Un Monah Desăvârșit

2
Arsenie Papacioc - un om paradisiac, un monah desăvârșit Scris de George Popescu Categoria părinte: Mărturisitori Categorie: Pr. Arsenie Papacioc În vara anului 1942 am fost transferat la penitenciarul Vaslui împreună cu alți tineri. Aici nu aveam regim de celulă, clădirea fusese proiectată pentru o școală normală, care desființându-se a fost transformată în închisoare de către Carol al II-lea în 1938. Dormitoarele erau fostele săli de clasă, cu paturi suprapuse de lemn, unde încăpeau 25-30 de persoane. Aici se și lucra. Peste drum de închisoare se afla așa-zisa Vale a Vasluețului. În această vale deschisesem noi un șantier pentru fabricarea cărămizilor, ce trebuiau folosite la ridicarea unui gard în jurul închisorii, care să-l înlocuiască pe cel de sârmă ghimpată. [...] Pe acest șantier ne petreceam toată ziua frământând pământul și discutând, apoi turnând în tipare cărămizi. Aici l-am cunoscut pe luminatul macedonean Anghel Papacioc , astăzi duhovnicul mănăstirii de maici de la Techirghiol, sub numele de monah Arsenie Papacioc . Începutul a fost așa: Într-o zi, în timp ce dânsul vorbea unor tineri, m-am apropiat și eu de el. La un moment dat a spus ceva care m-a determinat să intervin cu cuvintele de întărire: Și Nae Ionescu susținea același lucru. Acesta a fost începutul apropierii mele de Anghel Papacioc, căruia-i datorez o mulțime de lucruri privind experiența sufletească și căruia-i mulțumesc și acum pentru răbdarea și înțelegerea față de slăbiciunile mele. Am cunoscut zeci de preoți și de oameni de duh, dar despre nici unul nu pot spune ca despre dânsul: A fost și este un iluminat. Dânsul rămâne un munte de înțelepciune, răbdare, bunătate, puritatea gândului și a intenției, clarviziunii și smereniei, un adevărat model.

description

ok

Transcript of Un Monah Desăvârșit

Arsenie Papacioc - un om paradisiac, un monah desvrit

Scris de George Popescu

Categoria printe: Mrturisitori

Categorie: Pr. Arsenie Papacioc

n vara anului 1942 am fost transferat la penitenciarul Vaslui mpreun cu ali tineri. Aici nu aveam regim de celul, cldirea fusese proiectat pentru o coal normal, care desfiinndu-se a fost transformat n nchisoare de ctre Carol al II-lea n 1938. Dormitoarele erau fostele sli de clas, cu paturi suprapuse de lemn, unde ncpeau 25-30 de persoane.

Aici se i lucra. Peste drum de nchisoare se afla aa-zisa Vale a Vaslueului. n aceast vale deschisesem noi un antier pentru fabricarea crmizilor, ce trebuiau folosite la ridicarea unui gard n jurul nchisorii, care s-l nlocuiasc pe cel de srm ghimpat. [...]

Pe acest antier ne petreceam toat ziua frmntnd pmntul i discutnd, apoi turnnd n tipare crmizi. Aici l-am cunoscut pe luminatul macedonean Anghel Papacioc, astzi duhovnicul mnstirii de maici de la Techirghiol, sub numele de monah Arsenie Papacioc. nceputul a fost aa:

ntr-o zi, n timp ce dnsul vorbea unor tineri, m-am apropiat i eu de el. La un moment dat a spus ceva care m-a determinat s intervin cu cuvintele de ntrire: i Nae Ionescu susinea acelai lucru. Acesta a fost nceputul apropierii mele de Anghel Papacioc, cruia-i datorez o mulime de lucruri privind experiena sufleteasc i cruia-i mulumesc i acum pentru rbdarea i nelegerea fa de slbiciunile mele. Am cunoscut zeci de preoi i de oameni de duh, dar despre nici unul nu pot spune ca despre dnsul: A fost i este un iluminat. Dnsul rmne un munte de nelepciune, rbdare, buntate, puritatea gndului i a inteniei, clarviziunii i smereniei, un adevrat model.

Cnd vorbea de sine vorbea cu lacrimi n ochi ca s nu cad n capcana mndriei i-a laudei de sine. Un om paradisiac, un monah desvrit.

Vasluiul a fost o mare coal de educaie, de unitate i entuziasm, mai ales datorit prezenei aici a bdiei Anghel Papacioc.

(George Popescu - Sub sabia Cavalerilor Apocalipsului, Editura Majadahonda, Bucureti, 1997, pp. 9-10)