Timișoara Toastmasters - nr. 7

Mai 2014 TIMIȘOARA TOASTMASTERS 1

2 TIMIȘOARA TOASTMASTERS Mai 2014

Redactor: Andreea Trifu, CC, ALB

Editor: Giorgia Harasim, CC

Design grafic:Péter Attila Antal

TIMIȘOARA TOASTMASTERS

Preşedinte: Marius Cazacu, CC, ALB

Fost Președinte:Călin Gîlea, CC, ALB

Vicepreședinte Educaţie: Adriana Enache, CC

Vicepreședinte Membri: Alexandra Hopotă

Vicepreședinte Relaţii Publice: Bogdan Vaida, ACG, CL

Secretar: Călin Iepure, ACB, ALS

Trezorier: Poliana Iacobici

Sergent: Ciprian Șandor

Tipar: Agenția de Print

CO

NŢ

INU

T

3 EDITORIAL Cuvânt (către) înainte!... de Marius Cazacu, CC, ALB

4 SUNT ÎNCEPĂTOR, DAR MĂ TRATEZ Primii pași de Irina Giea

5 CITEȘTE ȘI ÎNVAŢĂ Iubeşte-te pe tine însuţi de Brigitta Chelariu

6 COMUNIC, DECI EXIST Povestea celor cinci “C” de Călin Iepure, ACB, ALS

8 ROPOTE DE HOHOTE Drumul de Cezar Ilea, ACB, CL

10 TOASTURI ÎN ROMÂNIA Toastmasters - o poveste despre pasiune și curaj de Florentina-Gabriela Lăzău

11 TOASTURI ÎN ROMÂNIA Transformarea este bucurie! de Cosmina Bordaș

12 SCLIPIRI DE LEADERSHIP Service leadership de Călin Gîlea, CC, ALB

14 D’ALE CASEI Un nou an plin de evenimente de Ciprian Șandor

15 DISCURS SUB LUPĂ Discurs de concurs de Răzvan Curcubătă, CC

18 VIAŢA REALĂ A UNUI TOASTMASTER Cine sunt eu? de Alice Suttyak


Anul calendaristic are caracteristici de roată. Iar roata e rotundă; cred că s-a stabilit deja acest

aspect! Rostogolindu-ne în spirala timpului, ajun-gem și anul acesta în punctul unui eveniment de-venit tradiție.Conferința Națională de Public Speaking & Lea-dership, ajunsă la ediția a 4-a, ne îmbie la primul eveniment din an ce reunește în Timișoara comu-nitatea Toastmasters din România. Asta da dovadă de leadership! Atât pentru or-ganizatori, cât și pentru participanți! Spun acest lucru deoarece a investesti timp, energie și bani pentru a te dezvolta continuu și a dărui ceea ce ești înseamnă leadership adevărat. Unii merg mai departe de atât și concurează la concursurile din cadrul conferinței. Astfel, își etalează talentul și abilitățile oratorice și analitice, dorind să devină și mai buni decât ieri.Abia ne vom dezmetici după farmecul conferinței, căci un alt eveniment își va revendica importanța, de data aceasta în Cracovia – Polonia, între 16-18 Mai 2014. Este vorba de Conferința de primăva-ră a districtului 59 Toastmasters, unde membrii Toastmasters adunați din toată Europa, au parte de traininguri și concursuri în limba engleză, ger-mană și franceză. În cadrul acestei conferințe vom fi martorii unor exemple de leadership mai expe-rimentat, de nivel superior, vorbitorii duelându-se pentru podiumul european al oratoriei, mai ceva ca privighetorile! Orice membru Toastmasters este invitat și binevenit să experimenteze, să gus-te o experiență de acest gen, măcar o dată-n viață.După cum probabil știti, la momentul actual clu-burile din România nu fac parte din district, motiv pentru care nu putem participa la concursurile internaționale. Acest lucru se va schimba însă în-cepând cu 1 iulie 2014, când harta Toastmasters se va modifica radical la nivel european.

ED

ITO

RIA

L

Cuvânt (către)

înainte!...Marius Cazacu, CC, ALB

Președinte Timișoara Toastmasters

Momentan, cluburile Europei continentale fac parte din Districtul 59, care cuprinde următoare-le 16 țări: Franța, Luxemburg, Belgia, Germania, Austria, Norvegia, Ungaria, Cehia, Elvetia, Suedia, Spania, Polonia, Finlanda, Olanda, Portugalia și Danemarca.

Datorită unei dezvoltări masive a numărului de cluburi și membri, reorganizarea districtului a de-venit iminentă. Prin urmare, vechiul District 59 se va divide în două districte: Districtul 59 va incor-pora partea de Sud-Vest a Europei, iar Districtul 95 va cuprinde partea de Nord-Est. Comunitatea Toastmasters din România a crescut constant, noi cluburi au fost înființate și am înce-put să devenim mai vizibili. Toastmasters Româ-nia prin cluburile sale, a cerut aderarea și a depus eforturi continue pentru includerea țării noastre în Districtul European. În cadrul Conferinței de toamnă de la Budapesta (15-17 Noiembrie 2013), delegațiile României și Italiei, au primit votul pen-tru aderare. Ba mai mult, am reușit să obținem or-ganizarea District Executive Comitee Meeting din 8-9 Februarie 2014 la București! Acum 5 ani se înființa primul club din România. Astăzi pe teritoriul țării noastre avem 13 cluburi de care suntem mândri, iar începând cu 1 iulie, vom fi pe hartă ca Divizia H din cadrul Districtului 95. Iar veștile bune abia acum apar! Câștigătorii concur-surilor la nivel de club, se vor duela în concursuri la nivel de Arie, apoi Divizie si mai apoi District!Îmi doresc din tot sufletul, ca anul viitor să ne pre-zentăm cu mândrie la Conferința de District și să demonstrăm Europei că în România, oratoria și le-adership-ul se practică la cel mai înalt nivel.


Primii pașiIrina Giea

Membru Timișoara Toastmasters

SU

NT

ÎNC

EPĂ

TOR

DA

R M

Ă T

RA

TE

Z

poate deveni o problemă destul de gravă. Așa că am decis că nu vreau ca o fobie să aibă un impact major asupra viitorului meu, atât personal cât și profesional.

Am început să particip la ședințele Toastmasters. Am făcut primul pas. Am rămas impresionată de ușurința și încrederea cu care vorbeau membrii clubului, indiferent la ce secțiune a ședinței se aflau. Mi-am zis: dacă ei pot vorbi despre orice, poate voi reuși să fiu și eu la fel ca ei.

La data scrierii articolului, am aproximativ o lună de când am devenit membru – acesta a fost al doilea pas.

Dar dacă vrei cu adevărat să îți învingi orice tea-mă, trebuie să faci ceva productiv în privința aceasta. Așa că am făcut și pasul al treilea. Am avut primul rol – am fost AH counter. Eram mân-dră de mine. Mi-am pregătit un discurs scurt, dar interesant, cu expresii ce aveau legătură cu te-matica ședinței. Eram încrezătoare. Ce putea să meargă rău?!

Dar ceva a mers… Pe la jumătatea discursului (care avea 4 fraze), vocea a început să-mi slă-bească, să mi se pună un nod în gât. Într-un final am reușit să termin discursul. M-am descurcat mai bine în cel de-al doilea rol (cronometror) da-torită sfaturilor membrilor.

De acum încolo, voi face pași mari și știu că va veni un timp când voi fi la fel ca oamenii pe care îi admir pentru abilitățile lor de public speaking, deoarece Timișoara Toastmasters este un loc unde poți învăța, iar membrii clubului te ajută foarte mult în privința aceasta.

Începi să respiri din ce în ce mai repede. Nu te îngrijorezi. Totul este bine și de ce nu ar fi.

Este normal să ai emoții, dar te simți pregătit. De fapt, nu ești. Încet, încet începi să-ți dai seama de acest lucru. Dar este deja prea târziu. Nu mai poți amâna inevitabilul. Nu mai poți da înapoi.

Așa că îți ridici ochii. Iar frica începe să pună stă-pânire pe tine. O simți cum se strecoară pe la picioarele tale. Cum ți le înlănțuie. Inima îți bate atât de tare încât crezi că toți o pot auzi. Vrei să începi să vorbești dar îți simți vocea atât de sla-

bă, gâtul atât de încordat, încât crezi că o să te sufoci.

Trebuie să vorbești și trebuie să o faci ACUM! Toate aceste senzații s-au întâm-

plat în decursul a câtorva se-cunde, dar pentru tine timpul s-a dilatat și ai impresia că au trecut, de fapt, câteva minu-te.

Ai reușit într-un final să ter-mini ce aveai de zis. Ești con-vins că a fost un dezastru. Te așezi și încă tremuri. Simți că ai luat foc. Dar totul este doar

în imaginația ta. Părerile îți sunt alterate de frică.

Pentru mine, aceste senzații, aces-te sentimente sunt declanșate

de teama de a vorbi în pu-blic. Indiferent dacă acel pu-blic este format din oameni cunoscuți sau din străini. Am 26 de ani și am conștientizat că teama de a vorbi în public


Iubeşte-te pe tine însuţiBrigitta Chelariu


“Şi tu, la fel de mult ca oricine altcineva din în-tregul univers, meriţi iubirea şi afecţiunea ta.”

Buddha

Nu există nimeni altcineva care să vadă lumea aşa cum o vezi tu, ale cărui sentimente să-i

atingă corzile inimii exact la fel cum le ating ale tale.

Tu eşti singurul care are oportunitatea excepți-onală de a te cunoaşte cu adevărat şi de a des-coperi calea ta unică şi minunată. Ceilalți îți pot ține o oglindă în față şi-ți pot arăta părți din tine, care poate au fost ascunse mult timp, dar nu-ți pot arăta niciodată imaginea ta completă, acel întreg care îți aparține.

Poți să-i iubeşti pe ceilalți, poți să ai grijă de ei, să-i încurajezi, să-i sprijini, să-i asculți, să-i alini, să glumeşti, să te cerți şi să plângi cu ei, dar toa-te darurile: de bucurie, respect şi grijă pe care le oferi celorlalți, le meriți şi tu! Ai nevoie de dra-gostea pe care doar tu poți să ți-o oferi.

Pentru a merge pe această cale, trebuie, mai în-tâi, să înțelegem că iubirea de sine nu înseam-nă narcisism, egoism, lăcomie, încăpățânare sau trufie, că avem întotdeauna dreptate, sau că ne interesează doar propria persoană. Este o primă-vară – anotimpul renaşterii – în care fiecare din-tre noi poate deveni sinele lui autentic.

Am învățat că există trei moduri de a vorbi des-chis, pentru a putea face primul pas pe calea compasiunii de sine. Ele sunt: să spui, să ceri, să-ți exprimi supărarea.

Tocmai din această cauză, că nu eram acea per-soană care să spună ceea ce avea de spus, să cea-ră când îşi dorea ceva şi să-si exprime supărarea, m-am ales în urmă cu doi ani cu o boală (cancer

CIT

EȘ

TE

ȘI

ÎNV

AŢĂ

malign la glanda tiroidă). Acela a fost ultimul “pi-cior în fund”, primit de la Univers de care am avut nevoie, pentru a conştientiza că exist şi eu.

Nu ştiam de ce m-am ales cu această boală, eu fiind o persoană care face sport, mănâncă, bea şi trăieşte sănătos. În cartea “Iubeşte-te pe tine însuţi” de Daphne Rose Kingma, mi-am găsit răs-punsul. Această lipsă de iubire de sine, poate lua forma unor tulburări fizice – obezitate, depen-dențe şi mulțimea de boli la baza cărora stă o problemă emoțională nerezolvată, sau se poate exprima sub forma unor probleme psihologice – stimă de sine scăzută, dificultăți în relații, proble-me financiare.

Am reuşit cu ajutorul aceastei cărți, să identific modurile în care nu mă iubeam şi cum am ajuns în această situație, care pentru mine era un mis-ter. Cu blândețe şi profunzime, “Iubeşte-te pe tine însuţi” ne face să vedem cum ne sabotăm pe noi înşine. Începem să ne iubim dacă urmăm un proces simplu, în patru etape: rostim dorințele inimilor noastre, acționăm pentru a le îndeplini, facem curățenie în tiparele vechi şi pornim pe o nouă cale.

În momentul de față, pot spune că sunt o per-soană nouă care ştie să se iubească în toate fe-lurile, care-şi iubeşte trupul, emoțiile, spiritul şi care are grijă de ea în fiecare zi, minut al vieții. Iar ca mesaj de final vreau să vă transmit un citat drag mie: “Să te iubeşti pe tine, este cea mai impor-tantă operă pe care o vei realiza în această viaţă!”


A spune o poveste este o artă - o artă pe care puţini o stăpânesc. Nu toţi avem

acest talent, nu toţi putem crea o lume în care ascultătorul să se regăsească, nu toţi avem puterea de a-l ţine atent pe cel căruia îi po-vestim...

Nimic mai fals! Toate afirmaţiile de mai sus, sunt demonatate de o întâmplare pe care am trăit-o recent și pe care te invit să o citești cu mare atenţie.

Se întâmpla anul trecut, la sfârșitul lui iunie. Mă aflam la Cluj Napoca. Participam în calitate de speaker și moderator la cea de-a unsprezecea ediție a Business Days. Peste 1.000 de oameni, interesați de dezvoltarea lor personală și profe-sională, așteptau cu nerăbdarea începerea work-shop-urilor celei de-a doua zi de conferință.

Imediat după masa de prânz, stăteam la bar, în jurul cafelei aburinde, alături de Marius și câțiva colegi evaluatori de la cluburile Toastmasters din România. Marius era imbrăcat într-un costum gri închis. Cravata albastră cu modele albe îi dădea un aer șic. Din când în când, câte un participant se oprea brusc, admirându-i atent insigna de președinte al unui club Toastmasters.

- Urmează workshop-urile! afirmă Marius uitându-se la mine, în timp ce sorbea încă o gură de cafea.

- Da, mă duc spre sală peste 5 minute – am spus eu mândru de mine. Cum merg eva-luările?

Povestea celor cinci “C”Călin Iepure, ACB, ALS

Secretar Timișoara Toastmasters

CO

MU

NIC

,D

EC

I EX

IST

- Am avut o zi excelentă! Cred că am strâns cea mai bună echipă de evaluare de până acum!

Între timp, se apropie de noi Raluca. Era zâm-bitoare și plină de entuziasm. O prindea foarte bine noua culoare a părului - un roșcat rubiniu cu aspect satinat.

- Am văzut că vei fi alături de Mihaela Tatu și Andy Szekely la “Arta povestirii în afaceri”.

- Da! am afirmat eu, umflându-mă în pene...

- Despre ce va vorbi Andy?

- Mai ții minte cei 5C pe care i-am învățat la Speaker Elite? Ei bine, Andy va demonstra astăzi că oricine poate crea o poveste folo-sindu-se de 5 elemente simple.

Nici nu am am terminat bine de zis și o mână pu-ternică mă prinde de braț. Era Mihaela:

- Hai, Călin! Începem în 10 minute!

Sala era deja plină de participanți care așteptau cu nerăbdare workshop-ul. Privirea mi s-a inter-sectat cu cea a lui Andy. M-am dus direct spre el, l-am salutat și mândru de mine, i-am spus:

- Mi-am pregătit scriptul de moderare. Voi fi super-tare!

S-a uitat calm la mine cu un surâs discret și mi-a spus câteva cuvinte pe care le voi ține minte toa-tă viața. Mi-a spus ceva, care instant mi s-a piro-gravat direct pe creier:

- Adu-ți aminte că este în primul rând vorba despre ei și apoi despre tine!


Pus pe gânduri de mesajului său, am rămas visă-tor pe scenă cu microfonul în mână. Momentul de introspecție mi-a fost tulburat de o voce plă-cută, cu o dicție perfectă și sonoră ca de radio:

- Călinu’ meu... începem?

Era Mihaela. I-am răspuns destul de lent printr-un gest afirmativ.

M-am poziționat pe scenă și am început altfel decât mi-am propus, diferit decât o făceam de obicei. Vorbeam despre oameni, vorbeam despre lucruri și întâmplări comune celor din audiență, dialogam cu ei.

În minte îmi rula ca un virus acea expresie, care nu-mi mai dădea pace: “Este în primul rând vorba despre ei, nu despre mine!”

După ce am făcut introducerea temei, l-am invi-tat pe Andy pe scenă. Cu toate că știam cei 5C, mi i-am notat pe un carton:

1. Primul C vine de la CONTEXT. O poveste înce-pe cu elementele de identificare a contextu-lui. Ele definesc unde și când are loc acțiunea.

2. Cel de-al doilea C vine de la CARACTERE. După ce ai zugrăvit contextul, următorul pas îl reprezintă prezentarea personajelor, caracterele. Merită insistat pe zugrăvirea lor cu atenție, pe atribute care să le facă memo-rabile.

3. Mare parte din emoția transmisă de poveste se bazează pe CONVERSAȚIA ce are loc între personaje. Dialogul crează dramatism și ge-nerează reacții afective.

4. La un moment dat apare în poveste și CĂLĂUZA. El este un mentor care îl ajută pe erou să facă o schimbare majoră în felul său de fi și de a acționa.

5. Pe parcursul povestirii sau la final merită subliniată CHEIA povestirii sau mesajul che-ie. Acesta este de obicei structurat sub forma unei fraze memorabile ușor de reținut și care are o conotație puternică.

Odată ce Andy a terminat, am invitat-o pe sce-nă folosind cei 5C pe Dorotheea Petre - cea mai bună actriță a anului 2007 - care ne-a împărtășit din experiența ei cinematografică. Apoi a urmat Mihaela Tatu, care a subliniat cât de important este să fii tu – să fii autentic atunci când te afli pe scenă.

După ce am luat câteva întrebări din sală, am re-capitulat tot ceea ce se întâmplase în acel work-shop, care s-ar putea să fi schimbat și alte vieți.

La final, m-am dus încet spre mijlocul scenei și cu vocea tremurândă am spus:

- Astăzi am văzut că arta povestirii se poate învăța. Am aflat că nu e atât de complicat să legăm cuvintele între ele - atâta timp cât suntem autentici; am simțit că fiecare dintre noi putem crea o lume în care as-cultătorul să se regăsească și fiecare dintre noi avem puterea de a-l ține atent pe cel căruia îi povestim. Iar una dintre modalități este folosirea celor 5C.

Vocea îmi era din ce în ce mai răgușită de emoție, gâtul din ce în ce mai uscat și parcă o lacrimă îmi umezea colțul ochiului. Cu toate astea am concluzionat:

- Iar cel mai important lucru pentru a con-strui o poveste memorabilă este să avem încontinuu în minte faptul că nu e vorba despre noi, ci despre cei care ne ascultă!


DrumulCezar Ilea, ACB, CL


Un cuplu se hotărăşte să plece în concediu în Ca-raibe. Soţia decide să vină mai târziu din cau-

za serviciului. Când soţul ajunge la hotel, îi scrie un e-mail soţiei dar greşeşte o literă din adresă , ast-fel mesajul este trimis la o altă persoană. E-mailul ajunge la o văduvă ce venise tocmai de la înmor-mântarea soţului. Citeşte mailul şi leşină. În mesaj scria:

“Draga mea, am ajuns bine. Probabil te va surprin-de să primeşti veşti de la mine pe această cale, dar acum au calculator aici şi poţi trimite mesaje per-soanelor dragi. Doar ce-am ajuns şi am verificat ca totul să fie pregătit pentru venirea ta, vinerea viitoare. Abia aştept să te văd şi sper ca această că-lătorie să fie la fel de liniştită ca şi a mea. Nu-ţi lua multe haine că aici e o căldură infernală.”

Pentru mine viața este plină de evenimente co-mice şi văd tot timpul partea plină a paharului.

Ţin minte cu drag prima mea excursie la Paris. Din punctul meu de vedere trebuia să fie o ex-cursie ca oricare alta, mai ales ca am mai zburat cu avionul ... deci nu trebuia să mă surprindă ni-mic. Am zis bine ... nu trebuia ...

Am început bine! Primul popas - Budapesta. Tre-buia să fim la orele 10 trecute fix la ghişeul ae-roportului. Eu am făcut calcule empirice şi am concluzionat: un drum cu maşina de 3 ore, mi-nus o oră diferența de fus orar, plus o marjă de eroare gândită strategic şi ghişeul se închide la ora 10:30 => plecăm la 5:00. Eu ştiu că am fost obosit, dar tot nu-i înțeleg pe restul cum de au acceptat această variantă mirifică. Puteam pleca lejer la ora 7:00 şi tot am fi avut o marjă de eroare sănătoasă.

RO

PO

TE

DE

H

OH

OT

E

Dar am ajuns cu bine în aeroport! Doar cu 3 ore mai devreme decât trebuia, dar măcar stăteam la coadă la ghişeu ... primii. Aproape că am şi urcat primii în avion: când s-a dat startul la îmbarcare alergam cu toții cu atâta disperare încât ziceai că nu mai sunt locuri în aeronavă.

În avion stăteam mai înghesuiți decât în auto-buz. Mi s-a părut că au băgat oameni şi în cabina piloților, iar din cauza aglomerației pilotul stă în picioare pe culoar.

După aproximativ 2 ore de zbor, în timp ce mo-țaiam cu toții alene pe norii pufoşi, se aude o voce disperată. „Vă rugăm să luaţi loc. Vom ateriza în 5 minute.”

Nu ştiu dacă ați zburat către Paris, dar avionul face o anumită buclă pentru a putea ateriza pe aeroportul Beauvais. În acelaş timp trebuie să şi coboare pentru a putea ateriza. Cred că am ui-tat să vă zic un amănunt foarte important: este o zonă cu vânt intens. Trebuie să vă imaginați că în timp ce avionul era înclinat la 45 de grade spre stanga, a căzut vreo 5000 de metri, pentru că de la altitudinea de croazieră care se află deasupra norilor am ajuns de am văzut maşinile furnicând în toate direcțiile. În acea clipă am descoperit că nu există atei şi că toți oamenii sunt prieteni, pentru că urlam fiecare pe limba lui, dar oarecum într-o limbă comună strigam cu toții ajutor Divi-nității. Dacă vă mai aduceți aminte, pilotul zicea că aterizăm în 5 minute, nu? Ei bine ... am aterizat în 3 minute. În 5 minute ne-am dat jos din avion.


Dacă vă plac senzațiile tari, vă recomand să mer-geți până la Paris pe aceeaşi rută. Dacă nu sunteți creştini, cu siguranță veți deveni. Asta-mi aduce aminte de un alt banc:

După decolare, căpitanul avionului se adresează pasagerilor:

- Doamnelor şi domnilor, vă vorbeşte căpita-nul. Am ajuns la înălţimea corespunzătoare, timpul este favorabil şi viteza ... Ohhh, la dracu!

Pasagerii încremeniţi stau pe locurile lor. După câ-teva momente căpitanul se adresează pasagerilor:

- Vă rog să mă iertaţi, din greşeală am vărsat cafeaua pe mine. Ar trebui să vedeţi cum îmi arată pantalonul în faţă.

Un pasager, cu vocea tremurândă şopteşte:

- Iar al meu la spate!

Ați crede că peripețiile mele se încheie aici, nu? Ei bine ... nu-i aşa. Nu ştiu cum se face că tot tim-pul trag lozul norocos şi am parte numai de în-tâmplări inedite.

Întoarcerea a fost mai incitantă decât plecarea. Am făcut aceleaşi calcule, cu mici ajustări de data aceasta: avionul decolează la orele 14:50, deci noi trebuie să fim în aeroport la 10:50, ro-

tunjind româneşte ... merge şi 11:00, drumul ar fi de aproximativ fix o oră, marjă de eroare infimă => plecăm la ora 9:30. Am vorbit cu un verişor să ne ducă şi la ora stabilită eram deja în maşină.

După nici 30 de minute îl văd pe verişorul meu galben la față. Cu un calm enervant îl întreb: te-ai rătăcit? Ştiți care a fost răspunsul lui la fel de calm? DAAAAAAAAAA.

Dar eu am stat liniştit. Verişorul meu nu avea de unde să ştie că eu am un as în mânecă. Am luat o marjă de eroare de 30 de minute, deci nu se poate întâmpla nimic rău, nu?

Ei bine, nu ştiu cum să vă povestesc, dar când ai baftă la ghinion nu se poate să meargă totul aşa cum planifici acasă. La nici 5 minute de mers au-zim un zgomot îngrozitor şi simțim un miros de nu puteam respira. Îl întreb pe verişorul meu ... s-a dus ambreiajul? Ştiți deja răspunsul: DAAA-AA. Ei bine nu am mai fost la fel de vesel. Nu mai aveam nici un as în mânecă.

După această experiență am fost de acord cu Woody Allen care zicea: “Secretul fericirii este să fii recunoscător şi să te bucuri de ceea ce ai, în loc să plângi după ce nu ai.”


Prima mea experiență în Oradea Toastmas-ters s-a creionat în urmă cu aproximativ 3

ani, când am aflat despre acest club de oratorie și leadership. Era ceva inedit, interesant și am în-ceput să particip ocazional la ședințe și la eve-nimentele speciale organizate de club, însă doar din postura de observator.

Până la începutul acestui an, când m-am decis să fac marele pas: acela de a deveni membru. De ce mi-a luat atâta timp? Pentru că eram îngrozită de vorbitul în public și ferm convinsă că eu nu sunt capabilă să vorbesc liber în fața unei audiențe, fără a-mi pierde ideile. Era cea mai mare teamă a mea. Însă, la un moment dat, ai o revelație și realizezi că fuga de temeri nu mai este o soluție, că trebuie să ți-o înfrunți, să te schimbi și să acționezi.

Odată luată această decizie, lucrurile s-au simpli-ficat, iar drumul meu în Toastmasters a devenit marcat de momente frumoase: am început să vorbesc la secțiunea de discursuri improvizate, am bifat primele două discursuri pregătite, mi-am asumat roluri de leadership, m-am implicat în proiectele clubului și am participat la eveni-mentele altor cluburi.

Și fac toate acestea cu dăruire și entuziasm, din dorința de a mă dezvolta și din convingerea că toate experiențele noastre se întâmplă la mo-mentul potrivit și că acesta este momentul meu. Mă bucur de fiecare pas, de fiecare proiect și îmi doresc tot mai mult(e).

În 23 aprilie, clubul nostru aniversează un an de la afilierea sa la Toastmasters International, oca-

Toastmasters - o poveste despre pasiune și curajFlorentina-Gabriela Lăzău

Membru Oradea Toastmasters

TOA

ST

UR

I ÎN

R

OM

ÂN

IA

zie pe care o sărbătorim printr-o ședință festivă, prin lansarea primului număr al revistei Oradea Toastmasters și prin alte evenimente.

Ne pregătim, de asemenea, pentru concursul lo-cal de discursuri din data de 26 aprilie, unde vom desemna participanții la concursul național din cadrul conferinței de la Timișoara.

Alături de colegii mei, sunt implicată și în „Proiectul 100”, un proiect de suflet al clubu-lui nostru, care își propune realizarea de recenzii scrise, audio și video pentru cele mai bune și re-comandate 100 de cărți de dezvoltare personală, comunicare şi public speaking, leadership şi so-cietate/globalizare.

Cunoscând, măcar tangențial, clubul orădean, de la începuturile sale timide până în prezent, remarc cu mândrie creșterea sa continuă, atât sub aspectul calității ședințelor (organizare, desfășurare, prezență numeroasă, locație - Ho-telul Ramada), cât și al interesului și dezvoltării membrilor.

Am, în sfârșit, sentimentul că aici mi-am găsit locul, pentru că este un mediu care mă inspiră și mă motivează în același timp. Pentru mine, Toastmasters reprezintă îmbinarea perfectă din-tre pasiune și curaj. Toată experiența mea din cadrul clubului se clădește pe aceste două fun-damente.


“Zâmbește și dăruiește bunătate. Schimbă-ţi atitu-dinea … și îţi vei schimba viaţa!”

Vă invit prieteni dragi să zâmbiți, să fiți mai buni, să vă schimbați atitudinea, iar toate acestea vor conduce la o transformare garantată în bine, pentru noi toți.

După două zile minunate la Business Days Timișoara, îmi face mare plăcere să scriu un ar-ticol în revista colegilor din Timișoara Toastmas-ters. Profit de această oportunitate ca să îi salut pe colegii mei din Toastmasters Satu Mare și să vă povestesc cum am ajuns eu să fac parte din acest grup grozav de persoane.

Fiind prezentă la un seminar de dezvoltare per-sonală, l-am cunoscut pe Marius Meghișan, președintele Toastmasters Satu Mare, și am pri-mit invitația de a participa la o ședință. Pe atunci nu aveam nici cea mai mică idee ce anume era Toastmasters, dar, ca şi acum, eram pasionată de vorbitul în public. Așadar, pe 14 noiembrie 2013, am fost prezentă la prima mea ședință și am susținut primul meu discurs improvizat, ambele evenimente au fost pline de emoție.

Cu ocazia chartării noastre la Toastmasters Internațional, i-am avut oaspeți pe colegii de la Oradea Toastmasters, a fost un bun prilej pentru cele două cluburi de oratorie și leadership de a face schimb de experiență și de a învăța unii de la alții. Un invitat de seamă al ședinței a fost și doamna Mihaela Tatu, membră a clubului din Oradea, care ne-a onorat cu prezența și la fi-nal a subliniat importanța unui astfel de club și competențele dobândite prin implicarea într-o organizație de acest gen.

La scurt timp după vizita colegilor de la Oradea, mentorul clubului nostru, Călin Iepure, ne-a

Transformarea este bucurie! Cosmina Bordaș

Secretar Toastmasters Satu Mare

TOA

ST

UR

I ÎN

R

OM

ÂN

IA

onorat cu o ședință “pe cinste” și un excepțional training despre bazele vorbitului in public, unde am învățat câțiva pași esențiali pentru pregătirea și susținerea unui discurs.

La sfârșitul întâlnirii, Călin ne-a dezvăluit niște mici trucuri – lucruri aparent banale, dar esențiale atât la Toastmastres, cât și pentru mine, pe plan profesional, ca și trainer: să ajung întotdeauna mai repede la sală înainte de o prezentare, ca să mă familiarizez cu locația, să testez echipamen-tul tehnic (laptop, proiector, etc), să mă asigur că sala are temperatura optimă, și să știu de unde pot să ajustez încălzirea și clima; lumina să fie co-respunzătoare și alte câteva secrete ale meseriei de speaker.

Deși aflat relativ la început de drum, Toastmas-ters Satu Mare are un potențial remarcabil de creștere și implicare activă și asumată, și ne mân-drim cu promovarea clubului la un nivel superior și o evoluție continuă: dacă anul trecut ședințele clubului se țineau într-o cafenea, acum ne desfășurăm activitatea într-o sală mult mai potri-vită activității educaționale, în cadrul prefecturii; planificarea agendei a fost mult imbunătățită, acum avem adesea rolurile alocate cu 3 săptă-mâni înainte; în urma sosirii manualelor mult așteptate și a training-ului menționat mai sus, discursurile noastre sunt din ce în ce mai bine structurate și mai coerente.

Pentru mine Toastmasters este locul perfect pen-tru a învăța să-mi controlez cuvintele și emoțiile. Mulțumesc Toastmasters!


În societăţile complexe de astăzi, probleme-le şi situaţiile care au nevoie de rezolvare a

crescut exponenţial. Din păcate, guvernele şi instituţiile aferente nu mai pot rezolva toate provocările apărute. Tocmai de aceea, putem identifica în ziua de astăzi o mare nevoie de lideri în toate domeniile de activitate, de oa-meni capabili şi competenţi, pentru că pro-gresul unei societăţi are loc doar atunci când cineva îşi asumă un rol de conducere.

Trecutul atestă o mulțime de lideri care au iden-tificat o problemă, o nevoie sau o nedreptate şi au acționat în consecință. Cu toate acestea, ne dăm ușor seama că nu este nevoie să devenim un Martin Luther King Jr., o Maica Tereza sau un Winston Churchill pentru a acționa şi a deveni li-derii pe care cei din jur să-i urmeze.

Dar oare, ce ne face să fim lideri? Oare de ce ne-ar urma ceilalți?

Dacă ar fi să privim pragmatic, răspunsul este foarte simplu: unii lideri importanți au fost ur-maţi mai ales datorită faptului că ei erau con-ducătorii - aici vorbim despre autoritate forma-lă, iar alții, din contră, au fost urmaţi datorită relaţiilor construite cu ceilalţi - aici vorbim de autoritate câștigată. Dar indiferent de tipul de autoritate pe care îl are, rolul unui lider este ace-la de a-i servi pe ceilalți, de a-i ajuta. Acest lucru este sugerat chiar de unul dintre titlurile pe care îl are Papa: "servus servorum" - servitorul servito-rilor.

Astăzi, mai mult ca oricând, liderii adevărați sunt aşteptați să practice ceea ce se numește "service leadership". Oamenii din ziua de astăzi se aşteap-tă să aibă relații personale pozitive cu liderii lor, se aşteaptă să aibă un sentiment de satisfacție în ceea ce fac. Liderii ce practică "service leadership"-

SC

LIP

IRI D

E

LE

AD

ER

SH

IP

ul dau putere celorlalți, în loc să o țină doar pen-tru ei, contribuie în loc să-şi satisfacă propriul ego şi pun nevoile echipei înaintea interesului personal.

Exista 6 dimensiuni specifice care atestă competența unui lider ce practică "service lea-dership": viziune şi valori, direcție, persuasiune, suport, dezvoltare şi apreciere.

VIZIUNE ȘI VALORI

Liderii buni îşi imaginează ce ar vrea să se întâm-ple, înțeleg situația actuală şi decid ce trebuie făcut pentru ca viziunea lor să devină realitate. Apoi identifică şi se identifică cu un set de valori care să le ghideze acțiunile. Vorbind mai specific, un lider are o viziune pentru ceea ce urmează să realizeze echipa, recunoaște în avans punctele problematice, este informat, acționează în mod decisiv atunci când este nevoie şi bineînțeles chiar practică valorile pe care le promovează.

DIRECȚIE

Liderii îi ajută pe ceilalți să îşi îndeplinească sar-cinile de lucru necesare pentru a materializa vi-ziunea. Ei stabilesc țeluri şi priorități împreună cu echipele lor, apoi deleagă responsabilitatea acolo unde este necesar.

PERSUASIUNE

Cei ce practică "service leadership"-ul îi inspiră pe ceilalți să vadă, să înțeleagă şi să creadă în

Service leadershipCălin Gîlea, CC, ALB

Fost Președinte Timișoara Toastmasters


viziune. Când ceilalți cred în aceeași viziune, se pot implica mai mult în materializarea acesteia. Liderii eficienți au încredere în ei înşişi, comuni-că imaginea de ansamblu, direcționează atenția echipei asupra atingerii țelurilor, comunică in-terpersonal şi se asigură că țelurile sunt atinse.

SUPORT

Orice lider are o echipă ai că-rei membri îl sprijină în acțiunile lui. Pentru a face acest lucru, un

lider monitorizează p ro gre s u l ,

foloseşte inteligent resursele pe care le are la dis-poziție, este creativ atunci când trebuie să depă-şească provocările apărute şi administrează bine timpul lui şi al celorlalți.

DEZVOLTARE

Membrii echipei vor fi mai dispuşi să ajute dacă au un beneficiu personal din acest lucru. Liderii buni cunosc nevoile de dezvoltare personală şi profesională ale membrilor echipei şi oferă opor-tunități pentru a le împlini. Astfel, liderii eficace oferă oportunități de învățare şi provocări mem-brilor echipei, provocări ce vor ajuta la dezvolta-rea acestora ca şi oameni. De asemenea, atunci

când ei nu au abilitățile ne-cesare, îi ajută sau îi învață

şi în tot acest timp creează un spirit de echipă.

APRECIERE

Psihologul William James spunea că "cea mai im-portantă nevoie a fiinţe-

lor umane este aceea de a fi apreciat". Toți ne dorim

să fim apreciați şi să fim res-pectați. Liderii ce practică "service leadership"-ul le arată

celorlalți că le pasă de ei, le arată că sunt importanți. Cel mai potrivit lucru pe care îl putem face pentru a

le arăta celorlalți că sunt im-portanți este de a-i încuraja să vină cu idei

constructive în echipă. Nu în ultimul rând, liderii ințeleg folosirea ritualurilor simbolice pentru a recunoaște meritele membrilor echipei în fața celorlalți.

Toate cele 6 dimensiuni descrise mai sus ne ajută la practicarea unui leadership de calita-te, însă trebuie să ţinem cont că leadership-ul este o artă la fel de mult pe cât este o știinţă. În final, să nu uităm ceea ce filozoful chinez Lao Tzu a spus acum mai mult de 2 milenii: "Un lider este bun atunci când abia se ştie că există. Dacă nu îi apreciaţi pe oameni, să nu vă miraţi că nu vă vor aprecia nici ei. În cazul unui lider bun, când treaba s-a terminat, oamenii vor zice “noi am făcut-o”.


Un nou an plin de evenimenteCiprian Șandor

Sergent Timișoara Toastmasters

Nu ştiu alții cum sunt, dar noi la Timişoara Toastmasters avem deja o tradiție a eveni-

mentelor pe care le organizăm pe parcursul anu-lui. Eu am participat la organizarea majorității evenimentelor noastre şi m-am gândit că ar fi interesant să fac o retrospectivă a activității din ultimul an.

Pe la sfârşitul verii, când toată lumea a revenit din vacanță, ne-am întâlnit la Bootcamp-ul Național Toastmasters. Medievala Sighişoară a fost gazda Bootcamp-ului din septembie 2013, cel mai re-uşit de până acum: peste 40 de participanți (din toate colțurile României), 8 traininguri şi nu în ultimul rând ... Sighişoara!

După nici două luni de la Bootcamp am intrat în focurile Maratonului de discursuri, la finalul lunii octombrie. Aici am învățat pe pielea mea că nu e recomandat să fii moderator şi responsabil de logistică, în acelaşi timp. Într-o locație excelen-tă, sala Porto Arte din Timişoara, cei 9 speakeri, membri Timişoara Toastmasters, au arătat ce pot în fața a aproximativ 120 de spectatori! Şi acum mi se face pielea de găină când mă gândesc... la maratonul „Croazieră pe scena oratoriei”.

Au urmat apoi evenimentele Business Days şi 5MS, cu care avem parteneriate devenite şi ele tradiționale. Punctul culminant al lunii noiem-brie a fost participarea la Conferința Districtului 59, de la Budapesta, unde i-am anunțat pe cole-gii noştri europeni că am crescut şi că merităm să fim alături de ei în Districtul Toastmasters Eu-ropa!

În urma acestor demersuri, liderii Districtului 59 s-au întâlnit în februarie, la Bucureşti, cu mai mulți lideri Toastmasters din România şi au pus

D’A

LE

CA

SE

I

țara la cale... şi... şi... în mai 2014, la Conferința de la Cracovia, se va forma oficial Divizia Toast-masters România, urmând a fi desemnat primul guvernator de divizie din România! Ura! Ura! Ura!

Pe final de an 2013 ne-am făcut cadouri surpriză la petrecerea de Crăciun, am rememorat realiză-rile noastre și momentele frumoase din anul care tocmai se termina şi ne-am pus la punct agenda pentru 2014.

Revenind la tradițiile Timişoara Toastmasters, la începutul fiecărei primăveri organizăm Concur-sul Local de Discursuri. Astfel, în 27 martie 2014, sub motto-ul „Căutăm cel mai bun Speaker!” toa-tă suflarea Toastmasters din Timişoara a stat cu sufletul la gură şi a simțit emoțiile fiecărui concu-rent de la cele 3 tipuri de concursuri care au avut loc: evaluări, discursuri improvizate şi discursuri pregătite.

Iar miza – pe lângă diplome, aprecierea colegilor şi provocarea propriilor limite – a fost chiar de-semnarea reprezentanților Timişoara Toastmas-ters la Concursul Național de Discursuri, care va avea loc la Conferința (tradițională) din mai, de la Timişoara.

Şi uite aşa a trecut un an doldora de evenimente, traininguri (pe care nu mai am loc să le descriu în detaliu) şi provocări. Următorul an va fi, probabil, la fel de plin de oportunități pentru a dezvolta abilități de leadership.

Vă doresc să fiți creativi, să organizați evenimen-te de impact şi să vă bucurați apoi de satisfacția reuşitei!


Recent am susținut discursul „Iertare”, un discurs foarte profund, pe care l-am avut în

minte de foarte mult timp. Discursul l-am livrat în cadrul Concursului Local de Discursuri Timișoara Toastmasters din 27 martie, ocupând locul al III-lea pe podium.

În cele ce urmează vă voi prezenta cum l-am rea-lizat şi cum l-am pregătit.

Scopul discursului meu a fost să inspir audiența să ierte.

Ideea principală a discursului a fost Iertarea cu cele trei perspective ale sale: iertarea pe care o acordăm celui care ne-a greşit, iertarea de sine, cea pe care ne-o acordăm nouă înşine şi iertarea pe care o primim de la Dumnezeu.

Discurs de

concursRăzvan Curcubătă, CC


DIS

CU

RS

S

UB

LU

PĂ

M-am inspirat dintr-o poveste impresionantă, o poveste care îi are ca eroi pe Jose Carreras şi pe Pla-cido Domingo, aceasta fiind şi ideea de început, pe care o voi prezenta succint în cele ce urmează.

“Despre renumele acestora se cunoaşte la nivel mondial, ceea ce nu se ştie, însă, este povestea emoționantă a celor doi. Domingo şi Carreras au devenit, începând cu 1984, adversari po-litici. Atât de mare a fost rivalitatea dintre ei, încât în momentul în care erau solicitați să cân-te, puneau o clauză în contract, potrivit căreia, aveau dreptul să se retragă, dacă era invitat și adversarul său. Acest lucru s-a petrecut mai mulți ani la rând, însă în 1987, Jose Carreras a fost diagnosticat cu leucemie, o boală grea, o boală care l-a ținut la pat timp de un an de zile. A trecut prin multe tratamente dureroa-se, transplant de măduvă, transfuzii de sânge, chiar și terapii care îl obligau să meargă în Sta-tele Unite o dată pe lună.

Deși era foarte înstărit, boala l-a obligat să cheltuie tot ce agonisise din meseria de tenor, mai mult decât atât, nu îi permitea nici să urce pe scenă ca să câștige alți bani.

Uimitor, o fundație din Madrid, pe nume Her-mosa, a sărit în sprijinul său şi în urma fondu-rilor primite, Carreras s-a însănătoşit şi a reuşit să îşi recapete viața de dinainte.

Ulterior, citind statutul fundației a rămas stu-pefiat, deoarece fondatorul şi preşedintele acesteia era nimeni altul decât Placido Domin-go, vechiul său adversar. Momentul cel mai emoționant s-a săvârşit când cei doi s-au re-întâlnit. Fiind în concert la Opera din Madrid,


Carreras l-a observat pe Placido în sală. S-a oprit, a coborât de pe scenă, s-a dus în fața lui Placido Domingo şi a îngenunchiat la picioare-le acestuia, cerându-şi iertare şi mulțumindu-i pentru tot ce a făcut.”

Aceasta a fost povestea celor doi şi ideea de la care am pornit. Aveam povestea dar nu aveam introducerea.

Și atunci! M-a lovit! M-a lovit inspirația! Începeam vorbind despre cei doi tenori și despre povestea lor. Ce fac tenorii? Cântă capodopere muzicale. Ce-ar fi să cânt pe scenă în fața audienței? Con-cursul se desfășura la Adam Muller Gutenbrun, o sală cu o acustică foarte bună. Ar fi fost o încer-care foarte mare pentru mine. Nu mă consider o persoană cu voce sau cu ureche muzicală, însă două versuri puteam să încerc. A urmat o altă alegere. Ce melodie să interpretez? “Caruso”, “O sole mio”? Atunci m-am hotărât: “La donna e mo-bile”. Am căutat versurile cântecului și am înce-put să le interpretez prin casă.

“La donna è mobile qual piuma al vento,

Muta d'accento e di pensiero.”

Vă dați seama ce gânduri mi-au trecut prin min-te... Eu să cânt pe scenă în fața publicului şi nu orice melodie, ci chiar La Donna E Mobile, pentru care ai nevoie de abilități vocale de excepție. Am repetat de foarte multe ori cântecul, încât am ajuns să mă obişnuiesc cu ideea în sine.

Eram entuziast, deoarece aveam scopul, aveam secțiunea de început, aveam și povestea

emoționantă, dar mai aveam de lucru, deoarece mai erau aproximativ 4 minute de discurs în care mi-am dorit să abordez perspectivele iertării.

De aceea am continuat cu tranziția dintre secțiunea poveștii și prima perspectivă a iertării prin următoarea întrebare: “Prin ce stări credeți că a trecut Jose Carreras în momentele în care se afla în genunchi în fața lui Placido Domingo? Ei bine, în acele momente Jose Carreras a cunos-cut nu doar o emoție profundă, ci a cunoscut şi o perspectivă. Prima perspectivă a iertării: ierta-rea acordată celui care ne-a greşit.”

Nu am dezvoltat această idee mai mult, deoare-ce povestea era suficientă.

Am continuat cu a doua perspectivă, iertarea de sine. Din considerente de timp alocat discursu-lui, eram obligat ca una din celelalte două idei rămase ale iertării să nu o dezvolt foarte mult,. Și atunci am ales să nu intru în profunzimea acestei perspective, dezvoltându-l maxim un minut prin întrebarea de reflecție: “Cât de important este să ne iertăm pe noi înşine?”.

Am dezvoltat, în schimb, mai în detaliu, iertarea Divină aducând aminte de Iisus, care i-a oferit iertarea tâlharului de pe cruce. Pentru credibili-zarea acestui aspect, am adus în discurs citatul Parintelui Cleopa: “Tâlharule, tâlharule, chiar şi raiul l-ai furat”.

La final, am venit cu un îndemn, un îndemn la iertare. Am cerut fiecăruia din sală, să se cufun-de pentru o clipă în interior, să îşi găsească liniş-tea, să îşi asculte gandurile şi să se gândească la o persoană, “o persoană care le-a greşit cu ceva ... cu orice ... poate să fie cineva care a greşit faţă de tine... ieri... poate săptămâna trecută... poate în trecutul îndepărtat... foarte bine. Şi acum... oferiţi-le iertare...“

Punctele de suspensie semnifică acele pauze pe care le-am făcut în vorbire. De asemenea, atunci când doreşti să ajuți publicul să vizualizeze di-verse lucruri, este important să vorbeşti pe o to-nalitate gravă, joasă, ceea ce am şi făcut.

După ce am lăsat un moment pentru digerarea iertării în interior, am finalizat discursul prin reca-pitularea ideilor principale, spunând: “Doar ofe-rind iertare, putem să cunoaştem perspectivele iertării, precum Placido Domingo l-a iertat pe Jose Carreras şi a înființat Hermosa, precum Iisus l-a iertat pe tâlhar, la fel şi noi putem să iertăm.”


Iar în final am adăugat cuvintele Sf. Francisc de Assisi: “Numai iertând putem fi iertaţi.”

Pentru realizarea acestui discurs am folosit o structura liniară, cu ideea principală a iertării, împărțită în trei părți.

O voi prezenta în cele ce urmează, ca și structu-ră schițată:

1. Introducere: cântecul “La Donna E Mobi-le”, care are nevoie de voci de excepție pentru a fi interpretat. De-a lungul istoriei au fost nu doar una, ci trei voci de excepție care au cântat această operă: cei trei tenori.

Tranziție: “Există însă o poveste în spatele acesto-ra pe care nu o cunoaşte multă lume”.

2. Cuprinsul:

Ideea 1: Povestea emoțională a lui Jose Carre-ras şi Placido Domingo.

Tranziția: “Jose Carreras a cunoscut prima per-spectivă a iertării”

Ideea2: Iertarea de sine;

Ideea 3: Iertarea Divină (exemplul Mântuitorului)

3. Încheierea: Îndemnul de final ca fiecare dintre noi să ne gândim la o persoană care ne-a greşit şi să-i trimitem iertare şi apoi cuvintele lui Francisc de Assisi.

După ce am finalizat pregătirea discursului, a urmat realizarea slide-urilor, activitate care mi-a luat aproximativ două ore. Recomand vorbito-rilor în public să lucreze la prezentarea Power Point doar după ce au o structură bine stabilită, pe foaie sau, chiar, mentală.

A mai rămas ceva? Discursul era făcut, ştiam care sunt ideile principale, am realizat şi slide-urile, practic eram gata cu totul. Însă, mai rămânea ceva de făcut: să îl repet şi nu oricum, ci alături de prezentarea în Power Point.

M-am simțit foarte bine să lucrez la acest discurs şi să îl susțin, singurul impediment pe care l-am avut a fost legat de timpul alocat discursului, de-oarece, mă gândesc la ceva mai mare, un semi-nar sau chiar un workshop despre Iertare.

Este foarte important, ca noi, vorbitorii să vedem nu doar un discurs ținut în fața a 50 de persoa-ne, ci să vizualizăm că îl susținem în fața a 1000 de oameni astfel aducând un plus de viziune în viața noastră şi în cariera noastră de Vorbitori în Public.


O femeie aflată în comă era pe punctul de a muri. Dintr-odată s-a simțit ridicată la cer şi

s-a trezit în fața scaunului Judecății de Apoi:

- Cine eşti? – a întrebat-o o voce.

- Sunt soţia primarului.

- Nu te-am întrebat a cui soţie eşti, ci cine eşti tu.

- Sunt mama a patru copii.

- Nu te-am întrebat a cui mamă eşti, ci cine eşti tu.

- Sunt învăţătoare.

- Nu te-am întrebat ce profesie ai, ci cine eşti tu.

Întrebările şi răspunsurile au continuat în acelaşi fel, iar femeia nu a trecut testul şi a fost trimisă înapoi pe pământ.

Ce sunt eu?

Sunt absolventă a Liceului Pedagogic şi am pro-fesat meseria de educatoare timp de doi ani. Dar, remunerarea slabă m-a făcut să renunț şi să îmi iau viața în propriile mâini. În următorii trei ani am avut mai multe meserii în diverse domenii de activitate: ospătară, administrator rețea, admi-nistrator club cu circuit închis, preşedintă organi-zație tineret la un partid politic, gestionară, orga-nizatoare evenimente. Toate acestea m-au ajutat să îmi dezvolt abilități demne de un viitor antre-prenor. Am urmat apoi Facultatea de Psihologie, perioadă în care am decis că pot deveni antre-prenor, iar în garajul familiei au apărut două apa-rate xerox, cu care am făcut copii ale cursurilor, cărților şi manualelor colegilor mei de facultate. Banii câştigați au achitat integral anii de studiu şi au facilitat accesul la mici bucurii ale vieții.

VIA

ŢA R

EA

LĂ

A

UN

UI T

OA

ST

MA

ST

ER

Cine sunt eu?Alice Suttyak


În prezent, conduc un salon de cosmetică canină şi am două site-uri de comerț online. Sunt cres-cătoare de shih-tzu, cățeii mei fiind toți campioni internaționali la frumusețe, cu titluri importante în campionatele mondiale şi europene. Organi-zez târguri pentru copii, cu caracter inedit, cu produse second hand, homemade şi handmade (în luna mai vom avea cea de-a treia ediție), şi târ-guri dedicate femeilor, mămicilor şi graviduțelor.

Şi totuşi, cine sunt eu? Eu, Alice Suttyak, sunt un om bun, cald, mă im-plic în problemele celorlalți şi caut să fiu acolo unde simt o nevoie, ori de câte ori se poate.

Sunt o femeie ambițioasă, sociabilă, sensibilă, luptătoare, care nu renunță, care o ia oricând de la capăt şi care caută întotdeauna soluții.

Sunt o fire optimistă, am o gândire pozitivă, îmi place să fac surprize, dar şi să îmi fie făcute.

Sunt o mamă mândră, a unei fetițe de trei ani, Briana, care în ciuda problemelor cauzate de naşterea prematură, mă învață în fiecare zi să nu uit să zâmbesc, să râd la soare, să privesc cu optimism şi încredere fiecare secundă, minut, oră a fiecărei zile şi să cred cu tărie, că nimic nu este prea greu de realizat dacă perseverăm, nu renunțăm şi acceptăm provocările ca fiind par-te din normalitatea vieții. Ea este lumina ochilor mei şi bucuria sufletului meu.

Sunt un antreprenor de succes, care iubeşte oa-menii, care face totul din pasiune, cu o mare plă-cere, care îşi ajută aproapele oricând, oricât şi oricum.

Dar tu cine eşti?

Timișoara Toastmasters - nr. 7

Documents

Transcript of Timișoara Toastmasters - nr. 7