a scri-itorilor clujeni.

• septembrie: Zilele Poesis.• septembrie: Concursul Naþional de Prozã

ºi Eseu „Pavel Dan“.• octombrie: Zilele Prozei la Cluj – ediþia a

II-a, naþionalã. Decernarea marelui pre-miu „Pavel Dan“ pentru prozã în limbaromânã ºi a premiului „Kós Károly“ pen-tru prozã în limba maghiarã.

• 7 octombrie – ediþia a XXIV-a a Festiva-lului Naþional de Poezie „George Coºbuc“,Bistriþa

• noiembrie: reuniunea de toamnã-iarnã ascriitorilor clujeni: carnaval cu premii, ani-versãri iulie-decembrie etc.

• noiembrie: Saloanele „Liviu Rebreanu“.Ediþia a XXVII-a a Festivalului Naþionalde Prozã „Liviu Rebreanu“, Bistriþa. �

Filiala Cluj a USR

– proiecte 2008

Anul XVIII, nr. 10 (209), 2007 • 31

• MIRCEA ZACIU, Jucãtorul de rezervãpoezie, 2000, 88 p. 5 lei

Colecþia „Filosofie contemporanã“• GABRIEL MARCEL, A fi ºi a avea

traducere de CIPRIAN MIHALI, 1997, 192 p. 3 lei

Colecþia „Filosofie modernã“• FRIEDRICH NIETZSCHE, Antichristul

traducere de VASILE MUSCÃ, 2003, 128 p. 10 lei

Colecþia „Filosofie extrem-contemporanã“• VLADIMIR JANKÉLÉVITCH, Sã iertãm?

traducere de JANINA IANOªI, postfaþã de ION IANOªI, 1998, 82 p. 3 lei

• JÜRGEN HABERMAS, JOSEPH RATZINGER,Dialectica secularizãrii: Despre raþiune ºi religie, traducere de DELIA MARGA, prefaþã de ANDREI MARGA, 2005, 120 p. 20 lei

Colecþia „Filosofie medievalã“• SF. ANSELM DIN CANTERBURY,

Monologion despre esenþa divinitãþiitraducere de ALEXANDER BAUMGARTEN, 1998, 162 p. 3,50 lei

Colecþia „Filosofia religiei“• HENRY CORBIN, Paradoxul monoteismului

traducere de JANINA IANOªI, 1997, 216 p. 4 lei

Colecþia „Filosofie româneascã“• ION IANOªI, O istorie a filosofiei româneºti,

1996, 392 p. 10 lei

• VASILE MUSCÃ, Spusul ºi de nespusul,2003, 146 p. 10 lei

• N. STEINHARDT,Cartea împãrtãºirii, ediþie gînditã ºi alcãtuitã deION VARTIC, ed. a IV-a, 2004, 140 p. 8 lei

• D. D. ROªCA, Introducere la „Viaþa lui Isus“. Mitul utiluluitraducere de DUMITRU ÞEPENEAG, ediþie ºi postfaþã de MARTA PETREU, 1999, 138 p. 3,50 lei

• BUCUR ÞINCU, Apãrarea civilizaþieiediþie îngrijitã ºi prefaþã de MARTA PETREU, 2000, 132 p. 5 lei

Colecþia „Ianus“• OVIDIU PECICAN, Trasee culturale

Nord-Sud, 2006, 228 p. 15 lei

• CÃLIN TEUTIªAN, Textul în oglindã: Reflexii ale imaginarului eminescian, 2006, 202 p. 15 lei

• PETRU POANTÃ, Efectul „Echinox” sau despre echilibru, 2003, 176 p. 10 lei

• DORLI BLAGA, Tatãl meu, Lucian Blaga,2004, 380 p. 20 lei

• GEORGE BANU, Uitarea, 2003, 80 p. 5 lei

• NORMAN MANEA, Despre clovnieseuri, 1997, 230 p. 4 lei

• NORMAN MANEA, Octombrie, ora optprozã, 1997, 186 p. 4 lei

• NORMAN MANEA, Fericirea obligatorieprozã, 1999, 192 p. 5 lei

• FLORIN SICOIE, Sîmbãta englezã ºi alte povestiri, 1998, 130 p. 2 lei

• RAMIRO DE MAEZTU, Don Quijote, Don Juanºi Celestina, traducere de MARIANA VARTIC, prefaþã de ION VARTIC, 1999, 264 p. 6 lei

• LIVIU BLEOCA, Biblioteca de buzunarroman, 2001, 128 p. 5 lei

• PHILIP ROTH, Animal pe moarteroman, traducere de IRINA PETRAª, 2001, 132 p. 9,90 lei

• SANDA CORDOª, Literatura între revoluþieºi reacþiune, ediþia a II-a, adãugitã, 2002, 284 p. 15 lei

• LEV TOLSTOI, Moartea lui Ivan llicitraducere de JANINA IANOªI, prefaþã de ION VARTIC,2003, 96 p. 7,50 lei

• LUKÁCS JÓZSEF, Povestea „oraºului-comoarã”:Scurtã istorie a Clujuluiºi a monumentelor sale, volum ilustrat cu fotografii de VÁRDAI LEVENTE, 2005, 146 p. 20 lei

• GEORGETA HORODINCÃ, Duminicã seara,2006, 231 p. 20 lei

• ALEXANDRU VONA, Sã mai fiu o datãîndrãgostit, carte gînditã ºi alcãtuitãde MARTA PETREU, 2005, 188 p. 20 lei

• ªTEFAN BORBÉLY, Despre Thomas Mannºi alte eseuri, 2005, 172 p. 20 lei

• MARTA PETREU, Conversaþii cu..., vol. II, 2006, 132 p. 20 lei

• RUXANDRA CESEREANU, MARTA PETREU,CORIN BRAGA, VIRGIL MIHAIU,OVIDIU PECICAN, ION VARTIC, Sadovaia 302 bis, 2006, 204 p. 20 lei

• EUGEN PAVEL, Între filologie ºi bibliofilie, 2007, 170 p. 20 lei

• IRINA PETRAª, Teoria literaturii.Dicþionar-antologie, 2002, 288 p. 20 lei

• ªTEFAN BORBÉLY, Proza fantasticã a luiMircea Eliade, 2003, 224 p. 20 lei

Colecþia „Scrinul negru“• ZAHARIA BOILÃ, Amintiri ºi consideraþii

asupra miºcãrii legionareprefaþã de LIVIA TITIENI BOILÃ, ediþie îngrijitã deMARTA PETREU ºi ANA CORNEA, notã asupra ediþiei de MARTA PETREU, 2002, 160 p. 10 lei

• ZAHARIA BOILÃ, Memorii, 2003, 256 p. 12 lei

• Procesul „tovarãºului Camil“, ediþie îngrijitã de ION VARTIC, prefaþã de MIRCEA ZACIU, 1998, 96 p. 2 lei

• I. D. SÎRBU, Scrisori cãtre bunul Dumnezeuediþie îngrijitã de ION VARTIC, 1998, 244 p. 5 lei

• LUDOVICA REBREANU, Adio pînã la a doua Venire: Epistolar matern, ediþie îngrijitã, prefaþã ºi note de LIVIU MALIÞA, 1998, 288 p. 5 lei

• ARTHUR DAN, Mituri cãzute (Din jurnalulunui psihiatru): Aforisme, prefeþe de I. NEGOIÞESCU, ION VIANU, ALEXANDRU PALEOLOGU; ediþie ºi notã asupra ediþiei de MARTA PETREU, 1999, 96 p. 3 lei

• RADU STANCA, Aquariumselecþia textelor ºi cuvînt-înainte de ION VARTIC, ediþie de MARTA PETREU, 2000, 202 p. 5 lei

• DUMITRU ÞEPENEAG, Destin cu popeºti.ªotroane (în colaborare cu Editura Dacia), 2001, 144 p. 6,30 lei

• ALEXANDRU VONA, Esmeralda, fiºã de dicþionar de FLORIN MANOLESCU, desene de GABRIELA MELINESCU, 2003, 112 p. 7,50 lei

Colecþia „Mica bibliotecã criticã“• IRINA PETRAª, Camil Petrescu: Schiþe

pentru un portret, 2003, 150 p. 8 lei

Colecþia „Istoria filosofiei“• CONSTANTIN RÃDULESCU-MOTRU,

F. W. Nietzsche: Viaþa ºi filosofia sa2003, 128 p. 10 lei

Colecþia „Poeme“• TRISTAN JANCO, Memoriile ªoahului,

2006, 84 p. 15 lei

• JACQUES JOUET, Poeme de metroutraducere de LETIÞIA ILEA, 2006, 164 p. 5 lei

Cãrþi în coeditare cu Ed. Polirom(le puteþi comanda la www.polirom.ro):• ION VARTIC, Bulgakov ºi secretul lui

Koroviev: Interpretare figuralã laMaestrul ºi Margareta,ed. a II-a, adãugitã, 2006, 160 p. 17,95 lei

• ION VIANU, Blestem ºi Binecuvântare2007, 182 p. 19,95 lei

Editura Biblioteca Apostrof vã oferã urmãtoarele cãrþi:

REDACÞIA:

MARTA PETREU(redactor-ºef)

LUKÁCS JÓZSEFVIRGIL LEONIRINA PETRAªOANA MORUÞANTehnoredactare:FOGARASI EDITH

Vignetele revistei reprezintã variaþiuni grafice de Mihai Barbudupã desene de Franz Kafka.

ANA POP(contabilitate)

MIHAI MAGA(întreþinerea calculatoarelor)

EDITORI:� Uniunea Scriitorilor din România� Fundaþia Culturalã ApostrofCont la BRD Cluj:în lei: SV7853701300în euro: SV6534401300

Revista apare cu sprijinul:

� Fondului Cultural Naþional� Consiliului Local ºi al Primãriei

Cluj-Napoca

ADRESA REDACÞIEI:Cluj-NapocaStr. I. C. Brãtianu, nr. 22cod 400079Tel., fax: 0264/432.444e-mail: apostrof@revista-apostrof.ro

Pentru corespondenþã:Revista Apostrof, CP 1095, OP 1,Cluj-Napoca, 400750

• Revista APOSTROF figureazã în Lista-catalog a publicaþiilorinterne, editatã de RODIPET SA, la poziþia 4251.

Manuscrisele primite la redacþienu se înapoiazã.

ISSN 1220-3122Revista este înregistratã la OSIM

cu nr. 45630/22.05.1996.

Revista APOSTROF este membrã aAsociaþiei Revistelor, Imprimerii-lor ºi Editurilor Literare (ARIEL),asociaþie cu statut juridic, recu-noscutã de Ministerul Culturii ºi Cultelor.

Tiparul:

Centrul de Presã Reformat

Unica responsabilitate a revis-tei Apostrof este de a gãzduiopiniile, oricît de diverse, alecolaboratorilor noºtri. Respon-sabilitatea pentru conþinutul fi-ecãrui text aparþine, în exclu-sivitate, autorului.

Apostrof

Puteþi comanda orice carte la adresa: Cluj-Napoca, 400079, Str. I. C. Brãtianu, nr. 22, tel. 0264/432.444 sau prin www.revista-apostrof.ro