Ultimele Zile de Viață Ale Lui Ion Luca Caragiale

8/12/2019 Ultimele Zile de Via Ale Lui Ion Luca Caragiale

1/10

Ultimele zile de via ale lui Ion Luca Caragiale

nainte cu o zi de a -i da obtescul sfrit, seara, Caragiale a avut o lungconversaie cu fiul su, Ion Luca, despreShakespeare cu referire laMacbeth. DivinulBrit era pentru el o adevrat revelaie, impresionat cum dintr-un fiu de negustor,

trecnd prin mai multe avataruri ale vieii, de la calf de mcelar pn la gloria de maredramaturg, a ajuns s cucereasc ntreg mapamondul cu piesele lui. I-a vorbit despreMacbeth i despre Branco, cei doi generali ai Scoiei, care se ntorc victorioi dintr-obtlie ctigat pentruregele lor, Duncan.

Din dorina nemsurat a ledyei Macbeth de a-i vedea soul rege, pune lacale uciderea lui Duncan. El i va ucide pe toi care-i vor sta mpotriv, dar crimele luivor revolta toat ara. ntre timp ledy se sinucide, roas de remucri, dup care esteucis i el ntr-o aprig lupt. Concluzia lui Caragiale era c odat intrat n jocul crimei,nu te mai poi opri, o crim duce la alt crim, dar i c orice criminal va fi pedepsit. LuiCaragiale i plcea adncimea analizei psihologice care a fcut din aceast dram unadintre cele mai puternice drame n care tragicul se mbin cu grotescul.

Fiul su, Mateiu ajunsese la vrsta cnd trebuia s termine Facultatea deDrept i s-i clarifice statutul de intelectual. Merseser mpreun la Iai iar Mateiu erapurttorul unui caiet de poezii care voia s-l prezinte Vieii Romneti i Opiniei. Planullui Caragiale era ca Mateiu s se stabileasc la Iai pentru a -i lua licena n drept.Caragiale prea ,, ostenit, dar rdea Unul din prieteni doctor, i lu pulsul. ,,E frecvental dracului!, zisese Caragiale, dup care pe un ton vehement:,, Ce, m, s mor deinim?Avea ntradevr pulsul foarte accelerat. Era un semnal ca un dangt de clopotcare anuna marea tragedie.

De la Iai, Caragiale a dat pe la Roman pentru a-i vizita prietenii. Apoi s-agrbit s plece acas n Germania, unde se mutase, autoexilndu -se. Invitat deZarifopol la restaurantul Sachseinhof pentru a lua masa, veniser cei doi cu soiile plusCella Delavrancea.

n seara de 8 spre 9 iunie n familie era linite i voie bun. Cella exersa lapian, doamna Alexandrina pregtea menajul iar fiul cu tatlse retrseser n aprinsediscuii referitoare la Sakespeare. Dup discuii, Caragiale, obosit, ceru s se retrag ncamera lui de lucru i s nu fie deranjat, voia s aib linite i singurtate. Parcprietenii ifamiliadeveniser de prisos. Caragiale nu a mai fost deranjat pn a doua zi,cnd Luki, mergnd s-l cheme la dejun, l gsi mort, czut din pat, cu gura deschis icu privirea fix. Noaptea auziser accese de tuse.

Seara vestea tragic se rspndi i n ar. A fost informat mai nti Palatul,apoi consternare general. ara intr n lungi zile de doliu. De la ,,amicii anonimi ipn la Carmen Sylva, lumea romneasc intelectual deplngea pe disprut. Vduveii se trimiser 2000 de lei pentru cheltuieli de urgen, apoincepur s curg sumele deajutor. Cineva fcuse i o glum pe aceat tem:

Mult srmane Caragiale,Curg la sume de paraleO, guvernu-i este foarteBun i darnicdup moarte,,Din autopsia sumar ce i s-a fcut, s-a constatat c suferea de o artero-

scleroz i de un defect al inimii. Medicii au rmas uimii de frumuseea structuriicreierului. Corpul a fost mblsmat i expus n capela primului cimitir protestant dinSchoneberg. Pe 27 iunie, la orele 4 dup amiaz, rmiele defunctului au fostcoborte ncripta capelei zisului cimitir, n prezena fiului su cel mare, Matei Ion
http://www.omniscop.ro/tag/shakespeare/http://www.omniscop.ro/tag/macbeth/http://www.omniscop.ro/tag/regele/http://www.omniscop.ro/tag/tatal/http://www.omniscop.ro/tag/tatal/http://www.omniscop.ro/tag/tatal/http://www.omniscop.ro/tag/familia/http://www.omniscop.ro/tag/cripta/http://www.omniscop.ro/tag/cripta/http://www.omniscop.ro/tag/familia/http://www.omniscop.ro/tag/tatal/http://www.omniscop.ro/tag/regele/http://www.omniscop.ro/tag/macbeth/http://www.omniscop.ro/tag/shakespeare/


2/10

Caragiale i a d-lor Vlahu, Delavrancea, Dobrogeanu-Gherea, cu doamna, D. Gusti-Iai, Cerna i Ivacu

,,Pe sracu nenea Iancu l-am aezat ieri ntr-un cavou, de unde tocmai latoamn va fi transportat n ar,scria Panait Cerna lui Romulus Cndea. i cu aducerea

n ar a rmielor pmnteti ale lui Caragiale a fost o ntreag poveste hazlie. De laBerlin, printr-o eroare de calcul, cosciugul expediat, ,, ntr-un vagon rou, de marf,frscrisoare de trsur, intr ntr-un joc grotesc, ca ntr-o schi a lui MarkTwain, fiindrtcit pe liniile moarte din diferite gri. La Bucureti, sosirea cociugului era ateptatpe 19noiembrie de Emil Grleanu, Ion Brezeanu, pictorul Satmary, Garabet Ibrileanui civa ziariri. A fost depus la Biserica Sf. Gheorghe, de unde plecase iEminescu pedrumul de veci. Slujba de nmormntare a fost inut de Take Ionescu, urmat deDelavrancea, Sadoveanu, Mihail Dragomirescu i I. Procopiu.

Cortegiul a strbtut stada Colei, Bulevardul Carol, strada AcademieiRegale,Calea Victoriei, stada Carol, Calea Rahovei, i strada 11 Iunie. Timpul a fosturt, un cer plumburiu i ploios, plngndu-l parc pe marele dramaturg care dispreadin acest lume.

Marele dramaturg roman a fost, n decursul vieii sale, un mareadmirator al eternului feminine, ale creiparticulare graii,aparinnduneia sau

alteia dintre urmaeleEvei, le-a cultivat pnla capt.Sunt cunoscute aventurile sale cu tinere femei din lumea teatrului i nu

numai. n captarea ateniei frumoaselor femei, drumurile lui s-au intesectat i cu cele alelui Mihai Eminescu, prietenul su (mai puin bun dup astfel de injonciuni: chiar dac ndragoste, ca i n rzboi, totul este permis, nimeni nu se poate atepta s fie i iubit derivalul la mna unei femei..). este vorba, bineneles, de Veronica Micle.

Drumurile de sear ale lui Caragiale l vor duce i la ferestrele, respective npatul altor femei. Ultima iubire a dramaturgului a fost ns cu una din fiicele bunului i

vechiului su prieten Barbu tefnescu Delavrancea. Cella Delavrancea, nscut n1887, era cu 35 de ani mai tnr de ct maestrul. Caragiale a remarcat-o pentrumarele talent pianistic nc din 1909. Laudelor ditirambice le-a luat locul, spun gurilerele, o relaie sexual foarte concret, cnd Cella nu mplinise nici 15 ani.
http://www.omniscop.ro/scrisoare/http://www.omniscop.ro/tag/noiembrie/http://www.omniscop.ro/eminescu/http://www.omniscop.ro/tag/calea/http://www.lucretiutudoroiu.ro/wp-content/uploads/2012/01/caragiale.jpghttp://www.omniscop.ro/tag/calea/http://www.omniscop.ro/eminescu/http://www.omniscop.ro/tag/noiembrie/http://www.omniscop.ro/scrisoare/


3/10

Era totui o vrst la care fetele erau nubile, iar n societatea vremii relaiilesexuale cu fete de aceast vrst nu atrgeau nicidecum acuzaia de pedofilie.S nuuitm c cealalt iubit a lui Caragiale, Veronica Micle, se cstorise la 14 ani cu soulsu, profesorul universitar tefan Micle, iar la 16 ani i se va nate primul copil!

Aceleai guri rele afirm c moartea lui Caragiale s-a petrecut n timpul uneipasionale partide de sex cu Cella Delavrancea. Suprasolicitat, inima marelui

dramaturg a cedatFapt este c n colecia mea personal se gsete o carte potal ilustrat cu

chipul lui Caragiale, din care, cu ochelari i plrie, acesta ne privete drept n fa.Dedesubt, cu scrisul su ngrijit, sunt aternute urmtoarele cuvinte: a CellaDelavrancea, Caragiale.

Pe verso, cu acelai scris ngrijit, st scris: Christos anviiat! Drag Cellico, tepomenim i te dorim mult. Fii snetuoas i vesel! Dumnezeu cu tine! Al teucredincios admirator Caragiale.

Este o dovad, peremptorie, este drept, i nu absolut, a relaiei mai multdect amicable dintre cei doi. Tonul maestrului este astfel calculate nct s nu

trezeasc bnuielile terelor personae. Totui, pentru cei ct de ct iniiai n formulrileepistolare ale vremii, din scrisul su rzbate mai mult dect ceea ce ar fi presupus osimpl relaie platonic.

Dup Caragiale Cella Delavrancea a mai avut multe relaii, ntotdeauna nscu brbai de un nivel intellectual remarcabil. Prima iubire ridicase, pentru tot restul vieiisale mai mult dect centenare, tacheta preteniilor foarte, foarte sus

Ion Luca Caragiale. A murit prea devreme. Avea multe proiecte. Mai avea

foarte multe caractere de observat, de analizat, de descris. Ii forfoteau in minte. Asa

cum el ne forfoteste noua astazi, nu ne lasa sa trecem cu vederea peste fapteleTrahanachilor, Catavencilor, Mitelor, Bibicilor, Miticilor, Mangafalelor, Mamitelor si asa

mai departe. Pentru ca, foarte des (daca nu chiar in fiecare zi, aproape banalizand)

spunem: ce actual e Caragiale! Avand in vedere ca a trecut un secol de la moartea sa!

Ne-am obisnuit sa vedem in Caragiale un individ care sta intr-un colt si pune

lupa pe lume. Ei bine, Caragiale era si el... om. Ii era teama de microbi, ii era teama de

foc, ii era teama de inaltimile muntilor. Mai avea grija copiilor, a banilor. Si, desi a ras

tinandu-se cu mana de burta de caracterele proaste din tara, de fapt, Caragiale era un

mare patriot. Spera, poate, ca sagetile lui sa mai invinga prostia si trufia. Era pasionat

de muzica clasica. Idolul sau era Beethoven.

A murit in noaptea de 8 spre 9 iunie (21/22 iunie) 1912, la Berlin, in

autoexil'. Avea 60 de ani.

Prietenii si admiratorii sai au fost socati.

Octavian Goga a scris A murit Caragiale', in Precursori: Cand am citit ca s-a

prabusit de fulgerul unei clipe, am ramas uluit si nu-mi pot inchipui nicidecum imaginea

stranie a mortii lui Caragiale. Un nenea Iancu neputincios, cu grumazul plecat de


4/10

povara batranetii, sau un Caragiale cu mainile incrucisate pe piept, amutit pentru

totdeauna, niciodata nu mi-a trecut prin minte. Cum sa se inchida pe veci ochii lui care

patrundeau sufletul si straluceau de departe ca doua suliti de argint? Ce sa faca

pamantul cu ei?... Cum sa se impace cu repaosul de veci creierul lui pururi framantat,

acest complicat si sensitiv seismograf intelectual, care nu avea clipe de odihna?...

Ramai infrant, prostit, ti se moaie bratele... Te cuprinde in mreaja lui gandul zadarnicieituturor celor omenesti, te supune un dezgust de materia urata, de carnea care ne tine in

stapanirea ei... Iti vine parca sa-ti frangi in doua condeiul si sa-l arunci ca pe-o unealta

netrebnica... La ce e toata goana asta chinuitoare, cand ursita nu acorda nici un

privilegiu celor alesi, cand domnesc pe de-antregul aceleasi legi, cand si Caragiale a

putut sa moara. L-au ingropat si i se va topi tarana... vremea va trece... vor veni oamnei

invatati sa-i cantareasca scrisul, profesori cu ochelari sa-i descifreze cartile, sa scrie

studii cu adnotatii derspre Conul Leonida sau Catavencu... Au sa-l claseze, sa-i deie

locul cuvenit in istoria literaturii, sa-i fac un monument la Bellu...Noi insa, care am avut norocul sa-l vedem si sa-l auzim, vom ramanea toata

viata stapaniti de senzatia ca prin moartea lui Caragiale s-a deschis o prapastie, s-a

facut un gol in natura, ca de-o perturbatie cosmica. Cu cat va trece vremea, va creste

tot mai mult silueta lui si vom ramanea totdeauna vrajiti de farmecul celui mai luminat

creier romanesc. Ii vom spune povestile, ii vom repeta glumele. Se vor crea legende si

personalitatea lui va lua proportii mitice. Generatiile viitoare nici nu vor putea intelege

daca din stralucirea unei minti s-au intrupat veodata astfel de raze orbitoare...'

Tudor Arghezi surpinde intr-un articol al sau reactia bucurestenilor cand presa

a publicat disparitia dramaturgului. Pentru Caragiale. Ma gaseam duminica, zi de 10iunie, dimineata, intr-un democratic vagon de tramvai, incarcat cu lume bucuresteana.

Tramvaiul se opri in Piata Teatrului, si o hora sprintena de tigani marunti, cu ziare

subsuoara, se prinse in jurul nostru: Moartea lui Caragiale! editie speciala!... sau

Moartea lui Caragea! Numele autorului glumet al atator cuvinte stalcite si fraze

pompoase conrupte suferea soarta neologismelor rostite de cetatenii din Obor care

vorbeau pe la 1880 pe ridicatele, sau cum se mai zicea in stil academic, tot pe

atuncea, in mod radical. Intelesei numaidecat, cu mult tumult de voci sentimentale in

sufletul meu, ca Ion Caragiale murise. De balconul Teatrului zarii spanzurand, ca obucata de noapte, drapelul negru, care cu catva timp mai devreme se clatinase

deasupra sicriului lui Petre Liciu.

Ochii imi alunecara pe fata beatificata de brici si de pudra a conpasagerilor

mei duminicali, imbracati in cele mai proaspete straie: cateva evantalii sprijinite de

umerii cucoanelor asudate bateau ca niste aripi desfacute si taiate scurt, in aceasta

primavara, de pasari domestice, cu penele pestrite, rosii, verzi si albe. Domnii, raniti, ai

fi crezut, la cap, isi tamponau fruntea cu batista cocolosita-n palma sau si priveau cu


5/10

multumire forma ghetelor galbene, prin care totusi relieful de la degetul mare al

piciorului, comprimat de rigorile boxului calf, pana la lustru, le amintea de suferintele

indurate la incaltare. Erau in tramvai cu totii ca la vreo cincizeci de insi, cu doamne cu

tot, indeletnicindu-se in cate feluri toate, fiestecarele din ei. Vestea mortii lui Caragiale

nu pricinui nici o miscare, nu dete loc la nici un zvon de glasuri, vagonul se urni din

statie, si ziarele, racnite de vocile puilor de tigani, gasira un singur cumparator, inpersoana slugii dumneavoastra. Eu stiu, desigur, ca a murit intr-o buna zi si Goethe si

tot nu s-a clatit de pe fata luminii nici macar o frunza ca sa coboare de la sinesi pe

mormantul lui. Si nesimtirea lucrurilor a fost deopotriva de mare ori de cate ori s-a

povarnit in prapastia glorioasa a omenirii vreununul dintre curajiosii alpinisti ai gandirii.

() Ma asteptam insa la o treasarire generala a tovarasilor mei de tramvai; voiam sa-i

vad ca iau parte si dansii oarecum (...) la gandurile noastre, ale celor care, exagerat de

mult sau exagerat de putin punem pret pe viata stinsa a lui Caragiale. O clipa, jignit, m-

as fi sculat sa tin un discurs de invective. Caragiale nu exista pentru niciunul din ceicincizeci, nici in cea mai pierduta din amintiri. El care s-a scoborat in toti acestia; care i-

a dumicat cu de-amanuntul; care si-a-nmuiat condeiul in gura si in creierii lor; care i-a

batjocorit cu atata iubire ca sa-i faca tot pe ei sa rada... (...) E nevoie sa mai spunem

cine a fost Caragiale? Sa taiem in scrisele lui luminisuri ipotetice, cand tot ce-a scris el e

atat de limnepde si de just luminat? (...) El vedea stilul aproape material, cu scobituri, cu

reliefuri, cu linii si arabescuri, si, cetind pe Caragiale, stravezi conturul si graficul ideilor.

Pe unele din paginile lui pare ca ti-ai plimba pipaitul, ca sa descoperi sub fluiditatea

degetelor, ca atunci cand inconjuri cu mana o tiara veche de aur, pietrele scumpe

prinse definitiv in metalul de pret...'.In volumul Amintiri despre Caragiale', aparuta in 1972 la editura Minerva, au

fost tiparite si aduceri aminte mai putin triste. Fiica dramaturgului, Ecaterina Logadi,

spune in Din amintirile mele despre tata': (...) In scrierile tatii regasesc multe din

obiceiurile si intamplarile din viata lui. Farfuriile cu dunga conabie, din Doua loturi,

au existat cu adevarat la noi in casa la Bucuresti. Mama era foarte gospodina si-si

imbogatea averea casnica prin schimburi in natura cu chivutele. Cand tata cauta vreo

haina veche, de care i se facuse dor, mama marturisea scuzandu-se: Dar nu mai era

de purtat, n-o mai puteai pune si nu stii ce farfurii frumoase cu dungi roz am luat peele. Daca tata era bine dispustotul se sfarsea cu glume si rasete, dar daca tata avea

o zi rea, discutia se transforma in adevarata tragedie, exact ca in nuvela.'

La Sinaia, Caragiale mergea in fiecare an (se pare, pentru binele si sanatatea

copiilor). Iata ce isi aminteste fiica sa: In curte, tata isi construise o cabana cu scanduri

cu un gemulet si o mica usa. Inauntru erau covoare de iuta cu miros acru, cateva

fotografii pe pereti, o masa de scris, o canapea si o lampa sistem cu acetilena. Acolo

isi facuse el un refugiu unde se retragea sa lucreze. Dar cum incepea Dimitriu (un


6/10

muzician apreaciat de scriitor n.r.) sa cante, tata iesea in prag si dupa cateva ezitari

mergea intr-acolo, lasandu-si lucrul si cedand pasiunei lui pentru muzica. Venea sa-l

asculte pe papa Haydn. Eu ma pitulam in dosul casei lui Dimitriu ca sa aud muzica si

comentariile entuziaste ale tatii. Se emotiona la fiecare bucata, glasul lui devenea cald

si vorba vibranta. Stiam atunci ca si in coltul ochilor ii stralucea o lumina

neobisnuita.(...)'La Berlin a plecat cu orgoliul sangerand. Nu primise premiul Academiei. Dar a

continuat sa scrie cu si mai mult foc. Fiica sa ne introduce in intimitatea sa de creator.

Aveam noua ani cand ne-am mutat la Berlin. () Imi amintesc odaia de lucru a tatii,

unde si-a petrecut ultimii ani. Era orientata spre nord, caci tata nu suporta mult soare. In

odaie era numai strictul necesar: un pat, un birou, cateva scaune, rafturi de carti la care

umbla mereu lasandu-le ravasite. Pe masa de scris o lampa verde ardea zi si noapte,

luminand teancuri de manuscrise. Cu slova lui frumoasa si ingrijita, multe din ele

pastrau semnele nepieritoare, mult altele erau sfasiate si aruncate la cos. Pe peretelede care era lipit patul, mai totdeauna ramas nefacut, erau batute doua portrete dupa

fotografii, in marime naturala, care infatisau pe tatal si pe mama lui. Mai erau si cateva

scaune simple si inca o masuta la capataiul patului. Intre cele doua biblioteci, pe o fasie

de perete, atarna o rogojina fina chinezeasca, aceea in fata careia este el fotografiat in

costum oriental, cu pantaloni stramti si ciorapi albi de lana groasa. Ferestrele erau mari

si fara perdele. De acolo privea tata spre piata din fata, plina de flori si impodobita in

mijloc cu o fantana. Pe podea era o mica scoarta. Pe ea rasfoia tata atlasurile, visand la

departate calatorii, in care ne asocia uneori si pe noi: Hai sa ne plimbam putin. In

odaia aceea nu avea voie sa intre nimeni in afara de mama.'Un spatiu ca o scena din piesele sale. Decorul, zicea el, in care evolueaza

personagiile, trebuie sa fie condensat, esential, ca pe el sa se profileze puternic eroul.

Cat despre personajele sale, iata secretul sau: Nu incep niciodata sa scriu pana ce nu

aud si vad omul, cu toate amanuntele lui in fata mea. Intai ii zic pe nume, iar dupa

aceea incepe el sa ma conduca pe mine; caci eu doar numele i l-am gasit inainte sa-l fi

cunoscut.' Iata ce alte trucuri' mai folosea Caragiale. Ele au fost dezvaluite de Horia

Petra-Petrescu, un tanar scriitor care si-a luat doctoratul la Leipzig, in 1911, cu lucrarea

Ion Luca Caragiale viata si opera'. Aflat in vizita la Caragiale, a aflat unele dintremicile lui secrete de creatie. Aici sunt notitele referitoare la comedie. O multime de foite

mici de hartie, pe cari se afla scrise fraze observatii, bon-moturi, calambururi. Intr-un

alt caietmai mic e scheletul piesei, continutul fiecarei scene redat in stil telegrafic. Pe

o fisa vad intreg planul scenei in orizontal, desemnat cu creionul: Nu pot sa lucrez

altfel. Trebuie sa vad persoanele aievea: cum se plimba de la un loc la altul, cum vin,

cum gesticuleaza, pe care use iescaci altfel nu sunt persoane vii. Pe alta fisa observ

un desen fragmentar al mobilierului din comedie. (...) Uite sa-ti arat si alte taine ca sa


7/10

vezi mai bune dupa culise. Imi deschide inainte un catalog cu alfabetul de pe margini.

Citesc numai nume: la fiecare litera zeci si zeci de nume. Vezi, de aici imi aleg si imi

botez persoanele. Nu pot sa scriu nici un randulet pana ce nu mi-am botezat pe Tache

si pe Titirca si pe toti ceilalti. (...)'

Cella Delavrancea, fiica bunului si iubitului sau prieten Barbu Delavrancea, a

fost cea de a doua fiinta care l-a vazut mort pe Caragiale in dimineata aceea urtata.Intr-o dimineata, caragiale n-a aparut in salon sa asculte o fuga de Bach. Am lucrat

singura () si am inceput sa studiez marea sonata de Schumann in fa diez minor. (...)

Dintr-odata, un tipat a sfasiat firul melodic. M-am ridicat cuprinsa de frica si m-am

indreptat spre odaia de culcare a lui Caragiale. Usa era deschisa. El, alunecat jos,

langa pat, cu mana stanga crispata pe cearsaf, capul dat pe spate, fata alba, ochii ficsi.

Ingrozita, sotia lui (Alexandrina Burelly n.r.) il privea. () Moartea il atinsese rapid, farasovaire, asa cum desigur si-o dorise, esenta in spatiu, verb fara adjectiv. De atunci, nici

n-am mai studiat sonata de Schumann, nici n-am mai suportat s-o aud.' (Din CellaDelavrancea Scrieri', editura Eminescu, 1982)

Se stinsese pentru totdeauna cel care, spune aceeasi Cella Delavrancea, cu

privirea lui adanca cerceta cu solemnitate de bufnita cotloanele sufletesti, prindea

pricinile mecanismului psihologic, inregistra neiertatore toata gama vanitatii omenesti,

samanta cea mai de seama a inspiratiei sale'.

Nscut n 1852, I.L Caragiale afirm c mi-am fcut instruciunea cu slov popeasc n

curtea bisericii Sfntul Gheorghe, am tocat la biseric i am tras clopotele cu dragoste.Prima slov pe care am nvat-o a fost cu dasclul de la biserica Sfntul Gheorghe.

De aceea n-a fost gsit printre elevii de la coala domneasc nr. 1 din Ploieti dect din

clasa a doua, n anul 1860-1861. Institutorul clasei erea Zaharia Antinescu, un personaj

activ i ambiios, cu veleiti de scriitor i ciudat colecionar de diplome ale societilor

culturale din Europa i din ar. Foarte posibil ca el s fi fost sursa de inspiraie pentru

personajul Zaharia Trahanache, membru n celebrele comitete i comiii.

Harta Principatelor Unite
http://www.istorie-pe-scurt.ro/caragiale-si-cuza-voda-cum-si-a-pus-domnul-unirii-amprenta-asupra-carierei-literare/harta-principatelor-unite/


8/10

Materiile studiate de Caragiale erau catehismul moral, geografia Principatelor,

aritmetica, citirea i caligrafia.Desigur fr mult btaie de cap i rvn dup distincii,

dar avnd putere de asimilare i memorie, Ion Luca reuete s fie al treilea din clas,

premiant cu coroan, primind n dar cri. Urmtorul an Cragiale va fi n clasa lui Bazil

Drgoescu, un om erudit, insuflnd elevilor si cunoaterea temeinic a limbii i

compunerea ct mai ngrijit. I-a fost mentor, l-a educat s foloseasc sintaxa perfecti cuvntul ales. ncurajat de aprobrile dasclului, Ion Luca ncepe s compun i chiar

s imite slova lui Bazil. n acest an se produce un eveniment care va rmne adnc

spat n inima viitorului dramaturg. Cuza-Vod, ntr-o vizit oficial la Ploieti, intr n

clasa lui Bazil, ntr-o barac vast, unde se ineau dup metoda lankasterian,

cursurile din clasa ntia i a doua primar. Domnitorul s-a aezat pe catedr i a

ascultat cuvntarea lui Bazil. Adnc emoionat d-abia stpnindu-i tremurtura

brbii, institutorul spune:

Mria-Ta, Dumnezeu tie numai ce se petrece acuma n sufletul unui biet dacl ca

mine, venit aici din prile romneti de dincolo (era ardelean). Rog pe Dumnezeu s Te

ie sntos i voinic pentru fericirea poporului romnesc. Mintea, braele, sngele nostru

i al acestor copii sunt de-acuma nchinate Neamului Romn, Patriei Romne,

Domnului Romn, Mriei Tale! Toi s-au ridicat n picioare, dimpreun cu domnitorul,pentru c, dup norocoasa expresie a lui Caragiale, nimeni nu mai putea sta jos- prea

se ridicaser sufletele.Dup aceea, ndreptndu-se ctre elevi, Bazil a urmat:

Copii! Dup secole de-ncruntare, astzi ne zmbete i nou, romnilor bunul

Dumnezeu. De astzi ncolo ne-am cptat iar onoarea de popor liber, de popor latin.

Jos slova strin! Sus litera strbun! Cu scrisul su frumos ca de tipar aa cum s-a

nvat i Caragiale s scrie- institutorul a scris pe tabl, cu litere strbune, adic
http://www.istorie-pe-scurt.ro/caragiale-si-cuza-voda-cum-si-a-pus-domnul-unirii-amprenta-asupra-carierei-literare/cuza-2/


9/10

latineti, aceste cuvinte: Vivat Romnia! Vivat Naiunea Romn! Vivat Alexandru Ioan

nti, Domnul Romnilor. De remarcat faptul c nu a spus domnul Principatelor Unite ci

al romnilor, incluzndu-i astfel aici i pe cei din Ardeal i Bucovina care pe atunci erau

sub coroana habsburgic, dar i pe basarabeni care se aflau sub stpnire arist.

Finalul vizitei este unul cu puternic impact emoional.

i bravul nostru dascl n-a mai putut stpni emoia sa i s-a pornit pe plns, a plns

toat lumea, i prini i copiii, iar Vod, inndu-se ct putea i tergndu-se la ochi cu

batista, a btut pe umeri pe dascl i i-a zis

- S trieti! Cu romni ca tine n-am team!

Caragiale n coala primar

Ne-a mngiat apoi pe noi, ne-a-ndemnat s ascultm pe dasclul nostru i a pleca t cu

suita, cu poprul i noi toi dup el. A doua zi, l-am dus iar toat lumea, pe jos, mprejurul

i-n urma trsurii, pn la Brcneti, la civa kilometri afar din ora. Acolo s -a oprit

trsura domnului iar el ridicndu-se n picioare a strigat

- V mulumesc pentru buna primire! Acum ducei-v acas, c nu mai putei merge cu

mine pn la Bucureti i eu am treab mine acolo. Trebuie s dm bice cailor. S

mergem fiecare la datoria noastr i de-acu, toi pe treab. Rmnei sntoi! S ne

vedem sntoi!

Am strigat ura pn cnd ntr-un nor de praf s-au pierdut departe trsura domneasc

i suita. Aa entuziasm n-am mai vzut de atunci.
http://www.istorie-pe-scurt.ro/caragiale-si-cuza-voda-cum-si-a-pus-domnul-unirii-amprenta-asupra-carierei-literare/caragiale-tanar-copil/


10/10

Cuza a fost puternic impresionat de cuvntarea lui Bazil Drgoescu. n timpul domniei

sale s-a luat decizia de a face trecerea de la alfabetul de tranziie (caractere chirilice i

latine) la cel exclusiv latin. Jos slova strin! Sus litera strbun!. Caragiale a rmas nmemorie cu imaginea lui Cuza. n operele sale a ridiculizat metehnele romnilor,

ncercnd s le corecteze pentru ca poporul s se poat ridca la nlimea unor mari

personaliti precum cea a lui Alexandru Ioan Cuza.

sursa

erban Cioculescu, Viaa lui I.L. Caragiale, editura Eminescu,
http://www.istorie-pe-scurt.ro/caragiale-si-cuza-voda-cum-si-a-pus-domnul-unirii-amprenta-asupra-carierei-literare/moldvalst/

Ultimele Zile de Viață Ale Lui Ion Luca Caragiale

Documents

Transcript of Ultimele Zile de Viață Ale Lui Ion Luca Caragiale