Teza Doctorat- prof Ana Dinca

8/11/2019 Teza Doctorat- prof Ana Dinca

http://slidepdf.com/reader/full/teza-doctorat-prof-ana-dinca 1/99

INTRODUCERE

În introducerea lucr ării de faţă s-a urmărit prezentarea scopului acestui studiu şi aimportanţei temei alese, a motivării structurii studiului şi oferirii unui curs logic subiectului ales,

precum şi relevării modalităţii de atingere a obiectivelor şi a motivelor pentru care am avut aceste

opţiuni.

Alegerea unui studiu de turism pentru o regiune cu un caracter pronunţat turistic a ţării

noastre – Bucovina - ni se pare de prisos a mai fi argumentată, regiunea constituindu-se ca un argument

în sine pentru un studiu turistic. Adevărata provocare a subiectului ales a constituit-o însă încă de la

început, pe lângă alegerea unui domeniu atât de complex şi nuanţat cum este turismul, alăturarea

termenului de durabil. Acesta reprezintă un termen greu de surprins ca urmare procesului continuu de

definire în care se află şi pe care îl vom explica sintetic în primul capitol al acestei lucr ări şi mai ales

prin dificultatea operaţionalizării şi transpunerii sale în practică. Termenul de turism durabil a

constituit astfel o adevărată provocare prin prisma intenţiei de a analiza ştiinţific, riguros un concept

care părea de la început mai mult teoretic. Parcurgerea literaturii de specialitate din ţar ă şi mai ales din

ţările cu o tradiţie în preocupările pentru acest subiect (Marea Britanie, Canada, S.U.A., Australia, dar

şi a literaturii franceze) şi ale instituţiilor de referinţă în domeniu (UNWTO) m-au convins treptat de

faptul că acest concept poate fi tradus în realitate şi în practică la nivelul studiilor de caz (mai ales la oscar ă spaţială microregională şi locală).

Spaţiul ales în analiza fenomenului turistic în perspectivă durabilă a devenit aşadar un

laborator virtual în care am încercat aplicarea unor anchete de teren care să redea cât mai fidel

realitatea acestui domeniu, aproape de nesurprins în statistica oficială1 prin eşantioanele şi anchetele ce

se desf ăşoar ă anual prin intermediul instituţiilor judeţene de statistică de la care am beneficiat de tot

sprijinul posibil. Mai mult, anchetele de teren au fost singura metodă de cercetare a unor indicatori

impuşi de analiza turismului în perspectiva durabilităţii (ex.: satisfacţia şi atitudinea comunităţilor

gazdă faţă de dezvoltarea turismului; prezenţa autorităţii în turism sau a plannerului în cadrul

comunităţii locale; propor ţia proprietăţii str ăine/externe în cadrul structurilor turistice de primire;

participarea rezidenţilor locali la procesul planificării, etc.). În condiţiile necesităţii desf ăşur ării unor

asemenea anchete şi mai ales a subiectului ales, arealul pentru care s-a optat în analiză pare astfel cel

maxim posibil ca întindere. Ca urmare a nevoii de identificare a unui spa ţiu cu personalitate geografică,

care să fie totodată funcţional din punct de vedere socio-economic în general şi din punct de vedere

1 Diferenţele între numărul structurilor turistice care colaborează cu statistica prin rapoarte lunare şi cel identificat pe teren ne apar astfel

ca fiind foarte însemnate chiar în măsura în care explicăm în capitolele corespunzătoare limitările conceptuale şi metodologice.

4



turistic în special, alegerea Culoarului Gura Humorului – Câmpulung – Vatra Dornei – Bârg ău, cu

dimensiunile sale spaţiale, ni se pare din nou o opţiune foarte potrivită. Toate aceste elemente au

conturat aşadar o temă deosebit de provocatoare, familiaritatea cu subiectul prin prisma originii melecâmpulungene şi acceptarea acestuia ca temă proprie de cercetare venind astfel de la sine.

Lucrarea de faţă care include în structura sa 8 capitole debutează în mod firesc cu o

analiză a conceptului de turism durabil în care se face referire la încercările de a-l defini, la alte

concepte şi noţiuni pe care acesta le presupune, la evoluţia sa şi mai ales la încercările de

operaţionalizare ale acestei noţiuni greu de surpins în practică. Capitolul următor se vrea astfel ca o

prezentare a spaţiului în care urmează a fi analizat fenomenul turismului durabil, spaţiu cu o

personalitate geografică în sine, considerat a fi un sistem funcţional din punct de vedere socio-

economic şi mai ales turistic. Este prezentat apoi contextul demografic şi economic în care s-a

dezvoltat de-a lungul timpului şi se sprijină şi în prezent dezvoltarea turismului în Culoarul

transcarpatic Gura Humorului – Câmpulung – Vatra Dornei – Bârgău pornindu-se de la cadrul general

în care turismul este parte integrantă şi acordându-se o atenţie specială atât resurselor umane cât şi

evoluţiei economice particulare a acestui domeniu economic, iar ulterior sunt analizate resursele

turistice pe care s-a bazat această activitate. Complexitatea resurselor şi varietatea lor la nivelul spaţial

al culoarului a impus şi o analiză sintetică şi sumativă a resurselor turistice la nivel local prin calcularea

unui indice de atractivitate turistică în care am apelat la bibliografia geografică autohtonă foartegeneroasă. Capitolul 5 nu se mai se refer ă în mod clasic la valorificarea potenţialului prin prisma

amenajărilor turistice (ca un al doilea element major al ofertei, la rândul ei componentă a pieţei

turistice), ci are o viziune diferită impusă de perspectiva durabilă a fenomenului turistic care priveşte

spaţiul culoarului, mai mult decât o interacţiune dintre resursele turistice şi amenajarea/valorificarea

lor, ca pe un teritoriu pe care acţionează grupuri diferite de interes (variate niveluri ale sectorului

public; turoperatorii; investitorii din industria turistică de la cei ai structurilor de cazare până la

furnizorii de agrement; comunităţile gazdă cu un rol major în dezvoltarea durabilă a turismului şi

cererea turistică/turiştii – analizată în mod clasic ca o a doua parte a pieţei turistice alături de ofertă) şi

care devin astfel componente ale pieţei turismului durabil. În analiza efectuată în cadrul acestui capitol

care încearcă să surprindă de fapt complexitatea fenomenului turistic la nivelul culoarului se

prelucrează şi se analizează pe de o parte o bogată bază de date statistice furnizate de instituţiile

abilitate în acest sens, iar pe de alta ca urmare a limitărilor metodologice existente în culegerea datelor

statistice (mai ales limitări ale eşantionului cauzate de existenţa a numeroase structuri de primire

turistică neomologate), dar şi a specificului indicatorilor de durabilitate urmăriţi în cadrul studiului un

volum important de date furnizate de anchetele de teren şi chestionarele aplicate la nivelul autorităţilor

5



publice (al celor 22 de primării), al turoperatorilor, al reprezentanţilor unităţilor de primire turistică cu

funcţiuni de cazare (au fost chestionate 152 unităţi) şi al comunităţilor gazdă (s-au prelucrat 407

chestionare) din culoar. Cererea turistică r ămâne foarte greu de surprins ca urmare a limitărilormetodologice semnalate la nivelul unităţilor de primire turistică şi ca urmare a pronunţatului său

caracter de tranzit şi lipsei studiilor în domeniu atât pentru analiza sa cantitativă, cât şi calitativă ca

segmente prin prisma motivaţiei sale. De aceea în analizele f ăcute la nivelul tipurilor şi formelor de

turism practicate la nivelul culoarului (în cadrul capitolului 7) s-a recurs din nou la metoda interviului

şi a chestionarului şi la sursele de date locale singurele în stare să ofere o dimensiune reală şi de

actualitate a acestora (ex: pentru turism cultural au fost intervieva ţi pe baza unui chestionar

semistructurat reprezentanţii unităţilor muzeale majore şi mănăstirilor UNESCO cu frescă exterioar ă

din culoar; pentru turismul de aventur ă au fost intervievaţi directorii celor mai reprezentative firme

locale furnizoare de sporturi de aventur ă; pentru turismul balnear au fost intervievaţi medicii

principalelor 3 clinici de balneologie Vatra Dornei), iar acolo unde a fost posibil s-a analizat statistic

intensitatea fenomenului turistic (ex.: turismul rural după indicele Ciangă, 2007). Astfel, în ansamblu,

se poate afirma faptul că indicatorii prezentaţi în această lucrare au suport real atât în baza de date

oficiale furnizate de statistică, cât şi în cea oferită de alte numeroase instituţii de specialitate la nivel

local (ex.: autorităţi publice, centre de informare turistică, etc.) sau în cea constituită în urma anchetelor

de teren, chestionarelor şi interviurilor aplicate la nivelul numeroaselor grupuri de interes privindactivitatea turistică în cadrul culoarului transcarpatic, tematica turismului durabil necesitând relevarea

unor aspecte complexe ale acestei activităţi mai ales în raport cu factorii politici şi cei sociali la nivel

local şi astfel o muncă de teren şi eforturi deosebite de completare a bazei de date existente. Pe baza

analizelor efectuate la nivelul tuturor acestor elemente în ultimul capitol al lucr ării de faţă s-a încercat

sintetizarea strategică sub forma unei analize SWOT a elementelor cheie implicate în turism şi desigur

formularea unor recomandări privind dezvoltarea activităţilor viitoare în acest domeniu pentru acest

spaţiu.

Am încercat astfel prin structura propusă, analiza datelor oficiale şi a celor obţinute prin

anchetele de teren realizarea unui studiu unitar şi coerent a activităţii turistice din spaţiul Culoarului

transcarpatic Gura Humorului – Câmpulung – Vatra Dornei – Bârgău din perspectivă durabilă.

În tot acest demers am beneficiat de sprijinul celui care mi-a fost îndrumător ştiinţific

Prof. Univ. Dr. George Erdeli care mi-a oferit suport atât prin lucr ările realizate, de referinţă în

domeniu (ex în sfera amenajărilor turistice), cât mai ales prin sfaturile privind orientarea demersului

metodologic, analitic şi interpretativ al acestei lucr ări. Ajutorul ştiinţific şi încurajările oferite pe

parcursul întregii perioade de elaborare a acestei lucr ări au constituit de altfel suportul care a

6



contribuit într-o mare măsur ă la realizarea lucr ării de faţă, motiv pentru care îi adresez calde

muţumiri alături de gânduri de recunoştinţă.

Din punct de vedere ştiinţific, interpretativ pentru spaţiul culorului transcarpatic vazut prin prisma fenomenului complex al turismului lucr ări de referinţă în domeniu, care au stat la baza

acestui studiu au fost: cele ale lui Ciangă, N. (cunoscut cercetător al turismului mai ales în spaţiul

Carpaţilor Orientali şi nu numai; al potenţialului de atractivitate turistică al destinaţiei; al indicilor

de dezvoltare privind fenomenul turismului – ex.: a celui rural, a spaţiului turistic amenajat în

coordonatele sale actuale – ex.: face referiri concrete şi caracterizează fenomenul actual al caselor de

vacanţă secundare, ş.a.m.d. ); lucrarea inovativă în domeniul geografiei turismului în România

privind conceptele, metodele şi formele de manifestare spaţială şi temporală a acestui fenomen

complex, a autorilor Iaţu, C. şi Muntele I.; lucr ările de geografia turismului ale lui Ielenicz, M.

privind fundamentarea tipologiei spaţiilor turistice (impune în literatura de specialitate unitatea

taxonomică a axei turistice, o realitate a fenomenului turistic românesc, întâlnită şi în studiul de faţă)

şi a metodelor de analiză a potenţialului turistic şi, nu în ultimul rând, cele ale cercetătoarei în

domeniu Dumbr ăveanu, D., de referinţă şi actualitate în domeniu în care aplică şi dezvoltă metode

inovative de cercetare a fenomenului turistic pentru spaţiul românesc şi cu importante cercetări în

domeniul ecoturismului şi turismului durabil materializate într-un mod aplicativ prin strategia ANT

privind dezvoltarea turismului durabil în România (aceste cercetări au interesat în mod directlucrarea de faţă).

Baza de date statistice pe care se sprijină discursul ştiinţific al acestei lucr ări şi care a

necesitat prelucr ări suplimentare (privind date lunare ale cererii turisitice la nivelul localităţilor,

privind indicatori detaliaţi pentru domeniul turismului la nivel de clase şi grupe CAEN de asemenea

la nivel local) a beneficiat de suportul oferit de departamentele de diseminare ale Direcţiilor

Judeţene de Statistică Suceava, Bistriţa-Năsăud şi INS – Bucureşti şi ale Direcţiei Registrul

Comer ţului Central Computerizat din cadrul ONRC.

În prelucrarea volumului de date, a transformării lor în indici prin aplicarea a diferite

metodele de calcul şi redarea lor cartografică am beneficiat de experienţa dobândită în cadrul

Laboratorului de geografie umană al Institutului de Geografie al Academiei Române. De un real

ajutor au fost totodată materialele şi colaborarea în cadrul proiectelor ştiinţifice cu specialişti ai

INCDT (Institutul de Cercetare Dezvoltare în Turism) şi întâlnirile de lucru interdisciplinare din

cadrul Proiectului European FP6 CLAVIER (Climate Change in Central and Eastern Europe) cu

economişti şi climatologi interesaţi de domeniul turismului şi materializate chiar printr-un internship

pe o perioadă de două luni în cadrul Joanneum Research Institute of Technology and Regional

7



Policy, Graz, Austria sau din cadrul altor manifestări la care am participat pe parcursul perioadei de

elaborare a tezei de doctorat cum ar fi Universitatea de iarnă - Turism and Culture: Unity in

Diversity – ATLAS, Sibiu 2007 şi unde am avut ocazia să intru în contact cu probleme şi moduri deabordare actuale a fenomenului turismului în context internaţional.

Nu în ultimul rând sunt datoare să menţionez suportul real manifestat la nivelul tuturor

actorilor implicaţi în piaţa turismului durabil la nivel local în regiunea culoarului transcarpatic,

foarte numeroşi şi de o mare diversitate (de la departamentele de turism şi informare, la direcţiile de

salubrizare şi alimentare cu apă la nivel local, de la reprezentanţii autorităţilor locale, la cei ai

agenţiilor de turism, a clinicilor balneare, a furnizorilor de sporturi de aventur ă, a structurilor de

cazare şi nu în ultimul rând la reprezentanţi ai comunităţilor gazdă) intervievaţi în cadrul amplelor

anchete de teren realizate în acest studiu.

8



1. CONCEPTUL DE TURISM DURABIL

1.1. Definirea conceptului de turism durabil

Turismul durabil reprezintă o noţiune intens dezbătută astăzi de lumea ştiinţifică, în contextul

prioritizării în tot mai multe strategii politice a turismului ca domeniu al dezvoltării economice şi a

nevoii de raportare a tot mai multor domenii de activitate, cu precădere a celor economice, la noţiunea

de durabilitate şi dezvoltare durabilă. Conceptual vorbind turismul durabil se înscrie în sfera mai largă

a noţiunii de dezvoltare durabilă, inclusă la rîndul ei în cea a noţiunii de durabilitate. Toate nivelurile

conceptuale vor îngloba astfel implicit dimensiunile durabilităţii, sintetizate de majoritatea studiilor, pe

trei direcţii şi anume cea economică, cea de mediu sau ecologică şi cea socială sau a comunităţii

umane.

Nu putem vorbi de evoluţia conceptului de turism durabil f ăr ă a face însă referire la noţiunea de

dezvoltare durabilă, noţiune care influenţează astăzi cel puţin la nivel teoretic sfera tuturor ramurilor

economice. De fapt noţiunea de dezvoltare durabilă apare în contextul socio-economic al ultimelor

decenii, când creşterea economică necontrolată şi semnalarea, alarmistă chiar, a limitelor resurselor

neregenerabile au conturat nevoia definirii unei noi relaţii om - mediu. Societatea orientată cu precădere către creşterea economică îşi revizuieşte atitudinea faţă de mediul înconjur ător fiind

preocupată mai nou de conservare şi de dezvoltare economică pe termen lung.

Apariţia termenului, în forma complexă, multidimensională în care este definit în prezent, se datorează

astfel într-o primă fază, contribuţiilor separate ale fiecărei laturi în parte. Hardy, Beeton şi Pearson

vorbeau de o viziune a conservării, de una economică şi de o viziune a comunităţii. Ideea de conservare

a apărut cu mult înainte de 1972 fiind transpusă practic prin apariţia primelor arii protejate. Aşadar

conceptul în evoluţia căruia se citează de regulă ca momente cheie anii: 1972 (Raportul Meadows,

Conferinţa de Mediu de la Stockolm), 1980 (strategia consiliului mondial IUCN şi Raportul

Brundtland ce definesc pentru prima dată conceptul), 1992 (Conferinţa de la Rio, Agenda 21) are o

evoluţie mult mai complexă prin prisma fiecărei din cele trei mari dimensiuni în parte.

Literatura de specialitate include un volum foarte mare de studii care au încercat, cu precădere în

ultimele trei decenii, să definească şi să analizeze din diferite perspective conceptul de turism durabil.

Dacă ar fi să ne referim strict la definiţia acestui termenul conform dicţionarului poliglot explicativ de

termeni utilizaţi în turism, dezvoltarea durabilǎ a turismului este „acel tip de dezvoltare a activitǎţii de

9



turism care pune accent pe valorificarea în prezent a resurselor astfel încât sǎ se meţinǎ capacitatea de

reproducere a acestora şi în viitor ” (Stănciulescu, G., Lupu., N., Ţigu, G., 1998).

Documentul Beyond Green Horizon (Tourism Concern, 1992), defineşte turismul durabil astfel: „... turismul şi infrastructura aferentă care atât în prezent cât şi în viitor: operează productiv între

limitele capacităţii de regenerare a resurselor naturale; recunoaşte contribuţia adusă de oameni şi

comunităţile locale, de obiceiuri şi moduri de viaţă la experienţa turistică; acceptă faptul că populaţia

trebuie să benefi cieze în mod egal de profi tul economic din turism la baza căruia stă dorinţa lor de a fi

gazde pentru turişti”.

Turismul durabil a mai fost definit ca fiind „... o abordare pozitivă cu inten ţ ia de a reduce tensiunile şi

fric ţ iunile create de complexitatea interac ţ iunilor dintre industria turistică , turi şti, mediul natural şi

comunit ăţ ile locale ca gazde ale turi ştilor“ (Journal of Sustainable Tourism, 1993, în Dumbr ăveanu,

2007).

O altǎ definiţie a dezvoltǎrii turistice durabile se refer ǎ la faptul cǎ ea ar reprezenta „dirijarea

managementului tuturor resurselor în a şa fel încât sǎ satisfacǎ nevoile economice, sociale şi estetice

men ţ inând în acela şi timp integritatea cultural ǎ , procesele ecologice esen ţ iale, diversitatea biologicǎ

şi sistemele de sus ţ inere a vie ţ ii”(Theobald, 1998).

Aceastǎ ultimă definiţie ca şi altele de altfel reflectǎ caracterul multidimensional şi pluridisciplinar

al noţiunii.O orientare recentă a studiilor referitoare la noţiunea de turism durabil se află în strânsă legătur ă cu

tendinţele actuale de abordare ale conceptului de dezvoltare durabilă. De fapt specialiştii în domeniu au

încercat definirea noţiunii prin transferarea atributelor dezvoltării durabile domeniului turismului

(Bramwell şi Lane, 1993, Ding şi Pigram, 1995, Hunter, 1997, Muller, 1994, Sadler, 1993,

Stănciulescu, Lupu, Ţigu, 1998, Glăvan, 1998, Dumbr ăveanu, 2007, Matei, 2004). Alţi autori evită

exprimarea de turism durabil preferând o orientare turism-centrică şi exprimarea de turism dezvoltat în

context durabil (Butler, 1993, Hunter, 1995, Wall, 1997). O parte din specialişti evită definiţiile

explicând faptul că turismul durabil este un concept specific fiecărei destinaţii, definit prin fiecare

studiu de caz în parte (Manning, 1999).

UNWTO2 evită la rândul ei o definiţie a conceptului, încercând mai mult o explicare a lui. Astfel

organizaţia consider ă faptul că normele şi principiile practice ale dezvoltării turismului durabil sunt

aplicabile tuturor formelor de turism, în toate tipurile de destinaţii, incluzând turismul de masă şi

variatele sectoare spacializate ale turismului. Principiile durabilităţii se refer ă la aspecte de mediu,

2

United Nations World Tourism Organisation – Organizaţia Mondială de Turism

10



economice şi socio-culturale ale dezvoltării turismului, în acest sens fiind necesar ă stabilirea unui

echilibru între cele 3 dimensiuni pentru a i se conferi turismului durabilitatea pe termen lung. Turismul

durabil ar trebui astfel3

:- să utilizeze în mod optim resursele ce constituie un element cheie în dezvoltarea sa, men ţinând

procesele ecologice esenţiale şi ajutând la conservarea patrimoniului natural şi al biodiversităţii

(asigurând astfel durabilitatea ecologică)

- să respecte autenticitatea socio-culturală a comunităţilor gazdă, să conserve patrimoniul lor cultural

fix şi mobil şi valorile tradiţionale, să contribuie la înţelegere interculturală şi toleranţă (în spiritul

durabilităţii socio-culturale)

- să asigure operaţii economice viabile, pe termen lung şi echitabil distribuite, producând beneficii

social-economice pentru toţi partenerii (inclusiv locuri de muncă stabile şi oportunităţi pentru câştiguri

salariale şi servicii sociale în cadrul comunităţilor gazdă) (asigurând durabilitate economică cu nuanţe

de durabilitate socială)

Dezvoltarea turismului durabil presupune participarea avizată şi echitabilă a tuturor partenerilor şi

totodată o conducere politică puternică pentru a asigura o participare cât mai largă şi consens.

Atingerea obiectivelor turismului durabil este un proces continuu care cere monitorizare constantă a

impacturilor şi introducerea de măsuri obligatorii preventive şi/sau corective oricând este necesar.

1.3 Evoluţia conceptului de turism durabil

În ultima vreme, ca urmare a lipsei unei definiţii clare şi unitare precum şi a numeroaselor abordări, au

apărut studii care încearcă să sistematizeze şi să sintetizeze literatura de specialitate, să identifice un fir

evolutiv al conceptului, în timp şi ca mod de abordare. Printre cele mai remarcabile studii de sinteză ale

literaturii ce abordează acest concept se evidenţiază lucr ările lui Opperman (1993) care arată modul în

care au influenţat modelele economice abordările în turism, a lui Jaffari (1990) care descrie cadrul în

care s-au schimbat concepţiile în turism de-a lungul timpului şi nu în ultimul rând a lui Clarke ce ofer ă

sub forma a patru modele fazele cronologice ale abordării conceptului de turism durabil.

Etapa "contrariilor" (dihotomică , a divergen ţ ei)4 caracterizează perioada de început în evoluţia

conceptului de turism durabil, când acesta era perceput ca antonim al conceptului de turism de masă.

Turismul durabil era perceput la scar ă redusă, presupunând în general forme de turism individual sau în

3 După http://www.uneptie.org/PC/tourism/sust-tourism/home.htm4

După Clarke J. A framework of Approaches to sustainable tourism

11



grupuri mici şi operatori specializaţi şi se opunea turismului de masă cel practicat la scar ă mare, în

grup, prin tour operatori.

Etapa "continuumului" 5

caracterizează anii '90 şi se deosebeşte de concepţia anterioar ă prin faptul că în locul barierei conceptuale între turismul de masă şi cel durabil apare ideea de continuum.Aşadar

între turismul de masă şi cel durabil există o multitudine de forme cu grade mai mici sau mai mari de

durabilitate, "variaţii de spectrum" (Davidson, 1992).

Etapa "mi şcării" 6 este o urmare firească a tuturor acestor critici la adresa primelor abordări ale

fenomenului de turism durabil şi a unei apropieri mai mari faţă de conceptul de dezvoltare durabilă. S-a

ajuns la ideea necesităţii schimbării turismului de masă, ce se dezvolta într-un ritm foarte alert şi avea

consecinţe evidente pe termen scurt asupra mediului, în forme mai durabile (Bramwell, 1991, Butler,

1990, 1991, Cohen, 1987, De Kadt, 1990, GLOBE, 1990, EIU, 1992). Diferenţa faţă de primele

abordări constă tocmai în acceptarea realistă a existenţei turismului de masă şi a ideii de reformă a

acestuia având turismul durabil ca scop.

"convergen ţ ei" corespunde etapei actuale de evoluţie a conceptului în care turismul durabil este văzut

ca scop al tuturor formelor de turism indiferent de mărime (Inskeep, 1991). Se are în vedere ideea că

turismul durabil încă evoluează, fiind mai puţin importantă o definire precisă a scopului decât

orientarea în direcţia corectă a formelor de turism (Clarke, 1997).

1.4 Operaţionalizarea conceptului de turism durabil

Principala problemă a conceptelor legate de sfera noţiunii de durabilitate este în prezent aceea a

operaţionalizării lor înţelegând prin aceasta transpunearea lor în practică. Deşi mult citat în ceea ce

priveşte dezvoltarea durabilă a comunităţilor locale, instrumentul Agenda 21 transpus la nivelul

politicilor guvernamentale, regionale, locale r ămâne totuşi insuficient detaliat pentru aplicarea

durabilităţii la nivelul fiecărui domeniu în parte. Astfel organisme şi organizaţii ale diferitelor domenii

dezvoltă separat seturi specializate de indicatori care să traducă durabilitatea diferitelor domenii.

Organizaţia Mondială a Turismului (UNWTO) încearcă o adaptare a Agendei 21 pentru

turism la nivel local propunând în anul 1995 un set de indicatori de bază pentru domeniul turismului.

Tabel 1 Indicatorii principali ai turismului durabil

INDICATORUL INSTRUMENTE SPEFCIFICE DE MǍSURARE

1. protecţia sitului (ecologic) categoria de protecţie a sit-ului dupǎ indexul Uniunii Internaţionale de

5 După Clarke J. A framework of Approaches to sustainable tourism6

După Clarke J. A framework of Approaches to sustainable tourism

12



Conservare a Naturii (IUCN)

2. presiunea exercitatǎ (ecologic) numǎrul de turişti care viziteazǎ situl (pe an/luna de vârf)

3. intensitatea utilizǎrii (ecologic) intensitatea utilizǎrii în perioadele de vârf (persoane/ha)

4. impactul social (social) raportul turişti/localnici (în perioadele de vârf dar şi în restul anului)

5. controlul dezvoltǎrii (planificare) existenţa unei metodologii de studiu a mediului sau controale oficiale cu

privire la modul de amenajare a zonei şi a densităţii utilizǎrii

6. gestionarea deşeurilor (ecologic) Procentul de ape tratate din total ape uzate ale sitului (indicatori suplimentari

pot determina limitele structurale ale altor capacitǎţi de infrastructur ǎ ale

sitului, cum ar fi aprovizionarea cu apǎ)

7. procesul de planificare (planificare) existenţa unui plan regional de dezvoltare pentru destinaţia turisticǎ în

cauzǎ (care să includă şi componenta „turism”)

8. ecosistemele fragile (ecologic) numǎrul de specii rare sau pe cale de dispariţie

9. satisfacţia consumatorilor

(bazat pe chestionar) (economic)

gradul de satisfacţie al vizitatorilor

10.satisfacţia

Locală (bazat pe chestionar) (social)

gradul de satisfacţie al populaţiei locale

11. contribuţia turismului la

economia locală (economic)

propor ţia activităţilor economice generate numai de turism în total

INDICI AGREGAŢI

A. capacitatea de suport mijloc de mǎsurare agregat ce atenţioneazǎ dinainte cu privire lafactorii cheie ce influenţeazǎ capacitatea de suport a sitului vis-a-vis de

diferite niveluri de dezvoltare a turismului

B. perturbarea sitului mijloc agregat de mǎsurare a nivelurilor de impact asupra sitului

(pentru a cunoaşte particularitǎţile naturale şi culturale sub efectul

constrângerilor cumulate ale turismului şi altor sectoare)

C. interesul mijloc de mǎsurare calitativ al particularitǎţilor sitului care-l fac atractiv

pentru turism şi care se pot schimba cu timpul

După UNWTO, 1995: 9

Aceştia au fost promovaţi ca instrument principal al operaţionalizării dezvoltării durabile a turismului

şi utilizaţi de multe ori de către consiliile regionale, autorităţile locale, organizaţiile de turism etc. ca

punct de pornire şi cadru al dezvoltării seturilor de indicatori specifice studiilor de caz.

Operaţionalizarea conceptului de turism durabil şi a durabilităţii în general r ămâne aşadar cea mai mare

problemă a acestei atât de mediatizate dimensiuni a dezvoltării.

13



2. CULOARUL TRANSCARPATIC GURA HUMORULUI – CÂMPULUNG MOLDOVENESC

– VATRA DORNEI – BÂRGĂU

Între Carpaţii Maramureşului şi Bucovinei la nord şi Carpaţii Moldo-Transilvani la sud, se află o

regiune mai joasă, pe toată lărgimea zonei muntoase vest-est, sau est-vest, cunoscută în literatura de

specialitate sub denumirea de "Culoarul Bârgău-Dorna-Moldova", "alcătuit din munţi scunzi, văi şi

depresiuni, separate de şei uşor accesibile, cum sunt Tihuţa (1200m) şi Mestecăniş (1096m)" (Tratatul

de Geografie al României – volumul III) sau "Culoarul Bârgău – Vatra Dornei – Valea Moldovei"

(Velcea Valeria, Savu, Al, 1982). Dacă însă elemente de tipul caracterelor geomorfologice,

hidrografice etc. determină încă din vechime conturarea acestui spaţiu ca un culoar (ex: spaţiu de

pătrundere a curenţilor de aer, axă de circulaţie între Moldova de nord şi Transilvania şi între Moldova

şi Maramureş (Mihăilescu, V., 1963) cunoscut astfel sub denumirea de Drumul Ţării de Sus al

Moldovei etc.) alte elemente îl arată ca spaţiu perfect integrat peisajului natural şi uman al nordului

Carpaţilor Orientali. Având în vedere tocmai importanţa legăturilor de comunicaţie pentru circulaţia şi

fluxurile turistice pe de o parte şi uniformitatea anumitor elemente ale ofertei turistice pe de altă parte

la nivelul acestei regiuni am considerat importantă caracterizarea acestui spaţiu din punct de vedere al

activităţilor turistice.

2.1 Personalitatea geografică a Culoarului transcarpatic Gura Humorului – Câmpulung – Vatra

Dornei - Bârgău

Caracterele geomorfologice sunt reflectate în principal de altitudinile mai coborâte cu cca 400-1000m

ale zonei centrale, axiale ale Culoarului faţă de culmile montane marginale aflate atât la nord, cât şi la

sud. Acestea constituie de fapt motivul principal al susţinerii prezenţei unui culoar montan în acest

spaţiu. Din punct de vedere al literaturii de specialitate din domeniul geomorfologic se reia astfel

denumirea din Tratat în varianta "Culoarul Bârgău -Vatra Dornei – Valea Moldovei" (Savu, Al., 1982).

Toate elementele morfometrice (adâncimea fragmentării, densitatea reţelei hidrografice, altitudinea

relativă şi declivitatea versanţilor), ca de altfel şi cele morfologico-structurale reflectă, prezenţa unui

culoar tipic în cea mai mare parte a acestui areal. Acesta s-ar întinde de la est, de la localitatea

Păltinoasa unde se află contactul Carpaţilor Orientali cu Podişul Sucevei7 la vest, până la localitatea

7

De la ieşirea râului Moldova din arealul Carpaţilor

14



Prundul Bârgăului la contactul Mulţilor Bârgăului cu Depresiunea Colinar ă a Transilvaniei. Studiul

nostru ce are ca obiect turismul durabil în culoarul transcarpatic Gura Humorului – Câmpulung – Vatra

Dornei - Bârgău analizează aşadar fenomenul turistic de la localitatea Păltinoasa în est până lalocalităţile: Piatra Fântânele, Mureşenii Bârgăului, Tiha Bârgăului, Colibiţa, Bistriţa Bârgăului şi

Lunca Ilvei în vest (privite ca destinaţii ce confer ă funcţionalitate turistică arealului Culoarului în vest).

Distanţa dintre punctele extreme, est-vest, este de circa 130 km de-a lungul şoselei naţionale.

Alături de elementele geomorfologice alte componente geografice care susţin caracterul de culoar

intramontan sunt caracterele climatice, hidrografice, biogeografice şi desigur cele socio-economice.

Astfel, clima montană este din plin influenţată de masele de aer de origine atlantică în partea vestică

(ce se resimt de regulă până în dreptul Pasului Mestecăniş) şi de cele est-continentale în partea estică în

zona Câmpulungurilor. Circulaţia aerului pe valea transversală a Moldovei se face pe direcţia vest-est,

direcţie impusă de relief, datele meteorologice privind viteza şi frecvenţa vânturilor pentru staţiile

Vatra Dornei şi Câmpulung Moldovenesc dovedind din plin acest lucru. Caracterul de culoar (nu total

uniform însă) rezultă şi din valorile principalilor parametri climatici (temperatura aerului are valori

medii anuale mult mai ridicate în Valea Moldovei şi Depresiunea Dornelor decât pe culmile montane

limitrofe unde etajarea altimetrică este evidentă. . Mediile multianuale pluviometrice ca şi grosimea şi

durata stratului de ză padă sunt mai reduse în estul Culoarului decât în localităţile din Munţii Bârgăului.

Elementele hidrografice ce sprijină noţiunea de culoar se refer ă în principal la văile şi direcţiile decurgere ale principalelor râuri, tributare Moldovei, dar şi Bistriţei sau Dornei şi care indică liniile celor

mai mici altitudini (caracterul de culoar este tipic pe valea transversală a Moldovei, a Bistriţei Aurii sau

cea a Dornei).

Vegeta ţ ia şi fauna influenţate direct de relieful mai jos şi de condiţiile climatice specifice întăresc

convingerile de areal mai coborât altitudinal, pe care au apărut încă din vechime aşezările umane şi în

care pădurile (de conifere în vestul Culoarului sau de amestec fag-conifere în partea sa estică, în

perimetrul Frasin-Păltinoasa) au fost tăiate lăsând locul pajiştilor secundare.

Dacă din punct de vedere fizico-geografic arealul montan Gura Humorului – Câmpulung Moldovenesc

– Vatra Dornei – Bârgău nu apare foarte tranşant conturat, asemenea altor culoare intramontane din

ţar ă (Culoarul Rucăr – Bran, Timiş – Cerna, Culoarul Mureşului, etc., acestea au însă origini tectonice),

ci mai mult ca o treaptă alitudinală mai joasă cu tr ăsături ale elementelor naturale nu întotdeauna

continui şi uniforme de la est la vest, din punct de vedere al tr ă săturilor economico-geografice şi

istorice, Bucovina de Sud a reprezentat din cele mai vechi timpuri axa de leg ătur ă, permanentă şi

stabilă a Moldovei cu Transilvania. Această axă a fost “poarta” trecerii populaţiilor dintr-o parte în alta

a munţilor, a trecerii migratorilor spre Transilvania şi Panonia precum şi a armatelor medievale sau

15



moderne în luptele şi r ăzboaiele de mai târziu, dar şi a colonizărilor şi migr ărilor populaţiei sau a

schimburilor comerciale. Documentele istorice, din păcate nu foarte bogate pentru primele secole ale

istoriei ţinuturilor româneşti, menţionează punctual doar o parte a evenimentelor petrecute înlocalităţile de pe apa Moldovei şi Ţara Dornelor. Izvoarele istorico-litarare ale legendelor, toponimia şi

chiar urmele arheologice le suplinesc însă cu succes.

Culoarul, axă important ă de comunica ţ ie, este considerat ulterior de domnitorii Moldovei un teritoriu

strategic cu rol de apărare la hotarul de vest al ţării (dovada fiind persistenţa ţinutului Câmpulungului

– mult mai extins faţă de teritoriul de astăzi ca un ţinut al oamenilor liberi, nesupuşi decât domniei (nu

existau nobili locali), care beneficiau de mari facilităţi economice pentru acele timpuri, numit “Ocolul

Câmpulungului. Această stare, se va menţine, cu mici modificări, până în a doua jumătate a secolului al

XVIII-lea când Bucovina e anexată de Imperiul Habsburgic.

Rolul funcţional major de culoar economic, uman, iar în prezent şi de culoar turistic apare în secolele al

XVIII-lea şi al XIX-lea, odată cu darea în funcţiune a celor două axe de transport transcarpatice,

drumul naţional Suceava – Bistriţa şi, respectiv calea ferată Suceava – Ilva Mică. Astfel de peste 200

de ani (din anul 1787) de când a fost construit şi dat în folosinţă, Drumul Imperial, cunoscut şi sub

denumirea de Calea Ţării sau Drumul Galiţia – Transilvania, azi E576 (fost DN 17), întregul flux de

populaţie şi de mărfuri, dezvoltarea sau regresul economic, comercial, turistic şi cultural al Bucovinei

de sud (zona de munte a judeţului Suceava) e strâns legată de el. Pe el s-au transportat minereurile,concentratele de neferoase, metalele obţinute după deschiderea minelor de către austrieci, lemnul

pădurilor neprelucrat, sub formă de buşteni sau cherestea sau prelucrat, apa minerală, produsele

animaliere şi produsele petroliere, etc.

2.2 Definirea geografică spaţială a culoarului transcarpatic Gura Humorului – Câmpulung –

Vatra Dornei – Bârgău

Contrar caracterului de culoar, lesne totuşi de demonstrat după unele criterii, aşa cum s-a ar ătat mai

sus, arealul analizat în prezenta lucrare are în ansamblu limite greu de identificat, spaţiul culoarului

putând fi diferit de la o perspectivă geografică la alta. Dispunerea Carpaţilor Orientali în zone

longitudinale, cu continuitate structural – petrografică pe direcţia nord-vest – sud-est îngreunează acest

proces alături de alte elemente, conducându-ne la ideea unor zone de interferenţă (arii de

întrepătrundere) geografică cu zonele limitrofe mai mult decât la o delimitare strictă. Totuşi se

evidenţiază pregnant o serie de criterii ce ar putea da o formă spaţială Culoarului şi ce ar conduce

implicit la o delimitare de interes turistic; de tip morfologic, administrativ etc.

16



a) Limita de interes turistic, în raport de care am delimitat arealul luat în studiu, şi care cuprinde din

punct de vedere geomorfologic atât a culoarul depresionar propriu-zis, cât şi rama montană mărginaşă,

a fost fixată în funcţie de obiective turistice importante aflate pe culmile montane înconjur ătoare. Eamerge pe o mare parte a Culoarului chiar pe marcajele turistice orientate transversal fa ţă de direcţia

longitudinală a Carpaţilor Orientali deci de-a lungul acestuia, atingând vârfuri sau cote ce punctează

aceste trasee şi pornind adesea din şoseaua naţională transcarpatică sau din staţiile de cale ferată.

b) Limita morfologică a culoarului transversal, transcarpatic este mai dificil de stabilit pe toată

lungimea acestuia, deoarece delimitarea nu este tranşantă, pe linie tectonică, asemenea altor culoare

tipice din Carpaţi. Apelând la literatura geografică de specialitate, am considerat la rândul nostru

această limită ca fiind acea suprafaţă de nivelare denumită de profesorul N. Barbu în 1976 pentru

Obcinele Bucovinei “nivelul văilor ”, bine dezvoltat, mai ales, pe Moldova superioar ă şi Moldoviţa.

Acest “nivel al văilor ” se găseşte în prezent, la circa 200-300m, chiar 400m sub nivelul interfluviilor

principale cu caracter de suprafaţă de nivelare (suprafaţa Mestecănişului corespunzătoare Gornoviţei

din Carpaţii Meridionali) şi suspendat la circa 200m deasupra albiilor actuale. Sub formă de umeri,

scur ţi, racordabili, el poate fi urmărit şi pe Valea Putnei, Sadova, cursul inferior al Humorului.

c) Limita administrativă a culoarului transcarpatic din nordul Carpaţilor Orientali este reprezentată de

merelele comunelor şi oraşelor de-a lungul cărora se desf ăşoar ă axele de comunicaţie principale dintre

Moldova şi Transilvania. Aceasta se situează pe teritoriul a două judeţe: Suceava, în cea mai mare parte şi Bistriţa Năsăud.

Mai mult decât toate Culoarul analizat poate fi descris din punct de vedere al spaţiului

turistic pe care îl propune spre analiză ca un teritoriu microregional func ţ ional turistic.

În capitolul "Diferenţierea de unităţi după potenţialul turistic pe teritoriul României" apărut în lucrarea

"România – potenţial turistic", autorii Ielenicz şi Comănescu (2006) situau între unităţile taxonomice

localitate turistică şi zonă turistică unitatea spaţială a axei turistice pe care se grefează centre şi puncte

turistice şi care corespunde perfect ca descrieree spaţiului analizat în această lucrare.

Astfel conform autorilor "axa turistică constituie un spaţiu cu potenţial turistic şi unele amenajări ce

permit activităţi turistice bogate înscris în lungul unei văi sau încadrul unei depresiuni sau artere de

circulaţie importantă. Poate reprezenta sectorul cel mai important al unei zone sau regiuni turistice spre

care se concentrează fluxuri turistice, pe care se exercită o circulaţie intensă dar de unde de regulă se şi

pleacă spre obiective şi localităţi turistice limitrofe. Cele mai importante sunt culoarele văilor carpatice

(Suceava, Moldove, Bistriţa ...". Consider ăm că spaţiul studiat al Culorului transcarpatic Gura

Humorului – Câmpulung – Vatra Dornei – Bârgău se pliază perfect acestei definiţii, acesta grefându-se

ca un spaţiu continuu de-a lungul Văii Moldovei şi Bistriţei şi reprezentând sectorul cel mai important

17



al regiunii turistice Bucovina (concentrează majoritatea infrastructurii turistice şi totodată cel mai mare

volum al cererii turistice în cadrul Judeţului Suceava).

Fig. 1 Corema spaţiului turistic Gura Humorului – Câmpulung – Vatra Dornei – Bârgău.

Axa turistică a culoarului este aşadar un spaţiu turistic ce înglobează ca principale centre

turistice staţiunile de interes naţional: Gura Humorului, Câmpulung, Vatra Dornei, iar ca puncte

turistice comunele rurale din acest teritoriu. Ea este totodată un spaţiu deschis atât prin căile de

comunicaţie principale (drumul european E576, magistrala feroviar ă; căi rutiere principale aflate de-a

lungul Bistriţei Aurii, către Maramureş (drumul naţional 18), sau de-a lungul culoarelor secundare ceconverg către această axă principală (Moldova Superioar ă, Moldoviţa)), cât şi prin căi de comunicaţie

cu funcţie turistică (care leagă între ele importante obiective turistice din regiune – ex: către Voroneţ,

Mănăstirea Humorului, către Moldoviţa (pe la Podul Sadovei prin Pasul 3 Movile), către Vârful Rar ău

şi Platoul Calimanilor) (Fig. 1).

18



3. CONTEXTUL SOCIO ECONOMIC DE EVOLUŢIE A TURISMULUI ÎN CULOARULTRANSCARPATIC GURA HUMORULUI – CÂMPULUNG – VATRA DORNEI - BÂRGĂU

3.1 Contextul demografic

Factorul demografic are un rol esenţial în dezvoltarea economică şi valorificarea

resurselor naturale, inclusiv în domeniul turismului, în Culoarul transmontan Gura Humorului –

Câmpulung – Vatra Dornei – Bârgău.

Culoarul, în cea mai mare parte teritoriu integrat Bucovinei, are o istorie str ăveche, încă

din cele mai vechi timpuri, apărând şi dezvoltându-se importante aşezări omeneşti. Deşi regiunea nu a

beneficiat de cercetări arheologice, au fost descoperite întâmplător (în urma unor lucr ări agricole, de

construcţii sau alunecări de teren) ruine datând din perioade istorice diferite care alături de toponimia

locurilor păstrată până astăzi atestă continuitatea locuirii de tip sedentar încă din epoca neolitică.

Analiza principalilor indicatori şi indici statistici demografici arată tendinţe şi evoluţii

specifice pentru orizontul de timp 1992 – 2002 – 2006 în spaţiul culoarului în general şi la nivelul

fiecărei comune în special.

Evolu ţ ia numerică a popula ţ iei arată astfel o tendinţă generală de creştere a acesteia între

recensămintele din 1910/1912 şi cel din 2002 cu o rată importantă mai ales după 1966 când Româniaadoptă o politică pronatalistă şi este preocupată de creşterea economică şi de deschiderea de noi unităţi

industriale mai ales în spaţiul urban.

De fapt cele mai mari rate de creştere a populaţiei între recensămintele din 15 martie 1966, cel din 5

ianuarie 1977 şi cel din 7 ianuarie 1992 se înregistrează tocmai în localităţile urbane din culoar şi în

cadrul lor mai ales de Gura Humorului (> 40% respectiv ~ 27%) şi Câmpulung Moldovenesc (~24%

respectiv ~ 19%). La recensământul din 1992 cele 18 comune rurale şi 4 comune urbane de pe teritoriul

culoarului montan totalizau 128552 locuitori, cifr ă ce are ulterior o tendinţă de scădere continuă şi

pentru majoritatea aşezărilor în parte. Astfel populaţia culoarului ajungea la 123695 locuitori în 2002 şi

la 122246 locuitori în 2006. De fapt conform Nancu D. în Popescu C., 2003, la nivel naţional

"începând din anul 1991 se prefigurează starea de declin demografic în condiţiile intensificării mişcării

migratorii externe, reducerii sporului natural (care după 1992 devine negativ), scăderii fertilităţii

feminine şi accentuării îmbătrânirii demografice". Cel mai mare regres demografic la nivelul spaţial

analizat este înregistrat de mediul urban (de la 64298 locuitori în 1992 la 60467 locuitori în 2002). În

mediul rural scăderea populaţiei este mai redusă (de la un total de 64254 locuitori în 1992 la 63228

19



locuitori în 2002) situaţia prezentându-se diferit de la o comună la alta şi de la un sat la altul.

Densitatea medie a popula ţ iei reflectă din plin condiţiile fizico-geografice ale regiunii montane, atât

comunele rurale cât şi cele urbane ale acestui spaţiu având teritorii extinse ca urmare a extravilanuluidominat de întinse suprafeţe forestiere. De aici şi valorile densităţilor medii mult mai reduse decât

media naţională şi cele judeţene. Cu o suprafaţă de 2893,2 km² între limitele administrative

considerate, Culoarul avea o densitate medie de 44,4 loc/km² în anul 1992, ce scade la 42,7 loc/km² în

2002 şi la 42,2 loc/km² în 2006, comparativ cu cea a jude ţelor Suceava – 87 loc/km² şi Bistriţa –

Năsăud – 58 loc/km². Indicatorii demografici explică evoluţia numerică a populaţiei şi a densităţii

acesteia în Culoarul analizat ce are un comportament demografic aparte faţă de partea deloroasă sau de

podiş a judeţelor în care este integrat.

Bilan ţ ul natural se conturează astfel ca un factor de creştere sau descreştere al populaţiei

în funcţie de condiţiile fiecărei localităţi în parte. Pentru spaţiul analizat sporul natural devine declin

începând cu anii 1997-1998 şi atinge valoarea cea mai scăzută de - 1,74‰ în anul 2004.

Bilan ţ ul migratoriu a avut şi are încă o influenţă importantă asupra evoluţiei numerice a

populaţiei în comunele componente Culoarului transcarpatic Gura Humorului – Câmpulung- Vatra

Dornei – Bârgău, fiind determinat în principal de condiţiile social economice. O diferenţă negativă mai

mare între numărul celor stabiliţi şi celor plecaţi cu domiciliul din localităţile culoarului s-a înregistrat

în mediul urban, fiind generată de schimbările economice importante survenite după 1990 şi resimţitemai pregnant de ramura industriei. Şi mediul rural reflectă valori negative ale bilanţului migratoriu pe

fondul atractivităţii economice ridicate uneori a unor centre urbane de rang superior faţă de centrele

urbane mai mici din apropiere ce resimt la rândul lor schimbări economice importante. Rata migraţiei

capătă valori negative cu atât mai mari cu cât distanţa faţă de axele menţionate este mai mare. Un tip

de migraţie cu o pondere deloc neglijabilă în arealul studiat, care afectează şi calitatea serviciilor în

turism în zona menţionată ca urmare a absenţei personalului calificat în domeniu, este migraţia

internaţională temporar ă pentru muncă după 1989.

Structura popula ţ iei pe grupe de vârst ă arată în mod evident o diminuare a ponderii

populaţiei tinere de la o valoare medie de 24,26% în 1992 la 19,74% în 2002 şi în paralel o creştere a

ponderii populaţiei în vârstă de la un procent în medie de 15,06% în 1992 la 20,10% în 2002 pentru

întreg spaţiul Culoarului în timp ce populaţia adultă pare să r ămână la un nivel constant (Fig. 2).

20



Fig. 2 Evoluţia structurii pe grupe de vârstă (%) în localităţile Culoarului transcarpatic Gura Humorului – Câmpulung

– Vatra Dornei – Bârgău în perioada 1992 – 2002. (Sursa detelor: INS).

O imagine sugestivă a structurii pe grupe de vârstă şi sexe este redată de piramidele vârstelor .

Realizarea acestora le nivel de judeţ şi localitate pentru datele recensămintelor din 1992, respectiv 2002

arată în mod clar diferenţieri temporale şi spaţiale pentru evoluţia demografică la nivelul Culoarului în

general şi a fiecărei comune în parte (Fig. 3). Tendinţele de îmbătrânire ale populaţiei sunt bine

evidenţiate de îngustarea considerabilă a bazei piramidelor (ce corespunde grupelor de 0 – 9 ani) în

21



2002 faţă de 1992. Acest lucru sugerează efective din ce în ce mai mici de populaţie tânăr ă care să

înlocuiască importantele efective îmbătrânite în viitor.

Fig. 3 Structura populaţiei pe vârstă şi sexe în 1992, respectiv în 2002 în localităţile Culoarului transcarpatic Gura

Humorului – Câmpulung – Vatra Dornei – Bârgău. Sursa detelor: Recensămintele populaţiei 1992, 2002.

Structura etnică , pe na ţ ionalit ăţ i a populaţiei la nivelul Culoarului transcarpatic Gura Humorului –

Câmpulung – Vatra Dornei – Bârgău este în prezent mult mai omogenă dacă ne raportăm la perioada

secolelor şi chiar deceniilor trecute, când ca urmare a guvernării str ăine (ce a dominat timp de 144 de

ani) a avut loc un proces de infiltrare etnică şi eterogenizare a populaţiei dominant româneşti sub

pretextul colonizării spaţiilor ce aveau în acea vreme o populaţie mai puţin numeroasă. Aceste etnii

(mai ales germanii şi evreii) sunt prezente într-o pondere importantă în jurul anului 1930 după care,

22



odată cu schimbarea guvernării, scad foarte mult astfel că la recensămintele din 1992 şi 2002 au

ponderi insignifiante.

Poten ţ ialul demografic din punct de vedere economic exprimat mai ales prin populaţiaactivă şi indici specifici care o caracterizează precum şi prin structura profesională a populaţiei

interesează în mod deosebit resursele socio-economice de ansamblu ale Culoarului transcarpatic Gura

Humorului – Câmpulung – Vatra Dornei – Bârgău.

Fig. 4 Evoluţia ratei generale de activitate, ratei de întreţinere, ponderii salariaţilor în total populaţie activă în

localităţile Culoarului transcarpatic Gura Humorului – Câmpulung – Vatra Dornei – Bârgău în perioada 1992 – 2002.

Sursa datelor: INS, Direcţiile judeţene de statistică: Bistriţa-Năsăud, Suceava.

23



În perioada 1992 – 2002, în cifre absolute, populaţia activă cunoaşte o evoluţie diferită de la un judeţ la

altul şi de la o comună la alta. Astfel comunele bistriţene, ca de altfel şi Judeţul Bistriţa-Năsăud în

general, cunoaşte o creştere a acestui indicator în timp ce majoritatea comunelor sucevene analizate şiJudeţul Suceava cunoaşte o scădere a volumului populaţiei active. La rândul său contingentul

popula ţ iei inactive modifică rata de între ţ inere8 care reflectă în mare măsur ă valorile ratei de activitate

având valori mai mari pentru majoritatea comunelor în 2002 faţă de 1992. De asemenea în perioada

1992 – 2002 ponderea populaţiei salariate în totalul populaţiei active scade pentru majoritatea

localităţilor.

Rata şomajului9 creşte de la o valoare medie de 8,9% în 1992 la o valoare medie de 15,85% în 2002 la

nivelul întregului spaţiu analizat comparativ cu creşterea la nivel naţional de la 8,25% la 11,75%.

Analiza ocupării for ţ ei de muncă pe ramuri de activitate sau a structurii profesionale a populaţiei

Culoarului transcarpatic Gura Humorului – Câmpulung – Vatra Dornei – Bârgău cunoaşte importante

transformări după 1990.

Astfel declinul mineritului, al industriei uşoare, dar şi cel al prelucr ării complexe a lemnului duc la o

creştere masivă a ocupării în agricultur ă.

Şomajul de lungă durată, creşterea ponderii persoanelor casnice, a volumului pensionărilor înainte de

termen sunt printre principalele consecinţe negative ce au afectat mediul socio-economic al acestor

comune în ultimele două decenii.

3.2. Resursele umane în turism

Turismul este considerat în prezent unul din domeniile cheie ale economiei ca urmare a implicării

directe şi indirecte al unui volum considerabil de resurse umane şi al creării de locuri de muncă, fiind

astfel inclus ca element principal al strategiilor de dezvoltare la diferite niveluri teritoriale.

La rândul lor resursele umane în domeniul turismului r ămân esenţiale pentru succesul acestei activităţi

în condiţiile în care volumul lor şi mai ales nivelul lor de pregătire şi gradul de motivare pe care îl au în

această meserie contribuie în mare măsur ă la satisfacţia clientelei aflată în vacanţă. Cândea, Erdeli şi

Simon (2001) considerau ospitalitatea, obiceiurile, varietatea şi calitatea serviciilor prestate ca factori

ce contribuie la buna desf ăşurare a activităţilor turistice integraţi alături de potenţial patrimoniului

turistic.

8 Definită ca număr de persoane inactive care revin la 1000 de persoane active9

Calculată prin raportarea numărului şomerilor la populaţia activă multiplicat cu 100.

24



3.3 Contextul economic

Culoarul transcarpatic Gura Humorului – Câmpulung – Vatra Dornei - Bârgău, continuat spre vest prin arealul montan mai scund al Munţilor Bârgăului, prezintă particularităţi economice specifice,

legate în principal de resursele oferite de zona montană propriu-zisă şi tradiţiile existente.

Raportând-o la nivelul regional al Bucovinei şi ţinutului Bistriţei sau chiar la nivel naţional,

observăm o anumită prosperitate istorică a zonei, care s-a datorat mai multor factori socio-economici şi

istorici. Astfel încă din trecutul medieval, populaţia, cu o densitate redusă, avea suficiente resurse

oferite de creşterea animalelor şi de păduri, deşi terenurile arabile erau ca şi inexistente.

P ădurile constituie principala resursă a regiunii, iar exploatarea şi valorificarea lemnului o preocupare

de bază a locuitorilor, de mai bine de 200 de ani şi până în prezent. Ele deţin peste 2/3 din suprafaţa

fondului funciar, variind de la o localitate la alta (Fig. 5).

Fig. 5 Ponderea suprafeţelor împădurite la nivelul comunelor din Culoarul transcarpatic Gura Humorului –Câmpulung – Vatra Dornei - Bârgău (Sursa datelor: Recensământul agricol). Sursa datelor: Recensământul agricol,2003.

Paji ştile deţin o suprafaţă considerabilă, ce s-a extins în timp, variind între 25% şi 35% de la o

localitate la alta şi asigurând premise favorabile creşterii animalelor. Ele sunt folosite ca păşuni sau ca

fâneţe având o productivitate remarcabilă. Cele de pe terenurile mai joase altitudinal, fertilizate de

către proprietari, sunt cosite chiar de 2-3 ori pe sezon.

Agricultura a constituit din cele mai vechi timpuri o activitate economică importantă a culoarului

transcarpatic analizat, care însă ca urmare a suprafaţei restrânse a terenurilor arabile (cu o pondere sub

25



3%) care apar sub forma de mici loturi, cultivate cu legume (cartof, în principal) s-a bazat mai ales pe

creşterea animalelor. Creşterea animalelor reprezintă o ocupaţie str ăveche şi totodată activitatea

agricolă de bază a locuitorilor regiunii fiind bazată în special pe creşterea bovinelor, secundar aovinelor, a cabalinelor şi a păsărilor. Dezvoltarea turismului şi mai ales a agroturismului în zonă ar

putea constitui un factor pozitiv suplimentar ce ar încuraja continuitatea practicilor agricole cu tradiţie

în regiune.

Industria, ramur ă mult mai recent apărută în localităţile culoarului transmontan, cunoaşte cea mai

amplă dezvoltare în perioada anilor 1960-1990. Ea s-a bazat în primul rând pe exploatarea bogăţiilor

minerale ale subsolului şi pe materiile prime oferite de agricultur ă şi silvicultur ă şi a creat locuri de

muncă pentru o mare parte din for ţa de muncă existentă la nivelul Culoarului (Fig 17), care a fost

menţinută astfel în localităţile de domiciliu. Tocmai această dezvoltare a industriei care oferea venituri

stabile salariaţilor – proprietari în acelaşi timp de gospodării în care practicau o agricultur ă

necolectivizată, a indus o oarecare prosperitate socială regiunii în această perioadă.

3.4 Evoluţia activităţii turistice în Culoarul transcarpatic Gura Humorului – Câmpulung – Vatra

Dornei – Bârgău

Istoricul activităţilor turistice se integrează în cunoaşterea complexă a Bucovinei în general, şi a păr ţiisale sudice în special, arealele: Ţara Dornelor, Câmpulung-Pietrele Doamnei şi Gura Humorului –

Voroneţ fiind str ă bătute şi studiate de către oameni de renume (scriitori, geografi, geologi, biologi,

etnografi şi folclorişti) ale căror însemnări de călătorie au constituit de-a lungul timpului recomandări

avizate pentru publicul larg.

Evoluţia turismului în acest areal cunoaşte mai multe etape după cum urmează:

a) Etapa premerg ătoare activit ăţ ilor turistice de la sfâr şitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului

XX, până în 1918 când Bucovina este reintegrată României şi în care regiunea Culoarului transcarpatic

apare în literatura ştiinţiică de profil mai ales ca spaţiu de interes etnografic şi cu un peisaj natural

deosebit. Printre cele mai cunoscute şi importante informaţii şi documente despre Bucovina de Sud şi

în particular despre Câmpulung Moldovenesc menţionăm pe cele lăsate de cărturarul T.V.Ştefanelli

intitulate „Documente din vechiul Ocol al Câmpulungului Moldovenesc” culese, adnotate şi publicate

în 1915 de Editura Academiei Române, Bucureşti.

b) Etapa perioadei interbelice este etapa în care se pun bazele turismului propriu-zis în Bucovina de

Sud, în care apar organisme naţionale şi judeţene precum şi edificii cu scop turistic. La 11 iunie 1935

26



se înfiinţează Oficiul Naţional de Turism, iar la 10 iulie 1935 s-au constituit oficial în fiecare judeţ şi

evident şi în judeţele de atunci Câmpulung şi Bistriţa oficii judeţene cu rol de promovare a turismului.

c) Etapa cuprinsă între 1947 şi 1990 este o perioadă în care turismul în Bucovina de Sud cunoaşte unregres sub aspectul promovării interne şi mai ales externe a obiectivelor şi resurselor turistice existente

sub influenţa stării întregii economii româneşti, care devine un sistem închis de tip comunist.

d) Perioada 1970 – 1985 r ămâne cea mai importantă la nivelul perioadei comuniste prin investiţiile ce

au avut loc în infrastructura turistică şi care reuşesc să atragă un număr tot mai mare de turişti interni,

dar şi din str ăinătate, dovedind rentabilitatea economică a aceastei activităţi pe baza potenţialului

turistic bogat al zonei. Are loc astfel o relansare a turismului regiunii stopat destul de brusc de r ăzboi în

faza incipientă a contur ării staţiunilor Bucovinene. Investiţiile perioadei comuniste duc la apariţia de

numeroase unităţi de primire turistică de tipul: hotelurilor, motelurilor, popasurilor turistice, unităţilor

de alimentaţie publică, la modernizarea drumurilor către obiectivele turistice naturale şi antropice, la

refacerea marcajelor vechilor trasee turistice şi marcarea a numeroase noi trasee pentru drumeţii şi

excursii montane.

e) Etapa de dezvoltare a turismului după anul 1990 se înscrie pe noi coordonate economice şi

legislative în care funcţia turistică înregistrează o dezvoltare susţinută şi dinamică atât în oraşele cât şi

în comunele rurale din Culoarul transcarpatic Gura Humorului – Câmpulung – Vatra Dornei – Bârgău.

Se remarcă astfel tendinţa crescândă pentru investiţiile în turism, predominate aproape în totalitate decele la nivelul structurilor de primire (cu funcţii de cazare şi/sau alimentaţie).

Pornind de la nivele de dezvoltare diferite ale structurilor turistice, care pot fi lesne constatate la finalul

perioadei comuniste (anii '90) cele trei nuclee urbane principale de la nivelul Culoarului transcarpatic

(astăzi considerate staţiuni turistice de interes naţional) cunosc în etapa postcomunistă evoluţii diferite

în dezvoltarea funcţiei turistice.

f) Evolu ţ ia activit ăţ ii turistice în sta ţ iunea balneoclimatică Vatra Dornei

În cadrul evoluţiei turismului în Culoarul transcarpatic analizat, Vatra Dornei poate fi tratată ca spaţiu

individual ce a cunoscut o dezvoltare deosebită remarcându-se ca staţiune turistică de interes

internaţional încă de la începutul secolului al XIX-lea. Importanţa staţiunii pentru oricare din etapele de

dezvoltare ale turismului s-a menţinut de-a lungul timpului, prin potenţialul său turistic bogat şi variat

ce a beneficiat de amenajări turistice cu tradiţie.

27



4. POTENŢIALUL TURISTIC AL CULOARULUI GURA HUMORULUI – CÂMPULUNG –

VATRA DORNEI – BÂRGĂU

Noţiunea de potenţial turistic a fost tratată pe larg de numeroase lucr ări ce au abordat din punct de

vedere geografic domeniul turismului în condiţiile în care specialiştii în această ramur ă a geografiei au

fost în mod firesc interesaţi de măsura în care componentele geografice (naturale şi antropice) ale

spaţiului sunt capabile să genereze atractivitate turistică. Au fost date astfel numeroase definiţii

potenţialului turistic, autorii încercând să contureze sfera de cuprindere a acestei noţiuni pe de o parte

şi să delimiteze uneori conceptul de altele cu înţelesuri similare utilizate în literatura ştiinţifică de genul

fond turistic, patrimoniu turistic, resursă turistică, atracţie turistică ş.a.m.d..

4.1 Potenţialul turistic natural

Reprezintă o parte importantă a potenţialului turistic, "un factor de atractivitate esenţial"

(Ciangă, 1998) de prezenţa căruia se leagă activitatea turistică în general şi pentru culoarul analizat în

special. Resursele turistice naturale se leagă în mod firesc de principalele componente ale cadrului

natural (relief, climă, ape etc.) (Fig. 6) şi au un aport diferit în atractivitatea generală a potenţialului

natural în funcţie de valenţe cantitative şi calitative care le caracterizează.

Potenţialturisticnatural

Potenţialulturistic

al reliefului

Potenţialulturisticclimatic


al apelor


al vegetaţiei


al faunei


al ariilorprotejate


al peisajului

Fig. 6 Structura potenţialului turistic natural

4.1.1 Potenţialul turistic al reliefului

Pentru oricare teritoriu relieful constituie un element major în structura poten ţialului

turistic, el fiind suportul material al desf ăşur ării activităţilor turistice şi element esenţial alături de

28



vegetaţie şi de componenta antropică pentru peisajele ce caracterizează Culoarul transcarpatic Gura

Humorului – Câmpulung – Vatra Dornei - Bârgău.

Culoarul transcarpatic din nordul Carpaţilor Orientali se întinde din punct de vederegeomorfologic de la est din dreptul localităţii Păltinoasa, unde se află limita domeniului montan, mai

precis a Obcinelor Bucovinei (Obcina Mare), cu Podişului Sucevei (marcată prin Dealul Ciungi) la vest

în ţinutul Bârgaielor (mai precis poalele vestice ale Munţilor Bârgău între văile Ilvei, Bârgăului,

Bistriţei). El este compus dintr-o înlănţuire de bazinete şi culoare depresionare (Depresiunea Gura

Humorului - Depresiunea Frasin – Depresiunea Molid – Depresiunea Vama – Depresiunea Câmpulung

Moldovenesc – Depresiunea Pojorâta - Bazinetul depresionar al Văii Putna – Pasul Mestecăniş –

Culoarul depresionar al Bistriţei Aurii între Vatra Dornei şi Ciocăneşti – Depresiunea Dornelor – Pasul

Tihuţa – Munţii Bârgăului (poalele vestice ale acestora între văile: Ilvei, Bârgăului şi Bistriţei) legate

între ele prin pasuri şi trecători.

Elementele de relief în strânsă legătur ă cu suportul litologico-structural şi de o mare varietate şi

complexitate prezintă grade diferite de atractivitate turistică în funcţie de caracteristici cum ar fi:

altitudinea, masivitatea, forma, aspectul, spectaculozitatea etc. şi care se reflectă din plin în peisaj

resursă de bază "consumată" în turism în general şi la nivelul culoarului analizat în special. Astfel între

tipurile de forme de relief ce prezintă importanţă pentru activitatea turistică se pot aminti: relieful pe

calcare şi dolomite ce generează pentru Culoarul de faţă forme impunătoare ale exocarstului (ex: stâncide diverse tipuri inclusiv klippele calcaroase, abrupturi, chei, platouri etc.); relieful pe conglomerate şi

gresii cu un potenţial deosebit în regiunea analizată şi cu o mare varietate de forme rezultate prin

eroziunea diferenţială în strate sedimentare cu duritate diferită intercalate şi imbricate într-o mare

varietate de cute; relieful volcanic deosebit de pitoresc cu forme de tipul craterelor, martorilor de

eroziune, etc., relieful pe şisturi cristaline impunător în peisaj prin altitudini şi formele caracteristice şi

chiar relieful tectonic ce a generat blocuri litologice eratice. În cadrul fiecărui tip situaţia se prezintă

diferit de la caz la caz gradele de atractivitate fiind diferen ţiate în funcţie de diverse criterii. Adesea

însă în practica turistică intervin şi nuanţe mult mai subiective date de turiştii însăşi ce sunt atraşi sau

nu de diverse obiective (inclusiv de cele apar ţinând reliefului) în funcţie de motivaţia lor, de experienţa

anterioar ă tr ăită în alte spaţii turistice similare.

4.1.2 Potenţialul turistic al climei

Condiţiile climatice au un rol deosebit de important în determinarea tr ăsăturilor specifice peisajului

geografic actual influenţând activităţile socio-economice în general şi activităţile turistice în special.

29



Elementele climatice prin valorile lor determină în particular pentru această activitate economică

sezoane de interes turistic (lungimea acestora) şi forme de turism ce se pot practica pe un anumit

teritoriu (ex: turismul pentru sporturi de iarnă). Activitatea turistică în general şi turismul balneoclimatic în special este interesat de acţiunea biologică a factorilor climatici cu influenţă asupra

corpului uman ce duc la confort sau disconfort climatic (termic, de umiditate etc.) şi mai mult de

proprietăţile curative şi terapeutice ale climei (ex. rezultatele locale deosebite ale interacţiunii factorilor

climatici ducând la apariţia staţiunilor climatice).

Din punct de vedere al turismului, se poate astfel deosebi:

- un climat estival propice pentru turism recreativ, pentru drumeţii, escaladă şi alpinism, cicloturism,

echitaţie, uneori stresant prin umiditate ridicată şi precipitaţiile cu caracter diurn (componentă major ă a

indicelui climato-turistic)

- un climat al sezonului hivernal, cu temperaturi scăzute, ninsori, nebulozitate, ceaţă în depresiuni şi

inversiuni termice care interesează în principal pentru practicarea sporturilor de iarnă prin grosimea şi

durata startului de ză padă.

Stresul bioclimatic este un indicator important în stabilirea caracteristicilor terapeutice

ale climatului, evidenţiind limitele în cadrul cărora organismul îşi menţine starea de echilibru,

sistemele de reglare, peste şi sub care factorii devin stimulativi sau stresanţi declanşând mecanismele

de autoapărare şi adaptare a organismului. Stresul bioclimatic se divide în componenta stres cutanat şicomponenta stres pulmonar.

Fig. 7 Valorile medii multianuale ale stresului cutanat diurn pentru staţiile Câmpulung Moldovenesc, Poiana Stampei

şi Rar ău. (Sursa datelor: Arhiva ANM)

Fig. 8 Valorile medii multianuale ale stresului pulmonar diurn pentru sta ţiile Câmpulung Moldovenesc, Poiana

Stampei şi Rar ău. (Sursa datelor: Arhiva ANM)

30



4.1.3 Potenţialul turistic al hidrografiei

Alături de relief şi vegetaţie, hidrografia se instituie într-o componentă de bază a peisajului naturalsporind din plin atractivitatea turistică a regiunii. La nivelul acestui spaţiu "hidromul" (Lozato-

Giotard, J.-P., 2003) cu atractivitate turistică este reprezentat atât de pânzele lacustre, de interes local

însă sau cel mult regional (Colibiţa, Iezerul Sadovei) cât şi de numeroasele cursuri de apă mai mari sau

mai mici care sporesc prin prezenţa lor farmecul peisajului. Între toate acestea un potenţial deosebit

nevalorificat în prezent l-ar reprezenta reînvierea prin turism a traseelor plutăritului pe Bistriţa).

Apele subterane minerale reprezintă o componentă importantă a hidrografiei pentru activitatea turistică

desf ăşurată la nivelul Culoarului transcarpatic Gura Humorului – Câmpulung – Vatra Dornei – Bârgău

în general şi a arealului său vestic Dorna – Bârgău în special. Ele au fost cercetate şi descrise în zona

Dornelor încă de la sfâr şitul secolului al XVIII-lea şi începutul secolului al XIX-lea, cea mai cunoscută

localitate a culoarului în resurse de acest tip şi devenită astfel staţiune balneoclimatică cu tradiţie fiind

Vatra Dornei.

4.1.4 Potenţialul turistic al vegetaţiei

4.1.4.1 Rolul turistic al vegeta ţ ieiPotenţialul turistic oferit de resursele biogeografice se intercondiţionează inseparabil cu cel al reliefului

şi al hidrografiei. Turistic vegetaţia sau "fitomul" reprezintă un element de atractivitateîn funcşie de

numeroase caractere cantitative şi calitative care o influenţează (Lozato Giotard, 2003, p. 53) Rolul

turistic al vegetaţiei este complex putând fi apreciat în primul rând prin valoarea estetică pe care

aceasta o imprimă peisajului şi care poate fi definită de compoziţia asociaţiilor vegetale majore (ex:

vegetaţie subalpină – jnepenişuri, păduri de conifere, păduri de foioase etc.) şi de îmbinarea dintre

acestea (îmbinarea suprafeţelor de fâneaţă şi păşune cu cele împădurite este o dominantă a peisajului în

culoarul transcarpatic analizat), de prezenţa şi mai ales de absenţa suprafeţelor împădurite, de fazele

fenologice ce se desf ăşoar ă în cursul anului (vizibile mai ales în arealele cu păduri de foioase) etc.. Este

greu de imaginat peisajul acestui areal din "Ţara de Sus" f ăr ă păduri deşi în prezent, presiunea

antropică deosebită la care se adaugă hazardele naturale (doborâturi de vânt şi de ză padă, inundaţii etc.)

au distrus însemnate suprafeţe împădurite ce se fac puternic remarcate în peisaj; uneori chiar în areale

cu un intens flux turistic aflate de-a lungul arterelor de circulaţie principale (rutier ă şi feroviar ă) ce

str ă bat culoarul (ex. în dreptul localităţii Vama).

31



Pe lângă latura estetică a vegetaţiei, pe care se bazează cea mai mare parte a potenţialului turistic al

acesteia, alte două funcţii de bază şi anume valoarea economică şi cea ecologică a acestui element

natural, influenţează, hotărâtor uneori, aspectul general, compoziţia şi starea de sănătate a asociaţiilorvegetale, şi implicit măsura în care ele reprezintă o resursă sau un element negativ în cadrul

potenţialului turistic al unei regiuni. Valoarea estetică a pădurii de exemplu depinde în mare măsur ă de

punctul de vedere din care aceasta este privită ca o resursă de cei ce o au în proprietate şi în

administrare.

4.1.5 Potenţialul turistic al faunei

Fauna, bine reprezentată în arealul Culoarului transcarpatic Gura Humorului – Câmpulung – Vatra

Dornei – Bârgău, are un rol foarte important din punct de vedere ecologic în cadrul ecosistemelor

existente. Pentru turism de cele mai multe ori contează doar anumite specii considerate atracţii ca

urmare a valorii estetice pe care o aduc peisajului sau ca urmare a trofeelor cinegetice pe care le

reprezintă. Astfel de multe ori turismul pentru natur ă produce discriminări în preferinţa pentru frumos

asociat cu mărimea şi esteticul speciei în sine şi nefiind interesat de toate speciile în egală măsur ă sau

nu neapărat de cele valoroase ecologic.

Atât fauna de mamifere, avifauna cât şi ihtiofauna conţin elemente valoroase ce sporesc potenţialulturistic natural fiind de interes mai ales pentru turiştii ştiinţifici, ecoturişti, vânătoari şi pescari.\

4.1.6 Potenţialul turistic al ariilor protejate

Ariile protejate reprezintă tocmai prin obiectivele naturale şi uneori şi antropice pe care le conservă o

importantă resursă turistică cu o mare atractivitate. Ele reprezintă un punct nevralgic de mare interes

pentru turismul durabil şi, în special, a laturii sale ecologice prin faptul că acestea sunt promovate ca

spaţii de practicare a ecoturismului implicând o activitate economică (chiar dacă recreativă), amenajări

antropice şi fluxuri de vizitatori în regiuni cu o fragilitate şi o valoare deosebită a elementelor de

mediu. De asemenea cu cât obiectivul natural protejat este mai valoros ( prin raritate, endemism,

ş.a.m.d.) cu atât atractivitatea turistică este mai mare şi deci impactul unei activităţi turistice

nemanageriate corespunzător mai însemnat.

În ţara noastr ă procesul de preaderare la Uniunea Europeană a dus la o amplă revizuire şi completare a

legislaţiei privind mediul şi implicit ariile protejate în încercarea integr ării legislaţiei româneşti în

acquis-ul comunitar. Aderarea României în Uniunea Europeană la 1 ianuarie 2007 a accelerat procesul

32



de definire a politicilor de mediu prin lărgirea reţelelor ecologice europene inclusiv a celor legate de

ariile protejate (Natura 2000, Parcurile PAN, Parcurile IUCN10 bazate pe directivele UE) (Fig. 9),

dezvoltarea sectorului ONG-urilor cu preocupări pentru durabilitate şi pentru alternative prietenoasemediului în diferite domenii. Apar şi se dezvoltă şi în ţara noastr ă concepte de tipul etichetelor

verzi/ecologice acordate pentru diferite produse şi servicii. În paralel cu accelerarea procesului de

urbanizare şi periurbanizare, precum şi de expansiune a spaţiului construit are loc şi o creştere a

interesului petrecerii timpului liber cât mai aproape de medii nealterate antropic de tipul ariilor

protejate.

Fig. 9 Harta ariilor protejate în Culoarul transcarpatic Gura Humorului – Câmpulung – Vatra Dornei –

Bârgău.

10 International Union for Conservation of Nature/Uniunea Internaţională de Conservare a Naturii - numele oficial al acestei institu ţiidenumite official între anii 1990 – 2008 World Conservation Union, instituţie care are ca principale obiective numirea, menţinerea şi

monitorizarea categoriilor IUCN pentru managementul ariilor protejate şi a speciilor IUCN aflate în pericol.

33



4.2 Potenţialul turistic antropic

Potenţialul turistic antropic constituie în general o componentă importantă a potenţialuluituristic în general şi pentru spaţiul analizat în special. Acesta face referire atât la elemente culturale ale

patrimoniului fix (obiective cultural istorice (Cândea, Erdeli, Simon, 2000) monumente cultural –

istorice, ale culturii etnografice) cât şi mobil (manifestări culturale (Cândea, Erdeli, Simon, 2000) cu

caracter tradiţional sau contemporan) prezentând atractivitate turistică mai ales prin prisma

caracteristicilor sale calitative (diversitate, originalitate, unicitate) analizate pentru diverse niveluri

spaţiale şi temporale. Cândea, Erdeli, Simon (2000) definesc potenţialul antropic ca fiind "conturat în

timp istoric, îmbogăţindu-se treptat în urma ascensiunii creative a omului care a produs mereu noi

valori, îmbogăţindu-şi mediul artificial, în concordanţă cu creşterea pretenţiilor sale de cultur ă şi

civilizaţie". "Majoritatea elementelor mediului antropic nu au fost create sau construite în scopuri

turistice" ci pentru alte motive, ele că pătând această funcţie în timp tocmai prin valoare exprimată prin

"unicitate, inedit, dimensiuni, vechime, funcţia îndeplinită, geniu, neobişnuit, deosebit dar mai ales prin

simbolul şi mesajul pe care îl poartă" (Dumbr ăveanu, 2004).

4.2.1 Patrimoniul cultural fix

Patrimoniul cultural fix include monumente cultural – istorice, obiective de arhitectur ă tradiţională,obiective de arhitectur ă şi cult religios fiind puse în valoare prin tururi şi excursii organizate şi care le

includ sau prin vizite ale turiştilor aflaţi în sejur. Acestea pot fi obiective renumite şi de mare

atractivitate ce pot constitui motivaţii în sine ale călătoriei turistice (ex.: mănăstirile pictate ale

Bucovinei atrag anual zeci de mii de vizitatori) sau obiective regionale şi locale promovate prin ghiduri

de călătorie regionale, prin pliante şi birourile locale de informare turistică.

4.2.1.1. Arhitectura vernacular ă

Arhitectura tradiţională reprezintă o parte importantă a potenţialului turistic cultural al Culoarului

transcarpatic Gura Humorului – Câmpulung – Vatra Dornei - Bârgău, regiunea fiind inclusă în cea mai

mare parte în zona etnografică a Bucovinei de Sud, iar partea sa vestică fiind integrată în zonele

etnografice ale Bistriţei şi Năsăudului. Se deosebesc astfel în cadrul său mai multe areale etnografice

distincte, evidenţiate inclusiv la nivelul elementelor de arhitectur ă popular ă, dar şi o serie de tr ăsături

comune în privinţa tipurilor de aşezări, gospodării şi locuinţe.

Tipologia gospod ăriilor la nivelul spaţial al culoarului reflectă ocupaţiile tradiţionale ale locuitorilor,

ele diferenţiindu-se prin numărul şi funcţiile construcţiilor şi prin modul lor spaţial de organizare.

34



Fig. 10 a Casa muzeu Fundu Moldovei, b Gospodărie - Vama cu trei corpuri acoperite cu materiale diferite (de la

stânga la dreapta şindrilă, azbest, tablă) (Foto: Dincă, A.)

Gospod ăria contemporană a satelor bucovinene integrează astăzi doar o parte din elementele

tradiţionale. În general cătunele izolate ce păstrau astfel de gospodării arhaice au dispărut sau s-au

contopit cu localitatea principală din care f ăceau parte. Locuinţele tradiţionale din bârne lutuite au fost

înlocuite de locuinţele ridicate din materiale de construcţie

fabricate, de cele mai multe ori tot pe schelet din lemn. Ele au,

de regulă, 3-4 camere sau chiar 5-6, fiind locuinţe cu un etaj

(Fig. 11). Tinda a fost înlocuită cu un hol mai larg sau mai

îngust, prispa cu veranda, cerdacul de balcon, podul demansarde.

Fig. 11 Locuinţă renovată – Sadova reprezentând modelul tipic perioadei

comuniste întâlnit frecvent în localităţile rurale şi urbane din partea

suceveană a Culoarului. (Foto : Dincă, A. I.)

4.2.1.2 Patrimoniul religios – mănă stirile şi bisericile

Obiectivele de cult religios reprezintă importante obiective turistice ale teritoriului analizat, fiind pe de

o parte o reflectare a varietăţii etnice de odinioar ă (ex.: oraşele importante ale Culoarului au mari

sinagogi şi cimitire evreieşti) şi pe de alta o dovadă a complexităţii şi diversităţii religioase a

prezentului (cultele neoprotestante au ponderi însemnate în localităţile Bucovinei fiind din ce în ce mai

prezente prin construcţii specifice ).

35



De mare interes turistic r ămân mănăstirile, bisericile şi schiturile dedicate cultului ortodox şi între ele

mănăstirile cu picturi exterioare ce reprezintă o marcă a ţinutului Bucovinei. Contribuind din cele mai

vechi timpuri la păstrarea credinţei, culturii limbii române, a tradiţiilor şi obiceiurilor româneşti şiconstituind chiar locuri de retragere ale domnilor Moldovei pe timp de r ăzboi, mănăstirile capătă o

importanţă strategică din timpuri istorice. Astăzi mănăstirile cu frescă exterioar ă reprezintă cea mai

mare atracţie din regiune11 ducând la dezvoltarea un turism cultural de tranzit (circuite de 1 – 3 zile) şi

la dezvoltarea unui turism religios pe de alta (la acestă a doua formă contribuie şi alte numeroase

mănăstiri, schituri şi biserici din zonă).

M ănă stirea Humorului (Fig. 12) reprezintă una dintre

capodoperele artei arhitecturale medievale moldoveneşti, alături

de Voroneţ, Moldoviţa, Suceviţa, Arbore şi este aşezată în

comuna cu acelaşi nume.

Fig. 12 Mănăstirea Humorului (Foto : Dincă, A.I.)

M ănă stirea Vorone ţ (Fig. 13) socotită o “capela Sixtină a R ăsăritului” se află la numai 5 km depărtare

de Gura Humorului pe micul afluent, cu acelaşi nume al râului

Moldova. Biserica de mici dimensiuni, dar impresionantă prin

frumuseţea picturilor exterioare şi interioare, a fost ctitorită de

Ştefan cel Mare în anul 1488.

Fig. 13 Biserica Mănăstirii Voroneţ – Monument UNESCO (Foto : Dincă,

A.I.)

Biserica a cunoscut numeroase transformări de-a lungul timpului,

cea mai semnificativă având loc în anul 1547, în timpul celei de-a

doua domnii a lui Petru Rareş când, i s-a adăugat pridvorul închis

şi a fost pictată la exterior.

11 în arealul Culoarului Gura Humorului – Câmpulung – Vatra Dornei sunt trei mănăstiri celebre – Voroneţ, Humor, Moldoviţa. Aceastadin urmă se integrează funcţional, spiritual şi cultural văii Moldovei, chiar dacă se află la ≈ 10 km de axul culoarului transmontan, în

comuna Vatra Moldoviţei.

36



4.2.1.3 Muzeele

Edificii culturale care adă postesc colecţii de mare valoare şi uneori ele însele adă postite de clădiri

deosebite din punct de vedere istoric şi/sau architectural muzeele reprezentă un punct important deatracţie al turiştilor la nivelul Culoarului transcarpatic Gura Humorului – Câmpulung – Vatra Dornei –

Bârgău. Ele sufer ă în prezent un proces de restructurare şi reacreditare ca urmare a revizuirii legislaţiei

în domeniu. Astfel conform legii muzeelor şi colecţiilor publice nr. 311 din 8 iulie 2003 se consider ă

muzeu - instituţia de cultur ă, de drept public sau de drept privat, f ăr ă scop lucrativ, aflată în serviciul

societăţii, care colecţionează, conservă, cercetează, restaurează, comunică si expune, în scopul

cunoaşterii, educării şi recreerii mărturii materiale si spirituale ale existenţei şi evoluţiei comunităţilor

umane, precum şi ale mediului înconjur ător.

În cadrul Culoarului analizat există muzee vechi şi renumite mai ales în oraşe, cunoscute încă din

perioada comunistă la nivel naţional (Muzeul Arta Lemnului – Câmpulung Moldovenesc) şi judeţean

(Muzeul Ştiinţelor Naturii – Vatra Dornei; Muzeul Obiceiurilor Populare din Bucovina – Gura

Humorului) sau mai noi, de regulă cu profil etnografic şi cu o activitate destul de intensă, atât la nivelul

oraşelor cât mai nou şi al comunelor rurale (Muzeul etnografic Fundu Moldovei, Muzeul Etnografic –

Vatra Dornei, Muzeul etnografic Poiana Stampei, Panaci, Şaru Dornei etc.).

Muzeul „Arta lemnului” din Câmpulung, unic în ţar ă prin vocaţia sa de cultur ă, se situează f ăr ă

îndoială între primele obiective de acest tip din zonă.Printre cele mai valoroase exponate se număr ă

o scar ă pentru călărie, din lemn de tisă din

secolul al XV-lea şi carul de munte, cu roţi

mari de lemn şi o vechime de 425 de ani (Fig.

14), care era folosit pentru transportul

butoaielor cu vin, fiind singurul de acelaşi fel

din ţara noastr ă.

Fig. 14 Carul cu roţi de lemn – Muzeul Arta Lemnului

– Câmpulung Moldovenesc.

4.2.1.4 Monumentele

Aflate aproape pe teritoriul fiecărui oraş şi centru comunal, acestea reprezintă de regulă monumente de

arhitectur ă (datând din diferite perioade) şi uneori chiar de artă sau monumente istorice care

comemorează fapte eroice şi martiri (căzuţi în cele două r ăzboaie mondiale fiind).

37



4.2.2 Patrimoniul cultural mobil

Patrimoniul cultural mobil r ămâne de o importanţă deosebită pentru spaţiul analizat f ăcând referire la

un fond etnografic deosebit de bogat în tradiţii şi obiceiuri şi implicit la manifestări culturale legate demomente ale calendarului popular pe de o parte şi la festivaluri pe de alta ca manifestări contemporane

organizate de regulă tot pe teme etnofolclorice.

4.2.2.1 Tradi ţ iile şi obiceiurile populare legate de sărbătorile religioase importante din cursul anului

se refer ă în principal la obiceiuriele de iarnă şi la cele de Paşte.

a) Obiceiuri folclorice de iarnă legate de sărbătorile tradiţionale creştine (Cr ăciun, Anul Nou,

Bobotează) reprezintă un element important de atractivitate turistică în Bucovina. Astfel pe lângă cei

născuţi în acest ţinut şi care vin să le petreacă sărbătorile acasă împreună cu familiile, locaţiile turistice

(hoteluri, pensiuni, case turistice, vile, hanuri şi cabane) atrag în fiecare an de turişti din ţar ă şi

str ăinătate.

b) Obiceiurile de Pa şte în Bucovina integrează tradiţia extrem de

veche, cunoscută şi mediatizată a încondeierii ouălor. Arta popular ă

din localităţile bucovinene ale Culoarului impresionează atât prin

tehnicile de lucru folosite cât şi prin bogăţia şi varietatea motivelor

ornamentale (Fig. 15) cu semne şi simboluri cu multiple semnificaţii.Asemenea tradiţiilor de Craciun tradiţia încondeierii ouălor este

inclusă în perioada pascală în ofertele celor mai selecte pensiuni din

zonă.

Fig. 15 Ouă încondeiate din Bucovina (Foto: Dincă, A.I.)

4.2.2.3 Festivalurile reprezintă evenimente anuale de interes local şi regional în cea mai mare parte

care sporesc atractivitatea turistică a unor localităţi. Ca tematică majoritatea sunt pe teme folclorice

bine stabilite (ex: Festivalul Întâlniri Bucovinene – Câmpulung Moldovenesc, Festivalul concurs Maria

Surpat – Mina Pâslaru – Sadova, Festivalul de datini şi obiceiuri – " Porniţi Plugul Feţi Frumoşi "–

Vatra Dornei ) sau au fost şi sunt la origine serbări ale Zilelor unei localităţi sau Întâlniri cu fii satului

transformate în festivaluri locale şi regionale cu tematică folclorică (Zilele comunei Şaru Dornei,

Panaciului, Bistriţei Bârgăului etc.).

38



4.2.2.4 Gastronomia tradi ţ ional ă

Componentă de bază a resurselor antropice culturale şi totodată parte importantă a activităţilor turistice

orientate către durabilitate gastronomia tradiţională traduce un mod de viaţă al locuitorilor dintr-unanumit spaţiu. Mediul natural, ocupaţiile şi obiceiurile locuitorilor sunt reflectate de produsele,

metodele de preparare şi în ritualurile prezente în cultura lor culinar ă. Turismul durabil, interesat de

păstrarea şi promovarea culturii locale acordă o atenţie deosebită gastronomiei tradiţionale ce poate fi

valorificată în mod direct în produsul turistic contribuind la nota sa de originalitate. Felurile

gastronomice tradi ţ ionale în Culoarul transcarpatic Gura Humorului – Câmpulung – Vatra Dornei –

Bârg ău sunt de multe ori feluri tipice româneşti însă cu varietăţi locale rezultate din caracteristicile

mediului agricol (folosirea cu preponderenţă a cartofului, a produselor lactate, a cărnii de vită, a

ciupercilor sau fructelor de pădure nu este întâmplătoare reflectând de fapt produsele obţinute şi

existente în gospodăria locală respectiv culese din mediul înconjur ător), a influenţelor etnice (austriece,

poloneze, ucrainiene) ce se fac simţite la nivel culinar şi a influenţei altor factori.

4.2.3 Resursele turistice legate de obiectivele economice şi ale infrastructurii de transport

În zona Culoarului transcarpatic Gura Humorului – Câmpulung – Vatra Dornei - Bârgău obiectivele

economice cu atracţie turistică sunt legate în general de infrastructura de transport.C ăile de comunica ţ ie – rutiere şi mai târziu şi feroviare – prezintă o însemnătate deosebită în

activitatea social-economică a culoarului transmontan, având impact asupra populaţiei, a comer ţului, a

industriei, agriculturii şi, nu în ultimul rând, a dezvoltării turismului. Dacă vorbim de turism în culoarul

Moldovei montane şi Ţara Dornelor, infrastructura rutier ă reprezintă principalul mijloc de punere în

valoare a potenţialului natural şi istoric al acestuia. Axa transcarpatică a şoselei E576 dintre Suceava şi

Bistriţa constituie veriga de bază în jurul căreia se desf ăşoar ă întraga evoluţie social-istorică şi

economică a regiunii. De 220 de ani de când a fost dată în folosinţă, întregul univers economic şi

istoric al ţinutului s-a raportat la această cale transcarpatică de legătur ă a Moldovei cu Transilvania.

Desigur că şi circulaţia turistică în regiune r ămâne indisolubil legată de existenţa acestei căi rutiere

internaţionale de a cărei calitate va depinde şi viitorul zecilor de unităţi turistice construite şi aflate în

construcţie mai ales în ultimul deceniu la nivelul culoarului. Până la anexarea Bucovinei de către

Imperiul Habsburgic în 1775, drumul era supranumit “Calea Ţării” sau “Drumul Ţării” şi în ciuda

întreţinerii sale precare, reprezenta axa de legătur ă cu bistriţenii şi maramureşenii. Potrivit cercetărilor

istorice, un nod de convergenţă era chiar Depresiunea Dornelor, acest lucru fiind dovedit de apariţia a

39



numeroase hanuri încă din secolele al V-lea şi al VI- lea (Fig. 16) menite să înlesnească şi să extindă

comer ţul cu bistriţenii (ex: “Hanul Lă puşneanu”, amenajat în 1557.

Fig. 16 a Hanul lui Petru Rareş – 1541 – 1546, astăzi Vila Cembra; b Hanul lui Maulici – 1650, astăzi magazinul

Fortuna. (Fotografii de epocă. Sursa: Primăria Vatra Dornei).

4.3 Evaluarea atractivităţii potenţialului turistic în culoarul transcarpatic Gura Humorului –

Câmpulung – Vatra Dornei – Bârgău

Evaluarea atractivităţii potenţialului turistic al unui teritoriu r ămâne o sarcină foarte dificilă prin prisma

complexităţii sale aşadar a alegerii unui număr suficient de mare de criterii prin care să fie apreciat, a

ierarhizării importanţei elementelor care îl compun. Practic indiferent de metoda aleasă numărul

criteriilor de evaluare a fondului turistic şi modul de alegere al acestora r ămâne un grad de

subiectivitate al evaluării care nu poate fi eliminat.

Cu toate acestea apreciem eforturile f ăcute de cercetătorii geografi în domeniu pentru a ierarhiza

spaţiul în funcţie de valoarea potenţialului său turistic în măsura în care studiul acestuia r ămâne

obiectul predilect de studiu al geografiei. Aşadar din perspectiva geografică a turismului ni se pare

important să abordăm destinaţia turistică prin prisma potenţialului pe care îl prezintă în dezvoltarea

acestui domeniu.

Ca principale încercări şi metode existente în literatura de specialitate pentru determinarea gradului deatractivitate a unor areale turistice putem menţiona cele redate de Nicolae Ciangă în lucrarea Turismul

în Carpaţii Orientali, încercările mai vechi ale Institutului UrbanProiect şi mai noi din cadrul PATN ale

grupului format din specialişti ai UrbanProiect, Institutului de Geografie al Academiei Române,

Institutului Cultural Român şi INCDT pentru PATN secţiunea a VI a turism şi finalizate prin act

legislativ în 2008, ale autorilor Ielenicz şi Comănescu (2006) în lucrarea România – potenţial turistic

care prezintă modalităţi de evaluare a potenţialului turistic pentru o localitate sau un centru turistic,

pentru obiective turistice şi zone turistice, aplicate de Gherasim V. în teza de doctorat cu titlul

40



Potenţialul turistic al Depresiunilor Sibiului şi Făgăraşului sau ale autorilor Neacşu şi Băltăreţu (2006)

care prezintă în lucrarea "Turismul internaţional" metoda "TECDEV" de evaluare a gradului de

atractivitate al unei staţiuni (s-a oferit câte o fişă de evaluare etalon pentru diverse tipuri de staţiuni).Având ca principale puncte de referinţă în evaluarea potenţialului modelul oferit de Nicolae

Ciangă pentru Carpaţii Orientali în 1998 şi studiul recent al PATN studiul de faţă şi-a propus la rândul

său o estimare a valorii potenţialului turistic a localităţilor culoarului transcarpatic Gura Humorului –

Câmpulung – Vatra Dornei – Bârgău. Au fost considerate patru domenii de referinţă care însumate ar

totaliza 100 de puncte repartizate după cum urmează: potenţial natural (30 puncte), potenţial cultural

(30 puncte), infrastructur ă turistică (25 puncte) şi infrastructur ă tehnică (15 puncte). Am considerat

aceste propor ţii în măsura în care pentru spaţiul analizat potenţialul r ămâne principala sursă de

atractivitate pentru turişti şi nu neapărat serviciile turistice ale unor staţiuni bine definite cu funcţii

turistice evidente. De asemenea am acordat un punctaj mai mare infrastructurii turistice, deoarece am

observat în cadrul anchetei de teren faptul că unităţile de primire turistică, indiferent de tipul lor, sunt

concepute din start pentru a oferi servicii de bază turiştilor chiar dacă în localitatea în care acestea se

regăsesc comunitatea gazdă simte lipsa unor servicii tehnice şi a utilităţilor tehnico-edilitare.

Pentru evaluarea poten ţ ialului natural s-au acordat punctaje echilibrate (10 puncte) elementelor de

relief, de climă şi hidrografie şi celor biogeografice (maxim 30 puncte). Fiecare grupă de elemente

fiind divizată la rândul ei în mai multe subcriterii.

Fig. 17 Evaluarea potenţialului turistic în Culoarul transcarpatic Gura Humorului – Câmpulung – Vatra Dornei –Bârgău (A – natural).

41



Punctajul a variat între 11 puncte pentru localitatea Păltinoasa şi 20 de puncte pentru Dorna

Candrenilor. Localităţile cu potenţial natural mic (între 11 şi 14 puncte) sunt situate firesc în estul

Culoarului ca urmare a unui relief mai jos, o varietate mai mică a fitocenozelor şi a fondului cinegetic,a lipsite de resurse hidrominerale şi având arii protejate cu un regim mai puţin strict de protecţie), în

timp ce la polul opus cu un potenţial natural mare (peste 17,5 puncte) sunt comunele din axul central al

culoarului cu un relief variat inclusiv pe calcare, cu resurse hidrominerale şi biogeografice importante

(Câmpulung Moldovenesc, Pojorâta, Dorna Arini, Şaru Dornei, Dorna Candrenilor) (Fig. 17 A).

Pentru evaluarea poten ţ ialului antropic au fost considerate trei domenii de analiză şi anume fondul

cultural-istoric (18 puncte), monumentele comemorative; fondul etnografic şi folcloric (7 puncte) şi

manifestările folclorice (de tipul nedeilor şi obiceiurilor legate de sărbătorile religioase) şi manifestările

culturale contemporane (5 puncte). Punctajul a variat de acestă dată între 5 puncte (localităţile Frumosu

şi Lunca Ilvei) şi 23,25 puncte (oraşul Gura Humorului). (Fig. 17 B)

Fig. 17 Evaluarea potenţialului turistic în Culoarul transcarpatic Gura Humorului – Câmpulung – Vatra Dornei –Bârgău (B – antropic).

Din punct de vedere al infrastructurii turistice au fost punctate: infrastructura de cazare (după tip şi

număr de locuri în structurile existente după statistica oficială), baza terapeutică, amenajările pentru

sporturi de iarnă (pârtii de schi şi instalaţii de transport pe cablu), baza de agrement şi spaţiile verzi

(parcuri amenajate; facilităţi pentru turism ecvestru şi pentru sporturi extreme), baza de alimentaţie

publică (după numărul unităţilor) precum şi infrastructura pentru turismul de afaceri (conferinţe, team-

42



43

building-uri etc. – ca număr şi nivel de dotare), reieşind în mod firesc în urma totalizării punctejelor pe

localităţi Vatra Dornei ca nivelul cel mai ridicat de infrastructur ă specific turistică la nivelul

Culoarului.Domeniul infrastructurii tehnice a f ăcut referire la infrastructura major ă de transport (evaluată prin

accesul direct sau indirect al localităţilor la aceasta considerând totodată varietatea ei tipologică); la

infrastructura edilitar ă (principalele reţele de utilităţi) şi la infrastructura de telecomunicaţii (telefonie

mobilă – acoperire semnal GSM şi internet).

Indicele de atractivitate al potenţialului turistic a rezultat aşadar printr-o nouă însumare a punctajelor

acordate pentru aceste patru categorii de elemente, iar conform claselor valorice ale acestuia au rezultat

(Fig. 18):

- localităţi cu atractivitate turistică mică (Frumosu şi Păltinoasa)

- localităţi cu atractivitate turistică medie (majoritatea localităţilor culoarului: cele din vestul său:

Bistriţa şi zona Dornelor sau din arealele periferice)

- localităţi cu atractivitate turistică medie-ridicată (localităţi aflate pe axa centrală a culoarului

Pojorâta, cu un fond truistic bogat natural Dorna Candrenilor şi antropic Mănăstirea Humorului

sau cu o puternică dezvoltare a funcţiei turistice Dorna – Arini, Vama)

- localităţi cu atractivitate turistică ridicată (cele două oraşe din centrul şi estul Culoarului

Câmpulung Moldovenesc şi Gura Humorului)- localităţi cu atractivitate turistică foarte ridicată (staţiunea Vatra Dornei)

Se observă aşadar în final o atractivitate crescută pentru staţiunile turistice cu un grad ridicat de

dezvoltare al infrastructurii specifice, pentru oraşele cu grad mai dezvoltat de dotare tehnico-edilitar ă şi

pentru localităţile aflate pe axa centrală a culoarului cu acces direct la infrastructura major ă de

transport (căi rutiere şi feroviare de importanţă europeană şi naţională). De fapt întreg spaţiul se

prezintă destul de unifor sub raportul resurselor turistice naturale şi antropice (am supus analizei un

spaţiu la nivel microregional), iar care valoarea adăugată din punct de vedere al atractivităţii turistice

este reprezentată tocmai de nivelul de dezvoltare al infrastructurii şi a serviciilor oferite.

Atractivitatea turistică, văzută nuanţat în contextul turismului durabil, poate avea însă într-un viitor

apropiat o scar ă valorică inversă celei prezentate, în condiţiile intensificării traficului în zonele de

accesibilitate ridicată ale culoarului şi în general a procesului de urbanizare şi totodată ca urmare a unui

impact turistic (mai ales ecologic) prost manageriat în localităţile care astăzi prezintă o densitate mai

mare a structurilor de primire turistică şi înregistrează implicit un nivel mai ridicat al circulaţiei

turistice.



Fig. 18 Evaluarea potenţialului turistic în Culoarul transcarpatic Gura Humorului – Câmpulun

44



5. COMPONENTELE PIEŢEI TURISMULUI DURABIL

Piaţa turismului în general este un domeniu care implică mai multe categorii de actori interesaţi îndiverse moduri şi la diferite niveluri de această activitate cu profunde implicaţii economico-sociale.

Aceştia pot fi în final caracterizaţi drept componente ale pieţei turismului care interacţionează dinamic

în timp şi la diferite niveluri spaţiale. Componentele pieţei (Fig. 19) se refer ă aşadar în general la

sectorul public (considerat la diferite niveluri) preocupat sau nu de a include domeniul turismului în

cadrul politicilor de dezvoltare teritorială pe care le crează şi le gestionează; industria ospitalităţii în

diversitatea ei (de la unităţi de primire turistică cu funcţii de cazare până la structuri specializate pentru

servicii turistice de tipul bazelor de tratament sau al sporturilor de aventur ă) direct afectată de nivelul

de dezvoltare al turismului în zonă (în special de volumul cererii, de strategiile de dezvoltare şi

politicile de promovare) şi pe care într-o anumită măsur ă îl determină ea însăşi prin volumul, varietatea

şi calitatea serviciilor oferite; touroperatorii şi agenţiile de turism (de fapt tot o parte a industriei

turistice) care acţionează în acelaşi timp la nivelul lor pe o piaţă a concurenţei urmărind a se plasa cât

mai bine în ierarhia celor care obţin profit din vânzarea destinaţiilor turistice; şi, desigur, turiştii sau

cererea turistică foarte diversă şi f ăr ă de care nu ar exista practic o piaţă turistică.

Fig. 19 Componentele pieţeiturismului durabil

Piaţa turismului durabil nu reprezintă

altceva decât aceeaşi piaţă a turismului

care aduce însă în plus în discuţie problematica durabilităţii, în special a celei ecologice şi sociale,

tocmai din dorinţa de a echilibra o piaţă turistică intens dominată de interese financiare şi economice.

Aşadar această piaţă ar adăuga ca actori interesaţi de domeniul turismului: organizaţii şi asociaţii cu

profil ecoturistic, grupuri de presiune (din domeniul mediului, al drepturilor omului, al protecţiei

muncii, etc.) odată cu latura ecologică şi socială (nu este cazul României în general şi al Culoarului

analizat în special). Aspectul social al turismul durabil, tot mai mult dezbătut şi accentuat în ultima

vreme (STEP – Sustainable Tourism – Eliminating Poverty; Turismul durabil – eliminarea săr ăciei -

fiind una din devizele actuale ale UNWTO), aduce totodată în discuţie ca actor principal şi

comunităţile gazdă (în cadrul cărora se disting diverse grupuri de interes ca: persoane direct angajate în

turism, persoane neangajate în turism, întreprinzători locali, etc.). Între toţi aceşti aşa-numiţii "actori"

sau grupuri de interes există strânse relaţii de interdependenţă, ei influenţându-se reciproc.

45



5.1 Sectorul public

Însărcinate cu crearea legislaţiei şi stabilirea diferitelor regulamente; cu conturarea politicilor fiscale şide finanţare precum şi cu gestionarea bugetelor; cu politicile de amenajare teritorială, dezvoltarea şi

controlul spaţiului construit inclusiv la nivelul impactului pe care acesta îl are în mediu; cu desemnarea

ariilor protejate, încurajarea dar şi controlul (după caz) circulaţiei turistice; cu dezvoltarea

infrastructurii inclusiv a celei turistice şi având uneori un rol important în crearea de parteneriate

public-private în industria turistică; sectorul public reprezintă o componentă major ă a pieţei turistice.

5.1.1. Politici strategice privind sectorul turistic

Politica guvernamentală a României privind sectorul turismului a suferit schimbări importante în

ultimii ani şi nu a fost continuă în condiţiile unor dese restructur ări suferite de însăşi instituţia

coordonatoare (Ministerului Turismului a fost asociat cu diverse alte ministere de-a lungul timpului).

La rândul ei şi Autoritatea Naţională pentru Turism (ANT) având printre multiplele sarcini

implementarea politicilor şi strategiilor naţionale de turism şi promovarea României ca destinaţie

turistică pe plan intern şi internaţional sufer ă restructur ări fiind reînfiinţată în anul 2006, ca instituţie

publică în subordinea Ministerului Transporturilor, Construcţiilor. De o mare importanţă ca documente

ale politicii guvernamentale în domeniul turismului este în prezent Master Planul pentru dezvoltareaturismului naţional (2006) realizat în urma Raportului Consiliului Turismului şi Călătoriilor WTTC12

pentru România, apărut cu un an înainte şi care face pentru prima dată o analiză riguroasă a impactului

sectorului turism şi călătorii asupra veniturilor şi angajării for ţei de muncă în România, sesizând

importanţa unei strategii naţionale ferme, cu obiective clare şi reale stabilite în urma unor studii şi

analize riguroase a situaţiei acestui domeniu.

5.1.2. Instrumente de finanţare a programelor şi proiectelor din sectorul turistic

În prezent principala formă de finanţare a proiectelor din diversele domenii ale economiei româneşti

sunt, alături de fondurile guvernamentale, fondurile structurale ale Uniunii Europene menite să

contribuie la realizarea celor trei obiective ale Politicii de Coeziune la nivel european: convergen ţă

(pentru accelerarea dezvoltării economice a regiunilor r ămase în urmă, prin investiţii în capitalul uman

şi infrastructura de bază); competitivitate regională şi ocuparea for ţei de muncă (pentru consolidarea

competitivităţii şi atractivităţii regiunilor; a capacităţii de ocupare a for ţei de muncă printr-o dublă

12

World Travel & Tourism Council

46



abordare (angajaţi şi angajatori)) şi a cooper ării teritoriale europene (la nivel transfrontalier,

transnaţional şi interregional) prin implementarea Programelor Operaţionale, ce au în prezent în vedere

finanţare pentru orizontul de timp 2007-2013).

5.1.3 Turismul în politicile şi strategiile de dezvoltare locală

În condiţiile descentralizării puterii administrative şi a încurajării competitivităţii locale în vederea

absorbţiei fondurilor structurale precum şi în contextul spaţial microregional al culoarului analizat, cel

mai important nivel al sectorului public, componentă esenţială a pieţei turistice prin prisma politicilor

şi strategiilor de dezvoltare, r ămâne nivelul local. Dacă ar fi să ne referim la indicatorii dimensiunii

politice a turismului durabil prezentaţi în primul capitol al acestei lucr ări, din punct de vedere al

politicii de control orientate local, se poate constata lipsa autorităţii în turism sau a planerului în cadrul

comunităţii locale (în privinţa aceasta existând încercări la nivelul staţiunilor turistice de a înfiinţa nişte

departamente specializate pe acest domeniu, mai mult de consultanţă şi mai puţin de planning în cadrul

primăriilor). În consecinţă nu există nici strategii separate pentru acest domeniu (singura la care se

poate face referire este Master Planul pentru turism la nivel naţional menţionat anterior) f ăr ă a mai

vorbi de existenţa unui plan pentru turism durabil, de coduri de etică sau de permise de construcţie (în

general şi pentru turism) a căror nevoie este resimţită acut în urma construirii excesive mai ales către

periferia intravilanului în zone vulnerabile ecologic (unde lipsesc reţelele de canalizare şi alimentare cuapă chiar la nivelul localităţilor unde acestea există). În prezent un al doilea nivel al sectorului public

care încearcă definitivarea unei strategii separate pentru dezvoltarea sectorului turism este cel judeţean

(se face referire la Judeţul Suceava întru-cât limitele administrative se impun destul de tranşant în

amenajarea teritoriului nenexistând o corelare între planurile celor două judeţe pentru această

micorzonă de întrepătrundere cum este cea a Culoarului). În ceea ce priveşte politicile de zonare a

teritoriului şi de amenajare pentru diferite domenii ele sunt din nou disponibile în prezent doar la nivel

naţional ajungându-se la nivel microteritorial până la nivelul judeţean. Nivelul local deţine PUG-uri

învechite al căror termen legal expir ă în 2010 încearcând în prezent obţinerea de fonduri în buget

pentru refacerea lor.

Sectorul public local prezintă un grad mare de omogenitate prin obiectivele politicii de

dezvoltare locală (toate localităţile vizând, f ăr ă excepţie ca obiective prioritare, înfiinţarea, extinderea

şi modernizarea sistemelor de dotări edilitare şi a infrastructurii rutiere de transport) dar şi de

diferenţiere sub aspectul obiectivelor secundare printre care cele referitoare la domeniul turismului.

47



5.2 Touroperatorii

Touroperatorii reprezintă o verigă importantă a activităţii turistice care leagă de regulă, încadrul unui turism organizat oferta de cererea turistică. În perspectiva turismului durabil în general şi a

culoarului analizat în special de cea mai mare importanţă sunt touroperatorii locali ce apelează la ghizi

locali şi la furnizori locali pentru serviciile oferite şi care dau valoare adăugată diferitelor produse

turistice prin cunoaşterea locurilor şi a celor mai buni furnizori pentru diverse produse şi servicii. De

cele mai multe ori o destinaţie turistică (este şi cazul localităţilor de la nivelul culoarului, mai ales a

localităţii Tiha Bârgăului cu atracţia Hotel Castel Dracula şi a zonei mănăstirilor monumente UNESCO

în cadrul tururilor tematice) este tranzitată de tururi organizate de touroperatori externi regiunii (str ăini

sau români), puţin interesaţi de zonă, care nu sunt fideli destinaţiei în sine păr ăsind-o în condiţiile

fluctuaţiei motivaţionale a cererii sau a preţurilor. Mai mult, fiind din exterior, deci angajând resurse

umane alohtone (ex: transportatori) touroperatorii externi sunt responsabili pentru scurgerea unei mari

păr ţi a venitului din turism al regiunii în afara acesteia, o mare parte a preţului plătit de turist pentru o

vacanţă neajungând astfel la comunitatea locală. Una din cele mai importante măsuri pentru conturarea

unui turism durabil la nivelul acestei componente a pieţei turistice şi totodată a industriei turistice ar fi

aşadar limitarea puterii marilor touroperatori şi agenţii de turism din exterior în vânzarea destinaţiilor şi

produselor turistice dintr-o regiune şi încurajarea micilor operatori, care supravieţuiesc cu greumediului concurenţial impus de marile companii, prin măsuri politice adecvate.

5.3 Industria turistică

5.3.1 Structuri turistice cu funcţiuni de cazare

Structurile de cazare reprezintă f ăr ă îndoială unul din cele mai importante elemente ale

structurilor de primire turistică şi totodată un element esenţial al ofertei destinaţiei turistice în general şi

a amenajărilor turistice în special. Ele au evoluat odată cu activitatea turistică în Culoar de la vechile

unităţi pentru turismul de afaceri (de tip "hotel de ville" din târgurile Bucovinei) sau cel balnear

(hoteluri şi vile ale staţiunilor balneare, astăzi mult transformate faţă de vechea înf ăţişare cu excepţia

nucleului fostului stabiliment al băilor din staţiunea Vatra Dornei unde mai păstrează înf ăţişarea de

odinioar ă fostul şi actualul Hotel Carol), la cele din perioada comunistă (complexe hoteliere mari,

proprii turismului de masă, care au suferit un îndelungat proces de privatizare, modernizate şi renovate

par ţial, în funcţie de caz; tabere pentru tineret, campinguri şi căsuţe de cele mai multe ori nerenovate şi

degradate ajunse astăzi la un standard de confort de o stea sau două stele) până la cele moderne

48



construite după anii '90 (numeroase pensiuni şi vile de vacanţă, hoteluri moderne de categorii

superioare de confort şi, mai nou, spaţii pentru camping, sate de vacanţă, bungalow-uri).

5.3.1.2 Caracteristici cantitative ale structurilor turistice cu func ţ iuni de cazare în Culoarul

transcarpatic Gura Humorului – Câmpulung – Vatra Dornei – Bârg ău

În ceea ce priveşte numărul de structuri de cazare, la nivel de judeţ, capacitatea de

cazare existentă (instalată) din Judeţul Bistriţa Năsăud cunoaşte în perioada 2000 – 2007 o evoluţie

constantă remarcându-se fluctuaţii de una, două unităţi de cazare în condiţiile unei oferte turistice

dominate de o piaţă hotelier ă stabilă, în timp ce pentru Judeţul Suceava se observă o creştere

semnificativă a acestui indicator şi chiar o dublare a valorii sale (pentru aceeaşi perioadă crescând de la

93 la 236 unităţi), în condiţiile unei evoluţii la fel de constante a pieţei hoteliere, însă, a creşterii

explozive în paralel a numărului structurilor de cazare de mici dimensiuni de tipul pensiunilor turistice

mai ales rurale dar şi urbane.

Culoarul transcarpatic Gura Humorului – Câmpulung – Vatra Dornei – Bârgău a avut în cadrul

judeţelor analizate cea mai accentuată dinamică a capacităţii de cazare existente, mai ales în cazul

păr ţii incluse judeţului Suceava. Astfel comunele sucevene, ce concentrau în 2006 ~55% din totalul

unităţilor de cazare (~61% în 2002) şi 63,3% din totalul locurilor de cazare (69% în 2004, an în care se

deschid multe unităţi de primire noi) la nivelul judeţului, îşi multiplică de aproape 4 ori numărulunităţilor de cazare în perioada 1992 – 2006, dublându-şi aproape valoarea acestui indicator confom

evoluţiei la nivelul judeţului, într-o perioadă similar ă (2002-2006) de la 75 la 130. Nu se constată

acelaşi lucru şi la nivelul locurilor de cazare ce sufer ă o scădere accentuată după 1990 până în 2002,

urmând apoi o creştere, în trepte, nu tot atât de accentuată depăşindu-se în cele din urmă la nivelul

anului 2006, valoarea înregistrată în 1992 pentru acest indicator. (Fig. 20) Pe fondul creşterii continue

a numărului unităţilor, scăderea numărului de locuri de cazare se explică prin modificări structurale

importante ce au apărut la nivelul tipologiei structurilor de primire turistică în etapa post-comunistă.

Fig 20 Evoluţia capacităţiide cazare existente (a - nr.de unităţi; b – nr. de locuri)în Culoarul transcarpaticGura Humorului -Câmpulung - Vatra Dornei

– Bârgău. Sursa datelor:Fişele localităţilor, DirecţiaJudeţeană de Statistică Suceava.

49



Evolu ţ ia capacit ăţ ii de cazare existente (nr. de locuri) pe localităţi arată un profil

asemănător celui al culoarului pentru localitatea Vatra Dornei (Fig. 21a), aceasta concentrând de fapt

aproximativ 40% din capacitatea de cazare existentă la nivelul acestui spaţiu. Majoritatea localităţilorau însă un profil uşor ascendent mai pronunţat pentru localităţile rurale (Fig. 106b) ca: Pojorâta, Dorna-

Arini, Panaci, iar dintre cele urbane pentru Gura Humorului (ce înglobează însă cartierul Voroneţ –

areal cu o intensă activitate turistică şi comportament asemănător comunelor rurale din Culoar).

Fig. 21 Evoluţia capacităţii de cazare existente (nr. de locuri) a – în localităţile urbane, b – în localităţile rurale aleCuloarului transcarpatic Gura Humorului - Câmpulung - Vatra Dornei – Bârgău Sursa datelor: Fişele localităţilor,Direcţia Judeţeană de Statistică Suceava

Creşteri remarcabile au mai ales comunele Vama şi Mănăstirea Humorului, în timp ce localitatea Frasin

cunoaşte un declin pronunţat ca urmare a reducerii treaptate a activităţii Taberei Bucşoaia (unitate careîi conferea un statut similar celorlalte oraşe din Culoar după volumul locurilor de cazare şi f ăr ă de care

oraşul se raliază profilului comunelor rurale din jur cu o ofertă de cazare constituită exclusiv din

pensiuni rurale, agroturistice, vile şi case de vacanţă).

Ca urmare a anchetei desf ăşurate pe teren între 15 – 30 iulie 2007 pentru studiul structurilor turistice de

primire cu funcţiuni de cazare, a celei desf ăşurate la sediul primăriilor în perioada august – septembrie

2008 şi a cercetărilor întreprinse prin consultarea celor mai cunoscute site-uri internet de promovare a

unităţilor de cazare în general şi de tip pensiune în particular a rezultat o diferenţă foarte mare între

capacitatea de cazare declarată oficial de sursele judeţene de statistică la nivelul anului 2006 şi cele

găsite la nivelul anului 2008. Cercetarea siturilor web în turism şi a bazelor de date oferite de acestea

este o metodă foarte eficientă în măsura în care am considerat că indiferent de modalitatea în care ăşi

declar ă activitatea structurile de primire turistică odată deschise sunt interesate de a se promova şi de a

primi turişti. Marea majoritate (inclusiv cele cu un buget redus alocat promovării sau cele care nu

lucrează cu agenţiile de turism) apelează la internet ca mijloc ieftin şi foarte eficient de promovare.

Adaptând metode descrise de Özturan şi Roney, 2004sau de Baloglu şi Pekan, 2006 au fost consultate

19 site-uri internet specializate în promovarea structurilor turistice de cazare (viaromania.eu;

50



rotourism.eu; cazari.ro; e-cazari.ro; i-cazare.ro; cazare.net; tourismguide.ro; cazarevacanta.ro;

vreaucazare.ro; informatii-cazare.ro, turismvirtual.ro; cazare-la.ro; turist-in-romania.ro; cauta-

cazare.ro; ro-cazare.ro; rotouring.com; turistinfo.ro; pensiuni.ro; pensiuni.org) rezultând în urmacalculelor un total de 9517 locuri de cazare pentru întreg culoarul, la nivelul anului 2008, faţă de cele

4604 înregistrate oficial în 2006. Pe lângă creşterea firească a numărului locurilor, ca urmare a

deschiderii în această perioadă a noi unităţi de cazare, diferenţele se datorează în mod cert faptului că

numeroase structuri nu sunt incluse în eşantionul statistic. Acest lucru poate fi datorat mai multor

motive şi anume faptului că multe structuri sunt abia deschise şi deci se află în curs de omologare,

faptului că deşi sunt omologate unele nu raportează statisticii (urmează sa o facă, nu doresc să o facă),

faptului că au un număr mai mic de locuri decât limita de interes statistic (sub 5 locuri – pat), etc.

Fig. 22 Numărul de locuri în structurile de cazare cu funcţie turistică existente (a – oficial la nivelul anului 2006 –

Sursa datelor: Fişele localităţilor; b – neoficial ca urmare a date furnizate de autorităţile locale, de ancheta de teren şi

în urma anchetei de cercetare a siturilor internet care promovează unităţile de cazare).

Precizăm faptul că toate aceste locuri sunt promovate în structuri de cazare ce ofer ă aceste servicii

contra cost turiştilor. Foarte numeroase sunt la nivelul acestui spaţiu şi re şedin ţ ele secundare vilele şi

casele de vacanţă locuite temporar de proprietari sau de prieteni, rude ale acestora şi mai rar închiriate

pentru scurte perioade în cursul anului. De exemplu dacă ar fi să cităm din nou o sursă oficială,

primăria Bistriţa Bârgăului a recenzat pentru zona Colibiţa un număr de "peste 300 de vile şi case de

vacanţă care asigur ă locuri de cazare, de regulă la sfâr şit de să ptămână, pentru membrii familiilor

acestor proprietari şi invitaţilor acestora". Se poate vorbi astfel şi aici de un fenomen de concentrare a

reşedinţelor secundare de tip spa (Ciangă, 2007), legat de lacuri de acumulare şi areale montane

pitoreşti similar celor menţionate de autor la Tarniţa (pe Someşul Cald) sau Leşu (pe Crişul Repede).

51



Fluctuaţiile anuale dinamice ale amenajărilor turistice şi caracterul discontinuu al activităţii unor

structuri de primire cu funcţiuni de cazare turistică au determinat totodată şi o analiză a sezonalit ăţ ii

lunare la nivelul structurilor de cazare existente (Tabel 11 Anexa, p. 19) adaptând astfel un indicator deanaliză al cererii turistice pentru structuri de cazare netemporare (ex.: pensiuni rurale, vile turistice) dar

care aleg acest regim de funcţionare ca urmare al caracterului excesiv al sezonalităţii cererii turistice.

Analizând structura capacit ăţ ii de cazare existente pe tipuri de structuri de primire

turistică se constată diferenţieri mari în ceea ce priveşte propor ţia deţinută din volumul total al

capacităţii de cazare de la o categorie la alta, şi pe categorii între judeţele Suceava şi Bistriţa Năsăud

(Fig. 6 a,b,c şi fig. 7 a,b,c, Anexa, p. 22 - 23), atât pentru aceeaşi perioadă de referinţă între localităţi

diferite ale culoarului cât şi pentru aceeaşi unitate spaţială de la o perioadă la alta.

Un prim aspect foarte evident este astfel diversificarea tipurilor de structuri de cazare pe măsura

evoluţiei activităţilor turistice în perioada postcomunistă, structuri care sunt astfel treptat incluse în

cuantificarea statistică (a se vedea precizările metodologice de mai sus). Necesitatea recunoaşterii lor

statistice este dovedită de faptul că indicatorul structurii capacităţii de cazare pe categorii de cazare,

calculat conform formulei de mai sus pentru categoriile de cazare considerate statistic în perioada

1990-1995, nu dau prin însumare cifra 1, semn că mai existau tipuri de structuri de cazare nesurprinse

statistic în categoriile considerate metodologic. Un alt aspect evident al structurii tipologice a

capacităţii de cazare existente în perioada 1990-2006 pentru judeţele în care se încadrează culoarul ar fidominarea la nivelul locurilor de cazare a structurilor de tip hotelier cu o pondere de ~ 40% pentru

Judeţul Suceava şi de ~ 60-80% (în funcţie de perioada la care se face referire) pentru Judeţul Bistriţa-

Năsăud. Dacă acest tip de structuri cunosc o creştere a ponderii în numărul total de locuri în perioada

1990 – 2002, între anii 2002 – 2006 înregistrează un declin ca urmare a emergenţei altor tipuri de

structuri de cazare în special pensiuni rurale şi urbane.

Capacitatea de cazare în func ţ iune reprezentând numărul de locuri de cazare puse la

dispoziţia turiştilor de către structurile de primire turistică, ţinând cont de numărul de zile cât acestea

sunt deschise în perioada considerată şi exprimându-se în numărul de locuri – zile este un indicator

care înglobează variabila sezonalităţii eliminând totodată structurile de cazare nefuncţionale (închise

sau aflate în renovare). Analizând cifrele anuale ale capacităţii de cazare în funcţiune pentru anii 2006

şi 2007 (Fig. 23) (în funcţie de disponibilitatea indicatorului la nivel de localitate) se observă o creştere

mai ales pentru localitatea Gura Humorului atât ca urmare a creşterii capacităţii de cazare existente cât

şi pe fondul încercărilor la nivel politic local de a reduce sezonalitatea.

52



Fig. 23 Evoluţia capacităţii de cazare în funcţiune pentru perioada 2006 – 2007 la nivelul localităţilor Culoarului

transcarpatic Gura Humorului – Câmpulung – Vatra Dornei – Bârgău. (Sursa datelor: Direcţia Judeţeană de Statistică

Suceava).

Uşoare creşteri ale acestui indicator se remarcă şi pentru localităţile Mănăstirea Humorului şi Vama, în

timp ce pentru localităţi din vestul culoarului (ex: Vatra Dornei, Dorna-Arini) capacitatea de cazare în

funcţiune a suferit o scădere în 2007 faţă de 2006.

Indicele net de utilizare a capacit ăţ ii în func ţ iune numit şi rata de ocupare şi exprimat ca raport între

numărul de înnoptări şi capacitatea de cazare în funcţiune arată aşadar gradul de folosire al structurilor

turistice cu funcţiuni de cazare care au fost deschise ca urmare a cererii existente.

Fig. 24 Evoluţia indicelui net de utilizare a capacităţii de cazare în funcţiune (%) pentru perioada 2006 – 2007 la

nivelul unor localităţi din Culoarul transcarpatic Gura Humorului – Câmpulung – Vatra Dornei – Bârgău. (Sursa

datelor: Direcţia Judeţeană de Statistică Suceava).

53



Analiza valorilor medii anuale ale acestui indice (Fig. 24) la nivelul anilor 2006, 2007 pentru

localităţile culoarului arată cifre mai mari pentru localităţi ca Frasin sau Dorna-Arini (peste 4 în 2007),

valori medii la nivelul culoarului (2 – 3) au înregistrat Vatra Dornei (cu un indice de utilizare înscădere în 2007 faţă de 2006), Pojorâta, Vama (cca 2), valori mai mici pentru Gura Humorului (1,7) şi

cele mai mici pentru Câmpulung Moldovenesc (1 - 1,1), staţiunea care după cum am ar ătat anterior a

suferit cel mai mare regres între cele trei staţiuni urbane din culoar.

Amploarea fenomenului turistic într-o localitate şi totodată impactul acestuia asupra

mediului se analizează şi prin indicatori ce raportează volumul locurilor de cazare la populaţia

permanentă sau la suprafaţa unei localităţi.

Func ţ ia turistică (ft) se calculează prin raportarea numărului total de locuri de cazare dintr-o localitate

la populaţia permanentă a acesteia (de regulă la 1000 de locuitori) fiind măsurată astfel în nr.

locuri/1000 locuitori. Calculele f ăcute pentru localităţile culoarului pe baza datelor oficiale privind

structurile de cazare la nivelul anului 2006 (Fig. 25a) şi a celor neoficiale rezultate în urma anchetelor

efectuate pe teren, la sediile autorităţilor centrale şi a siturilor internet de promovare a unităţilor de

primire turistică cu funcţii de cazare (Fig. 25b) relevă diferenţe evidente în cadrul teritoriului analizat.

Fig. 25 Numărul de locuri de cazare/populaţia permanentă în structurile turistice existente (a – oficial la nivelul anului

2006; Sursa datelor: Direcţia Judeţeană de Statistică Suceava; b – neoficial ca urmare a datelor furnizate de

autorităţile locale, de ancheta de teren şi în urma anchetei de cercetare a siturilor internet care promovează unităţile de

cazare).

Astfel conform datelor oficiale se observă faptul că o funcţie turistică importantă (o valoare peste 100

locuri/1000 locuitori) este deţinută de staţiunea Vatra Dornei. Neoficial pe lângă această localitate o

54



funcţie turistică dezvoltată o au şi comune din mediul rural cum ar fi Mănăstirea Humorului, Vama şi

Sadova unde structurile turistice de cazare s-au dezvoltate foarte mult în ultima perioadă.

Indicatorul numărului mediu de locuri de cazare pe kmp (Neacşu, Băltăreţu, 2006, p.143) a fost deasemenea calculat pe baza datelor oficiale şi a celor rezultate din anchetele proprii pe teren privind

dimensiunile bazei turistice de cazare la nivelul localităţilor din culoar (Fig. 26a, b). Analiza valorilor

rezultate arată faptul că teoretic raportat la întreaga suprafaţă a localităţilor densităţile cele mai mari

ating peste 10 locuri/kmp (Vatra Dornei şi neoficial şi Gura Humorului). Valori între 3 şi 10

locuri/kmp ar fi pentru localităţile Câmpulung Moldovenesc şi neoficial şi în Vama, Mănăstirea

Humorului, Sadova şi Ciocăneşti. Dacă ar fi să compar ăm din nou valorile obţinute pentru spaţiul

culoarului cu cele ale staţiunilor din arealul Valea Prahovei – Poiana Braşov, cunoscute a fi unul din

cele mai aglomerate perimetre construite cu funcţie turistică, se poate constata din nou un raport net de

inferioritate pentru spaţiul bistriţean - bucovinean.

Fig. 26 Numărul de locuri de cazare/suprafaţă în structurile turistice existente (a – oficial la nivelul anului 2006; Sursa

datelor: Direcţia Judeţeană de Statistică Suceava; b – neoficial ca urmare a date furnizate de autorităţile locale, de

ancheta de teren şi de cercetarea siturilor internet de promovare a unităţilor de cazare).

Important de observat este şi faptul că acest indicator surprinde un nivel general al densităţii bazei

turistice de cazare la nivelul localităţilor. De fapt multe structuri se află în spaţiul intravilan rezultând

astfel o densitate mult mai mare a locurilor de cazare pe unitatea de suprafaţă kmp. Uneori aceste

structuri aglomerează excesiv spaţiul de locuit.

55



5. ucturile turistice de alimentaţie

cest tip de structuri turistice r ămân cel puţin tot atât de importante ca şi structurile turistice cu funcţii

Fig. 27 Ponderea unităţilor de

grementul legat de sporturile de iarnă joacă un rol forte important pentru activitatea turistică a

3.2 Str

Ade cazare pentru turism în general şi pentru cel organizat în special, alimentaţia fiind unul din serviciile

de bază oferite turiştilor în pachetele care le sunt destinate.

alimentaţie în cadrul structurilor de

primire turistică, respectiv a unităţilor de

tip restaurant în numărul total de

structuri de primire turistică cu funcţiişi alimentaţie în localităţi ale Culoarului

transcarpatic Gura Humorului –

Câmpulung – Vatra Dornei – Bârgău la

nivelul anului 2006 (Sursa datelor:

ONRC).

5.3.3 Agrement legat de sporturile de iarnă

A

Culoarului transcarpatic Gura Humorului – Câmpulung – Vatra Dornei – Bârgău în condiţiile în care

turismul activ din sezonul hibernal contrabalansează adesea sub aspectul cererii turistice sezonul

turistic estival. Prezenţa ză pezii în zona montană este un factor evident de atracţie pentru turişti mai

ales în perioada weekendului, a sărbătorilor de iarnă şi nu numai şi a fost valorificată în această zonă

prin tradiţionalele festivaluri dedicate în ză pezii şi sporturilor de iarnă. Deşi aproape toate localităţiledin cadrul culoarului analizat au teoretic potenţial natural pentru acest tip de agrement, toate fiind

situate în domeniul montan, amenajările pentru sporturi de iarnă şi în cadrul acestora domenii schiabile

sunt de mici dimensiuni. Singura staţiune mai importantă şi cu tradiţie din acest punct de vedere este

staţiunea Vatra Dornei care a beneficiat de investiţii importante în acest sens în perioada comunistă.

Alături de aceasta mici domenii amenajate mai au staţiunea climatică de interes naţional Câmpulung

Moldovenesc şi punctul turistic Tihuţa. Pe lângă amenajările mai vechi apar proiecte de amenajare noi

pentru zona montană în staţiuni cu tradiţie (Vatra Dornei), în staţiuni cu potenţial insuficient valorificat

56



(Câmpulung Moldovenesc), dar mai ales în staţiuni în care domeniul schiabil va fi creat pe loc gol

("ex-nihilo") (Gura Humorului).

5.3.4 Agrement în ariile protejate

ă în general la activităţile cu rol recreativ şi de agrement ce au loc înTurismul în ariile protejate se refer

parcurile naţionale şi parcurile naturale. Deşi activităţile recreative şi turistice în mediul natural sunt

obişnuite în ţara noastr ă, ieşirile la iarbă verde în împrejurimile localităţii de reşedinţă sau circuitele

turistice şi drumeţiile montane fiind o practică des întâlnită, ariile protejate de dimensiuni mari au fost

recent constituite conform clasificărilor IUCN sub forma parcurilor naţionale şi naturale (unele parcuri

naţionale din 1990) şi mai nou integrate în reţeaua Natura 2000 sub forma Siturilor de Importanţă

Comunitar ă şi Siturilor de Protecţie Avifaunistică (în anul 2007) impunând anumite restricţii în acest

sens.

5.3.6 Structuri turistice de tratament

cest tip de structuri se refer ă în cea mai mare parte la cele destinate turismului balnear, care astăzi se

e de apă minerală şi gaz mofetic, 11 provenind

.4 Comunităţile gazdă

Comunităţile gazdă reprezintă una din cele mai importante componente ale pie ţei turismului durabil

A

întâlnesc doar în arealul staţiunii balneare Vatra Dornei, deşi în trecut au existat şi alte nuclee de

dezvoltare în acest sens (ex: Dorna Candrenilor, Iacobeni - a se vedea capitolul 3.4). Totu şi astăzi prinaccentul pus pe activităţile turistice sportive pentru sănătate nu atât în vederea tratării ci a prevenţiei

anumitor afecţiuni precum şi pe practicile de wellness şi fitness se poate constata o expansiune a

acestor structuri la nivelul întregului Culoar, ele fiind prezente în toate unităţile cu grad de confort

ridicat (de 4 stele şi tot mai mult şi în cele de 3 stele).

Staţiunea Vatra Dornei dispune, în prezent de 17 surs

din foraje şi 6 din izvoare naturale terapeutice. Tratamentul balnear în staţiunea Vatra Dornei este

asigurat în prezent în trei mari baze de tratament.

5

în măsura în care acesta îmbr ăţişează principii ale durabilităţii sociale privind beneficiile activităţii

turistice care ar trebui să privească în primul rând populaţia localităţii de destinaţie turistică, privind

echitatea socială (măsura în care veniturile din turism se distribuie egal în rândul populaţiei), egalitatea

de şanse, etc.. Din punct de vedere a grupurilor de interes care se formează în interiorul comunităţii, în

57



raport cu activitatea de turism, se poate face o distincţie între managerii unităţilor turistice, angajaţii în

industria turistică locală, managerii din alte domenii de afeceri decât turismul, cei care nu sunt angaja ţi

în industria turistică nefiind afectaţi de aceasta, etc. (după Swarbrooke, 1999, p. 125). Dacă ar fi să seutilizeze câte un singur criteriu de diferenţiere se pot distinge relaţii duale de genul: rezidenţi în general

şi "stakeholderi" (cei implicaţi în turism); angajaţi şi angajatori, rezidenţi influenţi şi cei cu o mică

influenţă la nivel decizional, etc.. Astfel succesul activităţii turistice în perspectivă durabilă ar consta

într-o bună măsur ă în atingerea consensului între aceste grupuri de interes. O asemenea perspectivă

urmăreşte totodată şi implicarea comunităţii gazdă în luarea deciziilor la nivel politic local şi implicit o

atitudine proactivă a acesteia faţă de sectorul public. Tocmai datorită acestor aspecte incluse de

dimensiunea socială a turismului se iau în calcul indicatori amintiţi în capitolul 1 al acestei lucr ări şi

dezvoltaţi în acest subcapitol de genul relaţiei vizitator/gazdă, gradului de implicare al rezidenţilor în

industria turistică, atitudinii, satisfacţiei comunităţii faţă de dezvoltarea activităţilor turistice, ş.a.m.d..

Un alt domeniu tratat pe larg în literatura de specialitate este cel al calităţii vieţii

comunităţi

ei –

În ceea ce priveşte nivelul de dotare al locuinţelor (Fig. 29 A, B, C, D) se poate constata

nivelul superior de înzestrare al celor din mediul urban comparativ cu mediul rural.

i gazdă, domeniu complex măsurat prin numeroşi indici şi indicatori cu referire la

dimensiunea edilitar ă cantitativă, în măsura în care nu este de dorit o discrepanţă accentuată între

condiţiile oferite de structurile de cazare vizitatorilor şi cele de trai zilnic ale locuitorilor.

FiB

g. 28 Dimensiunea edilitar ă cantitativă în culoarul transcarpatic Gura Humorului – Câmpulung – Vatra Dornârgău (A – numărul mediu de camere pe locuinţă).

58



Fig. 29 e dotare al locuinţelor în Culoarul transcarpatic Gura Humorului – Câmpulung – Vatra Dornei – Bârgău (B – do area locuinţelor cu baie; C – dotarea locuinţelor cu canalizare). Sursa datelor: Institutul Naţional deStatistică.

ocuinţe dispun de alimentare cu apă, canalizare şi baie în interiorul locuinţei) sunt comunele

Mănăstirea Humorului, Vama, Sadova, Iacobeni, Şaru Dornei, Lunca Ilvei şi Bistriţa Bârgăului. Acest

Nivelul dt

În mediul rural comunele cu un nivel superior de înzestrare tehnico-edilitar ă a locuinţelor (peste un

sfert din l

59



60

patic Gura Humorului – Câmpulung – Vatra Dornei – Bârgău (Fig.

ăzut de dezvoltare cu o valoare sub 45 a indicelui total rezultată din valori

ărilor în gospodărie (Păltinoasa) sau ale sectorului demografiei (Panaci);

nivel nu este astfel încă unul suficient de ridicat pentru a putea dezvolta activităţile turistice la un nivel

optim în mediul rural al culoaurlui în ciuda spaţiului suficient de cazare şi a excedentului de camere a

gospodăriilor. Totuşi, de regulă cele mai mari şi mai înstărite gospodării şi mai ales cele cu spaţiudestinat turiştilor, au investit în ultima vreme foarte mult la nivelul acestor dotări. Important de precizat

în privinţa laturii ecologice a turismului durabil însă este faptul că cifrele prezentate cuprind în mare

parte, pentru mediul rural, sisteme proprii de alimentare cu apă şi canalizare rezultate prin investiţii

personale ale populaţiei şi care nu ofer ă uneori o garanţie a siguranţei lor pentru mediu sau care pot

crea un disconfort pentru turişti (ex: uneori capacitatea instalaţiilor calculată pentru un necesar al

gospodăriei este depăşită în condiţiile vârfului de sezon turistic – necesitând stabilirea unor programe

pentru alimentarea cu apă, mai ales când la un rezervor sunt asociate mai multe gospodării, vidanjări

mult mai frecvente ş.a.m.d.).

În afara acestor indicatori ai dimensiunii edilitare cantitative am considerat important calculul unui

indice general de sinteză care să sugereze nivelul de dezvoltare pentru localităţile rurale şi urbane

integrate spaţial Culorului transcar

30) pentru acelaşi an 2002. Indicele s-a bazat pe metodologia descrisă în Carta Verde (1997) şi de Ianoş

(1998) şi aplicată de Popescu şi Dincă (2007) în Harta dezvoltării regionale apărută în lucrarea reeditată

România Atlas istorico-geografic, ediţia 2006 cu adaptări în cadrul analizei dezvoltării economice

pentru sectorul turism.Au rezultat astfel în cele din urmă cinci clase de comune după nivelul de dezvoltare în anul 2002 şi

anume:

- comune cu un nivel sc

mici ale sectorului economic şi al infrastructurii (Frumosu, Mănăstirea Humorului, Poiana Stampei),

dar şi ale dot

- cele trei oraşe, vechi centre urbane ale culoarului cu un nivel ridicat al dezvoltării însă cu cifre ale

indicelui care nu depăşesc valoarea de 70 ar ătată astfel un grad ridicat de ruralitate al urbanului în acest

spaţiu şi totodată omogenitatea culoarului sub aspectul gradului de dezvoltare locală.



Fig. 30 Indicele de dezvoltare al localităţilor din Culoarul transcarpatic Gura Humorului – Câm

61



Pentru a releva însă indicatorii turismului durabil care vizează în mod direct latura sa socială şi implicit

comunităţile gazdă în perioada decembrie 2007 – ianuarie 2008 a fost aplicat un chestionar

comunităţilor gazdă din culoarul transcarpatic studiat urmărind în mare aceleaşi probleme ca în cazulcelui aplicat autorităţilor locale şi reprezentanţilor agenţiilor de turism (Anexa, p. 5). Prin specificul

problemelor urmărite şi caracterul calitativ al chestionarului s-a considerat un nivel de încredere de cca

95%. Analiza r ăspunsurilor chestionarului a relevat cu privire la calitatea vieţii în general aspecte

interesante care nu au putut fi surprinse prin analiza datelor statistice cantitative reliefată anterior cu

privire la gradul de dotare al gospodăriilor pentru care se observă un nivel ridicat de dotare cu

mijloace de comunicare (mai ales la nivelul telefoniei mobile şi al televiziunii, prezente în casele a

peste 95% din respondenţi şi mai puţin al internetului disponibil în gospodăriile a peste 70% din

respondenţii mediului urban şi a cca 30% din cei ai mediului rural) comparativ cu unul mai scăzut

pentru instalaţii sanitare (un sfert din respondenţii din mediul rural nu aveau baie în interiorul locuinţei

şi peste o treime nu aveau canalizare). Este aşadar explicabil faptul că deşi majoritatea locuitorilor se

declar ă satisf ăcuţi atât de calitatea locuinţei cât şi de cea a condiţiilor de viaţă oferite la nivelul

localităţii (cca 60%), un procent însemnat se declar ă foarte satisf ăcuţi de confortul locuinţei dar

nemulţumiţi de condiţiile de trai ale oraşului/comunei.

Locuitorii se declar ă în marea majoritate interesaţi în propor ţie moderată şi mare de turism

şi avantajele sale (Fig. 31a), 58% din respondenţi declarând cu certitudine că acest domeniu este unul profitabil, iar 52% din ei faptul că ar investi în acest domeniu (Fig. 31b,c). Circa 5% din respondenţi au

investit deja în acest domeniu.

Fig. 31 R ăspunsul comunităţilor gazdă privind măsura în care consider ă a –că beneficiază material din turism; b – că

turismul este un domeniu profitabil, c – că ar investi în turism.

Atitudinea acestora faţă de dezvoltarea acestui domeniu economic poate fi considerată

aşadar f ăr ă îndoială una pozitivă deşi satisfacţia prezentă este mică (cel puţin din punct de vedere

material).

62



5.5 Cererea turistică

Cererea turistică reprezintă un capitol esenţial al pieţei turistice în general şi din Culoarul transcarpaticGura Humorului – Câmpulung – Vatra Dornei – Bârgău, în special. Dacă oferta unei destinaţii turistice

determină complexitatea pieţei şi duce la o segmenatre a cererii, în lipsa ei nemaiputându-se vorbi de un

turism organizat şi deci de o activitate turistică propriu-zisă, în cazul lipsei cererii turistice nu ar exista de

fapt activitate turistică. Uneori tocmai tendinţele pe care le manifestă cererea la un moment dat pentru

anumite resurse considerate potenţial turistic duc la amenajări turistice prin care sunt valorificate

resursele în mod organizat la nivelul destinaţiilor turistice.

5.5.2 Caracteristici cantitative ale cererii turistice în Culoarul transcarpatic Gura Humorului –


Din punct de vedere al volumului cererea turistică a suferit transformări importante în ultimele două

decenii atât la nivelul spaţial al celor două judeţe cât şi al localităţilor din culoar.

Indicatorul sosirilor turistice arată pentru perioada 2000 – 2007 (Fig. 130) o uşoar ă descreştere în 2001

urmată de o revenire şi o tendinţă de creştere după 2005 pentru Judeţul Suceava, şi o evoluţie opusă

pentru Judeţul Bistriţa-Năsăud manifestată printr-o creştere în 2000 – 2003, un declin în 2004, orevenire în 2005 continuată printr-o tendinţă de scădere după 2005. Aceste tendinţe se explică par ţial şi

prin schimbările suferite la nivelul bazei de cazare şi explicate anterior de creştere a numărului

unităţilor mici mai ales în mediul rural în Judeţul Suceava şi de declin şi restructurare a unităţilor

hoteliere în general, acestea dominând baza de primire pentru Judeţul Bistriţa-Năsăud. Ca şi în cazul

structurilor turistice de cazare (număr de structuri şi număr de locuri) comunele sucevene din culoar se

remarcă prin concentrarea unui volum important al cererii turistice în cadrul judeţului (cca 47 % din

totalul sosirilor la nivel de judeţ în anul 2007).

Varia ţ ia în timp a cererii turistice se poate observa astfel şi la nivelul unor localităţi care au

înregistrat o activitate turistică importantă încă din perioada comunistă (Fig. 32). Astfel se remarcă

evoluţii diferite în primul rând pentru cele trei oraşe - staţiuni de interes naţional din culoar.

63



Fig. 32 Evoluţia numărului anual de sosiri în localităţi ale Culoarului transcarpatic Gura Humorului – Câmpulung –

Vatra Dornei – Bârgău în perioada 1985 – 1995, 2002 – 2007. (Sursa datelor: Direcţia Judeţeană de Statistică Suceava).

Ponderea turi ştilor români, respectiv str ăini în totalul sosirilor turistice este net dominată

de cea a turiştilor interni la nivelul culoarului în general. Evolu ţ ia numărului lunar de înnopt ări pe localit ăţ i (Fig. 139) arată profile similare celor

ale sosirilor cu unele diferenţe.

Durata medie a şederii turi ştilor arată pentru 2007 valori anuale relativ mici de cca 2,4

zile ca medie pentru totalul judeţului (cu valori mai scăzute de sub 2 zile pentru turiştii str ăini) având la

nivelul destinaţiilor turistice valori influenţate de profilul acestora: mai mari pentru staţiunea cu profil

balnear Vatra Dornei (de peste 4 zile) şi de cca 2 zile pentru staţiunile din zona montană.

Sezonalitatea, specifică activităţilor turistice, şi mai ales cea pronunţată reprezintă una

din cele mai mari provocări ale managementului în domeniu care face mari eforturi pentru atenuarea ei.

"Sezonalitatea accentuată influenţează creşterea preţului de cost al serviciilor şi diminuarea

rentabilităţii, inducând în multe cazuri o dezvoltare inegală a diferitelor zone de interes turistic."

(Snack, Baron, Neacşu, 2001).

În analiza sezonalităţii la nivelul spaţiului studiat am luat în calcul pe de o parte indicii de

sezonalitate, ca dimensiune sintetică pe orizontală a acestui fenomen pentru perioada 2002 – 2007 şi

64



coeficientul de concentrare Gini corectat care exprimă intensitatea anuală a sezonalităţii în cadrul

aceleiaşi perioade, ca dimensiune verticală a acestui fenomen.

Indicii de sezonalitate au fost calculaţi cu ajutorul metodei mediilor aritmetice simple şi mobile pe bazaseriilor dinamice privind distribuţia pe luni a sosirilor de turişti (Minciu, 2004, p. 147), între cele

valorile rezultate prin aplicarea celor două tipuri de medii remarcându-se diferenţe foarte mici.

Fig. 33 Indici de sezonalitate (perioada

2002 – 2007) calculaţi cu ajutorul mediilor

aritmetice mobile pe baza datelor oferite de

Direcţia Judeţeană de Statistică Suceava,

pentru localităţi ale Culoarului transcarpaticGura Humorului – Câmpulung – Vatra

Dornei – Bârgău.

Intensitatea sezonalit ăţ ii, în cursul unui an "exprimată sub forma gradului de concentrare, poate fi

evaluată cu ajutorul coeficientului de concentrare Gini (CG) sau Gini corectat (CGC) (Struck)".

Fig. 34 Coeficienţi de concentrare Gini (în perioada 2002 – 2007), calcula ţi cu ajutorul indicelui de concentrare Gini

corectat pentru localităţi ale culoarului transcarpatic a – pentru totalul sosirilor turistice; b – pentru sosirile turi ştilor

români. Sursa datelor: Direcţia Judeţeană de Statistică Suceava.

Din punct de vedere al impactului şi efectelor precticării turismului asupra destinaţiei turistice şi

populaţiei gazdă se analizează şi indicatorii: densităţii turistice în raport cu populaţia(turişti/populaţie

sau %) şi densităţii turistice în raport cu suprafaţa staţiunii (turişti/kmp) (Neacşu, Băltăreţu, 2006, p.

143).

Astfel pentru ambii indicatori calculaţi la nivelul anului 2006 pentru anumite localităţi ale culoarului

transcarpatic, conform datelor disponibile statistic privind circulaţia turistică se observă faptul că

valorile cele mai mari pentru acest spaţiu sunt deţinute de staţiunea turistică Vatra Dornei, pentru care

funcţia turistică ocupă în mod tradiţional un loc important.

65



5.5.3 Caracteristici calitative ale cererii turistice în Culoarul transcarpatic Gura Humorului –


Dacă datele statistice privind cererea turistică reuşesc să redea într-o anumită măsur ă dimensiunile reale

şi actuale ale acesteia, elementele de natur ă calitativă ale cererii (legate de motivaţia călătoriei, de

cheltuielile turiştilor, etc.) se resimt ca o lipsă acută ca urmare a studiilor aproape inexistente privind

profilul turiştilor şi consumatorilor de servicii turistice. Asemenea studii au apărut totuşi în ultimii ani

însă mai mult pentru întreg teritoriul naţional şi mai puţin detaliate pe destinaţii turistice sau pe anumite

regiuni. În acest sens se pot menţiona Studiul Naţional al Gospodăriilor al INS ca studiu de pionierat la

nivel naţional, demarat în 2003, însă care din păcate nu se consider ă suficient perfecţionat (cu o structur ă

a eşantioanelor suficient de perfecţionate) pentru a certifica şi a face publice rezultatele obţinute.

Importante în acest sens sunt studiile întreprinse de USAID în 2005 şi 2006 însă doar pentru turiştii

str ăini precum, studiul INCDT (Institutul Naţional de Cercetare Dezvoltare în Turism) desf ăşurat în

perioada 2004/2005 şi care a acoperit atât turismul intern cât şi turismul internaţional oferind informaţii

despre profilul vizitatorilor pe tipuri de destinaţii turistice din ţar ă sau studiul ANT.

Studiul USAID a fost adresat doar cererii externe în perioada august 2006 şi a fost aplicat

în cele mai importante situri cu atractivitate turistică din cinci regiuni turistice diferite la nivelul

României între care a fost inclusă şi cea a Bucovinei (pentru acest areal, chestionarele vizând în principal ca domenii de interes profilul vizitatorului, comportamentul şi percepţia acestuia asupra

destinaţiei turistice au fost aplicate pe cca 340 subiecţi). Între principalele rezultate ale anchetei se

poate aminti faptul că:

principalul motiv pentru alegerea României ca destinaţie turistică a fost pentru turiştii str ăini

chestionaţi recomandarea rudelor şi prietenilor (pentru cca un sfert din ei), ghidurile de călătorie (17%)

şi vizitarea rudelor şi prietenilor (12%); principalele surse de culegere a informaţiilor privind călătoriile

turistice la care aceştia apelează fiind internetul, ghidurile de călătorie, rudele şi prietenii;

- cca trei sferturi din respondenţi se aflau la prima vizită în România;

- mijlocul de transport cel mai frecvent utilizat în călătoria turistică în Bucovina a fost autoturismul

(personal – 41%, închiriat – 16%, autocar al tur operatorului – 19%, maşina firmei – 1%) o pondere

mult mai mică optând pentru tren – 14% sau pentru transportul în comun – 6%;

- în general cu privire la calitatea serviciilor media r ăspunsurilor obţinute s-a situat între nivelul

satisf ăcător şi bun majoritatea respondenţilor declarând faptul că vizita în Bucovina s-a ridicat la

nivelul aşteptărilor. În consecinţă majoritatea respondenţilor au declarat că intenţionează să se întoarcă

66



în destinaţia turistică vizitată în următorii cinci ani şi că vor recomanda România ca destinaţie de

vacanţă prietenilor;

- ca principale atracţii turistice în Bucovina majoritatea r ăspunsurilor au vizat mănăstirile pictate(93%), tradiţiile şi cultura regiunii (83%), mediul rural (60%), meşteşugurile (50%), evenimente

specifice (32%) turiştii folosind pentru descrierea acestei regiuni cu cea mai mare frecvenţă termeni ca

frumuseţe (72%), tradiţii (65%), ospitalitate (50%).

6 TURISM DURABIL. TIPURI ŞI FORME DE TURISM PRACTICATE ÎN CULOARUL

TRANSCARPATIC GURA HUMORULUI – CÂMPULUNG – VATRA DORNEI – BÂRGĂU

Pe măsura dezvoltării din ce în ce mai complexe a sectorului călătoriilor au apărut

implicit şi clasificări multicriteriale ale activităţii turistice care au încercat să cuprindă varietatea

tipologică a turismului raportată la diferite aspecte ale acestei activităţi. Încă din prima jumătate a

secolului XX geograful George Vâlsan observa potenţialul spaţiului românesc pentru practicarea a

multiple forme de turism între care: turism de munte, turism alpin, turism istoric şi investigator, turism

ştiinţific, literar ori artistic, turism balnear, turism gastronomic, turism familiar şi sentimental, turism

ciclist şi automobilist, turism pedestru sau pedestrian, turism familiar şi sentimental – echivalentul deastăzi a vizitelor la rude şi prieteni etc.). Între alte clasificări de tipuri şi forme de turism f ăcute de

geografii români de-a lungul timpului se pot cita cea a lui Swijewski şi Oancea care vorbeau în 1977 de

tipuri structurale (turism montan, sportiv, cultural, comercial), dinamice (de drume ţie, de circulaţie, de

tranzit) şi staţionare (cu sejur scurt, mediu, lung); cea a lui Pompei Cocean (1996) care distingea între

tipul de turism ca ansamblu de caracteristici şi legături într-un orizont determinat spaţial şi temporal şi

forma de turism dinamică în funcţie de contextul evolutiv identificând în final ca tipuri principale de

turism cel de recreere şi agrement, cel curativ, de îngrijire a sănătăţii, cel cultural şi cel polivalent, iar

drept criterii de diferenţiere a formelor (distanţa, durata călătoriei, provenienţa, numărul, vârsta

turiştilor, organizarea, modul de desf ăşurare în timp, mijlocul de transport utilizat, particularităţile

regiunii de destinaţie etc.); Cândea, Erdeli, Simon şi Peptenatu (2003, p. 291-294) identificau ca tipuri

principale de turism: de recreere şi agrement, de îngrijire a sănătăţii (balnear), cultural, social,

educaţional, de shopping; Muntele şi Iaţu (2006, p. 126 - 140) identificau tipuri de turism după criteriul

temporal (de weekend, de sejur, de tranzit, croazier ă), după criteriul localizării şi al motivaţiei (turism,

litoral, alpin (montan), lacustru, fluvial, citadin, rural-etnografic, cultural, frontalier), după criteriul

67



agregativ (turism solidar, familial, de masă, expediţionar, cinegetic, pelerinaj, cultural – sportiv), după

criteriul geografic (al zonării climatice).

Am considerat ca un criteriu esenţial motivaţia turistică, iar după aceasta am considerat ca tipuri deturism: ecoturismul şi/sau turismul legat de natur ă (considerat una din formele principale de

manifestare ale turismului durabil), turismul activ (ales de turiştii amatori de agrement care doresc să

îşi petreacă vacanţa într-un mod activ) care ar avea ca forme drumeţiile, turismul de aventur ă,

cicloturismu, turismul ecvestru, turismul pentru sporturi de iarnă, turismul cinegetic şi pentru pescuit;

turismul cultural şi religios, turismul rural şi agroturismul (văzut în perspectivă durabilă ca scop în sine

pentru petrecerea vacanţei şi nu doar ca spaţiu în cazul turiştilor contemporani care caută în vacanţe

evadarea din stresul cotidian al marilor oraşe în mediul relaxant şi sănătos de la ţar ă), turismul pentru

sănătate (realizat pe baza resurselor baneoclimatice şi a remediilor naturale, dar mai nou tot mai mult şi

prin medicina alopată cu tratamente şi proceduri specifice inclusiv de tipul intervenţiilor chirurgicale),

turismul de afaceri cu formele lui clasice (întâlniri, conferinţe, evenimente), dar şi cu segmentul de

motivare tot mai mult dezvoltat şi care apelează şi la forme recreative (în special active) ale turismului.

6.1 Ecoturism – Turism legat de natură

Dezvoltarea durabilǎ aplicatǎ în turism nu a dus întotdeauna la rezultate pozitive chiar şiîn condiţiile în care au fost respectate într-o primǎ fazǎ toate principiile durabilitǎţii. (Dumbr ǎveanu,

2007) Un exemplu interesant este cel al turismului alternativ de masǎ („masspostmass tourism”) în

cazul cǎruia se pot depǎşi de exemplu limitele de impact la schimbare sau capacitatea de suport şi care

reprezintǎ astfel opusul obiectivelor conceptului de dezvoltare durabilǎ.

În încercǎrile de a gǎsi alternative ale turismului durabil care sǎ reflecte şi sǎ respecte

principiile durabilitǎţii cu toate valenţele sale dar punând accentul pe durabilitatea ecologicǎ

(greenwashing attitude), se pare cǎ s-a detaşat tot mai mult ca o formă aparte de turism, ecoturismul. El

vizeazǎ implicit în primul rând minimizarea impacturilor ecologice şi practicarea unui turism cu efecte

minime asupra mediului natural. În general se are în vedere reducerea volumului cererii turistice şi

aplicarea unui management profesionist, introducerea codurilor de etică, introducerea şi dezvoltarea

componentei educative (ANT, 2009) care să prevină astfel apariţia consecinţelor negative caracteristice

turismului de masǎ şi degradarea mediului prin activitatea turisticǎ.

Ecoturismul se conturează aşadar ca o formǎ particular ǎ a turismului durabil , cea mai

bunǎ alternativǎ a acestuia din perspectiva durabilitǎţii (în special a celei ecologice) alǎturi de turism

rural, agroturism, turism ştiinţific, turism cultural, turism de aventur ǎ, turism sportiv (sporturi extreme,

68



veloturism etc.) El apare în literatura de specialitate şi sub urmǎtoarele denumiri: green tourism/turism

verde, soft tourism/turism u şor, responsible tourism/turism responsabil, low-impact tourism/turism cu

impact redus, new tourism/un nou turism, good tourism/turismul cel bun. În definirea ecoturismului s-au implicat un număr mare şi variat de specialişti precum şi o mare

varietate de organisme profesionale, economice, atât la nivel naţional cât şi internaţional. (D.

Dumbr ǎveanu, 2004, 2007)

Între organizaţiile oficiale Societatea Internaţională pentru Ecoturism (TIES) definea ecoturismul ca

fiind „o căl ătorie responsabil ă în arealele naturale care conservă mediul şi sus ţ ine modul de via ţă şi

bună starea popula ţ iei locale” formulând drept condiţii pentru ca activitatea turisticǎ dintr-o zonǎ sǎ fie

consideratǎ ecoturisticǎ: reducerea la minimum a impactului turistic; contribuţia la conştientizarea şi la

formarea respectului pentru problemele de mediu şi pentru cele culturale; producerea de experienţe

pozitive atât pentru turişti cât şi pentru localnici; furnizarea de ajutor financiar conservării mediului şi

comunităţilor locale; creşterea sensibilităţii faţă de climatul politic, social şi ecologic al ţărilor gazdă;

sprijinirea reglementărilor în vigoare privind drepturile omului şi for ţa de muncă (după

www.ecotourism.org). Ecoturismul poate fi privit însă prin prisma motivaţiilor care îl generează şi

aspectelor care îl definesc, drept cea mai viabil ǎ alternativǎ a turismului durabil.

Astăzi ecoturismul a devenit un segment de piaţǎ turisticǎ cu un potenţial în creştere, care pune un

accent tot mai mare pe marketingul turistic (uneori orientat în cadrul destinaţiilor pentru careecoturismul a devenit o adevărată marcă în industra turismului spre obţinerea profitului economic şi

financiar mai mult decât spre turismul verde), instrument vital pentru relaţia cerere-ofertǎ pe piaţa

turisticǎ şi ecoturisticǎ actualǎ şi pe managementul turistic deosebit de important în gestionarea

resurselor turistice şi deci în asigurarea durabilitǎţii lor (asigurând de fapt respectarea principiilor

durabilităţii în ecoturism). În aceste condiţii creşte importanţa stabilirii pragului de exploatare

ecologicǎ rentabilǎ din punct de vedere economic şi mai nou a certificǎ rii ecoturistice şi a auditului de

mediu, precum şi a planificǎrii turistice. Şi pentru spaţiul analizat una din principalele cerinţe pentru

practicarea ecoturismului şi în general a unui turism durabil r ămâne existenţa unei strategii de

dezvoltare în domeniu şi planificarea la nivel local. În România, deşi mediatizate, conceptele de

ecoturism şi ecoturist, nu sunt încă implementate pe scar ă largă. De fapt Asociaţia de Ecoturism din

România ca asociaţie naţională de profil este încă tânăr ă şi are un număr încă redus de membrii, iar

managementul ariilor naturale din România se află de asemenea la început nefiind foarte bine

implementat.

În Culoarul transcarpatic Gura Humorului – Câmpulung – Vatra Dornei – Bârgău cererea pentru un

astfel de turism este aşadar deocamdată redusă ecoturismul fiind practicat în Parcul Naţional Călimani

69

http://www.ecotourism.org/

http://www.ecotourism.org/



fie în grupuri mici de turiştii amatori (de regulă tineri şi cu experienţă în drumeţia montană) fie în grup

organizat de cei care optează pentru programele oferite şi ghidate de administraţia parcului.

6.2 Turism activ

Turismul activ reprezintă un domeniu din ce în ce mai atractiv pentru cererea turistică actuală. Acesta

are o varietate de forme care indică încă din titulatura lor principalele mijloace de agrement pentru care

cererea turistică optează însăşi prin motivaţia de călătorie.

6.2.1 Drumeţiile montane (trekking, hiking)

Drumeţiile montane reprezintă o formă foarte popular ă şi foarte des întâlnită de turism activ în

regiunea Culoarului transcarpatic Gura Humorului – Câmpulung – Vatra Dornei – Bârgău, ca urmare a

potenţialului deosebit prezentat de zonă şi a accesibilităţii traseelor pentru turişti de toate vârstele şi

categoriile. Potenţialul pentru drumeţie a fost valorificat încă de la începuturile dezvoltării activităţii

turistice în anumite puncte din culoar care prezintă şi astăzi o mare atractivitate (Munţii Rar ău –

Pietrele Doamnei este unul din cele mai populare obiective turistice pentru drumeţie din Carpaţii

Orientali).

Cererea turistică pentru drumeţie înregistra grupuri mai mari în perioada comunistă ca urmare ataberelor şcolare organizate prin intermediul unităţilor de învăţământ de regulă în sezonul estival (în

special în Masivul Rar ău). Alături de grupurile organizate de turişti drumeţiile montane din masivele

limitrofe culoarului atrag ca formă de divertisment şi numeroşi alţi turişti cazaţi în unităţile de primire

din acest spaţiu şi mai ales la rude şi prieteni (care sunt de multe ori şi ghizii unor astfel de excursii

pentru care din păcate nu există materiale de promovare şi nici foarte multe trasee reomologate). În

prezent cererea se manifestă mai mult neorganizat şi

în grupuri mici cele mai căutate masive fiind cele cu

amenajări turistice şi cu forme de relief atractive

(ex.: Rar ău, Giumalău şi mai puţin Călimani,

Suhard).

Fig. 35 Turişti care practică drumeţia – Pasul Mestecăniş

(Foto: Dincă, A.I.).

70



6.2.2 Turism de aventur ă – sporturi extreme

Turismul de aventur ă s-a dezvoltat tot mai mult în ultimii ani aventura devenind de fapt dintr-o formă

de recreere şi divertisment scop în sine al călătoriei turistice şi ducând la crearea unui nou produs denişă în industria turismului (Swarbrooke, Beard, Leckie, Pomfret, 2003). Culoarul analizat cunoaşte de

asemenea apariţia şi dezvoltarea unor forme ale turismului de aventur ă ca urmare a furnizorilor din

domeniu care au apărut şi s-au dezvoltat în ultima perioadă tocmai ca urmare a cererii pentru sporturile

extreme deocamdată ca formă de divertisment asociată altor forme de turism (în special de afaceri şi

motivare) şi nu ca scop al călătoriei turistice în sine. De altfel aşa cum am menţionat în cadrul

subcaptolului 5.3.5 oferta culoarului privind aceste servicii nu este tot atât de dezvoltată ca a altor

regiuni din Carpaţii Româneşti. Principalul centru care ofer ă turism de aventur ă în culoarul

transcarpatic analizat este staţiunea Vatra Dornei, iar furnizorii puţin numeroşi ofer ă aşa cum s-a

menţionat asistenţă pentru alpinism şi căţărare, zbor cu parapanta şi deltaplanul, rafting şi tiroliană,

mountain bike şi mountain climbing cu motoscutere şi ATV-uri.

6.2.3 Cicloturism

Cicloturismul sau turismul pe bicicletă reprezintă o formă de turism aflată în stadiu incipient de

dezvoltare deocamdată la nivelul României în general şi al culoarului transcarpatic analizat în special,

care ar dispune însă de un important potenţial în acest spaţiu pretându-se totodată obiectivelorturismului durabil. În condiţiile lipsei unor mijloace de transport în comun orientate către activitatea

turistică (care să lege mănăstirile - obiectivele cu cea mai mare atractivitate în cadrul turismului

itinerant din Bucovina) bicicleta r ămâne cea mai durabilă alternativă pentru transportul auto.

6.2.4 Turism ecvestru

O altă formă a turismului activ cu impact redus în mediu combinând asemănător cicloturismului un

mijloc de transport cu o formă de agrement o reprezintă turismul ecvestru. Acesta este de asemenea o

formă popular ă de turism atât la nivel internaţional cât şi naţional. Calul are o îndelungată tradiţie ca

mijloc de transport în ţara noastr ă fiind încă folosit în toate localităţile culoarului transcarpatic

(inclusiv în mediul urban) pentru acest lucru. Totuşi, deşi cunoscut, potenţialul existent este

nevalorificat sau de multe ori insuficient valorificat în măsura în care aceste activităţi sunt percepute ca

surse suplimentare de venit şi nu li se acordă un rol principal în promovarea unei destinaţii turistice.

71



6.2.5 Turism pentru sporturi de iarnă

Acest tip de turism, intens dezvoltat în perioada comunistă beneficiază de amenajări mai

ales la nivelul staţiunii turistice Vatra Dornei (a se vedea Subcapitolul 5.3.3) şi se pare că se doreşte a fidezvoltat în viitor cel puţin prin prisma politicilor de dezvoltare locală. O variabilă mai puţin luată în

calcul de ambiţioasele proiecte aflate în desf ăşurare şi care prevăd modernizarea domeniului existent

(ex. Vatra Dornei) sau amenajări de la zero pentru sporturi de iarnă (ex. Gura Humorului) precum şi de

care urmează a fi propuse spre finanţare (ex: Câmpulung Moldovenesc) sau aflate încă în faza de

proiectare (ex: Ciocăneşti, Dorna Candrenilor – care intenţionează să valorifice potenţialul Munţilor

Suhard). Din punct de vedere al amenajărilor care presupun transformarea unor întinse spaţii naturale

în domeniu schiabil acest tip de turism este considerat ca fiind nedurabil. Profitul ridicat obţinut însă de

acest segment al industriei turistice şi creşterea cererii turistice în sezonul hibernal pentru destinaţii cu

un singur sezon turistic estival pot considera acest tip de turism durabil din perspectivă economică, cu

condiţia unei distribuiri echitabile a profitului în cadrul comunităţii locale.

6.2.6 Turism pentru vânătoare şi pescuit

România în general şi culoarul analizat în special sunt regiuni cu o mare biodiversitate şi

cu o pondere ridicată a ecosistemelor naturale intacte. Nivelul ridicat al diversităţii ecosistemelor se

reflectă şi prin bogata diversitate faunistică şi speciile de animale de interes vânătoresc cu exemplaredeosebite reprezentând trofee valoroase pentru activitatea de profil. Teritoriul culoarului şi fondurile

sale de vânătoare sunt căutate de amatorii acestui tip de turism atât din ţar ă cât şi din str ăinătate cererea

fiind totuşi importantă în acest sens, însă acest tip de turism nu se înscrie printre formele turismului

durabil.

6.3 Turism cultural – turism religios

Turismul cultural este un tip de turism deosebit de important considerat o motivaţie

major ă a cererii turistice în prezent. Specialiştii din domeniu consider ă că interesul pentru acest produs

turistic este în creştere pe baza unor ample chestionare aplicate la nivel european de ATLAS13 încă din

1991 (Richards, 1996 în Hughes şi Allen, 2005). Prin potenţialul său antropic (cultural fix şi mobil)

deosebit de bogat România în general şi regiunea analizată în special sunt profund interesate de

dezvoltarea acestui tip de turism. În cadrul produsului turistic cultural al Culoarului transcarpatic Gura

13

The Association for Tourism and Leisure Education.

72



Humorului – Câmpulung – Vatra Dornei – Bârgău se pot distinge două mari produse oferite turiştilor şi

anume monumentele de arhitectur ă între care primează de departe cele cu caracter religios şi anume

mănăstirile pictate – monumente UNESCO şi manifestările culturale etnofolclorice care mai au încă uncaracter spontan în timpul sărbătorilor cu caracter religios din timpul anului (Cr ăciun, Paşte) sau unul

organizat în cadrul festivalurilor tot mai populare organizate astăzi de aproape totale localităţile acestui

spaţiu şi care se îmbină cu un mod de viaţă tradiţional şi meşteşuguri ale zonei care se mai menţin şi în

prezent. Prezenţa mănăstirilor ca principal obiectiv turistic de atracţie al Bucovinei în general

conturează turismul religios ca element esenţial al turismului cultural în regiune. Pentru foarte mulţi

turişti însă vizitarea mănăstirilor nu este f ăcută în cadrul unui pelerinaj şi deci în scop religios, având

motivaţii pur culturale (pentru cunoaştere, vizitarea unor obiective inedite, etc.) mai ales în cazul

turiştilor externi.

6.4 Turism rural - agroturism

Turismul rural şi agroturismul sunt forme de turism de mare actualitate în prezent pentru

activităţile turistice din România în general şi din spaţiul analizat în particular, având un mare potenţial

de dezvoltare. Turismul rural reprezintă mai mult decât o formă de turism, însumând de fapt o varietate

de forme de manifestare a turismului în mediul rural. Între acestea forma tipică de manifestare estedesigur agroturismul sau vacanţa petrecută în gospodărie. Preferinţa actuală a tot mai multor persoane

pentru această formă de turism se explică prin dorinţa acestora de a se retrage din aglomeraţia stresantă

a marilor oraşe în medii rurale, naturale cât mai puţin alterate. Astfel în ultima perioadă se constată mai

ales în regiunile montane din România în general şi din culoarul studiat în special dezvoltarea

remarcabilă a amenajărilor turistice în mediul rural, dezvoltare care a trezit interesul a numeroşi

cercetători din domeniul turismului care au încercat să surprindă şi să definească acest fenomen.

6.5 Turism pentru sănătate şi îngrijirea formei fizice balneoturism şi turism medical

Turismul pentru sănătate şi în cadrul său balneoturismul ocupă un loc important în cadul

produsului turistic al Culoarului transcarpatic Gura Humorului – Câmpulung – Vatra Dornei – Bârgău

prin staţiunea specializată în acest sens şi cunoscută din vechime Vatra Dornei. Deşi în perioada

austriacă se cunoşteau şi valorificau resurse minerale şi în alte localităţi din bazinul Dornelor (ex:

Dorna Candrenilor, Iacobeni) Vatra Dornei este singura localitate care a beneficiat de investi ţii

continue în infrastructura balnear ă şi ale cărei instalaţii au fost ref ăcute după Primul R ăzboi Mondial.

73



România în general şi teritoriul analizat în special mai prezintă potenţial şi pentru o a doua formă a

turismului de sănătate, mai puţin dezbătută de literatura geografică de specialitate, şi anume turismul

medical care nu reprezintă deocamdată decât o motivaţie turistică punctuală şi individuală.

6.6 Turism de afaceri – turism de motivare

În prezent turismul de afaceri este considerat una din principalele surse de venit pentru industria

hotelier ă autohtonă. Turismul de afaceri priveşte, în sens larg călătoriile oamenilor pentru scopuri

legate de munca lor, mai exact, deplasările în interes oficial, comercial sau de alta natur ă, participările

la diverse manifestări organizate de întreprinderi economice sau organisme administrative pentru

reprezentanţii lor.14 Deşi aceste călătorii presupun desf ăşurarea unor activităţi remunerate, ele sunt

asimilate turismului deoarece implică utilizarea dotărilor turistice şi consumul unor servicii specifice.

Intensificarea relaţiilor internaţionale şi a celor economice se reflectă în creşterea cererilor pentru

călătorii de afaceri, având loc ăn acelaşi timp o diversificarea formelor în care acesta se materializează.

Fig. 36 Harta tipurilor şi formelor de turism şi intensităţii practicării lor în Culoarul transcarpatic Gura Humorului –

Câmpulung – Vatra Dornei – Bârgău.

14

Rodica Minciu, Economia Turismului, Editura Uranus, Bucureşti, Ediţia a III-a, 2004, p. 79

74



7. IMPACTUL ACTIVITĂŢILOR TURISTICE ÎN CULOARUL TRANSCARPATIC GURA

HUMORULUI – CÂMPULUNG – VATRA DORNEI – BÂRGĂU

Impactul activităţilor turistice r ămâne un domeniu cheie de analiză, din punct de vedere

economic şi social (turismul fiind considerat o ramur ă economică capabilă să aducă un profit important

bugetului şi să creeze atât direct cât şi indirect numeroase locuri de muncă), iar în contextul turismului

durabil şi din punct de vedere ecologic şi socio-cultural.

7.1

Impactul economic

Impactul economic al turismului este f ăr ă îndoială domeniul cel mai important care se ia în calcul

atunci când se urmăreşte dezvoltarea acestei ramuri economice. De la nivelul investitorului şi până la

nivelul autorităţilor politice guvernamentale se urmăreşte obţinerea de profit respectiv a unei valori

adăugate cât mai mari care să ducă la creşterea activităţii şi la dezvoltarea economică în general.

Turismul se reflectă economic prin valori ale indicatorilor venituri, cifr ă de afaceri, propor ţie în PIB

regional, ş.a.m.d. având efecte economice directe dar şi indirecte şi induse ca urmare a interrelaţionării

sale cu numeroase alte ramuri economice. Acesta este cunoscut de fapt ca efect multiplicator al

turismului şi se identifică atât la nivel macroeconomic prin tabelele şi analiza input-output

15

, mai noudezvoltată prin tehnici de modelare CGE 16 cât şi la nivel microeconomic. În general se analizează

efectul multiplicator "al cheltuielilor f ăcute de turişti (al încasărilor din turism) şi al investiţiilor.

Particularizat la turism multiplicatorul măsoar ă schimbările produse în nivelul veniturilor, rezultatelor,

ocupării for ţei de muncă şi balanţei de plăţi – provocate de modificarea cheltuielilor turistice". (Minciu,

2004)

Un indicator legat de efectul multiplicator şi cu semnificaţie opusă este cel al scurgerii care cu cât este

mai mare cu atât reflectă o economie mai slab dezvoltată şi mai puţin durabilă, în care investiţiile şi

veniturile din turism nu se reflectă în dezvoltarea altor sectoare pierzându-se în afara regiunii şi ţării de

destinaţie (prin taxe, importuri, etc.). Studiul lui Choi şi Siracaya privind indicatorii economici ai

turismului durabil evidenţiază alături de indicatori privind for ţa de muncă sau privind natura cererii în

mod special indicatori privind distribuţia veniturilor/scurgerea şi interrelaţionarea capitalului, privind

formarea de capital în cadrul comunităţii şi investiţiile. Una din cele mai utilizate metode de calcul a

15 Făcută cunoscută în anii ´70de Leontief W., care va deveni căruia i se va acorda astfel şi Premiul Nobel în Ştiinţe Economice în anul1973.16

Computable General Equilibrium Models.

75



multiplicatorului investiţiilor este cea a lui Keynes (citat de Minciu, 2004). În ceea ce priveşte aplicarea

sa în spaţiul culoarului transcarpatic analizat, în lucrarea de faţă s-a propus introducerea datelor privind

cererea turistică (numărul de sosiri) şi veniturile realizate din turism (am considerat într-o variantă ramura hoteluri şi restaurante şi într-o a doua veniturile totale din ramurile hoteluri şi restaurante;

activităţi ale agenţiilor de turism şi asistenţă turistică şi clase ale diviziunii CAEN 92 referitoare la

creaţia şi interpretarea artistică şi literar ă, activităţi de spectacole şi activităţi recreative uneori cu

legătur ă directă privind activitatea de turism).

Analizând pe de o parte sosirile turiştilor în localităţile culoarului transcarpatic17, iar pe de alta

veniturile obţinute de societăţile comerciale18 se observă ca urmare a limitării datelor (scăderi ale

numărului anual de turişti sau ale veniturilor) faptul că indicatorul poate fi aplicat pentru toată perioada

de studiu (2002 – 2006) astfel încât să se obţină o valoare medie doar în cazul staţiunii Vatra Dornei. În

cazul altor localităţi el a fost calculat doar pentru unii ani, în special 2005 când majoritatea

înregistrează creşteri atât ale cererii turistice şi deci consumului cât şi a veniturilor provenind de la

societăţile comerciale din cadrul acestei ramuri. Astfel în urma calculelor a rezultat o valoare medie a

multiplicatorului veniturilor de 1,44 în cazul în care s-au luat în calcul doar veniturile ramurii hoteluri

şi restaurante şi de 1,50 în cazul includerii şi diviziunilor CAEN 63 (agenţii de turism) şi 92 (activităţi

recreative), valori pe care le consider ăm reale pentru spaţiul turistic analizat în condiţiile unei

dezvoltări relativ medii pe o scar ă valorică generală.

7.2 Impactul ecologic

Impactul ecologic al turismului este unul din domeniile cheie ale durabilităţii în condiţiile în

care activităţile turistice consumatoare de resurse ca: apă, energie etc. şi cererea turistică pot duce în

timp, în funcţie de scara dimensională la care se manifestă (mai ales în cazul turismului de masă), la

consecinţe ireversibile sau greu reversibile în mediu şi implicit la degradarea destinaţiei. Astfel

numeroase sunt exemplele în care atracţii turistice naturale au fost degradate de o circulaţie turistică

care a depăşit capacitatea de suport a mediului şi care a dus la diminuarea şi dispariţia atractivităţii

turistice a locului respectiv. Afectarea durabilităţii ecologice a dus pentru asemenea destinaţii la

diminuarea durabilităţii socio-economice şi deci la un regres a activităţii turistice cu consecinţe dintre

cele mai grave atât pentru mediul natural cât şi pentru cel social al comunităţilor gazdă.

17 După datele furnizate de Direcţia Judeţeană de Statistică Suceava.18 Conform datelor furnizate de ONRC pe baza bilanţurilor contabile depuse de societăţile comerciale cu profil turistic în perioada 2002 –

2006.

76



Pentru evaluarea impactului ecologic al activităţii turistice în cadrul Culoarului transcarpatic

Gura Humorului – Câmpulung – Vatra Dornei - Bârgău am analizat pe de o parte date cantitative

preluate de la instituţiile administrative locale însărcinate cu gestionarea deşeurilor şi resurselor de apă,iar pe de alta datele de natur ă calitativă oferite de chestionarele aplicate la nivelul comunităţilor gazdă

şi autorităţilor locale pentru a reda punctul acestora de vedere privind calitatea mediului în care îşi duc

existenţa şi îşi desf ăşoar ă activitatea. Astfel în urma calculelor a rezultat un impact relativ mic al

turismului asupra mediului atât în cazul producerii de deşeuri menajere (Fig. 37 a), valorile situându-se

între 3 şi 1467 mc anual cât şi în cel al consumului de apă (Fig. 37 b).

Fig. 37 a - Cantitatea anuală de deşeuri menajere produse în prezent din activităţile turistice (mc); b – Consumul anual

de apă al activităţilor turistice (mc) – estimări.

Acestea se explică tocmai prin gradul redus de ocupare a structurilor de cazare în timpul anului şi

duratei medii scurte a şederii, turiştii practicând predominant un turism de tranzit. Efectul turiştilor

asupra mediului apare ca fiind nesemnificativ nu doar prin prisma volumului redus al cererii turistice,

ci şi din perspectiva comunităţilor gazdă care au la momentul actual un impact mult mai mare.

7.3 Impactul socio-cultural

Impactul socio-cultural al cererii turistice asupra comunităţilor gazdă este cuantificat prin intermediul

capacităţii socio-culturale ca indicator care reflectă volumul vizitatorilor care pot fi primiţi de o

destinaţie turistică f ăr ă ca mediul natural sau cultural al populaţiei gazdă să fie în mod ireversibil

afectat de impactul turiştilor. Aşa cum am ar ătat deja anterior atât populaţia locală cât şi autorităţile

intervievate privesc turismul cu interes, ca pe un domeniu capabil să genereze dezvoltare economică,

77



socială şi chiar edilitar ă în localitate. Astfel la întrebarea către locuitori dacă se simt deranjaţi în vreun

fel de activitatea turistică în sezonul de vârf aceştia au r ăspuns negativ în propor ţie de aproape 100%.

La rândul lor întrebate cum percep influenţa celor mai mulţi turişti la nivelul localităţii reprezentanţiiautorităţilor locale aleg varianta influenţă benefică în propor ţie de peste 90%.

8.

ANALIZA SWOT. RECOMANDĂRI PRIVIND DEZVOLTAREA TURISMULUI

DURABIL ÎN CULOARUL TRANSCARPATIC GURA HUMORULUI – CÂMPULUNG –

VATRA DORNEI – BÂRGĂU

O urmare firească a analizei detaliate a problemelor de turism analizate în capitolele

anterioare ale acestei lucr ări ar fi conturarea unei imagini sintetice prin intermediul unei analize SWOT

a fenomenului turistic din culoarul transcarpatic care să scoată în evidenţă punctele forte, punctele

slabe, oportunităţile şi ameninţările acestui domeniu de activitate în acest context spaţial. Analiza

SWOT este o metodă eficientă utilizată în cazul planificării strategice pentru identificarea potenţialelor

pericole care pot apărea în calea dezvoltării unui domeniu, în cazul de faţă a unui turism durabil în

Culoarul transcarpatic Gura Humorului – Câmpulung – Vatra Dornei – Bârgău şi totodată a resurselor

de care acesta dispune şi pe care se poate baza o posibilă planificare strategică. Scopul acestei analizeeste astfel acela de a scoate în evidenţă atuurile şi punctele slabe în cazul unei planificări de piaţă astfel

încât primele să fie potenţate, iar cele din a doua categorie să fie pe cât posibil eliminate. Se

evidenţiază totodată oportunităţile şi ameninţările în scopul de a obţine un profit maxim pa baza celor

din prima categorie menţionată şi de a le evita pe celelalte. De fapt SWOT este acronimul de la

"strengths" (puncte forte), "weaknesses" (puncte slabe)", "opportunities" (oportunităţi, şanse) şi

"threats" (ameninţări). Primele ţin de mediul intern, iar următoarele de mediul extern al pieţei

turismului durabil în culoar. Important în acest tip de analiză este structurarea şi sintetizarea

elementelor unui produs şi prezentarea domeniilor cheie ale acestuia într-o succesiune logică şi

firească. Astfel dacă ar fi să sintetizăm într-un tabel clasic de analiză SWOT caracteristicile produsului

turistic în culoarul transcarpatic analizat acesta ar putea ar ăta în următorul mod:

PUNCTE FORTE

Accesibilitatea ridicată (culoarul prin şoseaua E 567 şi magistrala feroviar ă face legătura între

Moldova de Nord, Transilvania şi Maramureş determinând, în mod obligatoriu, circulaţia în general şi

cea turistică în special să îl traverseze)

78



Tradiţia practicării activităţilor turistice în culoar (din perioada ocupării austriece sau cea

interbelică) a dus la crearea unor destinaţii renumite (ex.: mănăstirile pictate, Vatra Dornei, Rar ău)

Resurse umane - interesul populaţiei locale pentru domeniul turismului (eventual pentru posibileinvestiţii)

Resurse turistice deosebite:

- obiective turistice culturale aflate în patrimoniul cultural mondial UNESCO– mănăstirile cu frescă

exterioar ă (cu experienţă în managementul vizitatorilor interni şi externi);

- un relief montan variat cu forme atractive şi accesibilitate ridicată pentru numeroase categorii de

turişti; cu vârfuri secundare accesibile în apropierea depresiunilor, cu potenţial ca puncte de belvedere;

- climatul cu proprietăţi curative, nestresant în timpul sezonului estival lipsit de factori poluatori

importanţi

PUNCTE SLABE

Resurse umane:

- omogenizarea structurii etnice cu impact asupra diversităţii turismului cultural - etnofolcloric

- ponderea redusă a populaţiei ocupate în turism

- resurse umane insuficient pregătite pentru a desf ăşura activităţi de turism

- personal insuficient motivat (câştig salarial redus)Context socio-economic:

- lipsa oportunităţilor de angajare, venituri mici

- efect negativ în peisaj a sediilor fostelor unităţi industriale falimentate

Anumite resurse turistice de nivel inferior suprafeţe forestiere diminuate prin tăieri abuzive şi

dezastrele ecologice (doborâturi de vânt) care determină efecte negative de ordin ecologic şi estetic

- extinderea spaţiului construit inclusiv în mediul rural care nu valorifică arhitectura şi

materialele tradiţionale

Sectorul public

- inexistenţa autorităţii în turism sau a plannerului în cadrul comunităţii locale şi implicit a politicii

locale pentru turism şi pentru mediu; bugete reduse presate de obiective prioritare costisitoare de

modernizare a infrastructurii de transport şi a celei tehnico – edilitare în care turismul ocupă un loc

secundar, iar conservarea mediului nu este inclusă

- absenţa parteneriatelor sectoarelor public-privat

Industria turistică (trasee neomologate, cu marcaje neref ăcute; domeniu schiabil slab dezvoltat şi

nemodernizat; lipsa agrementului (identificarea lui cu obiectivele); inexistenţa cu unele excepţii a

79



centrelor locale de informare turistică; număr mic de turoperatori locali cu o putere financiar ă redusă

neorientaţi pe incoming

Cerere turistică – sezonier ă, de tranzit, cu durate mici ale şederii, care determină indici scăzuţi deutilizare a capacităţii de cazare în funcţiune şi care utilizează aproape exclusiv transportul rutier

poluant

OPORTUNITĂŢI

Context socio-economic şi politic

- integrarea în Uniunea Europeană (fondurile structurale regionale pentru dezvoltarea domeniului

turism; fondurile europene de dezvoltare rurală)

- practicarea unei agriculturi ecologice cu produse de calitate care pot fi valorificate la un nivel

superior prin turism

- închiderea unităţilor industriale poluante din industria minier ă, chimică, etc..

- orientarea generală la nivel mondial către turismul durabil, la scar ă redusă, având ca principală

motivaţie turismul cultural, ecoturismul, agroturismul, forme pentru care culoarul are un potenţial

deosebit

Resurse umane - centre locale de pregătire în domeniul turismului

Resurse turistice:- existenţa unui număr mare de arii protejate care ar putea constitui areale de dezvoltare a

ecoturismului

- posibilitatea reînvierii unor meşteşuguri şi practici vechi (ex.: plutăritul) şi a valorificării lor prin

turism

- dezvoltarea evenimentelor culturale de tipul festivalurilor în toate localităţile din culoar (de regulă cu

specific etnofolcloric) care promovează şi menţin totodată vii meşteşugurile locale

Sectorul public

- interesul foarte mare pentru turism şi pentru stimularea investiţiilor (deocamdată din fonduri private)

din acest sector

- schimburi de experienţă internaţionale în scopul revitalizării acestui sector la nivel local (inclusiv î

domeniul transformării fostelor zone miniere în destinaţii turistice)

- conştientizarea importanţei unor elemente de marketing (promovarea locală prin branduri naţionale

ex.: Bucovina, Dracula)

Industria turistică

80



- dezvoltarea structurilor de cazare mici preferate în prezent de turişti şi adaptate turismului montan cu

caracter post masă, deţinute de investitori locali

- un important spaţiu excedentar pentru locuire care ar putea fi transformat în spaţiu de cazare- începuturi de asociere la nivelul unităţilor de cazare mai mici care capătă astfel personalitate juridică

şi au o putere financiar ă mai mare pentru promovare

- modernizarea bazelor de tratament balnear, posibilitatea promovării lor şi pentru alte categorii de

turişti în afara celor sociali, cu o putere financiar ă mai mare, care acordă bugete mai consistent

cheltuielilor de vacanţă; posibilitatea asocierii balneoturismului cu turismul medical (o formă

profitabilă de turism, neconsumatoare de resurse naturale, care ar duce şi la dezvoltarea serviciilor

medicale)

RISCURI

Context socio-economic vulnerabil caracterizat prin sold natural negativ; sold migratoriu negativ

(datorită schimbărilor economice de după 1990); diminuarea ponderii populaţiei tinere şi creşterea

ponderii populaţiei în vârstă; scăderea ratei generale de activitate şi a ponderii salariaţilor în totalul

populaţiei active şi creşterea ratei de dependenţă economică.

- disponibilizări importante din industrie (în special minier ă); un volum important de persoane ocupate

în industria primar ă a lemnuluiAccesibilitatea ridicată prin prezenţa drumului european modernizat de legătur ă între mari regiuni

geografice ale României poate duce în viitor la o poluare a regiunii prin creşterea traficului

Tradiţia practicării activităţilor turistice în culoar şi promovarea preferenţială la nivel regional

pentru anumite destinaţii şi anumite forme şi produse turistice poate pune în umbr ă alte resurs ale zonei

şi poate duce la o saturare şi eventual o degradare prin presiunea circulaţiei turistice a acestor destinaţii

(ex.: supraexploatarea resurselor hidrominerale la Vatra Dornei, degradarea estetică a mediului –

Rar ău, etc.)

Resurse turistice:

- exploatarea excesivă şi necontrolată a suprafeţelor forestiere pentru scopuri financiare şi economice

imediate

- culegerea necontrolată a fructelor de pădure care determină în unele cazuri degradarea mediului şi

chiar diminuarea lor (ex. tehnica culegerii afinelor cu hreabănul)

- împuţinarea caselor tradiţionale în avantajul construcţiilor moderne, impersonale (uneori cu aspect de

chici) care periclitează dezvoltarea viitoare a turismului cultural în regiune

- numărul tot mai redus de practicanţi pentru anumite obiceiuri şi tradiţii ale zonei

81



- repetarea actului cultural şi comercializarea sa prin turism poate duce la o diluare a semnifica ţiei

culturale iniţiale şi la o superficializare a culturii

Sectorul public- orientarea autorităţilor locale spre forme profitabil mai degrabă decât forme durabile de turism (ex.:

turism de vânătoare şi pescuit)

Industria turistică

- dezvoltarea excesivă a structurilor de cazare

- prezenţa dominantă a turoperatorilor externi care vând pachete turistice şi organizează tururi cu ghizi

proprii în interiorul regiunii

- proiecte ample de amenajare a domeniului schiabil pe loc gol în zone montane cu altitudini joase şi

medii vulnerabile la schimbările climatice şi fenomenul de încălzire globală demonstrat deja pentru

România în general şi pentru Carpaţii nordici în special.

Dimensiunea edilitară

- grad redus de înzestrare tehnico-edilitar ă a localităţilor care poate crea situaţii de disconfort pentru

turişti (ex.: restricţii în utilizarea apei) şi poluare în cazul întreţinerii defectuoase a sistemelor

individuale de canalizare

- management defectuos al deşeurilor care ar suferi o presiune mai mare în cazul unui volum mare de

turişti

82



CONCLUZII

Noţiunile de dezvoltare durabilă şi turism durabil sunt astăzi intens dezbătute atât delumea ştiinţifică cât mai ales de cea politică ele fiind nelipsite din strategiile de dezvoltare pentru orice

nivel administrativ. De cele mai multe ori însă nu se depăşeşte cadrul teoretic, conceptual, ajungându-

se cel mult la obiective cadru generale ale diferitelor domenii de dezvoltare economică.

Operaţionalizarea conceptelor de durabilitate în general şi de turism durabil în special par a fi de fapt

cea mai mare problemă, ideile foarte agreate şi mediatizate ale conservării ecologice integrate

contextului creşterii economice şi dezvoltării sociale fiind foarte greu de transpus în practică. De fapt

orice problemă legată de durabilitate ar presupune în esenţă consensul între numeroase grupuri de

interes traduse sintetic cel puţin la nivelul a trei mari actori principali: agen ţi economici, organizaţii

ecologice, comunităţi locale, consens mediat la nivelul politicii locale de planner şi deci de sectorul

public, căruia îi revine astfel poate rolul cel mai important în turismul durabil. La nivelul turismului

însă o altă componentă esenţială, greu previzibilă, cu motivaţii complexe şi subiective, asupra căreia se

îndreaptă diverse interese ale grupurilor deja menţionate este cererea turistică. Comportamentul ei

influenţează de fapt, în timp, durabilitatea unei destinaţii turistice.

Conceptul de turism durabil conceput astăzi ca o caracteristică care poate fi a oricărui tip şi formă de

manifestare a turismului (chiar a turismului cu caracter de masă) nu se poate traduce practic în opiniaspecialştilor decât printr-o serie de indicatori care pun accent pe aspecte ecologice, economice şi

sociale ale activităţii turistice, percepuţi la nivelul componentelor pieţei turismului durabil. Aceştia s-ar

putea aplica însă pe un spaţiu restrâns (local sau microregional) cu un anumit specific al mediului

ecologic, economic şi socio-cultural, în condiţiile în care şi baza de date pentru asemenea indicatori

recomandaţi de cercetători în domeniu este de multe ori predominant calitativă necesitând relevarea

unor aspecte de politică locală, ale comunităţilor gazdă şi de relaţionare între grupurile de interes în

turism, care nu pot fi surprinse statistic.

Astfel spaţiul pentru care am aplicat analiza fenomenului turismului durabil în studiul de faţă a fost cel

al Culoarului transcarpatic Gura Humorului – Câmpulung – Vatra Dornei – Bârgău, considerându-l

potrivit atât ca mărime (spaţiu microregional care permite atât introspectiva locală cât şi imaginea de

ansamblu) cât şi ca importanţă a potenţialului de dezvoltare pentru turism. Culoarul reprezintă o axă

transmontană de interes naţional care leagă Moldova de Nord, de Transilvania şi Maramureş,

accesibilitatea naturală a ariilor depresionare, sectoarelor de vale şi pasurilor înalte ducând la

construirea din timpuri istorice a unei axe de transport şi a unei vechi arii de locuire. Începând din Evul

Mediu cronicile domneşti şi alte izvoare istorice atestă importanţa acestui areal, percepută în secolele

83



XIII – XV prin forma unică de proprietate a Ocolului liber al Câmpulungului şi nerecunoscută de

administraţia austriacă, cea care va construi însă în anul 1877 şi Drumul Împăr ătesc, pentru a asigura

legătura între provincii ale Imperiului Habsburgic. Acesta va fi indiferent de perioada la care se facereferire o axă centrală de care se leagă evoluţia zonei. Contextul demografic (prin migraţii) şi economic

(prin începuturile industriei) acordă o importanţă deosebită acestei căi de legătur ă atât în perioadele

istorice la care se face referire cât şi în prezent.

Accesibilitatea acestui spaţiu a favorizat în timp şi circulaţia turistică ducând la crearea de amenajări în

acest sens în diferite etape în localităţile din culoar. Astăzi ele concentrează un volum important de

structuri de primire turistică (ex.: comunele sucevene din culoar în totalul Judeţului Suceava) şi cele

mai importante fluxuri de turişti care practică un turism itinerant în regiunea Bucovinei. De fapt

circulaţia între mănăstirile monument din nordul Moldovei este favorizată tocmai de această principală

cale de acces din care se desprind culoare secundare (perpendiculare pe axul principal al culoarului

favorizate de relieful de tip obcină – ex.: Culoarul Moldoviţei, Moldovei Superioare, Bistriţei

Superioare, etc.).

Dezvoltarea activităţilor turistice în acest spaţiu nu s-ar fi putut face însă în lipsa resurselor bogate şi

variate de care dispune şi care au fost remarcate şi puse în valoare prin amenajare şi promovare în

diferite etape ale evoluţiei fenomenului turistic. În timp s-au dezvoltat diverse tipuri şi forme de turism

la nivelul culoarului începând de la turismul balnear cunoscut şi astăzi în cazul staţiunii Vatra Dornei,la turismul pentru sporturi de iarnă şi drumeţie şi ajungând la etapa actuală a dezvoltării formelor de

turism post-masă (ecoturism, turism cultural, turism rural). Amenajările tot mai complexe se

conturează la nivelul a trei nuclee urbane cunoscute în prezent ca staţiuni turistice de interes naţional

cu evoluţii diferite ale planificării turistice şi niveluri diferite de dezvoltare actuală a activităţilor de

turism şi a unui spaţiu rural cu importante resurse turistice şi cu o dezvoltare recentă foarte dinamică a

spaţiului cu funcţii de cazare. În afara structurilor de primire turistică de o mare varietate tipologică, de

diferite mărimi şi grade de confort, apărute în diferite etape de dezvoltare ale fenomenului turistic în

culoar se mai disting structuri de alimentaţie (deservind uneori însă predominant populaţia gazdă) şi

mai puţin structuri de agrement. În această ultimă categorie se încadrează bogata reţea de trasee

turistice montane, aflate în diferite stadii de întreţinere, domeniul schiabil şi instalaţiile de transport pe

cablu pentru sporturi de iarnă, mai vechi, aflate în modernizare în cazul unor destina ţii, dar şi noi şi

moderne în cazul altora şi mai recent furnizorii pentru sporturi de aventur ă (de importanţă locală şi

regională) sau de turism ecvestru şi ecoturism. Modernizarea structurilor de tratament şi dezvoltarea

infrastructurii şi dotărilor pentru turismul de reuniuni şi conferinţe sunt alte puncte esenţiale pentru

84



amenajările turistice actuale ale culoarului. Toate acestea au dus şi la apariţia şi dezvoltarea în timp a

unor tipuri şi forme de turism specifice.

În condiţiile unei infrastructuri majore pentru transport în stadiu de construcţie şi reabilitare, a lipseiserviciilor de agrement şi a unor amenajări turistice mai ample şi mai moderne (chiar în cazul celor

deja existente) pentru practicarea diferitelor forme de turism şi mai ales a lipsei unor strategii reale şi

concrete de marketing bazate pe studii ale pieţei turistice şi pe obiective ţintă formulate de planneri la

nivel local şi regional, cererea turistică a ultimilor ani s-a situat la un nivel scăzut, mult sub aşteptările

grupurilor de interes din acest domeniu (investitori locali, autorităţi publice, etc.). Cu un puternic

caracter sezonier şi de tranzit, ea se caracterizează prin durate mici de şedere şi determină rate scăzute

de ocupare pentru structurile de cazare existente. În aceste condiţii profitul socio-economic al acestei

activităţi spre care sunt orientate obiective de revitalizare economică şi de reducere a indicatorilor

sociali aflaţi în declin (rata de activitate, numărul de salariaţi etc.) la nivel local r ămân doar teorie.

Un lucru aparent pozitiv în condiţiile nivelului actual scăzut al cererii turistice ar fi impactul negativ

redus al acesteia din punct de vedere ecologic. Nivelul de înzestrare tehnico-edilitar ă arată însă că

automat în condiţiile creşterii în volum a cererii impactul ecologic negativ ar creşte, în prezent

neexistând strategii de reducere în acest sens şi fiind încă necesare îmbunătăţiri şi extinderi ale

diferitelor sisteme de utilităţi pentru a suporta o eventuală presiune asupra mediului care s-ar adăuga

astfel celei a populaţiei locale. În condiţiile actuale însă foarte dorită de către majoritatea grupurilor deinteres ale pieţei turismului durabil este creşterea impactului economic al acestui sector în dezvoltarea

economiilor locale, turismul fiind văzut atât de autorităţile locale cât şi de populaţia comunităţilor

gazdă ca cea mai importantă activitate capabilă să crească veniturile bugetului local şi să genereze

oportunităţi pe piaţa destabilizată a for ţei de muncă.

Succesul şi durabilitatea turismului la nivelul oricărui spaţiu şi în particular a Culoarului transcarpatic

Gura Humorului – Câmpulung – Vatra Dornei – Bârgău, depinde aşadar de măsura în care va exista un

consens între componentele majore ale pieţei turistice şi o traducere cât mai clar ă şi eficientă a acestuia

în cadrul politicii de dezvoltare locală şi regională.

85



Referinţe bibliografice

Abutnăriţei, Paraschiva, Abutnăriţei, I. (2006), Monografia comunei Poiana Stampei, Edit. Axa,Botoşani.

Abutnăriţei, Paraschiva, Abutnăriţei, I. (2008), Monografia comunei Co şna, Edit. Axa, Botoşani.

Allemand, Edith (edit.) (2006), L'évaluation de la durabilité des pratiques touristiques, Mini-Guide,

ODIT France.

Baloglu, S., Pekan, A. Y. (2006) The website design and Internet site marketing practices of upscale

and luxury hotels in Turkey în Tourism Management 27, p. 171 – 176.

Barbu, N. (1976), Obcinile Bucovinei, Ed. Ştiinţifică, Bucureşti.

Barbu, N., Ionesi L. (1986), Obcinile Bucovinei, ghid turistic în colecţia Mun ţ ii no ştri, Ed. Sport-

Turism, Bucureşti.

Bălan, T. (1960), Din istoricul Câmpulungului Moldovenesc, Ed. Ştiinţifică, Bucureşti.

Bǎltǎreţu, Andreea (2003), Promovarea ecoturismului – obiectiv major al strategiei dezvolt ǎ rii

turistice durabile, Tezǎ de doctorat, A.S.E., Bucureşti.

Bǎlteanu, D., Popescu, Claudia (1994), "Dezvoltarea durabilǎ – de la concept la o posibilǎ strategie

de dezvoltare a României consideraţii geografice" în Studii şi cercet ǎ ri de geografie Bucureşti, Tom

XLI, p. 11-18.Bălteanu, D., Şerban, Mihaela (2005), Modificările globale ale mediului. O evaluare

interdisciplinar ă a incertitudinilor , Ed. C.N.I. Coresi, Bucureşti.

Bănăţeanu, T, (1975), Arta popular ă bucovineană, Centrul de îndrumare a creaţiei populare şi a

mişcării artistice de masă a Judeţului Suceava, Bucureşti.

Beerli Asunción, Martín D. Josefa (2004), Tourists' characteristics and the perceived image of tourist

destinations: a quantitative analysis – a case study of Lanzarote, Spain în Tourism Management 25, p.

623 – 636.

Benedek, J. (2004) Amenajarea teritoriului şi dezvoltarea regional ă, Ed. Presa Universitar ă Clujeană.

Benedek, J. (2007), The Concept of Cluster and Its Implementation in Regional Development

Strategies în Rural Space and Local Development , Presa Universitar ă Clujeană, Cluj-Napoca.

Berrittella Maria, Bigano, A., Roson, R., Tol, S. J., R. (2006), A general equilibrium analysis of

climate change impact on tourism în Tourism Management 27, p. 913 – 924.

Bigano, A., Goria, A., Hamilton, J., Tol, R . (2005) The Effect of Climate Change and Extreme

Weather Events on Tourism, Notă de lucru.

86



Bojariu, Roxana, Dinu, M. (2007), Snow variability and change in Romania, Nationalpark

Berchtesgaden, Proc. of the Alpine Snow Workshop, Forschungsbericht, 53: 34-38.

Brânduş, C., Diţoiu, Valeria (2001) Impactul exploatării şi prelucr ării minereului de sulf din masivulCălimani asupra calităţii aerului în Analele Universit ăţ ii Ş tefan cel Mare Suceava, Secţiunea

Geografie, Anul X, p. 197 – 205.

Breiling, M. (1998), The Role of Snow Cover in Austrian Economy During 1965 and 1995 and

Possible Consequences Under a Situation of Temperature Change, Lucrare prezentată la Conferinţa

Societăţii Japoneze pentru Ză padă şi Gheaţă, Niigata.

Bruyne, D. de (2007), Valorisation touristique du patrimoine et du paysage dans les territoires de

montagne, ODIT France.

Busuioc, Arisiţa (2008), Climate scenarios for Romania, International conference on adaptation and

mitigation measures of climate change impact, Parliament House, February 21, Bucharest.

Camilar, M. (2006), Bucovina – ghid turistic, Ed. Ad Libri, Bucureşti.

Cândea, Melinda, Erdeli, G., Simon, Tamara (2000), România – Poten ţ ial turistic şi turism, Ed.

Universităţii din Bucureşti.

Cândea, Melinda, Erdeli, G., Simon, Tamara, Peptenatu, D. (2003), Poten ţ ialul turistic al

României şi amanajarea turistică a spa ţ iului, Ed. Universitar ă, Bucureşti.

Cândea, Melinda, Bran, Florina, Cimpoeru, Irina (2006), Organizarea, amenajarea şi dezvoltareadurabil ă a spa ţ iului geografic, Edit. Universitar ă, Bucureşti.

Cernat, I., Lazarovici Elena (2002), 600 de ani de istorie a satului Vama, Ed. Qim, Iaşi.

Cernat, I. (2008), Dorna Candrenilor satul de la poalele Ou şorului (pagini de monografie), Edit

Quim, Iaşi.

Cheval, S. (coord.) (2003), Indici şi metode cantitative utilizate în climatologie, Edit. Universităţii din

Oradea.

Choi, H., C., Sirakaya, E. (2006), Sustainability indicators for managing community tourism în

Tourism Management 27, p. 1274 – 1289.

Ciangă, N., (1998), Turismul în Carpa ţ ii Orientali. Studiu de geografie umană, Presa Universitar ă

Clujeană, Cluj-Napoca.

Ciangă, N. (2002), Geografia turismului, Presa Universitar ă Clujeană, Cluj-Napoca.

Ciangă, N. (2007), Rural Tourism – Fortifying Factor of the Romanian Villages în Rural Space and

Local Development , Presa Universitar ă Clujeană, Cluj-Napoca.

Ciobanu, P. (1993), Fondul Bisericesc Ortodox Român din Bucovina (1783-1948). Prezentare

generală în Bucovina Forestier ă, Anul I, nr. 1- 2.

87



Ciupagea, C. (coord.) (2007), Direc ţ ii strategice ale dezvolt ării durabile în România, Institutul

European din România, Bucureşti.

Clarke, Jackie., 1997, "A Framework of Approaches on Sustainable Tourism", în Journal ofSustainable Tourism, vol 5, no 3, p. 224-233.

Chiriţă, V., Puşcaşu Violeta, Netea, I. (2006), Ora şul Frasin – argumente geografice pentru

dezvoltarea local ă, Ed. Europlus.

Choi, H.S., Sirakaya, E. (2006), "Sustainability indicators for managing community tourism",

Tourism Management , vol. 27, no.6, p.1274-1289.

Cocean, P. (1996), Geografia turismului, Ed. Carro, Bucureşti.

Cocean, P., Ciangă, N. (1999-2000), The "Lands" of Romania as mental spaces, în Revue Roumaine

de Géographie, 43-44, Ed. Academiei Române, p.199-206.

Cocean, P., Vlăsceanu, Gh., Negoescu, B. (2003), Geografia general ă a turismului, Edit. Meteor

Press, Bucureşti.

Connell, J. (2006) Medical tourism: Sea, sun, sand and...surgery în Tourism Management 27, p. 1093

– 1100.

Cojocaru, N. (1983), Casa veche de lemn din Bucovina, Ed. Meridiane, Bucureşti.

Corlăţeanu, D. (2000), M ănă stirea Humorului, Ed. "Cuvântul nostru", Suceava.

Costea, Sanda (2008), Riscurile climatice de iarnă din Depresiunea Sibiului şi influen ţ a lor asupraorganismului şi comportamentului uman, Teză de doctorat, Institutul de Geografie, Academia Română,

Bucureşti.

Cucu, V. (2000), Geografia a şezărilor rurale, Edit. Domino, Târgovişte.

Davidson, R., Cope, B. (2003), Business Travel , Edit. Prentice Hall, Londra.

Dârdală, I. (2006), Istoria Câmpulungului Moldovenesc, Ed. Fundaţiei Culturale “Alexandru Bogza”,

Câmpulung Moldovenesc.

Delisle, Marie-Andrée, Jolin, L. (2007) Un autre tourisme est-il possible ?, Presses de l'Université du

Québec.

Deszi, Şt. (2007), Rural Tourism in Vadu Izei, Maramureş County, Romania. Evolution, Social and

Territorial Characteristics and Perspectives for Development în Rural Space and Local Development ,

Presa Universitar ă Clujeană, Cluj-Napoca.

Diacon, V. (1989), Vechi asezari pe Suha Bucovineana, Volumul apare sub egida Institutului de

Istorie si Arheologie "A.D. Xenopol", Iaşi.

Diacon, V. (2002), Etnografie şi folclor pe Suha Bucovineană, Ed. Unirea, Iaşi.

Diacon, V. (2005), Cronicile Suhei Bucovinene, Tipografia Moldova, Iaşi.

88



Dimitrie, D. (1899), Evreii din Bucovina – Studiu istoric, cultural, etnografic şi folcloric, Societatea

tipografică bucovineană, Cernăuţi.

Dimitriu, R ., Dimitriu, Anca (2006), O analiză cantitativă a turismului din Depresiunea Neamţului, Analele Universit ăţ ii Ş tefan cel Mare, Secţiunea Geografie, Anul XV, Suceava.

Dincă, Ana-Irina (2004), Poten ţ ialul turistic şi valorificarea lui în Mun ţ ii Rar ău, lucrare de diplomă,

manuscris.

Dincă, Ana-Irina (2008), Turism medical – concept şi aplicabilitate în România, Comunicări de

Geografie, Tom XI, Facultatea de Geografie, Universitatea din Bucureşti, p. 385-390.

Dincă, Ana-Irina (2007-2008), Evolu ţ ia conceptului de turism durabil în Revista Geografică, Tom

XIV-XV, Institutul de Geografie, Academia Română, p. 128-133.

Dincă, Ana-Irina (2009), Gura Humorului în "Resorts of National Interest in the Romanian

Carpathians", Ielenicz şi Matei (ed.), Edit. Universitar ă, Bucureşti, p. 171 – 183.

Dincă, N. (1989), Popula ţ ia şi a şezările omene şti din bazinul superior al Moldovei, lucrare grad I,

Universitatea “Al.I.Cuza”, Iaşi.

Dinu, Mihaela (2005), Ecoturism – coduri etice şi norme de conduit ǎ , Edit. CD Press, Bucureşti.

Dinu, Mihaela (2005), Impactul turismului aspura mediului: indicatori şi mă sur ători, Ed.

Universitar ă, Bucureşti.

Diţoiu, Valeria, Ursul, Gina (2000), Evoluţia gestionării deşeurilor din industria minier ă în judeţulSuceava, în perioada 1990 – 1999 şi impactul asupra calităţii solului şi vegetaţiei în Analele

Universit ăţ ii Ş tefan cel Mare Suceava, Secţiunea Geografie, Anul IX.

Diţoiu, Valeria, Brânduş, C. (2001), Dinamica precipitaţiilor acide în Masivul Călimani, comparativ

cu alt zone ale Judeţului Suceava în Analele Universit ăţ ii Ş tefan cel Mare Suceava, Secţiunea

Geografie, Anul X, p. 213 – 221.

Diţoiu, Valeria, Iosep, I. (2002), Modelarea dispersiei poluanţilor în atmosfer ă, studiu de caz: zona

Călimani în Analele Universit ăţ ii Ş tefan cel Mare Suceava, Secţiunea Geografie, Anul XI, p. 117 –

121.

Donisă, I., Poghirc, P. (1968), Valea Bistri ţ ei, Ed. Stiinţifică, Bucureşti.

Duhamel, Ph., Gay, J.-Ch., Knafou, R., Lazzarotti, O., Sacareau Isabelle, Stock, M., Violier, Ph.

(2002), Tourismes 1 Lieux communs, Ed. Belin, Paris.

Dumbrăveanu, Daniela (2004), Zona turistică Por ţ ile de Fier, Analiză geografică, Ed. Universitar ă,

Bucureşti.

Dumbrăveanu, Daniela (2006), Statistică aplicat ă în turism, Ed. Universitar ă, Bucureşti.

89



Dumbrăveanu, Daniela (2007), " Ecoturismul – formă a turismului durabil şi alternativ", în

Comunicări de Geografie, Tom X, Facultatea de Geografie, Universitatea din Bucureşti, p. 309-315.

Dumitrache, Liliana (2003), Geografie medical ǎ , metode şi tehnici de analizǎ , Ed. Universitar ǎ,Bucureşti.

Dumitrache, Liliana (2004), Starea de sǎ nǎ tate a popula ţ iei României O abordare geograficǎ , Ed.

Univers enciclopedic, Bucureşti.

Dumitrescu, Bianca (2008), Ora şele monoindustriale din România: între industrializare for ţ at ă şi

declin, Ed. Universitar ă, Bucureşti.

Dwyer, L., Forsyth, P., Spurr, R. (2004), Evaluating tourism's economic effects: new and old

approaches în Tourism Management 25, p. 307 – 317.

Elsasser, H., Burki, R. (2002), Climate change as a threat to tourism in the Alps în Climate Research,

20, p. 253-257.

Enache, M. (1986), Sistematizarea teritoriului. Aplicaţii statistice, Ed. Tehnică, Bucureşti.

Erdeli, G., Istrate, I. (1996) , Poten ţ ialul turistic al României, Ed. Universităţii, Bucureşti.

Erdeli, G., Istrate, I. (1996), Amenajări turistice, Ed. Universităţii, Bucureşti.

Erdeli, G. şi colab., (1999), Dic ţ ionar de geografie umanǎ , Edit. Corint, Bucureşti.

Erdeli, G., Matei, Elena, Costachie, S., (2002), Ecoturismul, o alternativă a turismului în România,

Analele Univ Ioan Cuza, Iaşi.Erdeli, G., Dumitrescu, Bianca, Persu, Mihaela, (2004), Changes in the socio-professional structure

of Romania´s population, Proceeding of the Romanian-Turkish Workshop "Environment and

sustainable development", Bucureşti, p. 103 – 111.

Erdeli, G., Cucu, V. (2005), România Popula ţ ie. A şezări umane. Economie, Edit. Transversal,

Bucureşti.

Erdeli G., Gheorghilaş, A. (2006), Amenajări turistice, Edit. Universitar ă, Bucureşti.

Florescu, C., Tăutu, N., Directia regionala de drumuri si poduri Iasi – 80 de ani de activitate – 1919-

1999, Ed. Dosoftei, Iaşi.

Fennell, D. (1999), Ecotourism: an Introduction, Routledge.

Gheorghilaş, A. (2006), Bazinul Hidrografic Râul Târgului: poten ţ ialul de dezvoltare al a şezărilor

umane, Edit. Etnologică, Bucureşti.

Gheorghilaş, A. (2008), Geografia turimului Metode de analiză în turism, Edit. Universitar ă,

Bucureşti.

Gheorghiu, M. (coord.) (2005), M ănă stiri şi biserici din România – Moldova şi Bucovina, Edit. Noi

Media Print, Bucureşti.

90



Gherasim, Virginia (2002), Prospectarea efectelor sociale şi ecologice ale turismului în Geo-

Carpathica, Anul II, nr. 2, Analele Univ. Creştine „Dimitrie Cantemir”, Sibiu, p. 151 – 155.

Gherasim, Virginia (2005), Dezvoltarea durabilǎ a habitatului turismogen. Studiu de caz – oraşulSibiu, în Geo-Carpathica, Anul V, nr. 5, Analele Univ. Creştine „Dimitrie Cantemir”, Sibiu.

Gherasim, Virginia (2005), Prospectarea potenţialului turistic al habitatului turismogen urban. Studiu

de caz: centrul turistic Făgăraş, Anul V, nr. 5, Analele Univ. Cre ştine „Dimitrie Cantemir”, Sibiu, p.

95 – 113.

Ghinoiu, I. (2005), Comoara satelor Calendar popular , Edit. Academiei Române, Bucureşti.

Ghinoiu, I. (coord.) (2003) Atlasul etnografic român. Habitatul, Vol I, Edit. Academiei, Bucureşti.

Ghinoiu, I. (coord.) (2003) Atlasul etnografic român. Ocupa ţ iile, Vol II, Edit. Academiei, Bucureşti.

Glăvan, V. (1995), Amenajarea turistică, Institutul de Management în Turism "Eden", Bucureşti.

Glăvan V. (2003), Turism rural, agroturism, turism durabil, ecoturism, Edit. Economică, Bucureşti.

Glăvan, V. (2005), Geografia turismului, Edit. Fundaţiei România de Mâine, Bucureşti.

Godfrey, Kerry, Clarke, Jackie (2000), The Tourism Development Handbook , Edit. Continuum.

Grămadă, I. (2007), Întâmpl ări din via ţ a unui colec ţ ionar , Ed. Axa, Botoşani.

Grygorowitza, Em. (1908), Dic ţ ionarul geografic al Bucovinei, apărut în Colecţia Dicţionarele

geografice ale ţărilor locuite de români în afar ă din regat, Societatea Geografică Română, Bucureşti.

Guran-Nica, Liliana (2004), Rolul diversificării activit ăţ ilor economice în revitalizarea a şezărilorrurale din Bucovina, ed. Ars Docendi, Bucureşti.

Guzik, C. (2003) Agrotourism in the Podhale Region (villages of Białka and Bukowina tatrzańska

example) în Prace Geograficzne, 111, Institute of Geography and Spatial Management, Jagiellonian

University, Cracow, p. 61 – 68.

Hall, D., Richards, G. (2000), Tourism and Sustainable Community Development , Routledge

Advances in Tourism.

Hapenciuc, C., V. (2003), Cercetarea statistică în turism, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti.

Haret, M. (1939), Masivul Giumal ău, Extras din al 6-lea calendar de turism pe anul 1939, Tiparul

“Cartea Românească”, Bucureşti.

Henche Garcia, Blanca (2004), Marketing în turismul rural , Ed. Irecson, Bucureşti.

Howie, F. (2003), Managing the Tourist Destination, Ed. Continuum, London.

Hrenciuc, D. (2000), Minoritatea polonă din Bucovina în Analele Bucovinei, VII, 2, p. 439 – 456.

Hrişcă, C. D. (2005), Tourisme et effets socio territoriaux negatifs dans l'espace rural de Bucovine

(Roumanie) în Analele Universit ăţ ii Ş tefan cel Mare Suceava, Secţiunea Geografie, Anul XIV, p. 89 –

95.

91



Hughes, H., Allen, D. (2005), Cultural tourism in Central and Eastern Europe: the views of induced

image formation agents în Tourism Management 26, p. 173 – 183.

Hui, T., K., Wan, D., Ho, A. (2006), Tourists' satisfaction, recommendation and revisiting Singaporeîn Tourism Management 28, p.965 – 975.

Hunter – Jones, Philippa, (2004), Young people, holiday-taking and cancer – an explanatory analysis

în Tourism Management 25, p. 249 – 258.

Iacobescu, M. (1993), Din istoria Bucovinei, Ed. Academiei, Bucureşti.

Ianoş, I. (1998), Individualizarea şi analiza disparităţilor intraregionale. Aplicaţie la Judeţul Alba, în

Revista Geografică, Tom V, Institutul de Geografie, Academia Română, p. 103 – 110.

Ianoş, I. (2000), Sisteme teritoriale, Ed. Tehnica, Bucuresti.

Ianoş, I., Humeau J.B. (2000), Teoria sistemelor de aşezări umane, Ed. Tehnică, Bucureşti.

Iaţu, C. (2002), Depresiunea Răd ău ţ ilor – Studiu de geografie umană, Ed. Corson, Iaşi.

Iaţu, C. (2006) - Démographie et géographie du travail en Roumanie postdécembriste, Ed. Sedcom

Libris, Iaşi.

Ichim, R ., (1988), Istoria pădurilor şi silviculturii din Bucovina, Ed. Ceres, Bucureşti.

Ielenicz, M. (1992), Potenţialul turistic al României, Terra, nr. 3-4/1992, Bucureşti.

Ielenicz, M., Ionac, Nicoleta, Erdeli, G., Ene, M. (2001), România - Geography and Tourism, Edit.

Royal, Bucureşti.Ielenicz, M. et al., (2003), România. Enciclopedia obiectivelor turistice, Ed. Corint, Bucureşti.

Ielenicz, M. (2005), Harta turistică şi legenda sa, Revista Terra, Bucureşti.

Ielenicz, M., Comănescu, Laura (2005), The relation / conection climate – Touristic activities in

Romania în Annals Geographical Series, T 4-5, 2004 – 2005, Târgovişte.

Ielenicz, M., Comănescu, Laura (2006), România – poten ţ ial turistic, Ed. Universitar ă, Bucureşti.

Ilieş, M. (2007), The Multiplicative Effects of Tourism in the Rural Development of Maramureş Land

în Rural Space and Local Development , Presa Universitar ă Clujeană, Cluj-Napoca.

Ilovan, Oana-Ramona (2007), Ţ ara N ă săudului – studiu de geografie regional ă, Teză de doctorat,

Universitatea Babeş-Bolyai, Cluj-Napoca.

Inskeep, E. (1991), Tourism Planning: An Integrated and Sustainable Development Approach, Edit.

John Wiley & Sons.

Ionescu, I. (1999), Turismul fenomen economic, social şi cultural , Ed. Oscar Print, Bucureşti.

Ionescu, Iuliana (2005), Creşterea economică în turism şi dezvoltarea regională în Tribuna

economică, nr. 12, p. 55 – 62.

Ioniţă, I., 1979, Mun ţ ii Stâni şoara – studiu geomorfologic, Ed. Academiei, Bucureşti.

92



Ioniţă, Monica, Boroneanţ, Constanţa, (2005), Assessment of some statistical climatic parameters

for the present-day climate at regional scale over Romania and future projections of climate change

for the period 2010-2100, EMS Annual Meeting Abstracts, Utrecht, Holland.Iordan, I., Niculescu, E. (1975), O metodă de determinare a potenţialului truistic , Lucr ările celui de-al

II-lea Colocviu na ţ ional de geografie a turismului, Edit. Sport-turism, Bucureşti.

Iosep, I., Iacobescu, M. (1978), Câmpulung Moldovenesc – mic îndreptar turistic, Ed. Sport-Turism,

Bucureşti.

Iosep, I. (1992), Câmpulumng Moldovenesc – geneză şi evoluţie teritorială în Analele Univ. Ş tefan cel

Mare, Secţiunea Geogr. - Geol., I, Suceava.

Iosep, I. (1996), Ocolul Câmpulungului (Moldovenesc) în secolele XVII – XVIII (Reconstituire după

izvoare documentare, toponimice şi cartografice) în Analele Ş tiin ţ elor de Istorie "Codrul Cosminului" ,

nr. 2 (12), Fundaţia Culturală a Bucovinei, Suceava.

Isaic-Maniu, Al., Voineagu, V., Mitruţ, C-tin (2002), Statistică general ă, Ed. Economică, Piteşti.

Iuga, I. (2007), L'agrotourisme – un facteur actif dans le développement rural. Etude de cas : La

commune de Ciocăneşti, le départament de Suceava în Rural Space and Local Development , Presa

Universitar ă Clujeană, Cluj-Napoca.

Ko, T. G. (2005), Development of a tourism sustainability assessment procedure: a conceptual

approach în Tourism Management 26, p. 431 – 445.Koenig, U., Abegg, B. (1997), Impacts of climate change on winter tourism in the Swiss Alps, Journal

of Sustainable Tourism, 5, 1, pp. 46–58.

Lai, P-H., Nepal, S.,K. (2006), Local perspectives of ecotourism development in Tawushan Nature

Reserve, Taiwan în Tourism Management 27, p. 1117 – 1129.

Leon, C., Gh. (1999), Proprietatea forestier ă în vechiul Ocol al Câmpulungului Moldovenesc,

Bucovina forestier ă, Anul VII, nr. 1-2.

Li, W. (2004), Environmental management indicators for ecotourism in China's nature reserves: A case

study in Tianmushan Nature Reserve în Tourism Management 25, p. 559 – 564.

Liu Abby, Wall, G. (2006), Planning tourism employment: a developing country perspective în

Tourism Management 27, p. 159 – 170.

Light, D., Dumbrăveanu, Daniela (1999) "Romanian Tourism in the Post-Communist Period", in

Annals of Tourism Research, UK, p. 898-927.

Lozato-Giotard, J., P. (2003), Geographie du tourisme De l’espace consommé a l’espace maîtrisé,

Ed. Pearson Education, France.

93



Lucău – Dănilă, F., Rusan, D. (2000), Fundu Moldovei – o a şezare din ţ inutul Câmpulungului

bucovinean (Societatea pentru Cultur ă “Dimitrie Gusti” – Fundu Moldovei), Fundaţia “Alexandru

Bogza”, Câmpulung.Hernández Maestro M., Rosa, Muñoz Gallego, A. P., Santos Requejo, Libia (2007) The

moderating role of familiarity in rural tourism in Spain, Tourism Management 28, p. 951 – 964.

Mac, I., (1992), Geografie turistică general ă, facultatea de Geografia Turismului, Sibiu.

Marcean, M. (2002), Pădurile Sucevei şi calamităţile din perioada 1945-2002 în Bucovina Forestier ă,

Anul X, 1-2.

Maruşca, T. (2006), Gospodărirea ecologică a pajiştilor montane, Broşur ă C.E.F.I.D.E.C., Vatra

Dornei.

Mason, P. (2003) (reeditat 2006), Tourism Impacts, Planning and Management , Edit. Butterworth-

Heinemann, Elsevier Science.

Matei, Daniela (2007), Complex Rural Development. A Case Study: The Development of Tourism

Activities in the Dorna Basin în Rural Space and Local Development , Presa Universitar ă Clujeană,

Cluj-Napoca.

Matei, Elena (2004), Ecoturism, Edit. Top Form, Bucureşti.

Matei, Elena (2004), Mediul şi turismul , Edit. Credis, Bucureşti.

Matzler, K., Renzl, Birgit (2007), Assessing asymmetric effects in he formation of employeesatisfaction în Tourism Management 28, p. 1093 – 1103.

Măhăra, Gh. (1995), Geografia turismului, Edit. Univ. Oradea.

Miclea, I. (1976), Dulce Bucovină, Ed. Sport-Turism, Bucureşti.

Micu, Dana, Dincă, Ana-Irina (2008), Climate variability and its implications for winter mountain

tourism in the Prahova Valley – Poiana Braşov Area, în Supplement of "Quality – acces to success"

Journal , year 9, no 94.

Middleton, V., T.C. (1998), Sustainable Tourism: A Marketing Perspective, Edit. Butterworth-

Heinemann, Elsevier Science.

Mihăilescu, V., (1969), Geografie şi turism, lucr ările Colocviului Naţional de Geografia turismului

(Bucureşti, septembrie 1968), Bucureşti.

Mika, M. (2003) Environmental Impact of Tourism Development in Reception Areas in poland and

Methods of Controlling them în Prace Geograficzne, 111, Institute of Geography and Spatial

Management, Jagiellonian University, Cracow, p. 129 – 137.

Milea, N. (1985), Ac ţ iunea patriotică pionerească "Asaltul Carpa ţ ilor" – Marcaje turistice în Carpa ţ i,

Întreprinderea Poligrafică "Bucureştii Noi", Bucureşti.

94



Miller, G. (2001), "The development of indicators for sustainable tourism: results of a Delphi survey

of tourism researchers", Tourism Management 22, p. 351-362.

Miller, G., Twinning-Ward, Louise (2005) Monitoring for a Sustainable Tourism Transition: TheChallenge of Developing and Using Indicators, Edit. CABI Publishing.

Minciu, Rodica (2004) Economia Turismului, Ediţia a III-a, Editura Uranus, Bucureşti.

Mitroi, M., (2005), "Ecoturismul românesc- încotro ?", în Geo-Carpathica, Anul V, nr. 5, Analele

Univ. Creştine „Dimitrie Cantemir”, Sibiu.

Mocanu, Irena (2008), Ş omajul din România: dinamică şi diferen ţ ieri geografice, Ed. Universitar ă,

Bucureşti.

Moraru, T., Buta, I., Maier, A., (1972), Jude ţ ul Bistri ţ a N ă săud , colecţia “Judeţele patriei”, Ed.

Academiei, Bucureşti.

Morvan, Evelyne, Primault, L. (2002), Piloter le tourisme durable dans les territoires et les

entreprises, Guide de savoir-faire, AFIT (Agencie Française de l'Inginérie Touristique).

Muntele, I., Iaţu, C. (2003) Geografia turismului: concepte, metode şi forme de manifestare spa ţ io-

temporal ă, Ed. Sedcom Libris, Iaşi.

Nae, Mirela (2005), Geografia calit ăţ ii vie ţ ii. Metode de analiză, Edit. Universitar ă, Bucureşti.

Naum, T., Butnaru, E. (1989), Mun ţ ii C ăliman, Ed. Sport-Turism, Bucureşti.

Naum, Tr., Moldovan, Gr. (1987), Bârg ău – ghid turistic, Ed. Sport-Turtism, Bucureşti.Năstase, Carmen (2006), Dezvoltare durabilă şi turism durabil în Tribuna economică, nr. 7, Bucureşti,

p. 5 – 7.

Neacşu, N. (2000), Turismul şi dezvoltarea durabil ă, Edit. Expert, Bucureşti.

Neacşu, N., Băltăreţu, Andreea (2006), Turism interna ţ ional: lucr ări practice, statistici, documente

O.M.T., legisla ţ ie, reglement ări, Ed. Pro Universitaria, Bucureşti.

Nedelea, Al. (2003), Politici de marketing în turism, Ed. Economică, Bucureşti.

Neguţ, S. (1997), Modelarea matematică în geografia umană, Ed. Ştiinţifică, Bucureşti.

Nistor, I. (1915), Românii şi rutenii din Bucovina Studiu istoric şi statistic, Ed. Academiei Române,

Bucureşti.

Nistor, I. (1921), Istoria Fondului bisericesc din Bucovina, Ed. Glasul Bucovinei, Cernăuţi.

Nistor, I. (1927), Bejenarii ardeleni în Bucovina, în Codrii Cosminului, Cernăuţi.

Nistoreanu, P. (2003), Ecoturism şi turism rural , Edit. ASE, Bucureşti.

Nistoreanu, P. (2006), Aprecieri asupra fenomenului turistic rural, în Turismul la începutul mileniului

III-Provocări şi tendin ţ e, Hapenciuc, C.V., Năstase, Carmen(coord.), Edit. Sedcom Libris, Iaşi.

Oancea, C., Swizewski, C. (1983), Rar ău – Giumal ău – ghid turistic, Ed. Sport-Turism, Bucureşti.

95



Oancea, D., Niculescu, Gh., Bălteanu, D., Dincă, Ana, (2007) Harta turismului, România Atlas

Istorico-geografic, Academia Română, Ediţia a 2-a.

Obenour, W., Patterson, M., Pedersen, P., Pearson, Lynn (2006), Conceptualization of a meaning- based research approach for tourism service experiences în Tourism Management 27, p. 34 – 41.

Olaru, M. (1996), Munţii Banatului. Resurse naturale şi antropice, Edit. Hestia, Timişoara.

Olaru, M. (1996), Munţii Banatului. Amenajarea şi dezvoltarea turistică, Edit. Hestia, Timişoara.

Olaru, M. (2002), Strategii de dezvoltare a turismului în Banat în Geo-Carpathica, Anul II, nr. 2,

Analele Univ. Creştine „Dimitrie Cantemir”, Sibiu. p. 137 – 143.

Orghidan, N., (1969), V ăile transversale din România. Studiu geomorfologic, edit. Academiei

Române, Bucureşti.

Özturan, M., Roney, S. A. (2004), Internet use among travel agencies in Turkey: an exploratory study

în Tourism Management 25, p. 259 – 266.

Page, S., J., Dowling, R., K. (2002), Ecotourism, Ed. Pearson Education, Harlow.

Paţa, Gh., C. (2002 ), Istoricul şi graiul comunei Ş aru Dornei, Ed. Christiana, Bucureşti.

Petrariu, Simona (2001), Agroturismul în Judeţul Suceava. Raporturi de interdependenţă cu mediul în

Analele Universit ăţ ii Ş tefan cel Mare Suceava, Secţiunea Geografie, Anul IX, p. 113 – 120.

Pomfret, G. (2006), Mountaineering adventure tourists: a conceptual framework for research în

Tourism Management 27, p. 113 – 123.Paulencu, D., Sârbu, L., (1989), Gura Humorului, Edit. Sport-Turism, Bucureşti.

Popescu Claudia Rodica (2000), Industria României în secolul XX – analiză geografică, Edit. Oscar

Print, Bucureşti.

Popescu, Claudia Rodica (coord.) (2003), Zonele miniere defavorizate din România, Abordare

geografică, Edit. ASE, Bucureşti.

Popescu, Claudia Rodica (coord.) (2003), Disparit ăţ i regionale în dezvoltarea economico-social ă a

României, Ed. Meteor Press, Bucureşti.

Popescu, Claudia, Dincă, Ana (2007) Harta dezvolt ării regionale, România Atlas Istorico-geografic,

Academia Română, Ediţia a 2-a.

Popescu, Delia, (2001), Dezvoltarea durabil ǎ – prioritate în amenajarea turisticǎ , Tezǎ de doctorat,

A.S.E., Bucureşti.

Popescu – Argeşel, I. (1983), Masivul Suhard – ghid turistic, Ed. Sport-Turism, Bucureşti.

Popp, N. Iosep, I., Paulencu, D. (1973), Jude ţ ul Suceava, colecţia “Judeţele patriei”, Ed. Academiei,

Bucureşti.

96



R ădoane, Maria şi colab. (1996), Analiza cantitativă în geografia fizică – Metode şi aplica ţ ii, Edit.

Univ. Al. I. Cuza, Iaşi.

Rey, Violette., Groza O., Ianoş I., Pătroescu, Maria (2000), Atlas de la Roumanie. Paris: CNRS,GDR Libergéo-La Documentation française.

Richards, G., Wilson, Julie (2006), Developing creativity in tourist experiences: A solution to the

serial reproduction of culture în Tourism Management 27, p. 1209 – 1223.

Roman, A., R. (1998), Bucate, vinuri şi obiceiuri române şti, Edit. Paideia, Bucureşti.

Roşu, Al. (2007), Bazinul hodrografic al Râului Topolog Popula ţ ia şi a şezările umane, Edit Tiparg,

Piteşti.

Rusan, D., Zahaniciuc, M. (1996), Zona etnografică Câmpulung Moldovenesc, Muzeul “Arta

Lemnului”, Câmpulung Moldovenesc.

Rusu, C. (2002), Masivul Rar ău – studiu de geografie fizică, Ed. Academiei, Bucureşti.

Rusu, Gh. (coord.) (1999), Sadova - "satul cu oameni frumo şi" , însemnări monografice, Imprimeria

Gutenberg, Câmpulung Moldovenesc.

Sandu, D. (2005), Dezvoltare comunitar ă: cercetare, practică , ideologie, Ed. Polirom, Iaşi.

Sandu, D. (coord.) (2006), Via ţ a social ă în România urbană, Ed. Polirom, Iaşi.

Săgeată, R. (2006), Deciziile politico-administrative şi organizarea teritoriului, Edit. TopForm,

Bucureşti.Săvoiu, Gh. (2003), Statistică general ă: argumente în favoarea formării gândirii statistice, Ed.

"Independenţa economică", Piteşti.

Scott, D., Jones, Brenda, Konopek, Jasmina (2006), Implications of climate and environmental

change for nature-based tourism in the Canadian Rocky Mountains: A case study of Waterton Lakes

National Park în Tourism Management 28, p. 570 – 579.

Seghedin, T.G. (1983), Rezerva ţ iile naturale din Bucovina, Ed. Sport-Turism, Bucureşti.

Sharpley, R., (2000), Tourism and Sustainable Development în Exploring the Theoretical Divide, vol

8, no 1, (p. 1-19).

Simionovici, Elena (2001), Sfânta M ănă stire Vorone ţ – Vatr ă de istorie românească şi de

spiritualitate ortodoxă, Ed. Thausib, Sibiu.

Simon, F., J. G., Narangajavana, Y., Palacios Marqués, D. (2004), Carrying capacity in the tourism

industry: a case study of Hengistbury Head în Tourism Management , p. 275 – 283.

Simon, K., Andrej, C. (2006), Regional, spatial and environmental indicators for an assessment of

regional development, structure and potentials, în Prace Geograficzne, 111, Institute of Geography and

Spatial Management, Jagiellonian University, Cracow, p. 27-41.

97



Skrehunetz, Br. (1925), Ghid pentru Bucovina şi Cernău ţ i, Ed. H. Pardini, Cernăuţi .

Smaranda, J., S. (2008), Managementul turismului în ariile naturale protejate, Ed. Risoprint, Cluj-

Napoca.Snack, O., Baron, P., Neacşu, N. (2001), Economia turismului, Edit. Expert, Bucureşti, p. 468-479.

Sorocovschi, V. (2008), Climatologie şi aplica ţ ii bioclimatice în turism, Edit. Casa căr ţii de ştiinţă,

Cluj-Napoca.

Staicu, S. S., (2001) Echilibrul ecologic şi dezvoltarea economicǎ durabil ǎ , Tezǎ de doctorat, A.S.E.,

Bucureşti.

Stǎnciulescu, Gabriela, Lupu, N., Ţigu, Gabriela (1998), Dic ţ ionar poliglot explicativ de termeni

utitliza ţ i în turism, Edit. All Educational, Bucureşti.

Stǎnciulescu, Gabriela (coordonator) (2000), Mangementul turismului durabil în ţǎ rile riverane M ǎ rii

Negre, Edit. All Beck, Bucureşti.

Stǎnciulescu, Gabriela (2004), Mangementul turismului durabil în centrele urbane, Edit. Economicǎ,

Bucureşti.

Stoeckl, Natalie, Greiner, R., Mayocchi, C. (2006), The community impacts of different types of

visitors: an empirical investigation of tourism in North-west Queensland în Tourism Management 27,

p. 97 – 112.

Surd, V. (coord.), (2008), Monografia turistică a Carpa ţ ilor Române şti, Edit. Presa Universitar ă Clujeană, Cluj-Napoca.

Surugiu, Camelia (2008), Dezvoltarea turismului rural din perspectiva formării şi perfec ţ ionării

profesionale a resurselor umane, Edit. Universitar ă, Bucureşti.

Swarbrooke, J. (1999) Sustainable Tourism Management , 1999, Edit. CABI Publishing.

Swizewski, C., Oancea, D. (1976) Geografia turismului, Partea I, Fac. De Biologie şi Geografie,

Univ. Al. I. Cuza, Iaşi.

Şandru, I., (1966), Probleme de geografia turismului, în Natura, anul XVIII, nr. 3.

Tălângă, C., (1996), Transporturile şi sistemele de a şezări din România, Edit. Tehnică, Bucureşti.

Teodoreanu, Elena, Dacos-Swoboda, Mariana, Voiculescu, Camelia, Enache, L. (1984), Bioclima

sta ţ iunilor balneoclimaterice din România, Ed. Sport-Turism, Bucureşti.

Teodoreanu, Elena (2002), Bioclimatologie umană, Ed. Academiei Române, Bucureşti.

Theobald, F.W. (1998), Global Tourism, Butterworth Heinemann, Great Britain.

Tufescu, V. (1970), Pe Valea Moldovei, Ed. Ştiinţifică, Bucureşti.

Ţăranu, P. (1995-2002), Memoria Dornelor , vol. I-V, Ed. “Biblioteca Bucovinei”, Suceava.

Ţigu, Gabriela, (2001), Turismul montan, Edit. Uranus, Bucureşti.

98



Ungureanu, Al. (1980), Ora şele din Moldova. Studiu de geografie economică, Ed. Academiei,

Bucureşti.

Ungureanu, Al. (2007), La typologie morphologique et dimensionnelle de l'habitat rural de Moldavie(à l'ouest du Prut) în Analele Ş tiin ţ ifice ale Universit ăţ ii "Al. I. Cuza" Ia şi, Tom LIII, s. II c. Geografie.

Ungureanu, C-tin. (1995), Colonizarea populaţiei germane în Bucovina, Analele Universit ăţ ii Ş tefan

cel Mare Suceava, Secţiunea Istorie, nr. 2, Anul II, p. 211 – 228.

Ungureanu, D. (2005), Agroturism în ruralul montan, Broşur ă CEFIDEC, Imprimeria Gutenberg,

Câmpulung Moldovenesc.

Ungureanu, Irina şi colab. (2003), Geografia mediului. Omul şi natura la început de mileniu, Ed.

Institutul European, Iaşi.

Urry , J. (2002), The tourist gaze, Second editions, Edit. SAGE Publications Inc.

Uscatu, T. (1993), Valorificarea poten ţ ialului turistic din zona montană a Bucovinei, Rezumatul tezei

de doctorat, Universitatea din Bucureşti.

Vasilcu, Despina (2007), Valea Moldovei în sectorul carpatic: studiu de geografie umană, Ed.

Universităţii din Suceava.

Vasilescu, Al. (1969) , Drumurile tătăreşti în lumina noilor descoperiri arheologice din Judeţul

Suceava, în “Studii şi materiale”, Muzeul Suceava.

Velcea Valeria., Savu, Al. (1982), Geografia Carpa ţ ilor şi a Subcarpa ţ ilor române şti, Edit. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti.

Vorobeţ, V. (1997), Unele consideraţii cu privire la aplicarea legii nr. 18/1991 în silvicultur ă raportate

la prevederile codului silvic în Bucovina Forestier ă, Anul V, nr. 1-2.

Weaver, D. (2006), Sustainable Tourism, Edit. Elsevier.

*** (1935), Jude ţ ul Câmpulung – turistic, balnear, climatic, Oficiul judeţean de turism, Tipografia

“Şcoala românească”, Câmpulung Moldovenesc.

***, (1987), Geografia României, vol III, Carpa ţ ii Române şti şi Depresiunea Transilvaniei, Edit.

Academiei R. S. România, Bucureşti.

***, (1997) Carta Verde. Politica de dezvoltare regională În România, Guvernul României şi Comisia

Europeană, Programul PHARE, Bucureşti.

***, (2003) INCDT, Studiul integrat al domeniului schiabil din Carpa ţ ii Române şti, etapa II,

Optimizarea şi extinderea domeniului schiabil în România, faza II, Model de amenajare a domeniului

schiabil în Carpa ţ ii Române şti

99



***, (2006) INCDT, Studiu socio – economic de evaluare a impactului eroziunii costiere a M ării

Negre asupra turismului şi a oportunit ăţ ilor [de dezvoltare a turismului] create prin combaterea

eroziunii - Faza I***, (2006) INCDT, Strategia turismului balnear – Faza I, II

***, (2006) Planul Naţional de Dezvoltare, 2007 – 2013, www.mmssf.ro

***, august 2006, Câmpulung Moldovenesc – repere turistice, Primăria municipiului Câmpulung

Moldovenesc, Centrul de informare "Europa" Câmpulung Moldovenesc, Fundaţia de speologie

"Bucovina", Suceava.

***, (2007), Dezvoltarea turismului din staţiunea turistică Câmpulung Moldovenesc şi din Obcinile

Bucovinei, Centrul de informare "Europa" Câmpulung Moldovenesc.

***, (2007) INCDT, Studiu de fundamentare pentru reatestarea oraşului Vatra Dornei ca staţiune

turistică de interes naţional, Coord. Maiorescu Georgeta, ianuarie 2007, Bucureşti.

***, (2007) INCDT, Dimensiuni şi modele pentru (re)organizarea şi modernizarea sta ţ iunilor

turistice, reabilitarea fondului construit din re ţ eaua turistică na ţ ional ă la nivelul standardelor

europene, Faza IV

***, (2004), România – Calitatea solurilor şi reţeaua electrică de transport – Atlas geografic, Edit.

Academiei Române, Bucureşti.

***, mai 2006, Autoritatea Naţională pentru Turism, România – Strategia de dezvoltare a turismului,2007 – 2013, Bucureşti.

***, (2006), World Travel & Tourism Council, România - Impactul turismului şi călătoriilor asupra

locurilor de muncă şi economiei.

***, iulie 2007, Ministerul pentru Întreprinderi Mici şi Mijlocii, Comer ţ, Turism şi Profesii Liberale,

România, Master Planul pentru Dezvoltarea Turismului Naţional 2007 – 2026, Bucureşti.

***, (2007), From Davos to Bali: A Tourism Contribution to the Challenge of Climate Change, Raport

UNWTO.

***, (2007), Strategia de dezvoltare local ă 2007 – 2013 a localit ăţ ii Bistri ţ a Bârg ăului, Consiliul local

Bistriţa Bârgăului.

***, (2007), Comuna Fundu Moldovei Jude ţ ul Suceava – Strategia de dezvoltare local ă a comunei

Fundu Moldovei pentru perioada 2007 – 2013, Primăria Fundu Moldovei.

***, (2007), Strategia de dezvoltare durabil ă 2007 - 2013. Plan local de ac ţ iune al ora şului Gura

Humorului, Consiliul local Gura Humorului.

***, (2007), Strategia de investi ţ ii a comunei P ăltinoasa, pentru perioada 2007 – 2013, Consiliul local

Păltinoasa.

100

http://www.mmssf.ro/

http://www.mmssf.ro/



***, (2007), Comuna Poiana Stampei Jude ţ ul Suceava. Strategia de dezvoltare local ă 2007 – 2013,

Consiuliul local Poiana Stampei.

***, (2007), Portofoliul de proiecte pe programul opera ţ ional regional perioada 2007 – 2013,Consiliul Local Dorna Candrenilor.

***, (2007), Portofoliul de proiecte pe programul opera ţ ional regional 2007 – 2013, Consiliul Local

Panaci.

***, ianuarie 2008, Planul strategic de dezvoltare social-economică 2007 – 2013 a localit ăţ ii Iacobeni,

Consiliul local Iacobeni.

***, iunie 2008 , Strategia de dezvoltare a comunei Co şna 2008 – 2013, Consiliul local Coşna.

***, noiembrie 2008 , Strategia de dezvoltare a comunei Pojorîta pentru perioada 2007 – 2013,

Consiliul local Pojorâta.

***, (2008), Strategia de dezvoltare durabil ă a comunei Tiha Bârg ăului pe perioada 2008 – 2013,

Primăria Tiha Bârgăului.

***, (2008), Strategia de dezvoltare local ă a municipiului Vatra Dornei 2008 – 2014, Primăria Vatra

Dornei.

***, (2008), Plan de ac ţ iuni 2008 – 2012, Primăria oraşului Frasin.

***, (2008), Planul de acţiuni pe anul 2008, Primăria comunei Mănăstirea Humorului.

***, (2007), Plan ac ţ iune 2007 – 2010, Primăria Ciocăneşti.***, (2008), Planul anual al achizi ţ iilor publice pe anul 2009, Primăria comunei Frumosu.

***, (2003), Raport privind starea mediului în Judeţul Suceava;




***, (2007), Raport privind starea mediului în Judeţul Suceava.

***, (2007), Breviar turistic al Judeţului Suceava, Direcţia Judeţeană de Statistică Suceava.

***, (2008), Breviar turistic al Judeţului Suceava, Direcţia Judeţeană de Statistică Suceava.

***, (2008), Anuarul statistic al Judeţului Suceava, Direcţia Judeţeană de Statistică Suceava.

***, (2008), Anuarul statistic al Judeţului Bistriţa-Năsăud, Direcţia Judeţeană de Statistică Bistriţa-

Năsăud.

***, (2008) Comisia pentru statistică a Naţiunilor Unite, Statistica în turism, IRTS – Recomandările

internaţionale pentru statistica în turism, de pe http://unstats.un.org/.

***, (2009), Autoritatea Naţională pentru Turism, Turismul durabil – cadrul teoretic strategic de

dezvoltare, Autor: Dumbr ăveanu Daniela.

101

http://unstats.un.org/

http://unstats.un.org/



UNEP (2007) Carpathian Environmental Outlook, Geneva.

www.apmsv.ro, data accesării 10.02.2007

www.cautacazare.ro, data accesării 28.08.2008www.cazare.net, data accesării 27.08.2008

www.cazare-la.ro, data accesării 26.08.2008

www.cazarevacantă.ro, data accesării 28.08.2008

www.cazari.ro, data accesării 28.08.2008

www.cimec.ro, data accesării 20.06.2007

www.cultura.ro, data accesării 10.05.2007

www.e-cazari.ro, data accesării 26.08.2008

www.ecotourism.org/index2.php?what-is-ecotourism, data accesării 05.05.2008

www.greentravelmarket.info/, data accesării 10.06. 2007

www.i-cazare.ro, data accesării 25.08.2008

www.informatiicazare.ro, data accesării 26.08.2008

www.infotravelromania.ro/bibliografie.html, data accesării 27.08.2008

www.mdlpl.ro, data accesării 20.04.2007

www. mmediu.ro, data accesării 12.03.2008

www.pensiuni.org, data accesării 28.08.2008www.pensiuni.ro, data accesării 28.08.2008

www.ro-cazare.ro, data accesării 28.08.2008

www.rotouring.com, data accesării 27.08.2008

www.rotourism.eu, data accesării 26.08.2008

www.ruraltourism.ro, data accesării 15.12.2006

www.silvasv.ro, data accesării 11.12.2007

https://statistici.insse.ro/, data accesării 15.11.2007

http://www.apmsv.ro/

http://www.cautacazare.ro/

http://www.cazare.net/

http://www.cazare-la.ro/

http://www.xn--cazarevacant-9nb.ro/



http://www.cazari.ro/

http://www.cimec.ro/

http://www.cultura.ro/

http://www.e-cazari.ro/

http://www.ecotourism.org/index2.php?what-is-ecotourism

http://www.greentravelmarket.info/

http://www.i-cazare.ro/

http://www.informatiicazare.ro/

http://www.infotravelromania.ro/bibliografie.html

http://www.mdlpl.ro/

http://www.pensiuni.org/

http://www.ro-cazare.ro/

http://www.rotouring.com/

http://www.ruraltourism.ro/

http://www.silvasv.ro/

https://statistici.insse.ro/

https://statistici.insse.ro/

http://www.silvasv.ro/

http://www.ruraltourism.ro/

http://www.rotouring.com/

http://www.ro-cazare.ro/

http://www.pensiuni.org/

http://www.mdlpl.ro/

http://www.infotravelromania.ro/bibliografie.html

http://www.informatiicazare.ro/

http://www.i-cazare.ro/

http://www.greentravelmarket.info/

http://www.ecotourism.org/index2.php?what-is-ecotourism

http://www.e-cazari.ro/

http://www.cultura.ro/

http://www.cimec.ro/

http://www.cazari.ro/


http://www.cazare-la.ro/

http://www.cazare.net/

http://www.cautacazare.ro/

http://www.apmsv.ro/

Teza Doctorat- prof Ana Dinca

Documents

Transcript of Teza Doctorat- prof Ana Dinca