ROMÂNIA MINISTERUL AFACERILOR INTERNE

ACADEMIA DE POLIŢIE „Alexandru Ioan Cuza”

TEZĂ DE DOCTORAT

LOCUL ŞI ROLUL POLIŢIEI LOCALE ÎN SISTEMUL ADMINISTRAŢIEI PUBLICE ROMÂNEŞTI

-REZUMAT-

Conducător de doctorat: Prof.univ.dr. Şerb Stancu

Doctorand: Părean (Bulea) Iulia

- Bucureşti, 2014 -

Motto:

„Prin oameni şi pentru oameni…”

CUPRINS

LISTĂ ABREVIERI

CAPITOLUL 1. ASPECTE INTRODUCTIVE PRIVIND DOMENIUL DE

CERCETARE

1.1. Aspecte generale privind înfiinţarea Poliţiei locale

1.2. Poliţia locală într-un sistem descentralizat de apărare a ordinii publice

1.3. Domeniile de activitate şi personalul Poliţiei locale

1.4. Poliţia naţională – partener proactiv în demersul de implementare a poliţiei

locale

1.5. Poliţia locală în sistemul administraţiei publice româneşti

1.6. Prerogativele autorităţilor administraţiei publice locale şi organele de control al

activităţii poliţiei locale

CAPITOLUL 2. ANALIZĂ ISTORICĂ A EVOLUŢIEI INSTITUŢIEI

POLIŢIEI LOCALE

2.1. Aspecte introductive

2.2. Un secol şi jumătate de istorie

2.3. Poliţia administrativă de la Corpul gardienilor publici la Poliţia locală

2.3.1. Corpul gardienilor publici

2.3.2. Primul pas spre evoluţia instituţională – înfiinţarea Poliţiei comunitare

2.3.3. Poliţia locală

2.4. Modalităţi de integrare a serviciilor publice de poliţie locală în comunităţi

2.5. „Prin oameni şi pentru oameni…”

CAPITOLUL 3. STRUCTURA ORGANIZATORICĂ ŞI ATRIBUŢIILE

POLIŢIEI LOCALE

3.1. Aspecte introductive

3.2. Structura forţelor de ordine şi siguranţă publică

3.3. Atribuţiile poliţiei locale

3.4. Prevenirea faptelor antisociale – obiectiv principal al poliţiei locale

3.4.1. Noţiunea de prevenire a faptelor antisociale

3.4.2. Clasificarea prevenirii

3.4.3. Strategii de prevenire a faptelor antisociale

CAPITOLUL 4. ANALIZA STRUCTURALĂ ŞI FUNCŢIONALĂ A

ATRIBUŢIILOR STRUCTURILOR DE MENŢINERE A ORDINII

PUBLICE ÎN ROMÂNIA DE ASTĂZI

4.1. Aspecte introductive

4.2. Ordinea publică la nivel central şi local

4.3. Prerogativele Poliţiei naţionale şi ale Jandarmeriei

4.4. Trei instituţii – un singur deziderat în menţinerea ordinii publice

4.4.1. Specializarea şi cooperarea poliţiei locale, poliţiei naţionale şi

jandarmeriei

4.4.2. Etapele de intervenţie a forţelor publice

4.4.3. Modalităţile de acţiune pentru apărarea ordinii şi siguranţei publice

4.4.4. Intervenţia în mediile urban şi rural a poliţiei locale, poliţiei naţionale şi

a jandarmeriei

4.5. Mijloace de soluţionare a problemei suprapunerii de atribuţii ale celor trei

instituţii

CAPITOLUL 5. RAPORTURILE POLIŢIEI LOCALE CU COMUNITATEA

5.1. Aspecte introductive

5.2. Parteneriatul Poliţiei locale cu factori din domeniul privat - Conceptul de

Responsabilitate Socială a Întreprinderilor

5.2.1. CSR în viziunea Uniunii Europene

5.2.2. OCDE, promotor al Conceptului de Responsabilitate Socială a

Întreprinderilor

5.3. Implicarea României în domeniul implementării Conceptului de

Responsabilitate Socială

5.4. Poliţia locală în perspectiva CSR

5.5. Comunitatea – membru esenţial în raportul poliţiei locale cu societatea

5.5.1. Voluntariatul în Poliţia locală

CAPITOLUL 6. MANAGEMENTUL RESURSELOR UMANE ÎN POLIŢIA

LOCALĂ

6.1. Aspecte introductive

6.2. Managementul carierei în poliţia locală

6.3. Pregătirea poliţiştilor locali

6.3.1. Formarea iniţială a poliţiştilor locali în instituţiile de învăţământ ale

Ministerului Afacerilor Interne

6.3.2. Posibilităţi de formare continuă a poliţiştilor locali în instituţiile de

învăţământ ale Ministerului Educaţiei Naţionale

6.4. Condiţii pe care trebuie să le îndeplinească poliţiştii locali la şi după încadrarea

în funcţie

6.5. Apărarea drepturilor şi intereselor poliţiştilor locali – Federaţia Naţională a

Poliţiştilor Locali din România

CAPITOLUL 7. ANALIZĂ COMPARATIVĂ LEGISLATIVĂ PRIVIND

ORGANIZAREA ŞI PREROGATIVELE POLIŢIEI LOCALE ÎN ALTE

ŢĂRI

7.1. Aspecte introductive

7.2. Poliţia municipală franceză (Police Municipale)

7.3. Poliţia locală belgiană (Police Locale, Lokale Politie, Lokale Polizei)

7.4. Poliţia municipală italiană (Polizia Municipale, Polizia Locale)

7.5. Poliţia locală spaniolă (Cuerpo de Policía Local, Policía Municipal, Guardia

Urbana, Udaltzaingoa)

7.6. Poliţia Metropolitană engleză (Metropolitan Police Service)

CAPITOLUL 8. POLIŢIA LOCALĂ ÎN NOUA CONFIGURAŢIE

STATALĂ

8.1. Aspecte introductive

8.2. Poliţia locală ca partener de asigurare a ordinii publice în stat

8.3. Aspecte privind reorganizarea poliţiei locale

8.4. Regionalizarea administrativ-teritorială

8.5. Poliţia locală şi regionalizarea

CAPITOLUL 9. CONCLUZII ŞI PROPUNERI

9.1. Orientarea strategiilor de acţiune ale poliţiei locale către cetăţean

9.2. Probleme sesizate la nivelul unui serviciu public de poliţie locală

9.3. Recomandări privind organizarea activităţii poliţiei locale

9.4. Propuneri de lege ferenda

BIBLIOGRAFIE

ANEXE

Anexa A. Chestionare aplicate poliţiştilor locali şi studenţilor Specializării Poliţie locală

Anexa B. Modele de însemne distinctive, uniforme şi mijloace din dotare ale poliţiştilor locali din România

Anexa C. Modele de însemne distinctive, uniforme şi mijloace din dotare ale poliţiştilor locali din alte ţări

LISTĂ ABREVIERI

1. art. - articolul

2. C.G.C.T. - Codul general al colectivităţilor teritoriale Franţa

3. CE – Consiliul Europei

4. C.p.p. – Codul de procedură penală

5. CSR - Corporate Social Responsibility

6. DRSC – Direcţia Responsabilitatea Socială a Corporaţiilor

7. H.G. – Hotărârea de Guvern

8. I.G.P.N. - Inspecţia Generală a Poliţiei Naţionale Franţa

9. ISO - International Organization for Standardization

10. M.A.I. – Ministerul Afacerilor Interne

11. OCDE - Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică

12. ONU – Organizaţia Naţiunilor Unite

13. S.P.P.L. – Serviciul Public de Poliţie Locală

14. U.E. – Uniunea Europeană

15. S.R.I. – Serviciul Român de Informaţii

16. S.I.E. – Serviciul de Informaţii Externe

17. S.P.P. – Serviciul de Protecţie şi Pază

18. M.Ap.N. – Ministerul Apărării Naţionale

19. M.J. – Ministerul Justiţiei

20. TETRA – Terrestrial Trunk Radio

ASPECTE INTRODUCTIVE PRIVIND DOMENIUL DE

CERCETARE

Interesul manifestat în tratarea temei de faţă rezidă, în primul rând, în dorinţa

de a studia şi cerceta într-un mod detaliat această instituţie, de la întâia formă până

la ceea ce constituie ea de la intrarea în vigoare a prevederilor Legii 155 din 12

iulie 2010 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Poliţiei locale, care îşi

produce efectele de la 1 ianuarie 2011, în vederea radiografierii şi analizării

prospective a entităţii la care facem referire.

Obiectivele fundamentale care stau la baza elaborării lucrării de faţă sunt:

studierea riguroasă a sistemului de apărare a ordinii şi siguranţei publice în stat,

întocmirea unei monografii a instituţiei poliţiei locale, identificarea locului şi

rolului acesteia în sistemul administraţiei publice româneşti şi stabilirea unui cadru

de reglementare cât mai eficient pentru organizarea activităţii sale.

Obiective funcţionale ale cercetării se regăsesc în conţinutul acesteia de-a

lungul tratării diferitelor teme şi constau în finalităţile pe care le-am semnalat

atenţiei şi cu privire la care am preconizat că ar constitui soluţii eficiente în

vederea reconfigurării identităţii poliţiei locale.

Ipotezele de lucru se pot identifica în ultimul capitol, într-o serie de

recomandări pe care le considerăm oportune, dintre care: redactarea unui statut al

poliţiştilor locali, a unui cod de etică şi deontologie, stabilirea unui sistem de

management unitar, crearea unei solide reţele de voluntariat comunitar, dezvoltarea

unui parteneriat public-privat, dar şi a unor propuneri de modificare a legii: trecerea

poliţiei locale sub coordonarea şi îndrumarea directă a consiliilor judeţene,

învestirea poliţiei locale, de către legiuitor, cu prerogative în domeniul constatării

faptelor penale, realizarea unei baze de date proprii care să conţină sancţiunile

contravenţionale aplicate de către poliţiştii locali (cazierul contravenţional) ş.a.

Caracterul de noutate al poliţiei locale, cât şi faptul că ea succede altor două

instituţii – Corpul Gardienilor Publici şi Poliţia comunitară – relevă nevoia de

îmbunătăţire a sistemului de asigurare a ordinii şi liniştii publice la nivel local şi

alinierea acestuia la noile cerinţe ale mileniului III. Modalităţile prin care acest

serviciu pune în aplicare, în plan concret, ceea ce constituie un scop suprem,

desăvârşit, de prevenire şi combatere a faptelor antisociale, presupun un efort unitar

deosebit de complex, perfectibil în timp pe baza experienţelor anterioare şi ţinând

cont de evoluţia societăţii, ineluctabilă, care aduce cu ea noi exigenţe, necesităţi şi

provocări. Poliţia locală se vrea a fi o instituţie în slujba comunităţii, relaţia dintre

aceste două entităţi bazându-se pe încredere, sprijin reciproc, respect şi reclamând o

dezvoltare continuă, având în vedere dinamismul existenţial evident al societăţii.

Doar în acest mod se poate ajunge la finalitatea propusă. Deciziile în ceea ce

priveşte activitatea propriu-zisă a funcţionarilor publici - luate de către primarul

localităţii şi de directorul executiv al Poliţiei locale, care cu siguranţă cunosc într-o

măsură mai mare problemele cu care se confruntă cetăţenii decât structurile de la

nivel central - evidenţiază şi asigură un management modern, eficient şi eficace.

Interesul imediat de a asigura ordinea, liniştea publică, siguranţa cetăţeanului şi a

unităţii administrativ-teritoriale pe care o conduc determină adoptarea unor

rezoluţii corespunzătoare în acest sens.

Analizând factorii determinanţi ai reorganizării instituţiei Poliţiei

comunitare, nu putem trece cu vederea faptul că atribuţiile acesteia nu erau

suficient delimitate de cele ale altor structuri cu responsabilităţi de inspecţie şi

control din subordinea autorităţilor administraţiei publice locale şi de cele ale

unităţilor teritoriale ale Poliţiei Române sau Jandarmeriei. Atribuţiile Poliţiei

comunitare erau considerate insuficiente de către autorităţile administraţiei publice

locale de la nivelul municipiilor reşedinţă de judeţ. Acolo dificultăţile cu fluenţa

traficului şi inspecţia în urbanism, comerţ şi protecţia mediului au o complexitate

deosebită, iar capacitatea de pregătire şi instruire a personalului reprezintă de

asemenea o problemă1. Din Poliţia locală fac parte compartimentele din aparatul de

specialitate al primarului cu atribuţii în inspecţia în construcţii, protecţia mediului,

comerţ şi evidenţa persoanelor. În plus, primarul este cel care stabileşte obiectivele

strategice de ordine publică şi priorităţile comunităţii locale2.

Integrarea europeană oferă statelor membre ale Uniunii Europene, şi implicit

cetăţenilor acestora, armonie, stabilitate şi prosperitate. Aceşti factori, de care

depinde în fond evoluţia şi echilibrul social, economic, cultural şi chiar politic al

fiecărei ţări în parte, au constituit o tentaţie permanentă pentru state de a adera la

acest spaţiu. Implementarea unui sistem poliţienesc bazat pe sprijinul reciproc cu

comunitatea reprezintă o consecinţă naturală a amplelor inovaţii survenite la nivelul

întregii societăţi prin aderarea şi transpunerea valorilor europene şi euroatlantice în

cadrul instituţiilor statului de drept.

Dezvoltarea Uniunii Europene reprezintă o provocare majoră pe de o parte

pentru ea însăşi, în ansamblu, şi, pe de altă parte, pentru fiecare stat membru şi

fiecare stat candidat, atât la nivel naţional, cât şi la nivel local. Provocările ce

survin în plan social, economic şi de mediu înconjurător reprezintă factori cu care

se confruntă toate treptele de autoritate pe plan european, naţional, regional şi local.

Comunitatea este elementul în jurul căruia statul, prin organele sale, trebuie să

construiască un sistem de apărare corespunzător împotriva valurilor de criminalitate

cu care ne confruntăm la acest moment şi care vor urma, cu dimensiuni sporite sau

reduse, funcţie de evoluţia societală şi de reuşita implementării măsurilor propuse.

Adeseori, dezbaterile asupra îmbunătăţirii activităţilor de poliţie ajung la

aspectul financiar, ceea ce poate să suspende ori să blocheze iniţiative generoase şi

1 Raportul Comisiei de administraţie publică de adoptare a proiectului de lege. 2 Ion, Ţincu, în Gândul din 19 ianuarie 2011.

viabile. În viitor, consolidarea unor structuri comunitare care să se implice în

parteneriat cu poliţia în prevenirea criminalităţii va determina diminuarea presiunii

asupra soluţionării unor petiţii adresate poliţiştilor. Aplicarea unor strategii

manageriale în care dimensiunea comunitară locală joacă un rol important susţine

crearea unei poliţii moderne. Trebuie menţionat că multe programe au eşuat chiar

în state care au bugete generoase, atunci când accentul s-a direcţionat numai pe

latura logistică şi crearea unui prototip de poliţist automatizat.

CONŢINUTUL TEZEI

Teza este structurată pe nouă capitole, fiecare fiind alcătuit din câte patru

până la şase subcapitole.

Cel dintâi capitol constituie partea lucrării în care sunt expuse intenţiile de

elaborare a acesteia, elementele şi noţiunile fundamentale necesare înţelegerii ei,

având şi rolul de a face o prezentare, în linii generale, a domeniului de cercetare,

respectiv: aspecte privind înfiinţarea poliţiei locale, domeniile de activitate,

personalul, atribuţiile autorităţilor administraţiei publice locale şi organele de

control al activităţii poliţiei locale.

Capitolul al II-lea reprezintă o analiză istorică a instituţiei supusă cercetării,

înfiinţarea primei forme de poliţie a primăriei găsindu-şi izvoarele în reformele

domnitorului Alexandru-Ioan Cuza. Vorbim astfel despre Poliţia comunală,

condusă de către primar în localităţile mai mici, iar în oraşele cu peste 3000 de

locuitori conducerea putea fi încredinţată unui prefect de poliţie.

Cele mai recente trei forme ale poliţiei locale de astăzi – Corpul gardienilor

publici (1993), Poliţia comunitară (2005) şi Poliţia locală (2010) – beneficiază, de

asemenea, de o tratare aparte în cadrul acestui capitol, fiind punctate şi elementele

comune ale acestora, în special apropierea de comunitate, laitmotiv al întregii

lucrări.

Cel de-al treilea capitol îşi propune să dezvolte detalii legate de

organizarea şi prerogativele poliţiei locale, locul acesteia în cadrul Structurii

forţelor de ordine şi siguranţă publică, precum şi o componentă deosebit de

importantă în activitatea sa – prevenirea faptelor antisociale, latură fundamentală a

muncii de poliţie, mai ales ţinând cont de faptul că acest serviciu nu are atribuţii

privind constatarea de fapte penale, astfel că a pune accent pe profilaxia

criminalităţii şi nu pe sancţiune (combatere şi reprimare) constituie cea mai

eficientă a abordare a contextului în care se află poliţia locală şi de care trebuie să

profite în interesul propriu şi în cel al indivizilor din comunitate.

Capitolul al IV-lea, Analiza structurală şi funcţională a atribuţiilor

structurilor de menţinere a ordinii publice în România de astăzi, promovează

colaborarea proactivă a celor trei instituţii – poliţia locală, poliţia naţională şi

jandarmeria – care poate aduce avantaje majore pentru comunităţile în care acestea

îşi desfăşoară activitatea. A pune pe primul loc interesul cetăţenilor înseamnă a

alege soluţia cea mai eficientă în rezolvarea unor probleme ca suprapunerea de

competenţe între serviciile sus-menţionate.

În cel de-al cincilea capitol, am revenit asupra celui mai important partener

al poliţiei locale – comunitatea, prin care şi pentru care cea dintâi îşi desfăşoară

activitatea. Apărarea climatului de siguranţă publică şi prevenirea criminalităţii,

înlăturarea cauzelor şi factorilor care determină sau înlesnesc propagarea acestui

fenomen, realizarea educaţiei antiinfracţionale a populaţiei, dar mai ales realizarea

unei asocieri cu comunitatea sunt principalele deziderate ale Poliţiei locale.

Funcţionarii publici ai acestui serviciu sunt practic oamenii de legătură între stat şi

comunitate. Statul creează norme juridice şi asigură aplicarea lor, iar cetăţenii sunt

beneficiarii direcţi ai eforturilor depuse în acest sens.

În capitolul al VI-lea, Managementul resurselor umane în poliţia locală, am

tratat aspecte legate de profesia de poliţist local şi am analizat două chestionare

aplicate angajaţilor Serviciului Public de Poliţie Locală al Municipiului Sibiu şi

studenţilor Specializării Poliţie locală din cadrul Facultăţii de Drept din Sibiu.

În capitolul al VII-lea am considerat oportun a face o analiză a organizării

poliţiilor locale din alte state, în vederea oferirii unei viziuni de ansamblu asupra a

ceea ce se întâmplă la acest nivel în ţările Uniunii Europene: Franţa, Belgia, Italia,

Spania şi Regatul Unit al Marii Britanii şi a putea ulterior crea o paralelă între

aceste sisteme.

Capitolul al VIII-lea abordează o serie de aspecte teoretice, dar şi practice,

previzionare, legate de regionalizare şi de structura poliţiei locale într-o eventuală

reorganizare statală în această direcţie. Un sistem coerent de ordine şi siguranţă

publică reprezintă un ansamblu coordonat din care, în momentul de faţă, la nivelul

ţării noastre, nu fac parte o serie de elemente sine qua non: unitatea de gândire şi

decizie, consecvenţa şi stabilitatea organizării politice, cultivarea respectului faţă de

autorităţile statale, obiectivitatea raţiunilor şi modalităţilor de selecţionare, numire

şi eliberare din funcţie a managerilor serviciilor publice, un mod de orânduire

închegat prin care să se garanteze un climat social favorabil ş.a.m.d. În momentul

de faţă, sistemul de ordine publică din România necesită o analiză exhaustivă şi o

reglementare fundamentată.

Capitolul ultim conţine concluziile şi propunerile pe care am considerat

oportun a le supune atenţiei, în vederea eficientizării şi optimizării activităţii

serviciilor publice de poliţie locală din ţară.

CONCLUZII ŞI PROPUNERI

1. Orientarea strategiilor de acţiune ale poliţiei locale către cetăţean

Protecţia societăţii, pe care trebuie să o asigure statul de drept, este o

problemă fundamentală ce trebuie soluţionată atât printr-un cadru legislativ

corespunzător, cât şi prin măsuri întreprinse la nivelul diverselor instituţii cu

atribuţii antiinfracţionale sau de ordin educativ.P2F

3P Fenomenul criminalităţii se

supune, din acest punct de vedere, aceloraşi necesităţi. Prejudiciile pe care le

provoacă săvârşirea de fapte antisociale ﴾pierderi de vieţi omeneşti şi de bunuri

materiale, cheltuieli pentru organizarea descoperirii, tragerii la răspundere a

făptuitorilor, executării pedepselor celor condamnaţi şi altele﴿, pot fi mult

diminuate în ţara noastră, chiar în actuala etapă de tranziţie pe care o traversăm,

prin organizarea de acţiuni mai riguroase de profilaxie criminală.

Tendinţele criminalităţii, recrudescenţa violenţei la nivel individual,

intrafamiliar şi de grup, crima organizată, amploarea faptelor antisociale de natură

economică şi a celor care determină accentuarea sentimentului de insecuritate

personală, impun o orientare flexibilă a strategiilor de acţiune necesare activităţii

Poliţiei la schimbările din societate, care influenţează la rândul lor

infracţionalitatea.

În spaţiul public, Poliţia răspunde de siguranţa cetăţenilor. Ea trebuie să

reacţioneze când aceasta este ameninţată. Experienţa dobândită în activitatea

specifică pe care a desfăşurat-o Poliţia naţională a determinat obţinerea unor

rezultate pozitive în munca de prevenire şi combatere a faptelor antisociale, în

înţelegerea etiologiei lor precum şi în identificarea mijloacelor şi metodelor de

acţiune cele mai eficiente. În măsura în care o parte din informaţiile deţinute de

Poliţia naţională, dobândite în timp, sunt utile Poliţiei locale şi există comunicare şi

un parteneriat bazat pe încredere, integritate şi respect din partea celor două

instituţii, contribuţia celei dintâi la dezvoltarea şi profesionalizarea Serviciilor

Publice de Poliţie Locală aduce o serie de beneficii notabile atât pentru acestea, cât

şi pentru cetăţeni.

Hotărârea de Guvern nr. 1040/2010 pentru aprobarea Strategiei naţionale de

ordine publică 2010-2013P3F

4P, prevede ca principale direcţii de acţiune îmbunătăţirea

3 Stancu, Şerb, Nicolaie Gheorghe, Şuteu, Constantin Drăghici, Adrian Iacob, Drept poliţienesc, Editura Alma Mater, Sibiu, 2007, p. 89. 4 Publicată în Monitorul Oficial nr. 721/2010.

cadrului legislativ, în special în domeniul aplicării şi executării măsurilor

contravenţionale, pazei bunurilor şi persoanelor şi adoptarea legii poliţiei locale.

Este evident că această instituţie are rolul său bine definit şi înfiinţarea sa a fost

determinată de nevoia imperioasă de a exista un serviciu la nivel local cu atribuţiile

conferite prin legea de înfiinţare, şi nu din interesul personal al vreunei persoane ori

grupări. Dovadă faptul că un număr foarte mare de primari decid să apeleze la

constituirea acestei organizaţii în unităţile administrativ-teritoriale pe care le

conduc.

Ceea ce impune o aprofundare a acestui subiect este faptul că instituţia

Poliţiei locale nu a fost tratată până acum în literatura de specialitate decât la modul

general, în câteva articole ai căror autori nu au intrat în detalii legate de necesitatea

reală a organizaţiei la care facem referire, utilitatea ei pe plan social, cauzele care

au dus la decizia ca aceasta să ia fiinţă. Analiza textului de lege cu influenţe

provenite din aversiunea pe care majoritatea cetăţenilor o manifestă faţă de

instituţiile publice care exercită forţa coercitivă a statului nu reprezintă o

radiografiere nici suficientă, nici obiectivă a Poliţiei locale.

O privire mai atentă spre esenţa serviciului public relevă faptul că înfiinţarea

Poliţiei locale aduce beneficii majore atât pe plan local, cât şi naţional, în lupta

împotriva factorilor generatori ai criminalităţii. Împărţirea clară, evaluată şi

realizată de comun acord, a responsabilităţilor de apărare a odinii şi siguranţei

publice între autorităţile îndrituite a o asigura reprezintă o provocare ce îşi va

dovedi efectele benefice în timp.

Nici actuala formă a „poliţiei primarului” nu este cea ideală, în primul rând

din cauza criteriilor de selecţie a resurselor umane. În condiţiile în care legiuitorul

şi autorităţile publice nu consideră utile studiile în domeniu (absolvite anterior

încadrării în muncă), nici măcar pentru manageri, pot exista lacune în interpretarea

corectă şi obiectivă a fenomenului criminalităţii, cu toate implicaţiile acestuia,

precum şi în analiza situaţiei operativ-poliţieneşti de care trebuie să se ţină cont în

individualizarea muncii cotidiene şi a măsurilor concrete pe care funcţionarul

public trebuie să le ia în activitatea profesională. Pentru a fi convingători, pentru a

avea autoritate în faţa cetăţeanului, poliţiştii locali trebuie să impună respect, ori în

situaţia în care majoritatea dintre ei au absolvit doar studii liceale şi un curs de

formare de trei luni, acest lucru este destul de greu de realizat. Pregătirea zilnică

dinaintea intrării în serviciu se face, în cel mai bun caz, de către un şef ce are

cunoştinţe de profil dobândite într-o carieră militară ori poliţienească.

2. Probleme sesizate la nivelul unui serviciu public de poliţie locală

Pentru a radiografia situaţia curentă din poliţia locală, resimţită chiar de către

resursa umană - atât de studenţii care au urmat cursurile unei facultăţi de profil5, cât

şi de către persoanele implicate în mod direct în munca de asigurare a ordinii,

liniştii şi siguranţei publice6 - am aplicat chestionare cu întrebări vizând pregătirea

şi cariera poliţiştilor locali. Am avut astfel posibilitatea de a crea o analiză

diagnostic a unui serviciu public cu atribuţii poliţieneşti la nivel local, din

momentul de faţă (chestionarele au fost aplicate în perioada iunie-iulie 2013), prin

intermediul căreia s-a relevat o serie de probleme cu repercusiuni asupra activităţii

lucrătorilor şi motivării actualilor şi potenţialilor poliţişti locali.

Scopul studiului efectuat este acela de a identifica principalele probleme cu

care se confruntă în prezent angajaţii poliţiei, şi mai ales de a găsi modalităţile de

rezolvare a acestora, precum şi de a observa care este tendinţa în managementul

carierei acestora.

5 Au fost chestionaţi 25 de studenţi din an terminal ai Specializării Poliţie locală din cadrul Facultăţii de Drept Sibiu. 6 Respectiv 50 de poliţişti locali – agenţi şi inspectori – din cadrul Serviciului Public de Poliţie Locală Sibiu.

Este imperioasă crearea unei strategii care să urmărească recrutarea, selecţia,

încadrarea în muncă, evaluarea personalului cât mai eficiente şi coordonate cu

oferta furnizorilor de resurse umane.

Starea de fapt în care îşi desfăşoară activitatea cotidiană poliţiştii locali din

Municipiul Sibiu este caracterizată de elementele prezentate mai jos, evidenţiate de

cercetările efectuate:

resurse financiare limitate: 80% dintre poliţiştii locali consideră că una

dintre principalele probleme legate de managementul carierei este

faptul că acesta e afectat de situaţia financiară în care se află instituţia;

lipsa recompenselor: 74% dintre lucrătorii chestionaţi au punctat acest

aspect drept factor demotivant în munca de poliţist local;

cadrul legislativ instabil: 68% dintre persoanele vizate opinează că

inconsecvenţa în ceea ce priveşte cadrul legislativ le afectează

activitatea;

Din anul 1990 până în momentul de faţă, în România s-au adoptat peste

7000 de legi, în medie 323,6 norme legale anual, deci circa o lege pe zi.

Dintre acestea, în perioada 2001-2013 au fost adoptate peste 5000 de legi,

stricto sensu, şi în jur de 100.000 de alte acte normative.7

absenţa cursurilor de perfecţionare: un procent de 42% dintre poliţiştii

locali consideră că pregătirea teoretică are o importanţă mare în

desfăşurarea în bune condiţii a muncii pe teren;

absenţa criteriilor concise de evaluare/avansare: 42% dintre lucrători

găsesc cunoaşterea şi edificarea criteriilor de evaluare şi standardelor

de performanţă drept chestiuni esenţiale în organizarea muncii lor;

absenţa resurselor umane calificate: 40% dintre respondenţi resimt un

neajuns din cauza lipsei de pregătire a personalului, lucru care

7 http://www.mai.gov.ro/Documente/Transparenta%20decizionala/STRATEGIE%20PRIVIND%20MANAGEMENTUL%20CARIEREI%20POLITISTULUI.pdf

influenţează atât rezultatele concrete la nivel de instituţie, cât şi

prestigiul şi autoritatea în faţa comunităţii;

comunicarea în echipe: 36% dintre poliţiştii locali cred că aceasta este

una deficitară, aducând prejudicii desfăşurării activităţii de asigurare a

ordinii, liniştii şi siguranţei publice;

lipsa de stabilitate în funcţie a poliţiştilor locali: 34% dintre lucrătorii

Serviciului Public de Poliţie Locală Sibiu percep ca factor perturbator

în managementul carierei proprii faptul că nu există un statut al

poliţistului local, care să le confere protecţie şi sprijin în profesie; de

asemenea, din analiza chestionarului aplicat a rezultat că angajaţii

Poliţiei locale Sibiu consideră oportun a se alinia la statutul special de

care beneficiază colegii lor din Poliţia naţională;

instabilitatea în funcţie a managerilor: 28% dintre lucrători văd

frecventele schimbări de la nivelurile ierarhic superioare drept o

ameninţare pentru buna funcţionare a serviciului public;

lipsa valorilor morale: 20% dintre respondenţi consideră aspectul

punctat drept unul care aduce atingere prestigiului instituţiei, acest

lucru datorându-se în primul rând faptului că nu se cultivă suficient un

spirit al valorii şi al dreptăţii în organizaţie, iar în al doilea rând

situaţiei legate de ţinuta morală şi probitatea profesională a

lucrătorilor.

Din perspectiva studenţilor, clasificarea problemelor menţionate anterior se

face în ordinea următoare: resursele financiare limitate (56%), absenţa cursurilor de

perfecţionare (52%), lipsa de stabilitate în funcţie a managerilor, a poliţiştilor locali

şi lipsa recompenselor (44%), absenţa resurselor umane calificate (40%), absenţa

criteriilor de evaluare/avansare (36%), comunicare deficitară în echipe (32%),

cadrul legislativ instabil (28%) şi lipsa valorilor morale (20%).8

Un procent de 82% dintre poliţiştii locali şi 100% dintre studenţi consideră

că, pentru a fi competent, managerul instituţiei are nevoie de studii în domeniu, iar

90% dintre poliţiştii locali şi 100% dintre studenţi cred că lucrătorii ar trebui să

aibă şi cunoştinţe teoretice de specialitate.

În ceea ce priveşte concordanţa dintre venitul unui poliţist local şi efortul

depus de acesta în efectuarea optimă a activităţii, 82% dintre lucrătorii S.P.P.L.

Sibiu consideră că aceasta este mică, 10% că este limitată, iar 8% că este mare.

O altă problemă identificată, cu repercusiuni asupra mai multor aspecte ale

muncii de poliţie, constă în autoritatea pe care lucrătorii poliţiei locale o au în faţa

cetăţeanului. Poliţiştii locali percep că în procent de 68% se bucură de prestigiu,

iar în procent de 32% că nu, studenţii că în măsură de 64% da, iar 36% nu. În ceea

ce îi priveşte pe cetăţeni9, 53% dintre cei chestionaţi consideră că poliţiştii locali au

parte de respect în sectorul comunitar, 33% că nu au, iar 14% că au într-o mică

măsură.

La întrebarea privind utilitatea învestirii poliţiştilor locali cu prerogative

privind cercetarea de infracţiuni, lucrătorii S.P.P.L. au răspuns în procent de 70%

că da, 30% că nu, iar studenţii consideră în proporţie de 88% că da şi 12% că nu.

Discuţiile legate de această problemă pleacă în primul rând de la faptul că

atunci când poliţiştii locali identifică infractori, nu au dreptul de a lua măsuri de

coerciţie împotriva lor, cu excepţia aceleia de imobilizare a persoanei respective,

urmând a o preda, pe bază de proces-verbal, lucrătorilor din cadrul poliţiei

naţionale, în vederea continuării cercetărilor.10 Nemulţumirea se împleteşte, în

subsidiar, cu aceea legată de autoritatea pe care poliţiştii locali o au în faţa

8 Menţionăm faptul că studenţii au efectuat, anual, stagii de practică în cadrul instituţiilor de poliţie locală din localitatea solicitată. 9 Au fost chestionate 30 de persoane, reprezentante ale comunităţii civile. 10 Legea nr. 155/2010.

cetăţeanului: lipsa de atribuţii în domeniul faptelor penale le aduce deservicii în

persuadarea comunităţii privind capacitatea lor de a lupta împotriva criminalităţii.

În privinţa pregătirii continue, poliţiştii locali cred că au nevoie de cunoştinţe

suplimentare în domeniile: drept (92%), relaţii publice şi comunicare (58%),

psihologie (44%), management (24%), sociologie (18%), formare pe domeniile

proprii de activitate – mediu, construcţii, comerţ (6%), cultură generală (2%).

Studenţii consideră necesar pentru un poliţist local să deţină informaţii în domeniile

drept în proporţie de 88%, psihologie 68%, relaţii publice şi comunicare 52%,

management 20%, sociologie 20%.

Necesitatea existenţei unui statut al poliţistului local este considerată

imperioasă de ambele categorii chestionate, pentru sporirea autorităţii şi respectului

în faţa cetăţenilor şi a celorlalte instituţii cu atribuţii poliţieneşti, pentru protejarea

drepturilor poliţiştilor locali şi pentru efectul său erga omnes.

În cadrul chestionarului, studenţilor li s-au pus o serie de întrebări

suplimentare, legate de sistemul educaţional şi de curriculumul universitar. În

consecinţă, putem afirma, conform rezultatelor chestionarului, că aceştia au fost

atraşi de profilul specializării pentru renumele de care se bucură organele cu

atribuţii poliţieneşti (72%), din spirit civic (36%) şi/sau pentru remuneraţie (4%).

Referitor la corelarea sistemului educaţional cu piaţa muncii, 72% dintre

studenţi consideră că aceasta este limitată, 20% că este mică şi 8% că este mare.

Există, la nivel naţional, o vădită discrepanţă între cererea pieţei muncii şi oferta

sistemului educaţional. Bunăoară, actualmente, în ţara noastră, peste 20.000 de

persoane studiază jurnalismul şi peste 130.000 dreptul, pe când, pe piaţa forţei de

muncă, cererea anuală ajunge abia la o treime din numărul absolvenţilor

specializărilor menţionate.11 Accesul restrâns al absolvenţilor de studii universitare

este astfel o problemă existentă la nivel naţional, amplificată de circumstanţele

nefavorabile în care se află administraţiile publice locale de peste cinci ani în ceea

11 https://www.fundatiadinupatriciu.ro/ro/media_room/stiri/491

ce priveşte măsurile de reducere a cheltuielilor de personal survenite odată cu

declanşarea crizei economice.

Un ultim aspect punctat în chestionarul aplicat studenţilor a vizat

concordanţa dintre curriculumul parcurs de-a lungul celor trei ani de studiu şi

activitatea propriu-zisă desfăşurată în serviciu de către poliţiştii locali. În

consecinţă, 96% dintre studenţi consideră că au avut parte de o pregătire teoretică

temeinică şi utilă în munca de poliţie, iar 76% că educarea caracterului s-a făcut în

mod corespunzător. În privinţa celei practice, 36% o consideră suficientă, iar 64%

dintre ei opinează că nu este concordantă cu cerinţele pieţei muncii. S-a relevat, de

asemenea, că se pune insuficient aspect pe pregătirea fizică (68%).

3. Recomandări privind organizarea activităţii poliţiei locale

Având în vedere cele expuse anterior în lucrare, apreciem oportun a sintetiza

măsurile care opinăm că este necesar a fi luate în scopul optimizării activităţii

poliţiei locale:

reevaluarea sistemului de pregătire a personalului, ţinându-se cont de

standardele ocupaţionale şi introducerea în cursurile de formare de

module obligatorii privind disciplinele care privesc activităţile

specifice profesiei de poliţist local: regimul juridic al contravenţiilor,

drept penal, drept administrativ, ordine publică, legislaţie rutieră,

comerţ, construcţii;

În urma analizării chestionarelor aplicate în cadrul Serviciului Public de

Poliţie Locală Sibiu şi al Specializării Poliţie Locală a Facultăţii de Drept din Sibiu

(membri ai comunităţilor – încă elemente extrinseci sistemului), s-a relevat nevoia

ca poliţiştii locali să dobândească o serie de informaţii concrete, cu care operează în

activitatea cotidiană, cunoştinţe a căror absenţă aduce serioase deservicii în

demersul lor de contracarare a faptelor antisociale. Nici nu putem vorbi despre alte

propuneri de modificare a legii, fără a ţine cont de aceste prime două recomandări.

Pentru a putea constitui un serviciu public demn de a avea competenţe de poliţie

judiciară (în vederea cercetării dosarelor penale), de a opri autovehicule şi a

sancţiona conducătorii auto, de a prelua atribuţiile poliţiei naţionale în domeniul

ordinii publice şi/sau circulaţiei rutiere etc. este imperios a dispune de resurse

umane capabile.

pregătirea de specialitate să fie completată de instruire practică în

structurile Poliţiei Române;

Instruirii teoretice a poliţiştilor locali i se impune acordarea unei importanţe

sporite. Mai mult decât atât, aceasta trebuie completată, în mod obligatoriu, de

cunoştinţe practic-aplicative, iar instituţia cea mai în măsură a acorda sprijinul şi

concursul în acest sens este poliţia naţională. Vorbim din nou despre un parteneriat

reciproc avantajos: degrevarea poliţiei naţionale de o serie de prerogative, pe de o

parte, şi acordarea de încredere poliţiei locale, pe de altă parte, soluţii care duc şi la

rezolvarea problemelor suprapunerii de atribuţii ale celor două organizaţii.

Colaborând deschis în domeniile comune de competenţă, automat îşi vor împărţi

sarcinile în mod judicios şi nu vor mai exista disensiuni între cele două instituţii.

extinderea accesului la formele de învăţământ superior de specialitate;

O sursă adecvată de recrutare şi de formare a personalului o constituie

instituţiile de învăţământ superior de profil. Cu siguranţă un absolvent al unei

facultăţi de drept, administraţie publică ori poliţie locală deţine o pregătire

preeminentă faţă de o persoană care a terminat o formă de învăţământ într-un

domeniu oarecare. După cum menţionam într-un capitol anterior, există sute de

absolvenţi ai specializării poliţie locală fără un loc de muncă în sfera administraţiei

publice, iar privitor la celelalte două domenii, putem vorbi de ordinul miilor.

realizarea unei colaborări mai strânse cu structurile Poliţiei Române,

planuri de acţiune comune, patrule mixte;

În acest caz intervine o problemă, discutabilă totuşi şi în actuala variantă a

legiferării celor două instituţii, respectiv încălcarea unor norme interne şi

internaţionale care privesc remuneraţia egală pentru muncă egală, expresie a teoriei

egalităţii de tratament şi a interzicerii discriminării. Poliţia naţională are rolul de a

coordona activităţile poliţiei locale atunci când desfăşoară împreună anumite

acţiuni. În măsura în care lucrătorii acesteia primesc instrucţiuni şi îndeplinesc o

muncă similară celei a funcţionarilor publici cu statut special, se iveşte din nou

chestiunea motivării personalului, care se poate rezolva pe o singură cale:

uniformizarea veniturilor celor care depun în aceeaşi măsură toate diligenţele

necesare înfăptuirii scopului comun de combatere a criminalităţii.

stabilirea unui sistem de management care să garanteze o structură

eficientă şi coerenţă în aplicarea normelor legale;

În acest sens, deosebit de utilă ar fi organizarea de întâlniri periodice ale

tuturor directorilor de poliţii locale din ţară, în scopul prezentării în mod exhaustiv

a problemelor acestor servicii şi a găsirii de soluţii eficiente aplicabile la nivelul

tuturor consiliilor locale. Deşi situaţia operativă variază de la un caz la altul, cea

mai mare parte din obstacolele pe care trebuie să le depăşească managerii acestor

instituţii sunt comune, fapt pentru care o colaborare structurată între aceştia ar

aduce multe beneficii serviciilor publice la care facem referire.

întocmirea unui statut al poliţistului local;

Strategia de realizare a ordinii şi siguranţei publice pentru creşterea

siguranţei cetăţeanului şi prevenirea criminalităţii stradale12, iniţiată de Ministerul

Afacerilor Interne, reglementează forţele de siguranţă publică astfel: principale, de

sprijin, complementare şi de excepţie, poliţia locală făcând parte din cea de-a treia

categorie. Este singura instituţie cu atribuţii în sfera apărării ordinii şi siguranţei

publice care nu beneficiază de un statut special.

Un statut al poliţistului local ar aduce o serie de beneficii ca: stabilitate,

uniformizarea legislaţiei la nivel naţional, posibilitatea cunoaşterii aprofundate a

tuturor drepturilor şi obligaţiilor de serviciu ale poliţistului local, dobândirea unei

poziţii, unui status aparte altor profesii şi autoritate în faţa instituţiilor şi a

indivizilor precum şi instituirea unei forme de asigurare a protecţiei acestora,

printre care cele mai importante şi stringente sunt norma de hrană şi stabilirea

locurilor de muncă şi activităţilor în condiţii deosebite, speciale sau alte condiţii de

muncă, două deziderate importante ale tuturor poliţiştilor locali. Deşi cadre din

Poliţia Română de la compartimentele financiar, juridic, resurse umane, IT,

achiziţii, comunicare, structuri medicale beneficiază de aceste drepturi, poliţiştilor

locali, care au competenţă în domeniul ordinii şi liniştii publice, le sunt refuzate în

mod constant.

12 Aprobată prin H.G. 196/2005.

elaborarea unui cod de etică şi deontologie a poliţistului local;

Stabilirea unor reguli de conduită pentru poliţistul local se impune cu

necesitate, în vederea însuşirii ideilor de bază din determinarea cu precizie a rolului

şi a obiectivelor acţiunilor pe care le întreprinde, contribuind la crearea unor

abilităţi indispensabile cunoaşterii misiunilor, spre eficientizarea acestora. Imaginea

pe care poliţiştii locali şi-au format-o în ochii publicului se datorează, în parte,

lipsei acordării de atenţie ţinutei, comportamentului şi gesturilor în desfăşurarea

activităţii, în special a aceleia de teren. Respectul demnităţii umane, disciplina,

profesionalismul şi abilităţile de comunicare ale lucrătorilor din poliţia locală

gravează asupra instituţiei pe care aceştia o reprezintă.

îmbunătăţirea, popularizarea şi uniformizarea, la nivel naţional, a

procedurilor de lucru;

Asigurarea unui management integrat al acţiunilor pe care poliţiştii locali le

desfăşoară, la nivelul tuturor direcţiilor şi serviciilor de poliţie locală din ţară,

precum şi promovarea în rândul lucrătorilor a unor proceduri de lucru bine puse la

punct reprezintă un alt obiectiv de atins pentru instituţiile la care facem referire.

Acest lucru implică selectarea, coordonarea şi sincronizarea celor mai adecvate

metode de abordare a activităţii cadrelor, în vederea optimizării tuturor factorilor

din organizaţie.

crearea unei solide reţele de voluntariat comunitar;

Implicarea indivizilor în creionarea propriului climat social, fără a fi nevoie

de alocarea unor sume mari de bani în acest sens, reprezintă o provocare dublu

avantajoasă. Cetăţenii cu spirit civic primesc dreptul de a contribui la activitatea de

asigurare a ordinii publice din comunitatea lor, iar poliţia locală beneficiază de

sprijinul celor în slujba cărora trebuie să îşi desfăşoare munca de zi cu zi, oameni

din toate mediile, care vor oferi un exemplu şi vor influenţa pe ceilalţi membri ai

colectivităţilor din care fac parte.

dezvoltarea unui parteneriat public-privat;

Societăţile din domeniul privat pot constitui un real sprijin pentru poliţia

locală. Contracte reciproc avantajoase pot fi încheiate între cele două entităţi, în

vederea susţinerii unor campanii de interes comun, sponsorizării unor activităţi care

produc, de asemenea, avantaje pentru mediul public şi pentru cel privat, implicarea

persoanelor responsabile din respectivele organizaţii, într-o anumită măsură, în

deciziile care se iau cu privire la spaţiul în care îşi desfăşoară activitatea ş.a.

Acestea, ca şi persoanele fizice, sunt membri ai comunităţilor şi trebuie să aibă o

implicare activă în creionarea climatului social care, până la urmă, le afectează,

într-un mod pozitiv ori negativ, dezvoltarea. Conceptul de Responsabilizare Socială

a Întreprinderilor este aplicat la scară largă la nivel mondial şi începe să fie

implementat cu succes şi în ţara noastră, care trebuie să se alinieze la cerinţele

Uniunii Europene, promotor al acestei platforme.

4. Propuneri de lege ferenda

Pentru aducerea la îndeplinire cu succes a obiectivelor instituţiilor cu

atribuţii poliţieneşti în stat, se impune în mod imperios o evaluare completă şi

corectă a legislaţiei în vigoare, uniformizarea acesteia, rezolvarea problemelor care

intervin în domeniile de competenţă comune, reglementate în cadrul mai multor

acte juridice, şi conformizarea cu normele comunitare în materie. În urma

riguroasei analizări retrospective şi prospective a poliţiei locale, pe care am

întocmit-o cu ocazia elaborării lucrării de faţă, propunem o serie de modificări ce

se impun pentru eficientizarea activităţii acestui serviciu, după cum urmează:

trecerea poliţiei locale sub coordonarea şi îndrumarea directă a

consiliilor judeţene;

În vederea optimizării poliţiei locale, considerăm oportun a se transfera

conducerea acesteia către consiliile judeţene, pentru a se asigura uniformitate la

nivel decizional în cadrul unităţilor administrativ-teritoriale, a se exercita un control

asupra primarilor şi a se putea efectua o selecţie şi o pregătire superioare ale

resurselor umane. În plus, s-ar manifesta un interes preeminent din partea

autorităţilor pentru apărarea securităţii publice a unităţii din subordine, lipsit de

pericolul unor influenţe la nivel local.

necesitatea, în vederea sporirii autorităţii, de a se reconsidera

modalitatea de selecţie, recrutare, motivare, educare şi informare a

resurselor umane, precum şi crearea unui sistem de valori morale;

La acest moment, poliţia locală este, sau cel puţin se consideră, un fel de

Cenuşăreasă a structurii de apărare a ordinii publice şi a siguranţei cetăţenilor.

Putem afirma că respectul pe care comunităţile îl au pentru acest serviciu este redus

faţă de cel pe care îl poartă poliţiei naţionale. Raţiunile pentru care se întâmplă

acest lucru ţin atât de factorul timp (bunăoară lipsa de stabilitate în reglementare –

în două decenii, poliţia administrativă a îmbrăcat trei forme, chestiune care a

conturbat procesul de persuadare a indivizilor), cât şi de calitatea modalităţilor de

încadrare a resurselor umane, care permit/au permis accesul la posturile de poliţist

local unor persoane mai puţin capabile a desfăşura un serviciu care impune ţinută,

cunoştinţe de cultură generală, relaţii publice şi comunicare, pregătire fizică,

stăpânirea unei limbi străine de circulaţie internaţională ş.a dat fiind faptul că, odată

îmbrăcată uniforma de poliţist local, lucrătorul devine automat imaginea instituţiei,

pe care o reprezintă. Cât despre motivarea civililor care îşi doresc ori şi-ar putea

dori să facă parte din acest corp, precum şi a poliţiştilor locali, aceasta impune cele

mai mari probleme şi reprezintă cea mai mare provocare pentru manageri. Oamenii

competenţi ştiu că pot primi mai mult pentru aceeaşi muncă. Nici chiar spiritul

civic nu mai poate ţine loc de recompensă, ori a lucra cu poliţişti care se complac în

situaţia actuală din varii motive, poate reprezenta o piedică în ceea ce se încearcă a

se construi – o poliţie a comunităţii, competentă şi eficientă.

învestirea poliţiei locale, de către legiuitor, cu prerogative în domeniul

constatării faptelor penale, lucru care va duce automat la câştigarea

încrederii populaţiei în această instituţie şi, implicit, la eficientizarea

sistemului de ordine şi siguranţă publică şi la protecţia în faţa legii a

poliţiştilor locali;

O discuţie care va suscita interes până în momentul în care legiuitorul va da

o formă coerentă legilor de organizare a instituţiilor îndrituite a apăra ordinea

publică, le va armoniza şi nu va mai exista loc de interpretare şi suprapunere de

atribuţii, o constituie aceea legată de competenţa poliţiştilor locali în a constata

faptele care aduc atingere valorilor pe care ea este îndreptăţită a le apăra, însă

deocamdată doar în sfera contravenţiilor. Este indubitabil că delegarea de

competenţe în sfera constatării infracţiunilor nu se poate face fără o selecţie şi o

pregătire mai riguroase a personalului poliţiei locale. Pentru realizarea acestui

demers, există două variante care pot fi adoptate: poliţia locală să instrumenteze

infracţiuni cu un grad de pericol social scăzut, enumerate limitativ în lege, iar

poliţia naţională să se ocupe de celelalte sau aceea în care compartimentele în cauză

(ordine publică, circulaţie rutieră, control comercial/economic, în funcţie de cum se

consideră oportun) să fie preluate în totalitate de consiliul local.

Considerăm oportun a se prevedea în lege obligaţia poliţistului local ca, în

termen de 24 de ore de la constatarea unei fapte penale, să sesizeze procurorul cu

privire la săvârşirea respectivei infracţiuni.

acordarea dreptului de a dispune sistarea lucrărilor de construcţii

neautorizate şi în cazul intervenţiilor pe monumente istorice sau în

zone construite protejate până la intrarea în legalitate sau rămânerea

definitivă a hotărârii penale;

Orice întârziere în contracararea acestor activităţi ilegale poate aduce

prejudicii atât pentru persoanele în cauză, cât şi pentru consiliile locale.

oferirea posibilităţii de a implementa în bazele de date operative ale

Poliţiei Române şi ale altor instituţii (evidenţa populaţiei, evidenţa

persoanelor dispărute, evidenţa persoanelor cu mod de operare

deosebit, evidenţa persoanelor fără identitate, evidenţa persoanelor

urmărite etc.);

Până la crearea unei baze de date proprii, poliţia locală are nevoie de

sprijinul autorităţilor cu sfere de competenţă comune sau complementare, în

vederea accesării informaţiilor necesare rezolvării cu eficacitate şi operativitate a

cauzelor pe care le are în lucru.

Contribuţia poliţiei locale la completarea acestor baze de date ar fi una

însemnată, dat fiind faptul că majoritatea lucrătorilor îşi desfăşoară activitatea în

teren şi au tangenţă cu persoane suspecte a fi/deveni delicvente. Prevenirea prin

identificarea potenţialilor infractori şi combaterea faptelor antisociale prin

concursul dat în vederea descoperirii acestor indivizi înlesnesc eforturile poliţiei

naţionale de reprimare a criminalităţii.

realizarea unei baze de date proprii care să conţină sancţiunile

contravenţionale aplicate de către poliţiştii locali (cazierul

contravenţional);

În multe ţări europene se utilizează cazierul contravenţional, pentru a se

putea verifica dacă o persoană a mai săvârşit astfel de fapte antisociale, în vederea

individualizării sancţiunii, ca poliţiştii să poată ţine cont de împrejurarea că

individul contravenient este la prima abatere ori, din contră, a fost tras la

răspundere în repetate rânduri. Considerăm eficientă adoptarea unei poziţii similare

de către poliţiile locale din România. Aceasta implică o serie de eforturi din partea

serviciilor de poliţie locală, inclusiv crearea unei baze de date comună la nivel

naţional (de preferat şi în colaborare cu poliţia naţională), care însă contribuie la o

mai bună desfăşurare a muncii operative şi asigură o aplicare corectă de sancţiuni.

BIBLIOGRAFIE

Acte normative

1. Constituţia României.

2. Codul muncii.

3. Codul general al comunităţilor teritoriale, Franţa.

4. Codul de procedură penală francez.

5. Legea-cadru privind funcţionarea poliţiei municipale italiene nr. 65 din 7

martie 1986, republicată.

6. Legea nr. 163/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, Publicată în

Monitorul Oficial nr. 852 din 20 decembrie 2010.

7. Legea nr. 155/2010 privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei Locale,

Publicată în Monitorul Oficial nr. 488 din 15 iulie 2010.

8. Legea cadru a descentralizării nr. 195/2006, publicată în Monitorul

Oficial nr. 453 din 25 mai 2006.

9. Legea nr. 371 din 20 septembrie 2004 privind înfiinţarea, organizarea şi

funcţionarea Poliţiei Comunitare, publicată în Monitorul Oficial nr. 878 din 27

septembrie 2004.

10. Legea nr. 550/2004 privind organizarea şi funcţionarea Jandarmeriei

Române, Publicată în Monitorul Oficial nr. 1175 din 13 decembrie 2004.

11. Legea nr. 315/2004 privind dezvoltarea regională în România, publicată

în Monitorul Oficial nr. 577 din 29 iunie 2004.

12. Legea nr. 333/2003 privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor şi

protecţia persoanelor, Publicată în Monitorul Oficial nr. 525 din 22 iulie 2003, cu

modificările şi completările ulterioare.

13. Legea nr. 604/2003 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului

Administraţiei şi Internelor, Publicată în Monitorul Oficial nr. 462 din 28 iunie

2003.

14. Legea nr. 415/2002 privind organizarea şi funcţionarea Consiliului

Suprem de Apărare a Ţării, Publicată în Monitorul Oficial nr. 494 din 10 iulie

2002.

15. Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, Publicată în Monitorul

Oficial nr. 440 din 24 iunie 2002.

16. Legea nr. 218 din 23 aprilie 2002 privind organizarea şi funcţionarea

Poliţiei Române, Publicată în Monitorul Oficial nr. 305 din 9 mai 2002.

17. Legea voluntariatului nr. 195 din 20 aprilie 2001, republicată în

Monitorul Oficial nr. 276 din 25 aprilie 2007.

18. Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, publicată în

Monitorul Oficial nr. 600 din 8 decembrie 1999, cu modificările şi completările

ulterioare.

19. Legea nr. 99-291 din 15 aprilie 1999 privind poliţia municipală

franceză, republicată.

20. Legea nr. 26 din 22 mai 1993 privind înfiinţarea, organizarea şi

funcţionarea Corpului gardienilor publici, publicată în Monitorul Oficial nr. 109

din 28 mai 1993.

21. Legea privind funcţia poliţienească în Belgia din 5 august 1992,

republicată.

22. Legea nr. 61/1991, pentru sancţionarea faptelor de încălcare a unor

norme de convieţuire socială, a ordinii şi liniştii publice, Republicată în Monitorul

Oficial nr. 77 din 31.01.2011.

23. Legea nr. 60/1991 privind organizarea şi desfăşurarea adunărilor

publice, Republicată în Monitorul Oficial nr. 888 din 29 septembrie 2004.

24. Legea nr. 51/1991 privind siguranţa naţională a României, Publicată în

Monitorul Oficial nr. 163 din 8 iulie 1991, cu modificările şi completările

ulterioare.

25. Legea forţelor de securitate şi de poliţie spaniole nr. 2 din 13 martie

1986, republicată.

26. Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului României nr. 30 din 25 aprilie 2007

privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Internelor şi Reformei

Administrative, Publicată în Monitorul Oficial nr. 309 din 9 mai 2007.

27. Hotărârea de Guvern nr. 1332/2010 privind aprobarea Regulamentului-

cadru de organizare şi funcţionare a poliţiei locale, Publicată în Monitorul Oficial

nr. 882 din 29 decembrie 2010.

28. Hotărârea de Guvern nr. 1040/2010 pentru aprobarea Strategiei

naţionale de ordine publică 2010-2013, Publicată în Monitorul Oficial nr. 721 din

28 octombrie 2010.

29. Hotărârea de Guvern nr. 381 din 25 aprilie 2007 privind organizarea şi

funcţionarea Ministerului Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse, Publicată în

Monitorul Oficial nr. 287 din 2 mai 2007.

30. Hotărârea de Guvern nr. 196 din 17 martie 2005 privind aprobarea

Strategiei Ministerului Administraţiei şi Internelor de realizare a ordinii şi

siguranţei publice, pentru creşterea siguranţei cetăţeanului şi prevenirea

criminalităţii stradale, Publicată în Monitorul Oficial nr. 243 din 23 martie 2005.

31. Hotărârea de Guvern nr. 2295/2004 pentru aprobarea Regulamentului-

cadru de organizare şi funcţionare a Poliţiei Comunitare, Publicată în Monitorul

Oficial nr. 3 din 3 ianuarie 2005.

32. Hotărârea de Guvern nr. 1882/ 2004 privind stabilirea locurilor de

muncă şi activităţilor cu condiţii deosebite, speciale şi alte condiţii, specifice

pentru poliţişti, Publicată în Monitorul Oficial nr. 1032 din 8 noiembrie 2004, cu

modificările şi completările ulterioare.

33. Hotărârea de Guvern nr. 1294/ 2001 privind stabilirea locurilor de

muncă şi activităţilor cu condiţii deosebite, speciale şi alte condiţii, specifice

pentru cadrele militare în activitate, Publicată în Monitorul Oficial nr. 849 din 29

decembrie 2001, cu modificările şi completările ulterioare.

34. Decretul Regal privind standardele de organizare şi funcţionare a

poliţiei locale din Belgia, din 17 septembrie 2001.

35. Ordinul nr. 3/2013 privind formarea iniţială, în anul 2013, în instituţiile

de învăţământ ale Ministerului Afacerilor Interne a poliţiştilor locali cu atribuţii în

domeniul ordinii şi liniştii publice şi în domeniul circulaţiei rutiere, Publicat în

Monitorul Oficial nr. 49 din 22 ianuarie 2013.

36. Ordinul nr. 30 din 06 februarie 2012 privind formarea iniţială, în anul

2012, în instituţiile de învăţământ ale Ministerului Administraţiei şi Internelor a

poliţiştilor locali cu atribuţii în domeniul ordinii şi liniştii publice şi în domeniul

circulaţiei rutiere, Publicat în Monitorul Oficial nr. 99 din 08 februarie 2012.

37. Ordinul nr. 92 din 5 mai 2011 pentru aprobarea Metodologiei de

elaborare a planului de ordine şi siguranţă publică al poliţiei locale, Publicat în

Monitorul Oficial nr. 342 din 17 mai 2011.

38. Ordinul nr. 54 din 10 martie 2011 privind formarea iniţială, în anul

2011, în instituţiile de învăţământ ale Ministerului Administraţiei şi Internelor a

poliţiştilor locali cu atribuţii în domeniul ordinii şi liniştii publice şi în domeniul

circulaţiei rutiere, Publicat în Monitorul Oficial nr. 179 din 14 martie 2011.

39. Strategia Ministerului Administraţiei şi Internelor de realizare a ordinii

şi siguranţei publice, pentru creşterea siguranţei cetăţeanului şi prevenirea

criminalităţii stradale.

40. Strategia M.A.I. de realizare a ordinii şi siguranţei publice, creşterea

siguranţei cetăţeanului şi prevenirea criminalităţii stradale aprobată prin H.G. nr.

196/2005.

41. Strategia de securitate naţională a României, Bucureşti, 2007.

42. Strategia naţională de ordine publică 2010-2013.

43. Planul strategic al Ministerului Administraţiei şi Internelor pentru

perioada 2010-2013.

44. Raportul Comisiei de administraţie publică de adoptare a proiectului de

lege.

45. Programul de guvernare 2013-2016.

46. Circulara Ministerului de Interne Italia nr. 3/1987.

Lucrări de autor

47. Abraham, Pavel, Poliţia comunitară - abordări conceptuale şi

perspective contemporane, Editura Expert, Bucureşti, 2002.

48. Academia Română, Institutul de lingvistică „Iorgu Iordan-Alexandru

Rosetti”, Dicţionarul Explicativ al limbii române, Ediţia a II-a revăzută şi adăugită,

Editura Univers Enciclopedic Gold, Bucureşti, 2009.

49. Academia română, Institutul de lingvistică „Iorgu Iordan”, Dicţionarul

explicativ al limbii române, Ediţia a II-a, Editura Univers enciclopedic”, Bucureşti,

1998.

50. Apostol Tofan, Dana, Drept administrativ, Volumul I, Ediţia a II-a,

Editura C.H. Beck, Bucureşti, 2008.

51. Apstol Tofan, Dana, Instituţii administrative europene, Editura C.H.

Beck, Colecţia Master, Bucureşti, 2006.

52. Bianu, Eugen, Ordinea - factorul armoniei. Supremaţia principiului de

ordine. Climatul ordinii obşteşti salutare, Editura Cartea Românească, Bucureşti,

1945.

53. Butiuc, Constantin, Drept penal – Partea generală, Editura Universităţii

„Lucian Blaga”, Sibiu, 2005.

54. Cârjan, Lazăr, Istoria Poliţiei Române de la origini până în 1949, Editura

Vestala, Bucureşti, 2000.

55. Creţu, Daniela, Nicu, Adriana, Mara, Daniel, Pedagogie. Formarea

iniţială a profesorilor, Editura Universităţii „Lucian Blaga”, Sibiu, 2005.

56. Duşe, Dan-Maniu, Managementul resurselor umane, Ediţia a II-a,

Editura Universităţii „Lucian Blaga”, Sibiu, 2009.

57. Emilian, Radu, Conducerea resurselor umane, Editura Expert, Bucureşti,

1999.

58. Ionescu, Gheorghe, Cazan, Emil, Negruţa, Adina, Management

organizaţional, Editura Tribuna Economică, Bucureşti, 2001.

59. Iorgovan, Antonie, Tratat de drept administrativ, Volumul I, Ediţia a IV-

a, Editura All Beck, Bucureşti, 2005.

60. Nicola, Iordan, Drept administrativ, Editura Universităţii „Lucian

Blaga”, Sibiu, 2007.

61. Nistoreanu, Gheorghe, Păun, Costică, Criminologie, Editura Europa

Nova, Bucureşti, 1996.

62. Parlagi, Anton P., Cristian Iftimoaie, Serviciile publice locale, Editura

Economică, Bucureşti, 2001.

63. Peel, Malcolm, Introducere în management, Editura Alternative,

Bucureşti, 1993.

64. Platon, Republica în Opere V, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică,

Bucureşti, 1986.

65. Prisăcaru, Valentin, Tratat de drept administrativ român. Partea

generală, Ediţia a III-a revăzută şi adăugită, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 2006.

66. Prună, Ştefan, Management poliţienesc, Editura Sitech, Craiova, 2007.

67. Santai, Ioan, Drept administrativ şi ştiinţa administraţiei, Volumul I,

Editura Risoprint, Cluj-Napoca, 2005.

68. Stanciu, Ion Gh., Măldăreanu, Marin, Poliţia locală – Manual de teorie,

tactică şi proceduri, f.e, f.a.

69. Şerb, Stancu (coord.), Drept poliţienesc, Editura Alma Mater, Sibiu,

2007.

70. Şerb, Stancu, Şuteu, Nicolaie Gheorghe, Nicolescu, Cătălin, Părean,

Iulia, Elemente de tactică poliţienească pentru poliţia locală, Volumul I, Editura

Salgo, Sibiu, 2011.

71. Şerb, Stancu, Şuteu, Nicolaie Gheorghe, Bălţatu, Sebastian, Şuteu,

Nicoleta, Elemente de tactică poliţienească pentru poliţia comunitară, Volumul I,

Editura Alma Mater, Sibiu, 2008.

72. Şerb, Stancu, Şuteu, Nicolaie Ghe., Drăghici, Constantin, Iacob, Adrian,

Drept poliţienesc, Editura Alma Mater, Sibiu, 2007.

73. Şerb, Stancu şi colaboratorii, Drept Poliţienesc şi Contravenţional,

Editura Tritonic, Bucureşti, 2003.

74. Şinca, Florin N., Din istoria Poliţiei Române, Editura RCR Print,

Bucureşti, 2007.

75. Şinca, Florin N., Din istoria poliţiei române, Volumul I – Între onoare şi

obedienţă, Editura Ministerului de Interne, Bucureşti, 2000.

76. Şuteu, Nicolaie Gheorghe, Drept poliţienesc, Editura Salgo, Sibiu, 2010,

p. 73.

77. Şuteu, Nicolaie Gheorghe, Părean, Iulia, Teorie şi tactică poliţienească,

Editura Salgo, Sibiu, 2010.

78. Şuteu, Gheorghe Nicolaie, Teorie şi tactică poliţienească, Volumul I,

Editura „Alma Mater”, Sibiu, 2008.

79. Vaney, Stephane (coord.), Manual pentru poliţia de proximitate, Ediţia a

doua, Editura Ministerului Administraţiei şi Internelor, Bucureşti, 2007.

80. Vedinaş, Verginia, Drept administrativ, Ediţia a VI-a revăzută şi

actualizată, Editura Universul Juridic, Bucureşti, 2011.

81. Vesmaş, Daiana Maura, Drept administrativ – Teoria generală.

Organizarea administraţiei publice, Volumul I, Editura Universităţii „Lucian

Blaga”, Sibiu, 2005.

82. Voicu, Costică, Ungureanu, Georgeta, Studii de criminologie şi

victimologie, Editura Pro Universitaria, Bucureşti, 2008.

83. Voicu, Costică, Prună, Ştefan, Managementul organizaţional al Poliţiei,

Editura Mediauno, Bucureşti, 2007.

84. Voicu, Costică, Manualul poliţistului comunitar, Editura Cermaprint,

Bucureşti, 2006.

85. Voicu, Costică, Prună, Ştefan, Managementul Poliţiei, Editura

Mediauno, Bucureşti, 2004.

86. Voicu, Costică, Sandu, Florin, Managementul organizaţional în

domeniul ordinii publice, Editura Ministerului de Interne, Bucureşti, 2001.

87. Zlate, Mielu, Tratat de psihologie managerială, Volumul I, Editura

Teora Bucureşti, 2004.

Articole, publicaţii, lucrări de cercetare

88. Nica, Cristina, Poliţia în anii domniei lui Cuza, în Repere cultural-

educative – Poliţia Română, Colecţia Memoria Istoriei, Editura Ministerului

Administraţiei şi Internelor, 2010.

89. Nicola, Iordan, Unele consideraţii privind procesul de regionalizare în

România, în Acta Universitatis Lucian Blaga nr. 1/2013, Editura Universul Juridic,

Bucureşti, 2013.

90. Suciu, Ioan P., Argumente pentru construirea „Monumentului eroilor

Poliţiei Române”, în Colecţia Memoria Istoriei, Editura Ministerului

Administraţiei şi Internelor, 2010.

91. Şuteu, Nicolaie Gheorghe, Istoria reglementărilor în materia ordinii şi

liniştii publice, în Acta Universitatis Lucian Blaga nr. 2/2010, Editura Universul

Juridic, Bucureşti, 2010.

92. Tudor, Claudia Alexandra, Legislaţia statelor membre ale UE cu privire

la Poliţia locală, în Studii şi cercetări privind afaceri interne, Nr. 2/2010.

Resurse bibliografice Internet

93. http://www.administratie.ro

94. http://andreivocila.wordpress.com

95. http://www.bursa.ro

96. http://cor.europa.eu/ro/regions/

97. http://www.cotidianul.ro

98. http://www.cotidianul.ro

99. http://www.cultura.mai.gov.ro

100. http://curia.eu.int

101. http://curieruljudiciar.ro

102. http://dexonline.ro

103. http://ebooks.unibuc.ro

104.http://ec.europa.eu/

105. http://www.echr.coe.int

106. http://www.euractiv.ro

107. http://www.federatiasedlex.ro

108. https://www.fundatiadinupatriciu.ro

109. http://www.igpr.ro

110. http://www.infoeuropa.ro

111. http://isop.ro

112. http://www.mai.gov.ro

113. http://makavelliro.wordpress.com

114. http://www.pesurse.ro

115. http://www.politialocala-iasi.ro

116. http://www.politiaromana.ro

117. http://politistlocal.ro

118. http://www.prefecturedepolice.interieur.gouv.fr/

119. http://www.primariaroman.ro

120. http://www.prolex.ro

121. http://www.responsabilitatesociala

122. http://ro.wikipedia.org

123. http://www.scribd.com/

124. http://www.semperlex.ro

125. http://www.snapromania.ro

126. http://www.snppc.ro

127. http://ue.eu.int

128. http://www.voluntariat.ro

129. http://ro.wikipedia.org