OO

Jqo

SI)

rnovesun b*b Io femeie

Traducere din limba englezd

ANA DRAGOMIRESCU

+,*

Capitolul 1

/ESS

fessica Thomas remarca ironia faptului ci, din pricina unui dia-mant, iqi pierduse cea mai buni slujbi pe care o avtrcese vreodati. $inu pentru ci-l furase, ba din contri.

|ess gi Nathalie ftceau curat in casa de vacanli a sofilor Ritter de

aproape trei ani, inci de cdnd satul de vacanfi Beachfront era pe ju-mitate paradis, pe jumitate gantier. Pe vremea cdnd constructorii le

promiteau familiilor din localitate acces la piscini gi le dideau tuturorasiguriri ci o dezvoltare puternici a segmentului de lux avea si aducibeneficii origelului lor situat pe malul mirii, in loc si-l stoarci gi de

ultima piciturl de via{i, sofii Ritter erau niEte locatari obignuifi. Veneau

de la Londra aproape in fiecare weekend, impreuni cu copiii lor. De

reguli, doamna Ritter stitea acolo pe toati durata sirbitorilot in weme

ce solul ei rirninea in capitali. Cei doi iqi petreceau cea mai mare parte

a timpului pe frgia de plajl foarte bine intre]inuti gi vizitau origelul

doar pentru a face plinul la magini ori pentru a-qi face cumpiriturilein centrul comercial. |ess qi Nathalie frceau curat in spalioasa casi cu

patru dormitoare, zugriviti cu materiale de lux de la Farrow&Ball, de

doui ori pe siptimAni, atunci cdnd familia locuia acolo, gi o dati pe

siptimdni, in rest.

Era luna aprilie gi, judecdnd dupi cutiile goale de suc qi prosoa-

pele ude, solii Ritter se aflau la casa de vacan!6. Nathalie curifa baia

uneia dintre camere, iar |ess schimba agternuturile, fredonind in ton

r Ioio Moyes

cu radioul pe care il purtau cu ele de la o slujbi la alta. in timp ce scu-tura ceargaful plipumii, aauzitun sunet aseminitor trosnetului uneipugti cu aer comprimat. Pentru ci locuia in origelul acela, cunogteafoarte bine zgomotul respectiv. Ar fi putut si parieze ci nu exista nicio pugci cu aer comprimat in Beachfront.

Privirea i-a fost atrasi de ceva ce scdnteia pe podea. S-a oprit lingifereastri gi a luat cu doui degete un cercel cu diamant. L-a ridicat inlumini, apoi a mers in camera aliturati, unde Nathalie stitea in ge-

nunchi, frecind cada, in vreme ce dire negre de sudoare ii conturaubreteaua de la sutien. Fusese o dimineati lungi.

- Ia uite!Nathalie s-a ridicat pe vine, mijind ochii.

-Ce-i ila?

- Un diamant. A cizut din asternut.

- N-are cum si fie veritabil. Uiti-te cit de mare e!

Au studiat cu aten{ie cercelul pe care fess il invirtea intre degetulmare gi cel arititor.

- Lisa Ritter n-ar purta diamante false. Nu,la banii lor. Diamantelenu taie sticla?

Curioasi,l-a lisat si alunece de-a lungul marginii geamului.

-Grozavd, idee, |ess! Dd-i inainte pdni o si-i cadi geamul femeii.Nathalie s-a siltat in picioare gi a mers si-gi cliteasci la robinet

cArpa cu care spila.

- Mai important, unde e celdlalt?Au scuturat ceargafurile, s-au uitat sub pat, apoi, stAnd in patru

labe, gi-au trecut degetele prin fesitura deasi a covorului bej, ca nigtepoliligti aflafi la locul unei crime. intr-un tirziu, fess a aruncat o pri-vire spre ceas. S-au uitat una la alta gi au oftat.

Un singur cercel. Cel mai crunt cogmar al menajerelor.Lucruri pe care le gisiseri in timp ce ftceau curat prin casele oa-

menilor:. dinfi falgi. un porcu$or de Guineea scipat din cugci. o verigheti de mult pierduti (pentru inapoierea ei, primiseri o

cutie cu bomboane de ciocolati)

Un bdrbat Si o femeie 9

. o fotografie a lui ClitrRichard, cu autograf (de data asta nu mai

vizuseri nici o bomboani; proprietarul negase ci ar fi gtiind

ceva despre pozi);. bani; nu doar mirunfig, ci un intreg portofel tvrcoaz, doldora de

bancnote de cincizeci de dolari, cizut in spatele unei comode.

Cand |ess i-l inapoiase clientei (o anume doamni Linder, care

inchiriase casa cu numirul patru din Beachfront pe perioada ce-

lor trei luni de vari), aceasta il privise cu o ugoari surprindere.

- Mi intrebam eu pe unde o fi dispirut, spusese femeia, apoi vd-

rlse portofelul in buzunar, fard, si se mai uite inapoi, a$a cum ai face

cu o agrafb sau cu o telecomandi r[ticiti.Lisdnd la o parte porcuqorii de Guineea, si descoperi lucruri de

valoare nu e a$a de grozav pe cAt s-ar crede. Un cercel sau un morman

de bancnote imprigtiate ii face pe clienli sd te priveasci binuitori,avAnd in ochi acel licir ce sugereazd cI se intreabi daci nu cumva

ai bdgat restul in buzunar. Cu siguranfi, domnul Ritter avea si pre-

supuni ci ele luaseri celilalt cercel. Era genul de om care le fbcea sise simti vinovate doar pentru ci se aflau in casa lui. Asta, in zilele incare catadicsea siL le observe prezenla.

- Deci, ce facem?

Nathalie s-a apucat si adune ghem ceargaful plipumii, pregi-tindu-l pentru spilat.

-il punem deoparte. O sd l6sim un bilet in care o si scriem cin-am reuqit siJ gisim pe celilalt.

Obignuiau si lase cdte un bilet sau doui la sfdrqitul programuluide lucru, pentru a spune ce ftcuseri. Sau pentru a aminti politicos c[li se datoreazi bani.

-Asta-i adevirul.

- Si zicem ci am scuturat tot agternutul?

- Mi rog. Pur gi simplu nu vreau s5, creadi ci l-am luat noi.

fess a terminat de scris, dupi care a aqezat cu griji cercelul pe bu-

cata de hArtie.

- S-ar putea ca doamna Ritter si-l aibi deja pe celilalt. Poate o sd

se bucure ci l-am gisit.

t2 lojo Moyes

Era greu si-fi dai seama din tonul ei dacd o $ocase mai mult actulde agresiune ori risipa de mincare buni.

Doamna Ritter tocmai povestea ceva despre manichiurista ei gi des-pre un c6(elug care suferea de incontinenfi, tot intrerupdndu-se pentruci nu mai putea de rds, cdnd Nathalie gi-a ridicat telefonul mobil.

- Doamna Humphrey a incercat si ne sune, a spus ea, impin-gandu-gi scaunul in spate. Ar fi bine si plecim.

S-a ridicat ugor de pe taburet gi s-a indreptat citre hol, pentru alua cogul cu produse de curi{enie.

-Ei bine, casa arati incAntitor. Vi mulpmesc foarte mult amAn-durora. Doamna futter a ridicat o mdni pentru a-gi netezi pirul, ri-mAnind citeva clipe dusi pe ginduri. Oh, lnainte si plecafi, fess, n-aivrea si mi ajufi cu ceva?

Majoritatea clienlilor gtiau ci |ess se pricepea la lucruri practice.Abia daci trecea o zifard ca vreunul dintre ei sd nu-i ceari ajutorul laviruit sau la agi{atul vreunui tablou, treburi despre care jurau cd o sidureze doar cinci minute. Pe |ess n-o deranja.

* Dar daci e o treabi mai complicati, s-ar putea si fiu nevoiti simi intorc, a spus ea.

Si si taxez, a addugat in ticere.

- Oh, nu! a replicat Lisa Rittel indreptdndu-se cd.tre uga din spate.Nu am nevoie decdt de o mdni de ajutor cu valizele. Mi-am rupt spa-tele in avion qi am nevoie si mi le duci cineva pAni la etaj.

-Avion?-Am fost s|-mivizitez sora in Mallorca. Mi rog, acum, ci mi-au

plecat copiii la universitate, am o groazi de timp pentru mine, nu-iaga? M-am gAndit ci ar fi frumos sd-mi iau o minivacanli de cAtevazile. L-am lisat pe Simon si-gi vadi de ale lui, Dumnezeu si-l bine-cuvdnteze.

- $i cdnd v-afi intors?Femeia s-a uitat nedumeritl la |ess.

- M-ai vitzut! Adineauri!I-au trebuit vreo doui secunde pdni si-gi dea seama. $i era bine ci

deja se pregitea si iasd la soare, pentru ci |ess a simfit cum i se scurgetoati culoarea din obraji.

Un bdrbat ;i o femeie

Asta e problema cAnd faci curifenie. Pe de o parte, e o slujbi buni,tlirt il rru te deranjeazi petele f[cute de dlil gi si scofi ghemotoace de

lrilr din gurile de canalizare ale altor oameni (in mod straniu, ei nu ist' intimplase asta). Pe |ess n-o deranja nici micar faptul ci majorita-tcrr cclor care inchiriau case de vacanli se simleau obligafi si stea ca

irr tocini timp de o siptimini, lisind o mizerie pe care acasi n-ar fisrrlrrrrtat-o, deoarece gtiau ci urmeazd, si vini menajera. Puteai si fiiprrrpriul stipAn, si-!i organizezi singur programul de lucru, ba chiarsrl {i alegi mugteriii, in vremurile bune.

(liudat lucru, neajunsul nu erarcprezentat de clienlii meschini (gi

irrtotdeauna exista cel pufin un client meschin) ori de murdlrie, sau

tlc lhptul ci, frecdnd toaleta altuia, te simfeai cumva cu o treapti maijos decAt ili pusesegi ln cap si te afli. Nu il constituiau nici micarirrrrcnintirile permanente din partea altor companii, fluturagii vArAfiprin ugile clien$lor tdi gi promisiunile unor servicii de curifenie maiicliine. Partea proasti era cd ajungeai si afli mai multe despre viefileoamenilor decAt !i-ai fi dorit cu adevirat.

Jess v-ar fi putut povesti despre tainicul obicei al doamnei Eldridgerle a face cumpirlturi, despre bonurile rimase dupi cumpirarea pan-t<rfilor de firmi, pe care le indesa in cogul de gunoi din baie gi despre

hainele nepurtate linute ln sacii din gifonier, cu etichetele inci bineprinse de ele. V-ar putea spune ci Lena Thompson incerca de patruani si aibi un copil gi folosea cdte doui teste de sarcini pe luni (se

'l,vonea ci igi lisa dresul pe ea). V-ar putea spune ci domnul Mitchell,care locuia in casa cea mare din spatele bisericii, cAgtiga un salariu cu

Ease cifre (omul igi lisa fluturagii pe masa din hol; Nathalie jura ci othcea intenfionat) gi ci fiica lui fuma pe ascuns in baie, agezAndu-gi

rnucurile de ligard in giruri ordonate pe pervazul ferestrei.Daci i-ar fi stat in caracter, fess le-ar fi putut arita cu degetul pe

femeile care ieEeau din casi imbricate la patru ace, cu pirul perfectcoafat, cu manichiura f5.cuti, date discret cu parfum scump, dar ci-rora li se pirea perfect firesc si-gi lase chilolii murdari la vedere, pe

podea. Ori pe biielii adolescenfi, ale ciror prosoape scorloase n-arvrea si le ridice de jos firi un cleqte. Mai erau gi cuplurile care iqi

13

14 Jojo Moyes

petreceau fiecare noapte in paturi separate, soliile insistAnd apoi ve-sele, cdnd cereau si le fie schimbate agternuturile din camerele deoaspefi, ci avuseseri ,,o groazd, de musafiri in ultima vreme". Sau to,aletele care necesitau o masci de gaze si un avertisment ca pentrusubstanfe toxice.

Iar din cAnd in cAnd nimereai cite o clienti de treabi, ca LisaRitter, dideai o raiti pe la ea si-i aspiri podelele gi te intorceai acasicu o multime de informafii de care zlru cit te-ai fi putut lipsi!

|ess a urmirit-o pe Nathalie cum iese din cas[, finind la subra!cogul cu produse de curdfenie, qi i-a fost clar ca buni zi:ua ce aveasi se intAmple in continuare. A revdz;'tt cu ochii minfii patul de laetaj, aranjat impecabil in agternuturi curate, suprafafa lustruiti a mi-sulei de toaleti din camera doamnei Ritter, pernele infoiate cu grijipe micufa canapea din bovindou. A revizut diamantul acolo unde illisase, pe mdsufd, alituri de biletul mdzgilit de mdna ei, ca o micufigi scAnteietoare grenadi.

* De fapt, a spus fess, tdrdnd valiza pe lAngi Nathalie, imi dai voiesd-!i zic o vorbd, Nat?

A incercat si-i atragi atenlia colegei sale, insi. Nathalie era ocu-pati si se holbeze la incillirile doamnei Ritter.

- imi plac la nebunie pantofii dumneavoastri cu toc, a spus ea.

- Serios, Nathalie? I-am cumpirat cAnd am fost plecati. Au fost unadevirat chilipir.

- Doamna Ritter a fost in Spania, Nat, a spus |ess apisat, oprin-du-se ldngi colega ei. intr-o minivacanfd!

Nathalie a ridicat ochii gi a zdmbit. Nimic.- S-a intors azi-dimineald.

- Minunat! a replicat Nathalie, radiind.

fess a simlit cum o cuprinde groaza, precum un val de nestivilit.- $ti{i ce, o si vi duc eu asta sus! a spus ea, repezindu-se pe ldngi

doamna Ritter.

-Nu-i nevoie!

-Nu mi deranjeazd.

Un bdrbat ;i o femeie ls

Se intreba daci Lisa Ritter ii observase expresia ciudati de pe chip.Se gdndea ci putea si ajungi la timp la etaj. Putea si dea fuga in dor-mitor, si ingface cercelul, si-l ascundi in buzunar gi s-o impingi pe

Nathalie in magini, inainte ca aceasta si apuce si zicir ceva. DoamnaRitter n-ar fi.aflatniciodati. Aveau si decidi mai tArziu ce era de fhcutin privinfa diamantului

insi chiar in timp ce se nipustea pe uga din spate, in mare misurigtia deja ce urma si se intdmple.

- Deci, v-a spus fess?

Ajunsese la jumitatea scirii. Vocea lui Nathalie risuna limpede ca

un clopolel prin fereastra deschisi.

-Am gisit unul dintre cerceii dumneavoastri. Ne-am gdndit cis-ar putea si-l aveli pe celilalt pus deoparte.

- Cercei? s-a mirat doamna Ritter.

-Cu diamante. Cred ci montura e de platini. A cbnfi din agter-

nut. Avefi noroc cI nu l-am aspirat.A urmat un scurt moment de ticere.

fess a inchis ochii, a rimas neclintitd pe trepte gi a agteptat inevita-bilele cuvinte sd se inalle pAni la ea.

- De unde era si gtiu c[ doamna Ritter n-are giuri in urechi?Stlteau pribugite pe scaune, in dubila de serviciu. Nathalie fuma.

Se lisase cu gase sdptimdni in urmi. Pentru a patra oari.

- Eu nu mi uit la urechile oamenilor. Tu te uiti la urechile oa-

menilor?

- Cred ci trebuie si vi fi ingelat, le spusese Lisa Ritter, cu vocea

ugor tremurdndd din pricina efortului, in vreme ce linea cercelul inmAni. Probabil e al fiicei mele, rimas de cind a venit acasi ultimaoar6. Are o pereche identici.

- Bineinfeles, replicase fess. Probabil a fost lovit cu piciorul gi im-pins aici. Sau l-a luat cineva pe talpi. Ne-am dat seama ci trebuie sifie vorba de ceva de genul ista.

Iar in clipa aceea, cdnd doamna Ritter i-a intors spatele, a gtiut cise terminase. Nimeni nu-!i mulfumegte daci egti mesagerul vegtilorproaste. Nici un om nu vrea ca o menajerd si-i afle problemele.

16 lojo Moyes

- Opt lire pe slptemani, garantat. $i bani de sirbitori.Nathalie a scos brusc un lipet.- Fir-ar al naibii si fie! Chiar a$ wea s-o gisesc pe stricata cu afu-

risitul dla de cercel gi s-o bumbicesc pentru ci am pierdut cea maibuni clienti.

- Poate n-a gtiut ci e insurat.

-Oh, ba a gtiut!inainte si-l cunoasci pe Dean, Nathalie avusese o relafie, doi ani

de zile, cu un birbat care se dovedise a avea nu una, ci doui familii incealalti parte din Southampton.

-Nici un burlac nu line pe pat pernufe decorative aranjate pe cu-lori.

- Neil Btewster fine, a spus |ess.

-Neil Brewster are o colec{ie muzicali formati gaizeci gi gapte lasuti din fudy Garland gi treizeci gi trei la suti din Pet Shop Boys.

La capitul drumului, un copilag bine infofolit s-a privilit incetla pimdnt, precum un copac retezat, gi, dupi un scurt moment deticere, a izbucnit intr-un vaiet asculit. Mama lui, care-gi linea intr-unechilibru perfect bra(ele incircate cu pungi de cumpirituri, a rimaspe loc, privindu-l cu o spaimi muti.

- Uite ce e, ai auzit-o siptdmina trecuti spundnd ci mai degrabis-ar descotorosi de coafeza ei decdt de noi.

- DecAt de ,,menajere". E altceva. Nu-i pasd daci e vorba de noi, deSpeedicleanz ori de Fete cu mopuri.

Nathalie a scuturat din cap.

- Nu. De-acum inainte, din punctul de vedere al doamnei Ritter,noi o si fim intotdeauna menajerele care gtiu adevirul in legituri cusoful ei. Pentru o femeie ca ea e ceva important. Pe ele nu le intere-seazi decdt aparenfele, nu-i aga?

Mama qi-a lisat jos sacosele gi s-a oprit si-gi ridice copilagul.Cdteva case mai departe, Terry Blackstone a ieqit de sub capota auto-mobilului siu Ford Focus, o magini care nu mai funclionase de optluni, gi s-a uitat in zare pentru a vedea de unde vine zgomotul.

|ess gi-a sprijinit picioarele goale de bordul dubilei, apoi gi-a cu-prins fala in palme.

Un bdrbat ;i o femeie 17

- La naiba! Cum o si ne scoatem banii, Nat? Era cea mai bunislujbi a noastri!

- Casa arita impecabil. Practic, nu era nevoie decdt si-i dim unlustru de doui ori pe siptimdni.

Nathalie s-a uitat lung pe geam.

- $i ne plitea mereu la timp.

- Si ne dddea lucruri.|ess tot vedea in fafa ochilor cercelul cu diamant. De ce nu-l igno-

raseri pur gi simplu? Ar fi fost mai bine daci una din ele l-ar fi furat.

- Bun, deci, o si ne anuleze contractul. Hai si schimbim subiec-tul, Nat! Nu-mi permit si plAng inainte si intru in turi la bar.

- $i, te-a sunat Marty siptimdna asta?*Nu spuneam si schimbi subiectul cu ista!

- Ei bine, te-a sunat?

|ess a oftat.

-Deah.- fi-a spus de ce n-a dat nici un telefon siptimina trecuti? a in-

trebat Nathalie gi i-a impins picioarele jos de pe bord.*Nu. |ess ii simlea privirea insistenti. Si nu, n-a trimis nici un

ban.

-Oh, haidel Trebuie si sesizezi Proteclia copilului! Nu poli s-o {iiaga. Ar trebui si trimiti nigte bani pentru propriii copii.

Era o discu[ie veche.

- inci... inci nu se simte bine, a spus fess. Nu pot si-l presez maimult. inci nu gi-a gisit o slujbn.

-Ei bine, acum o si ai nevoie de banii iia. Pdni cind o si gisim oalte chente ca Lisa Ritter. Nicky ce mai face?

- Oh, am trecut pe la |ason Fisher, ca si discut cu mama lui.- Glumegti! Femeia aia mi sperie de moarte. Ji-a spus ci o si-l

convingi pe fi-su si-l lase in pace pe Nicky?

- Ceva de genul ista.Nathalie a rimas cu privirea afintiti asupra lui fess, dar gi-a cobo-

rdt ugor birbia.- Mi-a spus ci, daci mai pun piciorul la uga ei, mi bate de si-mi

meargi fulgii. Pe mine gi pe. . . cum a zis? . . . pe mine gi pe ,,ciudafii iia

18 lojo Moyes

de copii" ai mei. fess a tras in jos oglinda din dreptul pasagerului qi s-aapucat si-gi aranjeze pIrul, stringindu-l intr-o coadi de cal. Ah, gi peurmi mi-a spus ci fason al ei n-ar face riu nici unei mupte!

-Tipic!-Nu-i nimic. il aveam pe Norman cu mine. $i, ce si vezi? S-a

u$urat zdravdn chiar lingi Toyota lor si cumva am uitat cd aveam opungi de plastic in buzunar.

fess gi-a ridicat din nou picioarele. Nathalie i le-a impins iar in jos,apoi a gters bordul cu un gerve{el umed.

- Totugi, serios vorbind, |ess. De cdt timp a plecat Marty? De doiani? Trebuie si mergi mai departe! Egti tinirl. Nu poli s[-l tot agteplisd-gi puni ordine in via{i, a zis Nat, strdmbindu-se.

- Si merg mai departe. Frumosl

-Lui Liam Stubbs ii place de tine. Pe el categoric l-ai putea cdldri.- Oricine l-ar putea cil5ri pe Liam Stubbs, a replicat fess qi a inchis

geamul. Mai bine citesc o carte. in plus, cred ci pugtii mei au al'utparte de suficiente schimbiri gi fird s[ se joace de-a ,,faceti cunog-tinli cu noul vostru unchi". Bun! A ridicat ochii spre cer, strdmbdnddin nas. Trebuie si fac ceaiul gi pe urmi si mi pregitesc pentru bar.inainte si plec, o si dau repede cdteva telefoane, si vid daci vreunuldintre clienfi are nevoie de cAte ceva in plus. $i, cine stie, poate nu neanuleazl, contractul.

Nathalie a lisat geamul in jos gi a scos prelung fumul.- Sigua Dorothy. Iar urmitoarea noastrd slujbi o si fie si facem

curat in Oragul de Smarald de la capitul Cirdrii Galbene.

Locuin{a aflati pe Seacove Avenue, la numirul paisprezece, eraplini de zgomotele unor explozii indepirtate. Thnzie calculase de cu-rdnd ci, de cdnd implinise gaisprezece ani, Nicky igi petrecuse optzeciqi opt la sutd din timpul liber in dormitorul lui. |ess nu prea putea si-linvinuiasci pentru asta.

$i-a lisat in hol cogul cu produse de curilenie, qi-a atArnat hainain cuier, apoi a urcat la etaj, cuprinsi de obignuitul sentiment, nedes-lu9it, de spaimi vdzind covorul jerpelit, gi a impins uga de la camera

Un bdrbat Si o femeie 19

liului siu. Acesta avea ciqtile in urechi gi trigea in cineva. Mirosul de

iarbi era atAt de puternic, incdt o amefea.

-Nickp a spus ea, gi in clipa aceea un personaj a explodat sub oploaie de gloanfe. Nicky!

fess s-a dus la el gi i-a smuls cigtile, astfel ci el s-a intors, afiqAnd

pre! de o clipi o mini uluitd de parci tocmai fusese trezit din somn.

-Agadar, muncegti din greu?

- Am fbcut o pauzit de la recapitulare.

fess a luat o scrumieri gi a ridicat-o inspre el.

- Parci fi-am mai spus.

- E de-aseari. Nu puteam si dorm.

-Nu in casi, Nicky.Nu avea nici un rost si-i ceari si renunfe complet la acest viciu.

'lb{i cei din imprejurimi fumau. igi spunea cd era norocoasi pentruci el se apucase abia la cincisprezece ani.

-Tanzie s-a intors deja?

|ess s-a oprit pentru a aduna de pe podea gosete gi cini impriqtiate.

-Nu. Ah! Dupi prAnz, a sunat cineva de la gcoali.

- Ce?

Biiatul a tastat ceva la computer, dupi' care s-a intors citre ea.

- Nu gtiu. Ceva legat de gcoali.Atunci a vilzut-o. |ess i-a dat la o parte o guvifi din pirul vopsit

negru, gi iat-o: o noui vAnltaie pe obraz. NicLf s-a ferit.

- Egti bine?

El a ridicat din umeri, ferindu-gi privirea.

- Iar s-au legat de tine?

-N-am pilit nimic.

- De ce nu m-ai sunat?

- Nu mai aveam credit. Biiatul s-a lisat pe spate gi a azvirlit o

grenadi virtuali. Ecranul a explodat intr-un ghem de foc. Numirule pe masi. Daci-i vorba despre mine, si gtii ci vineri am fost acolo.

Probabil ci pur gi simplu nu m-au vdzut.

$i-a pus cigtile la loc gi s-a intors din nou citre ecranul calcu-latorului.

20 Jojo Moyes

Nicky se mutase la |ess cu opt ani in urmi. Era fiul lui Marty gi alDellei, o femeie cu care acesta avusese o scurti relalie in adolescen{d.Cdnd venise, bdiatul era ticut si sfios, avea miinile gi picioarele lungigi sub{iri, gi un apetit de speriat. Mama lui igi frcuse cunogtinte noigi, in cele din urmi, dispiruse undeva in inima firii, impreuni cu unbirbat zis Marele Al, care nu voia si priveasci pe nimeni in ochi gicare strAngea permanent in pumnul lui uriag o cutie de bere TennentsExtra, ca pe o grenad6. Nicky fusese gisit dormind in vestiarul gcolii,iar cAnd cei de la asistenfa sociali sunaseri pentru a doua oari, |ess lespusese ci poate veni si locuiasci impreuni cu ei.

-Asta-li mai lipsea! ii spusese atunci NaL inci o gurd de hrinit.-E fiul meu vitreg.

-L-ai intAlnit de doui ori in patru ani. $i n-ai nici mlcar douizecide ani.

- Ei bine, aga sunt familiile din ziua de azi. Nu toate sunt ca lacarte.

Mai tirziu, avea si se intrebe cdteodati daci nu cumva asta fusesepicitura care umpluse paharul, factorul care il determinase pe Martysi renunfe complet la responsabilitnfile pe care le avea fa{d de familialui. Dar, fhcAnd abstraclie de pdrul vopsit negru ca pana corbului gi decreioanele dermatograf pe care le folosea, NicLf era un copil bun. Sepurta frumos cu Tanzie gi, in zilele lui bune, vorbea, rddea, ba ii maiingiduia gi lui fess cAte o imbri{igare stingheri, iar ea se bucura de el,chiar daci uneori sim{ea c6, in esenfi, nu ftcuse decAt si-gi ia pe capinci o persoani pentru care s6-gi faci griji.

Cu telefonul in mAni, ]ess a ieqit in gridini gi a tras addnc aer inpiept. Stomacul i se fbcuse ghem din pricina nelinigtii.

-Aam... alo? |essica Thomas la telefon. Am primit un mesaj sivd sun.

Ticere.

-Daci-i vorba de Nicky, i-am verificat orarul. Mi-a spus c6 arevoie si faci recapitularea acasi, gi am crezut ci aga se...

-Doamni Thomas, v-am ciutat in legituri cu Tanzie.O strdngere de inimi. |ess gi-a aruncat ochii in jos, la numir, re-

lindnduJ.

Un bdrbat Si o femeie 2t

-Tanzie? E... e totul in reguli?

- imi pare riu. Ar fi trebuit si vi spun. Sunt domnul Tsvangarai,

profesorul de matematici al lui Tanzie.

- Ah!

$i-l imagina: un bdrbat inalt, imbricat intr-un costum gri. Mutricle antreprenor de pompe funebre.

- Voiam si vi vorbesc, pentru cd acum cAteva siptimdni am al.utrr foarte interesanti discutie cu un fost coleg al meu care lucreazipentru St. Anne's.

- St. Anne's? s-a incruntat |ess. $coala particulari?

- Da. Au un program de burse pentru copiii extrem de talentali la

rnatematici. $i, dupi cum gtili, eu deja am remarcat-o pe Tanzie ca

liind dotat[ qi talentati.

- Pentru ci e buni la matematici.

-Mai mult decdt buni. Ei bine, siptimdna trecuti i-am dat testul

de admitere. Nu gtiu daci v-a pomenit despre el. V-am trimis o scri-soare acase, dar nu sunt sigur cdafivilzut-o.

fess a mijit ochii citre cer. Pescirugii dideau roati, plonjdnd pe

l'undalul cenugiu. CAteva curfi mai incolo, Terry Blackstone incepuse

si cinte la unison cu radioul. Se gtia ci il imita de-a dreptul pe Rod

Stewart atunci cind credea cd nu-l vede nimeni.

- Am primit rezultatele in dimineala asta. $i s-a descurcat bine.

Extrem de bine. Doamn[ Thomas, dacl sunteli de acord, cei de acolo

ar vrea caTanzie si meargi la un interviu pentru un loc subvenfionat.

fess s-a trezit repetdnd ca papagalul.

- Un loc subvenlionat?

- Pentru anumili copii inzestrali cu aptitudini excep{ionale, St.

Anne's este dispusl s[ renunle la o parte semnificativi din taxele qco-

lare. Asta inseamni ci Tanzie ar primi o educafie de primi clasl. Areo vocalie extraordinari pentru cifre, doamni Thomas. Chiar cred ci:rsta ar putea fi o gansi grozavi pentru ea.

-St. Anne's? Dar... ar trebui si traverseze oragul cu autobuzul.

Ar avea nevoie de uniformi si de rechizite. Ea... ea n-ar cunoagte pe

nimeni.