topografie- masurarile terestre

UTM Mod. Coala Nr. document Semnăt. Data

Elaborat Perju D. Litera Coala Coli

Conducător Botnaru D. 10 87

Consultant Botnaru D.UTM FCGC

GTC - 0918Contr. norm.

Aprobat Nistor L.

INTRODUCERE

Necesitatea de cunoaștere, caracteristica esențiala a omenirii, dar mai ales faptul ca suma

cunostințelor acumulate în timp să fie transmisă generațiilor viitoare, s-a facut simțită și în

domeniul măsuratorilor terestre atat prin găsirea modalităților de reprezentare a unor zone prin

care oamenii au călătorit cît și a celor în care își desfășurau activitatea în mod curent. Sunt

cunoscute necesitățile omenirii pentru satisfacerea cerințelor militare, economice, de navigație,

religioase.

Evoluția în timp a măsuratorilor terestre a fost condiționata de dezvoltarea științelor exacte

- matematică și fizica. Instrumentul teoretic al măsuratorilor terestre este furnizat de matematica

prin principiile și metodele de prelucrare a măsuratorilor, instrumentele necesare observațiilor

sunt construite pe baza cunoștințelor de mecanică, optică și electronică, astronomia permite

obținerea datelor primare necesare prelucrării rețelelor de sprijin pe suprafețe mari și stabilirea

formei și dimensiunilor Pămîntului, pentru ca la sfîrșit să obținem imaginea micșorată a zonei de

interes prin intermediul cunoștințelor de cartografie.

Prin urmare, topografia are de rezolvat două grupe mari de probleme:

• efectuarea de măsurători şi calcule pentru obţinerea bazei topografice a unui teritoriui;

• transpunerea pe teren a proiectelor tehnice realizate pe baza planurilor și a hărţilor.

Preocupările acestei stiinţe rezultă din însăşi etimologia denumirii sale, care provine din

alăturarea a două cuvinte grecesti: topos = loc şi graphein = descriere.

În prezent ridicările topografice sunt utilizate pentru a crea modelul digital al terenului. La

crearea unui model digital se porneşte de la harta digitală a terenului ce cuprinde curbele de nivel

şi punctele cotate, cu informaţia de înălţime asociată, râurile şi liniile de creastă reprezentate ca

linii tridimensionale, rupturile de pantă, precum şi toate celelalte elemente care au o importanţă în

modelarea matematică a terenului. Pornind de la coordonatele punctelor caracteristice ale terenului

se procedeaza la o interpolare a cotei oricarui punct pentru care sunt cunoscute coordonatele

planimetrice x și y. Pentru realizarea interpolarii automate este nevoie de un soft de interpolare

care sa permita gasirea automata a punctelor vecine punctului dat prin coordinate planimetrice x și

y și interpolarea cotei z.

1. Topografia ca obiect al măsurătorilor terestre.

1.1 Obiectul și importanta topografiei .

UTM 584.2 019 MECoala

11Mod Coala Nr. document Semnăt. Data

Măsurătorile terestre datează din cele mai vechi timpuri ca o necesitate a oamenilor de a

măsura şi reprezenta suprafaţa de teren pentru satisfacerea nevoilor economice, precum şi pentru

organizarea lucrărilor agricole, de construcţie, militare şi a căilor de comunicaţii. Domeniul

măsuratorilor terestre se poate imparti în urmatoarele ramuri principale:

Topografia - care, pornind de la datele furnizate de geodezie (coordonatele unor puncte

intr-un sistem unitar, care însa nu delimiteaza și nu reprezintă detalii din teren), să stabileasca

pozitia relativa a obiectelor din teren și să le reprezinte pe hărti sau planuri. Caracteristic pentru

lucrările topografice este ca acestea se desfașoara pe suprafețe relativ mici în care influența

curburii Pamantului este considerata neglijabilă.

Geodezia - care se ocupa cu studiul, măsurarea și determinarea formei și dimensiunilor

globului pămantesc sau a unor porțiuni întinse ale acestuia. Pentru a se realiza acest lucru, pe

suprafața terestră se determina coordonatele spațiale ale unor puncte care, prin unirea din

aproape în aproape, determină vîrfurile unor triunghiuri. Odata determinate coordonatele

geografice sau rectangulare ale acestor puncte, acestea devin puncte de sprijin pentru toate

celelalte măsuratori terestre. Totalitatea acestor puncte alcatuieste rețeaua de puncte geodezice.

Datorita suprafeței mari pe care se desfașoara aceste lanturi de triunghiuri, este necesar ca la

prelucrarea măsuratorilor sa se țina seama de influența curburii Pămantului.

Fotogrametria - poate fi considerata ca o tehnica noua în măsuratorile terestre în sensul ca

poziția unor detalii se obține direct pe fotografii speciale, metrice, numite fotograme, executate

în anumite condiții, fie din avion (denumite fotograme aeriene) fie de la nivelul solului

(fotograme terestre). Ca și topografia, exploatarea fotogramelor se face utilizînd reteua de sprijin

creată cu ajutorul geodeziei.

Importanţa lucrărilor topografice, lucrările de topografie aplicată sunt necesare aproape

în toate ramurile economiei astfel:

în agricultură, pentru lucrări de organizare a teritoriului și de ameliorare a unor suprafețe

prin: amenajări de albii, desecari, irigari etc.;

în industria hidroenergetica sunt necesare lucrări topografice pentru determinarea

amplasamentului barajelor și hidrocentralelor, a suprafețelor inundate de lacurile de acumulare, a

capacitații lacurilor etc.;

pentru căile de comunicație – drumuri, căi ferate – lucrările topografice intervin atât la

alegerea celor mai economice trasee, cât și la amplasarea corespunzătoare a stațiilor și nodurilor

de cale ferata precum și a construcțiilor care deservesc materialul rulant;



în industria extractiva – cărbuni, minereuri – pentru determinarea planurilor de

străpungere a rocilor (galerii, tuneluri), pentru determinarea poziției și mărimii stratului de

zăcăminte, a amplasării construcțiilor și instalațiilor de suprafața etc.

Din punct de vedre științic măsuratorile terestre furnizeaza date necesare studierii formei și

dimensiunilor reale ale Pămîntului și modificarile în timp ale acestora.

1.2 Forma şi dimensiunile Pămîntului.

Diversele activități economice efectuate pe suprafața Pămantului sau în subteran, reclama

reprezentarea pe planuri sau hărti a unor porțiuni mai mari sau mai mici din aria planetei noastre,

sau chiar reprezentarea în ansamblu a acesteia. Reprezentarea în ansamblu sau în detaliu a

Pămantului pe planuri sau pe hărti, comporta o serie de etape de măsurare, prelucrare a datelor și

desenare, unele cu caracter general valabil, altele cu caracter particular.

Figura 1.1 Suprafețe de studiu a formei Pămîntului

Suprafața terestra fiind curba, dificultățile principale provin tocmai din trecerea de la

imaginea reala – deci pe o suprafață curba la imaginea redusă la scara, pe o suprafață plana. În

studierea și reprezentarea suprafețelor terestre distingem:

Suprafața topografică = reala, pe care se fac măsuratorile, care se reprezinta pe hărți și

planuri: geometrizat și simplificat, (reprezinta 29% din S total Pamant) .Nu poate fi

materializată.



Geoidul = suprafața de nivel mediu a mărilor liniștite, presupus prelungite pe sub

continente. Nu poate fi materializată.(foloseste la reprezentarea celei de a treia dimensiuni : Z –

cota)

Elipsoidul de referință= cea mai apropiata figura geometrica operativa, de cea reala

(foloseste la ridicari planimetrice pe suprafețe mari)

V: verticala – perpendiculara la geoid.

N: normala – perpendiculara la elipsoid.

1.3 Noţiuni privind erorile de măsurare.

Practica arată că toate măsurătorile de orice natură ar fi ele şi oricît de corect ar fi

executate, sînt afectate de erori. Cauzele generale ale erorilor în măsurători sînt:

- imperfecţiunea organelor de simţ, oboseală, etc, numite erori personale;

- imperfecţiunea aparaturii şi instrumentelor de măsurare care provoacă aşa zisele erori

instrumentale;

- influienţa condiţiilor exterioare (vînt, căldură, vizibilitate);

- diferite alte cauze nedeterminate la un moment dat.

Sînt două mijloace prin care se poate verifica exactitatea unei măsurători:

se repetă măsurătoarea de mai multe ori;

se măsoară mărimi diferite care stau în anumite relaţii cunoscute(formule sau

ecuaţii) şi se verifică dacă rezultatele satisfac relaţiile date (ex. suma unghiurilor într-un

triunghi).

Rezultă că în măsurători, valoarea adevărată, reală a unei mărimi ce se măsoară rămîine

totdeauna necunoscută. Valoarea cît mai apropiată de cea reală o numim valoarea cea mai

probabilă.

Erorile, deci sunt diferenţa între rezultatul unei măsurători şi ceea ce ar fi trebuit să

obţinem.

După valoarea de referinţă erorile se împart:

erori adevărate sau reale;

erori aparente(V).

Fie de exemplu M1, M2, ......... Mn valorile individuale obţinute măsurînd de n ori o anumită

mărime.

Erorile adevărate sau reale sunt:



ε1=M1-x e1=M1-x0

ε2=M2-x e2=M2-x0 (1-1)

---------- -----------

εn=Mn-x en=Mn-x0

în care x - valoarea reală a mărimii măsurate;

x0 – valoarea de referinţă rezultată în urma măsurării cu un instrument de mare precizie.

Erori aparente (V):

V1=M1-M

V2=M2-M (1-2)

Vn=Mn-M

în care M este media aritmetică simplă şi se obţine astfel:

(1-3)

Erorile trebuie corectate(compensate).

Cunoaşterea erorilor comise în măsurători ne ajută la rezolvarea următoarelor probleme:

- alegerea instrumentului şi metodei de măsurare, pentru obţinerea preciziei necesare;

- aprecierea preciziei unei măsurători efectuate;

- elaborarea normelor pentru fixarea toleranţelor;

- stabilirea numărului exact de măsurători pentru a obţine precizia cerută etc.

Clasificarea erorilor

După caracterul influenţei asupra rezultatelor măsurării se deosebesc următoarele feluri de

erori:

Erori grosolane – e vorba de erorile de calcul la măsurare. De exemplu, la

măsurarea lungimii în loc de 7m 95cm s-a citit lectura 8m 95cm. Pentru a observa şi a lichide

eroare, mărimea se măsoară de 2 ori şi, dacă e posibil, prin diferite metode;

Erori sistematice – erorile, care în rezultatul măsurărilor intră conform unei

dependenţe matematice determinate. De exemplu o panglică de 50m este scurtă sau mai lungă cu

mărimea „x” faţă de valoarea indicată pe ea (valoarea nominală). Distanţele măsurate „l” cu

această panglică vor apare mai mari sau mai mici cu mărimea x l/50, mărime care constituie

eroarea măsurătorii respective. Pentru micşorarea influenţei erorilor sistematice sînt folosite

corecţii sau prin alegerea metodei de măsurare.



Erori aleatorii (întîmplătoare) – erorile care nu se produc după o lege fixă şi

cunoscută ci se produc la întîmplare cu cantităţi foarte mici dar apreciabile în total. Cauzele lor

pot fi: temperatura şi variaţia mediului, elasticitatea instrumentului la întindere, citirea valorilor,

micile vibraţii ale trepiedului, punctarea dilatarea neegală a părţilor teodolitului, etc.

Teoria erorilor se ocupă numai cu erorile aleatorii(întîmplătoare) deci de acele măsurători

ce au fost în prealabil corectate de toate erorile grosolane şi sistematice.

Studierea erorilor ne ajută la aplicarea corecţiilor valorilor rezultate prin compensare.

Compensarea este ansamblu de calcule efectuate pentru determinarea unor corecţii ce se aplică

mărimilor măsurate, în vederea omogenizării şi obţinerii unor valori ale acestor mărimi.

1.4 Caracteristica hărților și planurilor.

Planul topografic este reprezentarea grafica convenționala a unei suprafețe de teren mai

restranse, care se întocmește la scari mai mari sau egale cu 1:10000, unde proiectarea punctelor

de pe suprafața terestra se face ortogonal, iar efectul de curbura al Pămantului se neglijeaza.

Pe planurile topografice întocmite la scarile: 1:500; 1:1000; 1:2000; 1:5000 și 1:10000 se

reprezintă în mod fidel forma geometrica și dimensiunile elementelor de planimetrie, precum și

relieful terenului.

Harta topografică este reprezentarea grafică convenționala a unei suprafețe terestre mari,

care ține seama de forma curbă a Pamantului, pe baza folosirii unei proiecții cartografice. Din

punt de vedere al conținutului, hărțile topografice redau în mod generalizat detaliile planimetrice

și nivelitice ale suprafeței topografice, prin diferite semne convenționale.

Hărtile se întocmesc la scari mai mici de 1:20 000. Se menționeaza ca numarul scărilor

folosite pentru reprezentarea unei porțiuni din suprafața terestra poate fi nelimitat, dar dintre

acestea se utilizeaza numai scările de baza: 1:25000; 1:50000; 1:100000; 1:200000: 1:500000 și

1:1000000 la care se adauga și planurile directoare militare, la scara 1: 20000. În funcție de scara

de reprezentare și de modul de întocmire, desenele topografice poarta denumirea de planuri sau

de hărti.

Planurile topografice necesare elaborării documentației tehnice pentru investițiile

industriale sunt:

în cadrul elaborării studiului tehnico-economic, pentru justificarea amplasamentului

propus: planul teritoriului localitații la scara 1:10000 sau 1:5000 ; planul topografic pentru

variantele de amplasament la scara 1:2000 -1: 500 ;



la elaborarea proiectului de ansamblu al investiției, la capitolul planul general sunt

necesare: schița regiunii geografice la scara 1:50 000 - 1: 5000 pentru indicarea amplasamentului

general al investiției; planul de situație al întreprinderii cu regiunea înconjuratoare, la scara

1:5000 - 1:1000, conținînd localitățile învecinate, întreprinderile sau unitațile existente, cursurile

de apă cu bornele cadastrului de apă, căile ferate, drumurile, rețelele edilitare etc.; planul

topografic al întreprinderii sau unității proiectate, la scara 1:1 000 sau 1:500, pentru variantele

studiate, conținand curbele de nivel cu echidistanța corespunzătoare scării, căile ferate etc.;

planul topografic al întreprinderii sau unității proiectate la scara 1:500 - 1:200, limitat la zona

variantei propuse, conținand curbe de nivel la echidistanțe corespunzătoare scării și limitele

proprietăților cu indicarea proprietarilor; planul general de trasare la scara 1:1000 – 1:500,

completat cu rețeaua de construcții aleasa în funcție de amplasarea investiției, repere pentru

urmărirea tasărilor și date necesare trasarilor (unghiuri, lungimi, cote etc.; planul topografic la

scara 1:1000 - 1:500, pentru căile de comunicații exterioare (căi ferate, drumuri) ; planul

topografic la scara 1:2000 - 1:1000, pentru rețele electrice, funiculare etc.;

la elaborarea proiectelor de execuție pe obiecte, pentru amplasament sunt necesare :

planul topografic al zonei de amplasare a investiției la scara 1:500 -1:200 ; planul topografic al

zonei căilor de comunicații, rețele electrice,funiculare etc. la scara 1:1000 - 1:500; planul general

de trasare la scara 1:1000- 1:500 ; schița de trasare la scara 1:200 cu completarea rețelei de

construcții din planul general de trasare și cu datele necesare de trasare a obiectului; profile

transversale ale incintei și ale căilor de comunicație exterioare și interioare, la scara 1:100,

pentru lungimi și pentru cote; profile longitudinale la scara 1:1000 - 1:100. La elaborarea acestor

proiecte se utilizeaza în măsura tot mai mare material fotogrammetrie (fotograme, fotoplanuri,

planuri restituite).

Nomenclatura hărților și planurilor topografice, lucrările topografice care se executa în

prezent pentru nevoile proiectării, sistematizării și investițiilor sunt legate de rețeaua de sprijin

de stat (geodezica) ; există deci un sistem unic de referință atît plani-metric cît și altimetric.

Pentru o identificare operativă a planurilor (fig.1.1), acestea se completează în mod

obligatoriu cu o serie de date și anume:

nomenclatura planurilor vecine, la care se racordeaza planul topografic;

notarea coordonatelor X și Y la caroiaj pe latura Sud și Est;

denumirea și numarul planului (serie, simbol etc.);

nomenclatura planului conform graficului de racordare;

scara și echidistanța;



sistemul de referință (coordonate X, Y, proiecție, cota) ;

executanții lucrării;

inițialele unității executante ;

data executării planului;

legenda pentru anumite semne convenționale special aplicate ;

observații asupra planului topografic, în cazul cînd de exemplu se face o reambulare,

completare etc.

Planurile topografice, prin detaliile planimetrice pe care le conțin, ilustrează realitățile de

pe teren la un moment dat și sunt valabile pentru o perioada de timp limitată, deoarece ritmul

executării construcțiilor schimbă foarte repede configurația terenului. Din aceasta cauză apare

necesitatea ca planurile topografice să fie actualizate periodic (reambulate), prin operarea

schimbărilor survenite. Cînd modificările însumeaza mai puțin de 2/3 din suprafața planului

existent acestea se execută pe planul vechi; în caz ca depașesc 2/3 din datele acestuia, planul se

redacteaza din nou. De asemenea rețeaua de sprijin planimetrcă și nivelitică trebuie refăcuta sau

verificată.

Clasificarea planurilor, planurile topografice conțin următoarele elemente: bază

geodezică, localități, obiective agricole, rețele de comunicatie și hidrografice, construcții,

relieful, categorii de folosință a terenului, limite administrative, toponimia locului, inscripții

explicative, nomenclatura sau denumirea foilor și a vecinilor, scara etc.

Planurile se clasifica după conținut, scop și scara în:

a) planul topografic de baza;

b) planul cadastral;

c) planul cotat;

d) planul general de trasare;

e) planul de detaliu.

a) Planul topografic de baza: este redactat pentru întreaga suprafață a tării noastre, într-un

singur system de proiecție, la scara de 1: 10.000; 1: 5.000; 1 : 2.000.

b) Planul cadastral: este planul topografic pe care terenul este împărțit în sole și tarlale,

foarte bine delimitate între ele, pe care se trec proprietarii acestora cît și categoriile de folosință

ale acestora. Scările de reprezentare sunt: 1 : 10.000; 1: 5.000 pentru extravilan și 1 : 2.000 sau

1 : 1.000 sau chiar 1: 500 pentru intravilan.

c) Planul cotat: este planul pe care sunt trecute înălțimile punctelor (altimetria) din teren,

cu ajutorul carora se reprezinta formele de relief existente.



d) Planul general de trasare: reprezintă un plan topografic pe care sunt înscrise elementele

necesare aplicării construcțiilor proiectate pe teren.

e) Planul de detaliu: este un plan topografic întocmit la scara mare,

pe care elementele sau grupurile de elemente existente pe teren sunt redate

mai amanunțit.

Clasificare hărților, hărțile se clasifica dupa mai multe criteria nefiind înca elaborată o

clasificare științifică și practică unanim recunoscută.

Cele mai întalnite clasificări sunt:

A) dupa conținut;

B) dupa destinație;

C) dupa scară.

A) Clasificarea dupa conținut:

a) Hărti generale sunt: hărti topografice, hărțile litoralulu mărilor, hățtile aeronautice)

Hărțile tematice (speciale) sunt: hărțile cadrului natural (geofizice, geologice, pedologice) și

hărțile social – economice (demografice, politice).

B) Clasificarea dupa destinatie:

a) hărți de navigație;

b) hărți aeronautice;

c) hărți rutiere;

d) hărți turistice;

e) hărți militare;

f) hărți școlare.

C) Clasificarea dupa scara:

a) hărți la scara mare (1 : 20.000 – 1 : 200.000);

b) hărți la scara mijlocie (1 : 200.000 – 1 : 1.000.000);

c) hărți la scara mica > 1 : 1.000.000.

1.5 Scări topografice.

Scara este raportul dintre distanţa orizontală d de pe plan sau hartă şi omoloaga sa D de pe

teren.

(1-4)



0

2020m 40 60 80m2m

0,2m D=29,2m

Scările pot fi numerice şi grafice. Scara numerică se scrie de obicei sub formă de fracţie

1:N. Formula scării numerice este:

(1-5)

Exemplu: la scara 1: 1 000 pe plan s-a măsurat un segment d=1cm , pe teren îi va

corespunde D=1 000cm.

Scara grafică este reprezentarea grafică a scării numerice. După modul de construcție a

scării grafice se deosebesc:

scara grafică liniară (simplă); scara grafică dublă ce poartă pe fiecare parte a suportului

cîte-o serie de diviziuni cu aceleaşi limite, dar pentru scări diferite. Precizia acestei categorii de

scări este 1:10 din bază.

Figura 1.2 Scara grafică liniară

Exemplu: Să determinăm cît va reprezenta distanţa din teren D=62m pe harta la scara 1:1

000. Cu distanţierul luăm 3x20m + 1x2m, în final vom obţine că d=62mm.

scara grafică transversală este o scară care oferă o precizie superioară scării grafice

simple.

Figura 1.3 Scara grafică 20emen20er2020l

Exemplu: Să arătăm pe scara grafică transversală cît reprezintă distanţa din teren D=29,2m

(fig.1.3.4).



1: 1 000

Precizia scării este segmental de pe teren care corespunde unui segment pe plan cu

lungimea de 0,1mm. Precizia scării ajută la stabilirea scării necesare planului topografic cît şi în

procesul ridicării detaliilor.

1.6 Clasificarea semnelor convenționale.

Semnele convenţionale (figura 1.4)sunt notaţii sub formă de simboluri, cu ajutorul cărora

se marchează pe hartă poziţia unor obiecte şi fenomene precum și caracteristicele lor cantitative

şi calitative. Există următoarele principii de alegere şidesenare a semnelor convenţionale:

pe planuri şi hărţi se reprezintă proiecţia orizontală a obiectelor şi suprafeţelor de pe

teren;

forma semnului trebuie să fie cît mai adecvată pentru a sugera obiectul din natură;

semnul să poată fi desenat uşor, să fie amplasat astfel încît să nu îngreuneze cititul hărţii

şi dimensiunile lui să permită observarea lui cu ochiul liber;

lucrările în construcţie şi obiectele din subterane se reprezintă cu linii întrerupte;

grosimea liniilor se alege astfel încît să sugereze importanţa obiectului;

utilizarea culorilor pentru a uşura citirea hărţii.

Figura 1.4 Semne convenționale

Elementele caracteristice semnelor convenţionele sunt :

Mărimea;



Forma;

Culoarea.

Mărimea arată importanţa obiectului reprezentat, iar forma şi culoarea, destinaţia acestuia.

Forma semnelor convenţionale este variată. Aceste pot fi intuitive, adică să amintească

prin forma lor obiectulreprezentat sau geometrice, sub formă de cercuri, pătrate, dreptunghiuri

etc.

Culorile se folosesc pentru desenarea semnelor convenţionale şi ajută la interpretarea mai

uşoară a hărţii, ca de exemplu:

- albastru închis pentru malurile apelor, adâncimi, mlaştini,fântâni;

- albastru deschis pentru suprafaţa apelor (lacuri, fluvii, mări şi oceane);

- maro pentru relief (curbe de nivel, altitudini sau adâncimi, râpe, etc);

- verde pentru păduri şi livezi;

- portocaliu pentru autostrăzi, şosele;

- violet pentru frontiere de stat;

-negru pentru restul detaliilor de pe hartă.

După modul de folosire semnele convenţionale pot fi clasificate în :

Semne convenţionale de contur (la scară)

Semne convenţionale în afara scării

Semne convenţionale liniare

Semne convenţionale explicative

Semne convenţionale de contur sunt utilizate pentru reprezentarea obiectelor a căror

configuraţie din teren poate fireprezentată la scară. Ele sunt alcătuite din conturul propriu-zis

redat printr-o linie continuă sau întreruptă şi elemente de umplere a conturului redate prin haşuri,

culori sau reţea de semne. Elementele de umplere dau, de regulă,caracteristicele calitative ale

obiectelor reprezentate.

Semne convenţionale în afara scării se folosesc la reprezentarea obiectelor care nu pot fi

redate la scara hărţii.Dimensiunile semnelor se referă la 22emen22e cantitativi ai obiectelor, iar

forma semnelor la deosebirele calitative aleacestora.

Semne convenţionale liniare sunt utilizate la reprezentarea obiectelor cu caracteristici

liniare (căi de comunicaţii,rîuri, 22emen22er etc.). Aceste semne se deosebesc, de regulă, de

semnele de contur prin faptul că măresc lăţimeaobiectelor. Ele redau însă cu precizie axul



longitudinal al obiectului (şosea, cale ferată etc.).Din această categorie de 23emen convenţionale

fac parte şi izoliniile (linii ce unesc puncte cu aceiaşi indici ai unuiobiect sau fenomen).

Semne convenționale explicative sunt utilizate pentru a scoate în evidență unele

caracteristici suplimentare ale obiectelor reprezentate ( specii de copaci, săgețile care indică

direcția de scurgere a apelor etc.).Toate semnele convenționale sunt strînse sud forma unei

colecții, cunoscute sub numele de Atlas de semne convenționale

1.7 Reprezentarea reliefului pe hărți și planuri.

Reprezentarea reliefului pe hărţi şi planuri a constituit o adevărată problemă pentru

cartografi în decursul timpului. Fiecare din metodele cunoscute prezintă avantaje şidezavantaje

care se diferenţiază în funcţie de scopul urmărit.

Sunt cunoscute 8 metode dereprezentare a reliefului:

metoda în curbe de nivel;

metoda cotelor;

metoda tentelor hipsometrice;

punctelor dimensionate;

metoda haşurilor;

metoda umbririi;

metoda stereoscopică;

metoda perspectivă.

În cazul primelor 7 metode relieful este privit vertical, aşadar proiectat ortogonal, iar în

ultima este reprezentat perspectiv. Pentru o bună reprezentare a reliefului pe hărţi sunt necesare

de îndeplinit două proprietăţi:

comensurabilitatea, care ne dă posibilitatea determinării pe hartă a diferitelor

elemente a reliefului cum ar fi altitudinea, panta, arii, volume;

plasticitatea, care ne ajută în distingerea diferitelor forme de relief fără un efort

deosebit.



Din metodele enumerate doar cea a curbelor de nivel şi a tentelor hipsometrice prezintă

comensurabilitate, iar metoda perspectivă prezintă plasticitate.Astfel pentru a fi îndeplinite

ambele proprietăți este necesar ca să fie utilizate combinații dintre doua sau mai multe metode.

1.7.1 Metoda curbelor de nivel.

Este cea mai utilizată metodă de reprezentare a reliefului, fiind sugestivă şi precisă, oferind

totodată posibilitatea efectuării de măsurători pe hartă. Cu ajutorul ei se pot construi profile

topografice, determinarea de altitudini pe hartă, calculul volumului unor forme de relief, calculul

pantelor. Ca dezavantaje ale acestei metode sunt imposibilitatea reprezentării suprafeţelor

orizontale şi zonele accidentate din teren (râpe, stânci) pentru care se utilizează semne

convenţionale.

Curba de nivel este locul geometric al punctelor de aceeaşi cotă, sau altfel spus reprezintă

linia ce uneşte punctele aflate la aceeaşi altitudine. Aceasta se reprezintă pe hartă prin linii curbe

închise, de culoare sepia (pe hărţile color) sau neagră (pe hărţile alb-negru).

Figura 1.5 Modul de obtinere a curbelor de nivel.

Obţienerea curbelor de nivel (figura 1.5) se face prin secţionarea formelor de relief cu

planuri orizontale şi echidistante. Proiecţia acestora în plan va da curbele de nivel, care vor

reprezenta forma intersectată. Pentru ca reprezenatarea să fie sistematică, corectă şi obiectivă,

planurilede intersecţie se aleg la distanţe egale între ele, iar această distanţă verticală dintre două

curbesuccesive se numeşte echidistanţă. Valoarea acesteia pentru curbele de nivel normale se

trece sub scara de proporţie pe latura de sud, sau sub graficul pantelor în funcţie de anul editării

hărţii. Mărimea echidistanţei este dată de amplitudinea reliefului, de scara de reprezentare şi de

precizia dorită în reprezentare. Astfel putem avea următoarele cazuri:

pe o hartă la scara 1:25 000 echidistanţa curbelor de nivel normale este de 5 m

înzona de câmpie şi deal şi de 10 m în zonele montane;



pe celelalte scări 1:50 000, 1:100 000, 1:200 000, 1:500 000 aceste valori se

dublează, iar pentru scara 1:1 000 000 echidistanța este de 100 m în zona de cîmpie și deal și 200

m la munte.

Referitor la curbele de nivel acestea sunt de mai multe tipuri, după cum urmează:

principale, care sunt redate prin linii continue mai îngroşate având echidistanţa

multiplu de 5 a echidistanţei curbelor de nivel normale;-

normale, desenate prin linii continue subţiri, a căror echidistanţă variază înfuncţie

de scara hărţii şi de relief;

ajutătoare, redate prin linie subţireîntreruptă, avînd echidistanţa jumătate din cea

a curbelor de nivel normale;

accidentale, reprezentate tot prin linie întreruptă, dar cu segmente mai scurte

decât în cazul celor ajutătoare, avândechidistanţa ½ din cea a curbelor de nivel ajutătoare sau ¼

din cea a curbelor de nivel normale.

Figura 1.6 Curbe de nivel: a) principală ,b) normală,c) ajutătoare, d) accidentală

1.7.2 Forme tip de relief.

Totalitatea și complexitatea formelor de relief se poate reduce la trei tipuri caracteristice:

șesuri, care reprezinta suprafețele de teren plane, cu diferențe de nivel

nesemnificative, ce reprezinta o cîmpie daca terenul se afla la mai puțin de 200 m deasupra

nivelului mării, sau podis daca se afla la peste 200 m deasupra nivelului mării;

înălțimile, care reprezintă forme tip de relief, cu diferențe de nivel pozitive,

sensibil diferite de zona inconjurătoare

depresiunile, care reprezintă forme tip de relief, cu diferențe de nivel negative,

sensibil diferite de zona inconjurătoare



Mamelonul (figura 1.7 (a) ) este o ridicătura cu înălțime de 50 - 150 metri mai mari față de

terenul înconjurător, cu vîrf rotunjit și pante relativ simetrice care sunt dispuse în toate direcțiile.

Se reprezintă prin curbe de nivel inchise.

Piscul se reprezintă asemanator cu mamelonul numai că pantele fiind mai abrupte, curbele

de nivel vor fi mai dese decat la reprezentarea mamelonului.

Dealul (figura 1.7 (b) ) este o ridicatură cu doi versanți, desparțiți prin culme sau creasta.

Se reprezintă ca

un diedru convex. Elementele caracteristice sunt linia de desparțire a apelor, vîrful și

piciorul

crestei. Se poate întalni și sub denumirea de crupa, creasta sau bot de deal.

Șaua (figura 1.7 (c) ) este forma de relief care racordeaza doua creste sau mameloane.

Centrul șeii se numește gît și formeaza originea a doua văi care sunt dispuse transversal pe linia

de creasta.

a) b) c)

Figura 1.7 Forme tip de ridicături. a) mamelonul, b) botul de deal, c) șaua

1.7.3 Forme tip de adîncimi.

Căldarea (figura 1.8) este forma inversă a mamelonului. Se caracterizează prin margine,

perete și fund.Reprezentarea se face prin curbe de nivel inchise, ale caror valori cresc din interior

spre exterior.

Valea (figura 1.8) este depresiunea formată de doi versanți care coboara și se unesc pe

fundul văii.Este reprezentată de un diedru concav. Caracteristicile văii sunt determinate de firul

văii sau talvegul, originea și gura văii. Ca arie, valea se desfășoara pe suprafețe întinse. Ca mod

de reprezentare prin curbe de nivel, acestea sunt alungite, cu concavitatea spre firul văii (talveg).

Viroaga sau crovul reprezintă o vale de întindere mai mică, caracteristică regiunilor de șes,



formarea ei datorandu-se acțiunii erozive a torenților în roci moi. Este omoloaga văii

pentru

zonele de cîmpie. Aceste forme de relief se reprezintă prin curbe de nivel.

Figura 1.8 Reprezentarea adînciturilor.

1.7.4 Bazinul hidrografic.

Este o formă complexă, închisă pe trei părți de linia de desparțire a apelor și deschisă pe o

latura. În interiorul unui bazin hidrografic, apele sunt colectate de pe versanti și evacuate prin

latura deschisă, iar din punct de vedere al alcătuirii, acesta se compune din mai multe forme de

relief simple : mameloane, sei, vai. Astfel, între două forme de relief de tip mamelon există

totdeauna o șa ce va constitui obîrșia unei văi. La răndul lor, aceste văi mai mici se vor uni în

puncte de confluența și vor forma o vale majora ce va colecta apele întregului bazin

hidrografic. Din cele prezentate în figura 1.9, se poate vedea că bazinul hidrografic este

definit

că suprafața de pe care în mod natural apa pluvială este colectată și evacuată la vale.

Importanța cunoașterii întinderii bazinului hidrografic pentru un curs de apa este utilă în cazul

proiectării construcțiilor hidrotehnice pentru stabilirea volumului potențial de apa dintr-un viitor

lac de acumulare pentru o hidrocentrala. în cazul proiectării podurilor aferente unei căi de

comunicații, cunoașterea bazinului hidrografic permite calculul volumului de apa ce va trece pe

sub viitorul pod, fapt ce permite calculul înalțimii libere a podului.



Figura 1.9 Bazinul hidrografic

2. APARATE ȘI SOFTWARE FOLOSITE PENTRU

MĂSURATORILE TERESTRE

2.1 Stația totală.

Stația totală mai este numită și stație inteligentă, reprezintă o generație noua

de aparate care cuprinde realizările de vîrf ale mecanicii fine, ale electronicii și ale opticii.

Concepția constructivă a unei astfel de stație reunește în cadrul unei singure unități

portabile, de dimensiunile și aspectul unui teodolit obișnuit, componentele necesare masurării cu

ajutorul undelor electromagnetice a urmatoarelor elemente:

unghiuri orizontale și verticale;

distanțe înclinate și / sau distanțe reduse la orizont;

coordonate rectangulare relative ΔX și ΔY;

diferențe de nivel ΔH.

Din punct de vedere practic elementele unghiulare și liniare menționate mai sus, se

masoara, între punctul de stație și punctul vizat iar pe baza programului de calcul se determina în



teren, distanțele reduse la orizont, coordonatele relative ΔX, ΔY și ΔH și coordonatele absolute

X, Y, H

ale punctelor de drumuire precum și a punctelor radiate.

Stațiile totale de măsurare dispun de un centru de memorie propriu și de o memorie

exterioara, precum și de o serie de programe de calcul specifice masurătorilor topo-geodezice

care sunt utilizate în ridicarile topografice. Datele masurate și calculate sunt memorate și apoi

transferate în memoria unui calculator, unde cu ajutorul unor programe de prelucrare se

determină componentele grafice, ce se desenează în sistem automatizat cu plotere atasate la

calculator. Utilizarea tahimetrelor electronice în măsuratorile topo-geodezice asigura obținerea

datelor de teren în formă digitala și automatizarea procesului de prelucrare, arhivare și editare a

bazei de date.

2.2 Stația totală LEICA TCR-307.

Stația totală LEICA TCR-307 (figura 2.1) de la Leica Geosystems este un aparat de

înaltă calitate destinat lucrărilor de construcții. Tehnologia avansată folosită permite ca munca de

măsurare să fie mai ușoara. Aparatul este ideal pentru radieri simple în construcții și în trasări.

Caracteristicile tehnice ale tahimetrului (teodolitului) electronic LEICA TCR-307.

Precizia de măsurare a distanței: 2 – 3 mm ± 2 ppm (unde „2 – 3 mm” – constanta,

iar „2ppm” – 2 mm pe fiecare kilometru).

Precizia de măsurare a direcțiilor: 2 – 10 cc.

Domeniul de măsurare: cu prismă pînă la 5,5 km. Condițiile de mediu

atmosferice, ușor tulbure sau unor nori, o ușoară sclipire de caldura distan fără reflector este de

80 metri,

Puterea de rezoluție a lunetei: 30 – 35 x.

Distanța minimă de vizare: 1,20 m.

Durata unei măsurători: 3 – 5 sec. Măsurarea distanței electronice (EDM)

caracteristică funcționează coaxial și cu modul de urmărire fără precedent de viteză rămâne

neschimbată.

Intervalul de temperatură: - 20 - + 50°C. Bateriile sunt livrate cu fiecare

instrument, capacitatea baterie este de 18 ore în lucru, se recomanda reîncărcarea rapida de la

bricheta priză din mașină.



Greutatea stației totale: 5,6 - 6,2 kg.( Greutatea modelului TCR307, chiar și

atunci când este complet configurat, are o dimensiune compactă și greutatea redusă în

comparație cu statii totale din clasa sa. Este cu certitudine ușor de manevrat și de transportat.)

Capacitatea memorie: este dotat cu un program de gestiune a memoriei

care permite înregistrarea coordonatelor şi măsurătorilor a 8000 de rînduri. Puteţi efectua

operaţii de adăugare, ştergere, modificare şi transferul datelor.

Figura 2.1 Parțile aparatului. 1 Mîner detașabil, 2 Vizor, 3 Manșon/focusare lunetă, 4

Ocular/focusarera reticulului, 5 Display, 6 Șuruburi de calare, 7 Placa de bază, 8 Acumulator 9

Șurub de mișcare verticală, 10 Obiectiv cu dispozitiv de măsurat distanța incorporat (EDM) ieșire

fascicul, 11 Tasta de declanșare, 12 Șurub de mișcare orizontală, 13 Tasta pornit/oprit (on/off), 14

Tastatură, 15 Nivelă circulară.

Termeni tehnici și abrevieri, (figura 2.2).

ZA = Linia de vizare/axa de colimație. Axa telescopului = linia de la reticul la centrul

obiectivului.

SA = Axa principala. Axa verticala de rotație a telescopului.

KA = Axa secundara. Axa orizontala de rotație (axa Trunion).

V = Unghiul vertical/unghiul zenital.

VK = Cercul vertical. Cu divizare circulara codificata pentru citirea unghiului vertical.

Hz = Unghiul orizontal.

HK = Cercul orizontal. Cu divizare circulara codificata pentru citirea unghiului vertical.



Figura 2.2 Axele stației totale.

Înclinările axei vertical (figura 2.3 (a)). Unghiul dintre verticala loculuisi axa verticala.

Înclinările axei verticale nu reprezintă o eroare instrumentală și nu pot fieliminate

prinmăsurătoriinambele poziții ale lunetei. Orice posibile influente la cercurile Hz și V sunt

corectate de compensatorul electronic.

Eroarea axei de vizare (Hz-collimation) (figura 2.3 (b)). Acesta eroare apare datorita

neperpendicularitatii axei devizare pe axa orizontala. Poate fi eliminata prin măsurători în

ambele poziții ale lunetei.

V-Index (Vertical index error) (figura 2.3 (c)). Cu linia de vizare orizontalacitirea la

cercul vertical ar trebuisa fie exact 90° (100gon). Aceasta deviatie este numita V-index (i).

Verticala Locului / Compensatorul (figura 2.3 (d)). Direcția gravității. Compensatorul

determină verticala locului în interiorul instrumentului.

Zenit (figura 2.3 (e)). Punctul de pe verticala loculuideasupra observatorului.

Reticul (figura 2.3 (f)). Bucata de sticla în interiorul telescopului pe care este trasat

reticulul.

Figura 2.3 Termeni și tehnici, a) înclinările axei verticale, b) eroarea axei de vizare (Hz-

collimation), c) V-Index (Vertical index error), d) verticala Locului / compensatorul, e) zenit, f) reticul.



SD Distanța inclinata dintre axa secundara a aparatului și centrul

prismei/fasciculului laser (TCR) corectata cu factorii meteo.

HD Distanța orizontala cu corecții meteo.

dH Diferența de inalțime dintre stație și ținta.

hr Inalțimea reflectorului deasupra pamantului.

hi Înalțimea aparatului deasupra pamantului.

E0 Coordonata Est a stației.

N0 Coordonat Nord a stației.

H0 Inalțimea (cota) stației.

E Coordonata Est a țintei.

N Coordonata Nord a țintei.

H Inalțimea (cota) țintei.

Figura 2.4. Abrevieri.

Tastatura pentru LEICA TCR-307 este dotată cu cel mai mare ecran din clasa sa, se afișeaza

8 rînduri a 24 de caractere, prin urmare oferă o imagine mai clară cu toate informația relevantă în

un singur afișaj. Nu e nici o nevoie pentru a comuta ecrane pentru solicitate frecvent informații.



Figura 2.2 Tastatura

Butoanele reprezinta comenzi ce apar pe linia de jos a ecranului. Ele pot fi selectate cu

tastele de navigație și activate cu . Butoanele disponibile depind de funcția/aplicația curenta.

Butoane importante:

SET Valideaza valoarea introdusa și încheie dialogul.

OK Valideaza mesajul sau dialogul afișat și încheie dialogul.



EXIT Abandonarea unei funcții/aplicații sau meniu.Valorile modificate nu sunt validate.

PREV Revenire la ultimul dialog.

NEXT Continuare cu urmatorul dialog.

Funcție de versiune de soft se pot afișa diferite simboluri care indică un anumit

context de lucru (figura 2.3).

Figura 2.3 Arbore de meniuri.

Pregatirea măsuratorilor:

1. Se slabesc șuruburile picioarelor trepiedului, se scot la lungimea necesara și se strang

șuruburile.

2. Pentru a asigura o stabilitate suficienta se apasa picioarele trepiedului în pamînt.

Apasarea trebuie sa se faca în lungul picioarelor trepiedului.

Manevrarea cu grija a trepiedului. Se verifica daca toate șuruburile și buloanele sunt bine

stranse. În timpul transportului se va utiliza husa livrata. Zgîrieturi sau alte deteriorari pot cauza

reglaje incorecte și măsuratori imprecise. Folosi ți trepiedul doar pentru lucrări de masurare.

Centrarea cu laser, orizontalizarea aproximativa (figura 2.4)

1. Se așeaza aparatul pe capul trepiedului. Se strange ușor șurubul central.

2. Se rotesc șuruburile de calare în poziția medie.



3. Se aprinde laserul de centrare cu tasta .

4. Se reglează picioarele trepiedului, astfel ca raza laser să cadă pe reperul de pe sol.

5. Se fixează picioarele trepiedului.

6. Se rotesc șuruburile de calare pînă laserul cade exact pe reper.

7. Se mișcă picioarele trepiedului pînă se centrează nivela circulară cum aparatul

este aproximativ orizontalizat.

Figura 2.4 Centrarea cu laser, orizontalizarea aproximativă.

Orizontalizarea precisă cu nivela laser.

1. Se cupleaza nivela electronica cu tasta . În cazul unei orizontalizări

insuficiente apare simbolul unei nivele înclinate (figura 2.5 (a)).

2. Prin rotirea șuruburilor de calare se centrează nivela electronică (figura 2.5 (b)).

Dacă nivela electronică este centrată, atunci aparatul este orizontalizat.

3. Se verifică centrarea cu laser și se reface, dacă este cazul (figura 2.5 (c))

4. Se decuplează nivela electronică și laserul de centare cu tasta sau tasta .

Laserul de centare și nivela electronică se activează simultan cu tasta .

Figura 2.5 Aspectul nivelei .



Etapele de lucru cu stația totală LEICA TCR 307.

Pentru a începe lucrul este necesar de crea job-ul care este asemenător cu dosarele din

calculator, fiecare avînd un nume al sau pentru a nu încurca datele. Denumirea job-ului se

stabilește la dorință însa este necesar de a ști ce și unde se salvează.

1. Crearea job-ului: + (Menu) -> Data Manager -> -> View\

Edit Data -> -> Jobs -> <NEW> -> Înscriem denumirea job-lui JOB -> -> trecem pe

<SAVE> -> . Ieşim în meniu de măsurare („EXIT” până nu va apărea fereastra de

măsurare). Selectarea JOB: <SETUP> -> -><- -> Selectăm job-ul necesar -> trecem la

introducerea denumirii punctului de staţie.

2. Descriem staţia: <SETUP> -> -> <STN> -> . Introducem denumirea

staţiei “Stn” -> trecem la <SET> -> <SETUP> -> -> Introducem înălţimea

aparatului “hi” -> <SET>.

3. Descriem orientarea Vizavi de „PtID” înscriem denumirea punctului de

orientare -> . Vizăm punctul de orientare. Dacă este necesar, introducem înălţimea

reflectorului „hr” -> . Introducem citire zero - <HZ0> -> -> . Măsurăm,

înregistrăm în memoria -> ALL (sau USER, dacă nu măsurăm distanţa). PtID va fi majorată cu

unu.

Înregistrarea datelor măsurate (fără diferenţa de unghi)

Introducem denumirea punctului (dacă este necesar) la „PtID” (-> )

Vizăm reflectorul

Apăsăm ALL. Şi aşa cât este necesar.

Înregistrarea datelor măsurate (cu diferenţa de unghi)


Vizăm reflectorul

Apăsăm DIST (măsurăm distanţa)

Vizăm punctul necesar, fără schimbarea unghiului vertical !!!

Apăsăm USER (Înregistrăm)

Înregistrarea datelor măsurate fără distanţa




Vizăm ţinta

Apăsăm DIST (măsurăm distanţa). Peste câteva secunde va apărea mesaj de eroare, şi

ultima distanţa va dispărea din ecran.

Apăsăm USER (Înregistrăm)

Ştergerea job-lui

-> (Menu) -> Data Manager -> -> View\Edit Data -> -> Jobs ->

selectăm job-ul vizavi „JOB”, <DEL> -> -> YES -> . Aşteptăm terminarea ştergerii.

2.3 GPS LEICA CS 10.

GPS-(Global Positioning System), Sistemul de Poziţionare Globală este un sistem de

navigare bazat pe un sistem de sateliți constînd dintr-o rețea de 24 de sateliți plasați pe orbita de

catre Departamentul Apărării Americane. GPS -ul a fost dezvoltat inițial pentru aplicații militare,

dar în 1980, sistemul a fost pus la dispoziția publicului larg. GPS-ul funcționeaza în orice

condiții meteo, oriunde în lume 24 de ore din 24. Nu exista taxe sau subscripții plătite pentru

folosirea GPS - ului. CS - este numele colectiv pentru un număr de modele (CS10/CS15)

controlere de teren multifuncționale, care sunt utilizate atunci când se lucrează cu GNSS și

instrumente TPS. La baza sistemului de măsurare folosit pentru GPS stă o procedură numită

triangulaţie. Această procedură presupune măsurarea distanţei utilizându-se timpul de propagare

al undelor radio. Mai este nevoie de o poziţie exactă a sateliţilor din spaţiu şi la final de o

corectare a semnalului radio de erorile ce pot apărea în timpul propagării semnalului.

Precizie cu post-procesare în ceea ce privește :

Static orizontal: 5 mm + 0.5mm/km,

statică înălțime,10 mm + 0.5mm/km,

Cinematică orizontal: 10 mm + 1mm/km,

cinematica înălțime: 20 mm + 1mm/km.

Componentele LEICA CS10.



Figura 2.6 Părțile componente partea din față. a) capacul fantei, b) ecran, c) tastatura, d)

porturile panou, e) conector de alimentare, f) un port USB, g) ieșire pentru a conecta stația de

andocare, h) LEMO portul (USB și serial), i) mini port USB, j) portul DSUB9.

Tastatura figura 2.7

Figura 2.7 Tastatura. a) principală, b) ON / OFF, c) cursorul, OK, d) Fn, e) Buton ±, f)

luminozitate, g) iluminare, h) favorite i) ESC j) ENTER, k) Spațiu, l) Sunet, m) Panou digital.

Funcțiile tastelor:

F1 - F6 taste funcționale - Corespund celor șase taste de pe display situate în partea de

jos pe ecran.



F7 – F12 taste funcționale - Aceasta taste au funcția destinate utilizatorului să

efectueze anumite comenzi sau să acceseze ferestrele dorite.

Literele – sunt necesare pentru introducerea simbolurilor.

Cifre – utilizate pentru introducerea numerelor.

Caps lock - comutarea între registrul inferior și superior de litere.

Sterge – stergerea cîmpurilor de intrare și ultimile caractere introduse.

Esc – ieșirea din ferestrele deschise fără a salva schimbările.

Fn – comutarea între tastele funcționale de nivelul unu și doi.

Spațiu – introducerea spațiului.

Enter - Selectarea rândul, trecerea la următorul meniu sau caseta de dialog, editare

câmpurilor introduse. Deschiderea listei de selecție.

ON/OFF – conectarea/deconectarea aparatului.

Principală - trecere la pagina principală.

La principală – trecere la meniul Windows CE.

Cursorul – navigarea pe display.

OK – selectarea rîndurilor, trecerea la meniu sau caseta de dialog. Deschiderea lista

de selecție.

Cu interfața se lucrează cu tastatura sau folosind ecranul tactil cu un creion special. Etapele

de lucru sunt aceleași.

2.3.1 Receptorul GS08

Receptorul GS08, creat pentru medii de lucru extreme, cu greutate redusă și fără cabluri.

plus este alegerea corectă pentru o varietate mare de lucrări.



Figura 2.8 Receptorul GS 08

Modem mobil 3.5G integrat pentru conexiuni de mare viteză pe teren

Modul radio UHF opțional pentru comunicații de date RTK

Standard IP67 și temepratura de operare între -30 °C și +60 °C

Ecran tactil și tastatura cauciucată complet iluminată

Camera cu rezoluție de 2 MP (perfect amplasata pentru preluarea de fotografii cand este

montat pe jalon sau în mana)

Construit pe baza anilor de știintă și cunoastere, receptorul GS08 plus va ofera semnele

distinctive ale tehnologiei Leica GNSS - siguranță și precizie.

SmartCheck – Evaluează și reverifică constant soluția RTK pentru a asigura cele mai

sigure măsurători RTK

SmartTrack – Antena, placa GNSS și versiunea software ofera semnalele cele mai de

calitate

Grafica clara, fara terminologie tehnica și fluxuri de lucru simple. SmartWorx Viva LT

este incredibil de usor de utilizat.

Măsurare, codificare și lucru linear.

Suport complet pentru mesajele de transformare RTCM 3.1.

Arie largă de aplicații pentru toate lucrările de măsurare și de trasare

Specificatii tehnice. Leica GS 08 plus SmartAntenna Controler CS10:

Sistem de operare: Microsoft Windows CE 6.0



Procesor: Freescale iMX31 533 MHz ARM Core with 512 MB DDR SDRAM

Display: 8.9 cm (3.5”) 640 x 480 pixel (VGA) color, touch screen, vizibil în

lumină puternică, iluminare fundal

Tastatura: 26 taste, alfanumerica, complet iluminate

Stocarea datelor: Memorie interna 1 GB flash, slot SD-card, slot CF-card tip I / II,

port USBAuthorized Leica Geosystems Distributor

Audio: Difuzor și microfon integrate și protejate

Camera: Camera integrată de 2 Megapixeli cu focusare fixa

Conectate wireless integrate: Bluetooth® 2.0 Class 2, Wireless LAN 802.11b/g

(optiune), modem high speed broadband 3.5G GSM & UMTS (optiune)

Software aplicatii: Leica SmartWorx Viva LT

Software standard: Internet Explorer Mobile, File Explorer, Word Mobile,

Windows Media Player, Camera Software, Online Help

GS08 SmartAntenna

Tehnologie GNSS:

Tehnologie Leica SmartTrack:

Motor de masurare performant

Masuratori rezistente la bruiaje

Corelator multiplu de inalta precizie pentru masurarea pseudodistantelor

Nr. de canale: 72 canale

Semnale satelitare urmarite GPS: L1, L2, L2C (Cod C/A, P, C) GLONASS: L1,

L2 (Cod C/A, P narrow)

Interfata utilizator: Tasta On / Off. Indicatoare LED pentru satelitii urmariti,

comunicatia Bluetooth® și starea bateriei

Porturi comunicare: Port Bluetooth® 2.0 Class 2 și port 8-pin Lemo combinat cu

USB și alimentare

Conectarea cu controlerul: Prin Bluetooth® sau folosind cablul GEV237

Precizie și fiabilitate

Precizie Rapid Static Orizontal: 5 mm + 0.5 ppm (rms), Vertical: 10 mm + 0.5

ppm (rms)

Precizie RTK Orizontal: 10 mm + 1 ppm (rms), Vertical: 20 mm + 1 ppm (rms)

Precizie Post Procesare Static Orizontal: 3 mm + 0.5 ppm (rms), Vertical: 6 mm +

0.5 ppm (rms)



Fiabilitate: Mai buna de 99,99 % prin utilizarea tehnologiei Leica SmartCheck

Timpul de initializare: Tipic 6 sec2

Specificatii RTK

Format de date: RTK Format proprietar Leica (Leica, Leica 4G), CMR+,

RTCM2.x, RTCM3.x, suportă mesajul de transformare RTCM 3.1

Rata de reînnoire a pozitîției: Standard 1 Hz, Opțional 5 Hz (0.2 sec)

Soluții poziționare rețea: VRS, FKP, iMAX, MAX, Nearest Station

Baza RTK (opțional): Transmite date RTCM3.1 RTK data la 1 Hz (1 sec)

Specificatii fizice

Greutate totala rover: 2.60 kg inclusiv bateriile și bastonul telescopic

Temperaturi de lucru: De la -30°C la +60°C, receptorul GS08 singur de la -40°C

la +65°C

Temperaturi de depozitare: De la -40°C la +80°C 4

Protecție împotriva apei, nisipului și prafului: IP67: Scufundare temporara în apa

(adancime maxima 1m). Protejat împotriva rafalelor de ploaie și praf

Cădere: Rezistent la căderea de la 1 m pe suprafețe dure

Răsturnare: Rezistent la rasturnarea de la înălțimea de 2 m a bastonului pe

suprafețe dure

Funcționalitate la socuri: Fără pierderea semnalului satelitar cand este utilizat pe

baston iar acesta prezinta neregularități de pîna la 10 mm .

2.4 Softul CredoDAT .

Pentru prelucrarea datelor măsurate și întocmirea MDT-ului se pot folosi mai multe

softuri. Mai accesibile sunt CredoDAT pentru prelucrarea datelor și Geonics pentru întocmirea

MDT-ului. Pentru ambele metode se folosesc aceste softuri, diferenţa consta doar în faptul cum

sunt livrate datele finale, la metoda clasică pe hârtie, la cea moderna (in ambele cazuri) în format

electronic.

Descărcarea datelor:

- Se opreşte aparatul aparatul. Se conectează cablul la computer. Se conectează cablul la

aparat. Dacă aparatul s-a pornit – atunci este necesar de oprit.

- Se lansează „Leica Survey Office\Data Exchange Manager”. Aparatul trebuie să se

pornească.



- Se determina în care COM-port este conectat aparatul. De obicei cel mai de sus la blocul

de sistemă a computerului este COM1

- În «Data Exchange Manager» se verifica setările COM-port. Se accesează în meniu

„Options – Port settings”. Va apărea fereastra de tip următor:

Figura 2.9 Alegerea portului pentru descarcarea datelor din statie

La grupul „Current selection”, setarea „Port” se selectează COM-port la care este conectat

aparatul, iar la setarea „Instrument” – se selectează model aparatului. Setările grupului

„Settings” trebuie să corespundă celor ale aparatului. - Instrument – tipul aparatului. BaudRate –

viteză de transfer a datelor (de obicei acesta este sursa principală a erorilor) Parity – paritatea.

Stop Bits – bit-uri de stop. Data bits – bit-uri de date. End Mark – simbol de terminare. Se apasă

„OK”. Softul începe căutarea aparatului. Dacă toate setările sunt corecte – atunci aparatul va fi

„găsit” destul de repede. În cazul apariţiei dificultăţilor oarecare, aparatul nu va fi conectat. Atunci

este necesar de verificat setările, şi ale aparatului tot. Pentru TC300 se accesează „Menu -> All

Settings -> Communication”. Pentru TC400 „Menu (page2) -> Communication parameters”

Se deschide COM-port, la care este conectat aparat. Va apărea lista JOB-urilor. Se deschide JOB

necesar. Datele JOB-lui se împart în două părţi: Fixpoints – punctele cu coordonate cunoscute,

punctele fixe sau iniţiale. Measurements – datele măsurate Se selectează „Measurement Data”.

În fereastra din dreapta se selectează folder-ul, unde vor fi transferate datele. Întoarcem la

„Measurement Data”, îl se selectează, se apasă BDM şi se selectează „Copy”. Apare fereastra

„Data Download”. În grupul „Format” se selectează formatul necesar. Dacă se transfera în

„SDR33”, atunci extensia fişierului (în câmpul din stânga) trebuie să fie „SDR”. Se apasă „OK”

Trebuie să apară fereastra „Receiving”, unde va fi indicat proces de transfer. După ce fereastra

dispare, procesul de transfer este terminat.



Figura 2.10 Decarcarea datelor din statia totală

Creare unui nou proect figura 2.11. Pentru aceasta se selectează comanda:

Файл/Создать/Проект, după acesta se dechide ferestra principală a programei CredoDAT

figura 2.12. Setarea parametrilor proectului. Activizăm fila Карточка проекта → Свойства

проекта→ Масштаб съемки selectați scara 1:500 tastăm OK.

Figura 2.11 Creare unui nou proect.



Figura 2.12 Aspectul ferestrei principale a programului Credo DAT

Prelucrare datelor măsurate. Prelucrare datelor măsurate se face în cîteva etape

succesive:

Prelucrarea preliminară reprezintă: prelucrarea primară a calculelor, cum ar fi

valorile medii din recepții și simirecepții, trasarea liniilor la orizont, calculul preliminar al

coordonatelor punctelor, stabilirea legaturilor dintre codurile punctelor. Orice modificări

introduse în redactorul de schimbări nu vor fi luate în considerare la ajustare dacă nu va fi

efectuată prelucrarea preliminară.

Analiza, automată sau manuala pentru cautarea erorilor grosolane de măsurare.

Compensarea înălțime de control, calculul coordonatelor și înălțimilor punctelor

polare și tahiomitrice.

Executarea prelucrării preliminare se face în felul următor: se executa comanda→

Расчеты/Предобработка/Расчет. După pornire funcției pe ecarn va apărea ferestra (figura

2.13), care va întreba despre salvarea datelor din tot proectul după noile setari,raspunde-ți „da” și

salvați sub formatul „gds” în mapa WINDATA.

Figura 2.13 Salvarea datelor.

Dupa salvare și închiderea ferestrei se începe automat procesul de prelucrare preliminară,

după finisarea procesării pe monitor va apărea figura 2.14 cu mesajul care va aduce la cunoștință

protocolul procesării prealabile cu mesajul despre conținutul erorilor și propunerea de al

vizualiza.

Figura 2.14 Fereastra cu mesajul despre erori.



Tastăm „da” si automat se deschide CredoPad. Activăm fila Измерения din fereastra de

tabel, în grupa Тип съемки setăm ПВО.

Tahimetria – vizibilitatea între puncte și rețelele tahimetrice. Se efectueaza analiza

drumuirii tahimetrice cu scopul de a depista erorile grosolane apărute în urma măsuratorile

unghiulare, liniare și altimetrice. Prealabil se seteaza parametrii care caută erorile. În meniul

Расчеты → Анализ/Настройка → Настройка параметров анализа figura 2.15. Pentru a

începe căutarea erorilor se tastează [Анализ], la finalul căutării va aparea fereastra Монитор

L1-анализа, care va indica finalul executării procesului și parametrilor, [ОК], →

Ведомости/Ведомость L1-анализа, măsurătorile eronate se pot determina prin analiza

datelor din coloana Невязка. Înștiințare despre erori se afișează doar în cazul în

Figura 2.15 Setarea parametrilor

care au fost depistate erori grosolane, dacă nu apar 2 notificări 2 notificări „грубых ошибок

плановых измерение не обнаружено” şi „грубых ошибок высотных измерение не

обнаружено”. După lichidarea erorilor se efectueaza din nou Расчеты/Анализ/Настройка și

dacă mesajul despre existența erorilor va lipsi mergem la etapa următoare.

Prelucrarea drumuirii tahimetrice se efectueaza: Настройка уравнивани→

Расчеты/Уравнивание/Настройка, figura 2.16 se pune bifa la Плановое, Высотное

Высотное тригонометрическое. După finalizarea setarilor se tastează tasta [Уравнивание],



etapa de executarea a procesului de prelucrare și parametrii vor fi prezentați în fereastra

informativă Монитор уравнивания . După prelucrare în fereastra grafică figura 2.17 este

prezentat elipsa deformațiilor liniare și eroarea medie pătratică, care prezintă acuratețea cu care

s-au efectuat măsuratorile.

Figura 2.16 Fereastra cu setarea parametrilor compensării.

Figura 2.17 Fereastra grafică cu erorile depistate în urma compensarea.

Pentru a vizualiza rezultatul compensării selectăm meniul: Ведомости / «Ха-



рактеристики теодолитных ходов», pe monitor va apărea fereastra Генератор

отчетов figura 2.18.

Figura 2.18 Raportul erorilor măsurătorilor.

Exportarea rezultatelor

După ce se prelucrează reţeaua ridicare,se pot exporta datele obţinute . CREDO-DAT

permite exportul datelor în următoarele formate MIF(MapInfo), SHP (ArcView), DXF

(AutoCAD), format CREDO TOP, CDX şi după şablon oarecare.

Pentru a exporta datele de exemplu în DXF, se procedează în felul următor.

Se accesează „Файл → Экспорт → AutoCAD (DXF) → Экспорт → Se introduce

denumirea fişierului → Сохранить” figura 2.19. Acest fişier poate fi deschis de orice soft care

lucrează in mediul CAD (AutoCAD, Geonics). Astfel, rezultatul final poate fi obţinut și pe hârtie

(pentru metoda clasică) și in format MDT (pentru metoda moderna).



Figura 2.19 Exportarea datelor

2.5 Softul ArcGis.

Pachetul ArcGIS, este succesor al platformei ARC/INFO. Se caracterizează prin interfaţă

multsimplificată şi prietenoasă. Popularitatea se datorează gradului înalt de operativitate, bazei

enorme de extensii modulare şi software. Dispune de formatul propriu de date pentru întreaga

gamă de produse ale companiei. Producătorul acestui produs este compania Environmental

Systems Research Institute( ESRI), fondată în 1969, pe continentul Nord American.

Pachetul Arc GIS se gaseste sub trei forme:-

ArcView – pentru creearea de proiecte GIS nu foarte complicate, sau

pentruexploatarea unora deja create;-

ArcEditor – pentru crearea de proiecte GIS mari, dezvoltate/eeventual in

configuratii multi utilizator;-

ArcInfo – pentru crearea de proiecte GIS oricat de mari/complexe

Cele trei programe GIS au aspectul identic (interfata grafica a lui Arc View este identica

cu cea lui ArcInfo), doar ca undeva prin meniuri/casete exista cateva optiuni in minus sau in

plus.

Arc Gis - ul conține cîteva module:

ArcCatalog – pentru gestionarea datelor GIS (cautarea si organizarea surselor) figura

2.20. Are o funcționalitate similara cu cea a Windows Explorer ajuta la gestionarea datelor și

proectelor GIS.



Figura 2.20 Fereastra de lucru ArcCatalog.

ArcMap – pentru crearea de hărți tematice, de proiectii/aplicații derect exploatabile

pentru editarea și actualizarea datelor GIS figura 2.21. Este o aplicație orientate spre document

(fișierul creat de el are extensia „.mxd” ), iae entitatea principală gestionată aici este „stratul

tematic „.

Figura 2.21 Fereastra de lucru ArcMap.

Arc Globe – permite lucru cu date geografice tridimensionale figura 2.22.



Figura 2.22 Fereastra de lucru ArcGlobe.

Arc Scene – pentru analiza datelor în format 3D figura 2.23. Este vorba în primul rând de

o tehnologie revoluţionară îngăduind utilizatorilor să gestioneze seturi largi de date geografice

tridimensionale (raster, vector, model de teren - DEM) şi să le vizualizeze dintr-o perspectivă

locală sau globală 3D (şi nu doar din perpendiculara absolută, consacrată în GIS).

Totodată „ArcGIS 3D Analyst introduce abilitatea de a afişa simboluri 3D (pachetul

include din start peste 500 de simboluri 3D - maşini, case, indicatoare, structuri, etc) precum şi

posibilitatea de a drapa imagini raster (fotografii, texturi) peste modelele 3D. Astfel, compoziţia

cartografică - pornind de la simpla extrudare în spaţiu a reprezentărilor bidimensionale-devine un

model virtual tot mai realist al lumii înconjurătoare. Asupra straturilor de date grafice se pot

aplica efecte speciale recum transparenţă, iluminare, umbrire şi prioritate de profunzime 3D. Se

adaugă aici posibilitatea de a prezenta simultan mai multe vederi din perspective diferite asupra

realităţii modelate, şi generarea de animaţii „survol”. Pentru o mai realistă reprezentare a

entităţilor tridimensionale ArcScene suportă şi formatele 3D specializate „MultiGen

QpenFlight” şi „3D Studio”. Această simulare ştiinţifică şi realistică a lumii beneficiază fluent de

uneltele de analiză GIS disponibile în ArcView, ArcEditor şi Arclnfo, însă cu emfază 3D.

Pentru a manevra nestingherit seturi extrem de mari de date, ArcScene foloseşte un

mecanism inteligent de paginare în funcţie de scară. Astfel datele sunt încărcate sau descărcate

în/din memorie după necesitatea imediată: când terenul modelat este privit de la distanţă datele

sunt mai sintetice, însă dacă observatorul le aduce mai aproape vor fi expuse şi detaliile. Această

abordare limină sincopele în afişarea dinamică şi minimizează utilizarea resurselor sistem.



Figura 2.21 Fereastra de lucru ArcGlobe.

3. ELABORAREA RAPORTULUI TEHNIC ȘI A

MODELULUI DIGITAL

3.1 Date generale

Cu o populaţie de aproximativ 3,8 milioane de locuitori, Republica Moldova a fost

declarată eligibilă pentru asistenţa Compact a CPM în 2006. Scopul Programului Compact este

reducerea sărăciei în Republica Moldova prin creşterea economică. Obiectivul Programului este

de a mări veniturile prin intermediul unei productivităţi agricole sporite şi accesului extins la

pieţe şi servicii prin drumuri îmbunătăţite. Realizarea acestui program se va face în doua etape:



1.Tranziţia la Agricultura Performantă are drept scop sporirea veniturile rurale prin

stimularea creşterii în agricultura performantă irigată şi cataliza investiţiile viitoare în agricultura

performantă prin stabilirea unui model de succes şi durabil de management al resurselor de apă şi

al sistemului de irigare şi a unui mediu instituţional şi politic favorabil pentru agricultura irigată.

2.Reabilitarea Drumurilor prevede sporirea veniturile populaţiei locale prin reducerea

costului de transport, bunurilor şi serviciilor, reducerea pierderilor economiei naţionale ce rezultă

din starea deteriorată a drumurilor şi reducerea numărul accidentelor rutiere prin îmbunătăţirea

condiţiilor de trafic.

Proiectul Tranziţia la Agricultura Performantă va spori capacitatea şi dorinţa agricultorilor

de a efectua tranziţia la o producere de valoare mai înaltă a fructelor şi legumelor. Prin

soluţionarea constrîngerilor de infrastructură şi instituţionale/de piaţă, Proiectul Tranziţia la

Agricultura Performantă va rupe cercul vicios al serviciilor necalitative de aprovizionare cu apă,

al veniturilor scăzute din tarifele la apă, al insuficienţei investiţiilor în întreţinerea sistemului de

irigare şi investiţiilor reduse ale fermierilor în agricultura performantă. Cea mai mare parte a

infrastructurii de irigare din Republica Moldova ce aparţine Guvernului necesită a fi reabilitată

pentru a readuce sistemele în stare funcţională. Finanţarea CPM va fi folosită pentru a reabilita

pînă la 11 sisteme pentru a furniza în mod fiabil apă pentru activităţile agricole din zonele de

comandă ale acestora, sînt enumerate mai jos, împreună cu numerele lor de sistem:

1. Chircani-Zîrneşti (6-6) 7. Lopatna (11-7)

2. Blindeşti (3-2) 8. Coşnita (12-3)

3. Grozeşti (3-6) 9. Criuleni (14-2)

4. Leova Sud (5-4) 10. Puhăceni (14-11)

5. Cahul (6-9) 11.Roşcani (14-13)

6. Jora de Jos (11-6)

În baza coontractului nr. 01/SWS/330 din 28 octombrie 2011 firma ICS „BLOM”

SRL

a executat studiul topografic de formare a planului topografic pe terenurile s.

Grozesti.

Lucrările topo-geodezice cuprind următoarele:

Lucrari pregătitoare.

Studiul topografic.

Lucrări de execuţie a planului topografic.



Raport ethnic.

Lucrările au fost executate în conformitate cu instrucţiunile şi actele normative în

vigoare:

Atlas de semne convenţionale pentru planurile la scările 1:5000, 1:2000,

1:1000 şi 1:500, Chişinău, 1997.;

„Instrucţiunea pentru ridicarea topografica la scarile 1:5000, 1:2000,

1:1000, şi 1:500”, 2003 .;

Îndrumar tehnic privind executarea lucrărilor topografice de ridicare la

scara 1:2000,

Îndrumar tehnic privind executarea lucrărilor topografice de ridicare GPS la

scara 1:2000, 1:500. Chişinău, OIPPC, 2001 г., (versiunea din 19.05.2003).

3.2 Descrierea fizico-geografică.

Sectorul se află în partea de centru-vest a republicii Moldova in r. Nisporeni pe

malul stâng al râului Prut si în imediata apropiere a granitei cu România. Clima este

continentală-moderat cu iarnă scurtă şi blîndă iar vara lungă şi călduroasă. Temperatura

medie a lunii iulie este de + 19.5˚С, temperatura maximală atinge + 40˚С.

Iarna se caracterizează ca fiind nestabilă cu dese încălziri. Temperatura medie a lunii

ianuarie - 4˚С. Temperatura minimă ajunge pînă la -35˚С.

Precipitaţiile maximale se întîlnesc în perioda de primăvară sau toamnă iar unii ani

se caracterizează prin a fi mai secetoşi.

3.3 Studiul topografo-geodezic al teritoriului

În procesul de analiză a materialelor topo-geodezice s-a constatat că în regiune

există reţeaua Naţională de Stat creată anterior de institutul INGEOCAD figura 3.1.



Figura 3.1. Schema amplasării terenului

Descrierea topografica a punctului S 11.1

OCPI: Republica Moldova

Localitate: Grozesti

Tip punct: GPS

Numar punct:

Ordin:GPS Numar nou Denumire: S 11.1

Vechi/nou: Semnalizare Cu semnalizare

Materializare: M 2 Marca subterana:

Stare: Buna Inscriptii:

Coordonate MOLDREFF 99 Cota (Marea Baltica 1977)

X = 206850.487 Y = 174490.469 Hn = 29.218

He =

Puncte vizate:

Numar punct Denumire punct Orientare

Executant:ICS BLOM SRL Lucrare: Measurement of ground control points An: 2012

Data inspectarii punctului: 02.08.2012

Proprietarul locului:

Adresa proprietarului:

Acces la punctPunctul este amplasat in partea de West a satului Grozesti, pe malul sting al riului Prut, la intrarea in ograda statiei de pompareS 11.



3.4 Lucrările topografo-geodezice

3.4.1 Tipul şi volumul lucrărilor executate

Tabelul 1 Tipul şi volumul lucrărilor executate

N

r.ord.Tipul lucrării

Unitate de

măsură

Volu

m

1. Cercetarea punctelor RGS punct 1

2. Marcarea în teren a punctelor de

ridicarepunct 5

3. Ridicare în teren ha 5.2

3.4.2 Organizarea, controlul tehnic şi primirea lucrărilor executate

Executarea, cordonarea şi controlul lucrării topo-geodezice a fost efecutată de

specialiştii firmei.

3.4.3 Studiul topografic

Lucrările au fost executate în conformitate cu instrucţiunile şi normativele în

vigoare, pentru ridicări topografice la scara 1:500.

Aceste prospecţiuni inginereşti cuprind:

Cercetarea puntelor reţelei de îndesire; Determinarea punctelor de ridicare prin metoda măsurătorilor GPS

Ridicare în teren prin metoda drumuirei tahimetrice.

3.4.4 Cercetarea reţelei geodezice de îndesire

Înainte de a începe lucrările geodezice au fost efectuate lucrări de cercetare a reţelei

geodezice de îndesire.

Repararea punctelor reţelei geodezice nu sa executat.

Punctele au fost cercetate avînd schiţele de marcare şi descrierea de amplasare a lor.

3.4.5 Crearea reţelei de ridicare

Crearea reţelei de ridicare a fost executată prin metoda măsurărilor GPS Real Time

Kinematic



3.4.6 Ridicarea în teren a planului de contur

Ridicarea în teren a fost executată cu ajutorul tahimetrului electronic Leica

TCRA1101.

Concomitent cu executarea drumuirii tahimetrice s-a alcătuit schiţa de teren a

conturului măsurat. În caz de necesitate s-au executat măsurătoriri liniare, folosind

panglica de oţel.

3.4.7 Lucrări de birou

Lucrarile de birou au cuprins:

stocarea şi prelucrarea măsurătorilor GPS

stocarea şi prelucrarea măsurătorilor tahimetrice

calculul şi compensarea măsurătorilor din teren cu ajutorul programului

CredoDat

excutarea planului topografic la scara 1:500

formarea şi scoaterea la imprimantă a planului topografic.

executarea schemelor de măsurare

alcătuirea catalogului de coordonate

întocmirea raportului tehnic

a) Stocarea şi prelucrarea măsurătorilor GPS

Cu ajutorul măsurătorilor GPS au fost determinate coordonatele a 5 puncte de ridicare

în scopul prelucrării măsurătorilor, reprezentata în fig. 3.2.



Figura 3.2 Schema de determinare a punctelor de ridicare prin metoda GPS

b. Raportul prelucrării GPS Real Time Cinematic

Company Name Company

Address

============

===============

RTK Survey Report

=================

ID Easting Northing Height Code 3DCQ

-- ------- -------- ------ ---- ----

350A-NIS 178910.570 214436.077 148.482 NULL 0.01

GR2.1 175468.133 210421.785 140.595 NULL 0.01

GR2.2 175448.868 210116.496 137.930 NULL 0.00

GR2.4 175528.210 210402.728 140.753 NULL 0.01



GR2.6 175547.296 210492.073 142.084 NULL 0.00

RTCM-Ref 0 183960.805 215710.738 114.814 NULL 0.00

S11.1 174490.469 206850.487 29.218 NULL 0.01

S11.2 174394.078 207131.925 29.367 NULL 0.00

S11.4 174383.921 206873.000 28.337 NULL 0.01

S11.5 174396.626 206801.780 28.456 NULL 0.01

S11.6 174393.076 206762.645 31.892 NULL 0.00

End of Data

Schema ridicarii tahimetrice

3.4.8 Calculul şi compensarea măsurătorilor din teren cu ajutorul softului

CredoDat

Cu ajutorul softului CredoDat au fost prelucrate datele descărcate din stația totală

parcurgînd următorii pași:



1. Prelucrarea preliminară:

La acesta etapa este analizată reţeaua de ridicare fără constrîngere. De exemplu: dacă

sunt măsurătorile înainte / înapoi, ele sunt comparate. Sunt calculate coordonatele

preliminare a punctelor.

Intrăm „Расчеты → Предобработка → Расчет”. Va fi pornit calculul preliminar.

Dacă totul este bine, nu va apărea nici o fereastră. Altfel va fi deschis documentul cu

„întrebările” softului. Ne clarificăm şi pornim calculul din nou. Asemenea facem pînă cînd

nu o să fim satisfăcuţi cu rezultatele prelucrării preliminare. Măsurătorile problematice pot fi

dezactivate. Nu este necesar de şters pe ele. Se face in felul următor: selectăm necesarul,

click butonul dreapta mouse, „отключить”.

2. Analiza:

Aceasta etapă presupune analiza reţelei de ridicare cu constrângere. Adică sunt incluse

punctele iniţiale.

Intrăm „Расчеты → Анализ → L1 Анализ”. Va fi pornit calculul analizei.

Dacă totul va fi bine, vor apărea 2 notificări „грубых ошибок плановых измерение

не обнаружено” şi „грубых ошибок высотных измерение не обнаружено”.

Deschidem documentele „Ведомость → Ведомость L1 анализа (сеть)” şi

„Ведомость → Ведомость L1 анализа (нивелирование)”. Analizăm şi corectăm datele

necesare. Pornim mai întâi calculul preliminar şi apoi analiza. Asemenea facem pînă când nu

o să fim satisfăcuţi cu rezultatele analizei.

3. Compensarea:

Compensarea măsurătorilor presupune „împrăştierea” neînchiderilor obţinute pe toată

reţeaua cu condiţia minimizării erorilor.

Intrăm „Расчёты → Уравнивание → Расчёт”. Va fi pornită compensarea.

Pentru a evalua precizia obţinută, deschidem două documente „Ведомость →

Ведомость оценки точность положения пунктов” şi „Ведомость → Ведомость оценки

измерения в сети”.

În primul document analizăm erorile de determinare a punctelor pe plan şi respectiv pe

altitudini. Pentru acesta atragem atenţia la două coloane „M” şi „Mh”.

Eroarea „M” poate fi explicată ca raza cercului, în orice punct interior al cărora poate

fi situat punctul respectiv.

Eroarea „Mh” poate fi explicată ca o valoare de înălţime, la care punctul respectiv

poate fi mai sus sau mai jos faţa de altitudinea obţinută.



Cerinţele actelor normative pentru valori admisibile a poziţiei în plan este la scara

planului (Pentru 1:500 - 7cm) reprezentat în figura 3.3.

Figura 3.3 Catalogul de coordonate și altitudini a punctelor rețelei de sprijin.

După prelucrarea informației descărcate din stația totală cu softul CredoDat a fost

obținută schema drumuirii tahimetrice reprezentată în tabelele 5.1, 5.2, 5.3.

Tabela 5.1 Borderoul evaluării preciziei reţelei planimetrice.

Clasa Reţea de unghiuri şi direcţii EMP unghiulară

EMP pe direcţii EMP liniară

Apriori De facto Apriori De facto Apriori De facto

Clasa 1 3,5360 6,1558 0,0200 0,0353 5,0000

Tabela 5.2 Borderoul evaluării preciziei reţelei nivelment.

Clasa Nivelment geometric Nivelment trigonometric

Apriori De facto Apriori De facto



Niv. tehn 0,020 0,160 0,148

Tabela 5.3 Compensarea rețelei.

Cl

asa

Unghiuri măsurate Distanţe măsurate

M

in

Latu

ra

M

ax

Latu

ra

M

edia

M

in

Latu

ra

M

ax

Latu

ra

M

edia

Cl

asa 1

0

°00'00,0

7”

S11.

3 - S11.1

0

°00'00,7

4”

S11.

1 - S11.2

0

°00'00,4

0”

0

,011

S11.

3 - S11.1

0

,054

S11

.3 - S11.4

0

,031

Catalogul de coordonate

3.5 Tipul de centru a punctelor geodezice plantate

Marcarea reprezintă operaţia de fixare a punctelor topografice pe teren. Este

necesară pentru ca punctele odată alese să fie identice atât la determinarea lor cât şi la

determinarea altor puncte şi de asemenea pentru ca oricând să se poată face legătura între

planul topografic şi teren.

Marcarea punctelor se face în mod diferenţiat după importanţa şi destinaţia lor şi

poate fi de două tipuri:

a. marcarea permanentă;

b. marcarea provizorie.

Marcarea permanentă

Marcarea permanentă a punctelor se face prin borne, mărci, buloane metalice şi

stâlpi de lemn.

Bornele servesc pentru marcarea permanentă a punctelor din extravilan. Ele sunt

confecţionate din beton, beton armat sau piatră cioplită, având dimensiuni reglementate

prin standarde.

Bornele au forma unui trunchi de piramidă cu bazele pătrate. Punctul matematic al

bornei este materializat printr-un bulon metalic, încastrat în centrul bazei mici sau printr-o

crestătură în formă de cruce, executată în acelaşi loc.



Figura 3.4 Borna de tip M2

Marcarea provizorie

Marcarea provizorie se face cu ţăruşi de lemn, repere mobile, vopsea sau cretă, în

funcţie de situaţie, în mod obişnuit, în extravilan, pentru marcarea punctelor de staţie sau a

altor puncte importante, se folosesc ţăruşi din lemn din esenţă tare, cu lungimea de 30-40

cm şi grosimea de 4-5 cm, cu secţiunea pătrată sau rotundă.

Figura 3.5 Tip centru Țarus

La alegerea punctelor care trebuiesc bornate se ţine cont de aceste aspecte:

- punctele să fie situate în locuri ferite de distrugeri;

- să fie amplasate pe terenuri stabile;

- să existe vizibilitate către alte două puncte marcate prin borne.

- să fie accesibilitate la puncte;



3.6 Lista materialelor transmise comandatarului şi altor organizaţii

Tabelul 5.4 Lista materialelor transmise comandatarului şi altor organizaţii

N

r.ord.Denumire

Unitat

e de

măsură

CantitateRemarc

ă

Comandatar

1 Dosar tehnic mapă 1 -

2 Paln topografic foi 2 -

3 Disc cu informaţie disc 1 -

Executant

1 Dosar tehnic mapă 1 -

2 Disc cu informaţie disc 1 -

3.7 Prelucrarea cu ajutorul softului geonics topoplan

Softul GeoniCS Topoplan este elaborat de compania ucraineană «Геоника». Softul

lucrează în mediul produselor AutoDesk AutoCAD sau Autodesk Map.

Crearea proectului in Geonics.

Înainte de a începe lucru în Geonics este necesar de a stabile unde se salveaza

proectul pentru aceasta accesam „GeoniCS”→ „Проводник проекта”, apare fereastra

figura 3.6, după efectuarea ecestor etape tastăm „Создать проект”.

Figura 3.6 Fereastra pentru salvarea proectului



După creearea proectului este necesar de al salva pentru aceasta selectăm „File”

„Save as” în formatul „DWG”. Următoarea etapa este de a selecta scara planului pentru

aceasta din meniul „GeoniCS”→ „проводник чертежа” şi indicând desenul necesar

apăsăm BDM(Click Dreapta) şi selectăm „Установки чертежа”, figura 3.7. Selectăm

scara respectivă. Intrăm „GeoniCS” – „Сохранить проект” şi salvăm proiectul.

Figura 3.7 Setarea scarii planului în GeoniCS

Deschiderea proectului:→Lansăm GeoniCS → deschidem desenul nesesar „File

– Open”→Executăm regenerarea desenului „View - Regen All”, altfel nu vor apărea

semnele convenţionale la elemente liniare → deschidem proiectul „GeoniCS” –

„Открыть проект” → „Путь” - aici indicăm folderul unde este amplasat proiectul →

„Название” - selectăm proiectul din mai multe → Apăsăm „Да”. Dacă proiectul este

deschis de prima dată, creăm straturi necesare în desen. Pentru a începe lucru cu obiect,

eu recomand de a stabili următoarele parametric:

Intrăm „Топознаки” – „Установки топознаков”. Aici avem 3 regimuri de

lucru :

„С” →„ сколка ”– desenarea simplă elementului.

„Н ” →„ накладка” – trasarea, crearea pe elemente existente.

„З” → „замена” – schimbarea elementului.

În fiecare din ele este recomandat de selectat: „Слои по файлу” - „Да”, „Файл слоёв” -

„C:\Program Files\GeoniCS 2013\RINEDAC_layers.dat”. Acesta înseamnă, că toate

elementele create vor fi înserate înlocurile specifice. La opţiunea „Запрос атрибутов

точечных УЗ” setăm „Нет”.

Desenarea elementelor planului se execută selectând semnul convenţional din

clasificator. Găsind semnul necesar, începem crearea lui figura 3.8.



Figura 3.8 Crearea elementelor .

Crearea elemetelor topografice, din ele fac parte 4 tipuri de obiecte principale:

liniare, punctiforme, de suprafață și textuale.

Obiect punct. În clasificatorul GeoniCS denumirea este litera "T".

Selectăm SC (semn convenţional) necesar şi indicăm locul amplasării lui figura 3.9 a.

Figura 3.9 Exemplu de obiecte a) punct, b) linie

Obiect liniar. În clasificator GeoniCS este indicat cu litera „Л”. Selectăm SC

necesar şi indicăm noduri (puncte de cotitură) ale obiectului digitizat sau creat. La

atingerea ultimului nod, apăsăm BDM(Click Dreapta) şi selectăm figura 39 b:

„Enter” – dacă vom continua crearea elementului de acelaşi tip



„Cancel” – dacă am terminat crearea elementelor de acest tip

Obiect suprafaţa. În clasificatorul GeoniCS dimpotriva denumirii este litera "П".

Selectăm SC necesar şi indicăm noduri (puncte de cotitură) obiectului digitizat sau creat.

La atingerea ultimului nod, apăsăm BDM(Click Dreapta) şi selectăm „Замкнуть”, figura

3.9 a.

Va fi posibilă situaţia, când SC de haşurare va arăta deformat. În acest caz este

necesar de schimbat originea de haşurare. Se execută în modul următor: Executăm dublu

click pe SC de haşurare. Va apărea fereastra "Hatch Edit". Intrăm în "Hatch Origin –

Specified Origin – Click to set new origin". Acum indicăm un punct oarecare în

apropierea obiectului suprafaţa. Apăsăm "Ok". Haşurarea trebuie sa arate corect.

Figura 3.10 Exemplu de obiecte: a) suprafață b) text

Obiect text. Inscripţiile pe planul topografic de obicei vom executa cu instrument

AutoCADului "MText"figura 3.10 c. Introducerea textului figura 3.21

Figura 3.21 Creare obietului text.

Câteva menţiuni privitor crearea inscripţiilor: Font pentru inscripţiile topografice

pe planuri topografice 1:500, 1:1000, 1:2000, 1:5000 este Arial înclinat.



Înălţimea textului pentru 1:500, indicată de AutoCAD, trebuie înmulţită la 2,

pentru a obţine înălţimea in „mm” la plan tipărit: 1:500. Înălţimea 1= 2mm. Dacă

AutoCAD arată 1,5 - atunci înălţimea va fi 3 mm pe plan.

Pentru alte scări va fi în felul următor:

1:1000. Înălţimea 1= 1,0mm



Liniile speciale. Sub linii speciale vom înţelege cele de tip linii de electricitate aer

cu stâlpi. Sunt construite în modul următor: Selectăm SC necesar. Indicăm poziţia

stâlpului. Dacă cere cota pământului, putem scăpa, apăsând BDM. Indicăm stâlp următor.

Din nou scăpăm de cota pământului.. În aşa fel desenăm toată linia cu stâlpi necesară.

Terminarea facem cu BDM.

În orice moment al creării putem schimba tipul stâlpului şi numărul lor (în cazul fermei

din mai multe stâlpi.) apăsând înainte fixării poziţiei stâlpului BDM.

Выбор опоры – schimbarea tipului stâlpului

Число опор - schimbarea numărului stâlpilor

În ruseşte se numeşte „Откос”. Pentru crearea întrăm „Топознаки – Знак откоса”.

Verificaţi, dacă toate setările corespund celor de mai sus, anume stratul pentru pantă –

trebuie să fie „ Relief ”. Apăsaţi „ДА”.

Pantă. În ruseşte se numeşte „Откос”. Pentru crearea întrăm „Топознаки” –

„Знак откоса” figura 3.22.



Figura 3.22 Proprietățile pantei

După setarea parametrilor tastăm „ДА”, și efectuăm urmatoarele etape. Va apărea

fereastra următoare, la care apăsaţi „ДА”. Figura 3.23.

Figura 3.23 Proprietățile pantei.

Acum puteţi indica partea de sus a pantei prin noduri. Pentru terminarea apăsaţi

BDM şi selectaţi „Enter”. Din nou va apărea fereastra de mai sus, din nou apăsaţi „ДА”.

Şi indicaţi prin noduri partea de jos a pantei, figura 3.24 prezintă etapele de creare a

pantei.

Figura 3.24 Crearea pantei

Editarea elementelor topografice.

Pentru editarea proprietăţilor elementelor deja construite putem folosi cât şi metode

standard ale AutoCADului, precum şi instrumentele lui GeoniCS.

Obiect punct.



Pentru aceste elemente putem folosi fereastra standard „Properties” (Proprietăţile)

a AutoCADului. Poate fi accesată sau prin dublu click pe obiect sau prin selectarea

obiectului şi apăsarea BDM – Properties.

Figura 3.25 Editarea obiectelor punct

Aici putem schimba: Stratul, unde se află obiectului, culoarea lui, scara pe axe,

rotirea obiectului, atribute .

Obiect liniar.

Pentru aceste elemente putem folosi fereastra standard „Properties” (Proprietăţile)

a AutoCADului şi instrumentul „Редактор элементов” al GeoniCS. Accesarea se face

prin selectarea obiectului, apăsarea BDM şi selectarea „Редактор элементов”. Va apărea

fereastra următoarea „Редактор элементов полилинии” figura 3.26:

Figura 3.26 Editarea obiectelor linie

Butoane pe acest panou:



Adăugarea nodului.

La mişcarea cursorului, va apărea cu linii roşii între care noduri va fi adăugat şi unde va fi

poziţia. Fixaţi, apăsaţi „Enter”.

Selectaţi nodul necesar, mişcaţi unde este necesar, apăsaţi „Enter”.

Schimbarea poziţiei nodului.

Selectaţi nodul, schimbaţi poziţia. Fixaţi, apăsaţi „Enter”.

Ştergerea nodului.

Selectaţi nodul, el va fi şters,se pot selecta mai multe noduri.

Anularea operaţiei.

Mai este posibilă schimbarea poziţiei nodurilor prin standard selectarea obiectului,

selectarea nodului şi schimbarea poziţiei lui.

Obiect suprafaţa.

Editarea acestor obiecte este similară celor liniare, fiindcă conturul obiectului

suprafaţa este polilinia. Şi la ea se aplică metode din subpunctul precedent. Haşurarea de

obicei este de tip asociativ (associative), cea ce înseamnă că la schimbarea conturului

(hotarului) se schimbă automat.

Modelul digital al terenului (MDT) este reprezentarea digitală a suprafeței

terestre, printr-o suprafață matematică ce aproximează suprafața topografică a terenului și

poate fi utilizată în diverse aplicații civile bazate pe datele terenului.

Principiul de bază a modelării terenului constă în definirea unei suprafațe cu

ajutorul coordonatelor x,y,z ale punctelor caracteristice ale terenului, determinate și

inregistrate intr-un fișier de date, apoi printr-o interpolare automată se poate obține cota z

a oricărui punct la care se cunosc coordonatele planimetrice x și y. Pentru realizarea

interpolării automate este necesar un program de interpolare care să permită găsirea

automată a punctelor vecine punctului dat prin coordonate planimetrice x și y și să

interpoleze cota z a puntului dat.

Modelarea digitală a terenului necesită îndeplinirea următoarelor condiții:

- datele necesare construirii medelului digital al terenului trebue obtinute într-un mod

simplu și eficient;

-modelul digital realizat să aproximeze cu suficientă precizie configurația terenului;

-numărul de puncte utilizate să fie cît mai mic posibil, fără a afecta precizia de determinare

a cotei;



-calculele de interpolare automata a cotei de pe modelul digital sa nu necesite timp mare,

pentru a se realiza eficient.

În funcție de proveniența datelor și de metoda de realizare, modelul digital al

terenului poate fi clasificat astfel:

- model digital realizat pe baza ridicărilor topografice clasice, în care se folosesc punctele

și liniile caracteristice ale terenului;

- modelul digital realizat pe baza unor profile echidistante ale terenului sau a curbelor de

nicel de o anumită echidistanță;

-modelul digital realizat pe baza punctelor alese aleator și a punctelor caracteristice ale

terenului.

Culegerea datelor necesare modelării digitale a terenului.

Datele necesare modelării digitale a terenului pot fi obținute pe mai multe căi dintre care

pot fi menționate:

a) Prin extragerea cotelor punctelor caracteristice de pe hărți la scară mare;

b) Pe cale fotogrametrică de pe modelul stereoscopic al terenului;

c) Din bazele de date cartografice prin utilizarea punctelor curbelor de nivel.

Pentru culegerea datelor necesare realizării modelului digital poate fi utilizat una

din următoarele metode:

a) Metoda topografică-metoda prin care punctele se aleg aleator pe linii caracteristice,

în rețea;

b) Metoda fotogrametrică-metoda prin care punctele se culeg de pe stereomodel sau

prin orice alt procedeu fotogrametric;

c) Metoda cartografică-metoda prin care punctele se culeg de pe hărți prin digitizare.

Metodele de ralizare a modelului digital al terenului.

Pentru aproximarea suprafeței topografice a terenuli din date inregistrate pot fi utilizate

metode de interpolare liniare și neliniare bazate pe punctele de sprijin ce aparțin suprafeței

fizice a terenului. Modelul matematic de aproximare a suprafeței este în funcție de modul

de alegere a punctelor de sprijin și de culegere a cotelor. Pentru realizarea suprafeței de

aproximare a terenuli se poate utiliza una din metodele de interpolare prezentate mai jos:

a. Metoda utilizării suprafețelor de interpolare sumabile

b. Metoda de interpolare cu suprafețe mobile

c. Metoda interpolării cu ajutorul unei rețele de triunghiuri

d. Metoda utilizării profilelor terenului



Utilizarea modelării digitale a terenuli în diferite aplicații.

Modelarea digitală s terenului este o metodă modernă și eficientă de reprezentare pe

calculator și facilitare a automatizării proceselor în diferite domenii de activitate care

utilizează datele terenului în domeniul proectării constrtucțiilor, agricultura, proectarea

rețelelor de canalizare, apeductelor, proectarea stațiilor de pompare, avantajul constă în

faptul că valorile cotelor punctelor terenului pot fi extrase automat de către programele de

aplicații și utilizate în calculele de proectare. Odată creat, Modelulu digital al terenului

facilitează o serie de calcule statistice, realizări de profile, calculul vizibilității intre

diferite puncte și analize ale terenului, în mod automat, prin intermediul unor sisteme de

gestiune a datelor de tipul Sistemului Informațional Geografic. MDT poate fi utilizat în

orice practică care se bazează pe datele terenului.

Pentru a transfera datele din Geonics în ArcGIS este necesar de a transforma datele

din format DWG în format SHP. Această etapă se realizează prin MapInfo Professional.

Se lansează MapInfo → Tools → Universal Translator figura 3.27. Sursa –

indicăm adresa documentului și formatul sub care este salvat iar în destinație locul unde îl

salvăm și formatul necesar.

Figura 3.27 Fereastra Universal Translator

După finisarea procesului de transformare se va deschide fereastra 3.28 unde va fi

prezentat conținutul proectului cu toate straturile.



Figura 3.27 Fereastra cu conținutul proectului

Pentru creeare modelului 3D se utilizează soft-ul ArcScene însă pentru început va trebui

de deschis proectul în ArcGis pentru a alege straturile necesare crării modelului.

Se lansează soft-ului ArcGis după care se aduce documentul unde sunt salvate

datele GIS pentru asta se folosește funcția Add data figura 3.28

Figura 3.28 Selectarea straturilor necesare

Următoarea etapă este de a selecta și personaliza straturile necesare figura 3.29, pentru a

personaliza simbolul se face dublu clik pe simbol și apare fereastra Symbol Selector.



Figura 3.29 Personalizare straturilor cu ajutorul funcției Symbol Selector

Se salvează proectul și se deschide în Arc Scene pentru a crearea modeluli 3D.

Folosind opțiunea Add data sau File Openimportăm proetul. Odată importat, se crează

un fișier TIN folosind liniile de contur, prin alegerea "TIN Creare din Caracteristici ...

„opțiune din meniul 3D Analyst ”.

Figura 3.30 Fereastra 3D Analyst

Se specifică proprietățile de fișier TIN. Se face clic pe „OK” când se finisează figura 3.31.



Figura 3.31 Parametrizarea TIN



topografie- masurarile terestre

Documents

Transcript of topografie- masurarile terestre