Timișoara Toastmasters - nr. 4

Mai 2012 TIMIȘOARA TOASTMASTERS 1Mai 2012 TIMIȘOARA TOASTMASTERS 1

2 TIMIȘOARA TOASTMASTERS Mai 2012

Redactor:

Maria Tomescu, CC, ALB

Graphic design:

Péter Attila Antal

Fotografi e:

Răzvan Stan

TIMIȘOARA TOASTMASTERS

President:

Cristian Onofrei

Immediate Past President:

Călin Iepure, CC, ALB

Vice President Education:

Victor Tomescu, CC, CL

Vice President Membership:

Flori Zilahi

Vice President Public Relations:

Raluca Moisi

Secretary:

Mihai Zilahi, CL

Treasurer:

Călin Gîlea, CC

Sergeant at Arms:

Dani Maxim

Tipar: DC Print Media

CO

NŢ

INU

T

3 DITORIALEDMomentul schimbării

de Cristian Onofrei, CC

4 COMUNIC, DECI EXISTCum comunic prin limbajul trupului

de Cătălina Bianca Filimon

6 D’ALE CASEIMai mult decât discursuri

de Dani Maxim

7 VIAŢA REALĂ A UNUI TOASTMASTERDezvoltarea continuă perpetuă

de Călin Gîlea, CC

8 CITEȘTE ȘI ÎNVAŢĂPercepţia riscului

de Iulian Benea

10 TOASTURI ÎN ROMÂNIAClubul Toastmasters București (English speaking club)

de Marilena Petrec

12 DISCURS SUB LUPĂÎncă nu ești pierdut!

de Călin Iepure, CC, ALBe

15 SUNT ÎNCEPĂTOR, DAR MĂ TRATEZGânduri de început

de Giorgia Harasim

16 SCLIPIRI DE LEADERSHIPAscult!

de Adriana Enache

18 ROPOTE DE HOHOTECum să NU pregăteşti un discurs– ghid de buzunar

de Călin Pascu

Mai 2012 TIMIȘOARA TOASTMASTERS 3

Momentul schimbăriide Cristian Onofrei, CC

hiar de dinainte să începi să vorbești simţi cum inima începe să galopeze într-un ritm inexplicabil. Mâinile încep să transpire tot mai puternic, iar vocea te lasă chiar atunci

cînd ai nevoie de ea mai mult. În interiorul tău se afl ă informaţii și idei pe care ceilalţi trebuie să le audă și să le priceapă. Și cu toate că știi acest lucru, abia reușești să legi două cuvinte și nu reușești să îţi exprimi punctul de vedere. Indiferent că a fost o ședinţă, un interviu sau un discurs, prin acest gen de experienţă am trecut cu toţii. Probabil că tocmai experienţe de acest gen te-au determinat să intri în Toastmasters.

Frica de a vorbi în public este una comună însă, cu toate acestea, puţini sunt cei care îndrăz-nesc să o înfrunte. Cu toţii ne simţim confortabil cu lucrurile pe care le știm și cu situaţiile prin care am mai trecut. Însă, atunci când ne afl ăm în faţa unei provocări, cum ar fi vorbitul în pu-blic, ne afl ăm brusc în faţa unui zid. Acest zid este format din propriile noastre limitări. Aceasta este clipa în care noi singuri vom determina dacă ramânem la fel sau decidem să trecem peste limitările noastre. Senzaţia pe care o avem în acest moment este una profundă și dureroasă. Din păcate mulţi ajung în acest moment, simt disconfortul interior si când sunt foarte aproape de a trece peste el, renunţă. Astfel, limitările devin mai puternice datorită încercărilor repetate, eșuate și pline de disconfort. În schimb, cei care își împing limitele reușesc să treacă peste acest moment, își îndeplinesc obiectivul, iar limitările le sunt spulberate.

Această călătorie trebuie facută de fi ecare dintre noi atunci când vrem să scăpăm de frica de a vorbi în public. Din păcate nimeni nu poate să parcurgă acest drum în locul nostru deoarece depășirea momentelor de greutate și satisfacţia de după sunt cele care determină schimbarea. Ceea ce Toastmasters poate să facă este să îţi ofere un drum către dobândirea abilităţii de a vorbi in public și, cel mai important, un mediu în care să parcurgi acest drum în siguranţă și cu cât mai puţin disconfort posibil. Aceasta este cheia organizaţiei noastre: mediul de învăţare prietenos și de suport reciproc. Atunci când o sală întreagă îţi zâmbește și te sprijină în călătoria ta de a deveni un orator mai bun, știi că ai ajuns unde trebuie, iar mai devreme sau mai târziu vei ajunge acolo unde îţi dorești.

Cristian Onofrei, CC

Președinte Timișoara Toastmasters [email protected]

ED

ITO

RIA

L


Cumcomunic prin

limbajul trupuluide Cătălina Bianca Filimon

amenii nu spun întotdeauna ceea ce cred sau ceea ce simt. Cuvintele sunt folosite în principal pen-tru a transmite informaţii; semnalele non-verbale sunt cele care stabilesc starea emoţională a unei

persoane.

De pildă, prezentarea palmelor. Când cineva începe să-și deschidă sufl etul sau spune adevărul, de obi-cei își arată total sau parţial palmele. La fel ca majoritatea semnelor limbajului trupului, acesta este un gest complet inconștient. De asemenea, când dăm cuiva o indicaţie sau un ordin, prin poziţia palmei ne putem impune tacit autoritatea. Cum? Dacă palma este îndreptată în sus, semnifi că un gest de supunere, neame-ninţător. Însă, dacă palma este îndreptată în jos, transmiţi autoritate, iar gestul poate fi privit cu ostilitate dacă te adresezi unei persoane afl ate pe o poziţie de egalitate din punct de vedere al statului. În ceea ce privește gestul palmei strânse pumn cu degetul arătător ridicat, în majoritatea cazurilor, acesta va produce reacţii negative, vă sfătuiesc să nu-l folosiţi.

În funcţie de impactul gesturilor cu palma în sus și în jos, strângerea de mână poate fi de asemenea un joc al dominării și al controlului. Dominarea este transmisă prin întoarcerea mâinii cu palma în jos în timpul strângerii. Palma nu e complet întoarsă în jos, dar dominatorul e cel cu mâna deasupra, făcându-și înţeleasă intenţia de a prelua controlul viitoarei discuţii. Strângerea de mâna opusă celei dominatoare este ceea în care îţi oferi mâna cu palma în sus. Simbolic, oferi celuilalt posibilitatea de a deveni dominant. Când doua persoane dominante își strâng mâna are loc o luptă simbolică pentru putere, fi ecare încercând să-i întoarcă celuilalt palma în poziţia de supunere.

Zâmbetul, împreună cu râsul sunt considerate semne de bucurie, intensifi când așa numita zonă a fe-ricirii. Benefi ciile sunt multiple: întărește sistemul imunitar, apără organismul împotriva bolilor, ne ajută în legarea de noi prietenii și ne prelungește viaţa. Deci, profi taţi cât mai mult de orice ocazie pentru a zâmbi și a râde.

Un zâmbet natural produce riduri caracteristice în jurul ochilor, astfel că putem detecta un zâmbet fals foarte ușor, acesta manifestându-se doar prin ridicarea colţurilor gurii cu nici un efect asupra ochilor. De asemenea, zâmbetul comunică celorlalţi lipsa ameninţării și dorinţa de acceptare. Este un gest de supunere, motiv pentru care multe persoane în genul lui Vladimir Putin nu zâmbesc și par ursuzi tocmai din dorinţa de a nu părea supuși.

Remarcabil este faptul că atunci când zâmbiţi cuiva, celălalt răspunde, chiar dacă e un zâmbet fals de ambele părţi. Zâmbetul infl uenţează direct atitudinea celorlalţi și gesturile lor manifestate faţă de noi. Zâm-betul este mai pronunţat pe partea stângă a feţei, apare mai repede și ţine mai mult decât unul sincer atunci când cineva minte, ca și cum mincinosul ar purta o mască.

CO

MU

NIC

,D

EC

I EX

IST


Ce spun însă braţele despre noi? Când le încrucișăm braţele devin o bbbaraa ieră de protototecţie. Partea mai pppu-ţin bună a acestui gest e că ne scade dramatic gradul de încredere, ceilillalţiţiţi crererezâzz nd căăă ssus ntem inabordabababili. Cel mai efi cace mod de a desface braţele unui ascultător este să-i înmânnnezzzi cececevavaa sssauaa săăă-l determini să faaacă ceva cu mâinile. Astfel îl determini să aibă o atitudine mai deschisă.

Braţele încrucișate cu pumnii încleștaţi arată, pe lângă atitudinea de apăraaarerr , oo atitudddinnne ostilăăă, dedede atatatac.c.c. Dubla prindere a braţelor apare atunci când persoana nu se simte în siguranţă șișiși îîîncnn earcăăă săss se linișteaeaeascăăăsingură printr-un fel de auto-îmbrăţișare. Când ne încrucișăm braţele, dar ţinem dddegegegetetetele mamamari la vedeeereee și ridicate în sus, o facem pentru că suntem stăpâni pe situaţie.

Când, un braţ e așezat în diagonală atingând sau apucând celălalt braţ, se numește ooo aaautututo-o-o-îmîmîmbrăţișșșaaare și este în general specifi că femeilor la o întâlnire de grup sau celor cu încredere scăzută. Bărbaaaţiţiţiiii fofofolololosesesesc ddde eeobicei apucarea propriei mâini sau poziţia fermoarului stricat.

Persoanele care se expun permanent (politicieni, artiști, membrii familiilor regale etc.) proiectează în pu-blic o atitudine controlată, calmă. Însă temerile lor apar în forme deghizate ale braţelor încrucișate, cum ar fi atingerea ceasului, manșetei, poșetei etc.

Dar cât de important este locul în care ne așezăm în raport cu alte persoane? Acesta poate dezvălui as-pecte ale atitudinii acestora faţă de noi. La o masă dreptunghiulară sunt patru poziţii importante: poziţia de colţ, - două persoane care sunt așezate pe colţul mesei - este favorabilă unei discuţii dezinvolte, prietenoase, ţţdeoarece permite un contact vizual bun și ne dă ocazia să folosim numeroase gesturi, precum și să obser-văm gesturile celuilalt. Colţul e o barieră parţială, o protecţie pentru persoana care se simte ameninţată; poziţia de cooperare - două persoane care stau pe aceeași parte a mesei - este poziţia celor care gândesc la fel sau lucrează împreună la îndeplinirea unei sarcini. Această poziţie asigură o mai bună cooperare sau este adoptată instinctiv când este vorba de a lucra împreună; poziţia competitiv-defensivă - două persoane care stau faţă în faţă de o parte și de cealaltă a mesei - participanţii stau ca pistolarii dintr-un fi lm western (această așezare creează o atmosferă defensivă și de confruntare, masa fi ind o barieră solidă între cei doi); poziţia de independenţă - două persoane care stau în colţuri diferite diametral opuse - este adoptată de cei care nu vor să interacţioneze unii cu ceilalţi.

Cercetările arată acum convingător că cel ce-și modifi că limbajul trupului poate schimba multe lucruri în modul în care privește viaţa. Prin urmare, concentraţi-vă, conștientizaţi propriul vostru limbaj al trupului, apoi pe al celorlalţi, transformaţi semnalele negative pe care le transmiteţi în mod inconștient în semnale pozitive conștientizate. Astfel, veţi schimba starea voastră de spirit, veţi interacţiona diferit cu oamenii care vă înconjoară, iar ei, la rândul lor, vă vor răspunde diferit.

Succes!

*după Allan Pease/Barbara Pease – Enciclopedia Limbajului Trupului

Cătălina Bianca Filimon

bianca.fi [email protected]


Mai mult decât discursuride Dani Maxim

u trecut câteva luni și o iarnă posacă de la ultimul tipar al revistei și de la ultimele însemnări de eveni-mente din cadrul clubului Timișoara Toastmasters. În tot acest timp, pe lângă nenumăratele ședinţe

și discursuri, am avut parte și de evenimente pe care le-am organizat și în care ne-am implicat. Suntem activi și cu fi ecare eveniment organizat căpătăm noi cunoștinţe și noi experienţe. Învăţăm să comunicăm, să con-ducem și să ne îmbunătăţim continuu.

La fi nalul anului 2011, cu ocazia sărbătorilor de iarnă, am organizat petrecerea de sfârșit de an, în care am făcut un bilanţ, ne-am amintit de momentele importante din club și ne-am bucurat din plin de sărbătoarea Crăciunului. Ne-am simţit bine, am susţinut toasturi, am râs în hohote la fazele comice din întregul an și amprimit cadouri frumoase.

După o lună și jumătate am organizat trainingul „Descoperă tainele vorbitului în public”. Traineri au fost Mihai Zilahi care ne-a vorbit despre cum selectăm o temă și cum organizăm un discurs; Călin Iepure ne-a învăţat cum să cunoaștem audienţa, cât de important este limbajul nonverbal și cum să ne controlăm emo-ţiile; Andreea Cosma ne-a învăţat cum să realizăm o introducere, care sunt responsabilităţile unui vorbitor și cum să concepem un discurs impromptu. Prin acest eveniment am avut parte de multă informaţie valoroasă și de exerciţii benefi ce.

După cum aţi observat, Toastmasters înseamnă mai mult decât discursuri. Iar atunci când dorim să fa-cem altceva decât să practicăm oratoria, organizăm diferite evenimente pentru a veni în sprijinul celorlalţi și suntem implicaţi în proiecte conexe clubului. Despre asta este vorba în programul Youth Leadership care are menirea de a sprijini și de a pune bazele creșterii abilităţilor de lider și de dezvoltare personală a tinerilor. Timișoara Toastmasters s-a angajat în aplicarea programului Youth Leadership pentru elevii Colegiului Na-ţional Bănăţean Timișoara. Prin acest program, 15 elevi vor benefi cia de informaţii preţioase, vor descoperi importanţa unei comunicări efi ciente și își vor dezvolta abilităţile de conducere. Misiunea acestui program este împărtășirea experienţelor dobândite tuturor celor care sunt la început de drum în cariera lor, ducând astfel la succesul și evoluţia întregii comunităţi.

Cu același scop, la început de primăvară, clubul nostru a colaborat cu organizaţiile studenţești în oferirea de traininguri de comunicare și leadership în cadrul proiectelor Aiesec University și BEST JobShop.

Cel mai important eveniment al primăverii este Concursul Naţional de Discursuri. Este un eveniment care necesită o mare implicare din partea membrilor clubului, acest lucru ducând dezvoltarea abilităţilor de leadership. Membrii Toastmasters din toată ţara se vor întrece în discursuri, vor avea ocazia să participe intens la traininguri și de asemenea vor avea parte de o atmosferă pozitivă și prietenoasă.

Se spune că anul 2012 aduce cu el multe schimbări și cred eu în bine. O dată cu dorinţa de schimbare, vin și provocările care ne motivează să ne autodepășim zi de zi.

Vă doresc succes maxim!

Dani Maxim

[email protected]

D’A

LE

CA

SE

I


Dezvoltarea continuă perpetuăde Călin Gîlea, CC

alut! Sunt Călin Gîlea și ca trezorier al clubului Timișoara Toastmasters și Berbec autentic îmi place tot ce este nou și tânjesc să cunosc cât mai multe despre cât mai multe. Am fost hărăzit să fi u inginer în

calculatoare și aceasta îmi este ocupaţia de bază. Dar nu mă pot abţine să nu fac și altceva.Deși aparent nu s-ar găsi loc pentru folosirea și dezvoltarea abilităţilor de vorbit în public la locul meu de

muncă, vorbirea cursivă, ordonarea ideilor, organizarea mai bună a timpului și exprimarea corectă a ideilor ajută mult într-un domeniu unde sunt atât de necesare.

Pe lângă serviciul zilnic sunt dedicat sportului pe care îl practic de obicei de 4-5 ori pe săptămână. Puţină mișcare, ridicarea de greutăţi și alergarea timp de zeci de minute mă ajută să îmi păstrez o formă fi zică exce-lentă, să fi u proaspăt, sănătos și păstrează talia în„parametri normali”. În plus mai înveţi vrând nevrând multe informaţii despre nutriţie, odihnă, corpul uman etc.

Pasiunile îmi umplu timpul liber între serviciu și programul de sport sau la sfârșit de săptămână. În acest moment misiunea mea este aceea de a învăţa cum funcţionează lumea prezentă și de a împărtăși acestvăţa cum funcţionează lumea prezentă și de a împărtăși acest lucru într-un mod plăcut câtor mai multe peersoane.

Îmi place foarte mult să citesc și întotdeauna am cu mine o carte (obicei ce vă sfă-tuiesc să vi-l însușiţi și voi) pe care o deschhid ori de câte ori am ocazia și în care subliniez cu un creion pasajele relevante. Înn timpul zilei există foarte mulţi timpi morţi pe care îi folosesc efi cient pentru a cciti cărţi, diferite pagini de internetsau blog-uri specializate în mai multe domeenii care mă atrag și de care sunt pasionat: economie, fi nanţe, geopolitică, ggeostrategie, relaţii internaţi-onale, investiţii, analiză fi nanciară, istorie –– civilizaţii, istorie economică, fi nanţe personale și altele. Pe viitor, deși dejaa am început timid, mă gândesc să scriu și o carte.

Mai rar, atunci când mi se oferă ocazia, analizez diverse oportunităţi de in-vestiţii pe piaţa de capital și iau decizii de allocare a fondurilor disponibile.

Desigur că o parte a timpului o dedic rrelaxării, ieșirii în oraș și distracţi-ei. Îmi plac ieșirile cu prietenii în oraș la disttracţii, vizitarea muzeelor unde îmi place să fac foarte multe poze și ddiscuţiile pe anu-mite teme de interes pentru toţi participanţţii.

Pentru că nu pot sta locului mult timp făără să progre-sez printr-o metodă sau alta, întotdeauna ccaut să îmi ex-tind universul cunoscut prin cât mai multe mmetode posibi-le, iar în acest timp evoluez și mă dezvolt. AAcest lucru mi-a fost de mare ajutor până acum.

Dar voi cum staţi cu dezvoltarea continuuă?

Călin Gîlea, CC

[email protected]

VIA

ŢA R

EA

LĂ

A

UN

UI T

OA

ST

MA

ST

ER


Percepţia

de Iulian Benea

e-ai întrebat vreodată de ce unora le e frică să zboare cu avionul, dar se simt în siguranţă într-un auto-vehicul, cu toate că rata accidentelor de mașină e mult mai mare decât a celor de avion? (e fapt știut

că zborul e mult mai sigur decât transportul pe șosele).Răspunsul stă în modul în care oamenii evaluează riscurile. Există multe studii asupra riscului, atât din

perspectiva percepţiei unui risc, cât și a unei evaluări mai obiective a riscului. Din sutele de lucrări existente pe acest subiect l-aș aminti pe Eric Simmon cu lucrarea „Risk Perception” (” „Percepţia riscului”(( ). Conform aces-””tui studiu, elementele principale care infl uenţează percepţia unui risc sunt următoarele:

• Controlul asupra fenomenului: un fenomen asupra căruia o persoană nu are control direct gene-rează percepţia unui risc mai mare, fi e el real sau imaginar, decât un fenomen controlabil de persoa-na care-l evaluează

• Impunerea: evaluarea nivelului de risc este infl uenţată și de faptul dacă acesta a fost impus sau a fost lăsat la libera alegere a persoanei care evaluează nivelul de risc, riscul fi ind perceput ca fi ind mai ridicat în prima situaţie

• Promptitudinea consecinţelor: consecinţele imediate cresc nivelul de risc perceput ccomompaparativ cu consecinţele pe o perioadă mai lungă (oare acesta să fi e motivul pentru care fumăttooriloro , dedeșiși mmajajo-ritatea conștientizează că pe termen lung, fumatul e nociv, le este greu să renunţnţee laa eel?l?))

• Nivelul cunoștinţelor legate de riscuri: persoanele care nu cunosc riscurile ununeii acţţiuiuuninii, ppeerrccep ddee obicei un nivel mai ridicat de risc comparativ cu persoanele care cunosc foaoarte binne rrrisisisi cuuc rrile aaceceleleiacţiuni

• Cronicitatea consecinţelor: e percepută ca diminuator al nivelului de rrisc comppaararatattivivv ccu consecin-ţele acute

• Gravitatea: după cum ne-am aștepta, consecinţele grave duc la o ppercepţie e riririridddiddicaatătă aa ggrar dului dde risc, comparativ cu consecinţele mai puţin grave

• Familiaritatea: orice asemănare cu un risc asumat antererererrrriioioioioioiior r cacarer aa aaaavvuvvuttt imimmimmmpppapap ctt nneggeggeggatatattatataativvvivviviviviv, , cuuccc ttttooooaoaoaoaoaao tete ccăăriscul actual e diferit, are un impact major în supraesttiiiimimmmmmmmmmmararaaa eaea nnnivivivveleleluluuluiui dddddddeeee riririscsc pppereerrccecepuupuut;t;;;t;t;t;tt lllllaaaaaaa fffefell cuummmmfamiliaritatea cu un risc face ca acesta să aibă un grad ppppppppppererereerceceecc pupuupupup ttt t ddedee rrrrisisisiscc cc mamamaiii rererereereeeeddudududududududusssssss dedededd câcâcâcâttt t cececececelllll esesesse tiittt mamamamatttt anterior sau estimat de o persoană care nu e familiară ccccccuuuuuuuuuuu acacacacceseeseseestttt t ririririscscsccsc

CIT

EȘ

TE

ȘI

ÎNV

AŢĂ


Dacă ai ajuns până aici probabil te gândești ce legătura are asta cuuu orararatoria sau abbbilităţile de conducececere promovate de Toastmasters? Primul răspuns care e la îndemână e că nnnu eeexixiistststăăă nici o leeegătură directă... sssau poate că totuși este una și o voi prezinta în continuare.

Se spune despre vorbitul în public că este printre principalele lucruri dedede care lelele eeeste ee frff ică oamenilooorrr, la concurenţă strânsă doar cu moartea. Întrebarea care se pune este de ce? CeCeCe creează aaacececeasaastătătă fffrirr că? DeDeDe ce unora le vine natural sau caută astfel de ocazii, pe când alţii preferă să rămână înînîn uuumbră saaau chiar cccânânând dd lelele eeestss e cerut, încearcă să evite cât mai mult posibil „lumina refl ectoarelor”? Cu siguranţă cccă rărărăspunsususurirr le la întrebbbărărărililileee””anterioare nu sunt simple. Pot fi legate de talent nativ, predispoziţie, voinţă, dobânânândididirerer a acccesesestor calităţiii eeetc. Dar haideţi să analizăm împreună conform factorilor enunţaţi mai devreme care esteee nnnivivivelee ul dddee e risc real l sssau perceput asociat vorbitului în public.

Avem control asupra modului cum vorbim în public? Aș spune că depinde de vorbitor: dacccăăă e ooo pepepersoaaannnăAvem control asupra modului cum vorbim în public? Aș spune că depinde de vorbitor: dacă e o persoană care vorbește pentru prima dată în faţa unui grup, probabil că nu. Pe de altă parte, un orator cu experienţă are un set de abilităţi, pornind de la timbrul vocal, interacţiunea cu publicul, mimica, gestică etc., de a con-trola modul în care audienţa îl percepe. Riscul perceput diferă în funcţie de încrederea și experienţa vorbito-rului, de la insignifi ant la foarte mare; riscul real în schimb, e redus.

În majoritatea cazurilor ne dorim și, ca urmare, suntem aleși să vorbim sau să conducem. Cazurile în care suntem numiţi sunt mai rare, ca acelea dintr-o ședinţă în care se întreabă cine dorește un proiect și toţi participanţii admiră pereţii. Percepţia în acest ultim caz este de risc ridicat, dar o excepţie. Riscurile pot fi diminuate de importanţa proiectului sau cuvântării.

Dacă un discurs a ieșit bine sau mai puţin bine e destul de greu de evaluat din perspectiva unui vorbi-tor care tocmai l-a expus, ceea ce implică subiectivitatea în aprecierea imediată a rezultatului. Oricum, pe termen lung, auditoriul va uita micile imperfecţiuni și va rămâne doar cu ideea discursului. În acest caz, percepţia e de consecinţe imediate. Aș spune că nu e așa: câţi oratori după care s-a aruncat cu roșii aţi vă-zut? Consecinţe grave? Nici pe departe: cunoști cu siguranţă mult mai mulţi a căror idei au fost transmise și dăinuie în memoria audienţei lor.

Nivelul cunoștinţelor de oratorie și abilităţilor de conducere implică o educaţie formală sau demonstra-rea lor în practică. Pe ambele ar fi ideal să le avem, dar majoritatea dintre noi nu au avut o educaţie sau prac-tică în acest sens. Implicit, percepem un risc ridicat. Dar cu un pic de pregătire câștigăm un plus de încredere care duce la scăderea nivelului de risc.

Dacă ai dat-o în bară odată când a trebuit să te prezinţi în faţa cuiva, probabil că percepţia ta e că nu ești un bun orator, dar asta nu înseamnă că nu poţi să te îmbunătăţești. În plus, cred că nimeni nu-și aduce aminte de experienţa care te-a „marcat” ...să fi m serioși, cel mai probabil aceasta se întâmplă când erai încă ”la grădiniţă!

Exxisistătă o ddifi ererenţă imensă uneoeoririri îîntnttrere ppeerrcec pţia riscului și nivelelulul reaeall alal aacecestuia. Există un grad de riscpepentntru cceiei cararee vvorbesc în ppububllicc ssaauu cocondnducucc. ExE istă o diferenenţăţă ddesestutul dede mmararee îîntre percepţia de risscc riridididiccacattși reaealilitatatete. Exxistătă locururii uunndede ppoţoţi săă-ţ-ţii exxeerrsesezi aceeststee bababililiităţţi,, ppririntre care șși clubul dinn cacaarerere fffaacac ppparartete. ȘiȘiȘ dadaacăcăă nnnuu mămăm ccreeziz , hahahaii lalaa TToaoasstmastteers săă veezi!!

IuI lilianan BBenea

iuiuliliaan b.beneneaa@[email protected]

10 TIMIȘOARA TOASTMASTERS Mai 201210 TIMIȘOARA TOASTMASTERS Mai 2012

Clubul Toastmasters București(English speaking club)de Marilena Petrec

-am pornit dintr-o întâmplare, coontinuăm din pasiune-

ând în toamna lui 2005, cu ocazia unuiui iintntererviv u,u,, aam ccunoscut-o pe Agataa Szylylyylylylyylererererererere -Seidl, din-----colo de o mulțime de aspecte interesante din CV-ulll ssăuăuăuăuu cccccarararare făăceau din ea uun candididididdiddidadadadadadadadaattt de

excepție, o mențiune inedită mi-a atras atenția - fondase un club Toastmastetetetettersrsrsrss llllllaaaaaaa BuuBB dapesta,, dduuppăăăăăăăăăăăce fusese membră într-un club similar la Varșovia. La acea vreme nu știam ce reprezintă ă ToToTToToToToToassasasasasasasstmtmmtmtmtmtmtmtmtmasasasasaaasaaa -ters, dar cu ocazia interviului am afl at. Și atât de mult m-a încântat ideea, încât, cumva, chiar de atunci am simțit că eram în fațaa pprorovovocăcăririii unun iui nnouou ppproroieiee tctct. AgAg tatataa nunnu aa ffososttt anangagajajatătă ddee clcclieiiee tntnnt lul pentru care noi făceam recrutarre, datorită supracalifi ficccăării, dar întâlnirer a noasttră aa marcat încncceppe u-tul unei legături care continuă, cchiar și acum, când Agggaathaa lucrează dde peste ttrei aaninininininin îîîîîîînnnnnnn ChChChChChChChChiiiiini a. Nu greșesc spunând că ei îi datorămm primii pași ai clubuluuiii TToaastmasters dididididinnnnnn BuBuBuBuBuBucccccurești.

Îmi amintesc cu nostalgie începupututuririlele cllubului, când ne străduiam să găsim 202020202020 ddddddde mmembri șșșșșșșiiiii aaaamaaaaa pus presiune pe colegii mei din fi rmă să adere, am promovat clubul în râââândndndndnddul angajajațiloor nnnnnnnnooșoșoșooo tri ex-terni (care lucrează la clienți) și chiar am introdus pentru ei benefi ciciciciciulululul dddde coplp ată a taxeeiiiii dedeedededede membruu.u.uuu Am făcut toate acestea pentru că am înțeles valoarea Toaaststtsttmmmam ssters pentru ddezvoooooltltlttltarea abilităăățițițițiților de comunicare în public, în paralel cu exersarea limmbibiii englezezzzee și, nun în ultimuullll rârârârârând, pentru dddddezezvov l-tarea abilităților de leadership. Dar, lucrurilee aauu evoluat mai ggrrg eue ddecât mmmm-am așteptat șșșșiiii a trtrebuiuitt să treacă ceva timp până să se închegee un nucleu de oamenii ddddede iciccccațațațațți. Ironia sorții aaaa ffffăcut ca didiiiiiinnnnnnpricina delegațiilor sale frecvente, Agatta să nu poată participaaa lllla niciuna din întâtâtââllnlnirile clubuuluuu ui nou format, deși ne-a ajutat cu multe infoformații și sfaturi în pperioada de pregătititit rrrer , premmere găăăăăttotttt are deschiderii. În schimb, a participat pentru oo vreme, un alaltt expat, membru exppperimentat Toaaaaastmas-ters, recomandat de ea - Jim Kernan, care a făăcuc t în ccaadrul primelor întâlniriririri o ssere ie de demmomm nstrații foarte utile pentru ghidarea noastră.

Clubul Bucharest Toastmasters Club (English speaking club) aa ffost înregistrat ofificccciiai l la data de 222225 mai 2009, deși bazele fuseseră puse cu mai mult de un an înaaininte, pe 10 aprilie 200008, când am avvvvutut prima întâlnire, plină de entuziasm, dar, natural, modestă ccaa performanță de coomunicare.

Începuturile noastre au fost destul de sinuoase - mulți s-s-au înscris, au pparticipat la câteveva în-tâlniri, după care n-au mai venit. Am avut surpriza placută a unnoro perioadee în care am primimit mul-te cereri de înscriere și mulți invitați. Dar au urmat și perioade de „d„dispapariție misterioasă” a unoradintre membri. Pentru o vreme am funcționat chiar la minima rezistennță și împreună cu u colegele mele de la APT, Simona Dobre și Sorina Donisa, cărora le mulțumesc și pe această cale,, am depus

TOA

ST

UR

I ÎN

R

OM

ÂN

IA

Mai 2012 TIMIȘOARA TOASTMASTERS 11Mai 2012 TIMIȘOARA TOASTMASTERS 11

efortturi destul de mmari ca să susținemm clulubub l în viață, într-o perioadă în care – probabil datorită turbbulențelor econnomice – mulți dinntre membrbrii noștri au avut alte priorități.

PrP actic, cclulububuubub l București a ajajuns să funcționeze ggradual din ce în ce mai dinamic începând din 20000010, de llaa prprrrreeeeluarea conducucerii de către o noouuă echipă în frunte cu Andrei Popescu, actualul prrrrreședinte al clubului. Paraaaamemm trii de calitatee aai întâlnirilor pe care îi defi nesc prin: numărul mare ddedd membri ppprp ezenți la întâtâtâtâlnniririii,, cccalitatea disiscursurilor și a temelor de la Table Topics, calitatea eva-lllulluărărililor, seririririozitatea asuuuu ămăririii roluluririririlololor șiși, cel mai important, dezzvov ltarea capacității de comunicare îînîîîî public aaaa a membriloorr,r,rr este acumum muulululultt, mult peste nivelul didinn 200080 - 2009. Fiind unul din membrii fondatorrrrrriii,ii pot aprecccciiai obiectiv aceeseseste elemente și mă bubucură să connstat această frumoasă evoluție.

DiD nnntnnnn re experererere iențele inededdddiiiti e ale scurtei noasassasasttrtrtt e istorii, aș menționa paarticiparea ca invitați la întâl-nirileeeeeeee clubuluuuuuuuiiii alale e unor vvvvvorbitori nativi dededede llimi babaaa engleză, inclusiv de laa aambasada SUA. De aseme-neaaa,aaaaa organnnnnnizizizizizizizararea a ddououououoo ă maratoane ee e dedededed discursr urrii cacac re au avut mmarare succes. Pe lângă faptul că ne-au daaaaaaaat ocazzzzziaiaiaiaiaiaa unor exexexexeexxperiențe mememememmoro abile, energrgizaannntet , mamararatoanele au contribuit și la parcurgerea mmmmammmmmm i rapppippppp dă a curururururuuu iculei Commmmmpppepp tent CCommunicatotoooorrrr ddedede către unii membri.

Douăuăăăăăă repere e dededededededed succees alee clllllububububbubului sunt premiile obținute la ultimul cononcucurs Toastmasters de la BBBBrBBBBB așșșșșșovovovoooo de căcăcăcăcăăăcăăttttrtrtt e e Andrei PPPPPPPPoopopopopopoppescu (premiul I) și Cristian Baba (p(preremumull II). La acesstea aș adăuga și par-ticicicicicicipărileleeeleelel a cinni cicic ddddddinininininininintrttrtrtrtrtrtre membrii noștri la conccccurururursususususuririririr lllel ddinnn 2010 și 2011 ale clubburilor din Timișoara,BBrB așașașașașașașașooovoo și ClClClClClClClClCC ujujujjujujujujujuju .

TTTTTTTTToTot în perioaadda a 22010 – 2011, pprin susținerea activăă a tuuuuturor membrilor clubbului, ne-am propus șiișișișișișișișși am obținut titlul de Select Distinguished Club.

AlAAAAAAAAA tă expxpxpxpxpxpxpppppereerererereerererieennțnțăă interesannttttăăăăăăă eseeseesesstetetetetete llllegegegegegată de vizitele la întâlnirile clubului nostru ale unor membri diddidididdinnnnn alteteeeeeee cccccluburi cumumumumuuumumum a fost dde exxemplu Anna PPPPPassssscacacacacarurururu ddde la Toastmasters Cluj, care a participat la întâl-ninnnnnnn rileeeeeee noastttttttttrerererererererere vreme de câcâcâcâcâcâcâcâttetetetetet vaa luni cât aa fost detașattă înn BBucurureșeștiti.. Memorabile au fost vizitele celor deeeeeeeee la Toooooooasasaaaaaaa tmtmmasasteteteteteteersrrrrrr Brașov care aaaaauuuuuu veniitt în număr mmarree,e,e, plini de energia șii eentntuziasmul începutului să vvvvvvvadaaaaaaaaa ă peeeee vviu cum fffffffunuuuuu cționează un ccccclulululub bbb de limbbă eennngleză. Rinda Reiss, caare a fost mentorul lor, aaaaaaaa ddedeemmomomomomomomonstrattttt pppppprin coompppppppeteteteetetență și implicare ininininnspspspsppirattooaoare unde poate ajungee în scurt timp un club dadadadadadadadadacăcă exixixixixixiistssss ă sineergrgrgrgrgrgiaia și dodorințțțțțaaa a necesare. Apreciem șșiii nene dorim astfel de iniițiative intercluburi care suntnnnnnnn benefiefiefiefiefiefiefi ce din pupupupupupunnct de vedeerrrreeee al transferului de culturără, obo iceiuri și bbune practici. De aseme-nea,,,,,,,, ne dauu rerrrr pere, neeee aaaambițioonnează șișișișiș ne determină să evoluăm.

În aaaaaannul 2012 aaaaavem planurururri ambițioaoasee lleegege atatee de organizarea unui eveniment cu participare naționalallalllă,ăă de fi naliliiiizazzzzz rea cicluluiuiuii CCCommpeteteeenntnt Commuunin cator și Competent Leader de către un nu-măr semnnnnnifi catativiv de memmm mbri și de dddobobbbâânândirea titlului Preresis dent's Distinguished Club de la Toast-mammmmm sters Intettttt rnational. EEEEste o perioadăăăăă ddde plină evoluție, ștachehetata calității discursurilor și a celorlalte eeeexee erciții esteeee, de la o întâââââlnlnlnlnire la alta, din ccee în ce mai sus ridicatăă de membri, iar echipa de conduce-reeee este sudatătătătătă și aliniaatătă la obooo iective comunene. Avem deci toattee ingredientele unei evoluții dinamice spppppre un nou ninininivevell.

Marilena Petrec

VPVP Membership Toastmasters București (English speaking club)[email protected]


Încă nu ești pierdut!de Călin Iepure, CC, ALBe

Motivația discursului

Cu câteva zile înainte de a scrie discursul, am avut de fi nalizat un proiect în cadrul companiei la care lu-cram. Fiind destul de stresat, mi-am supărat mama în mod repetat, neavând timp să discut de problemele dânsei de sănătate și să o alin cu un sfat sau cu o vorbă bună. Atunci, am realizat că mă concentram prea mult pe carieră și nu-mi găseam timp pentru lucrurile cu adevărat importante.

Obiectivele discursului

Fiind un discurs inspirațional, pregătit pentru ultimul proiect din manualul “Competent Communication”, era esențial să motivez și să implic emoțional, personal și spiritual audiența. Am intenționat ca aceasta să împărtășească o realitate comună, pe care să dorească să o schimbe în direcția propusă de mine. Vroiam să realizez acest lucru împărășind trăiri personale, povestioare si versuri profunde.

Evident organizarea discursului trebuia să fi e impecabilă, cuvintele să fi e pe măsura auditoriului, limbajul vizual să exceleze, fi ind completat de o varietate vocală pe măsură.

Introducerea

• Pentru a așterne starea de emoție și pentru a capta audiența, mi-am început discursul cu o secvență video în care Florin Piersic rostește, cu lacrimi în ochi, două strofe din poezia „Repetabila povară” a lui Adrian Păunescu.

„Cine are părinţi, pe pământ, nu în gând / Mai aude și-n somn ochii lumii plângând / Că am fost, că n-am fost ori că suntem cuminţi, / Astăzi îmbătrânind, ne e dor de părinţi.Ce părinţi? Niște oameni ce nu mai au loc / De atâţia copii și de-atât nenoroc / Niște cruci, încă vii, respirând tot mai greu, / Sunt părinţii aceștia ce oftează mereu.”

Cuprinsul

Dragii mei prieteni,

Mi-am adus aminte de aceste versuri din poezia „Repetabila povară” a regretatului Adrian Pău-

nescu și recitată cu atâta patos de marele actor Florin Piersic, zilele trecute, când preocupat de trebu-rile cotidiene, mi-am repezit, pentru a nu știu câta oară, părinții la telefon, spunându-le că nu am timp pentru ei și că am lucruri mult mai importante de făcut.

• Am împărtășit această trăire personală pe o voce stinsă și emoționată, pentru a ilustra o situație care se întâmplă destul de des multora dintre noi.

Câți dintre voi nu faceți la fel? Câți dintre voi, la fel ca mine, aveți întotdeauna timp de unii [gest stânga] sau alţii [gest dreapta], de lucruri mai mult [gest sus] sau mai puţin importante [gest jos], iar în

DIS

CU

RS

S

UB

LU

PĂ


momentul în care cei care ne-au dat viață au nevoie de câteva clllipii e e [gest care arată un nivel mic], nnu avem niciodată timp cu adevărat?

• Prin creșterea tonalității vocii, prin întrebările cu caracter antitetic și nevoie de apartenență, m-am conectat cu audiența, implicându-i afectiv și emoțional. De asemenea am folosit gesturi din plin pentru a amplifi ca mesajul.

Uităm că ei sunt cei fără de care lumea ar fi mult mai urată și mai săracă. Uitămmm căcăă eeei suuuntntnt cei careee nnen -au dat și ne dăruiesc totul necondiționat. Uităm că ei sunt cei ce ne iubesc și ne ocrotttesee c cc pâpâpânănănă se duccc „„„să se odihnească puțin” [gest care arată depărtarea]] Uităm că ei sunt cei care dacă ar fi să le faff ceeemmm ssstatui nnnu. Uităm că ei sunt cei care, dacă ar fi să le facem statui, nu ar ajunge toată marmura [gest care înfățișează mmult] și toată piatra din lume [gest care înfățișează mult] ... Uităm de toate astea… Uităm că de fi ecare dată, primim ceea ce dăm!

• Accentuând și repetând cuvântul “uităm”,”, am subliniat status-quo-ul actual. Odată ce audiența a rea-lizat faptul că m-am identifi cat cu nevoilee lor, aceasta a devenit mult mai receptivă la mesaj.

Și-asta mi-a adus aminte de o povestioară [ggest discret cu mâna spre tâmplă] pe care mi-a spus-o o tatatătăălllmeu când eram mai măricel:

• Poveștile și istorioarele atrag în general auudiența și dau însemnătate mesajului. Prin urmare m-am folosit și eu de această tehnică pentru a ddramatiza și a adăuga mai mult impact discursului.

Se spune că într-un sat îndepărtat [gest penntru depărtare], trăia un tânăr care urmamaa ssăă sesee căsătorească, a fost sfătuit de viitoarea sa soție ssă scape de tatăl său:

- Nu pot trăi cu tatăl tău în aceeasi casăă. Fă-l să plece! [pe un ton răstit cu o vocețipătoare]

Tânărul i-a spus tatălui său: - Tată, trebuie să-mi trăiesc și eu viața, iarr viitoarea mea soțiee nnu u vreaae sssăă ăă trtrtrtrrrrrăăiăăiăiiăiăiăiasasssssas-

că în aceeași casă cu tine. Îmi cere să te fac să ppleci. Ce să fac? Sfăttuiieșeșe teee-m-m-mmmmă!ăă!ă!! [vocerugătoare și tremurândă]

Tatăl i-a zis:- Voi pleca singur, dar am o rugăminte către tine! . [privire în pământ]

- Care? - a întrebat fi ul.- Să mă conduci până în vârful dealului [ggest pentru depărtare], ,, duduppppppăpăpăpăpăp

ce vom ieși din sat, până la copacul pe care ți-l vooi arăta..Ajunși la copacul cu pricina, tânărul l-a intrebbat: - De ce ai vrut sa te aduc până aici tată?Bătrânul i-a răspuns: - Pentru că tot până la copacul acesta l-aam condndus și eueu ppppe e e e tatatatatăttăătăl ll

meu [gest cu mâna pe inimă], într-o împrejurare aasemăănănăănătoot are.e. CCeeeeeeea a aa ccceec faci tu acum nu e decât fapta mea întoarsă cătrre mine.e.e DDDe e acceeeeeaa a aa amamamam acceptat așa ușor să plec”.

• Am utilizat din plin, în cadrul acestei povestiri, cuvinte vii și puternice pe care le-am accentuat prinn varietate voca-lă și limbajul trupului. De asemenea am ddeterminat prinînvățămintele desprinse din ea și schimmbarea status-quo-ului audienței.

Să nu continuăm și noi acest lanţ al ispășiriloror!


CuCC tttoaoaoatetete cccăăă auauau eeexixixistststatatat uuuneneneorororiii cooonflflfl icte între generaţii și când eram adolescenţi și vroiam să ne „luăm zbzbzboroo ul" și să devvveeenim adulţi cu peere sososonalitate, știam în sinea noastră că ei, părinţii noștri, sunt acolo."

• Trecerea către inspirarea propriu-zisă a publicului am realizat-o cu un mesaj hotarât spus pe un ton puternic, echilibrat mai apoi de propoziția următoare.

Înnnsăsăsă acum, am cooonnnstatatattat că ne-am maturizat brusc, avem problemele noastre [gest stânga], avem slslslujujujbababa nnnoaoaoastststrărără [gest mijloc], unii avem familiile noastre [gest dreapta] și în jur [gest deschis pentru su-gestia împrejurimii] e cam liniște din partea lor. Nu se mai implică în viaţa noastră, nu ne deranjează cu problemeeelelele llororor.

OaOaOareee ddde ce? [ton minim, șoaptă] Chiar nu se mai intamplă nimic? [ton crescând] Cu siguranţă se întâm-plplplă!ă!ă! [ton puternic] Dar se pare că suntem un pic prea ocupați... [spus rar și pe un ton neutru]

Dacă ne-am rupe pentru un moment de la ale noastre, am descoperi că părinţii noștri cei falnici, care „erau cei mai tari" [gest însemnând măreţia și puterea, ton ridicat], au devenit deodată niște bătrânei care au nevoie de noi.

Acum e momentul să-i ajutăm pe ei, cei care niciodată nu au avut nevoie de ajutor!

• Am subliniat nevoia de schimbare și totodată am specifi cat că acum e momentul.

Trebuie să facem pentru ei, ceea ce ei au făcut pentru noi: să avem grijă de ei, să îi ajutăm, să creăm sentimentul de siguranţă [am menţinut tonul ridicat]. Este un semn că viaţa merge înainte și trebuie să întoarcem răbdarea și atenţia pe care le-am primit în copilărie. Trebuie să fi m alături de ei, în acest mo-ment când nu se mai pot descurca singuri, când îi enervează neputinţa lor. p ţ

• Am întărit cele spuse anterior, ducândd fi rul discursului către fi nalul memorabil.

Ne trebuie răbdarea pe care au avut-o ei când ne-au crescut! Repet! Ne trebuie răbdarea pe care au avut-o MAMA și TATA când ne-au crescut!

• În ultima parte am explicat cum trebuuie făcută această schimbare, motivând audienţa să adopte o atitudine nobilă, bazată pe un comportament de reciprocitate.

Incheierea

Nu avem voie să-i uităm pe acesti îngerii [gest în sus], pe aceste icoane ale sufl etului nostru [gest de măreție], pentru că:

„Umiliţi de nevoi și cu capul plecat, / Într-uun biet orășel, într-o zare de sat [gest pentru depărtare], , // / / / MMaMai așteaptă și-acum, semne de la strămoși / Sauu scrisori [gest scris de mână] de la fi i cum c-c arrar fififi nononn roococoooșșișișș , / ȘiȘiȘiȘiiȘiȘiȘi ca niște stafi i, ies arare la porţi / Despre noi [ggest către inimă] povestind, ca de moșii lor morţiiţii.. [ton scăzut, șoaptă]

Cine are părinţi [strigăt, braţ ridicat], încă nnu e pierdut,/ Cine are părinţi arere îîîncncnccă ăă trtrececutut…”

• Concluzia a fost una memorabilă, atâtt datorită folosirii unui alt citat din poezia reci-tată în introducere, cât și din cauza tonnalităţii ridicate pe care am folosit-o la ultime-le două versuri. Am reenergizat astfel entuziasmul audienţei, subliniind încă o dată laitmotivul din titlu.

http://tinyurl.com/calin-iepurep y p

Călin Iepure, CC, ALB

[email protected]


Gânduri de începutde Giorgia Harasim

a, sunt începătoare și o spun cu mândrie! Nimic nu e mai frumos decât să vezi cum în faţa ta se așterne un drum ne-

cunoscut plin de peripeţii și situaţii neprevăzute! Mai frumos decât atât este sentimentul pe care îl dobândești prin descoperirea moda-lităţilor de a face faţă acelor primejdii ! Drumul meu necunoscut a devenit Toastmasters, iar primejdia chiar vorbitul în public !

De curând am devenit membru Toastmasters și doresc să îmi iau îndatoririle cât mai în serios. Știu că nu este o școală serală și nici un curs opţional, însă pentru a avea rezultate bune trebuie să muncești pentru

ele! Acesta a fost primul lucru pe care l-am învăţat în acest club.

Știind că există nenumărate modalităţi de comunicare și infi nite modalităţi de a te face neînţeles în ceea ce comunici, mi-am propus să îmi găsesc propriul meu stil de a ţine un discurs în faţa unui public. Nimic nu ţ

ând că din moment ce el are succes și tu este mai eronat decât să imiţi stilul unui orator de succes, considerâă evit imitarea și chiar « plagierea verbală vei avea succes. Error! În clipa în care mi-am dat seama că doresc să

» mi-am exprimat dorinţa de a deveni membru.

ări! Și tot cu zâmbete și încurajări am fost Am fost primită așa cum nu mă așteptam: cu zâmbete și încurajăimita maximă de suportare a Ăăăă-urilor! susţinută și la primele mele discursuri impromptu când depășeam li

Atunci am realizat că Toastmasters înseamnă susţinere!

uat avânt și am plonjat în roluri de gra-Nicii nnuu mi-am dat seama cum au trecut ședinţele, căci mi-am lente în care atenţia mea era canalizată în mam titiciciaan, cronometror și chiar numărător de Ăăă-uri. Au fost momecolegii mei. Fiind începătoare, recunosc, scs oopopop analitic,c, uuneneori neavând șansa să savurez discursul livrat de cde.mmmm-m au furratatat aanun miitete discursuri și am uitat de rol pentru câteva secun Atunci am realizat că Toastmasters

înî seeeeeamamamama nnă aututododisiscic plina!

unic, căci am trecut prin diferite stări: deAAmAmAAAmAm ajuns șșși înn mmomomentul de spargere a gheţii. A fost un momentrătat a fi ușor, căci a fost prima oară când la eeeeemomomomomooţiţţiţiţiţiţiţie e ee dddedd nnesstătăpâninit la îndrăgostirea de public! Drumul nu s-a arnd o schemă prestabilită. Norocul meu aamm sssscrcrrcrcc isisii un diiscscuru s,, ll-a- m interiorizat și apoi l-am susţinut urmâncu mine, de a îmi oferi feedback de fi eca-foststt că am primit un mentor, care a avut răbdarea de a lucra ctea de a face experienţa primului discursre dată când modifi cam structura și mai ales a avut abilitat

săsăăă fififieee uuuunanann de neuitat! asters înseamnă motivare!Acum am învăţat că Toastma

e le poate spune o începătoare care abia PePePePentntntn ruru mmmmomoooment, acestea sunt lucrurile pe caregur că în orice moment m-aţi întreba cea trecutututut dddde eee emoţiile primului discurs. Însă știu sigspund: înseamnă Toastmasters pentru mine, am să vă ră familia mea de miercuri seara!

Giorgia Harasim

[email protected]

SU

NT

ÎNC

EPĂ

TOR

DA

R M

Ă T

RA

TE

Z


de Adriana Enache

Ia ascultă: nu te obrăznici, că te dau afară!

ând ai primit ultima oară atenția cuvenită din partea persoanei din faţa ta? Când ai fost ultima dată ascultat și înțeles? Când ai simțit ultima dată o legătura formată între tine și

cel din fața ta?Răspunsul la aceste întrebări de cele mai multe ori este un simplu „nu știu”, „nu-mi amintesc”.

Oamenii au astăzi mai puțin timp unii pentru alții, interacționează la un nivel superfi cial și nu se mai înțeleg între ei. Majoritatea dau vina pe timp, pe job sau pe problemele cotidiene care ne agasează. Oricât am vrea să credem asta, nu problemele de zi cu zi sunt de vină, nici șeful; de vină suntem chiar noi. De ce? Ei bine pentru că am uitat să ascultăm, iar ascultarea este o

caracteristică fundamentală a vieții. Majoritatea oamenilor cred că ascultă, dar în reali-

tate nu o fac.

Un grup de tineri a primit ca test un joc de echipă numit „Câștigă cât mai multe puncte”. Tine-”rii au fost rugați să se grupeze în echipe de câte doi, față în față, prinși de mâini. Între ei exista o linie imaginară care îi separă. Au fost informați că de fi ecare dată când mâna partenerului trece peste linia imaginară vor câștiga un punct, ca echipă. La startul coordonatorului majoritatea participanților au considerat că au un oponent de partea cealaltă a liniei imaginare, nu un co-echipier. La fi nal existau echipe cu punctaje de 140, dar și unele cu punctaje de doar 2 puncte; o diferență destul de mare. De aici se pune întrebarea: Au ascultat tinerii instrucțiunile primite sau au fost mult mai preocupați de dominarea oponentului imaginar și urmărirea propriilor interese? Câștigătorii au realizat, în urma unei ascultări atente, că numai prin cooperare își pot trece mâinile de o parte și de alta a liniei imaginare, realizând astfel punctaje cât mai mari.

Putem observa cum un simplu joc poate fi infl uențat de cât de bine știm să ascultăm. La fel de bine, ascultând „poveștile” celor din jur vom stabili mult mai ușor” legături cu persoanelepe care dorim să le ghidăm. Prin procesul de ascultare atentă putem cunoaște mult mai binesituațiile prezentate, dar și persoanele din faţa noastră.

În funcție de respectul și atenția pe care le acorzi „poveștii” unei persoane se va crea o cone-”xiune între voi. În acest fel apare un sentiment de apartenență sau de grup. Persoana care se simte ascultată va avea o deschidere mult mai mare de a împărtăși și de a se destăinui. Nu mai avem în față un străin deorece cunoaștem o mică parte din universul lui.

Aud zilnic în jurul meu persoane care spun că sunt frustrate pentru că nimeni nu le înțelege sau apreciază. Nemulțumirile sunt din ce în ce mai mari și într-un fi nal ajung dezinteresate și total apatice față de ceeea ce se întâmplă în jurul lor. Dacă acest comportament apare într-oechipă, colaborarea între membrii acesteia va avea de suferit.

SC

LIP

IRI D

E

LE

AD

ER

SH

IP


Trebuie să mărturisesc că mi-a fost greu să înțeleg cum se pppoaaatett aduna attât ta mânie într---uuunsingur om până când am fost apostrofată cu următoarea frazaaa: „E„E„Eu dadadacă nuuu vovv rbesc și dacăăă nnnu sunt ascultat, devin nervos. Nimănui nu-i pasă de mine!”

Am învățat rapid că a-i asculta pe cei din jur este foarte importatatantntnt. Acesttt lululucruuu m-mm a ajutatatat să deslușesc o parte din comportamentele persoanelor cu care vin zilnnnicicic îîîn contacacact.tt NNNuuu esesestetete dddelee oc ușor, e nevoie de multă atenție, de concentrare și mai ales răbdare. ȘȘȘtititiuuu că faccc gggreșeli uneeeororori,i,i, dar prin învățare și autocontrol pot deveni un bun ascultător, conform zicicicalalaleiee : Liiistststenee ing is lliiike

sex. If the desire is there, the skills will follow.

Primul discurs din manualul de “Competent Communicator” are ca temă preeezezezentntntararareaeaea vorrrbbbi-”torului. Prin acest discurs vorbitorul își spune în câteva minute povestea propriei peeersrsrsonononalalalitățățăți.ii Urmăriți-l și ascultați-l cu atenție pentru că vom afl a cine este, de unde vine și ce anumumume ee ll-l aaamodelat în forma de astăzi.

Înainte de a cere un serviclider trebuie mai întâi să se ade persoana din fața sa. Iar pese apropia trebuie să cunoasc

persoană. O zicală spune că „dat 2 urechi și o gură, pentru a ade două ori mai mult decât voAșadar ascultă, ascultă, pu

trebări și ascultă din nou. dacă înțelegi problemele cu cconfruntă cel cu care ajungi îtact îl poți îndruma mult mai situațiile în care îți solicită ajDe asemenea îl poți direcționvadă singur propriile greșeli, upoate îmbunătăți și care este dpe care ar trebui să meargă. Îpoți afl a unde greșești tu, cadoar prin ascultarea opiniilor dtine.

Numai prin alocare de timp pentru înțelegerea celor din jur ți se dă șansa să refl ectezi la ceea ce e cu adevărat important. În același timp, învățând sufi cient despre oamenii din jurul tău, poti simți gustul încrederii. Annette Sim-mons spune în cartea sa “The Story Factor” că ” „infl uența nu zboară printre birourile umplute cu străini care nu au încredere între ei, nu-și respectă superiorul și care își trăiesc viețile în dezinteres,resentiment sau amândouă”. Numai prin interes constant și prin menținerea contactului cu persoanele din jurul tău vei putea infl uența și schimba ceva în mediul în care te dezvolți.

Exercițiul ascultării cere unui lider multă dedicare și răbdare. E nevoie de învățare continuă

și perseverență. Dacă ajungi la concluzia că „am ascultat dar tot timpul au același lucru de spus”nu ești un ascultător implicat. Un bun conducător nu aude niciodată același lucru. Un bun li-

der găsește în fi ecare situație o nouă oportunitate de învățare.

Concluzia este clară. Dacă vrei să fi i un lider ascultat și respectat de cei din jurul tău, învață să asculți tu primul. Numai așa vei reuși să colaborezi mai ușor cu clienții, angajații și colaboratorii.

Adriana Enache

[email protected]

ciu, un apropie entru a că acea„ți s-au asculta

orbești”.ne în-

Astfel, care se în con-ușor în jutorul. na să-și unde se direcția În plus, a lider, despre


– ggghhhiiiddd de buzunarde Călin Pascu

1. Cum îţi alegi data corectă de susţinere a discursului – se termină ședinţa în care ai ascultat niștediscursuri minunate și te decizi că vrei să susţii și tu un nou discurs. Te programezi peste o lună și ju-mătate, în 30 februarie mai exact, în rol de vorbitor. Ai voie să lași să treacă vreo 2 săptămâni, să nu tegrăbești deloc, oricum ai timp să te gândești despre ce vei vorbi și să îţi pregătești discursul, că doarsunt cel puţin 6 săptămâni până atunci. Poate să mai treacă și a 3-a săptămână, intri în a 4-a, deja poţi să te gândești că vei vorbi peste două ședinţe …. și …. ajungi la ședinţa următoare (săptămâna 5) …..

2. Cum să amâni data iniţială la care ţi-ai programat discursul - ești la ședinţa din a 5-a săptămânăde când te-ai programat la vorbit, asculţi din nou niște discursuri minunate și îţi dai seama că în doaro săptămână nu ai cum să pregătești ceva de o calitate cel puţin comparabilă cu cele de azi, așa că:obligatoriu îţi calci cu mândrie pe orgoliu și anunţi triumfător de trist că nu poţi să te încadrezi întimp cu discursul pe săptămâna viitoare și îl reprogramezi. Notă: neapărat îl programezi peste 2 săp-tămâni (pe 44 februarie mai exact!), că acum ești motivat și dator și sigur că vei face și și și ….

3. Cum să te apuci să îţi scrii discursul - după șediţa în care te-ai mândrit cu o amânare, mergi acasă și îţi notezi cu litere mari în calendar, agendă și în minte: DISCURS TOAST – 44 februarie! Îţi iei, încă de ieri, angajamentul că azi te apuci de scris, azi însă spui că mâine, mâine te gândești că mai bine lași pe weekend, când sigur vei avea mai mult timp. În weekend obligatoriu trebuie să îţi găsești o acti-vitate de relaxare lungă de cel puţin două zile, care să îţi dea inspiraţia de duminică seara, când sigur te apuci de scris. Nu vrei să păcătuiești lucrând duminica, așa că o lași să treacă. În timpul săptămâniite apuci de scris. Nu v

îţi propui în fi ecare dimineaţă de treizeci și ceva februarie să te apuci seara de scris. Până la urmă poate să rămână totul pe weekend că doar atunci ai mai mult timp, nu? Experienţa de weekend-ul trecut ne-a demonstrat că așa e! Fiind toată ziua cu gândul la ce frumos va arăta discursul tău când îl vei scrie (cândddddddd?!), obligatoriu să ai grijă să îţi rămână multe lucruri de făcut în 41, 42 și 43 februarie, doar ai fost ocupat să te gândești la discurs, nu ai avut când să le faci pe toate. În fi nal e sigur! În seara de 43 februarie, te hotărăști că mâine 44 februarie îţi vei lua liber de la orice alte activităţi de după ora 12:00 și până seara ai timp berechet să-l scrii și să-l repeţi. Așa cum ai și programat, la ora 18:00 te apuci de scris. Ai grijă să termini …... de scris …... până la 19:30 ca să ajungi la timp și la ședintă.

Cuvânt de încheiere: Orice abatere cât de mică de la această planifi careminuţioasă, reduce considerabil șansele ca voi să NU reușiţi să vă pregătiţi dis-cursul. Respectaţi ad litteram ce găsiţi aici și vă asigur din propria experientă că cveţi trece cu brio examenul de v „Cum să NU pregătești un discurs”

Notă: articolul de faţă este un pamfl et și trebuie tratat ca atare!

Călin Pascu

[email protected]

RO

PO

TE

DE

H

OH

OT

E

20 TIMIȘOARA TOASTMASTERS Mai 201220 TIMIȘOARA TOASTMASTERS Mai 2012

Timișoara Toastmasters - nr. 4

Documents

Transcript of Timișoara Toastmasters - nr. 4