THEORIES AND SOCIAL COGNITIVE MODELS FOR CHANGING … 04 32.pdf · comportamentul sanogen, educaia...

Iulian BOLDEA, Cornel Sigmirean (Editors), DEBATING GLOBALIZATION. Identity, Nation and Dialogue Section: Communication, Public Relations, Education Sciences

233 Arhipelag XXI Press, Tîrgu Mureș, 2017, e-ISBN: 978-606-8624-01-3

THEORIES AND SOCIAL COGNITIVE MODELS FOR CHANGING THE

BEHAVIOUR AND THEIR RELATIONSHIP TO THE INTERDEPENDENCE

BETWEEN PROFESSIONAL SKILLS AND HEALTH EDUCATION

Lavinia Tiurean, PhD Student, Daniela Popa, Lecturer, PhD and Andreea Neculau, Assist., PhD – ”Transilvania” University of Brașov

Abstract:The science and art of sanogene behaviour is an important aspect in view of achieving health

education. Designing a coherent and efficient program for healthcare requires approaches, methods and strategies in the field of healthcare and social sciences, a program which is based on theoretical

perspectives, on research but also on practical activity in many domains: pshychology, sociology,

communicaton, nursing, economy, marketing. Health education is dependent on epidemiology, statistics,

medicine, all measures being applicable according to individual behaviour. The aim of this research is to create models that would emphasize the relationship between the sanogene

behaviour, the health education and professional skills that the medical staff needs to develop, research

that is based on specialized literature. In the approach of health education, the emphasis is put on creating models that would be accesible to

the medical staff, so that needs can be easily and quickly identified but also to offer the possibility to

perform an intervention that is based on evidence and its sensible dissemination. (Rimer, Glanz and Rasband, 2001) Choosing the best interventions that have beem performed in similar situations would

take too much time and they might prove impossible, thus leading to reducing the health education

activities. This the reason why it is essential for professionals to synthesize the exhaustive and various

specialized literature, in order to make it availabe to those who design and implement programs for health education in order for them to choose the most efficient interventions.

Theories and social cognitive models identify behavioral determinants and the mechanisms by which

they can influence behaviour. In the specialized literature reference is made to sanogene behaviour, promoting health and the health education by relating to theories, models, paradigms that have been

enunciated, studied, applied in the course of time and whose results have been published in order to be

used in pointing out the best interventions to promote, prevent and protect health.

Theories emphasize the determinants and mechanisms of the studied phenomenon. The theory consists of one or more general statements that found themselves in a logical relationship and that try to explain a

range of phenomena. The theories analyze general, global aspects of the behaviour. (McLeod, S. A.,

2016)

One of the premises of the sanogene behaviour and health education refers to the idea that a dynamic

exchange between theory and practical research is more likely to generate an effective health education.

Ethical research in the field of health promotion should relate not only to codes and regulations, but also to a series of standards and expertise that develop in time. (Rogozea L, Purcaru D, Leaşu F, Nemet C.

2014) . Also, it is very important that the development of professional skills should be based on principles

such as equality, knowing and respecting individual and collective rights and obligations in order to

ensure the development of long-term skills. (Rogozea, L., Miclaus, R., Repanovici, A., & Burtea, V. 2010). Theory and practice do not exclude each other, they coexist. The best model is the one that is connected



to real practic, it is based on research, it is tested and it is a result of practical activities. Models can be

changed according to different situations or can be completed so that they properly emphasize the necessaryinterventions based on evidence. (Glanz K., Rimer B.K., Visvanath K., 2008)

Health education involves many categories of professionals and can be made almost everywhere: at

school, in the community, at workplaces, in hospitals or in the communication environment.

Keywords: competencies standards, nurse, health promotion, roles, healthy lifestyle

Introducere

Știința și arta comportamentului sanogen este un aspect important în vederea realizării

educației pentru sănătate. Realizarea unui program coerent și eficient de educație pentru sănătate

necesită abordări, metode și strategii din domeniul sănătății și cel al științelor sociale bazate pe

perspective teoretice, pe cercetare dar și pe activitatea practică din mai multe discipline:

psihologie, sociologie, comunicare, nursing, economie, marketing. Educația pentru sănătate este

dependentă de epidemiologie, statistică și medicină, măsurile fiind aplicabile în funcție de

comportamentul individual.

Scopul cercetării este de a crea modele care să pună în evidență relația dintre

comportamentul sanogen, educația pentru sănătate și competențele profesionale pe care trebuie

să și le dezvolte personalul medical, cercetare bazată pe baza reviziei literaturii de specialitate.

În demersul educației pentru sănătate, accentul se pune pe crearea de modele care să fie

accesibile personalului medical, astfel încât să poată fi rapid identificate atât nevoile cât și să fie

realizate intervenții bazate pe dovezi și pe diseminarea lor înțeleaptă. (Rimer, Glanz and

Rasband, 2001) Alegerea celor mai bune intervenții aplicate în situații asemănătoare, ar cere prea

mult timp practicienilor și dovedindu-se aproape imposibilă ar putea să ducă la reducerea

activităților de educație pentru sănătate. De aceea este necesar ca profesioniștii să sintetizeze

bogata și diversa literatură, pentru a o pune la dispoziția celor care proiectează și implementează

programe de educație pentru sănătate, pentru alegerea celor mai eficiente intervenții.

Există astfel de grupuri de profesioniști a căror activitate se bazează pe dovezi și care

oferă în mod regulat sinteze de intervenții comportamentale: Cochrane Colaboration; CDC's

(Centers of Disease Control and Prevention); Gide to Community Preventive Services [Glanz K.,

Rimer B.K., Visvanath K., 2008]

Fundamente teoretice

Comportamentul este determinat de funcții cognitive, afective, conative în strânsă relație

de determinarea cu domeniul social.

Funcțiile cognitive sunt reprezentate de funcțiile psihice care realizează cunoașterea și cuprind:

Cunoștințele care sunt reprezentate de informațiile pe care individul le primește pe parcursul

creșterii și dezvoltării sale din mediul familial, din anturaj, din școală, asistenți medicali, medici

și informațiile din mass-media. La acestea se mai adaugă și cunoștințele din experiențele

personale care pot determina un anumit comportament.

Credințele își au originea în cultură, tradiții, nu sunt modificabile (sau sunt greu

modificabile) pentru că ele sunt înrădăcinate în conștiința indivizilor. Ele sunt preluate ca atare



din mediul familial și nu sunt verificate. (Dumitrache, M., 2005)

Atitudinile reprezintă modul de reacție al individului în anumite situații sau evenimente; ele

vin din experiența personală sau din experiența persoanelor apropiate, sunt relativ stabile și pot fi

pozitive sau negative. Allport Gordon (1935) definea atitudinea ca pe o "stare mentală și

neuropsihologică a răspunsului, organizată prin experiențe de către un subiect, exercitând o

influență directă și dinamică asupra răspunsului său față de toate obiectele și situațiile la care se

raportează". Atitudinea este o experiență personală și poate fi măsurată doar indirect prin

manifestările de comportament (Malim, T. 2003)

Valorile sunt importante pentru fiecare individ, ele sunt standardele la care individul se

raportează în toate demersurile sale. Spre exemplu, un individ poate să fie motivat să renunțe la

un anumit comportament la risc numai dacă sănătatea reprezintă pentru el o valoare. De aceea, în

practică se utilizează tehnici motivaționale de schimbare de comportament. O astfel de metodă

este interviul motivațional și constă în modificarea percepției individului asupra valorii sănătății.

(Buzea C.M., 2011)

Funcțiile afective sunt reprezentate de un ansamblu de manifestări psihice care au ca trăsătură

definitorie reflectarea realității din mediul extern prin trăiri pozitive sau negative. Afectivitatea este

o determinantă a comportamentului uman și include stări emoționale, motivația, sentimente de

teamă, de bucurie, tristețe, iubire, plăcere, admirație, dezgust. Afectivitatea include și stima de sine

care determină aspecte importante ale comportamentului sanogen. (Cosman, D., 2013)

Funcțiile conative (lat. conatus = orice tendință naturală, impuls sau efort direcționat)

Conația este definită ca fiind "facultatea mentală care determină un individ să acționeze, reacționeze

și interacționeze potrivit unui tipar înnăscut, convertind afectele (emoții, preferințe sau credințe) și

facultățile cognitive în performanțe vizibile și cu scop". (Cosman, D., 2013)

Domeniul social este un alt determinant care influențează comportamentul individului. El

include factorii socio-economici (ocupația, venitul, nivelul de educație) ce determină aspecte

privind calitatea vieții. Influențat de mediul socio-cultural în care trăiește, individul învață și

adoptă atitudini ale comportamentului sanogen. Cultura și stilul de viață reprezintă cunoștințele,

credințele, valorile unui individ. Acestea se formează și se dezvoltă în timp, în mijlocul

comunității și sub influența factorilor de mediu înconjurător. (Buzea C.M., 2011)

Teorii și modele cognitiv-sociale de schimbare a comportamentului

Teoriile și modelele cognitiv-sociale identifică determinanții comportamentali și

mecanismele prin care ei pot influența comportamentul. În literatura de specialitate se face

referire la comportament sanogen, promovarea sănătății și educația pentru sănătate prin raportare

la teoriile, modelele, paradigmele ce au fost enunțate, studiate, aplicate de-a lungul timpului și

ale căror rezultate au fost publicate pentru a putea fi preluate și utilizate în evidențierea celor mai

bune intervenții de promovare, prevenție, ocrotire a sănătății.

Teoriile evidențiază determinanții și mecanismele fenomenului studiat. Teoria constă în una sau

mai multe afirmații generale care se găsesc într-o relație logică și care încearcă să explice o clasă

de fenomene. Teoriile analizează aspectele generale, globale ale comportamentului. (McLeod, S.

A., 2016)

Un model conceptual reprezintă un set de noțiuni considerate a fi legate de o anumită problemă

de sănătate publică. (Dumitrache, M. și alții, 2005) Spre exemplu, modelul conceptual de nursing



al Virginiei Henderson este un ansamblu de concepte, o imagine mentală care favorizează

reprezentarea realității. El include teorii recunoscute și acceptate, valori, credințe, procese,

caracteristici, rezultate și consecințe.

Modelul Yale – modelul multimedierilor (W. McGuire)

(Hovland, C.I.Janis, Kelly, H.H. , 1953)

Acest model explică influența modificării comportamentului prin comunicare. Influența se

realizează prin 6 procese importante ca etape de convingere: expunerea sau prezentarea

mesajului, atenția acordată de indivizi, înțelegerea, comprehensiunea sau descifrarea mesajului,

acceptarea informației oferite sau din contră respingerea ei, adoptarea unei noi atitudini sau nu și

acțiunea sau comportamentul modificat. La acestea se adaugă elementele comunicării, ce sunt în

măsură să genereze schimbarea de comportament: credibilitatea sursei, personalitatea

receptorului(gradul de implicare, factori ce țin de mediul social), natura argumentelor (afective,

raționale), mesajul cu argumente pro și contra, factori situaționali.

W.I. McGuire a elaborat și descris acest model realizând o matrice a persuasiunii, o

modalitate prin care conceptualizează procesul schimbării ce se petrece între furnizarea

informațiilor prin comunicare persuasivă și rezultatele obținute, concretizate în modificarea

cunoștințelor, atitudinilor, a comportamentului.( McGuire, W.I., 1968)

Modelul arată faptul că schimbarea comportamentului este influențată de atenție, înțelegere,

acceptare și memorare. Altfel spus, informația determină modificarea cunoștințelor și

credințelor individului cu condiția ca sursa să fie credibilă, mesajul ușor de descifrat, prezentat

corespunzător și transmis prin canale potrivite.

Modificările de cunoaștere (cognitive) conduc la modificarea atitudinilor (afective) și apoi la

modificarea comportamentelor (conative).

Sunt enunțate 3 procese probabile, referitor la modificările cognitive, afective și conative

(Patterson, Cobb and Ray, 1973):

1. Ierarhia învățării: cognitiv - afectiv - conativ când există implicare crescută și diferențe clare

între alternativele comportamentale.

2. Ierarhia atribuirii disonanței: conativ - afectiv - cognitiv când există implicare atitudinală

crescută și alternative egale sau cu mici diferențe.

3. Ierarhia implicării reduse: cognitiv - conativ - afectiv când gradul de implicare este redus și

există diferențe minime între alternative. Gradul de implicare redus înseamnă că individul nu este

interesat.

Raportat la educația pentru sănătate diferențele între alternative sunt maxime: individul ori

fumează ori nu fumează, ori se spală pe mâini ori nu se spală, etc. (Buzea C.M., 2011)

Modelul dinamicii grupului (Kurt Lewin)

În acest model se pornește de la premisa că individul este o ființă socială în relații de

dependență față de restul indivizilor în ceea ce privește cunoașterea realității înconjurătoare și

chiar cunoașterea de sine.Ei rețin mai bine argumentele generate de ei înșiși în comparație cu

cele emise de ceilalți membri ai grupului căruia îi aparțin. Acest model arată că luarea unei

poziții active a individului în prezența celorlalți membri ai grupului, care nu au atitudine critică

ci una de susținere, poate fi suficientă pentru a influența imaginea despre sine, de a se autoevalua



și pentru a-și schimba atitudinea și comportamentul. (Rada C., Peltea, B.B, 2014)

Cercetările au arătat ulterior că pentru a fi eficientă în schimbarea atitudinilor pe diverse

teme, jucarea unui rol ar trebui să fie făcută de indivizi cu cunoștințe suficiente astfel încât

aceștia să poată improviza argumentele. Acest model este abordat în procesul de învățare în

colectivitățile de elevi, studenți, profesori. (Malim, T. 2003)

Modelul difuzării inovației

Inovația este o idee ce este percepută de indivizi sau de către un sistem ca fiind nouă.

Difuzarea inovației este un proces prin care o informație, o idee se răspândește in timp, între

indivizii unui sistem social, comunitar, prin diverse canale de comunicare.

Această teorie a fost introdusă de Rogers și Schoemaker în 1971 Ŕ"The Theory of diffusion of

innovations".(Rogers, E.M., Schoemaker, F.F., 1971) și este explicată prin faptul că după

difuzarea inovației, indivizii din comunitate trec prin 5 stadii succesive: conștientizare, interes,

încercare, decizie, adoptare. În teorie sunt descrise 5 grupuri de indivizi: inovatorii sau adepții

schimbării, adoptorii timpurii sau cei care adoptă schimbarea imediat, majoritatea timpurie este

majoritatea indivizilor care adoptă ideile noi, majoritatea întârziată formată din indivizii care

adoptă cu întârziere noile idei și întârziații. În acest model transmiterea se face prin canale mass-

media iar modificarea este așteptată să se producă în timp.

Este metoda prin care se transmit astăzi informații generale cu privire la comportamente

sanogene, prin canale mass-media în mod repetat, la anumite intervale de timp. Informațiile se

referă la atenționări cu privire la consumul de toxice, de alimente care consumate în exces atrag

riscul unor îmbolnăviri. (Glanz K., Rimer B.K., Visvanath K., 2008)

Model cu utilitate în comportamentul preventiv

Cohen susține că toate comportamentele preventive constituie expresia utilizării unor

elemente ce pot să influențeze riscul de îmbolnăvire al unui individ.Teama de îmbolnăvire,

anxietatea generată de pericol este principalul factor motivant pentru schimbarea

comportamentului. Anxietatea rezultă abia după ce individul a conștientizat riscul. (Cohen, D.R.,

1984)

Cu alte cuvinte când individul a conștientizat riscul, se instalează anxietatea și orice factor care

ar putea diminua acest risc determină reducerea gradului de anxietate. Nivelul inițial de anxietate

este dependent de: gradul de probabilitate și de severitate a riscului și pericolului, atitudinea

individului față de prezent și viitor, gradul de risc pe care individul este dispus să și-l asume.

Metoda are ca obiectiv reducerea anxietății, aspect ce depinde de percepția individului

față de eficiența metodelor de reducere a riscului. Depinde de cât de mult crede individul în

eficiența metodelor prezentate. (Buzea C.M., 2011)

Teoria "Spirala Tăcerii"(Elisabeth Noelle-Neumann)

A fost utilizată pentru prima dată de cercetătoarea de origine germană, Elisabeth Noelle-

Neumann, la începutul anilor 70. Aceasta a dezvoltat un mecanism psiho-sociologic pus în

relație directă cu opinia publică, privitor la disponibilitatea indivizilor de a-și exprima propriile

păreri în spațiul public, sau de a se abține de teama de a nu fi izolați.

Studiile au arătat că atunci când o poziție sau o idee este percepută ca fiind a majorității

indivizilor din grupul respectiv, este foarte puțin probabil ca indivizii care nu sunt de acord cu



acea idee sau poziție, să-și exprime dezacordul pentru că se tem să nu fie izolați.

Neumann susține că inițial individul observă atent modul de gândire al majorității, caută

tendințele, opiniile dominante și ce idei se vor impune. Dacă mediul este favorabil individul își

exprimă deschis părerile, în caz contrar acesta se va abține de la a-și exprima opiniile în mod

deschis.

În acest fel opiniile și părerile impuse pregnant pot influența și pot modifica comportamente.

Niciodată un individ nu își va expune părerile într-un mediu ostil, din motive de autoapărare,

autoconservare, autoprotecție. (Noelle-Neumann, E., 1991)

Etapele acestei teorii sunt următoarele: expunerea mesajului persusiv, definirea procesului socio-

cultural, definirea comportamentului social agreat pentru indivizii grupului și schimbarea în

sensul noului comportament. (Noelle-Neumann, E., 1991) Acest model vine în completarea

modelului difuzării inovației.

Teoria învățării sociale ( Social Learning Theory) – Modelul cognitiv social (Social Cognitive

Theory) -

Bandura Albert aduce 2 teorii/modele importante teoriilor învățării bazate pe învățarea

observațională. Aceste teorii se bazează pe faptul că în timpul creșterii și dezvoltării, copiii

observă indivizii din jur comportându-se în diverse moduri. Indivizii observați devin modele,

aceștia pot fi părinți, personaje din desenele animate, prieteni, profesori. Aceste modele le oferă

exemple comportamentale pe care copiii le observă și le imită. Fiind atenți la câțiva indivizi,

codifică comportamentul acestora. Mai târziu ei imită comportamentul observat. Dacă sunt

recompensați ei vor avea același comportament în continuare, fie el bun, fie greșit. Recompensa

le întărește convingerea că se comportă adecvat. Indiferent dacă efectele sunt pozitive sau

negative, repetându-se, ele conduc la modificări în comportamentul individului. Este ceea ce se

cheamă învățare observațională. (Bandura, A., 1986)

Modelul cognitiv propus de Bandura se referă la faptul că există 4 procese meditative :

atenția, reținerea, reproducerea, motivația care determină modificarea comportamentului.

Mediul, la rândul lui exercită modificarea comportamentală prin atragerea atenției asupra unei

atitudini, iar consolidarea schimbării este în funcție de cât de bine comportamentul este

reamintit. (Bandura, A., 1986)

În 1986 Bandura schimbă denumirea modelului său Teoria Învățării Sociale (Social

Learning Theory) în Teoria Cognitivă Socială (Social Cognitive Theory), considerând-o o

descriere mai bună, mai fidelă despre cum învățăm din experiențele noastre sociale.

Criticii teoriei sociale spun că interacțiunea dintre sociologia umană și mediu determină

comportamentul. (McLeod, S. A., 2016)

Scopul comportamentului sanogen și a educației pentru sănătate

În funcție de problemele de sănătate cu care oamenii s-au confruntat de-a lungul timpului,

abordările în educația pentru sănătate au fost diferite. Dar scopul educației pentru sănătate a fost

mereu același: adoptarea de comportamente care să permită indivizilor să-și mențină sănătatea,

comportamente care să promoveze sănătatea. În timp, profesioniștii au explicat educația pentru

sănătate în diverse moduri.

Educația pentru sănătate încearcă să reducă decalajul dintre ceea ce este cunoscut despre

practica optimă de sănătate și ceea ce se practică actual. (Griffiths, 1972, citated in Glanz K.,



Rimer B.K., Visvanath K. Ŕ Health behavior and health education- theory, resarch and practice, 4th

edition, 2008)

Educația pentru sănătate înseamnă sa aduci schimbările comportamentale individuale, de

grup și a întregii populații, de la comportamente care se presupun a fi în detrimentul sănătății în

comportamente favorabile menținerii și promovării sănătății. (Simonds, 1976, citated in Glanz K.,

Rimer B.K., Visvanath K. Ŕ Health behavior and health education- theory, resarch and practice, 4th

edition, 2008)

Educația pentru sănătate reprezintă orice combinație de experiențe de învățare concepute

pentru a facilita adaptări voluntare de comportament care să conducă la sănătate. (Green, 1980, citated in Glanz K., Rimer B.K., Visvanath K. Ŕ Health behavior and health education- theory, resarch

and practice, 4th edition, 2008)

În prezent există strategii potențiale de educație pentru sănătate și facilitarea modificărilor

de comportament. De asemenea există multe instrumente și strategii dublate de o mai bună

înțelegere a rolului teoriei care, luate în considerare, pot genera o schimbare eficientă și susținută

a comportamentului. Schimbările pozitive, inovatoare în medicină dar și în promovarea sănătății

care au adus atât de mult bine umanității, sunt contracarate acum de creșterea globalizării,

urbanizării, industrializării și inegalităților sociale. Lumea se confruntă astăzi cu alte probleme

de sănătate decât cele din trecut. Dificutățile de menținere a sănătății sunt date de stilul de viață

nesănătos (fumat, consumul fast-food, poluare) și de problemele de sănătate asociate cu sărăcia,

supraaglomerarea, în țările sărace de lipsa apei potabile, acces limitat la serviciile de sănătate.

Specialiștii în educație pentru sănătate se ocupă de diverse probleme de sănătate actuale:

consiliază populația în ceea ce privește riscul expunerii la infecția cu HIV prin sex neprotejat, se

implică în a ajuta copiii să evite fumatul, alcoolul, drogurile, consiliază adulți pentru stoparea

fumatului, ajută pacienții să-și accepte infirmitățile și să învețe să trăiască cu ele, să-și asigure pe

cât posibil un oarecare grad de independență în limitele impuse de starea lor actuală. (Glanz K.,

Rimer B.K., Visvanath K., 2008)

De asemenea sprijină schimbările la nivel de politici de sănătate pentru adoptarea legilor în

sprijinul promovării sănătății. Unii profesionști au intervenții pentru modificarea

comportamentului direcționate către schimbarea comportamentului individual și comunitar în

legătură cu consumul apei sau cu alte obișnuințe care pot avea efect asupra schimbării globale a

climei. (Glanz K., Rimer B.K., Visvanath K., 2008)

Datorită dezvoltării tehnologiei informaționale și a noilor metode de comunicare s-au

deschis posibilitățile unor strategii de sănătate și programe de schimbare de comportament fără

precedent.

O premisă a comportamentului sanogen și a educației pentru sănătate se concretizează în

faptul că un schimb dinamic între teorie, cercetare și practică este cel mai probabil să generaze o

educație efectivă pentru sănătate. Teoria și practica nu sunt dihotomice, ele coexistă. Cel mai bun

model este cel care este ancorat în practica reală, își are rădăcinile în cercetare, este testat și se

naște din practică. Modelele se pot modifica în funcție de situații sau pot să se completeze astfel

încât să evidențieze cât mai corect intervențiile necesare bazate pe evidențe. (Glanz K., Rimer

B.K., Visvanath K., 2008)

Knafer și Schefft (1988) au făcut observația că marele mister al universului și cea mai

puțin cucerită/cunoscută forță a naturii, rămâne ființa umană cu experiența și acțiunile sale.



Profesioniștii în educație pentru sănătate lucrează în toată lumea în diverse locații: școli,

locuri de muncă, organizații nonguvernamentale, organizații de voluntari, unități sanitare,

lucrători comunitari. Multe categorii de profesionști contribuie la educația pentru sănătate și la

adoptarea unui comportament sanogen al indivizilor, comunităților prin diverse programe și

cercetări.

Psihologii aduc o bogată moștenire de cercetare și practică în ceea ce privește diferențele

individuale, motivațiile, învățarea, persuasiunea și schimbarea comportamentală, perspectivele

organizaționale și psihologia comunității.(Matarazzo and others, 1984, citated in Glanz K., Rimer

B.K., Visvanath K. Ŕ Health behavior and health education- theory, resarch and practice, 4th edition,

2008)

Medicii dețin un rol important pentru schimbarea comportamentului de sănătate. (Gral

and others, 2007)

Asistenții medicali, asistenții sociali, aduc în educația pentru sănătate experiența lor

personală din munca cu pacientul, cu familia acestuia. Ei facilitează învățarea și schimbarea

comportamentului pentru creșterea calității vieții. (Glanz K., Rimer B.K., Visvanath K. , 2008)

Interdependența dintre competențele profesionale și educația pentru sănătate

Multe modele conceptuale sunt în măsură să ajute profesioniștii și comunitățile să decidă

către ce probleme sau variabile să se îndrepte, să-i ajute să înțeleagă elementele cheie ale

background-ului unei situații. O înțelegere a teoriei poate ghida utilizatorii să evalueze mai atent

și cu mai multă abilitate impactul intervențiilor. (Gral and others, 2007, citated in Glanz K., Rimer

B.K., Visvanath K. Ŕ Health behavior and health education- theory, resarch and practice, 4th edition,

2008)

Profesioniștii care înțeleg relevanța modelului transteoretic (TTM) sau al modelului

cognitiv social (SCT), vor fi capabili să proiecteze intervenții mult mai adaptate pentru a ajuta

indivizii să slăbească sau să renunțe la fumat. (Glanz K., Rimer B.K., Visvanath K. , 2008)

Cu cât sunt mai bine înțelese principiile marketing-ului social și al comunicației media

cu atât mai eficientă va fi utilizarea canalelor de transmitere a informației.

Asistenții medicali care recunosc importanța învățării observaționale așa cum este

postulată în SCT (Social Cognitive Theory) vor reuși să-și exercite cât mai corect funcția

educativă în activitatea de îngrijire (să-i învețe, spre exemplu, pe pacienții diabetici cum să-și

administreze insulina). (Glanz K., Rimer B.K., Visvanath K. , 2008)

O cunoaștere a modului de organizare a comunității poate ajuta educatorul să identifice și

să mobilizeze indivizi sau grupuri cheie, pentru a dezvolta și a derula un program eficient de

promovare a sănătății.

De asemenea prin cunoașterea și înțelegerea rolului influenței interpersonale, medicii își

pot îmbunătăți comunicarea cu pacienții, astfel încât să devină eficientă, centrată pe nevoile

acestuia. (Glanz K., Rimer B.K., Visvanath K. , 2008)

Psihologii care înțeleg TTM (Transtheoretical Model) vor ști să alcătuiască mai bine un

plan de intervenții, adaptat nevoilor pacienților (în consilierea pacienților pentru renunțarea la

fumat, spre exemplu) (Glanz K., Rimer B.K., Visvanath K. , 2008)

Sunt amintite aici doar câteva exemple pentru a evidenția interdependența dintre



competențele profesionale și educația pentru sănătate. Generalizând, este necesar ca toți

profesioniștii din domeniul educației pentru sănătate, să-și formeze și să-și dezvolte

competențele care le permit o cât mai corectă abordare pentru promovarea sănătății, bazată pe

teorii și modele care au fost proiectate și utilizate și ale căror intervenții sunt cunoscute ca fiind

cele mai bune în diferitele situații.

Este foarte important ca dezvoltarea competențelor profesionale să se bazeze pe principii

precum egalitatea, cunoașterea și respectarea drepturilor și obligațiilor la nivel individual și

colectiv, în vederea dezvoltării unor competențe sustenabile pe timp lung (Rogozea, L., Miclaus, R.,

Repanovici, A., & Burtea, V. 2010).

Concluzii

Educația pentru sănătate implică multe categorii de specialiști și se face aproape oriunde.

1. În școală, educația include predarea la clasă, formarea și dezvoltarea competențelor în

educație a cadrelor didactice și modificările aduse mediului școlar pentru susținerea

comportamentului sanogen.(Franks and others, 2007, citated in Glanz K., Rimer B.K.,

Visvanath K. Ŕ Health behavior and health education- theory, resarch and practice, 4th edition,

2008).

2. În comunitate educația pentru sănătate se bazează pe relații sociale și organizații pentru a

atinge un număr mare de indivizi, utilizând canale mass-media și strategii interpersonale

(intervențiile comunitare se pot desfășura în biserici, cluburi, centre de recreere, cartiere

și sunt orientate spre alimentație sănătoasă, reducerea bolilor cardiovasculare, metode de

screening pentru depistarea cancerului de sân).

3. La locurile de muncă au fost folosite: strategia populațională și strategia riscului înalt

pentru reducerea riscului de cancer și a bolilor cardiovasculare. Integrarea promovării

sănătății cu măsurile de sănătate și securitate la locul de muncă, poate crește eficiența în

educație pentru sănătate.(Sorensen and Barbeu, 2006, citated in Glanz K., Rimer B.K.,

Visvanath K. Ŕ Health behavior and health education- theory, resarch and practice, 4th edition,

2008)

4. În unități sanitare educația pentru sănătate este bazată pe prevenție, depistarea precoce a

bolilor, consilierea pacientului pentru teste genetice și tratarea bolior acute și cronice

pentru prevenirea complicațiilor.

5. Marketing-ul social își are rădăcinile în modelul comportamental al consumatorului.

(Glanz K., Rimer B.K., Visvanath K. , 2008)

6. Mediul comunicațional este din ce în ce mai specializat oferind posibilități de intervenții.

Acestea necesită însă, evaluarea impactului asupra comportamentului sanogen. (Glanz

K., Rimer B.K., Visvanath K. , 2008)

7. Cercetarea etică în domeniul promovării sănătății trebuie să se bazeze nu doar pe coduri

și reglementări ci și pe o serie de standarde și expertize care se dezvoltă în timp. (Rogozea

L, Purcaru D, Leaşu F, Nemet C. 2014).

BIBLIOGRAPHY



1. Bandura, A., Social foundation of thought and action: A social cognitive theory, Prentice Hall, Inc.,

1986

2. Buzea C.M., Eficiența metodelor de educație pentru sănătate asupra stării de sănătate dentară și a

comportamentului față de sănătatea orală aplicate grupurilor de școlari cu vârste de 11 – 12

ani,București 2011

3. Cohen, D.R., Utility model of preventive behavior. Journal of epidemilogy and Community Health, 1984

4. Cosman, D., prof.dr. Ŕ "Funcționarea normală a psihismului uman Ŕ Funcții psihice cognitive,

afective, conative", available on www.psychiatry-psychology.ro/file/...2013/Curs_4

5. Dumitrache, M., Moraru, R.I., Dumitrașcu, L.C.- Științe comportamentale Ŕ note de curs, ed.

Cermaprint, București, 2005

6. Earp, Jo Anne, Ennet S.T., Conceptual models for health education research and practice, Health educ. Res., 1991

7. Franks and others, 2007 citated in Glanz K., Rimer B.K., Visvanath K. Ŕ Health behavior and health

education- theory, resarch and practice, 4th edition, 2008

8. Glanz K., Rimer B.K., Visvanath K. Ŕ Health behavior and health education- theory, resarch and practice, 4th edition, 2008

9. Gral and others, 2007 citated in Glanz K., Rimer B.K., Visvanath K. Ŕ Health behavior and health

education- theory, resarch and practice, 4th edition, 2008

10. Green, 1980 citated in Glanz K., Rimer B.K., Visvanath K. Ŕ Health behavior and health education-

theory, resarch and practice, 4th edition, 2008

11. Griffiths, 1972 citated in Glanz K., Rimer B.K., Visvanath K. Ŕ Health behavior and health education- theory, resarch and practice, 4th edition, 2008

12. Hovland, C.I.Janis, Kelly, H.H. Ŕ Communications and Perssuasion: Psyhological studies in opinion

change,Yale University, 1953

13. Malim, T. Ŕ Psihologie socială, ed. A 2-a, ed Tehnică, București, 2003

14. Matarazzo and others, 1984 citated in Glanz K., Rimer B.K., Visvanath K. Ŕ Health behavior and

health education- theory, resarch and practice, 4th edition, 2008

15. McGuire, W.I. Ŕ Personality and atitude change: An information Processing Theory, in Psychological foundations of atitudes. Brock, T.C., Ostrom, T. M., Greenwald, A.G., Academic

Press, 1968

16. McLeod, S. A., published 2011, updated 2016 Ŕ Bandura Social Theory available from internet:

www.simplypsychology.org › Social Learning Theory

17. Noelle-Neumann, E. Ŕ The theory of public opinion: The concept of Spiral Of Silence. In

Communication Yearbook ŔAndersen, J.A., Sage, Newburry Park, CA, 1991

18. Patterson, G.R., Cobb, J.A., Ray,R.S. Ŕ A social Enineering technology for retraining the families of agressive boys. In Issue and trends in behaviour therapy. Adams, H.E., Springfield, Illinois, 1973

19. Rada C., Peltea, B.B - Psihologie socială – dinamica grupurilor - teorii, cercetări aplicații, ed.

Universală, București, 2014

20. Rogers, E.M., Schoemaker, F.F., Communication of innovation: Across – Cultural Approach"- 2nd

ed. The Free Press New York, 1971



21. Rogozea L, Purcaru D, Leaşu F, Nemet C. Biomedical research Ŕ opportunities and ethical

challenges. Rom J Morphol Embryol, 2014, 55(2 Suppl):719Ŕ722

22. Rogozea, L., Miclaus, R., Repanovici, A., & Burtea, V. (2010). Health promotionŔstrategies and

topics Educating the students from nursing and optometry department. In 9th WSEAS International

Conference on Education and Educational Technology (EDU Ř10), pg 263-267

23. Simonds, 1976 citated in Glanz K., Rimer B.K., Visvanath K. Ŕ Health behavior and health education- theory, resarch and practice, 4th edition, 2008

24. Sorensen and Barbeu, 2006 citated in Glanz K., Rimer B.K., Visvanath K. Ŕ Health behavior and

health education- theory, resarch and practice, 4th edition, 2008

25. *https://dexonline.ro

26. http://www.cochrane.org

27. http://www.theocommunityguide.org)

28. *www.simplypsychology.org/bandura.html

http://www.cochrane.org/

http://www.theocommunityguide.org)/

THEORIES AND SOCIAL COGNITIVE MODELS FOR CHANGING … 04 32.pdf · comportamentul sanogen, educaia...

Documents

Transcript of THEORIES AND SOCIAL COGNITIVE MODELS FOR CHANGING … 04 32.pdf · comportamentul sanogen, educaia...