TURISMUL RURAL ÎN ROMÂNIA

1. Definire si clasificari

Turismul rural a fost practicat în România multa vreme în mod neorganizat, rezultând din necesitatea turistilor de a gasi un mod de cazare accesibil si cu un grad de confort mai ridicat decât în cazul campingurilor sau cabanelor, în timpul vacantelor lor. Dupa 1989, s-a manifestat nevoia unei organizari a acestor spatii de cazare, prin omologarea si clasificarea lor. Gama serviciilor s-a îmbunatatit, s-a largit si, astfel, tot mai multi sateni si-au deschis casele pentru a primi turisti. Primele forme ale turismului rural organizat au aparut în zona Rucar-Bran, ulterior înfiintându-se si ANTREC. Dupa aparitia acestei organizatii, în fiecare judet au fost omologate gospodarii si a aparut concurenta, bazata în special pe resursele naturale ale zonei, pe atractiile oferite turistilor. Ca urmare a acestor transformari si a tendintei de modernizare si perfectionare a activitatilor turistice rurale, turismul rural a ocupat si ocupa un loc important în oferta turistica din tara noastra, reprezentând pentru multi dintre noi o alternativa atractiva în vederea petreceri vacantelor si concediilor. Turismul rural si agroturismul au cunoscut o dezvoltare semnificativa în România, si se poate afirma ca se aliniaza din ce în ce mai mult standardelor europene din acest domeniu. Acestea sunt doua concepte diferite, desi unii autori considera ca sunt identice. Ele se identifica pâna la un anumit nivel, dupa care se diferentiaza. Turismul rural are o arie de cuprindere mai mare, incluzând si agroturismul. Dar, spre deosebire de turismul rural, agroturismul trebuie sa respecte o serie de criterii legate de consumatori, precum: sederea în gospodaria taraneasca, consumul produselor agricole obtinute în respectiva gospodarie, participarea, în limita posibilitatilor, la diferite activitati din gospodarie. "Turismul rural reprezinta forma de turism concentrata pe destinatii în spatiul rural, dispunând de o structura functionala de cazare si de alte servicii eterogene."1[1] Definirea turismului, în sens larg, a determinat aparitia unor opinii diferite cu privire la continutul si caracteristicile acestuia. O alta definitie a fost data de Organizatia Mondiala a Turismului. Acesta defineste turismul rural ca fiind "o forma a turismului care include orice activitate turistica organizata si condusa în spatiul rural de catre populatia locala, valorificând resursele turistice locale (naturale, cultural-istorice, umane), precum si dotarile, structurile turistice, inclusiv pensiunile si fermele agroturistice." În ceea ce priveste produsul turistic rural, acesta consta în a oferi turistilor servicii, precum: cazare, cazare si mic dejun, demipensiune (cazare, mic dejun si prânz sau cina), pensiune completa (cazare si toate mesele incluse). La acestea se mai adauga excursii, transport, tratament balnear, participarea la diverse festivaluri si sarbatori traditionale. Acest produs este alcatuit din: componente de baza, care cuprind cazare , alimentatie si transport; si componente auxiliare, care cuprind agrement, tratament balnear, activitati sportive, etc..

1

Acest tip de turism, pe care hotelierii il critica uneori avand in vedere ca ajutorul pe care il pot da turistii proprietarilor e in detrimentul activitatii lor, este dificil de definit cu precizie. Turismul rural inglobeaza, de fapt, practici legate de turism, dar ele sunt putin diferite: agroturismul, turismul vinului, turism pentru plimbari si drumetii, ecoturism, si orice activitatea in aer liber. Alegerea unei destinatii turistice nu este deloc usoara, datorita existentei multitudinilor de oferte, a unor nevoi si preferinte diverse. Un rol important în alegerea destinatiei turistice o au urmatoarele elemente:

§         factori naturali: asezare geografica, relieful, hidrografia, vegetatia, fauna si clima;§         factori culturali: limba, folclor, politica, religie, arta, stiinta;§         elementul uman: mentalitatea si ospitalitatea reflectate în atitudinea populatiei locale, a prestatorilor fata de turisti;§         infrastructura generala: telecomunicatii, mijloace de transport, aprovizionare cu apa, sisteme de canalizare, structura si aspectul satelor, etc;§         facilitati turistice: transporturile turistice, mijloacele de cazare, de alimentatie, activitati sportive, distractii, posibilitati de informare etc.

Dintre structurile de primire ale turismului rural, care se dezvolta în spatiul rural fac parte: pensiuni turistice rurale, moteluri, campinguri, tabere scolare, tabere de creatie artistica, sate de vacanta, tabere pentru activitati ecologice si alte forme organizatorice create în scopul dezvoltarii turismului rural. Pensiunea turistica rurala este o unitate cu activitate hoteliera, cu capacitate de pâna la 10 camere, totalizând maximum 30 de locuri, functionând într-o cladire independenta sau în locuinta unui cetatean (spatiu familial), care în spatii special amenajate, asigura cazarea turistilor, precum si pregatirea si servirea mesei la preturi moderate.Cererea pentru turismul rural ar putea fi structurata pe mai multe segmente:

§         Un prim segment ar putea fi reprezentat de tinerii care si-au parasit satele în care s-au nascut, pentru a-si continua studiile sau pentru a gasi un loc de munca mai bun la orase, si care vin aici pentru a-si vizita rudele si pentru a arata propriilor copii locurile natale, obiceiurile traditionale, preocuparile si îndeletnicirile satenilor.§         Un al doilea segment este reprezentat de copii si tinerii, dornici sa cunoasca câteva activitati legate de crestere si îngrijirea animalelor.§         Un al treilea segment al cererii este oraseanul, care doreste sa scape de stresul cotidian, sa-si petreaca vacanta într-un mediu curat si sa aiba un regim alimentar sanatos.§         O alta categorie de clienti potentiali este reprezentata de persoanele cu venituri mari, care doresc sa încerce ceva nou si, de obicei, sunt persoanele care au copii, dorind sa le ofere un mediu atractiv si mai curat de petrecere a vacantelor. §         Cea mai mare categorie este reprezentata de persoanele cu venituri mai mici, care nu-si permit sa-si petreaca concediul într-o pensiune clasica.§         Orice persoana care doreste sa se relaxeze, sa practice activitati sportive într-un cadru natural si agreabil, precum si acele persoane, care doresc sa învete câte ceva din tainele mestesugurilor (olarit, pictat icoane pe sticla, cojocarit, dogarit, etc,). Dintre motivatiile turistilor, care formeaza cererea pentru vacantele în mediul rural se pot enumera urmatoarele:

§         Reîntoarcerea la natura, rezultat al necesitatii de relaxare, sanatate;§         Dobândirea unor cunostinte. Petrecându-si vacantele la tara, turistii vor asimila cunostinte noi si vor dobândi si anumite deprinderi ce dau turistilor satisfactii.§         Placerea de a-si petrece vacanta în locuri pitoresti. Turistii se considera privilegiati pentru posibilitatea de a vizita locuri atractive prin pitorescul si farmecul lor.§         Dorinta de cunoastere a traditiilor si obiceiurilor. Turistii doresc sa cunoasca la fata locului obiceiuri gastronomice, obiceiurile artizanatului si ritualurilor satesti.§         Odihna, cura de aer, consumul de alimente proaspete.§         Sportul (precum golf), vânatoarea, pescuitul sportiv, ascensiunile, drumetiile pedestre, fluviale, pe bicicleta, echitatie turistica. Turismul rural este o forma de turism accesibila unei mari categorii de clientela datorita preturilor reduse. Deoarece este o forma de turism, ce se poate practica în toate anotimpurile anului, turismul rural contribuie la evitarea aglomeratiei specifice sezoanelor de vârf.Potrivit formelor de manifestare şi practicii mondiale aceste trăsături ale turismului rural ar putea fi:- apropierea de natură;- absenţa mulţimii (de semeni);- linişte;- un mediu ambiant “nemecanizat”;- contacte personale (în opoziţie cu iraţionalismul şi anonimatul urbanului);- senzaţia de continuitate şi stabilitate, de trăire a unei istorii, vie şi trainică;- posibilitatea de a cunoaşte îndeaproape locuri şi oamenii acelor locuri;- contactul nemijlocit cu autorităţile locale, cu preocupările şi activitatea specifică zonei;- cunoaşterea îndeaproape a afacerilor ce se fac pe plan local;- posibilitatea prelevării de imagini legate de identitatea indivizilor comunităţii;- şansa integrării în comunitate pe perioada sejurului. Drept urmare o altă posibilă definire a activităţilor de turism desfăşurate în spaţiul rural ar trebui să ia în calcul tocmai aceste aspecte - ce-i drept importante pentru transformarea în realitate a “visului de vacanţă”. Aceasta cu atât mai mult cu cât între aşteptare (ca dorinţă) şi realitate există deobicei o uşoară abatere(+/-).

2. Legislatia actuala în turismul rural si agroturismul din tara noastra

Pe parcursul ultimilor ani, au aparut si o serie de reglementari de ordin legislativ în ceea ce priveste aceasta problema, si au fost editate o serie de lucrari ce trateaza conceptul de turism rural si agroturism si satul românesc, unele dintre ele venind în sprijinul celor ce vor sa primeasca turisti în gazda, având forma unui îndrumator. Primele implicatii guvernamentale privind reglementarile legale ce vizeaza turismul rural s-au realizat în anul 1972, când prin Ordinul nr. 297, elaborat de Ministerul Turismului au fost selectate 118 localitati rurale, ce urmau a fi lansate în turism. În anul urmator, prin Ordinul Ministerului Turismului nr.744 erau declarate sate turistice 14 localitati rurale2[6]. Urmeaza apoi interzicerea cazarii turistilor straini în locuintele particulare(Decretul 225/1974).

2

Dupa 1990, s-a elaborat o strategie de restructurare a turismului, pe plan national, potrivit careia statului îi reveneau sarcini legate de realizarea pachetului de politici si mecanisme economice necesare îndeplinirii functiilor sale de: coordonare, protectie a mediului înconjurator, investitor si legiuitor. În 1992, Comisia Zonei Montane Românesti si FRDM realizeaza o ierarhizare în cadrul tipologiei gospodariei taranesti, din punct de vedere al spatiilor de cazare si al serviciilor oferite de acestea. Astfel, au fost evaluate 2000 de gospodarii, care au fost clasificate în clase de la I la IV, privind spatiile de cazare si în clase de confort A,B,C, privind serviciile oferite3[7]. În ordine cronologica, urmeaza Ordonanta Guvernamentala nr.62/24.08.1994 si mai apoi Legea nr. 145/31.12.1994 pentru aprobarea O.G. mai sus mentionate, care au stabilit o serie de facilitati pentru dezvoltarea sistemului turistic rural în zona montana, Delta Dunarii si litoralul Marii Negre4. Legea nr.145/1994 ofera scutirea de la plata impozitului pe venit pe o perioada de 10 ani a pensiunilor si fermelor agroturistice. Cu aceasta ocazie se introduc notiunile de pensiune turistica si ferma agroturistica. Având în vedere Ordonanta Guvernamentala nr.62/1994, este emis Ordinul Ministrului Turismului nr.20/04.04.1995, ce cuprinde normele si criteriile minime pentru clasificarea pe stele a pensiunilor turistice si a fermelor agroturistice5[9]. În anul 1997, prin Ordonanta nr.63 privind stabilirea unor facilitati pentru dezvoltarea turismului rural, Guvernul României a prevazut functionarea pensiunilor turistice si pensiunilor agroturistice. La data intrarii în vigoare a acestei ordonante, se abroga O.G. nr.62/19946[10]. Apare astfel, în 1998, Legea nr. 187/14.10.1998, pentru aprobarea OG nr. 63/1997 privind stabilirea unor facilitati pentru dezvoltarea turismului rural. În anul 1999, este emis Ordinul nr. 61/27.04.1999, prin care se individualizeaza clasificarea sub forma florilor, margaretelor. Ultima reglementare promovata si emisa, ce vizeaza turismul rural, este Ordinul nr. 510/28.06.2002, care aduce modificari Ordinului nr.61/1999 în ceea ce priveste clasificarea structurilor de primire turistice. Potrivit Ordinului nr.510, termenul de "ferma agroturistica" nu mai este folosit, structurile de primire turistica din mediul rural fiind pensiunile turistice rurale. Aceste norme metodologice sunt obligatorii pentru toti agentii economici proprietari sau/si administratori de structuri de primire turistica. Pentru darea în folosinta a unei pensiuni, este necesara solicitarea, înainte cu minim 60 de zile, a procedurii de clasificarea a acesteia catre Directia Generala de Autorizare si Control (D.G.A.C). D.G.A.C va întocmi certificatul de control, care va fi însotit de fisa privind încadrarea nominala a camerelor si, respectiv, fisa privind structura spatiilor de alimentatie destinate servirii turistilor, prin care se stabilesc capacitatea si structura unitatii. O cerere tip în vederea obtinerii certificatului de clasificare este prezentata în anexa nr. 3. Categoria de clasificare a pensiunii turistice rurale este determinata de îndeplinirea în totalitate a criteriilor obligatorii prevazute (anexa nr. 4) si de realizarea

3

4

5

6

urmatorului punctaj minim rezultat din evaluarea criteriilor suplimentare prevazute în anexa nr.5. Punctajul minim rezultat din evaluarea criteriilor suplimentare este urmatorul: -de 5 margarete 150 puncte - de 4 margarete 120 puncte - de 3 margarete 80 puncte - de 2 margarete 40 puncte Certificatele de clasificare eliberate vor fi vizate de D.G.A.C. din 3 în 3 ani. Agentul economic va solicita vizarea certificatului cu cel putin 60 de zile înainte de expirarea termenului de 3 ani de la emiterea acestuia sau de la ultima viza. Este obligatorie si completarea, de catre turistii cazati în pensiuni, a unui formular "Fisa de anuntare a sosirii si plecarii turistilor", pentru fiecare persoana gazduita, în dublu exemplar. Aceasta fisa este prezentata în anexa nr. 6. Desi exista un cadru legal care acopera în cea mai mare parte activitatea de turism rural, putine sunt "afacerile" care se încadreaza în aceasta. În general, pensiunile omologate si clasificate fac parte din organizatii mai mari, ca de exemplu ANTREC. Majoritatea, însa, sunt mici afaceri de familie, care nu îndeplinesc unele sau nici una dintre conditiile prezentate aici, motivul de baza fiind lipsa de informare a oamenilor. De aceea, se simte puternic nevoia unui program de mediatizare a legislatiei turistice în domeniu, de atragere a acestor pensiuni (din punct de vedere juridic inexistente) în circuitul turistic organizat, reusindu-se astfel pastrarea unui control statistic, calitativ si fiscal al turismului rural din România. În cele ce urmeaza, vor fi prezentate principalele tipuri de sate turistice:7[13] Sate turistice etnografic-folclorice (Bogdan Voda, Leresti, Sibiel, Vama). În aceasta categorie se pot încadra satele în care portul traditional, arhitectura, mobilarea si decorarea interioarelor în stil rustic, muzica si coregrafia populara predomina si se impun ca însusiri esentiale ale satului respectiv. În aceste sate, se pot oferi turistilor servicii de cazare si masa în conditii autentice (mobilier, decor si echipament de pat în stil popular, meniuri traditionale servite în vesela si cu tacâmuri specifice). Totodata, se pot organiza expozitii artizanale permanente, iar pentru turistii ce doar viziteaza localitatea, se pot amenaja una sau mai multe gospodarii, ca muzeu etnografic în aer liber. Sate turistice de creatie artizanala si artistica (Tismana, Marga). Aceste sate ofera posibilitatea practicarii unui turism de sejur, în cadrul caruia, în ateliere special amenajate si sub îndrumarea unor artisti si mesteri populari, turistii s-ar putea initia în arta si tehnicile populare. Prin urmare, caracteristica esentiala a acestor sate ar urma sa fie productia artistica si artizanala. Sate turistice climatice si peisagistice (Fundata, Bran, sirnea). Caracteristica predominanta a acestor sate, adecvate turismului de sejur, este cadrul natural si pozitia geografica izolata de centrele aglomerate si marile artere. Satele de deal si munte, cu case raspândite pe vai si coline, la o oarecare distanta unele de altele, cu pajisti, fânete sau livezi, satisfac motivatia fundamentala a unor numerosi turisti, "reîntoarcerea la natura". Sate turistice pescaresti si de interes vânatoresc (satele de pe Vaile Viseului si Bistritei, Gurghiu si Delta Dunarii). În afara posibilitatilor de cazare, în aceste sate se pot oferi servicii culinar-gastronomice, pescaresti si, pescaresti si vânatoresti. Sate turistice viti-pomicole (Recas, Agapia, Vânatori- Neamt). În satele în care predomina aceasta caracteristica, activitatile turistice sunt posibile pe toata

7

perioada anului, atât în perioada recoltarii, cât si dupa aceea, prin oferirea fructelor de livada, strugurilor si a preparatelor realizate pe baza acestora. Pot fi avute în vedere si o serie de preparate pe baza de fructe. Satele turistice pastorale (Vaideeni si Jina). În aceasta grupa, pot fi incluse, în general, sate de munte, în care preocuparea de baza a localnicilor este cresterea oilor si a vitelor, si care pot sa atraga turistii, prin meniuri bazate pe produse lactate. Aceste meniuri pot fi completate cu oua, carne de pasare, de ovine, si de bovine, iar pentru divertisment pot fi organizate ospete ciobanesti, petreceri traditionale. Sate turistice pentru practicarea sporturilor (Fundata, sirnea). Numeroase localitati rurale prezinta excelente conditii pentru practicarea sporturilor de iarna, în satele de deal si munte si a celor nautice pe râuri interioare, lacuri de acumulare, fara amenajari speciale. Acest tip de sate poate atrage doua categorii de turisti, în general din rândul tinerilor: sportivi amatori, initiati în practicarea sporturilor respective si turisti neinitiati sau mai putin initiati, dar dornici sa le practice. Pentru aceasta din urma categorie pot exista instructori de bob, schi, înnot, recrutati din rândul populatiei locale.

3. Strategii de dezvoltare

Amenajarea turistica a satelor montane din zona rurala are influente si asupra conservarii mediului înconjurator. Este necesara, astfel, o delimitare a zonelor de protectie a peisajului, delimitare legata de existenta unei zonari turistice a întregului teritoriu. În aceste zone de protectie toate constructiile, drumurile si orice amenajari trebuie supuse unor aprobari speciale. Protectia peisajelor include nu numai aspecte legate de sursele de poluare, ci si de degradarea peisajelor pe plan estetic. În tara noastra, patrimoniul turistic este insuficient valorificat, iar produsul turistic rural este în curs de cristalizare. În momentul de fata, produsul turistic rural îmbraca forma unor gospodarii sau a unor asezari care ofera prestatii turistice primare, daruind în acelasi timp, cu generozitate bogatia valorilor satelor românesti. Un turism rural de calitate presupune servicii si prestatii de calitate. Se subîntelege ca echipamentele turismului rural trebuie sa dispuna de o dotare sanitara moderna, de conditii de confort atât pentru gazduire, cât si pentru alimentatie publica, de cai de acces si mijloace de comunicatie civilizate. Trebuie acordata o atentie deosebita promovarii produsului turistic rural, care necesita: publicarea unor buletine informative, înfiintarea unui ziar sau a unei reviste de profil, editarea anuala a unui catalog, la standarde europene, elaborarea unor programe de media si realizarea unui oficiu de informare si difuzare. Se impune, pe de alta parte:8[14]·  formarea în cadrul asociatiilor profesionale a unui corp de experti capabili sa acorde asistenta tehnica;·  prezentarea unor cursuri pe probleme de marketing, amenajare si compartimentare a spatiilor de cazare, pregatirea si servirea mesei, clasificare, omologare si standarde de calitate;·  prezentarea notiunii de catering si a unor reguli de servire a mesei;·  stabilirea conditiilor de igiena si ecologie ce trebuie respectate;·  realizarea unui sistem informational (evidenta operativa, sistem de rezervari);·  precizarea comportamentului ce trebuie adoptat în relatiile cu turistii si a unor principii de comunicare.

8

Rezervarea unor locuri de cazare într-o pensiune din mediul rural se poate face fie printr-un sistem direct de rezervare, când turistii care au mai fost gazduiti îsi aduc rudele, prieteni, care la rândul lor, sunt potentiali clienti stabili, fie prin intermediul unei centrale de rezervari. Rezervarea reprezinta serviciul prin care, în baza unei oferte ferme si clare, se asigura si apoi se confirma clientului posibilitatea de prestare a serviciilor comandate. Gazda îsi anunta disponibilitatea de oferta turistica numai dupa ce a finalizat pregatirea conditiilor de primire a oaspetilor. În ceea ce priveste notiunea de pret, aceasta se foloseste pentru serviciile de masa, iar pentru cazare se foloseste termenul de tarif. În stabilirea preturilor si tarifelor, trebuie avute în vedere preturile si tarifele celorlalte unitati de cazare din apropiere si din sat, cheltuielile implicate, inclusiv cele de promovare, preturile la care se pot vinde produsele din gospodarie, servite sau vândute oaspetilor, munca pentru a crea servicii de sedere optime pentru oaspeti si, nu în ultimul rând, conditiile oferite acestora. Turismul rural are o baza motivationala larga, reprezentata prin: reîntoarcerea la natura, cunoasterea traditiei, culturii, creatiei populare, practicarea unor sporturi, consumul de alimente si fructe proaspete. Turismul rural corespunde unei varietati de gusturi si preferinte, adresându-se unui segment larg de consumatori.

4. Facilitati si beneficii ale turismului rural

4.1. Introducere

Conceperea şi managementul facilităţilor din cadrul unei pensiuni sunt importante din două cauze: mai întâi, pensiunea este principala proprietate a celui care a deschis afacerea în domeniul turistic şi, în al doilea rând, cazarea este fundamentul pe baza căruia se poate dezvolta mai apoi o serie de alte activităţi şi atracţii turistice. Pensiunea şi facilităţile reprezintă o investiţie majoră de timp şi bani din partea proprietarului. Pe măsură ce valorarea proprietăţii va creşte odată cu creşterea ratei de profitabilitate, menţinerea în condiţii bune a proprietăţii devine crucială pentru succesul afacerii. De-a lungul vieţii operaţionale a pensiunii, profitabilitatea va fi afectată direct de felul în care pensiunea este întreţinută. Oaspeţii vor fi nemulţumiţi să fie primiţi într-o pensiune care nu a fost întreţinută mai deloc sau, mai rău, este într-o stare avansată de degradare şi în plus, eventualele costuri de reparaţii şi renovare vor fi mult mai mari dacă lucrările respective nu se fac la timpul lor.

4.2. Impact oaspetelui O pensiunea trebuie să reflecte atât personalitatea proprietarului şi locul unde aceasta este amplasată cât şi principalele cerinţe pe care clientela specifică o solicită. Conceperea pensiunii, felul cum aceasta arată au asupra vizitatorului atât un impact vizual cât şi unul fizic. Este foarte important ca proprietarul să ţină cont de ceea ce publicul ţintă doreşte de la o pensiune. Dacă stilul arhitectural, spre exemplu, nu corespunde cu ceea ce turistul a ales în stagiile anterioare ale ciclului de vizitare, experienţa per ansamblu poate fi una dezastruoasă pentru amble părţi.

În turismul rural vizitatorii caută să găsească un aspect autentic al clădirilor unde se cazează. Dacă se întâmplă totuşi ca acest lucru să nu fie pe deplin posibil, există câteva soluţii pe care orice proprietar al unei pensiuni le poate aplica: reconstrucţia faţadei clădirii, plantarea de vegetaţie căţărătoare, de arbori şi arbuşti care pot masca unele deficienţe sau construcţia unor structuri care reflectă aşteptările clientului. Spaţiile dintr-o pensiune se împart în general în două categorii: spaţii pentru oaspeţi şi, respectiv, spaţii pentru angajaţi. Spaţiile pentru oaspeţi vor include toate spaţiile publice şi camerele de oaspeţi. Spaţiile publice vor include: intrarea, zona de recepţie, zona de recreere/relaxare, restaurantul şi barul, zona de activităţi, magazinul pentru vânzare cu amănuntul, camerele de conferinţe şi/sau întâlniri, coridoarele şi holurile. Spaţiul cel mai important din tot ciclul vizitatorului este camera de oaspeţi. În general, un client petrece mai mult timp în cameră decât în orice alt spaţiu de pe proprietate. De fapt camera reprezintă principalul „produs” cumpărat şi este locul unde oaspeţii se pot relaxa în linişte şi intimitate. Este important de aceea ca oaspetele să fie pe deplin mulţumit de camera în care este cazat. Camera tipică de oaspeţi va avea şase spaţii (zone) specifice:

1. zonă de dormit;2. zonă de îmbrăcare/dezbrăcare;3. spaţiu de depozitare;4. spaţiu de lucru;5. baie;6. spaţiu de relaxare.

Clientul are nevoie de un anumit mobilier şi anumite dotări standard ale camerei pentru a a benficia de o şedere comfortabilă. Cea mai importantă mobilă într-o cameră este patul. Salteaua şi perna trebuie să fie decalitate şi comfortabile. De asemenea, temperatura din cameră joacă şi ea un rol important. În mod obişnuit,turistul trebuie să aibă la dispoziţie mai multe opţiuni pentru pat. Există trei dimensiuni universal acceptate în turism: pat dublu, pat regină, pat rege. Dacă opţiunile nu sunt disponibile atunci proprietarul trebuie să se asigure că patul existent este adecvat şi corespunde aşteptărilor clientului.Alte obiecte de mobilier şi alte dotări importante:

• un birou de lucru;• o oglindă mare;• două scaune sau fotolii comfortabile;• un dulap cu spaţiu de depozitare şi cu umeraşe;• spaţiu pentru făcutul şi desfăcutul valizelor/bagajelor.Baia trebuie să includă următoarele:

• raft pentru amplasarea obiectelor personale;• săpunieră,• perdea de duş;• oglindă deasupra chiuvetei;• iluminare adecvată;• suprafeţe nealunecoase;• mijloc de aerisire (fereastră, ventilaţie).

pentru agăţat prosoape şi haine de baie). De asemenea, este necesar ca în cameră turistul să aibă ladispoziţie şi o săpunieră pentru uzul propriu, ce poate fi luată la baie.

Iluminare în cameră

Iluminatul trebuie să fie adaptat dimensiunilor camerei şi să fie funcţional. Oaspetele trebuie să aibă posibilitatea de a citi în pat. Iluminatul în baie trebuie să fie potrivit, să vină de sus şi să se concentreze asupra zonei din jurul şi deasupra chiuvetei. Mai trebuie să existe posibilitatea de a ilumina şi masa (biroul) de lucru. De asemenea, întrerupătorul pentru lumina din cameră trebuie să fie amplasat la intrarea în cameră, iar lumina să nu fie foarte puternică.

Aerisire şi aer curat

Circulaţia aerului este extrem de importantă pentru satisfacerea clientului şi pentru sănătatea acestuia. Multe persoane suferă de diferite boli respiratorii care pot fi agravate de un mediu neprielnic. De aceea este indicat ca proprietarii de pensiuni să ia în considerare câteva măsuri de siguranţă care vor include: un sistem de circulaţie şi ventilaţie a aerului, ferestre, camere şi spaţii unde nu se fumează (camere şi restaurant). În plus trebuie menţionat că umezeala poate afecta pereţii şi mobilierul, ceea ce de fapt se traduce prin costuri mai mari de întreţinere.

Design şi decorare interioare

Călătorii care ajung în mediul rural vor în general să aibă parte de o experienţă autentică, dar, în acelaşi timp, să aibă la dispoziţie comfortul cu care sunt obişnuiţi. Decorul pensiunii unde vor fi cazaţi va trebui să fie diferit de cel cu care sunt familiari şi va trebui să reflecte „spiritul” comunităţii rurale pe care o vizitează.Design-ul trebuie să reflecte obiceiurile şi tradiţiile locale şi să fie combinat cu avantajele oferite de dotările moderne.

Spaţiul public

Spaţiul public dintr-o pensiune constă, de obicei, dintr-o cameră mare de zi unde oaspeţii pot să stea şi să converseze între ei, să citească sau să scrie sau să se bucure de privelişte. Spaţiul public comun trebuie să fie unul ferit de intemperii şi să fie localizat de preferinţă între restaurant şi zona de activităţi. Acest spaţiu de relaxare este extrem de important deoarece clienţii, mai ales cei care rămân mai multe vreme, se vor sătura la un moment dat să mai stea în propriile camere.

Siguranţa clientului

Siguranţa fizică a clientului este responsabilitatea proprietarului şi a angajaţilor pensiunii atâta vreme cât turistul se află în perimetrul locaţiei respective. De aceea este

important ca proprietarul să construiască şi să conceapă dotările pensiunii în aşa fel încât turistul să nu fie expus la riscuri inutile. Scările, de exemplu, trebuie să fie uşor accesibile şi cu suprafeţe nealunecoase. Trebuie instalate balustrade de care turistul să se poată ţinecând foloseşte scările. Aleile din exterior pot deveni aluneacoase pe timp iarnă sau când plouă, de aceea este bine ca ele să fie acoperite. Iluminatul exterior este şi el important pentru siguranţa oaspeţilor. Încuietorile şi clanţele de la uşi trebuie să funcţioneze, iar fedrestrele trebuie să se închidă ermetic pentru a nu avea surprize neplăcute. Majoritatea accidentelor se întâmplă în baie de aceea podeaua băii trebuie să fie nealunecoasă. Instalaţiile sanitare trebuie să funcţioneze la parametri otpimi, iar apa caldă şi cea rece trebuie să fie disponibile la orice oră.

Conceperea sălii de mese Sala de mese trebuie astfel concepută încât să aducă un plus calităţii mâncării. Spaţiul trebuie să fie suficient pentru a permite angajaţilor să servească clienţii fără a-i deranja. Distanţa de la bucătărie trebuie să fie cât mai mică, aleile de acces între mese să fie suficient de largi pentru a permite transportul platourilor cu felurile de mâncare, iar spaţiul de depozitare să fie şi el aproape de bucătărie pentru a reduce la minimum deplasarea. Atunci când un proprietar de pensiune începe să conceapă o sală de mese va trebui să ţină de cont de stagiile cicului de vizitare. În timpul stagiului de sosire oaspetele trebuie să găsească uşor sala de mese. În timpul stagiului de ocupare turistul trebuie să se simtă comfortabil, adică temperatura în sala de mese trebuie să fie optimă, nivelul de zgomot de la bucătărie să fie cât mai mic, iar mobilierul să se potrivească cu aşteptările turistului şi cu locul pe care îl vizitează. De asemenea este important ca baia să poată fi uşor localizată de cătreoaspete atunci cînd se află în sala de mese.

Costuri de operare (funcţionare) Design-ul pensiuni are impact şi asupra costurilor de operare. Cele mai multe costuri, după ce pensiunea a fost finalizată, intervin la curăţatul şi lucrările de reparaţii şi menţinere. Pentru a reduce aceste costuri proprit6arul trebuie să fie foarte atent la materialel folosite şi la felul în care este împărţit spaţiul. Chiar dacă pot costa mai mult iniţial este bine să se folosească materiale de calitate. Acestea vor rezista mai bine în timp şi, în timp, costurile de întreţinere mai mici vor compensa costurile de investiţie mai mari de la început.

Exemple de elemente şi beneficii asociate:

Elemente Beneficii - FacilitatiCameră mare de oaspeţi Cazare pentru familii cu spaţiu suficient

Camere cu baie proprie IntimitatePrivelişte montană Posibilitatea de admira peisajele din camerăRestaurant în pensiune Un loc bun pentru a lua masaAer condiţionat sau ventilatoare Temperaturi suportabile în timpul veriiBiciclete gratuite Vizită în zonă

Club de seară Local pentru activităţi de searăCameră cu jocuri Loc de joacă pentru copii, cu sau fără surpraveghereLocuri cu semnificaţie istorică în apropiere Timp de călătorie redus pentru locuri cu semnificaţiistoricăTrasee turistice în apropiere Plimbări în natură