Traieste O Viata Cu Scop AndreeaDumitru

TRAIESTE O VIATA CU SCOP Importanta Descoperirii Menirii In Viata In Drumul Catre Implinire

Andreea Dumitru www.FemeieImplinita.com [email protected] 1

CUPRINS:

INTRO – Oameni Minunati Cu Meniri Minunate ………………………….…pag 2

De Ce Este Important Sa Iti Descoperi Scopul In Viata ………………………pag 5

Piedici In Descoperirea Scopului In Viata ……………………………….……pag 9

Cum Mi-Am Descoperit Eu Menirea ………..……………………………….pag 12

Modalitati Prin Care Sa Iti Descoperi Menirea …...……………………...….pag 15


INTRO–Oameni Minunati Cu Meniri Minunate

Se spune ca toti avem un scop, o menire, pe acest Pamant. Toti venim cu un mesaj,

pentru a indeplini o misiune. Poate la unii e o misiune mai mare, poate la altii este

una mai mica, insa toti am venit cu un scop pe acest Pamant.

Poate la unele dintre noi, menirea lor, ceea ce le implineste ca femei,cafiinte

umane pe acest Pamant, este sa fie mame, sau poate sa fie cantarete, poate sa fie

experti intr-un anumit domeniu, poate sa fie deschizatori de drumuri intr-un

domeniu. Toti am venit cu o misiune pe acest Pamant. Uneori se intampla ca

misiunea noastra, sa nu ne aduca rezultate, sau recunostere din partea celor din jur,

in timpul vietii, insa amprenta pe care o lasa asupra omenirii, va fi una extrem de

mare.

Imi vin zeci de exemple in minte acum. Oameni minunati, care au avut meniri bine

definite in aceasta viata, care au facut lucruri minunate pentru cei din jur, si pentru

urmasii lor, dar care, poate nu ai reusit sa primeasca rezultatele pe care si le-ar fi

dorit, care poate nu au trait o viata fericita si implinita, in ciuda genialitatii lor.

Se pare ca pentru unii, privilegiul de a fi minunati, de a avea un scop mare pe acest

Pamant, vine la pachet si cu un pret foarte mare, pe care trebuie sa-l plateasca.

Viata are un fel ciudat de a fi, insa cred ca, totusi de noi depinde sa reusim sa luam

ceea ce este mai bun si mai frumos din ea, sa reusim sa ne indeplinim misiunea cat

mai bine, si de asemenea, sa ne simtim si fericiti si impliniti pentru ca suntem ceea

ce suntem.

Ca sa intelegeti la ce ma refer, am sa va dau niste exemple, care pentru mine au

fost extreme de valoroase, din care am avut multe de invata, si care m-au inspirat

enorm, dar m-au facut si sa imi pun multe intrebari.


Cum era posibil, ca in ciuda genialitatii sale, Eminescu sa traiasca in saracie, sa nu

aiba o viata implinita, sa ajunga sa innebuneasca sub povara misiunii marete care i-

a fost dat sa o traisca pe acest Pamant?

Regele muzicii pop, Michael Jackson, cel care a deschis drumul cantaretilor de

culoare in mass media, care are cel mai bine vandut album al tuturor timpurilor,

care a adus atatea bucurii si emotii omenirii intregi, prin mesajele sale, prin muzica

sa, prin dansul sau, nu a fost un om fericit, nu a putut trai o viata implinita, nu s-a

putut bucura de minunea de a trai. Nu a avut o copilarie fericita, nu a avut o viata

linistita, a adus atata speranta si iubire in jurul sau, si totusi el nu a avut parte de

ele…A fost criticat, judecat pe nedrept, neinteles.

Oare asa de mare sa fie pretul genialitatii? Oare chiar este necesar sa platim un pret

atat de mare, pentru a ne putea indeplini misiunea in viata?

Eu vreau sa cred ca nu este asa. Chiar daca, intr-adevar, nu este tocmai usor sa poti

sa faci in viata ceea ce simti ca trebuie sa faci, sa fii liber sa iti exprimi genialitatea

asa cum simti. Insa pentru asta trebuie sa ai puterea sa te ridici si sa lupti pentru

lucrurile in care crezi si sa te mentii ferm, in ciuda tuturor adversitatilor.

E adevarat ca nu este usor, si multi cad prada propriei genialitati. Poate fi extrem

de coplesitor sa ai o misiune mare in viata, sa dai tot ce poti pentru a o urma si a o

indeplini, si de alta parte, sa traiesti o viata fericita si implinita pe toate planurile.

Insa, daca intelegem ca nimic nu este imposibil in aceasta viata, si ca limitele sunt

doar acelea pe care ni le punem noi insine, atunci vom intelege ca putem avea o

viata implinita, ca putem avea si face orice ne dorim, si ca nu este necesar sa

sacrificam unele domenii din viata noastra, pentru a le fructifica pe celelalte.

Traim intr-o era minunata, cand avem posibilitati nelimitate.Poate ca si Eminescu

daca ar fi trait in zilele noastre, ar fi trait o viata mai fericita si fara lipsuri. Noi azi,

nu mai suntem nevoiti sa facem compromisuri pentru a avea ce ne dorim. Este

adevarat ca, poate va trebui sa ne lipsim temporar de unele lucruri care ne fac

placere, sau pe care ni le dorim, dar stim cu siguranta ca avem posibilitatea sa

obtinem tot ce ne dorim, oricat de ciudat sau de incredibil ar putea parea.


Este totusi, datoria noastra sa ne dorim ceva de la viata, sa descoperim ce anume ne

dorim, care este menirea noastra, si apoi, sa muncim cu incredere si pasiune la

indeplinirea ei.


De Ce Este Important Sa Iti Descoperi Scopul In Viata

Din ce in ce mai multi oameni din jurul nostru vorbesc despre importanta

descoperirii scopului in viata, menirii, sau vocatiei. O puteti numi cum doriti, insa

in esenta este acelasi lucru. Este acel “ceva” care te motiveaza sa lucrezi cu

pasiune, sa dai tot ce ai mai bun in tine, si pe care l-ai face indiferent de ce s-ar

intampla in jurul tau.

Este de datoria fiecaruia sa isi cultive sis a isi foloseasca abilitatile si talentele

innascute, pentru a oferi celor din jur din genialitatea sa, si pentru a contribui la a

face o lume mai frumoasa. Oare cum ar fi lumea daca toti am face ceea ce ne place,

ceea ce ne implineste, daca toti ne-am stii menirea si am lucra numai cu ea? Cu

siguranta am fii mult mai fericiti si mai buni unii cu ceilalti, si am trai intr-o lume

mai frumoasa.

Eu nu am crescut intr-un mediu in care oamenii din jur, familia, sa face ceea ce ce

placea. Poate nici macar nu stiau ce le placea. De mica o auzeam pe mama

plangandu-se cat de mult nu ii placea serviciul ei, si cat de greu ii era sa se duca la

serviciu, insa, spunea ea, nu avea de ales, trebuia sa se duca pentru a avea bani sa

aiba grija de casa, de familie. Nu reuseam sa inteleg pe atunci, si nici acum nu pot

intelege, cum poate cineva sa faca ani si ani de zile, ceva ce nu ii place, dar sa

traisaca cu gandul ca altceva nu se poate. Cat de trist poate fi? Cata frustrare si

nefericire au acumulat acesti oameni de-alungul anilor?

De mica, auzind-o pe mama cum vorbea despre serviciu, mi-am spus mie ca eu nu

voi face niciodata ceva ce nu imi place. Nu puteam sa concept asa ceva. Si cand

am crescut, si am ajuns sa ma angajez sis a am primul meu job, un job care nu imi


placea, si am simtit atata frustrare, si tristete in doar cateva luni de munca, am

ajuns sa ma mir si mai tare de cei care fac acest lucru ani si ani, poate toata viata.

Imi pare rau de mama, ca a facut toata viata ceva ce nu i-a placut… Dar, tocmai

din aceasta cauza, eu sunt hotarata sa nu fac acest lucru. Am vazut ce efect poate

avea asta asupra ta, dar si asupra familiei si a celor din jur. Am vazut-o pe mama

imbolnavindu-se, avand tot felul de afectiuni, problem de sanatate, pe care si ea

este constienta ca le-a facut pe fond nervos, si din cauza serviciului, am vazut ce

inseamna sa ai parinti de weekend, caci din cauza serviciului, parintii mei au fost

nevoiti sa ma lase in grija bunicilor, si ii vedeam doar in weekenduri. Am vazut ce

efect a avut aceasta experienta asupra mea, copil fiind, si care se pare ca inca ma

mai afecteaza si acum. Am vazut cum, faptul ca nu am fost crescuta de parinti, a

dus la o lipsa a comunicarii dintre mine si parintii mei, iar aceasta a avut un foarte

mare efect asupra mea, si asupra relatiei cu ei.

Am vazut toate astea, si mi-am promis mie ca eu nu voi face asa ceva. Eu nu voi

lucre intr-un serviciu care nu imi place, in care sa acumulez frustrari si tristete, care

sa nu imi permita sa imi cresc copiii alaturi de mine, si din cauza caruia, sa fiu prea

obosita si stresata, ca sa mai pot sa acord energia mea si atentia si intelegerea mea,

familiei si copiilor, riscand astfel relatia mea cu ei, neavand capacitatea sa

costruiesc cu ei o relatie frumoasa, sa invatam impreuna sa comunicam si sa ne

bucuram de momente din viata impreuna.

Este evident ca, atata timp cat ceea ce faci, nu te implinieste, ba chiar iti aduce

frustrari si stress, este chiar foarte greu sa te mai poti concentra pe alte lucruri in

viata, si sa oferi atentie si intelegere, atunci cand in sufletul tau te lupti sa iti

infranezi dorintele, sa faci fata “realitatii” si sa te limitezi la ea.

Din cauza vietii pe care a avut-o, mama a ajuns sa aiba niste convingeri limitatoare

foarte bine inradacinate in mintea ei, si care nu doar ca nu ii aduc ei fericire, dar

care afecteaza foarte mult relatia pe care o are cu cei din jur, cu familia, si chiar cu

mine si fratele meu, proprii ei copii.

Nu o judec si nu o acuz. Incerc sa o inteleg… si imi pare rau pentru ea, pentru ca a

ales sa traiasca asa, insa imi dau seama ca, nici pentru ea nu a fost usor, insa nu a


avut ocazia, pe care o am eu azi, sa lucrez la dezvoltarea mea personala, sa inteleg

multe lucruri pe care ea atunci nu le putea nici imagina, si sa am mai multe

oportunitati decat avea ea atunci.

Si chiar daca ea acum nu ma intelege, si poate nu ma va intelege prea curand, eu

imi urmez calea mea, cu incredere si cu determinare. Mi-am promis mie ca eu nu

voi trai ca mama, ca eu voi avea o viata fericita si implinita, ca eu imi voi creste

copiii, si nu ii voi lasa in grija bunicilor, ca voi cladi o relatie sanatoasa cu ei, si ca

nu voi lasa nimic sa stea in calea fericirii familiei mele.

Stiu ca nu va fi chiar usor, cel putin la inceput. Si deja vad acest lucru, traiesc

acum acest inceput in care foarte multi din jurul meu nu ma inteleg si incearca sa

ma “aduca pe drumul cel bun”, si ma ajute sa “cobor cu picioarele pe pamant” si sa

vad ca viata nu e asa roz precum visez eu. Insa dorinta si increderea ca viata mea sa

fie asa cum imi doresc eu, este cu mult mai mare decat orice presiune venita din

afara.

Atunci cand stii care este scopul tau in viata, cand stii ce anume te implineste sa

faci, si cand decizi sa iti urmezi calea, vei avea parte de foarte multe provocari.

Menirea ta in viata, poate fi cea mai mare binecuvantare, dar si cel mai mare

blestem. Tu stii ce vrei sa faci, stii ce te face sa vibrezi, esti foarte entuziasmata si

determinata sa iti urmezi calea. Dar se poate intampla ca la inceput de drum, sa nu

stii exact ce sa faci, cum sa faci. Ai un vis, dar nu stii ce sa faci sa il urmezi.

Cand mi-am descoperit eu menirea, cu cativa ani in urma, nu aveam nici cea mai

mica idee despre ce as putea face, cum as putea face sa fac ceea ce imi doream.

Stiam doar ca vreau sa inspire oamenii, sa ii ajut sa se cunoasca pe ei insisi, sa se

dezvolte personal, spiritual, si sa traisca viata asa cum simt ei si cum isi doresc ei.

Dar nu aveam nici o idee cum sa fac asta. Am inceput sa fac pasi mici, mici la

inceput. Abia dupa aproape 2 ani am reusit sa ma inscriu la un curs de life

coaching, pe care il fac si in present. Sper ca, in curand sa il termin si sa imi pot

lua acreditarea de coach. Intre timp, mi-am lansat blogul, cu cateva luni in urma, si

am inceput sa scriu si sa ofer din experienta mea si din cunostiintele mele

acumulate pana in acest moment al existentei mele.


In tot acest timp, am avut multe provocari, am avut momente in care chiar nu stiam

ce sa fac si cum sa fac sa imi urmez visul. Nu am fost mereu constanta, am avut si

perioade in care m-am ocupat mai putin de el, perioade in care viata mi-a pus in

cale anumite situatii, in care a trebuit sa aleg altceva. Am amanat, dar niciodata nu

mi-am uitat scopul si nu am renuntat la a-l urma.

Acum iar ma aflu intr-un moment in viata, in care sunt nevoita sa imi impart

atentia si energia intre a lucra la scopul meu, si a imi urma un alt vis, si anume

chemarea iubirii. Ambele sunt extreme de importante pentru mine, asa ca, probabil

va urma o perioada destul de plina de provocari si de decizii in viata mea, insa am

incredere ca voi putea sa ma descurc cu toate si ca se vor rezolva in cel mai bun

mod posibil.

De ce scriu toate astea? Pentru ca vreau sa intelegi ca este extrem de important sa

iti urmezi scopul in viata, oricat de greu ar putea fi, mai ales la inceput.

Este posibil sa intamplini provocari, amanari, momente de incertitudine, suisuri si

coborasuri, insa este vital sa nu te lasi complesita si invinsa de ele.

Recompensa pe care o vei primi atunci cand iti urmezi calea ta in viata, este

minunata, si merita toata asteptarea si toate incercarile prin care vei fi nevoita sa

treci.


Piedici In Descoperirea Scopului In Viata

De mici suntem crescuti dupa anumite tipare, in general cele dupa care au fost

crescuti si parintii nostrii. Suntem invatati sa ne placa ce le place lor, sis a nu ne

placa ce nu le place lor. Pornind de la mancare, la haine, la locurile in care

mergem, si ajungand pana la meseria pe care ne-o alegem in viata, si chiar si la

stilul de viata pe care alegem sa il avem.

Toate acestea, desi pot parea ca fiind alegeri personale, in majoritatea cazurilor

sunt influientate de mediul in care am crescut, de familie, de anturaj, de oamenii

din jur.

De la varsta de 6 ani, cand mama mea a fost in vizita in SUA, la o prietena de-a

ei, am fost invatata si crescuta cu ideea de a ajunge in SUA, de a imi face o

viata acolo. Am fost data la meditatie la limba engleza din clasa 1, cand abia

invatasem sa scriu. Apoi am urmat un liceu de limbi straine, specializarea

engleza, si mai apoi, am facut si facultatea in limba engleza. In tot acest timp,

ideea de a merge in SUA si de a imi face o viata acolo, imi era constant

alimentata. Am avut multe incercari de a pleca, insa nici una nu mi-a iesit. Si

ma enervam si ma frustram foarte tare.

In timpul faculatii, chiar am avut si o relatie de aproape 2 ani cu un american.

Mama era foarte incantata, deja ma vedea maritata cu el. Si eu ma entuziasmam

la acest gand. Ideea de a avea Green Card, de a merge in SUA, de a fii

inconjurata de oameni care vorbesc in engleza, ma incanta.

Totusi, asta nu s-a intamplat, si mult timp am fost foarte trista si deprimata din

aceasta cauza. Ani la rand m-am tot inscris la Loteria Vizelor, cu gandul ca, daa


voi castiga, si voi ajunge in SUA, voi fi foarte fericita, si voi avea o viata

minunata.

Nu s-a intamplat sa castig, si sa ajung in SUA pana acum. Insa, gandindu-ma

acum la toate acestea, imi dau seama ca este mai bine asa, ca nu trebuia sa

ajung in SUA, caci nu aceasta era viata mea. Visul American era al mamei

mele, proiectat pe mine, nu era visul meu.Nu eu imi dorisem asta, nu era scopul

meu in viata. Dar mult timp am trait cu acest gand, nestiind ca nu era al meu.

Am avut ocazia sa inteleg sis a constientizez acest lucru, si am avut si norocul

sa nu ajung in SUA in acea perioada cand, credeam eu, ca ala era visul meu si

ca daca voi ajunge acolo, viata mea va fi minunata.

Nu vreau sa ma gandesc ce s-ar fi intamplat daca as fi reusit sa ajung acolo.

Poate as fi avut parte de o experienta interesanta, dar poate nu as mai fi avut

ocazia sa imi descopar scopul, menirea mea in viata, si poate ca as fi ajuns si eu

ca majoritatea americanilor, si a romanilor care traiesc acolo, sa munceasca

mult pentru a trai in America, dar fara sa se intrebe de ce fac ceea ce fac si

incotro se indreapta.

Oricat de ciudat ar putea parea, mai ales pentru cei care ma cunosc de mult si

care stiu cat de mult imi doream eu sa ajung in SUA, acum pot spune ca sunt

sigura ca daca as fi ajuns acolo, nu mi-as fi gasit fericirea si implinirea. Cel

putin, in nici un caz in acele momente ale vietii mele cand credeam ca aia era

singura solutie pentru ca eu sa fiu fericita.

Acum vad altfel lucrurile si imi dau seama cat de periculos poate fii sa nu iti stii

scopul tau in viata, si sa alergi dupa visele altora, crezand ca sunt ale tale si ca

iti vor aduce fericirea.

Cand a fost in SUA, mama mea a avut ocazia sa ramana acolo, insa nu a facut-

o, de frica. Credea ca vor dura multi ani pana cand va putea sa isi aduca si

familia acolo, ca ii va fi greu si ca nu se va descurca. Cand s-a intors in tara, i-a

parut rau, si probabil, de aceea, inconstient si-a proiectat acest vis al ei, de a trai

in SUA, pe mine, pe copilul ei.


Eu pot sa ma consider un caz fericit. Am avut norocul sa nu ajung in SUA

atunci cand credeam ca asta imi doream cel mai mult in viata, si am avut si

norocul sa inteleg acest lucru, sa constientizez ca acest vis nu era al meu, si sa

imi descopar propriile mele vise pentru viata mea.

Insa, stiu ca nu multe persoane au norocul meu. Multi ajung sa traiasca vietile

parintilor lor, sau visele altora, din cauza ca ei nu stiu care sunt visele lor si ce

isi doresc ei pentru viata lor.

Este un pret foarte mare, pe care il platesc cei care nu au curajul, sau macar

curiozitatea sa isi descopere visele proprii si sa le urmeze.

Din pacate, exista foarte multe piedici care ne pot sta in calea noastra. Cel mai

mare, este chiar propria familia, prietenii si cunostiintele apropiate.

Dar in noi exista puterea sa le invingem pe toate, si sa ne urmam visele cu

incredere si curaj.

Este foare important, in primul rand sa ne dam seama daca ceea ce traim in

acest moment, este ceea ce ne dorim cu adevarat, sau daca ne duce catre ceea ce

ne dorim; ce anume ne-a adus pana aici, si daca asta nu este ceea ce ne dorim,

sa incepem sa ne intrebam ce anume vrem cu adevarat; ce ne-ar face pe noi

fericiti, ce ne-ar implini si ne-ar da energies i entuziasm, ce am putea face cu

pasiune si cu placere infinita?

Nu zic ca vom afla imediat. La unii poate dura mai mult timp, la altii poate dura

mai putin, depinde de implicarea fiecaruia, de dorinta de a face o schimbare si

de increderea pe care o are fiecare in el si in viata.

Toti avem o menire pe acest Pamant, toti venim cu un mesaj, cu niste talente,

daruri de la Dumnezeu, care daca le descoperim si le folosim, ne vor aduce

fericire si implinire noua si celor din jur. Astfel, voi putea contrinui la a face

lumea in care traim mai frumoasa.


Cum Mi-Am Descoperit Eu Menirea

Nu cred ca povestea mea are ceva special, insa cred in puterea exemplului, si cred

ca, putem fi inspirati de povestile altora pentru a ne gasi curajul sa ne traim si noi

povestea noastra. Iar daca voi reusi sa inspir si sa ajut pe cineva cu povestea mea,

voi considera ca mi-am atins scopul si ma voi simti foarte fericita sa stiu ca am

reusit sa aduc o raza de lumina in viata cuiva.

De mica mi-a placut sa scriu. Eram cea mai buna din clasa, in scoala generala, la

compuneri. Am fost pusa si sa scriu in cartea de onoare a scolii la care era.

Acasa, in timpul liber, scriam povesti, le scriam pe coli albe, pe care apoi le

capsam si le faceam coperti desenate, si ziceam ca scriam carti pentru copii.

Mai tarziu, la liceu, sistemul s-a schimbat, scara de valori era masurata dupa

formula "cine invata mai bine", iar creativitatea si imaginatia nu mai erau cultivate,

iar eu "am uitat" de talentul meu de a scrie.

Apoi am urmat o facultate care credeam ca mi se potrivea si imi place, dar in timp

s-a dovedit ca nu era asa. Aici iar a intervenit anturajul, familia, mesajul pe care –

am primit inca din copilarie, ca trebuia sa fac ceva important, sa fiu o persoana

importanta, si asta imi va aduce fericirea. Poate de aceea am si facut facultatea de

Stiinte Politice, caci credeam eu, ca daca esti in politica esti o persoana importanta,

si prin urmare, fericita. Asta am fost invatata in familie, si prin urmare, am urmat,

din nou, ideile si valorile altora, si nu pe ale mele.

Dupa 4 ani de facultate si 1 an de master, am ajuns intr-un punct mort. Nu era ceea

ce imi doream, dar nici nu stiam ce imi doream. Aveam impresia ca nu stiu sa fac

nimic, ca nimic nu imi place si nu ma multumea. Ma simteam trista si deprimata.


Era totusi un lucru pe care il faceam bine. Din tot sufletul, cu toata sinceritatea, si

energia mea. Acolo dadeam totul. Stiam sa fiu o buna prietena! Imi iubeam

prietenii, ii apreciam, ii ascultam si ii sfatuiam. Ei se simteau bine cu mine, si

mereu ma cautau, imi cereau sfatul, imi povesteau ce aveau pe suflet.

Atunci nu imi dadeam seama ca acesta era darul meu nepretuit cu care fusesem

inzestrata de Dumnezeu. Nu stiam cum acesta putea sa imi aduca fericirea si

implinirea in viata. Nu aveam cum sa stiu atunci, ca acest dar al meu, era chiar

drumul meu in viata, ca eu de asta venisem in aceasta lume; sa ii pot inspira si

ajuta pe cei din jurul meu sa traiasca fericiti.

Acum, imi dau seama ca nimic nu a fost intamplator, si ca toate experientele vietii

m-au adus unde sunt eu acum.

Mi-am "reamintit" de talentul meu de a scrie, de a imi asterne gandurile si trairile

pe hartie, si de a le exprima in cuvinte, in cel mai sincer mod posibil, pentru a

putea transmite mesajul meu tuturor celor interesati.

Am inteles ca aceasta era menirea mea...Sa ascult si sa ajut oamenii, sa ii motivez

si sa ii inspir prin puterea exemplului meu si cu ajutorul puterii interioare

nelimitate cu care sunt inzestrata. Putere, pe care o avem cu totii, insa nu reusim sa

o vedem sau sa o intelegem.

Astfel s-a nascut blogul Femeie Implinita, din dorinta de a inspira sufletele

femeilor sa isi gaseasca puterea lor interioara, sa si o foloseasca cu incredere

pentru a trai o viata fericita si implinita.

Nu a fost tocmai un drum linear, nu a fost usor sa ajung aici. Dar acum, uitandu-ma

inapoi, imi dau seama ca lucrurile s-au intamplat in asa fel, incat sa ma aduca pe

acest drum, sa ma puna fata in fata cu menirea mea, sa ma ajute sa o inteleg, sa o

constientizez si sa imi gasesc curajul si puterea de a o urma si de a trai in

conformitate cu ea.

Am trecut prin foarte multe momente de neliniste, de agitatie interioara, multe

intrebari, multa incertitudine. Acum imi dau seama ca toate aceste provocari, nu au

avut decat scopul sa ma faca sa deschid ochii, sa caut in interiorul meu si sa gasesc

ce se afla acolo.


Am inteles ca, in viata, toti suntem pusi in anumite situatii, in care avem ocazia sa

ne cunoastem mai bine pe noi insine, din care putem invata ceva despre noi si

putem afla raspunsurile la toate intrebarile noastre.

Insa, si aici apare o provocare.Este liberul nostru arbitru. Noi avem posibilitatea de

a alege sa cautam invataturile, sau lucrurile bune din orice situatie, experientele

care ne pot ajuta sa crestem ca persoane si sa ne dezvoltam, sau dimpotriva, putem

alege sa le ignoram, sau sa le consideram ca fiind “ghinioane”, esecuri sau

probleme. De noi depinde ce mesaj ne luam din fiecare experienta si situatie de

viata, cum le interpretam si ce alegem sa facem in continuare.


Modalitati Prin Care Sa Iti Descoperi Menirea

Unora le poate veni usor si natural sa isi dea seama care este menirea lor in viata.

Pentru altii, poate fii o cautare continua, dar fara prea mari rezultate. Eu cred ca

depinde si de motivatia pe care o are fiecare de a-si descoperi menirea. Atunci cand

motivatia este mare, si energia pusa in acest proces de aflare a scopului in viata

este mare, iar sansele de a-l descoperi cresc.

Eu imi aminesc ca mi-am descoperit menirea intr-un moment al vietii mele in care

practic nu mai aveam nimic. Nimic din ce faceam nu ma implinea, ma despartisem

de prietenul meu de atunci, nu aveam un job bun si nici bani multi, nu aveam nimic

in viata mea. Aveam doar o dorinta mare de a schimba ceva, eram motivata sa fac

ceva sa ies din acea stare in care eram.

Intamplator (sau poate nu), am ajuns la un curs de dezvoltare personala, trimisa de

o prietena in care aveam mare incredere. Sincera sa fiu, pe atunci nu auzisem de

asa ceva, era prima oara cand intram in contact cu acest domeniu. Insa eram atat de

disperata, sa fac orice ca sa ies din starea in care ma aflam, incat, daca mi-ar fi spus

cineva sa stau in cap in mijlocul strazii si mi-ar fi promis ca asta ma va ajuta, cred

ca as fi facut-o. Nu aveam nici un rost, nici un scop, nu imi placea nimic din ceea

ce faceam, ma simteam fara sens pe acest Pamant.

Intrand in acest domeniu, de dezvoltare personala, am inceput sa vad mici, mici

luminite. Faptul ca aveam ocazia sa cunosc oameni care povesteau cum si-au

imbunatatit viata datorita dezvoltarii personale, m-a facut sa imi doresc si eu acest

lucru, sa visez ca si la mine se va intampla ceva minunat si ca voi iesi din starea in

care ma aflam. Nu stiam pe atunci ce voiam sa se intample, insa orice ar fi fost,

simteam ca va fi bine.

Asa ca, am inceput sa explorez acest domeniu cat mai mult, am inceput sa citesc

tot ce gaseam, sa invat, sa ma intresez de tot ce avea legatura cu dezvoltarea


personala. Imi doream enorm de mult sa fac o schimbare in viata mea, sa ii dau un

sens vietii mele, sa imi gasesc scopul meu in viata.

In mijlocul acestor cautari, am gasit raspunsul. Instinctiv parca, a venit la mine, si

am stiut imediat ca acesta era scopul meu… Sa fac si eu ceea ce faceau toti acei

speakeri motivationali pe care ii urmaream in filme si ii citeam, sa ajut sis a inspire

oamenii sa isi gaseasca drumul in viata si sa traiasca fericiti si impliniti.

La mine a venit natural raspunsul, insa poate la altii, nu este la fel de simplu.

Pentru asta, m-am gandit la cateva intrebari care cred ca te-ar putea ajuta, daca esti

in situatia in care nu ai reusit inca sa iti gasesti scopul in viata.

Nu pretend ca aceste intrebari sa te ajuta imediat sa gasesti acele raspunsuri pe care

le cauti de atata timp, insa cred ca pot fi folosite pentru a te ghida catre niste idei,

ganduri, care te pot duce spre raspunsurile de care ai nevoie.

Insa, sa stii ca tot in tine trebuie sa cauti, sa iti asculti inima, vocea aceea suava

care incearca sa iti spuna ceva.

1. CE ITI PLACE SA FACI?

Se spune ca cei mai puternici oameni din lume isi petrec timpul facand ce le

place.

Mie de mica imi placea sa scriu, insa nu stiut sa imi urmez acest talent al meu.

Abia dupa multi ani de cautari, am revenit acolo, unde eram eu cea mai buna; la

scris, la creat, la asternut idei si ganduri pe hartie.

Gandeste-te, ce iti placea sa faci cand erai mica. Ce te intriga, ce faceai cu

placere, curiozitate, ce te diferentia fata de ceilalti. Acesta poate fi un prim

indiciu asupra a ceea ce poate fi menirea ta.

2. CE FACI IN TIMPUL LIBER?

Ceea ce facem in timpul liber, ne poate da un alt indiciu asupra menirii noastre.

Mie imi place sa citesc, sa ma autoeduc, sa descopar lucruri noi despre mine, sa

socializez, sa vorbesc cu prietenele. De mica eram cautata si imi spuneau


prietenii ca se simteau bine in prezenta mea, ca le placea sa stea de vorba cu

mine, ca eram o prietena buna.

Tie ce iti place sa faci? Ce ai face daca ai avea mai mult timp liber?

3. DESPRE CE ITI PLACE SA INVETI?

Ce fel de carti sau reviste iti place sa citesti? La ce fel de emisiuni te uiti? Ce

carti ai in biblioteca?

Cred ca nu mai este cazul sa spun ca, eu citesc foarte multe carti despre

dezvoltare personala, filozofie, gandire pozitiva…

4. CE ITI ANTRENEAZA CREATIVITATEA?

In cazul meu, scrisul ma face sa ma simt creativ. Cand scriu, parca timpul se

dilata, nimic din jur nu mai conteaza, sunt doar cu gandurile mele, iar degetele

parca imi fug pe tastatura fara sa imi dau seama.

Pe tine ce te face sa te simti creativa?

5. CE OBSERVI LA CEI DIN JUR?

De cand eram mica observam ca oamenii aveau tendinta sa faca lucrurile in

anumite feluri, si sa le explice si altora de ce era bine asa, sau de ce trebuiau

facute asa. Si eu incercam mereu sa gasesc feluri de a le face altfel, sa vad daca

chiar nu se poate asa, caci eu nu credeam ca lucrurile se pot face numai in

anumite feluri.

Acum inteleg ca acest fel al meu de a interoga orice in jurul meu, era un mod de

a incerca sa inteleg oamenii, gandirea lor, si sa descopar ce anume ii facea sa

creada ceea ce credeau… Iar acum, incerc nu numai sa ii inteleg, ci si sa ii ajut

sa sa inteleaga pe ei insisi.

Tu ce anume observi in jurul tau? Acesta iti va da o idee despre care poate fi

menirea ta in viata.


Un stilist poate observa cand cineva nu are o tinuta bine asortata si adegvata, un

mecanic poate observa ca ceva nu e in regula cu o masina, iar un cantaret poate

observa cand cineva are vocea incalzita, sau cand nu canta bine.

6. PENTRU CE TE COMPLIMENTEAZA CEI DIN JUR?

Pentru ce te apreciaza cei din jur? Pentru ca gatesti bine, sa pentru ca ai o voce

frumoasa?

Aprecierile celor din jur sunt un alt indiciu care te poate conduce la

descoperirea scopului tau in viata.

Eu de mica am fost laudata la scoala pentru ca scriam cel mai frumos, si nu ma

refer la caligrafie, caci aici niciodata nu reuseam sa iau mai mult de nota 9 ;).

Ma refer la faptul ca ma exprimam frumos, intr-un mod diferit de toti cei de

varsta cu mine. Imi placea sa scriu, si eram rugata si sa fac compuneri pentru

alti colegi. De asemenea, eram si foarte populara. Nu intelegeam de ce, dar toti

colegii din clasa ma placeau si ma apreciau.

Tu pentru ce esti apreciata si complimentata de cei din jur? Intreaba-i pe

prieteni, pe colegi, ce anume apreciaza la tine cel mai mult. Asta iti va da o idee

despre directia in care sa iti cauti menirea.

Acestea sunt doar cateva idei, intrebari, care pot fi folosite in gasirea scopului,

menirii in viata. Pornind de la ele, cu siguranta voi gasi niste raspunsuri,

care,mai devreme sau mai tarziu, ne pot conduce catre descoperirea menirii

noastre.

Drumul descoperirii menirii/ scopului in viata, poate fi unul dificil la inceput,

insa este si unul frumos, care merita facut. Toate framantarile, si incercarile prin

care trecem cand pornim pe acest drum, sunt menite sa ne arate ceva, sa ne

invete ceva, si sa ne conduca mai departe spre raspunsurile pe care le cautam.

Este important sa avem incredere, rabdare si perseverenta. Ceea ce vom deveni

pe parcurs, va fi darul cel mai de pret pe care ni-l putem oferi noua insine –

evolutia noastra personala.


Porniti cu incredere pe acest drum, si nu il abandonati indiferent de ce se va

intampla. Este promisiunea pe care viata ne-o ofera de a deveni cea mai buna

varianta a noastra si de a trai cu sens si implinire.

Cu drag,

Andreea Dumitru!

www.FemeieImplinita.com

Ps.: acest material este special creat pentru comunitatea

www.GhidulTuturorFemeilor.ro, si reprezinta un bonus

pentru participantele la programul Reinventare Feminina,

organizat de Tania Tita.

http://www.femeieimplinita.com/

http://www.ghidultuturorfemeilor.ro/

Traieste O Viata Cu Scop AndreeaDumitru

Documents

Transcript of Traieste O Viata Cu Scop AndreeaDumitru